Sunteți pe pagina 1din 80

ISSN 1857-2979

ISSN 1857-2979 PUBL ICAT IE PER IOD ICA A SERV IC IU LU I VAMA L
ISSN 1857-2979 PUBL ICAT IE PER IOD ICA A SERV IC IU LU I VAMA L

PUBL ICAT IE PER IOD ICA A SERV IC IU LU I VAMA L

1857-2979 PUBL ICAT IE PER IOD ICA A SERV IC IU LU I VAMA L IULIE

IULIE SEPTEMBRIE 2013 ¹3(33)

ICA A SERV IC IU LU I VAMA L IULIE SEPTEMBRIE 2013 ¹3(33) Tema numărului:  

Tema numărului:

 

Protecția proprietății intelectuale la frontieră

Protecția proprietății intelectuale la frontieră
Protecția proprietății intelectuale la frontieră
 

Периодическое

издание

Таможенной

intelectuale la frontieră   Периодическое издание Таможенной службы 3

службы

INDICELE DE ABONARE: 31952

Abonarea o puteţi efectua prin „Poşta Moldovei”, telefon de contact: (022) 22-60-46 „Ediţii Periodice”, telefon de contact: (022) 23-80-73 „Moldpresa”, telefon de contact: (022) 22-63-23

ПОДПИСНОЙ ИНДЕКС: 31952

Подписку можно оформить через „Poşta Moldovei”, контактный телефон: (022) 22-60-46 „Ediţii Periodice”, контактный телефон: (022) 23-80-73 „Moldpresa”, контактный телефон: (022) 22-63-23

Continuă abonarea la revista

Продолжается подписка на журнал „VAMA”

Cuprins TEMA NUMĂRULUI Protecţia proprietăţii intelectuale la frontieră Importanţa protecţiei la frontieră a
Cuprins TEMA NUMĂRULUI Protecţia proprietăţii intelectuale la frontieră Importanţa protecţiei la frontieră a
Cuprins TEMA NUMĂRULUI Protecţia proprietăţii intelectuale la frontieră Importanţa protecţiei la frontieră a

Cuprins

TEMA NUMĂRULUI

Protecţia proprietăţii intelectuale la frontieră

Importanţa protecţiei la frontieră a drepturilor de proprietate intelectuală

Aspecte ale Acordului OMC privind drepturile de proprietate intelectuală cu privire la comerţ (TRIPS)

Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală în Uniunea Europeană

LEGISLAȚIA

RAPOARTE

Raportul semestrial de activitate al Serviciului Vamal pentru sem. I anul 2013

pag. 2- 9

pag. 10-11

pag. 12-14

pag. 15-19

pag. 20-73

pag. 74-76

Ediţie periodică a Serviciului Vamal al Republicii Moldova - revista „VAMA”.

Fondatorul revistei: Întreprinderea de stat „Vamservinform”, înregistrată la Camera înregistrării a RM; numărul de înregistrare – 1011600027679

Redactor: Tatiana Smeşnaia Manager publicitate: Daniela Russu Design: Olga Colari

Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicitare.

Adresa redacţiei: Chişinău, str.Petricani, 21/3 Tel/fax redacţiei: (+373 22) 507-251 Indexul de abonare: 31952

Tipar executat la tipografia „Ericon”, tiraj - 1000 exemplare

Tema numărului

PROTEcţIA PROPRIETĂţII INTELEcTUALE LA fRONTIERĂ

Nu se cunoaște cu exactitate, dar, probabil, prima contrafa - cere datează de la apariţia monedei în societatea umană. Ro - manii au comis o serie de contrafaceri, numite ulterior „lega - le”, bătînd monede din cupru argintat. Cu acestea erau plătiţi soldaţii romani care luptau în teritoriile dușmanilor. Romanii nu vroiau să piardă aur și argint în cazul în care soldaţii lor ar fi fost luaţi prizonieri.

Cît de departe de aceste scopuri se află falsificatorii de banc - note de astăzi? Ei se aseamănă mai mult lucrătorilor din mo - netăriile otomane. Aici se băteau monede din aurul și argintul extras din mine. Dar, pentru că s-au bătut multe falsuri, sultanul

Selim al II-lea a decis închiderea monetăriei și transportarea metalelor preţioase la Istanbul. Furtul de metal preţios se prac - tica pe larg în monetăriile din Evul Mediu, diferenţa reprezent- înd cîștigul acestora. Odată cu răspîndirea tiparului, au apărut

și cronicile contrafăcute, bibliile și cărţile de rugăciuni rescrise.

De asemenea, perioadele de prohibiţie (măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vînzarea, ex- portul sau importul unor mărfuri) au dus la înflorirea economiei subterane și la încurajarea producţiei contrafăcute.

contrafacerea reprezintă procesul de falsificare a unor bu - nuri sau materiale, care are loc în condițiile ignorării normelor legislative ale unei țări sau regiuni.

Așadar, contrafacerile reprezintă unele dintre cele mai profi - tabile afaceri de pe planetă, studiile internaționale relevînd. de altfel, că economia subterană rezultată din contrafaceri repre - zintă peste un sfert din economia mondială.

Tot studiile arată că, dacă la comercializarea unui kilogram de canabis profitul este de 2000 euro, atunci la un kilogram de CD-uri contrafăcute profitul este de 3000 euro. Contrafacerea conferă infractorilor un risc minim de a fi prinși și trași la răs - pundere, mai mult decît atît, riscurile penale pentru traficul cu produse contrafăcute este extrem de mic în comparație cu tra - ficul de droguri. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei eco - nomice facilitează tot mai mult furtul de proprietate intelectua - lă prin piraterie și contrafacere.

Dimensiunea acestui fenomen, ca și caracteristicile lui nu au ocolit nici continentul european. La nivelul Europei Occidentale

o treime din software este piratat, iar companiile producătoare

de echipament sportiv declară pierderi anuale în valoare de 7,5 milioane euro. Unul din factorii care încurajează contrafacerile este ușurința cu care produsele pot fi imitate în zilele noastre, prin intermediul mijloacelor tehnologice în continuă dezvoltare.

Un alt factor care, deși avînd o influență mai mică, încurajea- ză contrafacerea este: manifestarea unei penurii sau a unui vid în aprovizionarea cu produsele originale, ceea ce tentează imitația, imposibilitatea unui control riguros executat în rețeaua comercială, deficiențele în personalizarea de către consumator a produsului original prin ambalaj și însemne distinctive (marca, corporate ID, Packagingul), dar și unele dificultăți tehnice existente de identifica- re sau de comensurare a falsului.

Contrafacerea și pirateria rămîn o problemă destul de seri - oasă, întrucît reprezintă pericol pentru securitatea economi -

că a statului și sănătatea consumatorului. Una dintre măsurile cu importanță sporită pe care autoritățile trebuie să o pună în aplicare este declanșarea unor acțiuni comune complexe, în vederea identificării și anihilării rețelelor de distribuție a pro - duselor contrafăcute și piratate, pentru eliminarea surselor de aprovizionare a micilor distribuitori.

Importanța proprietăţii intelectuale a fost recunoscută pen - tru prima dată de Convenţia de la Paris pentru protecţia pro - prietăţii industriale din 1883 şi de Convenţia de la Berna pen - tru protecţia lucrărilor artistice şi literare din 1886. Ambele tra - tate sînt administrate de către Organizaţia Mondială a Propri - etăţii Intelectuale (OMPI), organizaţie instituită prin Convenţia de la Stockholm din 14 iulie 1967.

Există mai multe motive care fac ca protecţia proprietăţii in - telectuale să fie imperios necesară:

- progresul şi prosperitatea umanităţii depind de creativita - tea ei în domeniile tehnic şi cultural;

- protecţia juridică a creaţiilor noi încurajează investiţiile şi conduc la alte inovaţii;

- promovarea şi protecţia proprietăţii intelectuale stimulează

creşterea economică, duce la crearea de noi locuri de mun - că şi noi ramuri de activitate şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Republica Moldova este unul din statele care luptă cu fe - nomenul contrafacerii, concentrînd în segmentul dat instituții publice ca Serviciul Vamal, Ministerul Afacerilor Interne, Pro - curatura Generală, Agenția de Stat pentru Proprietatea Inte - lectuală.

În cadrul Serviciului Vamal, în conformitate cu practi - ca și legislația internațională, a fost creată Secția Protecția Proprietății Intelectuale, avînd ca scop prevenirea şi com - baterea contrafacerii şi a pirateriei şi, astfel, protejarea afa - cerilor legitime de concurenţa neloială, protejarea sănătății şi asigurarea securității cetăţenilor, prevenirea furtului de informații şi combaterea riscului de pierdere a locurilor de muncă, a investiţiilor, a cercetărilor şi a inovaţiilor. Meca - nismul de activitate a secției a fost elaborat în concordanță cu principiile prevăzute de Blueprints Vamal, inițiat de către Direcția Generală a Comisiei Europene pentru Impozitare și Uniune Vamală. (anexa nr. 6)

Proprietatea intelectuală reprezintă o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor in - tangibile, cum ar fi idei sau expresii. În definirea termenului de proprietate intelectuală este inclusă totalitatea drepturilor asupra creaţiilor geniului uman referitoare la opere literare, ar- tistice, ştiinţifice, invenţiile din toate domeniile, descoperirile ştiinţifice, precum şi drepturile aferente activităţii intelectua - le în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic. Drepturi - le de proprietate intelectuală sînt drepturi de monopol. Aces - tea acordă un drept exclusiv proprietarului de a utiliza obiec - tul protecţiei şi de a interzice utilizarea acestuia de către terţi, fără acceptul persoanei îndreptăţite.

În categoria drepturilor intelectuale sînt incluse drepturile de autor şi drepturile conexe, dar şi drepturile de proprietate in - dustrială. La rîndul lor, acestea din urmă sînt grupate în trei categorii:

- prima, avînd ca obiect drepturile născute în legătură cu

drepturile inventatorilor, creatorilor de desene şi modele in - dustriale, creaţiile tehnice brevetate ca invenţii, protecţia no - ilor soiuri de plante şi rase de animale, protecţia topografiilor de circuite integrate, secretul industrial;

- a doua avînd ca obiect semnele distinctive, mărcile, indica - ţiile geografice, numele comerciale şi firmele;

- a treia vizînd concurenţa neloială cu referire directă la cre - aţiile noi, la semnele distinctive.

normative de specialitate cuprind următoarele

noțiuni:

Drept de proprietate intelectuală – dreptul de autor, drep - turile conexe, dreptul asupra mărcilor de produs sau de servi - ciu protejate, dreptul asupra desenelor şi modelelor industria - le, dreptul asupra indicaţiilor geografice, dreptul asupra breve - telor de invenţie, dreptul asupra certificatelor suplimentare de protecţie, dreptul asupra soiurilor de plante;

Drept de autor – drept de proprietate intelectuală recunos - cut persoanei fizice sau persoanei juridice care a creat o ope - ră originală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, indiferent de modalitatea de creaţie, de modul sau de forma concretă de exprimare, precum şi indiferent de valoarea şi destinaţia ei, ori recunoscut altor titulari legali (persoane fizice sau per- soane juridice);

Drepturi conexe – drepturi de proprietate intelectuală, al - tele decît drepturile de autor, de care beneficiază artiştii in - terpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execu - ţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înre - gistrări audiovizuale pentru propriile înregistrări şi organizaţi - ile de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni şi programe;

Obiect al proprietăţii intelectuale – rezultate ale activităţii intelectuale, confirmate prin drepturile respective ale titularilor asupra utilizării lor, ce includ: obiectele de proprietate industri - ală (invenţii, modele de utilitate, soiuri de plante, topografii ale circuitelor integrate, denumiri de origine ale produselor, mărci de produse şi mărci de servicii, desene şi modele industriale), obiectele dreptului de autor şi ale drepturilor conexe (opere li - terare, de artă, de ştiinţă etc., inclusiv programe pentru cal - culator şi baze de date), secretul comercial (know-how) etc.;

Titular de drept – deţinătorul unui drept de proprietate in - telectuală ori reprezentantul acestuia sau orice altă persoană autorizată să utilizeze acest drept ori reprezentantul acesteia;

cerere de intervenție – o solicitare prezentată serviciului vamal competent pentru autoritățile vamale pentru a interveni în cazul mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;

Mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală – mărfuri în privința cărora există indicații rezonabile că sînt la prima vedere:

a) mărfuri care fac obiectul unui act de încălcare a unui

drept de proprietate intelectuală;

b) dispozitive, produse sau componente care sînt, în primul

rînd, concepute, produse sau adaptate pentru a permite sau facilita eludarea oricărei tehnologii, oricărui dispozitiv sau ori - cărei componente care, în cursul normal al funcționării sale, împiedică sau restricționează acte cu privire la opere care nu sînt autorizate de titularul dreptului de autor sau al oricărui drept conex dreptului de autor și care sînt legate de o acțiune pentru încălcarea drepturilor menționate;

Actele

Tema numărului

c) orice tipare sau matrițe concepute special sau adaptate

pentru fabricarea de mărfuri care încalcă un drept de propri - etate intelectuală, dacă respectivele tipare sau matrițe se re - feră la o acțiune pentru încălcarea unui drept de proprietate intelectuală;

Transport mic – o trimitere poștală sau prin curierat rapid care:

a) conține trei unități sau mai puține;

sau

b) are o greutate brută de mai puțin de două kilograme.

În sensul literei a), o „unitate” înseamnă o marfă, dacă nu este ambalată, sau ambalajul unor astfel de mărfuri destinate vînzării cu amănuntul către consumatorul final.

În sensul prezentei definiții, mărfurile distincte care se înca - drează în același cod din Nomenclatura combinată sînt consi - derate unități diferite, iar mărfurile prezentate ca seturi clasifi - cate într-un cod din Nomenclatura combinată sînt considerate o singură unitate;

Mărfuri contrafăcute:

a) orice marfă, inclusiv ambalajul acesteia, care poartă, fără

autorizaţie, o marcă identică ori care nu se deosebeşte în as - pectele sale esenţiale de o marcă de produs legal înregistra - tă pentru acelaşi tip de marfă şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului mărcii legale;

b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu (in -

clusiv logo, etichetă, autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utili - zare sau document de garanţie care poartă un astfel de sim - bol), chiar dacă este prezentat separat, care se află în aceeaşi situaţie cu mărfurile definite la lit. a);

c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute,

chiar dacă sînt prezentate separat, care se află în aceeaşi si - tuaţie ca şi mărfurile definite la lit. a);

Mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate in- telectuală:

a) mărfuri contrafăcute;

b) opere pirat;

c) mărfuri care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet

de invenţie, unui certificat suplimentar de protecţie, unei de - numiri de origine sau unei indicaţii geografice, sau unui brevet de soi de plante.

Se asimilează mărfurilor sus-menţionate orice tipar sau ma - triţă destinată ori adaptată fabricării unor astfel de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu condiţia că folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atin - gere titularului de drept;

Marcă – orice semn susceptibil de reprezentare grafică ce ser- veşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice;

Marcă colectivă – marcă utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produ - sele şi/sau serviciile lor;

Marcă de certificare (de conformitate) – marcă utilizată pentru a certifica anumite caracteristici ale unui produs şi/sau serviciu;

Marcă notorie – marcă cunoscută pe larg în Republica Mol - dova la data depunerii unei cereri de înregistrare de marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmen - tului de public vizat pentru produsele şi/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în Republica Moldova pentru a fi opusă;

Solicitant – persoană fizică sau juridică ori grup de persoa - ne fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia este depusă o cerere de înregistrare a unei mărci;

Tema numărului

Mandatar autorizat – persoană fizică atestată şi înregis - trată în modul stabilit, care reprezintă interesele persoane - lor fizice şi juridice naţionale sau străine şi acordă acestora asistenţa necesară în domeniul protecţiei obiectelor de pro - prietate industrială;

cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţio - nală a mărcii, depusă conform Aranjamentului de la Madrid, Protocolului referitor la Aranjament sau conform ambelor acte, după caz;

Înregistrare internaţională – înregistrare a unei mărci con - form Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la

Aranjament;

Registru internaţional – colecţie oficială, ţinută de Biroul Internaţional, ce conţine date referitoare la înregistrările inter- naţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Madrid, de Protocolul referitor la Aranjament sau de Regu - lamentul comun, indiferent de suportul pe care aceste date sînt păstrate;

Regulament comun – Regulamentul comun de aplicare a Aran- jamentului de la Madrid şi a Protocolului referitor la Aranjament;

Țările Uniunii – ţări cărora li se aplică Convenţia de la Pa - ris şi care au aderat la Uniunea pentru Protecţia Proprietăţii Industriale.

