Curs nr 4

INTERMEDIARII

Secţiunea I
Noţiunea de intermediar. Evoluţia reglementării privind
intermediarii. Armonizarea legislaţiei interne cu dreptul
comunitar

§ 1. Noţiunea de intermediar. Evoluţia reglementării privind

intermediarii
O caracteristică esenţială a pieţei de capital este aceea că presupune derularea
tranzacţiilor cu valori mobiliare., prin intermediari autorizaţi. Ei fac legătura între emitenţi şi
investitori. Misiunea intermediarilor este aceea de a transforma structura economiilor publice
în conformitate cu structura nevoilor de finanţare a investiţiilor. Investitorii nu procedează la
transferuri directe de capital întrucât nu au informaţii suficiente, nu cunosc metodele de
plasare eficientă a economiilor lor. În acelaşi timp, economiile publice sunt disponibile în
sume mici şi pe termene scurte şi sunt dispersate pe când nevoile de finanţare se manifestă în
sume mari ce se cer alocate, concentrat şi pe termene mijlocii şi lungi1. Conceptele de
intermediar şi intermediere de valori mobiliare sunt termeni introduşi în dreptul românesc prin
Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori care consacra întreg capitolul
IV, Reglementarea intermedierii de valori mobiliare2.
Art. 2, lit. i din Legea nr. 52/1994 definea activitatea de intermediere ca fiind o
activitate realizată de persoane autorizate conform legii, constând în cumpărarea şi/sau
vânzarea de valori mobiliare/instrumente financiare ori drepturi aferente lor sau derivând din
acestea, precum şi în operaţiuni accesorii sau conexe, autorizate de CNVM.
Intermediarul pentru valori mobiliare/instrumente financiare era definit de art. 2, lit. m
din lege ca fiind „persoana juridică legal autorizată de CNVM să exercite intermedierea de
valori mobiliare/instrumente financiare cu titlu profesional, ca faptă de comerţ, fie în cont
propriu (dealer), fie în contul unor terţi (broker).
OUG nr. 28/2002 stabilea prin art. 43, alin. 1, principiul potrivit căruia „orice
operaţiune de vânzare/cumpărare, schimb, precum şi orice alte acţiuni translative de

1
Ion Stancu, Teoria Pieţelor Financiare. Finanţele Întreprinderilor, Analiza şi Gestiunea Financiară, Editura
Economică 1997, pag. 31 – 34.
2
Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, publicată în Monitorul Oficial nr. 210/11
august 1994, modificată de Legea nr. 55/15 iunie 1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, publicată în
Monitorul Oficial nr. 122/19 iunie 1995; Legea nr. 66/21 aprilie 1997 cu privire la salarizarea membrilor şi
personalului CNVM precum şi a personalului bursei de valori, publicată în Monitorul Oficial nr. 73/23 aprilie
1997, O.U.G. nr. 6/15 februarie 1999 privind finanţarea CNVM din venituri extrabugetare, publicată în
Monitorul Oficial nr. 65/16 februarie 1999; O.U.G. nr. 64/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
52/1994, publicată în Monitorul Oficial al României din 1 iunie 2000.
Legea nr. 52/1994 a fost abrogată ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanţelor de Urgenţă nr. 26, 27, 28/2002,
ce au reglementat funcţionarea pieţei de capital în perioada aprilie 2002, până la intrarea în vigoare a legii pieţei
de capital nr. 297/26 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 575/29 iunie 2004.
135
proprietate, orice conversie sau exercitare a unui drept având ca obiect valori mobiliare sau
alte instrumente financiare create în legătură cu valorile mobiliare/instrumentele financiare
emise de o societate deţinută public se vor desfăşura doar pe pieţele reglementate şi prin
intermediul societăţilor de servicii de investiţii financiare sau al altor intermediari autorizaţi
de CNVM.
Titlul V al OUG nr. 28/2002 era consacrat societăţii de servicii de investiţii financiare.
Potrivit art. 149, alin 1, serviciile de investiţii financiare legate de operaţiuni cu valori
mobiliare şi alte instrumente financiare pe pieţele reglementate vor fi prestate de societăţile de
servicii de investiţii financiare, persoane juridice române, înfiinţate sub formă de societăţi pe
acţiuni emitente de acţiuni nominative care funcţionează conform autorizării şi sub
supravegherea CNVM.
Actul normativ distingea două categorii de servicii financiare ce puteau fi prestate de
aceste entităţi juridice, respectiv: servicii principale şi servicii conexe.
Autorizaţia acordată de CNVM societăţilor de servicii de investiţii financiare trebuia
să menţioneze expres serviciile de investiţii financiare pe care acestea le puteau efectua.

