Obiectul si metoda expertizei merceologice

Activitatea de expertiza tehnica juridica si extrajudiciara (inclusiv

expertiza merceologica) este reglementata conform OG nr. 2/21.01.2000,
publicata în Monitorul Oficial nr. 26/25.01.2000 numita "Ordonanta privind
organizarea activitatii de 919j91j expertiza judiciara si extrajudiciara"

Expertiza reprezinta acel mijloc de proba prin care, în baza unei

cercetari metodice folosind procedee stiintifice, expertul aduce la
cunostinta organului care l-a împuternicit concluzii motivate stiintific
cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte
specializate [142].

Dupa domeniul de aplicare a expertizei acestea sunt tehnice,

merceologice, contabile, medicale, agricole, criminalistice, artistice,
filatelice. Expertiza merceologica se aseamana mult cu expertiza tehnica
dar, nu trebuie confundata cu aceasta.

In afara conceptelor, metodelor, regulilor cu caracter economico-

financiar, comertul se caracterizeaza si printr-un flux fizic de marfuri în
cantitati uriase si într-o gama sortimentala diversa. Expertiza se ocupa cu
cercetarea si clarificarea unor probleme controversate sau litigioase pe care
le ridica practica comerciala cu marfuri alimentare sau nealimentare.
Expertiza se realizeaza pentru identificarea unui produs sau a unui lot de
produse, reconstituirea calitatii initiale a produselor si are ca obiect stabilirea
calitatii reale a loturilor de produse, cauzele, locul si împrejurarile care
genereaza abateri de la calitatea prescrisa ca si de la cea contractata, în
timpul fabricarii, dar si unele aspecte privind ambalarea produselor,
transportul sau depozitarea. In multe cazuri apar o serie de obiective care
necesita o abordare multi- sau interdisciplinara si presupun participarea
expertilor din domenii stiintifice diferite alaturi de cei din domeniul stiintei
merceologiei.

Notiunea de "expertiza' provine de la cuvântul latinesc « experior » (a

încerca, a proba) si are semnificatia activitatii de 919j91j cercetare, efectuata
de catre specialisti, privitoare la o anumita problema.

Clasificarea expertizelor:
  care au la baza date, fapte si constatari de specialitate fara a
contine elemente juridice (sunt realizate constatari pur tehnice, prin
care se dau raspunsuri la întrebarile adresate (în domeniul chimiei).
 la care constatarile de ordin tehnic presupun luarea în considerare
a unor norme speciale.

In functie de organul care dispune efectuarea expertizei, acestea sunt:

 expertize merceologice judiciare - din dispozitia organelor de

urmarire penala, a instantelor judecatoresti;
 expertize merceologice extrajudiciare - la cererea persoanelor
fizice sau juridice cu privire la situatii care nu au legatura cu
activitatea judiciara.Asemenea expertize au utilizari în practica
încheierii si derularii contractelor economice, eficienta tehnico-
economica a depozitarii marfurilor, transporturilor.

Expertiza merceologica presupune o reconstituire a faptelor pe cale

inductiva si deductiva, atât în etapa fabricarii cât si în cea a circuitului
tehnico-economic a marfurilor. Metodologia specifica de investigatie este
constituita din metoda istorica, metoda observatiei si metoda statistica.

2.Calitatea de expert

Instanta de Judecata are dreptul înscris în lege de a folosi specialisti de

înalta calificare pentru rezolvarea unor probleme specifice domeniului
activitatii acestora din urma.(ca urmare a faptului ca judecatorii si arbitrii
comerciali nu pot avea cunostinte aprofundate în toate domeniile). Cuvântul
"expert" atribuit persoanei care efectueaza expertiza într-un anumit
domeniu desemneaza pe acei specialisti care prin pregatirea lor au dobândit
o competenta deosebita în întelegerea si rezolvarea celor mai complexe
probleme specifice domeniului activitatii lor.

Expertul este un auxiliar al instantei fara a fi martor. Concluziile

expertului au însa putere probatorie (relativa).