Desen sau model industrial – aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a lui, rezultat, în special, din caracte - risticile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine;

Brevetul de invenție - reprezintă un titlu de protecție ce conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenției pe

o perioadă de 20 de ani.

cADRUL LEGAL APLIcABIL

În vederea asigurării protecției proprietății intelectuale, Ser- viciul Vamal se conduce de acte normative internaționale și acte normative naționale în vigoare, enumerate în continuare.

Acte normative internaţionale

1. Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate inte -

lectuală legate de comerț (acordul Trips) încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994;

2. Convenția de la Paris pentru protecția proprietății indus -

triale din 20 martie 1883;

3. Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT) adoptat la Geneva

la 27 octombrie 1994;

4. Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor, din 28

martie 2006;

5. Regulamentul de aplicare a tratatul de la Singapore pri -

vind dreptul mărcilor, din 28 martie 2006;

la Madrid privind înregistrarea

internațională a mărcilor;

7. Aranjamentul de la Madrid privind sancțiunile pentru

indicațiile false sau înșelătoare de proveniență a produselor,

din 14 aprilie 1891;

8. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională

a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din

15 iunie 1957;

9. Aranjamentul de la Viena privind instituirea clasifică -

rii internaționale a elementelor figurative ale mărcilor, din

12 iunie 1973;

10. Convenția internațională pentru Protecția Noilor Soiuri

de Plante, din 2 decembrie 1961;

11. Convenția mondială cu privire la drepturile de autor, din

6 septembrie 1952;

6. Aranjamentul

de

12. Tratatul OMPI privind dreptul de autor, adoptat la Gene -

va la 20 decembrie 1996;

13. Acordul CSI cu privire la colaborarea în domeniul ocro -

tirii dreptului de autor și a drepturilor conexe, din 24 septem -

brie 1993;

14. Aranjamentul de la Lisabona privind protecția indicațiilor

locurilor de origine a produselor și înregistrarea lor internațională

din 31 octombrie 1958;

15. Tratatul de Cooperare în domeniul Brevetelor (PCT)

adoptat la conferința diplomatică de la Washington la 19 iu -

nie 1970;

16. Convenția Euro Asiatică privind brevetele din 19 sep -

tembrie 1994;

Acte normative Europene:

1. Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decem -

brie 1993 privind marca comunitară;

2. Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decem -

brie 1995 de punere în aplicare a regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară;

3. Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Con -

siliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de

proprietate intelectuală;

4. Directiva Parlamentului European și a Consiliului 98/71/

CE din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desene -

lor și modelelor industriale;

5. Regulamentul Consiliului (CE) nr. 6/2002 din 12 decem -

brie 2001 privind desenele sau modelele comunitare;

6. Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al consiliului din 27 iulie

1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a so - iurilor de plante;

7. Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 12 decembrie 2006;

8. Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliu -

lui din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date;

9. Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 mar-

tie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumiri - lor de origine ale produselor agricole și alimentare;

10. Regulamentul (CE) nr. 1898/2006 al Comisiei din 14 de -

cembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a regulamen - tul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare;

11. Convenția privind eliberarea brevetelor Europene din 5

octombrie 1973;

12. Actul de revizuire din 29 noiembrie 2000 a Convenției

privind eliberarea brevetelor Europene din 5 octombrie 1973;

Acte normative naționale:

1. Constituția Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994;

2. Codul vamal al Republicii Moldova 1149- XIV din 20 iulie 2000;

3. Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI

din 24 octombrie 2008;

4. Codul fiscal al Republicii Moldova 1163-XIII din 24.04.1997;

5. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-

XV din 30 mai 2003;

6.

Codul penal al Republicii Moldova nr. 985- XV din 18 aprilie 2002;

7.

Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-

XV

din 14 martie 2003;

8. Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe nr. 139

din 2 iulie 2010;

9. Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februa -

rie 2008;

10. Legea privind protecția desenelor și modelelor industri -

ale nr. 161-XVI din 12 iulie 2007;

11. Legea privind protecția invențiilor nr. 50-XVI din 7 martie 2008;

12. Legea privind protecția indicațiilor geografice, denumi -

rilor

de origine și specialităților tradiționale garantate nr. 66 –

XVI

din 27 martie 2008;

13. Legea privind protecția soiurilor de plante nr. 39-XVI din

29 februarie 2008.

14. Hotărîrea Guvernului RM pentru aprobarea Regulamen -

tului

de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul va -

mal

al RM nr. 1140 din 02.11.2005;

Acte normative interne:

1.

Legea serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20.07.2000;

2.

Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20.11.1997;

3.

Hotărîrea Guvernului RM cu privire la aprobarea Codului

de conduită a colaboratorului vamal nr. 456 din 27.07.2009;

4. Hotărîrea Guvernului RM cu privire la Sistemul informa-

țional integrat vamal nr. 561 din 18.05.2007;

5. Normele tehnice privind imprimarea, utilizarea și comple -

tarea declarației vamale în detaliu, aprobate prin Ordinul Ser-

viciului Vamal nr. 346-O din 24.12.2009;

6. Ordinul Serviciului Vamal nr. 267-O din 02.10.2009 privind

formularul, modul de completare și utilizare actului constatator;

7. Ordinul Serviciului Vamal nr. 230-O din 28.06.2007 cu

privire la aprobarea unor acte normative de executare a Co - dului vamal;

8. Ordinul Serviciului Vamal nr. 545-O din 19.12.2012 cu privire

la optimizarea activităţii în domeniul protecţiei proprietăţii intelec -

tuale şi a monitorizării reţinerilor efectuate de produse susceptibi - le a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală.

Tema numărului

În contextul aplicării de măsuri privind protecția proprietății intelectuale la frontieră, Serviciul Vamal a elaborat un act nor- mativ intern – Ordinul Serviciului Vamal nr. 545 din 19.12.2012 cu privire la optimizarea activităţii în domeniul protecţiei pro - prietăţii intelectuale şi a monitorizării reţinerilor efectuate de produse susceptibile a aduce atingere drepturilor de proprie - tate intelectuală. (anexa nr. 5)

APLIcAREA DE MĂSURI LA fRONTIERĂ

ÎN VEDEREA PROTEcţIEI

DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELEcTUALĂ

Asigurarea aplicării eficiente a măsurilor de protecție la fron - tieră a proprietății intelectuale de către Serviciul Vamal reiese din prevederile cap.XII Cod Vamal al Republicii Moldova (ane- xa nr.1) și are drept scop protecția pieței interne de importul mărfurilor contrafăcute și operelor-pirat, comercializarea că - rora cauzează prejudicii titularilor de drepturi, generează acte de concurență neloială, reprezintă pericol securității economi - ce a statului și sănătății consumatorului.

Mecanismul actual de aplicare a măsurilor de protecție la frontieră în privința obiectelor de proprietate intelectuală con - stă din următoarele etape:

A. Iniţierea procedurii – prin depunerea la Serviciul Vamal de către titularul de drepturi a cererii de intervenție vamală și examinarea acesteia (conform prevederilor art. 3021 Cod va - mal al Republicii Moldova);

Exemplu cerere de intervenție

 

cerere de intervenţie în temeiul art. 302 din Codul vamal al Republicii Moldova

1.

Data primirii cererii de intervenţie de către Serviciul Vamal

2. către Serviciul Vamal al Republicii Moldova mun. Chişinău, str. Columna 30 MD-2001 Tel 574 201 Fax: 27 30 61 email: vama@customs.gov.md

/

/

3. coordonatele solicitantului: (titular de drepturi în sensul art. 1 alin. 49 Cod vamal)

NUME:

 

FUNCŢIA:

ADRESA:

LOCALITATEA:

 

COD POŞTAL:

ŢARA:

 

COD FISCAL:

 

TELEFON:

 

TELEFON MOBIL:

 

FAX:

 

E-mail ADRESA INTERNET:……………………

 

4.

Statutul solicitantului (în sensul alin. 49 art. 1 Cod vamal)

 

Titular de drept  Reprezentant al titularului

Reprezentant al titularului  Titular de drept

Persoană autorizată să utilizeze dreptulReprezentant al persoanei autorizate

Reprezentant al persoanei autorizatePersoană autorizată să utilizeze dreptul

Tema numărului

5.

Tipul (tipurile) de drepturi pentru care este depusă cererea:

 

MarcăDesen/model industrial Drepturi de autor şi conexe

Desen/model industrialMarcă Drepturi de autor şi conexe

Drepturi de autor şi conexeMarcă Desen/model industrial

Brevet de invenţieIndicaţie geografică Denumire de origine

Indicaţie geograficăBrevet de invenţie Denumire de origine

Denumire de origineBrevet de invenţie Indicaţie geografică

Soi de planteCertificat suplimentar de protecţie Altele:

Certificat suplimentar de protecţieSoi de plante Altele:

Altele:Soi de plante Certificat suplimentar de protecţie

6.

Numele şi adresa persoanei de contact

 

7. Numele şi adresa persoanei de contact (pe probleme tehnice):

(pe probleme administrative):

 

Telefon fix:

Telefon fix:

 

Fax:

Fax:

Celular:

 

Celular:

E-mail: …………………………………… Adresa internet:

 

E-mail: …………………………………… Adresa internet:

8. Anexez date esenţiale privind mărfurile originale:

 
 

Numărul de documente anexate :

 

Numărul de fotografii anexate 1 :

9. Anexez informaţii specifice privind tipul sau modalitatea de fraudă:

 
 

Numărul de documente anexate 1 :

 

Numărul de fotografii anexate 1 :

10. Anexez documentul (ele) care atestă calitatea de titular al drepturilor pentru mărfurile în cauză, în sensul art. 1 alin. 49 cod vamal

 

Numărul de documente anexate 1 :

 

11. Anexez declaraţia, în sensul art. 1 alin. 44 cod vamal și în conformitate cu articolul 3021 din codul vamal, prin care îmi asum responsabilitatea conform prevederilor acestui articol

 

Declaraţia anexată

12. Informaţii suplimentare cunoscute de titular, de ex:

 
 

– Ţara de producţie:

 

Numărul de documente anexate 1 :

– Rutele utilizate pentru trafic:

 

Numărul de documente anexate 1 :

– Diferenţele tehnice între mărfuri autentice şi mărfuri suspecte:

Numărul de documente anexate 1 :

– Poziţia tarifară (HS):

 

– Alte informaţii utile

 

Numărul de documente anexate 1 :

13.

Data depunerii cererii de intervenţie :

 

Data întocmirii

Locul

Semnătura şi ştampila solicitantului

14. Decizia Serviciului Vamal (în sensul articolului 303 din Codul vamal)

 
cererea de intervenţie a fost aprobată   Numărul de înregistrare a cererii de intervenţie

cererea de intervenţie a fost aprobată

 

Numărul de înregistrare a cererii de intervenţie

Data

Locul

Semnătura şi ştampila

cererea este valabilă pînă la: / /

cererea este valabilă pînă la:

/

/

Orice cerere de prelungire a valabilităţii va trebui să fie adresată Serviciului Vamal cu, cel puţin, 30 de zile lucrătoare îna - inte de data expirării cererii de intervenţie.

cererea a fost refuzată

cererea a fost refuzată

Decizia motivată a acestui refuz, şi informaţiile privind procedura de apel sînt anexate la prezentul document.

Data

Locul

Semnătura şi

ştampila

1 Se indică numărul corespunzător. În cazul în care nu există nici un document se indică 0

Instrucţiuni de completare

Rubrica 3: în sensul alin. 49 art. 1 Cod vamal în calitate de

solicitant poate acționa deţinătorul unui drept de proprietate in - telectuală sau reprezentantul acestuia, ori orice altă persoană autorizată să utilizeze acest drept sau reprezentantul acesteia. În orice caz, persoana, fizică sau juridică, care completea - ză rubrica 3 din cererea de intervenţie are obligaţia de a fi cea care va furniza documentele menţionate în rubrica 11 a cererii. Rubricile 4, 5: se bifează căsuţă respectivă. Rubrica 6: se înscriu detalii referitoare la persoana de con - tact în probleme administrative. Rubrica 7: se înscriu detalii referitoare la persoana de con - tact care va fi responsabilă de prezentarea organelor vamale

a detaliilor tehnice referitor la mărfurile reţinute. Dosarul teh -

nic va conține diverse fișiere cu informații, imagini, fotografii etc., ce pot să ajute organul vamal la determinarea și depista - rea mărfurilor contrafăcute și a operelor-pirat. Dosarul tehnic va fi remis Serviciului Vamal, odată cu cererea de intervenție, pe suport de hîrtie și în format electronic. Rubricile 8, 9, 12: Documentele ataşate conform rubricilor 8, 9 trebuie să conţină informaţii precise şi detaliate, care să per- mită autorităţilor vamale identificarea corectă a mărfurilor au - tentice, precum şi orice informaţii cu referință la tipul sau mo - dalitatea de fraudă, de care titularul ar putea avea cunoştinţă. Tipurile de informaţii, prezentate în documente ataşate la ru -

bricile 8, 9 şi 12 trebuie să fie cît mai diverse și detaliate, pentru

a permite organelor vamale să identifice, în mod simplu şi efici -

ent, utilizînd principiile analizei de risc, atît mărfurile originale, cît

și cele care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.

Pot fi adăugate şi alte date în sprijinul acestor informaţii, pre - cum valoarea mărfii legale, locul în care se află mărfurile sau locul de destinaţie prevăzut, elementele de identificare a lotu - lui sau ale coletelor, data prevăzută de sosire sau de plecare a mărfurilor, mijlocul de transport utilizat şi identitatea importa - torului, a exportatorului sau a titularului mărfurilor. Rubrica 10: În cazul în care cererea de intervenţie este depu -

să de către titularul însuşi, drept dovadă a dreptului de proprieta -

te intelectuală prevăzută la art. 3021, p. 4, litera b), poate servi:

a) pentru drepturile care fac obiectul unei înregistrări sau,

după caz, al unei depuneri - dovada înregistrării de către biro -

ul în cauză sau a depunerii.

Tema numărului

b) pentru dreptul de autor, drepturile conexe sau dreptul re - feritor la desene şi modele neînregistrate sau nedepuse - ori - ce mijloace de probă care atestă calitatea de autor a acestuia sau de titular originar. Poate fi considerată drept dovadă, astfel cum este prevăzut la litera a), o copie a înregistrării din baza de date a autorităţi - lor naţionale sau internaţionale competente. Pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice proteja - te, dovada va atesta, de asemenea, faptul că titular este produ - cătorul sau grupul şi că denumirea/indicația a fost înregistrată. Dacă cererea de intervenţie este depusă de către orice altă persoană autorizată să utilizeze unul din drepturile de proprie - tate intelectuală, suplimentar la dovezile menţionate mai sus, se depune documentul în temeiul căruia persoana este autori - zată să utilizeze dreptul în cauză. Dacă cererea de intervenţie este depusă de către un repre - zentant al titularului sau al oricărei alte persoane autorizate să utilizeze unul din drepturile de proprietate intelectuală, la do - vezile menţionate mai sus se depune, suplimentar, documen - tul care atestă calitatea lui de reprezentant. Rubrica 13: semnînd rubrica respectivă, solicitantul certifi - că faptul că acceptă prevederile capitolului XII al Codului va - mal şi obligaţiile ce decurg din aceasta.

Nota: Cererea de intervenţie se depune la Serviciul Vamal în două exemplare: un exemplar marcat cu cifra “1” pentru or- ganul vamal și un exemplar marcat cu cifra “2”, care, după completarea şi semnarea rubricii 14 de către organul vamal, se returnează solicitantului. Cererea de intervenţie şi documentele anexate trebuie să cuprindă semnătura şi, după caz, ştampila titularului drep - tului.

B. Acceptarea cererii de intervenţie vamală și stabilirea perioadei de intervenție (conform prevederilor art. 303 Cod vamal al Republicii Moldova). În baza cererilor de intervenție vamală acceptate, Serviciul Vamal emite o Dispoziţie cu pri- vire la intervenţia vamală în vederea protecţiei proprietăţii in- telectuale și gestionează ”Registrul obiectelor de proprietate intelectuală”. Registrul obiectelor de proprietate intelectuală cărora li se aplică protecție la frontieră poate fi consultat pe pagina web a Serviciului Vamal www.customs.gov.md.