§ 2. Armonizarea reglementării interne privind intermediarii

cu dreptul comunitar

Prin Legea nr. 297/26 iunie 2004, au fost armonizate cadrul juridic şi instituţional al
intermedierii de valori mobiliare din România, pornind de la Directiva nr. 93/22/CEE privind
serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare3.
Armonizarea a urmărit unificarea regimului juridic al activităţilor profesionale de
intermediere, crearea unui cadru comun pentru serviciile de investiţii şi pentru condiţiile de
acces în profesia bancară. Directiva distinge între intermediarii care exercită în mod
profesional şi exclusiv activitatea de intermediere şi instituţiile de credit care exercită această
activitate cu titlu de operaţiune aferentă activităţii principale. Directiva CEE defineşte
întreprinderea de investiţii ca o activitate constând în servicii de investiţii furnizate terţilor cu
titlu profesional, în principal gestiunea portofoliilor de instrumente financiare, plasamente,
executarea de ordine de tranzacţionare, de oferte publice, consilierea managerială şi a
gestiunii patrimoniului, obţinerea de credite pentru investitori în vederea finanţării
operaţiunilor cu valori mobiliare. De asemenea, directiva defineşte societatea de bursă ca fiind
persoană juridică care dispune de un monopol în privinţa mişcării valorilor mobiliare.
Societăţile de bursă au acces pe piaţă numai după un acord prealabil al Autorităţii de Control
şi Supraveghere, acord valabil pentru întreg spaţiul comunitar.
În România, actuala reglementare a Legii nr. 297/2004 defineşte la art. 2, alin. 1, pct.
14 intermediarii ca fiind societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de CNVM,
instituţii de credit autorizate de BNR, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum
şi entităţi de natura acestora, autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de
investiţii financiare, de natura celor prevăzute la art. 5 din acelaşi act normativ. Serviciile de
investiţii financiare pot fi prestate cu titlu profesional numai de intermediarii definiţi la art. 2,
alin. 1, pct. 14 (art. 3, alin. 1)4.
În aplicarea Legii nr. 297/2004, CNVM a emis Regulamentul nr. 12/2004 privind
serviciile de investiţii financiare.

3
JOCEL 141/1993.
4
Până la apariţia Legii nr. 297/2004, activitatea de intermediere era rezervată SVM-urilor a căror reglementare a
fost realizată prin Legea nr. 52/1994, respectiv SSIF, reglementate prin O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile
mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României
Partea I, nr. 238/9 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin legea 525/2002 cu modificările şi
completările ulterioare.
136
 Din reglementarea legală se desprind două prime concluzii:
- intermediarul este un comerciant care prestează servicii de investiţii financiare cu titlu
profesional, fie în cont propriu (dealer), fie în contul unor terţi (broker)5. Această concluzie
rezultă din dispoziţiile art. 3, alin. 1, din Legea nr. 297/2004, conform cărora „serviciile de
investiţii financiare prevăzute la art. 5, privind instrumentele financiare definite la art. 2, alin.
1, pct. 11, pot fi prestate cu titlu profesional numai de intermediarii definiţi de art. 2, alin. 1,
pct. 14;
- intermedierea, respectiv prestarea de servicii principale şi conexe de investiţii
financiare este o faptă de comerţ conexă.
În doctrină, au fost identificate patru mari funcţii ale intermediarilor pe piaţa de
capital:
- funcţia de atragere a capitalului prin punerea în legătură a investitorilor cu emitenţii;
- funcţia de generare a unui mecanism, de formare a preţurilor pentru valorile mobiliare
şi alte instrumente financiare;
- funcţia de generare a unui mecanism pentru investitori de transformare a investiţiilor
în lichidităţi;
- funcţia de proliferare a produselor pieţei.
Activitatea intermediarilor pe piaţa de capital este una de monopol, din moment ce
serviciile de investiţii financiare pot fi prestate cu titlu profesional numai de intermediarii
definiţi la art. 2, alin. 1, pct. 146. Acest monopol urmăreşte în primul rând să protejeze
economia publică prin impunerea intermedierii de către un profesionist în cazul negocierilor
de instrumente financiare pe o piaţă reglementată. Aceasta asigură menţinerea unităţii pieţei şi
egalitatea investitorilor care au investit în societăţile care fac apel la economiile publice7.
În România, serviciile de investiţii financiare pot fi prestate numai de intermediari
autorizaţi, înscrişi în registrul ţinut de CNVM, respectiv:
a) societăţile de servicii de investiţii financiare;
b) intermediarii din statele membre, în baza autorizaţiei acordate de CNVM;
c) instituţiile de credit, autorizate de Banca Naţională a României;
d) echivalentul instituţiilor de credit şi al societăţilor de servicii de investiţii financiare,
autorizate de către autorităţile competente din statele membre sau nemembre, să presteze
servicii de investiţii financiare de natura celor reglementate de art. 5 din legea nr. 297/2004.
Legea nr. 297/2004 a eliminat exclusivitatea SSIF autorizate de CNVM în activitatea
de intermediere. Băncile şi alte instituţii de credit au dreptul să efectueze servicii de investiţii
financiare pe pieţele reglementate, pe cont propriu şi pe contul clienţilor8. Instituţiile de credit