2.1.Asemanari si deosebiri dintre

martor si expert

Asemanarile dintre martor si expert:

 situatia procesuala a expertului si a martorului este aceeasi, ambii fiind
considerati terti sau subiecti secundari în cauza ce se judeca;
 martorul si expertul fac parte din aceeasi categorie procesuala a
mijloacelor de proba;
 ambii au reguli procesuale comune (sunt citati în mod identic,
obligatiile lor procesuale sunt considerate îndatoriri cetatenesti, pot
exista aceleasi motive pentru care anumite persoane nu pot fi experti sau
martori;
 concluziile expertizei ca si depozitiile martorilor nu au putere probanta
absoluta ci relativa, fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar
asemenea celorlalte probe.
Deosebiri dintre martor si expert:
 informatiile detinute de martor sunt independente de activitatea
judiciara, marturia lui se datoreste întâmplarii. Martorul relateaza faptele
asa cum le-a perceput el, în timp ce expertul explica si emite pareri
specializate;
 expertul are drepturi pe care martorul nu le are (dreptul de a cerceta
dosarul cauzei, de a asista la dezbateri, de a cere lamuriri partilor,
organului judiciar etc.)

Potrivit legislatiei în vigoare, calitatea de expert tehnic judiciar este

atribuita candidatilor daca îndeplinesc o serie de conditii:

 sa fie cetatean român;

 sa posede studii superioare de specialitate dovedite pe baza
diplomei de studii;
 daca are un stagiu de cel putin cinci ani în productie, cercetare
sau învatamânt;
 sa fie apt din punct de vedere medical (comisie medicala
constituita pe baza Legii 92/1992;
 daca are o buna reputatie profesionala si sociala si nu are
antecedente penale;
 daca a fost declarat reusit la examenul organizat în acest scop.

2.2.Desemnarea si numarul expertilor

In cadrul unui proces sau litigiu expertiza se poate realiza la cererea

uneia din parti, la cererea celor doua parti sau din oficiu.
 Dupa încuviintarea cererii de expertiza, persoana expertului se
stabileste cu acordul partilor sau din oficiu. In procesele sau litigiile simple
este suficient un expert, dar în cazurile complicate este necesar un numar de
trei sau cinci experti (numar impar).

2.3. Recuzarea si înlocuirea expertului

Cererea de recuzare se poate prezenta înainte de numirea sau dupa

numirea expertului .

Motive de recuzare:
 când expertul a fost numit din oficiu si se invoca motive întemeiate de
recuzare;
 exista legaturi de rudenie între expert si una din parti;
 expertul sau rudele sale au fost implicate într-o cauza asemanatoare;
 exprimarea de catre expert, înainte de a fi numit, a unor pareri
referitoare la cauza;
 dovedirea lipsei de obiectivitate ca urmare a primirii unor daruri sau
fagaduieli din partea uneia din parti.

Instanta poate dispune înlocuirea expertului în urmatoarele cazuri:

 neprezentarea în fata instantei;

 refuzul nejustificat de a efectua expertiza (se aplica si penalizari)
 existenta unor motive de recuzare;
 daca expertul se afla în imposibilitatea obiectiva de a efectua expertiza
pentru solutionare.

2.4. Organizarea activitatii expertului

Expertul poate solutiona problemele chiar în instanta sub forma de

declaratie (în litigii simple).

In situatii complexe, rezultatul investigatiilor este consemnat într-un

act numit raport de expertiza.