Extras din Registrul obiectelor de proprietate intelectuală

N/O

Obiectul proprietăţii intelectuale, datele despre înregistrare, clasele

Titularul de drept

Dispoziţia Ser-

viciului Vamal

1

• marca comercială combinată, individuală, nr. R 7521, data înregistrării 17.08.2000:

The colgate-Palmolive company”

109-d

din 06.03.2013

„ The colgate-Palmolive company” 109-d din 06.03.2013 pentru clasa: 03 - Paste pentru dinţi şi loţiuni

pentru clasa:

03 - Paste pentru dinţi şi loţiuni pentru clătirea cavităţii bucale.

Tema numărului

2

• marca comercială combinată individuală, nr. R 5725, data înregistrării 24.06.1998

calvin

Klein

Trademark

Trust,

425-d

SUA

din 15.08.2012

Klein Trademark Trust , 425-d SUA din 15.08.2012 pentru clasele: 24 - ţesături, lenjerie, inclusiv

pentru clasele:

24

- ţesături, lenjerie, inclusiv cearşafuri, prosoape, cuverturi

de pat, prelate, plăpumi, feţe de pernă, plăpumi matlasate, plăpumi din puf, prelate de protecţie cu volane, batiste;

25

- încălţăminte, inclusiv ghete scurte şi pantofi de sport;

35

- servicii ale magazinelor de comercializare cu amănuntul

(comercializarea produselor);

42

- servicii de design.

3

Marca comercială nr. 900228, data înregistrării 04.09.2006,

„Beiersdorf

Aktiengesellschaft

130-d

(AG)”

din 20.03.2013

Aktiengesellschaft 130-d (AG)” din 20.03.2013 pentru clasele: 03 produse cosmetice, deodorante şi

pentru clasele:

03

produse cosmetice, deodorante şi antiperspirante pen -

tru uz personal.

4

marca comercială combinată nr. 457953, data înregistrării

Guccio Gucci S.p.A., I talia

 

425-d

16.12.1980

din 15.08.2012

pentru aceleaşi clase, ca şi în cazul mărcii comerciale nr.

pentru aceleaşi clase, ca şi în cazul mărcii comerciale nr.

 

457952;

5

Marca comercială nr. 13068, data înregistrării 13.12.2005

R & A Bailey & co, IE

 

208-d

 

din 22.04.2013

A Bailey & co, IE   208-d   din 22.04.2013 Pentru clasa: 33 - băuturi alcoolice

Pentru clasa:

33

- băuturi alcoolice (cu excepţia berii)

c. Aplicarea măsurilor de protecţie prin reținerea mărfu -

rilor susceptibile de a aduce atingere drepturilor de proprieta - te intelectuală, și/sau suspendarea operațiunii de vămuire cu notificarea titularului de drept și declarantul/destinatarul măr- furilor în vederea inițierii procedurii în instanțele de judecată. Aceste măsuri pot fi aplicate și la inițiativa organului vamal (procedura ex-officio) dacă sînt temeiuri suficiente de a consi - dera că aceste mărfuri aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală. În cazul în care titularul de drepturi nu acționează în judecată în termenul stabilit, organul vamal dispune elibera - rea mărfurilor și/sau acordarea liberului de vamă, cu condiția îndeplinirii celorlalte prevederi legale.

Mecanismul de intervenție de către organele vamale:

Mecanismul de intervenție de către organele vamale: D. Aplicarea de măsuri asupra mărfurilor în privința

D. Aplicarea de măsuri asupra mărfurilor în privința că -

rora s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală (distrugere, predarea cu titlu gratuit unor instituţii publice, inclusiv din sistemul protecţiei sociale, unor asociaţii obşteşti ori fundaţii cu caracter umanitar, unor asociaţii ori clu - buri sportive, instituţii de învăţămînt de stat, unor persoane fi - zice care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale, dacă există acordul scris al titularului dreptului de proprietate intelectuală şi dacă sînt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, cu condiţia de a nu fi comercializate (con - form prevederilor art. 305 Cod vamal al Republicii Moldova).

form prevederilor art. 305 Cod vamal al Republicii Moldova). Tema numărului Destinațiile vamale distrudul și

Tema numărului

Destinațiile vamale distrudul și abandon în favoarea statului sînt reglementate de Cod vamal al RM, de Regulamentul de aplicarea a destinațiilor vamale prevăzute de Cod vamal al RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 1140 din 02.11.2005, precum și de Regulamentul privind destinaţia vamală “dis - trugere” aprobat prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 230-O din 28.06.2007. (vezi anexa 1 – 3)

E. Asigurarea

În cazul mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturi - lor asupra desenelor sau modelelor industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor suplimentare de protecţie sau brevete - lor de soi de plante, titularul dreptului, declarantul/destinatarul mărfurilor are posibilitatea de a obţine acordarea liberului de

vamă sau ridicarea măsurii de reţinere a mărfurilor în cauză cu constituirea unei garanţii, dacă sînt îndeplinite cumulativ ur- mătoarele condiţii:

• titularul dreptului a depus la organul vamal dovada formu -

lării unei acţiuni în judecată;

• să nu se fi dispus pe cale judiciară măsura sechestrării sau in-

disponibilizării mărfurilor, înainte de expirarea termenului prevăzut;

• au fost îndeplinite toate formalităţile vamale, conform legislaţiei.

Garanţia prevăzută trebuie să fie suficientă pentru a proteja in - teresele titularului dreptului. Constituirea acestei garanţii nu afec - tează celelalte posibilităţi de căi de atac ale titularului de drept. În cazul în care acţionarea în judecată a fost formulată al - tfel decât din iniţiativa titularului dreptului asupra desenelor și modelelor industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor su - plimentare de protecţie sau brevetelor de soi, garanţia va fi disponibilizată dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titularului dreptului, acesta nu face dovada iniţi - erii unei proceduri legale. Termenul prevăzut poate fi prelungit la maximum 30 zile lucrătoare.

f. Răspunderea organelor vamale şi a titularului drep-

tului de proprietate intelectuală Primirea cererii de intervenţie nu îndreptăţeşte titularul drep - tului să solicite autorităţii vamale o compensaţie sau repara - re a daunei, în situaţia în care mărfurile prevăzute la art. 301 din prezentul Cod nu au fost depistate de autoritatea vamală. Reţinerea mărfurilor pasibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire nu atrage după sine răspunderea organului vamal faţă de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfuri - lor prevăzute la art. 301 din prezentul Cod, pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de acestea ca rezultat al inter- venţiei organelor vamale. Cheltuielile ocazionate de depozitarea, manipularea şi păs - trarea mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltu - ielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente sau similare sînt puse în sarcina titularului dreptului de proprietate intelectuală.

colaboratorii vamali, în cazul divulgării, contrar preve- derilor legale, a informaţiilor privind numele şi adresa de - clarantului/deţinătorului mărfurilor, ţara de origine şi de expe - diţie a mărfurilor etc. pot fi traşi la răspundere disciplinară, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Tema numărului

IMPORTANţA PROTEcţIEI LA fRONTIERĂ A DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELEcTUALĂ

La momentul actual fenomenul contrafacerilor a luat proporții, fiind în plină expansiune și devenind din ce în ce mai periculos. Contrafacerile şi produsele piratate re - prezintă un pericol pentru sănătatea şi securitatea cetă - ţenilor, concurenţii şi comerţului, investiţiilor în cerceta - re şi inovare. În prezent, practic orice tip de produs este contrafăcut, începînd cu produsele farmaceutice şi ter- minînd cu soiurile de plante, deoarece „industria” contra - facerilor şi a bunurilor piratate aduce profit enorm. Să ne imaginăm ce pericol prezintă pentru securitatea popula - ţiei piesele de schimb auto, atunci cînd o frînă la un au - tomobil este una contrafăcută şi ea la un moment dat nu mai funcţionează. Sau un medicament contrafăcut care, fiind administrat unui bolnav, nu ameliorează starea să - nătăţii pacientului, ci dimpotrivă, o agravează.

Printre produsele falsificate cel mai mult care ajung pe piaţa internă a Moldovei sînt: produsele alimentare, bă- uturile, hainele, ţigările, medicamentele (dintre care antibioticele şi pastilele ce influenţează funcţiile erectile), parfumurile, telefoanele mobile etc.

Contrafacerea, indiferent de forma sa, constituie o atingere gravă a drepturilor de proprietate intelectuală deţinute de o persoană sau de o întreprindere, iar conse - cinţele contrafacerii sînt grave:

Pentru comunitatea de afaceri:

Contrafacerea determină pierderea cotei de piaţă pen - tru companiile-victime. Aceasta afectează, de aseme - nea, imaginea produselor originale. Întreprinderile sînt astfel jefuite de beneficiul care reiese din eforturile lor de investiţii, de cercetare, de creaţie, publicitate şi dezvolta - rea comercială. În plus, lupta împotriva contrafacerii ge - nerează şi costuri semnificative.

Pentru stat:

Contrafacerea are costuri sociale semnificative. Ea este, de asemenea, o sursă de evaziune fiscală. Mai mult decît atît, pierderile susmenţionate prejudiciază enorm încasările vamale, care sînt percepute la bugetul de stat.

Pentru consumatori:

Produsele contrafăcute sînt o înşelăciune privind ca - litatea. Aceste produse sînt, în plus, în multe cazuri, pe - riculoase pentru consumatori (rău activ sau efecte non- existente, în special, în cazul medicamentelor, al pieselor de schimb pentru autovehicule etc.). Nici o garanţie a ca - lităţii sau chiar nici servicii post-vînzare nu sînt oferite la momentul achiziţiei falsurilor.

Totodată, responsabilitatea primară în realizarea mă - surilor de protejare a mărcilor comerciale şi a drepturi -

lor de autor le revine chiar titularilor de drepturi. Prin urmare, o condiţie necesară pentru a efectua intervenţia vamală este so - licitarea titularului de drepturi să-şi protejeze ceea ce a creat. În cazul în care obiectele de proprietate intelectuală nu au fost înregistrate la un organ sau instituţie recunoscute oficial (la ni - vel naţional sau internaţional), atunci este dificil de a întreprin - de vreo acţiune împotriva unui presupus falsificator.

Asigurarea protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală reiese din multitudinea atribuţiilor organului vamal în confor- mitate cu prevederile art. 11 al Codului vamal al RM, printre care organul vamal:

-asigură respectarea legislaţiei vamale; apără drepturile şi interesele legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale;

- contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;

- contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii

statului, de asigurare a ordinii publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a în - tregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne.

Trebuie să recunoaştem că există şi unele probleme cu care se confruntă organele vamale în procesul asigurării pro - tecţiei drepturilor de proprietate intelectuală la frontieră ce ţin de perceperea incorectă a rolului Serviciului Vamal în asigu - rarea protecţiei la frontieră. Reamintim de principiul teritorial la înregistrarea mărcilor care înseamnă că marca este pro - tejată doar în ţara (ţările) pentru care protecţia a fost solici - tată. Deci, dacă un solicitant din Moldova a înregistrat marca în RM, el nu are în mod automat protecţie şi în alte state. De asemenea, o persoană terţă poate obţine protecţie pentru un semn identic sau similar, de exemplu în Ucraina. Astfel s-a întîmplat cu binecunoscutele de către consumatorii CSI mărci cum ar fi: „Artek”, „Talisman”, „Analghin”, „Validol”, „Ci - tramon” etc., care au fost înregistrate în fiecare stat aparte de către titulari diferiţi.

De exemplu, marca comercială „Artek”, al cărui titular de drept este SA „Bucuria” şi care produce napolitane în asor- timent cu diferite arome sub denumirea dată. Totodată, mar- ca „Artek” a fost înregistrată pe teritoriul Ucrainei de către un alt titular care tot produce napolitane sub această denumire. În cazul acesta, reieşind din prevederile art. 1 pct. 51 lit. a) în cazul unui import de astfel de produs pe teritoriul RM aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală şi. conform art. 305 pct. 2, urmează a fi distruse sau predate cu titlul gratuit în funcţie de natura lor la solicitarea titularului de drept. Reieşind din faptul că Moldova este o ţară care a făcut parte din fostul spaţiu URSS, fiind o perioadă destul de înde - lungată în tranziţie spre economia de piaţă la nivel naţional au fost înregistrate o serie de OPI care deja beneficiază de pro -

tecţie al nivel internaţional sau în alte state, dar și nu şi pentru teritoriul RM. Adesea aceşti titulari de drept ai mărcilor comer- ciale „împrumutate/furate” activează şi în calitate de distribui - tori şi nu producători.

De pildă, un deţinător de drept care are doar un drept înre - gistrat la AGEPI (marcă, invenţie, design, drept de autor etc.), nefiind producător real al produselor desemnate cu marca re - spectivă, ci doar un distribuitor prin contractele sale comerci - ale prin depunerea cererii de intervenţie la organul vamal, in - tenţionează să creeze blocaj altor importatori/distribuitori de aceleaşi produse. Dat fiind faptul că organul vamal efectuează controlul mărfurilor care trec peste frontieră, de aici concluzi - onăm că marca, fiind ea de tip verbal, combinată sau figura - tivă, nu trece efectiv frontiera. Marca în sine nu se vămuieş - te, dar se vămuiesc doar produsele care sînt desemnate cu o marcă comercială. De aici reiese logic şi necesitatea depune - rii odată cu cererea de intervenţie a unui dosar cu descrierea produselor originale menţionate mai sus. Mai mult decît atît, descrierea tehnică a produselor permite inspectorilor vamali care efectuează nemijlocit controlul vamal fără a efectua reţi - neri nejustificate a produselor în vamă să identifice cu uşurinţă doar cele contrafăcute, piratate etc.

Înregistrarea unei mărci se efectuează considerînd că solici - tantul o efectuează cu buna-credinţă, or atunci cînd el depune cererea de intervenţie la organele vamale, fără a avea consim - ţămîntul producătorului real/titularului de drept a mărcii de pes - te hotare atunci practic se dovedeşte că el acţionează din rea credinţă urmărind scopul doar de a scoate careva beneficii din importatorii produselor date. Astfel de cazuri cînd cererea de intervenţie a fost acceptată pentru o marcă naţională de la un solicitant care în acelaşi timp era de mulţi ani unul dintre distri - buitor al produselor de import desemnate cu aceiaşi marcă deja există. După un proces în instanţă precum că titularul de drept ai mărcii naţionale a acţionat cu rea-credinţă el a cesionat mar- ca în favoarea titularului de drept real de după hotare.

Mai departe ţinem să prezentăm cele mai contrafăcute branduri pe plan internaţional.

Deşi produsele - alimentare, băuturile, non-alimentare - pot avea multe asemănări, forţa mărcii este cea care le scoate în evidenţă şi le face cunoscute în întreaga lume. Marile com - panii vor sa vîndă produse dorite, căutate de clienţi. În acelaşi timp, vor să îi determine pe consumatori să creadă că pro - dusele lor sînt unice, să le creeze aşa-numitele „false nevoi”, facînd apel la caracteristica psihologică.

Principala caracteristică a unui fals îl reprezintă preţul. Un produs fals, deşi tinde să arate identic ca cel original, este mult mai ieftin, accesibil, în general, maselor. Mulţi consuma - tori sînt tentaţi de preţul mic şi cumpără produse falsificate, pe care le găsesc de vînzare pe stradă, magazine sau buticuri, oriunde în Europa. Falsurile însă sînt de proastă calitate sau chiar fabricate de copii, care muncesc ilegal, în detrimentul companiilor autentice. Iar cei care cumpără astfel de produ - se, finanţează indirect crima organizată (potrivit site-ului Par- lamentului European).

Falsificarea este o afacere de amploare. Iată care sînt cele mai des contrafăcute branduri:

Nike

iPhone

Adidas

chanel

Puma

Dior

Sony

Hugo Boss

Kfc

Armani

Pastilele Viagra

Dolce and Gabbana

Nokia

Louis Vuitton

Samsung

Tema numărului

Este important pentru un vameş, dar nu şi în ultimul rînd pentru consumător, să ştie cum să recunoască un produs con - trafăcut, deci:

Etichetele. Fiți sigur ca ştiți exact cum arată logo-ul firmei, că ii ştiți culorile şi modalitatea de scriere. Căutați apoi even - tuale greşeli de scriere şi dacă literele sînt poziţionate corect.