5
Conform art. 7 Cod comercial, „sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca pe o
profesiune obişnuită şi societăţile comerciale”.
6
În dreptul francez, situaţia este identică, rezultat al preluării în legislaţia internă a prevederilor Directivei
93/22/CEE. Art. L 531-10 defineşte monopolul serviciilor de investiţii astfel: „Sub rezerva dispoziţiilor art.
L421-8 se interzice tuturor persoanelor, altele decât prestatorii de servicii, să furnizeze terţilor servicii de
investiţii cu titlu de profesiune de bază”. Aceasta presupune ca prestatorul să fie agreat ca prestator de servicii de
investiţii pentru serviciile vizate de lege.
Pot presta servicii de investiţii, în limita dispoziţiilor legale, care reglementează fără a solicita eliberarea unei
autorizaţii: a) trezoreria publică; b) Banca Franţei; c) Institutul de departamente de emisiuni de peste ocean şi
Institutul de emisiuni de peste ocean; d) Poşta; e) societăţile de asigurări şi reasigurări; f) organismele de
plasament colectiv în valori mobiliare; g) fondurile comune de creanţe; h) societăţile civile de plasament
imobiliar şi societăţile însărcinate cu gestionarea acestora; i) persoanele care prestează un serviciu de investiţii
într-o manieră accesorie unei activităţi profesionale şi măsura în care aceasta este reglementată de reguli care nu
le interzic în mod normal; j) intermediarii de mărfuri care nu prestează un servicii de investiţii decât în folosul
clienţilor lor şi în măsura necesară exercitării activităţii principale a acestora. Pentru dezvoltări, a se vedea
Franck Auckenthaler, Droit des Marches de Capiteaux LGJD 2004, pag. 195.
7
Idem pag. 194-195.
8
În SUA, începând cu anul 1999, băncile comerciale pot presta servicii de investiţii financiare. Din anul 1929,
activitatea de broker/dealer şi investment banking a fost separată de cea bancară, situaţie generată de criza
financiară din acel an. Ca urmare, băncile de investiţii au avut un monopol absolut asupra acestor servicii. Pentru
dezvoltări, I. Popa, op. cit., vol. I, pag. 68; J. M. Dalton, Piaţa acţiunilor, Editura Hrema 2000, pag. 44.
137
şi societăţile de investiţii financiare, autorizate de către autorităţile componente din statele
membre pot presta în România servicii de investiţii financiare, fie prin înfiinţarea unei
sucursale, fie în mod direct, în temeiul liberei circulaţii a serviciilor, fără a fi necesară
obţinerea unei autorizaţii din partea CNVM. Această regulă este denumită „paşaport
european”, autorizaţia emisă în statul de origine, membru al Comunităţii Europene, fiind
valabilă în toate statele membre ale spaţiului economic european9.
Intermediarul are obligaţia ca în toate actele oficiale să precizeze, pe lângă datele sale
de identificare, numărul şi data înscrierii în Registrul CNVM. Drepturile conferite de Legea nr.
297/2004, nu pot fi extinse asupra serviciilor prestate în calitate de contraparte a statului, a
Băncii Naţionale a României sau a altor instituţii şi autorităţi publice care îndeplinesc funcţii
similare în legătură cu politica monetară, cursul de schimb, datoria publică şi administrarea
rezervelor statului.

Secţiunea a II-a
Serviciile de investiţii financiare

Serviciile de investiţii financiare ce pot fi prestate de intermediarii definiţi la art. 2,

alin. 1, pct. 11 din Legea nr. 297/2004 sunt grupate în servicii principale şi servicii conexe.
Intermediarii pot presta conform art. 5, alin. 1, pct. 1 următoarele servicii principale:
a) preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai
multe instrumente financiare;
b) executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel
decât pe cont propriu;
c) administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe bază
discreţionară, cu respectarea mandatului dat de aceştia, atunci când aceste portofolii includ
unul sau mai multe instrumente financiare;
d) subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm şi/sau plasamentul
de instrumente financiare.
Serviciile conexe ce pot fi prestate de intermediari sunt, potrivit dispoziţiilor art. 5,
alin. 1, pct. 2, următoarele:
a) custodia şi administrarea de instrumente financiare;
b) închirierea de casete de siguranţă;
c) acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare unui investitor, în
vederea executării unor tranzacţii cu instrumente financiare în care respectiva societate de
investiţii financiare este implicată în tranzacţii;
d) consultanţa acordată societăţilor cu privire la orice problemă legată de structura de
capital, strategie industrială, precum şi consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile
de societăţi;
e) alte servicii privind subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament
ferm;
f) consultanţă de investiţii la instrumentele financiare;