In cazul în care se efectueaza investigatii în alte localitati, instanta se

adreseaza unei instante din localitatea respectiva pentru a numi experti
pentru investigatiile necesare. Rezultatul este transmis, apoi, instantei care
judeca litigiul. Aceasta procedura se numeste Comisia rogatorie
 2.5.Obligatiile si drepturile expertilor

Indatoriri importante:

 de a efectua personal expertiza dovedind maximum de obiectivitate si

constinciozitate;
 de a întocmi si depune în termen raportul de expertiza;
 de a se prezenta la solicitarea organului care l-a numit pentru a
furniza informatii suplimentare;
 de a pastra secretul profesional;
 de a aduce la cunostinta organului care l-a desemnat noile date pe
care le descopera cu prilejul efectuarii investigatiilor

Drepturi:

 de a consulta materialele existente la dosarul cauzei;

 de a fi degrevati, pe perioada efectuarii expertizei, de o serie de sarcini
curente de serviciu;
 de a solicita si primi lamuriri în legatura cu cauza expertizei din partea
organului care l-a numit sau din partea reprezentantilor partilor;
 de a primi pentru munca depusa o indemnizatie (functie de
complexitate si calificare) si de a beneficia de decontarea unor cheltuieli.

2.6. Sanctiuni aplicate expertilor

Expertilor li se pot aplica urmatoarele sanctiuni:

 avertisment - pentru refuz nemotivat de a efectua expertiza, pentru
încredintarea executarii expertizei altei persoane si pentru nearatarea
cazului de recuzare în care se gaseste;
 suspendarea drepturilor conferite de calitatea de expert pe o
perioada de trei luni (un an daca se repeta abaterile pentru care a fost
sanctionat cu avertisment);
 retragerea calitatii de expert daca acesta comite fapte de o
gravitate deosebita, incompatibile cu calitatea de expert.

Dupa cum s-a constatat, procedura expertizei merceologice este cea

mai frecvent utilizata.

Pentru admiterea expertize ca mijloc de proba este necesara

îndeplinirea cumulativa a doua conditii: sa existe necesitatea consultarii unui
specialist pentru dovedirea unor împrejurari de fapt si expertiza sa fie
concludenta în raport de cazul cercetat.
 II

3.Etape în realizarea expertizei merceologice

In cele ce urmeaza sunt prezentate principalele etape ce trebuie pare
pentru efectuarea expertizei: acceptarea expertizei, pregatirea, investigarea
obiectului expertizei si întocmirea raportului de experiza.

3.1 Acceptarea expertizei

Expertul trebuie sa ia cunostinta de obiectivele expertizei si de actele

existente în dosarul cauzei precum si întrebarile la care este obligat sa
raspunda, într-un timp foarte scurt, imediat dupa prezentarea în fata
organului judiciar care l-a desemnat. Formularea întrebarilor nu trebuie sa
fie generala, cu atât mai mult, echivoca sau confuza si trebuie sa urmeze o
succesiune logica pentru a cuprinde toate problemele neclare ale cauzei cu
scopul de a nu mai fi necesare completari ulterioare.

3.2 Pregatirea expertizei

In aceasta etapa expertul are sarcina de a aprofunda obiectivele

expertizei, realizând o documentare rapida dar cuprinzatoare. Caile de
documentare sunt urmatoarele:

 cunoasterea istoricului litigiului si stabilirea cronologiei faptelor;

 studierea documentelor operative si a actelor normative sau a
documentelor care reglementeaza si prescriu calitatea marfurilor
alimentare si nealimentare care fac obiectul litigiului;
 documentarea bibliografica;
 documentarea pe teren.

Pregatirea expertizei reprezinta una din cele mai importante surse de

cunoastere. Cunoasterea istoricului litigiului consta în informarea expertului
asupra desfasurarii în timp a principalelor date si fapte legate de momentul,
cauzele, locul si împrejurarile în care s-a produs degradarea produselor.

3.2.1. Studierea documentelor operative

 Cercetarea documentelor operative permite expertului sa obtina
informatii utile asupra urmatoarelor elemente:

 timpul (momentul si durata fabricarii, expedierii, sosirii la

destinatie, diverse manipulari pe par etc.);
 locul si conditiile miscarii marfii pâna în momentul constatarii
vicierii;
 starea calitativa si cantitativa a marfii pe întregul par al fabricatiei
sau al circulatiei;
 prezenta sau absenta documentelor care trebuie în mod obligatoriu
sa însoteasca marfa:
 documentele care reglementeaza relatiile contractuale dintre
furnizor si beneficiar sunt: contractul, anexe la contract (grafice de
livrari), corespondenta;
 documente de livrare - primire: factura, avizul de expeditie,
procesul verbal sau fisa de receptie, proces verbal de custodie (daca este
cazul);
 documente de transport: scrisoare de trasura, conosamentul, foaia
de par, buletinul de mesagerie;
 documente care atesta si prescriu calitatea lotului de marfa
certificatul de calitate, buletinul de analiza, certificatul de stare sanitara.