ţara de origine. Verificați ţara de origine: la sigur, o geantă Luis Vuitton nu poate fi fabricată în Taiwan. Produsele origina - le Chanel se fabrică:

- Îmbrăcămintea: franţa

- Accesorii: franţa/Italia

- Parfumuri şi produse cosmetice: franţa/SUA

- Încălţăminte şi produsele din piele: franţa/Italia/Spania

- Ochelari: Italia

- ceasuri: Elveţia Produsele originale chanel nu se produc şi nu se im- portă din Asia sau Turcia.

cusăturile. Designerii celebri de genţi sînt foarte atenţi la detalii şi nu îşi permit să lase cusături neîngrijite sau care se desfac uşor. Aşa că, dacă sesizați aşa ceva, aveți motive să credeți că este un lucru contrafăcut.

căptuşeala. Obiectele contrafăcute sînt, de obicei, fabrica - te din produse ieftine, aşa că interiorul va fi, probabil, din ma - terial sintetic, în timp ce căptuşeala unui produs veritabil va fi din piele de căprioară.

Detaliile. Asigurați-vă că fermoarele merg bine şi că tighe - lurile sînt făcute cu aţă de culoare potrivită. Multe firme cunos - cute au incluse certificate ce atestă originea produsului, pre - cum şi cărticele cu modul de utilizare adecvat şi cu eventuale instrucţiuni. Mirosul neplăcut, la fel, este un indiciu.

Ambalajul. Fiți atent şi la felul cum sînt ambalate produse - le şi dacă pungile sau cutiile cu produse sînt de aceeaşi firmă. Doar sigilarea lor în plastic nu este o garanţie ca sînt originale.

sau cutiile cu produse sînt de aceeaşi firmă. Doar sigilarea lor în plastic nu este o

Tema numărului

ASPEcTE ALE AcORDULUI OMc PRIVIND DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELEcTUALĂ

cU PRIVIRE LA cOMERţ (TRIPS)

Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală cu privire la comerţ (de obicei, numit Acordul TRIPS) este, fără niciun dubiu, cel mai important şi comprehensiv document internaţional multilateral ce obligă toţi membrii Organizaţi - ei Mondiale a Comerţului (OMC). TRIPS este unul din cele 18 acorduri care unesc toţi membrii Organizaţiei Mondiale

bre ale OMC. În cel de-al doilea rînd, Acordul TRIPS adau - gă un număr de alte obligaţii cu privire la unele aspecte care nu sînt reglementate de convenţiile existente sau erau considerate inadecvate. Printre acestea găsim şi aseme - nea principii importante ca „tratament naţional” şi tratament de „cea mai favorizată naţiune”, care constituie baza sis -

proprietăţii intelectuale la nivel naţional şi de reglementare

a

Comerţului.

temului GATT/OMC şi prevederi detaliate şi specifice asu -

La 23 iulie 2008, OMC avea 153 membri, inclusiv Repu - blica Moldova care s-a alăturat la OMC pe 26 iulie 2001.

pra procedurilor şi remediilor de implementare a drepturilor

Astfel, în Moldova, Acordul TRIPS asigură standardul mi -

a

disputelor ce implică drepturi de proprietate intelectuală

nim conform căruia se aliniază progresul legilor şi practici -

la

nivel internaţional.

lor naţionale. Pe lîngă aceasta, Acordul TRIPS încorporea - ză prevederile fundamentale a două acorduri internaţionale cheie – Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii

Mai specific, Acordul TRIPS cuprinde şapte categorii principale de proprietate intelectuală:

industriale şi Convenţia de la Berna privind protecţia ope - relor literare şi artistice (a se vedea mai jos) – la care Repu - blica Moldova este deja parte. Scopurile generale ale Acordului TRIPS sînt menţionate în Preambulul Acordului, care reproduce obiectivele princi - pale de negociere ale Rundei Uruguay, stabilite în domeniul proprietăţii intelectuale de către Punta del Este Declarati - on din 198627 şi de Revizuirile GATT pe termen mediu din 1988/89. Aceste obiective includ reducerea distorsiunilor şi impedimentelor comerţului internaţional, promovarea protec - ţiei efective şi adecvate a drepturilor proprietăţii intelectua - le şi asigurarea faptului că măsurile şi procedurile de imple - mentare a drepturilor proprietăţii intelectuale în sine nu devin obstacole în calea comerţului legitim. Aceste scopuri trebu -

ie citite împreună cu Articolul 7 (Obiective), conform căruia:

“protecţia şi implementarea drepturilor proprietăţii inte- lectuale trebuie să contribuie la promovarea inovaţiei teh- nologice, la transferul şi diseminarea tehnologiei, în avan- tajul reciproc al producătorilor şi utilizatorilor de cunoştinţe tehnologice şi într-un mod favorabil la bunăstarea socială şi economică, precum şi la echilibrul drepturilor şi obligaţiilor.” Acordul recunoaşte drepturile membrilor OMC de a adop - ta măsuri pentru sănătatea publică şi alte motive de interes public şi de a preveni abuzul drepturilor proprietăţii intelec - tuale, atît timp cît asemenea măsuri sînt în concordanţă cu prevederilor Acordului TRIPS. Acordul TRIPS este de o importanţă deosebită din două motive. În primul rînd, deoarece acesta încorporează prin referinţă (cu excepţia prevederilor privind „drepturile mora - le” în cadrul Convenţiei de la Berna) prevederile de bază ale convenţiilor principale ale OMPI şi ale Convenţiilor de la Paris şi Berna în variantele lor cele mai recente, care astfel devin obligaţii conform Acordului TRIPS dintre statele mem -

1. dreptul de autor şi drepturile conexe (adică drepturile

interpreţilor, producătorilor de înregistrări sonore şi orga - nismele de radiodifuziune);

2. mărci, inclusiv mărcile de servicii;

3. indicaţii geografice, inclusiv denumiri de origine;

4. desene industriale;

5. brevete, inclusiv protecţia noilor soiuri de plante;

6. desene-machete ale circuitelor integrate;

7. informaţie nedezvăluită (inclusiv secretul comercial şi

date ale încercărilor). În termeni similari celor din Convenţiile de la Paris şi de la Berna, TRIPS asigură „tratamentul naţional” drept principiu de bază al acordului29 şi al acordurilor OMC în general. Pe lîngă aceasta, TRIPS ilustrează modul în care tratamentul naţional se aplică în relaţie cu convenţiile existente în do - meniul proprietăţii intelectuale. Acesta stipulează că:

Fiecare membru va acorda naţionalilor celorlalte state membre un tratament nu mai puţin favorabil decît cel pe care оl acordă propriilor naţionali în ceea ce priveşte pro- tecţia proprietăţii intelectuale, sub rezerva excepţiilor deja prevăzute, după caz, în Convenţia de la Paris (1967), Con- venţia de la Berna (1971), Convenţia de la Roma sau Tra- tatul privind proprietatea intelectuală în materie de circui- te integrate. În ceea ce priveşte artiştii interpreţi sau exe- cutanţi, producătorii de fonograme și organismele de ra- diodifuziune, această obligaţie nu se aplică decît pentru ceea ce reprezintă drepturi vizate în prezentul Acord. Orice membru care se va prevala de posibilităţile oferite de Arti- colul 6 al Convenţiei de la Berna (1971) sau de paragraful 1 b) al Articolului 16 al Convenţiei de la Roma va prezenta o notificare Consiliului TRIPS, astfel cum este prevăzut în aceste dispoziţii.

Clauzele „tratamentului naţional” au existat, într-o formă sau alta, în alte acorduri de proprietate internaţională. Prin -

cipiul tratamentului naţional înseamnă – cu privire la pro - tecţia proprietăţii industriale prevăzută în Articolul 2 al Con - venţiei de la Paris – că fiecare stat contractant trebuie să garanteze aceeaşi protecţie naţionalilor altor state membre precum cele garantate naţionalilor săi. Naţionalii statelor non-contractante sînt, de asemenea, protejaţi de Convenţie dacă ei sînt domiciliaţi sau au sediu industrial sau comercial real şi efectiv în unul din statele membre. Este important să menţionăm că Acordul TRIPS prevede că: nimic din Părţile I şi IV ale Acordului nu va submina din obligaţiile prezente pe care membrii le au unul faţă de al - tul conform:

- Convenţiei de la Paris;

- Convenţiei de la Berna;

- Convenţiei de la Roma;

- Tratatului privind proprietatea intelectuală în materie de

circuite integrate. Prevederea tratamentului naţiunii celei mai favorizate în domeniul protecţiei drepturilor proprietăţii intelectuale este inclusă în cadrul Acordului TRIPS pentru prima dată. Respectiv, orice avantaj, favoare, privilegiu sau imunitate cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale garantată de un membru OMC naţionalilor altei ţări trebuie să fie acor- date „imediat şi necondiţionat” naţionalilor altor membri, cu unele excepţii. Aceasta înseamnă că, dacă Moldova (drept membru al OMC), de exemplu, acordă vreun avantaj, favoa - re, privilegiu sau imunitate cu privire la proprietatea intelec - tuală naţionalilor unei alte ţări, fie aceasta membru al OMC sau nu, Moldovei i se va impune să acorde acelaşi trata - ment naţionalilor membrilor OMC. O altă caracteristică majoră a TRIPS este că acesta se aplică în mod automat prevederilor Convenţiilor existente tuturor membrilor OMC, chiar dacă ei nu erau parte la ele. De exemplu, o ţară care este membru al OMC, dar nu este parte la Convenţia de la Washington va fi supusă, prin

Tema numărului

intermediul TRIPS, la diferite prevederi ale acelui Acord (a se vedea Articolul 35 al TRIPS) şi la prevederile suplimen - tare (Articolele 36-38) din Secţia 6 (Desene-machete (topo - grafii) ale circuitelor integrate) din Acordul TRIPS. Obligaţiile conform TRIPS se aplică în mod egal tuturor statelor membre OMC, care trebuie să implementeze pre - vederile detaliate ale acelui Acord prin intermediul legilor, regulamentelor şi procedurilor lor administrative. Acordul TRIPS are în comun cu alte tratate faptul că este un acord de standarde minime, care permite membri - lor OMC să reglementeze protecţie mai extensivă asupra proprietăţii intelectuale, dacă au posibilitate şi doresc să o facă. O altă caracteristică pe care o împărtăşeşte cu alte tratate de standarde minime este că statele care sînt parte la acesta (membre ale OMC) sînt libere să determine care sînt cele mai potrivite mijloace şi metode de implementare a prevederilor în cadrul propriului lor sistem juridic şi în prac - tică. Cu alte cuvinte, diferiţi membri OMC pot folosi mijloa - ce diferite de a ajunge la acelaşi rezultat sau de a îndeplini obligaţiile stabilite de cadrul Acordului TRIPS.

Implementarea Acordului TRIPS Implementarea TRIPS are loc la două niveluri: la nivel in - ternaţional şi la nivel naţional. La nivel internaţional, există trei mijloace disponibile pentru o implementare efectivă a TRIPS: (a) cooperare internaţională; (b) Consiliul TRIPS; şi (c) mecanismul de soluţionare a diferendelor. Membrii OMC, chiar dacă nu sînt parte la Convenţia de la Berna, trebuie să respecte prevederile legislative ale Convenţiei de la Berna, cu excepţia faptului că membrii OMC care nu sînt parte la Convenţia de la Berna nu sînt obligaţi de prevederile drepturilor morale ale acestei Con - venţii. Deoarece Moldova este parte la Convenţia de la Berna, ea va continua să respecte toate prevederile aces - tei Convenţii (inclusiv prevederile drepturilor morale) şi va trebui să respecte şi obligaţiile suplimentare conform TRIPS, fiind membru al OMC.

drepturilor morale) şi va trebui să respecte şi obligaţiile suplimentare conform TRIPS, fiind membru al OMC.

Tema numărului

De asemenea, se stipulează că ţările în curs de dezvol - tare şi de „tranziţie” ar putea să amîne aplicarea majori - tăţii obligaţiunilor prevăzute de Acordul TRIPS (Articolul 65). În mod normal, statele parte la Convenţia de la Berna nu pot să amîne aplicarea obligaţiilor lor conform acestei Convenţii. Conform Acordului TRIPS, principiile tratamentului naţio - nal, protecţiei automate şi independenţa protecţiei, de ase - menea, îi obligă pe acei membri ai OMC care nu sunt par- te la Convenţia de la Berna. După cum deja s-a remarcat, Acordul TRIPS mai impune o obligaţie a „tratamentului ce - lei mai favorizate naţiuni”, conform căreia avantajele acor- date unui membru al OMC naţionalilor altei ţări trebuie, de asemenea, să fie acordate şi naţionalilor tuturor membri - lor OMC. Pe lîngă aceasta, posibilitatea amînării aplicării Acordului TRIPS menţionate mai sus nu se aplică obligaţi -

ilor tratamentului naţional şi tratamentului celei mai favori - zate naţiuni. Pe lîngă aceasta, amînarea aplicării Acordu - lui TRIPS, menționată mai sus, nu se referă/raportează la obligațiile tratamentului naţional şi tratamentului celei mai favorizate naţiuni.

(a) cooperare internaţională: membrii OMC au respon -

sabilităţi importante la implementarea Acordului TRIPS. Conform Articolului 69, membrii sînt de acord să coopere - ze unii cu alţii în scopul eliminării comerţului internaţional a bunurilor ce încalcă drepturile proprietăţii intelectuale. În - tru realizarea acestui scop, ei sînt de acord să stabilească

„puncte de contact” şi să facă schimb de informaţii cu pri - vire la bunurile ce încalcă drepturile proprietăţii intelectua - le. Acestor state li se cere în mod deosebit să promoveze schimbul de informaţii şi cooperare între autorităţile vamale cu privire la comerţul bunurilor de marcă contrafăcută şi al operelor cu drept de autor expuse pirateriei.

(b) consiliul TRIPS: Consiliul TRIPS joacă un rol cruci -

al în implementarea Acordului TRIPS. Pe lîngă operaţia de monitorizare a Acordului – îndeosebi respectarea obligaţii -

lor din partea membrilor – Consiliului i se cere să revizuias - că implementarea Acordului TRIPS cel puţin o dată la doi ani (Articolul 71). În acest scop, statelor membre li se cere să notifice Consiliul cu privire la legislaţia şi guvernarea lor naţională ce ţine de TRIPS (Articolul 63). Consiliul are obli - gaţia de a facilita consultarea dintre statele membre cu pri - vire la aspectele TRIPS şi de a acorda asistenţă membri - lor în domeniul procedurilor de reglementare a diferendelor. Consiliul are, de asemenea, autoritatea de a se consulta şi cere informaţii din orice sursă pe care o consideră potri - vită (Articolul 68). În mod deosebit, Consiliul trebuie să co - opereze cu Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI). În cazul în care se solicită informaţii în cadrul juris - dicţiei statului membru, nu există nicio necesitate ca Consi - liul să informeze statul membru respectiv. (c) Reglementarea diferendelor: În cazul unui diferend între statele membre ale OMC, Acordul TRIPS prevede un proces de reglementare a disputei în baza Articolelor XXII şi XXIII ale GATT 1994 şi Memorandumului de reglemen - tare a diferendelor al OMC. Această acţiune, totuşi, poate fi iniţiată doar dacă un beneficiu conform Acordului TRIPS este „anulat sau prejudiciat”, sau dacă obţinerea oricărui obiectiv al Acordului este împiedicată drept rezultat al ra - tării unui membru de a-şi îndeplini obligaţiile. Celelalte pre - vederi ale GATT privind procedurile de reglementare a di - ferendelor internaţionale sunt aplicate Acordului TRIPS din ianuarie 2000. Acum este posibil pentru un membru OMC care are o plîngere rezonabilă împotriva unui alt membru cu privire la drepturile şi obligaţiile conţinute în Acordul TRIPS, să profite de mecanismele şi procesele de reglementare a diferendelor în cadrul OMC, care se conţin în Memorandu - mul de reglementare a diferendelor. În practică a existat deja un anumit număr de diferende privind respectarea Acordului TRIPS care au fost soluţiona - te în faţa organului de reglementare a diferendelor şi a or- ganului de apel.

TRIPS care au fost soluţiona - te în faţa organului de reglementare a diferendelor şi a

Tema numărului

PROTEcţIA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELEcTUALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Reglementări vamale În contextul respectării drepturilor de proprietate intelec - tuală, Uniunea Europeană a legiferat două regulamente pri - vind măsurile vamale, în 1994 şi 1995. Acestea au fost mai recent actualizate şi înlocuite prin noi regulamente în 2003 şi 2004 – Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1383/2003 pri - vind intervenţia autorităţilor vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de pro - prietate intelectuală, precum şi măsurile care trebuie apli - cate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală şi Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1891/2004 de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a Regula - mentului Consiliului, care prevede reţinerea mărfurilor sus - pectate de către autorităţile vamale că sînt contrafăcute (cu alte cuvinte, aduc atingere legislaţiei privind marca comer- cială) sau piratate (adică aduc atingere legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe sau dreptului asupra unui de - sen sau model). Reglementările stabilesc condiţiile de reţi - nere a mărfurilor, perioada de reţinere etc. şi repetă şi am - plifică dispoziţiile Articolelor 51 - 60 ale TRIPS.