9
În Franţa, autorizaţia pentru prestarea de servicii de investiţii financiare este eliberată de Comitetul societăţilor
de creditare şi al societăţilor de investiţii (CECEI). Franţa recunoaşte autorizaţiile eliberate de către autorităţile
statelor membre.
138
 g) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii financiare
prestate.
Prevederile art. 5 din Legea nr. 297/2004 privind serviciile de investiţii financiare au
fost dezvoltate prin Regulamentul CNVM nr. 12/200410.
Serviciile de investiţii financiare se realizează prin persoane fizice, acţionând ca agenţi
pentru servicii de investiţii financiare. Aceştia îşi desfăşoară activitatea exclusiv în numele
intermediarului ai cărui angajaţi sunt şi nu pot presta servicii de investiţii financiare în nume
propriu.
Nicio persoană fizică sau juridică nu poate presta servicii de investiţii financiare fără a
fi înscrisă în registrul CNVM11.

Secţiunea a III-a
Societatea de servicii de investiţii financiare

§ 1. Noţiunea societăţii de servicii de investiţii financiare

Legea nr. 297/2004 defineşte societăţile de servicii de investiţii financiare, denumită
prescurtat SSIF, ca fiind persoane juridice constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni,
emitente de acţiuni normative, conform Legii nr. 31/1990 care au ca obiect exclusiv de
activitate prestarea de servicii de investiţii financiare şi care funcţionează numai în baza
autorizaţiei CNVM.
Din considerente ce ţin de protecţia investitorilor, înfiinţarea şi funcţionarea acestei
societăţi comerciale este supusă autorizării, respectiv supravegherii Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare (CNVM).
Concluzionând putem defini societatea de servicii de investiţii financiare ca fiind acea
societate comercială pe acţiuni, constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 şi
ale Legii nr. 297/2004 având ca obiect exclusiv de activitate prestarea de servicii de investiţii
financiare şi care funcţionează conform autorizării şi sub supravegherea CNVM. Din definiţia
dată, rezultă următoarele caractere ale societăţii de servicii de investiţii financiare:
1. Este o societate comercială pe acţiuni la care regăsim caracterele societăţii de acţiuni:
minimum 2 acţionari, capitalul social este divizat în acţiuni care sunt titluri negociabile şi
transmisibile, răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea
acţiunilor lor.

10
Serviciile de investiţii financiare sunt enunţate în formula din Directiva europeană din 1993. Legea franceză
prevede că serviciile de investiţii cuprind: primirea şi transmiterea de ordine în contul terţilor; executarea
ordinelor în contul terţilor; negocierea în cont propriu; gestionarea portofoliului în contul terţilor; preluarea
fermă; plasamentul. Serviciile conexe serviciilor de investiţii includ: conservarea şi administrarea instrumentelor
financiare: acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor pentru a-i permite acestuia o tranzacţie cu un
instrument financiar şi în care intervine societatea care acordă creditul sau împrumutul; consilierea în materie de
gestionare de patrimoniu; consilierea societăţilor în materie de structură de capital, de strategie industrială şi de
chestiuni conexe, ca şi prestarea de servicii ce au legătură cu fuziuni şi răscumpărări de societăţi; servicii legate
de preluarea fermă; servicii de schimb în cazul celor legate de prestarea de servicii de investiţii; locaţia seifurilor.
Pentru dezvoltări, Franck Auckenthaler, op. cit. pag. 174, 183-184. În doctrina franceză, G. Ripert, R. Roblot,
op. cit., pag. 67, se consideră că, fiind inspirate din Directiva europeană din 10 mai 1993, calificările date nu se
interpretează uşor în relaţiile cu conceptele franceze. Aprecierea este valabilă şi pentru dreptul românesc.
11
Legea franceză conţine o prevedere similară „Sub rezerva dispoziţiilor art. L 421-8, se interzice tuturor
persoanelor, altele decât prestatorii de servicii, să furnizeze terţilor servicii de investiţii cu titlu de profesie de
bază”. Art. 530-10 din legea privind serviciile de investiţii financiare.
139
 2. Obiectul de activitate al SSIF este exclusiv şi constă în servicii de investiţii financiare.
3. SSIF îşi desfăşoară activitatea pe pieţe organizate, înfiinţându-se şi funcţionând
conform autorizării şi sub supravegherea CNVM.
În cele ce urmează vom dezvolta numai aspecte ce particularizează societatea de
servicii de investiţii financiare, întrucât sunt derogatorii de la dreptul comun al societăţilor
comerciale pa acţiuni.