Studierea actelor normative care reglementeaza si prescriu calitatea

marfurilor (standarde, caiet de sarcini tehnice (CST), certificate de
omologare a produselor) pentru unele produse de export sau import sunt de
un interes deosebit pentru expert pentru a putea urmari daca au fost
îndeplinite conditiile stipulate prin contractele încheiate. Trebuie luate în
considerare, de asemenea, marca de fabricatie, marca de calitate, mostrele
etalon.

3.2.2. Documentarea bibliografica

Efectuarea documentarii bibliografice are o mare importanta, pentru

expert, în vederea cunoasterii stadiului problemei în literatura stiintifica,
pentru evitarea eventualelor controverse sau diferente de interpretare si este
indispensabila în cazul în care sunt necesare si investigatii experimentale.
Documentarea pe teren repezinta una din cele mai importante surse pentru
obtinerea unor noi date si reconstituirea cu deosebita forta probanta a
cauzelor care au dus la vicierea constatata. Documentarea pe teren
presupune culegerea de marturii si declaratii de la persoanele care au
participat efectiv la producerea si circulatia marfurilor, verificarea actelor,
observatii asupra locului în care s-a produs vicierea, prelevarea de probe si
analiza de catre expert sau de catre un laborator neutru. Investigatiile
expertului au ca punct de plecare momentul descoperirii vicierii sau viciului
si se desfatoara în sens invers miscarii marfii. Investigatiile pot fi realizate în
toate etapele circuitului tehnico - economic - de la unitatea de desfacere, « în
amonte », pâna la materia prima din care s-au obtinut produsele expertizate.

3.3. Investigatiile pe teren

Investigatiile pe teren furnizeaza datele si informatiile necesare si sunt

cele mai importante surse de documentare.
Documentarea pe teren consta în realizarea de experimentari, simulari
sau reconstituiri. Investigatiile expertului trebuie realizate, de regula, în zona
în care acesta considera ca a avut loc vicierea marfii.
Investigatia pe teren consta din trei momente esentiale: procedura,
continutul si consemnarea rezultatelor investigatiilor respective.

1.Procedura investigatiilor presupune convocarea scrisa a partilor,

termenul de comunicare, existenta unor împuterniciri pentru expert si
delegatii partilor.

2.Continutul investigatiei pe teren difera în cazul unitatilor

producatoare sau a celor comerciale:
In cazul unei unitati producatoare investigatia consta în - verificarea
documentelor de constatare privind calitatea si cantitatea materiei prime
intrate în fabricatie, continutul, data si frecventa controlului de calitate,
convorbiri cu martori (consemnate de expert în minute semnate de catre
participanti), verificarea registrului de analize si a registrului de fabricatie,
examinarea balantei de materiale.
In cazul unitatilor comerciale sunt verificate actele de receptie,
registrul de analize, registrul de stare calitativa a marfurilor depozitate,
convorbiri cu subiecti sau martori si se face recoltarea de probe conform
metodologiei stabilite prin standarde.
3.Consemnarea rezultatelor investigatiilor pe teren. In finalul
investigatiei se întocmeste un document semnat de catre toti participantii.
Acesta cuprinde locul, data, durata investigatiei, participantii (calitatea lor si
numarul delegatiilor de împuternicire), felul investigatiilor, continutul
investigatiilor; opiniile împuternicitilor partilor în raport cu cele constatate,
obligatiile partilor de a furniza anumite informatii scrise, la un termen
prestabilit.
La acest document se anexeaza materialele solicitate de catre expert,
inclusiv lista acestora. Investigatiile pe teren sunt necesare atât în cazul când
produsele exista, cât si atunci când acestea au fost distruse în
totalitate.Urmatoarea etapa se refera la întocmirea raportului de expertiza.