Realizări ale legislaţiei şi politicilor UE în domeniul asigurării respectării drepturilor proprietăţii intelectuale Diferenţa principală dintre Acordul TRIPS şi Directiva pri - vind asigurarea respectării drepturilor constă în faptul că Acordul conţine, prin Articolul 61, obligaţia membrilor de a pre - vedea sancţiuni penale pentru încălcarea dreptului de propri - etate intelectuală. Directiva UE privind asigurarea respectării drepturilor nu conţine astfel de dispoziţii.

Au fost multe dezbateri în Europa referitoare la sancţiunile penale pentru încălcarea drepturilor de proprietate intelectua - lă. Bineînţeles, statele membre dispun de asemenea sancţiuni în legislaţiile lor naţionale în virtutea aderării la Acordul TRIPS, însă Uniunea Europeană doreşte să armonizeze aceste legi la un nivel adecvat. Principala problemă pînă în ziua de azi se referea la dubiile referitoare la competenţă. Nu este clar dacă Tratatul CE prevede bază juridică pentru măsurile comunitare, prescriind tipul şi nivelul de sancţiuni penale.

Propunerea pentru o directivă de armonizare a fost publica - tă în 2005 şi se află în continuare pe agendă, însă există un anumit număr de dificultăţi. Pe lîngă aspectul de competen - ţă, conţinutul propunerii era controversat. A fost menţionat un spectru larg de sancţiuni posibile: inclusiv privaţiunea de liber- tate pentru persoanele fizice; închiderea parţială sau totală a localului folosit pentru comiterea infracţiunii; interzicerea per- manentă sau temporară de a desfăşura activităţi comerciale; lichidarea judiciară a afacerii. Unele din aceste sancţiuni au fost considerate a fi prea draconice şi nu se potrivesc pentru încălcările drepturilor de proprietate intelectuală.

Propunerea, la fel, a abordat cîteva aspecte care au avut loc în multe jurisdicţii în legătură cu procedurile penale. De exem - plu, ce se are în vedere prin actele întreprinse la „scară co - mercială”. Această sintagmă este inclusă în TRIPS şi în Direc - tiva privind respectarea drepturilor, precum şi în Codul penal al Republicii Moldova.

Sintagma a fost interpretată de Curtea Europeană de Justi - ţie într-un context civil drept o activitate desfăşurată în contextul unei afaceri, fără a face referinţă la mărimea încălcării. Metoda de abordare urmată de propunerea de directivă a fost de a pre - vedea răspundere penală în legătură cu încălcările premeditate ale legislaţiei privind dreptul de autor şi marca comercială, care nu sînt comise în scopuri personale, însă urmăresc obţinerea unui avantaj economic, prin care era clar că mărimea sau va - loarea infracţiunii nu era o încercare de limitare.

Iniţierea unei acţiuni juridice ex-officio este, de asemenea, o pro - blemă fără o soluţie uşoară, deoarece este foarte dificil de demon- strat încălcarea unui DPI în conformitate cu standardul solicitat de legislaţia penală fără cooperarea proprietarului dreptului în cauză.

În una din modificările la propunerea de directivă se spunea că statele membre ar trebui să se asigure că posibilitatea de

a face investigări sau a infracţiunilor de urmărire judiciară nu depinde de plîngerea proprietarului de drepturi.

Cele mai recente realizări în domeniul asigurării respectării drepturilor sînt după cum urmează:

• În martie 2009, Uniunea Europeană a lansat Observatorul

European în domeniul contrafacerii şi pirateriei, în calitate de

instrument de asigurare a respectării drepturilor care va ajuta să fie оmbunătăţită calitatea informaţiei şi a datelor statistice referitoare la contrafacere şi piraterie în Uniunea Europeană;

a

asigura informaţii despre strategiile celor mai bune practici

şi

tehnici de asigurare a respectării drepturilor atît din sectorul

public, cît şi din cel privat. A fost iniţiat exerciţiul de colectare a

datelor pentru a elabora o metodologie de încredere şi evalua anvergura şi impactul actelor de contrafacere pe piaţa internă

a Uniunii Europene.

• Pe 1 martie 2010, Consiliul Uniunii Europene a adoptat

rezoluţia privind asigurarea respectării drepturilor de pro - prietate intelectuală pe piaţa internă. Printre alte aspecte, Consiliul a invitat Comisia Europeană să analizeze efica - citatea Directivei privind asigurarea respectării drepturilor şi, în caz de necesitate, să propună amendamente; de aseme - nea, să analizeze adiţional o modificare la propunerea de direc - tivă vizînd măsurile penale menite să contracareze pirateria şi contrafacerea.

• În domeniul vamal, Comisia a produs planul de acţiune al au-

torităţilor vamale ale UE pentru perioada 2009–2012, axîndu-se pe o gamă de măsuri, cu priorităţile orientate spre combaterea

Tema numărului

importului de mărfuri contrafăcute periculoase, în particular, pro - dusele farmaceutice şi electrice; necesitatea de a inventa mijloa - ce pentru a demonta crima organizată, care stă la baza pirateriei

şi contrafacerii; vînzările electronice prin Internet, şi necesitatea

de a îmbunătăţi cooperarea cu factorii de interes. În acest cadru,

la 25 martie 2010, Directoratul General fiscal şi vamal a deschis

procesul de consultare pentru a revizui legislaţia comunitară în domeniul asigurării respectării vamale a DPI.

cele mai bune practici UE în raport cu asigurarea respectării drepturilor

Directoratul General Comerţ al UE a publicat un Ghid de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală, care descrie cele mai bune practici pentru respectarea drep - turilor de proprietate intelectuală. Pe lîngă dispoziţiile juridice din Directiva privind asigurarea respectării drepturilor aborda - tă mai sus, cele mai bune practici sînt acele care încorporează următoarele caracteristici:

• Cooperarea şi coordonarea naţională;

• Cooperarea internaţională;

• Sensibilizarea şi cooperarea publică;

• Cooperarea titularului de drepturi;

• Sancţionarea judiciară;

• Sancţionarea administrativă;

• Instanţe de judecată specializate;

• Mediere şi arbitraj;

• Reglementarea producerii suporturilor optice.

Ghidul este o sursă excelentă, fiind accesibil pe pagina web

a Directoratului General Comerţ.

Politica UE în raport cu asigurarea respectării drepturilor în ţările terţe

UE este interesată ca politicile şi practicile sale de asigurare

a respectării DPI să fie reflectate în legile altor ţări. În calitate de strategie de comerţ, Directoratul General Comerţ a publicat un document la subiectul dat intitulat Strategia de asigurare a res- pectării drepturilor de proprietate intelectuală în ţările terţe, care descrie următoarele elemente încorporate:

• Acorduri multilaterale şi bilaterale ce asigură un standard înalt

de protecţie şi asigurare a respectării DPI. APC şi PA PEV sem - nate cu Republica Moldova servesc drept exemple. Acordul de asociere în proces de negociere în perioada de pregătire a aces - tei publicaţii este un alt exemplu. Se aşteaptă ca acordul în cauză să actualizeze nivelul existent de cooperare în raport cu alinierea Acquis-ului în materie de asigurare a respectării PI.

• Folosirea dialogului politic la fiecare nivel şi, în special, prin inter- mediul Delegaţiilor CE, pentru a sublinia că protecţia şi respectarea

PI sînt absolut necesare şi a demonstra efectele pozitive ale protec-

ţiei şi respectării pentru motive economice, pentru a atrage investiţii

străine, fie pentru beneficiul sau sănătatea consumatorilor.

 

Asigurarea cooperării tehnice pentru combaterea pirateriei

şi

contrafacerii, promovarea reformei instituţionale în sectoare -

le

organelor de drept, inclusiv autoritatea vamală, poliţia, orga -

nele administrative şi judiciare.

• Schimbul de idei cu alţi furnizori-cheie de cooperare tehnică, cum sînt OMPI, OMC, SUA, pentru a evita duplicarea eforturilor

şi a împărtăşi cele mai bune practici.

• Folosirea mecanismelor şi sancţiunilor de soluţionare a dis - putelor, după caz.

• Creşterea sensibilizării din două aspecte: sporirea nivelului de

informare a utilizatorilor/ consumatorilor din ţările terţe, pentru a promova beneficiile DPI în termeni de promovare a investiţiilor, ino - vaţiilor, transferului de tehnologii, protecţia materialelor tradiţionale şi a calităţii şi informarea despre pericolul de încălcare a sănătăţii publice, protecţiei consumatorului, ordinii şi securităţii publice etc.

În al doilea rînd, creşterea sensibilizării proprietarilor de drep - turi, din nou, prin prisma a două perspective: sensibilizarea pro - prietarilor de drepturi din UE în materie de risc comercial în ţările în care respectarea DPI nu este la nivelul cuvenit şi măsurile mi- nime de precauţie ce trebuie adoptate (cum este înregistrarea), şi, în al doilea rînd, evidenţierea necesităţii de utilizare a mijloace - lor de asigurare a respectării disponibile în acele ţări. Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul proprietăţii intelectuale în statele non-UE

Procesul de armonizare a legislaţiei şi politicilor în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală în statele non-UE poa - te fi cel mai bine examinat prin referinţa la cerinţele juridice şi instituţionale principale referitoare la ţările candidate în mem - bru al UE; deoarece acestea stabilesc performanţe relevante pentru o etapă mai avansată a procesului de integrare în Uni - unea Europeană.

În conformitate cu Cartea Albă din 1995 „Pregătirea ţărilor asociate din Europa centrală şi de est pentru integrarea în piaţa internă a Uniunii”289 a Comisiei Europene:

„Protecţia adecvată şi efectivă a proprietăţii intelectuale, industriale şi comerciale… este un mijloc indispensabil de lansare a ideilor şi creativităţii umane, valorificîndu-le pen- tru cauza inovaţiei … Proprietatea intelectuală dezvoltată în contextul economiei de piaţă; este vital pentru dezvoltarea unei societăţi moderne şi pentru evoluarea bunurilor şi servi- ciilor inovative de calitate înaltă … Dreptul de autor şi drep- turile conexe sînt concomitent legate cu libertatea de expri- mare şi liberul schimb de idei, care sînt valori fundamentale într-o societate democratică şi pluralistă”.

Se observă, între timp, că legislaţia UE este conformă cu şi ţine temeinic cont de convenţiile OMPI şi de Acordul TRIPS al OMC. Cartea Albă indică faptul că TRIPS, în particular, este un acord minim de standarde şi, prin urmare:

„Acordul TRIPS este un mare pas înainte, dar trebuie de recunoscut faptul că majoritatea convenţiilor multilaterale ….nu răspund – sau dau un răspuns incomplet – la toate în- trebările care apar în legătură cu dezvoltarea tehnologică. Conform naturii lucrurilor, piaţa unică cere armonizarea mai strînsă şi mai structurată a legislaţiei naţionale decît o fac convenţiile internaţionale. De aceea, acţiunea multilaterală deşi necesară, nu este suficientă pentru a satisface toate necesităţile pieţei unice”.

Cartea Albă, de asemenea, enunţă că legea UE în domeniul DPI este în mod intrinsec legată de calitatea de membru al UE. Cu toate acestea, din punctul de vedere al Uniunii Europene, cele două sisteme sînt proiectate astfel încît să fie deschise fără dis - criminare de toate ţările non-UE, fie persoană fizică sau juridică.

În privinţa condiţiilor necesare pentru operarea standarde - lor UE în domeniul DPI, Cartea Albă subliniază importanţa in - stanţelor de judecată competente – ideal, instanţe specializa - te – (pentru litigiile DPI) şi implementarea deplină a remediilor Articolului 4 TRIPS, o agenţie competentă şi computerizată, care merge în pas cu progresul tehnologic (pentru înregistră - rile proprietăţii industriale), un rol important pentru autorităţi - le vamale şi de poliţie în lupta contra pirateriei şi contrafacerii şi crearea necesară de societăţi de management (pentru mo -

Tema numărului

nitorizarea folosirii operelor sub protecţia dreptului de autor, pentru negocierile cu utilizatorii şi pentru colectarea redeven - ţelor şi distribuirea acestora între titularii de drepturi). De ase - menea, indică faptul că crearea drepturilor trebuie să fie înso - ţită de respectarea efectivă şi credibilă împreună cu posibilita - tea reală de exercitare a DPI.

Referitor la prioritizarea măsurilor de armonizare pentru ţă - rile asociate, pe acel moment de timp, faza de aliniere s-a axat pe aşa-numitele măsuri pentru Etapa 1 şi Etapa 2.

Măsurile Etapei 1 vizau armonizarea mărcii comerciale şi a dreptului de autor şi drepturilor conexe. Ţările asociate aveau, la fel, angajamentul de a adera la Convenţia Europeană de Brevete (Convenţia de la Munich) în decurs de cinci ani.

Măsurile Etapei 2 au inclus armonizarea vizînd protejarea suplimentară a produselor farmaceutice, a plantelor, desene - lor sau modelelor, iar ţările asociate erau încurajate să elabo - reze iniţiative serioase în ceea ce priveşte combaterea pirate - riei şi a acţiunilor de contrafacere.

De aici, cel mai interesant aspect pentru Republica Moldova rezidă în axarea pe condiţiile instituţionale pentru armonizare şi descrierea amplă a priorităţilor pentru dezvoltarea legisla - ţiei şi politicilor.

Evident, merită de menţionat avansarea semnificativă şi continuă în domeniul legislaţiei UE privind DPI încă din 1995, dar, totuşi, cerinţe mai stringente de armonizare vizînd alini - erea Republicii Moldova la normele UE au fost deja activate prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare din 1998, care a sti - pulat armonizare deplină pînă în 2003.

Ideile din Cartea Albă 1995 referitoare la capacitatea instituţio - nală în domeniul DPI şi respectarea efectivă a drepturilor au primit o abordare adiţională în Ghidul instituţional 2005 al Comisiei Eu- ropene. Ideile de reper sînt prezentate în sumarul din continuare.

Dezvoltările recente şi provocările actuale din legislaţia şi politicile UE

în domeniul proprietăţii intelectuale

Gestionarea drepturilor

În perioada 1995–2002, Comisia Europeană a consultat, în mare măsură, subiectul vizând gestionarea drepturilor. Ca re - zultat, în aprilie 2004, a fost publicat un raport, care a abordat, inter alia, cadrul juridic existent în care funcţionau societăţile

de colectare, inclusiv aplicarea legii UE privind concurenţa în raport cu aceste societăţi. La nivel internaţional, Convenţiile de la Roma şi de la Berna se referă la gestionarea colectivă, deşi într-un mod indirect.

În cadrul legislaţiei UE, cîteva directive se referă la posibi - litatea de gestiune colectivă. Cu toate acestea, condiţiile de gestionare a drepturilor n-au fost niciodată abordate nici la nivel european, nici la nivel internaţional. Raportul Comisiei

a conchis că în timp ce normele concurenţei rămân un mijloc

efectiv de reglementare a pieţei şi comportamentului socie - tăţilor de colectare, aceste norme trebuie suplimentate prin stabilirea unui cadru legislativ privind buna guvernare.

În termeni specifici, Comisia a identificat aspectele care so - licită legislaţie viitoare după cum urmează:

• Forma juridică şi statutul societăţilor de colectare;

• Modul în care societăţile de colectare îşi publică tarifele sale;

• Condiţiile de acordare a licenţelor;

• Mandatul obţinut din partea unui titular de drepturi şi condiţiile

de membru şi alte aspecte ce ţin de relaţiile dintre societăţile de colectare şi cei pe care acestea îi reprezintă;

• Natura şi măsura în care controlul extern va fi exercitat asu - pra funcţionării societăţilor de colectare.

Actualmente, unicul progres remarcat în acest domeniu este Recomandarea Comisiei din 2005. Recomandarea Comisiei privind gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de au- tor şi a drepturilor conexe în serviciile de muzică online legale abordează gestionarea drepturilor online asupra operelor mu - zicale. Recomandarea înaintează măsuri menite să îmbunătă -

ţească licenţierea dreptului de autor pentru serviciile online pe întreg teritoriul UE, deoarece lipsa acestor licenţe a fost unul din factorii de încercare pentru dezvoltarea în plină capacitate

a acestor servicii. Comisia recomandă ca titularii de drepturi şi

utilizatorilor comerciali ai materialului protejat de dreptul de au - tor să beneficieze de opţiunea modelului preferat de licenţiere.