§ 2. Constituirea societăţii de servicii de investiţii financiare

2.1. Consideraţii introductive

Am arătat deja că SSIF este supusă, în primul rând, regulilor de constituire prevăzute
de Legea nr. 31/1990 privind constituirea societăţilor comerciale, dreptul comun în materie.
De asemenea, îi sunt aplicabile reglementările speciale, respectiv Legea nr. 297/2004 şi
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 privind serviciile de investiţii financiare. Ca urmare, la
baza constituirii SSIF se află voinţa asociaţilor, manifestată în condiţiile legii, actele
constitutive trebuind întocmite în conformitate cu reglementările CNVM referitoare la forma
şi conţinutul lor minim. Desfăşurarea activităţilor de servicii de investiţii financiare nu este
admisă decât după obţinerea autorizării CNVM şi prezentarea la aceeaşi instituţie a dovezii
privind dobândirea calităţii de membru al fondului de compensare al investitorilor.

2.2. Formalităţile necesare constituirii societăţii de servicii de

investiţii financiare

2.2.1. Consideraţii introductive

Constituirea societăţii de servicii de investiţii financiare are la bază acordul de voinţă

al asociaţilor. Pentru dobândirea personalităţii juridice este însă necesar ca asociaţii să
îndeplinească anumite formalităţi prevăzute de lege. Avem în vedere atât formalităţile
prevăzute de Legea nr. 31/1990, cât şi cele prevăzute de reglementarea specială a Legii nr.
297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
Procesul de constituire a unei societăţi de servicii de investiţii presupune parcurgerea
următoarelor etape12:
1. Întocmirea actelor constitutive
2. Autentificarea actelor constitutive/ darea de dată certă
3. Înmatricularea în Registrul Comerţului
4. Emiterea autorizaţiei de funcţionare de către CNVM
5. Dobândirea calităţii de membru al Fondului de Compensare a Investitorilor.

2.2.2. Redactarea actelor constitutive

Complexitatea clauzelor pe care trebuie să le conţină actul constitutiv al unei societăţi

de servicii de investiţii financiare impune să se apeleze la un specialist pentru redactarea lor.
Redactarea poate fi făcută de:

12
Entitatea care intenţionează să solicite CNVM autorizarea ca societate de servicii de investiţii financiare poate
consulta în prealabil CNVM cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 297/2004 şi
Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
140
 a) notari publici, în conformitate cu prevederile art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor
publici şi activităţii notariale;
b) avocaţi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei
de avocat;
c) consilierul juridic sau reprezentantul legal al persoanei juridice;
d) persoanele care au pregătire juridică superioară pentru înscrisurile în care figurează ca
parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor;
e) birourile unice constituite în cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale.

2.2.3. Autentificarea actelor constitutive / darea de dată certă

Sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 31/1990. Actul constitutiv se
încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică,
de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când societatea de
servicii de investiţii financiare se constituie prin subscripţie publică.
Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la Oficiul Registrului
Comerţului13. La data autentificării actelor constitutive, se va prezenta dovada eliberată de
Oficiul Registrului Comerţului privind disponibilitatea firmei şi a emblemei. Verificarea
disponibilităţii se asigură de către Oficiul Registrului Comerţului (art. 39, alin. 8/Legea nr.
26/1990 şi art. 17/Legea nr. 31/1990).
Ca urmare a întocmirii şi autentificării/dării de dată certă, societatea de servicii de
investiţii financiare dobândeşte o capacitate de folosinţă anticipată. Aceasta priveşte drepturile
şi obligaţiile necesare valabile constituirii societăţii comerciale14.

2.2.4. Înmatricularea în registrul comerţului

Procedura de înregistrare şi autorizare a societăţii de servicii de investiţii financiare

este cea reglementată de Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului15 şi Legea 359/2004
privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în Registrul Comerţului, înregistrarea
fiscală, precum şi autorizarea funcţionării persoanelor juridice16.
Solicitarea efectuării înregistrării în Registrul Comerţului se face la Biroul Unic din
cadrul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă tribunal de către fondatori, administratori
sau de către reprezentanţii acestora, precum şi de orice persoană interesată, în condiţiile legii,
prin întocmirea cererii de înregistrare.
Cererea de autorizare şi înregistrare trebuie însoţită de documentele cerute de lege,
respectiv:
¾ actul sau actele constitutive în forma cerută de lege;
¾ dovada efectuării vărsămintelor;
¾ actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de
asociaţi;
¾ dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului aferent sediului social;