3.4. Elaborarea raportului de expertiza

Raportul de expertiza are o valoare probatorie deosebita si din acest

motiv nu se poate rezuma la o expunere sumara a rezultatelor obtinute.
Raportul de expertiza trebuie sa dea raspuns problemelor ridicate de
obiectul litigiului. Obligativitatea de a redacta raportul pe sectiuni este
impusa de necesitatea fluentei si claritatii ideilor pentru a fi accesibile oricui,
specialist sau nespecialist.
Raportul de expertiza cuprinde urmatoarele sectiuni:
 Preambul;
 Scurt istoric al litigiului;
 Obiectul expertizei;
 Procedura investigatiilor;
 Constatarile expertizei;
 Concluziile expertizei;
 Borderoul de anexe;
 Anexele (în original sau în copie).
1.Preambulul raportului de expertiza cuprinde: numele si prenumele
expertului, profesia si calificarea sa, adresa completa, instanta sau organul
care a numit expertul, numarul dosarului referitor la litigiul în cauza si
numarul actului de împuternicire.
2.Scurt istoric al litigiului: în aceasta sectiune se mentioneaza numele
sau denumirile partilor aflate în litigiu (reclamanta si pârâta), precum si
adresele lor. Se precizeaza daunele si perioada când acestea s-au produs.
3.Obiectul expertizei: sunt precizate obiectivele stabilite de catre
instanta pentru efectuarea expertizei, precum si întrebarile care au fost
transmise în scris expertului.
4.Procedura investigatiilor: cuprinde legalitatea invitarii partilor
pentru a conlucra sau asista expertul în efectuarea investigatiilor, numele si
calitatea împuternicitilor, felul documentelor de împuternicire, felul
investigatiilor efectuate de catre expert în prezenta partilor, felul
documentului de consemnare a rezultatelor investigatiilor semnat de catre
expert.
 5.Constatarile expertizei: este considerata cea mai importanta
sectiune din raport si consemneaza faptele si datele din dosarul litigiului cât
si cele rezultate din investigatiile efectuate de catre expert. Acestea trebuie
descrise exact si dupa caz, comparate si interpretate.Expertul trebuie sa
acorde o deosebita importanta stabilirii cu exactitate a elementelor de
reconstituire a cauzelor si împrejurarilor care au generat vicierea si sa
consemneze orice nepotrivire privind datele obtinute din surse diferite. Este
de dorit ca expertul sa prezinte, la sfârsitul analizei efectuate, solutii
posibile, necesare pentru a nu mai repeta acele situatii anormale de felul
celei care formeaza spesa expertizei.
6.Concluziile raportului de expertiza: trebuie sa contina într-o
forma concentrata raspunsurile expertizei la obiectivele încredintate spre
solutionare.Aceasta presupune din partea expertului o buna cunoastere a
situatiei analizate, a metodelor si tehnicilor de analiza a marfurilor, probitate
profesionala, pentru a emite concluzii reale nu false.
7.Borderoul de anexe.
8.Anexele raportului de expertiza: se pot atasa documente ce sustin
concluziile expertului (buletine de analiza, grafice, planuri si schite ale unor
depozite) care figureaza în borderoul de anexe.
Datele continute în raportul de expertiza trebuie sa fie reale si
demonstrabile. Justetea datelor si responsabilitatea expertului este
caracteristica esentiala a unui raport de expertiza. Analiza raportului de
expertiza poate fi abordata sub diverse unghiuri (juridic, merceologic,
economic, contabil). Ea parcurge doua etape importante: verificarea
respectarii prevederilor legale si verificarea continutului stiintific al
raportului de expertiza.
Daca la examinarea raportului de expertiza de catre organul juridic sau
de partile aflate în litigiu se constata ca acesta este necorespunzator se pot
lua masuri de îndreptare prin realizarea unui supliment de expertiza sau se
efectueaza o noua expertiza.