Serviciile online diverse ar putea solicita diferite forme de politici de licenţiere în cadrul UE. Prin urmare, recomandarea

propune eliminarea restricţiilor teritoriale şi a dispoziţiilor de alocare cuprinse în contractele de licenţiere existente, lăsînd

la discreţia titularilor de drepturi care nu doresc să folosească

aceste contracte posibilitatea de a scoate repertoriul său la licenţierea directă în cadrul UE. Această recomandare inclu - de, la fel, dispoziţii de guvernare, transparenţă, soluţionarea

în cadrul UE. Această recomandare inclu - de, la fel, dispoziţii de guvernare, transparenţă, soluţionarea 17
în cadrul UE. Această recomandare inclu - de, la fel, dispoziţii de guvernare, transparenţă, soluţionarea 17
în cadrul UE. Această recomandare inclu - de, la fel, dispoziţii de guvernare, transparenţă, soluţionarea 17

Tema numărului

disputelor şi răspunderea pe care o poartă managerii dreptu - rilor colective, care ar trebui să introducă o cultură a transpa - renţei şi o bună guvernare, care ar permite factorilor relevanţi de interes să ia o decizie informată în materie de model de li - cenţiere care se potriveşte cel mai bine cu necesităţile lor.

Drept răspuns la Recomandarea din 2005, în anul 2006 a fost semnată o declaraţie comună între ICMP (Confederaţia interna - ţională a editorilor muzicali) şi GESAC (Gruparea europeană a societăţilor de autori şi compozitori). Declaraţia GESAC/ICMP se referă la necesitatea de promovare a calităţii de membru OGC pentru toţi editorii muzicali, reprezentarea minimală în Consiliul Director, transparenţă şi răspundere minimală pentru organizaţi - ile de gestiune colectivă faţă de titularii de drepturi.

În paralel cu adoptarea Recomandării susmenţionate, în

2006 Comisia Europeană a decis să înceapă proceduri oficia -

le împotriva CISAC („Confederaţia Internaţională a Societăţilor

de Autori şi Compozitori”) şi societăţilor naţionale individuale de colectare în cadrul SEE care sînt membri ai CISAC şi le-a emis

o Declaraţie de Obiecţii. Declaraţia de Obiecţii cuprinde anumi -

te părţi ale modelului de contract CISAC şi implementare aa - cestuia la nivel bilateral de către membrii CISAC în SEE. Acest model de contract şi duplicatele sale la nivel bilateral ţin de ad - ministrarea colectivă a dreptului de autor în cadrul fiecărei cate - gorii de exploatare, de exemplu interpretarea de piese muzicale într-un bar sau un club de noapte sau lansarea lor prin interme -

diul Internetului.

Cu toate acestea, DO a prezentat interes doar faţă de une - le modalităţi relativ noi de exploatare a dreptului de autor: in - ternet, transmitere prin satelit şi retransmitere a muzicii prin cablu, formele tradiţionale de exploatare fiind lăsate în afara reglementării DO. Două categorii de clauze din cadrul con - tractului model CISAC şi contractele de reprezentare recipro - că dintre societăţile de colectare au stîrnit preocupare cu pri - vire la compatibilitatea acestora cu Articolul 81 al Tratatului CE şi Articolul 53 al Acordului SEE, şi anume cu privire la „clauza calităţii de membru” şi „clauza teritorială”. Destinata - rii Declaraţiei de Obiecţii şi-au exprimat punctul lor de vedere prin răspunsurile lor în formă scrisă şi pe parcursul unei Audi - eri verbale care a avut loc pe 14,15 şi 16 iunie 2006. Ulterior, CISAC şi un număr impunător de societăţi de colectare şi-au oferit angajamentele, care au fost supuse la încercări de pia - ţă de către Comisia Europeană. În timp ce rezultatele testelor de piaţă au fost negative, pe 16 iulie 2008, Comisia a adoptat

o decizie cu privire la o procedură a Articolului 81 al Tratatului

CE adresată celor 24 de societăţi de colectare, membre ale CISAC. S-a decis că anumite clauze specifice conţinute în cadrul acordurilor de reprezentare reciprocă între societăţile de colectare, ce ţin de calitatea de membru şi exclusivitate, la fel şi de practica aplicată de societăţile de colectare ce duce la o segmentare teritorială strict internă cu privire la domenii -

le de licenţiere sînt anti-competitive şi contravin Articolului 81

al Tratatului CE. CISAC şi 22 de societăţi europene de autori,

membre ale CISAC, au depus un apel împotriva Hotărîrii Co - misiei Europene la CEJ, argumentând că societăţile de autori nu erau implicate în practicile de restricţionare a concurenţei şi respectiv ele nu au încălcat legea concurenţei. Cazul încă nu a fost soluţionat de către Curtea Europeană de Justiţie.

Meritul Recomandării Comisiei împreună cu investigarea concurenţei de către Directoratul General este cel de a fi pornit un proces important de reconsiderare a administrării drepturi - lor de autor. El, de asemenea, stîrneşte dezbateri cu privire la dreptul de autor şi exerciţiul acestuia în cadrul procesului de in - tegrare europeană, la fel ca şi în strategia de la Lisabona. Comi - sia Europeană pare a fi determinată de a limita efectul teritoria -

lităţii drepturilor cu privire la furnizarea liberă de servicii. Aceas - ta, de asemenea, îşi doreşte limitarea consecinţelor monopolu - rilor care sînt caracteristice administrării colective a drepturilor.

După cum a mai fost menţionat, Comunicarea cu privire la agenda digitală a Europei enumeră propunerea unei Directi- ve cu privire la administrarea colectivă a drepturilor drept una dintre acţiunile cheie ale politicii, „stabilirea licenţelor paneu- ropene cu privire la administrarea drepturilor (online)”. Pe 23 aprilie, 2010 Comisia Europeană a avut o Audiere Publică cu privire la Guvernarea Administraţiei Colective a Drepturilor în Uniunea Europeană. Scopul audierii a fost cel de a explora cum relaţiile dintre titularii de drepturi de autor, societăţile de

colectare şi utilizatorii comerciali ai dreptului de autor au evo - luat în timp. Departamentul Dreptului de Autor al Pieţei interne

a DG în prezent pregăteşte o evaluare a impactului cu diferi -

te opţiuni, care urmează să fie publicat la începutul toamnei; părţilor interesate li se va oferi posibilitatea de a-şi exprima punctele lor de vedere asupra acestui document. Publicarea proiectului Directivei care va cuprinde aspecte ale guvernării, transparenţei şi licenţierii paneuropene a administraţiei drep - turilor (online) este preconizată la sfârşitul anului 2010.

Desenul industrial neînregistrat din lumea modei creat de către Regulamentul CE nr. 6/2002 privind Desenul Comunitar, desenul industrial neînregistrat este foarte convenabil pentru protejarea desenelor de scurtă durată de genul colecţiilor de modă. Protecţia pe care o oferă este doar împotriva reprodu - cerii şi durează maxim 3 ani. Deoarece Desenul Comunitar prevede o perioadă de graţiere de 12 luni, după primul an de la prezentarea desenului(lor), designerul poate decide dacă să-l/ să le înregistreze şi să se bucure de o protecţie deplină de maxim încă 24 de ani, sau să profite de cei 2 ani rămaşi de protecţie drept desen neînregistrat.

Aceasta este situaţia în Europa, unde recent în Irlanda, a fost

semnalat un caz cu privire la dreptul asupra cîtorva desene ves - timentare neînregistrate a implementat prin hotărîrea instanţei de judecată de către un designer împotriva unui magazin. De - signerul a avut cîştig de cauză din prima instanţă. Pe de altă parte, în Statele Unite, moda încă nu este recunoscută pentru protecţie conform legislaţiei proprietăţii intelectuale, deoarece mulţi consideră că reproducerea liberă a vestimentaţiei modei duce la saturarea imediată a pieţei, astfel impunînd designe - rii vestimentari să caute în permanenţă noi idei vestimentare (aşa-numitul „Paradox al Pirateriei”). Cu toate acestea, chiar şi

în Statele Unite ale Americii, există designeri vestimentari care

cer protecţie a dreptului de autor asupra creaţiei lor, în baza fap -

tului că moda nu mai este o meserie, ci o formă a artei.

PLANURI ŞI STRATEGII AcTUALE ÎN REPUBLIcA MOLDOVA

Nici Strategia naţională de dezvoltare a Moldovei (SND) 2008-2011, nici Programul Guvernamental „Integrare euro - peană: libertate, democraţie, bunăstare” 2009-2013 nu defi - neşte vreo clauză specifică privind protecţia sau protecţia su - plimentară a drepturilor de proprietate intelectuală.

Potrivit celor deja menţionate, Strategia naţională de dezvol - tare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a proprietăţii intelectuale pînă în anul 2010 urmărea promovarea unei politici de stat coerente în domeniul proprietăţii intelectuale, compati - bile cu mecanismele UE şi ale celorlalte state ale lumii, asigu -

rarea unei protecţii eficiente a drepturilor de proprietate intelec - tuală şi integrarea sistemului naţional de protecţie a proprietă -

ţii intelectuale în dezvoltarea economică, socială şi culturală a

Republicii Moldova.

Tema numărului

Tema numărului Principalele obiective ale Strategiei au fost următoarele: • Să asigure condiţii optime pentru

Principalele obiective ale Strategiei au fost următoarele:

• Să asigure condiţii optime pentru crearea şi protecţia pro - prietăţii intelectuale;

• Să amelioreze baza normativă a sistemului de protecţie a DPI;

• Să creeze un mecanism funcţional pentru lupta împotriva

încălcării DPI şi prevenirea importării, fabricării şi comerciali -

zării de produse contrafăcute;

• Să ridice nivelul de sensibilizare publică cu privire la im - portanţa şi valoarea proprietăţii intelectuale;

• Să educe şi să instruiască agenţii, profesioniştii, funcţionarii de

stat şi specialiştii care activează în domeniul proprietăţii intelectuale;

• Să extindă şi să dezvolte cooperarea internaţională în do - meniul proprietăţii intelectuale;

• Să îmbunătăţească sistemul de informare şi serviciile pen - tru protecţia proprietăţii intelectuale.

Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a proprietăţii intelectuale 2003-2010 avea ca bază opinia că îmbunătăţirea protecţiei DPI în Moldova va stimula dezvoltarea economică, socială şi culturală a ţării, în special, prin atragerea investiţiilor şi prin rolul cercetării şi al dezvoltării ca forţă motrice a progresului tehnologic, a dezvoltării durabi - le şi a competitivităţii economice.

După adoptarea Strategiei în 2003, a fost elaborat şi votat Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, care a creat Agenţia pen - tru inovare şi transfer tehnologic. Aceasta a condus la separa - rea abordării strategice din cadrul Strategiei naţionale de dez- voltare a sistemului naţional de protecţie şi utilizare a proprie - tăţii intelectuale pînă în 2010 în direcţii separate de inovare şi de protecţie DPI. Cu toate acestea, există o cooperare strînsă şi continuă între cele două Agenţii, de exemplu, cu privire la promovarea inovării în parcurile tehnologice.

Referitor la acţiunile şi funcţionarea Strategiei, există rea - lizări importante cu privire la rezultatele planificate legate de protecţia DPI pînă în prezent. Acestea includ:

• Raţionalizarea administrativă şi instituţională: îndeosebi cu

privire la fuzionarea în 2004 a Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale şi a Agenţiei de Stat pentru Drepturile de Autor, în scopul formării AGEPI, şi la stabilirea unor noi sisteme pentru a servi această instituţie;

• Simplificarea administrativă: îndeosebi în ce priveşte stabili - rea unor noi baze de date şi metode de evaluare pentru opera -

rea cerinţelor de înregistrare diferite şi publicarea formularelor pe site-ul AGEPI;

• Promovarea conceptelor de protecţie DPI: aceasta s-a dez-

voltat printr-o serie de iniţiative ale AGEPI care includ dezvolta - rea unui site cu caracter informativ ridicat, stabilirea Bibliotecii AGEPI ca un Centru de informare a DPI (incluzînd consulta - ţii gratuite), organizarea conferinţelor de presă importante sau programe TV, publicarea şi difuzarea a peste 5 mii broşuri la prezentări comerciale şi expoziţii, şi publicarea cuprinzătoare a datelor utilizatorului de PI pe site-ul Agenţiei (cum se protejează obiectele de PI; buletinul AGEPI şi broşuri, formulare, informaţii referitoare la taxe, avize de marcă comercială etc.);

• Instruire: organizarea seminarelor pe teme legate de pro -

tecţia DPI a devenit regula Agenţiei, cuprinzînd colaboratori de poliţie, creatori, inventatori, agenţi de brevetare şi judecători;

• Legislaţie: reforme legislative importante în toate domenii -

le protecţiei DPI au fost aplicate în perioada cuprinsă de Stra - tegie – unele dintre ele continuă.

În ce priveşte perioada cuprinsă între anii 2011 şi 2015 se aşteaptă:

• coordonarea lucrărilor diferitelor organe publice şi guverna -

mentale angajate în dezvoltarea şi implementarea protecţiei PI;

• armonizarea continuă cu legislaţia UE şi viitoarea legisla - ţie UE în domeniul DPI;

• consolidarea continuă a capacităţilor AGEPI şi ale altor or- gane din domeniul DPI în Moldova;

• dezvoltarea IT pentru a sprijini protecţia semnăturii digitale;

• îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi procedurilor AGEPI (de

exemplu, accelerarea prelucrării cererilor şi înregistrărilor etc.).

Autori:

Ion ciolac, Inspector superior, Secția protecția proprietății intelectuale cristian Bezede, Inspector superior, Secția protecția proprietății intelectuale

Legislația

ANEXA 1

codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000

Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova ediţie specială din 01.01.2007, pag.103 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.160-162/1201 din 23.12.2000

capitolul I

DISPOZIţII GENERALE Secţiunea a 16-a Distrugerea

Articolul 100. Dispoziţii generale (1) Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distru - gerea mărfurilor străine sub supraveghere vamală, fără per- ceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. (2) Distrugerea mărfurilor se face cu autorizaţia organului va- mal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal. Nu se acordă autorizaţie în cazul în care distrugerea mărfurilor ar putea aduce daune mediului, precum şi în alte cazuri stabilite de legislaţie. Articolul 101. Suportarea cheltuielilor Distrugerea mărfurilor se efectuează din contul persoa - nei interesate. Articolul 102. Deşeurile rezultate din distrugerea mărfurilor Deşeurilor rezultate din distrugerea mărfurilor li se atribuie destinaţia vamală aplicabilă mărfurilor străine aflate sub su - praveghere vamală.

Secţiunea a 17-a Abandon în favoarea statului Articolul 103. Dispoziţii generale (1) Abandonul în favoarea statului este destinaţia vama - lă care constă în renunţarea la mărfuri în folosul statului fără onorarea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică. (2) Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul organului vamal, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal. Articolul 104. Suportarea cheltuielilor Abandonul în favoarea statului nu presupune suportarea de cheltuieli de către persoana care abandonează mărfurile în favoarea statului.

capitolul XII APLIcAREA DE MĂSURI LA fRONTIERĂ ÎN VEDEREA PROTEcţIEI PROPRIETĂţII INTELEcTUALE

Articolul 301. Domeniul de aplicare

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică mărfurilor pasibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, care:

a) sînt introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al

Republicii Moldova;

b) sînt declarate organelor vamale în scopul plasării lor sub

un regim vamal definitiv sau suspensiv;

c) se află sub supraveghere vamală în orice alte situaţii;

d) nu au fost declarate la intrarea sau la ieşirea din ţară şi

sînt descoperite de organele vamale în timpul efectuării con -

troalelor vamale;

e) au intrat în proprietatea statului prin confiscare sau prin

abandon în favoarea statului. (2) Prezentul capitol nu se aplică mărfurilor care sînt obiect al dreptului de proprietate intelectuală protejat şi care au fost fabri - cate cu consimţămîntul titularului de drept, dar se afla fără con - simţămîntul acestuia în una din situaţiile menţionate în alin.(1). (3) Prezentul capitol nu se aplică mărfurilor la care se re - feră alin.(2), fabricate sau protejate de un alt drept de pro - prietate intelectuală, în alte condiţii decît cele convenite cu titularul de drept.