13
Anterior modificării Legii nr. 31/1990, s-a exprimat opinia conform căreia obţinerea datei certe nu este
obligatorie, ci facultativă, actul constitutiv dobândind dată certă în ziua prezentării sale la Biroul Unic sau în ziua
înregistrării la Registrul Comerţului. De asemenea, data înscrisului poate fi stabilită prin orice mijloc de probă
prevăzut de art. 46 Cod Comercial – Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 187.
14
Gheorghe Beleiu, Capacitatea juridică a societăţilor comerciale din România în RDC nr. 1/1991, pag. 39-41;
CSJ – Secţia Com. dec. 149/1992 în Dreptul nr. 9/1992, pag. 82.
15
În baza acesteia, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Ministerul Justiţiei au emis Normele
Metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor publicate în
Monitorul Oficial Partea I, nr. 176/11 mai 1998.
16
Publicată în Monitorul Oficial nr. 839/13 septembrie 2004 cu modificările şi completările aduse prin OUG nr.
75/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 359/2004 (Monitorul Oficial Partea I, nr. 932/2004)
aprobată prin Legea nr. 569/2004 (Monitorul Oficial Partea I, nr. 1196/14 decembrie 2004).
141
 ¾ declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, administratorilor şi a cenzorilor că
îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990.
Cererea de înregistrare în Registrul Comerţului trebuie făcută în termen de 15 zile de la
data încheierii actului constitutiv. Judecătorul delegat de la Registrul Comerţului are obligaţia
să verifice cerinţele legale privind cuprinsul actului constitutiv, respectarea condiţiilor de fond
şi formă prevăzute de lege, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990, dar şi la
reglementările speciale – Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
În cazul în care toate cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat va autoriza,
prin încheiere, constituirea societăţii şi va dispune înmatricularea în Registrul Comerţului.
Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii
judecătorului delegat. La înmatriculare, solicitanţilor li se eliberează certificatul de
înregistrare, conţinând numărul de ordine din Registrul Comerţului şi codul unic de
înregistrare atribuit de Ministerul Finanţelor Publice, însoţit de încheierea judecătorului
delegat şi de alte documente prevăzute de lege.
Societatea de servicii de investiţii financiare devine persoană juridică de la data
înmatriculării în Registrul Comerţului.

2.2.5. Emiterea autorizaţiei de funcţionare de către CNVM

Deşi la data înmatriculării SSIF devine persoană juridică, capacitatea sa de folosinţă şi

exerciţiu sunt limitate, aceasta neputând să-şi realizeze obiectul de activitate fără autorizarea
CNVM.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare autorizează SSIF în baza unei cereri
întocmită conform anexelor 1A şi 1B, însoţită de documentele prevăzute de art. 7, lit. a-p din
Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
CNVM are obligaţia de a acorda autorizaţia în termen de maximum 6 luni de la data
transmiterii documentaţiei complete. Dacă documentaţia prezentată este incompletă sau
contrară legii, CNVM va emite o decizie motivată de respingere a cererii. Aceasta poate fi
contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Autorizaţia acordată de CNVM va menţiona expres serviciile de investiţii financiare
pe care SSIF le poate presta. Autorizaţia nu poate fi acordată exclusiv pentru serviciile conexe
prevăzute de art. 5, alin. 2 din Legea nr.297/2004.
Conform art. 10 din Legea nr. 297/2004, CNVM poate respinge cererea de autorizare
a SSIF dacă:
a) se află în procedură de insolvabilitate, potrivit legii;
b) oricare dintre acţionarii săi semnificativi, membri ai consiliului de administraţie sau
conducătorii societăţii:
- se află în situaţiile de incompatibilitate prevăzute de reglementările CNVM sau deţine o
poziţie semnificativă într-o societate comercială care se încadrează în prevederile lit. a;
- a fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte infracţiuni
de natură economică;
- a fost sancţionat de CNVM, Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor sau de alte autorităţi de reglementare a pieţelor financiare, cu interzicerea
exercitării oricărei activităţi profesionale, pentru perioada în care această interdicţie rămâne în
vigoare;
c) CNVM constată că dispoziţiile legale, reglementările emise în aplicarea acestora sau
cele administrative, existente în statul nemembru care guvernează statutul persoanelor având
legături strânse cu SSIF ori dificultăţile în implementarea acestor dispoziţii împiedică
realizarea unei supravegheri prudenţiale eficiente ori că supravegherea din statul nemembru al
unui intermediar străin care a solicitat autorizarea unei sucursale este insuficientă;

142
 d) CNVM nu a fost informată cu privire la identitatea acţionarilor persoane fizice şi/sau
persoane juridice care deţin în mod direct sau indirect poziţii semnificative în SSIF sau cu
privire la mărimea deţinerilor acestor acţionari;
e) CNVM constată că acţionarii, persoane fizice sau juridice, care deţin în mod direct sau
indirect poziţii semnificative în SSIF, nu corespund cerinţelor asigurării unei gestiuni
sănătoase şi prudente a SSIF şi realizării unei supravegheri prudenţiale eficiente potrivit legii;
f) Societatea solicitantă nu dispune de capitalul iniţial, prevăzut în reglementările
CNVM;
g) Deşi cerinţele stipulate la art. 8 al. 1 sunt îndeplinite, se dovedeşte că nu se poate
asigura o administrare sănătoasă şi prudentă a SSIF.
Analiza textului citat ne relevă faptul că unele cauze de neautorizare sunt uşor
cuantificabile: insolvenţa, onorabilitatea administratorilor şi acţionarilor semnificativi,
incompatibilităţi, iar altele sunt lăsate la aprecierea CNVM, care în baza tuturor documentelor
prezentate decide dacă SSIF poate fi gestionată prudent ori sunt asigurate condiţiile unei
supravegheri prudenţiale.

2.2.6. Dobândirea calităţii de membru al fondului de compensare a

investitorilor

Intermediarii autorizaţi să presteze servicii de investiţii financiare au obligaţia să

devină membri ai Fondului de Compensare a Investitorilor, persoana juridică autorizată de
CNVM ce se înfiinţează cu scopul de a compensa investitorii, în mod egal şi
nediscriminatoriu, în limita unui plafon stabilit anual prin ordin al preşedintelui CNVM, în
situaţia incapacităţii membrilor săi de a returna fondurile băneşti şi/sau instrumentele
financiare datorate sau aparţinând investitorilor, care au fost deţinute în numele acestora, cu
ocazia prestării de servicii de investiţii financiare.
SSIF are obligaţia ca, în termen de maximum 60 de zile de la eliberarea autorizaţiei, să
prezinte la CNVM dovada dobândirii calităţii de membru al Fondului de Compensare a
Investitorilor. SSIF poate presta serviciile de investiţii financiare menţionate în decizia de
autorizare numai după ce a dobândit această calitate.

2.3. Actele constitutive ale societăţii de servicii de investiţii financiare

2.3.1. Consideraţii introductive

Fiind o societate pe acţiuni, SSIF se constituie în conformitate cu prevederile art. 5 din

Legea nr. 31/1990, prin contract de societate şi statut. Actele constitutive vor fi întocmite în
conformitate cu regulile prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi reglementările speciale aplicabile,
respectiv Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004. Contractul de societate şi
statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Contractul de
societate al SSIF trebuie să prezinte elemente esenţiale care particularizează orice contract de
societate: constituirea unui fond social prin aporturile asociaţilor, ca premisă a personalităţii
juridice şi condiţie a funcţionării societăţii, affectio societatis, adică voinţa comună a
asociaţilor de a coopera în cadrul societăţii, în scopul obţinerii de beneficii şi participarea la
beneficii şi pierderi ca raţiune de a fi a societăţii comerciale.
De asemenea, contractul de societate trebuie să îndeplinească condiţiile esenţiale
cerute de art. 980 Cod Civil, pentru validitatea oricărei convenţii, respectiv consimţământul

143
valabil al părţilor care se obligă, capacitatea de a contracta, un obiect determinat şi o cauză
licită17.
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în
caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie
atunci când printre bunurile subscrise la capitalul social se află un teren ori societatea se
constituie prin subscripţie publică18.
Contractul de societate trebuie să cuprindă clauze care să consfinţească raporturile
dintre asociaţi, dintre aceştia şi societate, în acord cu dispoziţiile obligatorii prevăzute de lege.
În literatura juridică, clauzele obligatorii au fost clasificate în19:
- clauze de identificare a viitoarei societăţi comerciale;
- clauze privind caracteristicile societăţii;
- clauze privind modul de conducere şi gestiune curentă a societăţii comerciale;
- clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
- clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.

2.3.2 Clauze privind identificarea societăţii de servicii de investiţii

financiare (SSIF)

Comercianţii sunt identificaţi prin denumire, formă juridică, sediu şi emblemă20.

Denumirea sau firma societăţii
Fiind o societate pe acţiuni, SSIF este supusă, în ceea ce priveşte firma, dispoziţiilor
art. 35 din Legea nr. 26/1990, text conform căruia firma unei societăţi pe acţiuni se compune
dintr-o denumire proprie de natură să o deosebească de firma altor societăţi şi va fi însoţită de
menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în
comandită pe acţiuni”. Legea specială impune însă utilizarea în denumirea societăţii a
sintagmei „societate de servicii de investiţii financiare” sau „SSIF”, această concluzie
rezultând din interpretarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 297/2004 şi art. 9, alin 2-3 din
Regulamentul CNVM nr. 12/2004. Această sintagmă este menită, pe de o parte, să indice
expres obiectul de activitate al societăţii, iar, pe de altă parte, constituie şi un element de
protecţie a investitorilor.
Firma SSIF trebuie să îndeplinească condiţiile unanim recunoscute în literatura
juridică21 respectiv să fie disponibilă, să asigure diferenţierea între comercianţi, să nu
cuprindă o denumire întrebuinţată de alţi comercianţi din sectorul public, să nu încalce
ordinea publică şi bunele moravuri. Firma poate fi scrisă şi într-o limbă străină. În orice
factură, ofertă, comandă, tarif, prospect şi alte documente întrebuinţate în comerţ, SSIF
trebuie să menţioneze denumirea, forma juridică, sediul, codul unic de înregistrare, precum şi
numărul şi data înscrierii în Registrul CNVM22.