(4) Măsurile de intervenţie prevăzute în prezentul capitol nu se aplică bunurilor destinate uzului personal, deplasate peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane fizice. Articolul 302. Măsurile prealabile depunerii cererii de in - tervenţie a organului vamal (1) În cazul în care nu este depusă cerere de intervenţie sau pînă la acceptarea acesteia, organul vamal poate suspenda operaţiunea de vămuire şi/sau să reţină, pe un termen de 3 zile lucrătoare, mărfurile aflate în una din situaţiile prevăzu - te la art.301 dacă are temeiuri suficiente de a considera că aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelec - tuală. Organul vamal notifică titularul de drept şi declarantul/ destinatarul mărfurilor, dacă aceştia din urmă sînt cunoscuţi, despre măsura aplicată, după un model stabilit de Serviciul Vamal. Termenul de 3 zile începe să curgă de la data la care titularul de drept a primit notificarea. (2) Dacă în termenul prevăzut la alin.(1) titularul de drept nu depune cerere de intervenţie, organul vamal ridică măsura de reţinere a mărfurilor şi/sau efectuează vămuirea acestora, cu condiţia satisfacerii celorlalte exigenţe legale. (3) În cazul prevăzut la alin.(1), organul vamal poate solicita

informaţii referitor la dreptul protejat titularului de drept pînă la notificarea acestuia despre o posibilă încălcare a unui drept de proprietate intelectuală. 1.">Articolul 302 1 . Depunerea şi examinarea cererii de in - tervenţie a organului vamal (1) Cererea de intervenţie a organului vamal se depune de către titularul de drept la Serviciul Vamal în formă scrisă pe suport de hîrtie sau în formă electronică, potrivit modelului stabilit de Serviciul Vamal. Cererea trebuie să conţină urmă - toarele informaţii obligatorii:

a) datele de identificare ale titularului de drept;

b) descrierea tehnică precisă şi detaliată a mărfurilor origi -

nale, datele despre locul unde au fost produse, despre produ - cătorul lor, precum şi datele despre alţi titulari de drept;

c) orice informaţie specifică pe care titularul o deţine în legă -

tură cu modalitatea de încălcare a dreptului său;

d) numele şi adresa persoanei de contact desemnate de ti -

tularul de drept. (2) Odată cu cererea de intervenţie a organului vamal, se depun fotografii şi mostre ale mărfurilor originale. (3) Titularul de drept va furniza, în măsura în care îi sînt cu - noscute, orice alte informaţii, cum ar fi:

a) valoarea mărfurilor originale înainte de taxare;

b) locul unde se află mărfurile sau destinaţia lor;

c) detalii privind identificarea lotului sau a coletelor;

d) data prevăzută pentru sosirea sau plecarea mărfurilor;

e) mijloacele de transport utilizate;

f) ţara sau ţările de fabricaţie şi rutele folosite;

g) diferenţele tehnice dintre mărfurile originale şi cele sus -

ceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;

h) denumirea şi sediul persoanelor juridice autorizate să im -

porte, să exporte ori să distribuie mărfurile.

(4) La cererea de intervenţie se anexează în mod obligatoriu următoarele documente:

a) declaraţia titularului de drept, de o formă stabilită, prin

care acesta îşi asumă responsabilitatea în cazul în care se constată că mărfurile nu aduc atingere unui drept de propri - etate intelectuală şi obligaţia de a suporta toate cheltuielile efectuate în temeiul prezentului capitol;

b) dovada că este titularul dreptului de proprietate intelectuală.

(5) În cazul în care cererea de intervenţie este depusă fără respectarea cerinţelor prevăzute la alin.(1)–(3), Serviciul Vamal

este în drept să o respingă printr-o decizie motivată, în care se menţionează calea de atac. Cererea poate fi depusă repetat numai după ce a fost completată în modul corespunzător. (6) În termen de 30 de zile de la primirea cererii de interven - ţie, Serviciul Vamal notifică în scris titularul despre acceptarea ori respingerea cererii sau despre faptul că ea face obiectul unor examinări, sau despre necesitatea prezentării unor infor- maţii suplimentare. (7) Titularul nu trebuie să plătească nici un fel de redeven - ţe/taxe pentru acoperirea cheltuielilor administrative aferente gestionării cererii de intervenţie. (8) Împotriva deciziei de respingere a cererii de intervenţie

a organului vamal titularul de drept poate depune o plîngere la instanţa de judecată competentă. Articolul 303. Acceptarea cererii de intervenţie a orga - nului vamal (1) În cazul în care acceptă cererea de intervenţie a orga - nului vamal, Serviciul Vamal stabileşte perioada de interven - ţie de pînă la un an din data emiterii deciziei de acceptare. La expirare, acest termen poate fi prelungit cu condiţia respectă - rii art.302 1 . (2) Serviciul Vamal prezintă organelor vamale subordonate cererile de intervenţie acceptate pentru a se lua măsurile de rigoare la frontieră. (3) Prevederile art.302 1 se aplică în modul corespunzător în cazul solicitărilor de prelungire a perioadei de intervenţie. Articolul 304. Condiţiile şi măsurile de intervenţie ale organului vamal (1) În baza cererii de intervenţie acceptate, organul va - mal emite o decizie de reţinere a mărfurilor susceptibile de

a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau

suspendă operaţiunea de vămuire, notificînd în scris despre aceasta, potrivit modelului stabilit de Guvern, atît titularul de drept, cît şi declarantul/ destinatarul mărfurilor. Despre măsu - rile întreprinse organul vamal informează imediat Serviciul Va - mal în modul stabilit. (2) În cazul în care organul vamal a reţinut mărfuri suscep - tibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectua - lă şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile pot fi

distruse fără a se urma procedura stabilită la alin.(7), dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) titularul de drept informează în scris organul vamal, în ter-

men de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevă -

zute la alin.(1) sau de 3 zile lucrătoare în cazul mărfurilor pe - risabile, că mărfurile reţinute aduc atingere unui drept de pro - prietate intelectuală;

b) titularul de drept depune la organul vamal, în termenul

prevăzut la lit.a), acordul scris al declarantului/ destinatarului

mărfurilor privitor la faptul că abandonează aceste mărfuri în vederea distrugerii; acest acord poate fi prezentat organului vamal direct de către declarantul/ destinatarul mărfurilor; con -

diţia în cauză se consideră a fi îndeplinită atunci cînd decla - rantul/ destinatarul mărfurilor nu a contestat în scris în terme - nul stabilit în mod expres reţinerea şi/sau suspendarea opera - ţiunii de vămuire ori distrugerea mărfurilor;

c) organul vamal prelevă în mod obligatoriu mostre ale măr-

furilor care urmează a fi distruse, conform reglementărilor va - male, pentru a fi păstrate în vederea constituirii de probe în in - stanţă, după caz;

d) distrugerea se efectuează pe cheltuiala şi sub responsa -

bilitatea titularului de drept, dacă legislaţia nu prevede altfel. (3) În cazul în care declarantul/destinatarul mărfurilor con - testă măsurile de reţinere a mărfurilor şi/sau de suspendare a operaţiunii de vămuire ori se opune distrugerii mărfurilor, se aplică procedura prevăzută la alin.(7).

Legislația

(4) Pentru a constata că s-a adus atingere unui drept de pro - prietate intelectuală, organul vamal comunică titularului de drept, la cererea scrisă a acestuia, numele şi adresa declarantului/ de - ţinătorului de mărfuri, ţara de origine şi de expediţie a mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate inte - lectuală, dacă organul vamal deţine astfel de informaţii.

(5) Titularul dreptului de proprietate intelectuală care primeş - te informaţiile prevăzute la alin.(4) nu le poate utiliza decît în scopul aplicării prevederilor alin.(2). Utilizarea unor astfel de in - formaţii în alte scopuri decît cele prevăzute expres atrage răs - punderea titularului şi anularea intervenţiei organului vamal. (6) Organul vamal poate permite părţilor să examineze măr- furile reţinute şi/sau a căror vămuire este suspendată, precum şi să preleve mostre în vederea stabilirii, prin analize sau tes - tări, dacă mărfurile aduc atingere dreptului de proprietate inte - lectuală. Dacă mostrele nu sînt distruse ca urmare a analizei, titularul de drept le va returna, pe cît posibil înainte de elibera - rea mărfurilor şi/sau de acordarea liberului de vamă. Cheltu - ielile şi responsabilităţile aferente analizei acestor mostre sînt suportate de titularul de drept. (7) Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării privind reţinerea mărfurilor şi/sau suspendarea ope - raţiunii de vămuire, titularul de drept nu acţionează în judecată declarantul/ destinatarul mărfurilor şi dacă dispoziţiile alin.(2) şi (3) nu sînt aplicabile, organul vamal dispune eliberarea măr- furilor şi/sau acordarea liberului de vamă, cu condiţia îndepli - nirii celorlalte prevederi legale. (8) În cazuri întemeiate, la cererea scrisă a titularului de drept, Serviciul Vamal poate prelungi cu cel mult 10 zile lu - crătoare termenul prevăzut la alin.(7), iar în cazurile mărfurilor uşor alterabile perioada de 3 zile lucrătoare, la care se face re - ferire la alin.(10), nu poate fi prelungită. (9) În cazul în care acţionează în judecată declarantul/ desti - natarul mărfurilor, titularul dreptului de proprietate intelectuală informează imediat organul vamal despre măsurile adoptate, iar organul vamal reţine mărfurile pînă la data la care hotărîrea judecătorească rămîne definitivă şi irevocabilă. (10) Titularul dreptului de proprietate intelectuală este obli - gat, în termen de 15 zile de la încetarea protecţiei dreptului de proprietate intelectuală, precum şi în cazul altor schimbări afe - rente ce se produc pe teritoriul Republicii Moldova, să înştiin - ţeze despre aceasta Serviciul Vamal. În caz contrar, titularul va suporta toate consecinţele care vor deriva din inacţiunile lui, purtînd răspundere faţă de persoanele implicate. Articolul 305. Măsurile aplicabile mărfurilor care aduc atin - gere unui drept de proprietate intelectuală (1) Mărfurile în privinţa cărora s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu pot fi introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova ori din zo - nele economice libere sau antrepozitele libere, nu pot fi impor- tate, exportate, reexportate, plasate sub un regim vamal sus - pensiv, cu excepţiile stabilite la alin.(2). (2) Mărfurile prevăzute la alin.(1):

a) pot fi distruse conform normelor legale în vigoare ori scoa -

se în afara circuitelor comerciale astfel încît să se evite cauzarea

unui prejudiciu titularului, fără nici o indemnizaţie, dacă legislaţia nu prevede altfel, şi fără nici o cheltuială din partea statului;

b) sînt pasibile de orice măsură care are drept consecinţă

privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operaţiunii, cu excepţia unor cazuri cînd simpla retragere a mărcilor aplicate pe mărfurile contrafăcute nu este considera - tă măsură care ar avea drept consecinţă privarea efectivă a persoanelor implicate de profitul economic al operaţiunii;

c) pot fi predate cu titlu gratuit, în funcţie de natura lor, unor

instituţii publice, inclusiv din sistemul protecţiei sociale, unor asociaţii obşteşti ori fundaţii cu caracter umanitar, unor aso - ciaţii ori cluburi sportive, instituţii de învăţămînt de stat, unor persoane fizice care au avut de suferit de pe urma calamită -

Legislația

ţilor naturale, dacă există acordul scris al titularului dreptului de proprietate intelectuală şi dacă sînt mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, cu condiţia de a nu fi comercializate. (3) Aplicarea măsurilor prevăzute la alin.(2) nu exclude va - lorificarea de către titular a drepturilor sale pe cale judiciară, în condiţiile legii. Articolul 306. Asigurarea (1) În cazul mărfurilor susceptibile a aduce atingere drepturilor asupra desenelor sau modelelor industriale, brevetelor de inven-

ţie, certificatelor suplimentare de protecţie sau brevetelor de soi de plante, titularul dreptului sau declarantul/ destinatarul mărfurilor are posibilitatea de a obţine liberul de vamă sau ridicarea măsu- rii de reţinere a mărfurilor dacă este constituită o garanţie de că- tre aceştia şi dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) titularul de drept a depus la organul vamal dovada formulării

unei acţiuni în judecată;

b) nu este dispusă pe cale judiciară măsura sechestrării sau

indisponibilizării mărfurilor înainte de expirarea termenului pre - văzut la art.304;

c) sînt îndeplinite toate formalităţile vamale conform legislaţiei.

(2) Garanţia prevăzută la alin.(1) trebuie să fie suficientă pentru a proteja interesele titularului de drept şi trebuie să se constituie po - trivit art.127 1 alin.(10) şi altor norme de aplicare a prezentului cod. Constituirea acestei garanţii nu afectează utilizarea oricăror căi de atac de către titularul de drept. (3) În cazul în care acţiunea în justiţie a fost formulată altfel decît din iniţiativa titularului de drept asupra desenelor sau modelelor in- dustriale, brevetelor de invenţie, certificatelor suplimentare de pro - tecţie sau brevetelor de soi de plante, garanţia va fi disponibilizată dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titula-

rului de drept, acesta nu face dovada iniţierii unei proceduri legale privind mărfurile la care se face referire la alin.(1). (4) Termenul prevăzut la alin.(3) poate fi prelungit la maxi - mum 30 de zile lucrătoare. Articolul 307. Răspunderea organelor vamale şi a titularu - lui de drept (1) Acceptarea cererii de intervenţie a organului vamal nu în- dreptăţeşte titularul de drept să solicite autorităţii vamale o com- pensaţie sau repararea daunei, în situaţia în care mărfurile prevă- zute la art.301 nu au fost depistate de autoritatea vamală. (2) Reţinerea mărfurilor pasibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vă- muire nu atrag răspunderea organului vamal faţă de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfurilor prevăzute la art.301 pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de acestea ca re - zultat al intervenţiei organelor vamale. (3) Cheltuielile de depozitare, de manipulare şi de păstrare a măr- furilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente ori similare sînt puse în sarcina titularului dreptului de proprietate intelectuală sau persoanei care le importă. (4) În cazul divulgării, contrar prevederilor legale, a informaţiilor prevăzute la art.304 alin.(5), colaboratorii vamali pot fi traşi la răs- pundere disciplinară în conformitate cu legislaţia în vigoare. Articolul 308. Informaţiile oferite de autorităţile publice pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de că- tre organele vamale Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală va pune cu promptitudine la dispoziţia organelor vamale informaţiile necesa- re identificării drepturilor de proprietate intelectuală protejate şi a titularilor acestora.

ANEXA 2, extras

H O T Ă R Î R E pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.157-160/1285 din 25.11.2005

SEcţIUNEA 12 Reexportul, distrugerea sau abandonul în favoarea statului a mărfurilor

395. Mărfurile străine pot fi:

* reexportate de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova;

* distruse;

* abandonate în favoarea statului.

396. Reexportul implică aplicarea formalităţilor prevăzute

pentru exportul mărfurilor. Cazurile în care mărfurile străine se plasează sub regimuri suspensive în scopul neaplicării măsurilor de politică econo -

mică la export sînt stabilite de Codul vamal al Republicii Mol - dova şi de prezentul regulament.

397. În cazul în care mărfurile plasate sub un regim vamal

cu impact economic pe teritoriul vamal al Republicii Moldova

sînt destinate reexportului, se depune o declaraţie vamală de reexport. De asemenea, se depune o declaraţie de reexport în cazul mărfurilor străine sosite în procedură de tranzit la un birou vamal de destinaţie şi care, din anumite considerente, se returnează înainte de vămuire expeditorului sau în orice alt loc indicat de acesta.

398. Atunci cînd reexportul face obiectul unei declaraţii va -

male, dispoziţiile prevăzute în prezentul regulament la expor-

tul mărfurilor se aplică în mod corespunzător, fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale care se pot aplica atunci cînd se încheie un regim vamal cu impact economic anterior.

399. Distrugerea mărfurilor străine trebuie să facă obiec -

tul unei înştiinţări prealabile a organelor vamale. Comunicarea distrugerii mărfurilor se face în scris şi este semnată de că - tre persoana interesată. Notificarea trebuie făcută în timp util, pentru a permite organelor vamale să supravegheze operaţi - unea şi să o coordoneze cu alte instituţii interesate, dacă prin natura mărfurilor este necesară o astfel de coordonare. Atunci cînd mărfurile în cauză fac deja obiectul unei decla - raţii înregistrate de către organele vamale, dar înainte de acor- darea liberului de vamă, acestea înscriu respectiva distrugere pe declaraţie şi anulează declaraţia vamală. Organul vamal prezent la distrugerea mărfurilor precizează pe declaraţia vamală tipul şi cantitatea deşeurilor sau a restu - rilor rezultate din distrugere, pentru a putea determina dreptu - rile de import aplicabile acestora la atribuirea unei alte desti -

naţii vamale. Deşeurilor sau resturilor care rezultă din distrugere li se atri - buie destinaţia sau utilizarea prevăzută de vamă pentru măr- furile străine, ţinînd seama de măsurile de politică economică. Pînă la atribuirea unei alte destinaţii vamale, acestea rămîn sub supraveghere vamală.

400. Dispoziţiile pct.399 se aplică în mod corespunzător şi

mărfurilor abandonate în favoarea statului.

401. Abandonul sau distrugerea nu presupun cheltuieli de

la bugetul de stat.

Legislația

ANEXA 3, extras

O R D I N cu privire la aprobarea unor acte normative de executare a Codului vamal nr. 230-O din 28.06.2007 Monitorul Oficial nr.1-4/2 din 01.01.2008

În scopul executării prevederilor art.100, 103 şi 150 ale Co - dului Vamal, aprobat prin Legea nr.1149-XV din 20 iulie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.160-162, art.1201), – ORDON:

1. A aproba Regulamentul cu privire la depozitul provizoriu

(anexa nr.1).

2. A aproba Regulamentul privind destinaţia vamală “distru -

gere” (anexa nr.2).

3. A aproba Regulamentul privind destinaţia vamală “aban -

don în favoarea statului” (anexa nr.3).

4. Executarea prezentului ordin se pune în sarcina şefilor bi -

rourilor vamale.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în

sarcina Direcţiei Proceduri Vamale (Vl.Şveţ).

REGULAMENTUL privind destinaţia vamală “distrugere”

I. DISPOZIţII GENERALE

1. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni

semnifică:

Distrugere – acţiuni întreprinse în privinţa mărfurilor, în urma cărora acestea îşi pierd complet calitatea şi valoarea de întrebuinţare iniţială.

Metoda distrugerii – procedeu prin care mărfurile se distrug. cazuri excepţionale – cazuri de forţă majoră şi cazurile obiec - tive legate de imposibilitatea returnării mărfurilor către expeditor. Deşeuri utilizabile – mărfuri care se formează în rezultatul distrugerii şi care au valoare economică, reieşind din faptul că pot fi utilizate în calitate de materie primă. Deşeuri inutilizabile – mărfuri care nu au valoare economi - că şi nu pot fi utilizate.

2. Persoana care a solicitat destinaţia vamală “distrugere” a

mărfurilor poartă răspundere pentru:

a) legalitatea cererii depuse pentru acordarea destinaţiei date;

6. Nu pot fi plasate în destinaţia vamală “distrugere”:

a) mărfurile sechestrate în cazurile intentate pentru fapte de

contrabandă şi de încălcare a regulilor vamale sau pentru co - miterea altor fraude legale;

b) substanţele radioactive şi deşeurile nocive;

c) valorile culturale;

d) mărfurile care nu sînt în dispoziţia declarantului.

e) mărfurile aflate în circulaţie liberă.

Nu se permite distrugerea mărfurilor dacă această acţiune

nu corespunde cerinţelor legislaţiei Republicii Moldova privind protecţia mediului înconjurător.

7. Organul vamal este în drept să refuze plasarea mărfurilor

în destinaţia vamală “distrugere” în cazul în care:

a) distrugerea lor poate cauza prejudiciu oamenilor şi me -

diului înconjurător;

b) distrugerea comportă cheltuieli din partea statului;

c) organul vamal nu are posibilitate să controleze dacă măr-

furile au fost realmente distruse.

III. PLASAREA MĂRfURILOR ÎN DESTINAţIA VAMALĂ

“DISTRUGERE”

8. Plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “distrugere” se

autorizează de către Autoritatea Centrală a Serviciului Vamal.

9. Pentru a beneficia de destinaţia vamală “distrugere”, decla-

rantul depune în adresa Serviciului Vamal o cerere în formă liberă.

Cererea trebuie să conţină următoarele date: rechizitele de - clarantului (adresa juridică, codul IDNO, datele de contact),

cantitatea, valoarea, indici calitativi, poziţia tarifară, motivele so - licitării destinaţiei respective, metoda de distrugere a mărfurilor. La cerere se anexează copiile autentificate prin ştampila agentului economic, a următoarelor acte:

a) documentele de însoţire a mărfurilor (scrisorile de trăsu -

ră, conosamentele, facturile etc.);

b) actele ce confirmă dreptul de dispoziţie asupra mărfurilor

declarate distrugerii;

c) contractul de prestare a serviciilor încheiat cu persoana la

b) angajamentele asumate faţă de terţi la anunţarea des -

care se va realiza distrugerea nemijlocită a mărfurilor, după caz;

tinaţiei date;

d) alte acte care justifică utilizarea destinaţiei vamale

c)

organizarea procesului de distrugere a mărfurilor.

“distrugere”.

3.

Responsabilitatea pentru respectarea regulilor de utiliza -

10.

În cazul în care există posibilitatea ca mărfurile destina -

re şi dispunere de mărfurile plasate în destinaţia vamală “dis -

trugere” o poartă solicitantul destinaţiei respective.

II. cONDIţIILE UTILIZĂRII DESTINAţIEI VAMALE “DIS-

TRUGERE”

4. În destinaţia vamală “distrugere” pot fi plasate mărfuri -

le străine introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova şi plasate anterior în unul din următoarele destinaţii vamale:

tranzit, antrepozit vamal, magazin duty-free, perfecţionare ac - tivă cu suspendare, transformare sub control vamal, admitere temporară, zonă liberă.

În cazuri excepţionale şi temeinic justificate, pot fi plasate în destinaţia vamală “distrugere” mărfurile străine introduse în te - ritoriul vamal al Republicii Moldova, care nu au fost plasate în nici o destinaţie vamală.

5. Plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “distrugere”

se permite dacă la utilizarea metodei de distrugere aceste mărfuri îşi pierd complet calitatea şi valoarea de întrebuin - ţare iniţială.

te distrugerii să fie plasate în destinaţia vamală de abandon

în favoarea statului, Serviciul Vamal este obligat să propună agentului economic utilizarea acestei destinaţii vamale. Serviciul Vamal autorizează în acest caz plasarea mărfuri -

lor sub destinaţia vamală “distrugere” la prezentarea de către solicitant a motivelor întemeiate pentru excluderea mărfurilor din circulaţie.

11. Distrugerea mărfurilor se efectuează cu condiţia îndepli -

nirii stricte a prevederilor legislaţiei Republicii Moldova cu pri - vire la ocrotirea mediului înconjurător. Responsabilitatea pentru respectarea prevederilor legis - laţiei naţionale cu privire la ocrotirea mediului înconjurător o poartă agentul economic care plasează mărfurile în destinaţia vamală “distrugere”. În cazul în care există suspiciuni că distrugerea mărfurilor ar putea cauza prejudicii mediului înconjurător, solicitantul va prezenta încheierea organelor competente conform legislaţiei naţionale în vigoare, privind metoda de distrugere a mărfuri - lor respective.

Legislația

12. Distrugerea se poate efectua prin următoarele metode:

termice, chimice, mecanice sau prin alte procedee care pot fi utilizate concomitent sau succesiv. În dependenţă de metoda aplicată în urma distrugerii se pot forma deşeuri utilizabile, precum şi deşeuri inutilizabile. Deşe - urile utilizabile se vor vămui în conformitate cu pct.20 al pre - zentului Regulament.

IV. VĂMUIREA MĂRfURILOR PLASATE ÎN DESTINAţIA

VAMALĂ “DISTRUGERE”

13. Mărfurile destinate distrugerii sub control vamal se declară

prin prezentarea la organul vamal, în raza de activitate a căruia funcţionează declarantul vamal, a declaraţiei vamale cu anexa - rea autorizaţiei de utilizare a destinaţiei vamale “distrugere”, acte -

lor enumerate la alin.3) pct.9 şi după caz actele solicitate în con - formitate cu alin.3) pct.11 al prezentului Regulament, precum şi alte documente necesare pentru executarea controlului vamal.

14. În cadrul destinaţiei vamale “distrugere”, valoarea în

vamă se stabileşte conform prevederilor Legii cu privire la ta - riful vamal şi altor acte normative.

15. Distrugerea mărfurilor se efectuează cu participarea re -

prezentantului Serviciului Vamal şi a factorului de decizie al organului vamal în care au fost declarate mărfurile.

În cazul cînd este imposibilă participarea nemijlocită la dis - trugerea mărfurilor, a reprezentantului din cadrul Serviciului Vamal, autoritatea centrală a Serviciului Vamal va delega în calitate de reprezentant un inspector Vamal din cadrul biroului vamal, unde se depune declaraţia vamală de plasare a mărfu - rilor în destinaţia vamală “distrugere”.

16. După distrugerea mărfurilor se întocmeşte un act de dis -

trugere a mărfurilor după modelul stabilit conform anexei a

prezentului Regulament.

17. Pentru facilitarea operaţiunii de distrugere, mărfurile pla -

sate în destinaţia vamală “distrugere” în baza aceleiaşi declaraţii

vamale pot fi divizate în partide. În acest caz, pentru fiecare parti - dă de mărfuri se întocmeşte cîte un act de distrugere a mărfurilor.

18. Actul de distrugere a mărfurilor este semnat de:

a) reprezentantul Serviciului Vamal;

b) factorul de decizie al biroului vamal teritorial;

c) agentul economic care a plasat mărfurile în destinaţia vamală “distrugere”;

d) reprezentantul organului de stat în domeniul ocrotirii me -

diului înconjurător, reprezentantul organului sanitaro-epide -

miologic sau reprezentanţii altor organe de stat, dacă natura mărfurilor supuse distrugerii impune prezenţa lor;

e) alte persoane care au participat la procesul de distruge -

re a mărfurilor.

19. Actul de distrugere împreună cu cererea se anexează la

exemplarul declaraţiei vamale, care se păstrează conform le - gislaţiei Republicii Moldova la biroul vamal respectiv.

20. Deşeurile utilizabile pot fi plasate în destinaţiile vamale “im-

port” (4093), “reexport” (3193), “zonă liberă” (7893; 5693), cu achi- tarea drepturilor de import/export stabilite de legislaţia în vigoare.

21. Biroul vamal este în drept să decidă dacă deşeurile utili -

zabile urmează a fi depuse la antrepozit vamal sau la depozi -

tul provizoriu pentru a fi păstrate pînă la plasarea lor în desti - naţiile vamale prevăzute de pct.20 al prezentului Regulament.

22. Deşeurile inutilizabile nu se înscriu în Actul de distruge -

re a mărfurilor ca deşeuri obţinute în urma utilizării destinaţiei vamale “distruge” şi nu se supun vămuirii.

23. Declaraţia vamală referitoare la deşeuri utilizabile tre -

buie să fie completată timp de trei zile din data întocmirii Ac - tului de distrugere a mărfurilor. În caz dacă distrugerea are

loc prin mai multe etape, termenul de depunere a declaraţiei vamale se va calcula din data întocmirii ultimului Act de dis - trugere a mărfurilor.

24. Pînă la plasarea deşeurilor utilizabile în una din destina -

ţiile indicate la pct.20 al prezentului Regulament, acestea se vor afla sub supravegherea vamală.

REGULAMENTUL privind destinaţia vamală “abandon în favoarea statului”

I. DISPOZIţII GENERALE

1. Destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” este

destinaţia în care o persoană renunţă la mărfuri în folosul sta - tului fără perceperea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

2. Abandonul în favoarea statului se efectuează de către

persoana interesată care deţine mărfurile cu drept de dispozi -

ţie sau cu acordul acesteia. Solicitantul suportă toate cheltuielile legate de păstrare şi transportare a mărfurilor, precum şi alte cheltuieli apărute pînă la momentul validării declaraţiei vamale de “abandon în favoarea statului”.

3. În destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” pot fi plasate:

a) mărfurile străine introduse pe teritoriul vamal al Republicii

Moldova care anterior nu au fost plasate într-o anumită desti - naţie vamală şi au o valoare comercială;

b) mărfurile plasate anterior într-o careva destinaţie vama -

lă (cu excepţia exportului şi importului definitiv) şi au o valoa - re comercială.

careva destinaţie vama - lă (cu excepţia exportului şi importului definitiv) şi au o valoa -

4. În destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” nu pot

fi plasate:

a) mărfurile prohibite importului în teritoriul vamal al

Republicii Moldova;

b) mărfurile aflate în circulaţie liberă;

c) mărfurile care nu au o valoare comercială.

5. La vămuirea mărfurilor conform destinaţiei vamale “aban -

don în favoarea statului”, drepturile de import achitate la plasa - rea mărfurilor respective în alte destinaţii nu se restituie.

6. Responsabilitatea pentru corectitudinea alegerii destina -

ţiei vamale “abandon în favoarea statului” faţă de terţe persoa - ne o poartă solicitantul. În cazul plasării mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului”, organul vamal nu poartă răspundere patri -

monială faţă de terţe persoane.

8. Mărfurile plasate în destinaţia vamală “abandon în favoa -

rea statului” conform prezentului Regulament se consideră

puse în circulaţie liberă.

II. AUTORIZAREA DESTINAţIEI VAMALE “ABANDON ÎN fAVOAREA STATULUI”

9. Plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în fa -

voarea statului” se efectuează numai cu acordul în scris al bi -

roului vamal.

10. Autorizaţia pentru plasarea mărfurilor în destinaţia va -

mală “abandon în favoarea statului” se acordă de către biroul

vamal în baza cererii depuse de solicitant de modelul stabilit în anexa nr.1 la prezentul Regulament.

11. Cererea se depune la biroul vamal în raza de activitate al

căruia este înregistrat sediul juridic al solicitantului. În cadrul examinării cererii, autorităţile vamale sînt în drept să solicite informaţii şi documente suplimentare, necesare pentru scopuri vamale. În acest caz, termenul de examinare a cererii începe să curgă din data depunerii ultimului document

solicitat, dar nu trebuie să depăşească termenul de 30 zile lu - crătoare de la data depunerii cererii de abandon.

12. Decizia de acordare a autorizaţiei pentru plasarea măr-

furilor în destinaţia vamală “abandon în favoarea statului” o ia şeful biroului vamal sau persoana care îl înlocuieşte. În baza deciziei pozitive luate, solicitantul este obligat să de - pună declaraţia vamală de abandon în decurs de 3 zile lucră - toare din momentul înştiinţării, în caz contrar, autorizaţia re - spectivă se anulează.

III. VĂMUIREA MĂRfURILOR ÎN cONfORMITATE cU DESTINAţIA VAMALĂ “ABANDON ÎN fAVOAREA STATULUI”

13. Vămuirea mărfurilor în conformitate cu destinaţia vama -

lă “abandon în favoarea statului” se efectuează la biroul va -

mal, în raza de activitate a căruia se află mărfurile.

14. La plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în

favoarea statului”, mărfurile de provenienţă vegetală sau ani - mală sînt supuse controlului fitosanitar sau veterinar de către organele abilitate, dacă un astfel de control nu a fost efectuat

la introducerea lor în teritoriul vamal al Republicii Moldova sau dacă acest control este obligatoriu în conformitate cu legislaţia. În cazurile prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, vă - muirea mărfurilor poate fi încheiată numai după efectuarea controalelor respective de către serviciile de stat abilitate cu funcţii de control.

15. La plasarea mărfurilor în destinaţia vamală “abandon în

favoarea statului” se întocmeşte o declaraţie vamală conform

Normelor privind completarea, circulaţia şi folosirea formula - relor declaraţiilor vamale în detaliu. Împreună cu declaraţia la organul vamal se depun următoa - rele documente:

a) autorizaţia de plasare a mărfurilor în destinaţia vamală

“abandon în favoarea statului”;

Legislația

b) documentele de transport şi comerciale (contracte, invoi -

ce, specificaţii, certificate, conosamente etc.);

c) alte documente necesare în scopuri vamale.

16. După finalizarea vămuirii mărfurilor în destinaţia vamală

“abandon în favoarea statului”, mărfurile se transmit în propri - etatea statului conform prevederilor capitolului IV al prezentu - lui Regulament.

17. Mărfurile declarate pentru plasarea în destinaţia vamală

“abandon în favoarea statului” se prezintă în locurile, stabilite

de către organul vamal.

18. Supravegherea vamală a mărfurilor plasate în destina -

ţia vamală “abandon în favoarea statului” se încheie o dată cu trecerea mărfurilor în posesia statului.