17
Pentru analiza elementelor contractului de societate, a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All,
Beck Bucureşti 1998, pag. 142-158; Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gh. Piperea, Societăţile comerciale
– reglementare, doctrină, jurisprudenţă, Editura All Beck, 2001, pag. 39-45; Elena Cârcei, Societăţile comerciale pe acţiuni,
Editura All Beck, 2000, pag. 31-32; Gh. Piperea, Societăţile comerciale, piaţa de capital, acquis comunitar, Editura All Beck,
Bucureşti 2005, pag. 92-101; Gheorghe Gheorghiu, Adrian Ţuţuianu, Eduard Istrătescu, Drept comercial român – Note de
curs, ediţia a II-a, Editura Bibliotheca 2004, vol. I.
18
Art. 5, alin. 6, lit. a şi c din Legea nr. 31/1990.
19
Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, op. cit. pag. 52.
20
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului cu modificările şi completările ulterioare, republicată în
Monitorul Oficial Partea I, nr. 49/4 februarie 1998, şi Normele metodologice privind modul de ţinere a
Registrelor Comerţului şi de efectuare a înregistrărilor nr. 773/608/15 aprilie 1998, publicat în Monitorul Oficial
al României Partea I, nr. 176/11 mai 1998.
21
Reglementarea franceză conţine prevederi similare – societăţile de investiţii sunt singurele instituţii care pot
folosi denumirea de „societate de investiţii”; pentru dezvoltări, Franck Auckenthaler, op. cit., pag. 178. Pentru
detalii a se vedea Ion Băcanu, Firma şi emblema comercială, Editura Lumina Lex 1998, pag. 57-66 şi Firma şi
emblema comercială în RDC nr. 2/1998, pag. 86-100 şi nr. 3/1998, pag. 22-39.
22
Art. 74 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 3, alin. 2, pct. 3 din Legea nr. 297/2004.
144
 Forma juridică
SSIF se poate constitui numai ca societate pe acţiuni, aşa cum rezultă din dispoziţiile
art. 6 din Legea nr. 297/2004. Această cerinţă este generată, în principal, de mărimea
capitalului social, minim cerut pentru funcţionarea unei asemenea societăţi, precum şi din
considerente ce ţin de protecţia investitorilor.
Emblema societăţii
SSIF poate avea emblemă potrivit dreptului comun, aceasta constituind un element de
identificare a societăţii facultativ, respectiv un semn sau o denumire care deosebeşte un
comerciant de altul de acelaşi gen; emblema trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate
ale firmei, respectiv să fie licită, distinctivă şi disponibilă.
Sediul societăţii. Sediul central şi sediul social. Sedii secundare
Sediul social şi sediul central
Sediul social se stabileşte potrivit voinţei asociaţilor. El identifică societatea prin locul
convenit de asociaţi pentru desfăşurarea activităţii comerciale sau pentru desfăşurarea
activităţii organelor de conducere. Legea nr. 297/2004 prevede la art.8, lit. b, ca şi condiţie de
autorizare, ca „sediul social şi sediul central, după caz, reprezentând locul unde se află centrul
principal de conducere şi de administrare a societăţii, sunt situate în România”. Regulamentul
CNVM nr.12/2004 prevede la art. 6, alin. 2, lit. g condiţii derogatorii de la dreptul comun
destinate, pe de o parte, a crea condiţii corespunzătoare de desfăşurare a activităţii, iar, pe de
altă parte, pentru a asigura condiţii pentru ca acesta să fie, efectiv, real şi nu fictiv. Textul citat
prevede că SSIF trebuie să dispună de un spaţiu destinat sediului social al acesteia, care
trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele condiţii:
1. Să se afle în folosinţă exclusivă a SSIF23;
2. Să fie corespunzător structurii organizatorice, planului de afaceri şi serviciilor ce
urmează să fie autorizate;
3. Să fie în suprafaţă de cel puţin 70 mp;
4. Să fie compartimentat corespunzător, astfel încât să se asigure separarea efectivă a
activităţilor ce vor fi desfăşurate;
5. Să nu fie amplasat la subsolurile clădirilor.
Legea distinge între sediul social, la care se află centrul de conducere a societăţii, unde
vor activa organele de deliberare şi administrare ale societăţii, şi sediul central, adică locul la
care SSIF va presta efectiv serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi autorizate de
CNVM. Condiţiile cumulative mai sus enunţate trebuie îndeplinite de sediul central, pentru
sediul social, fiind obligatorie numai condiţia ca acesta să se afle în folosinţă exclusivă a
SSIF.
Contractul de închiriere/subînchiriere pentru sediul central şi sediul social trebuie să
fie valabil cel puţin 12 luni de la data depunerii cererii de autorizare, acesta urmând a fi
reînnoit în maximum 15 zile de la data expirării. În cazul contractului de subînchiriere, este
obligatorie prezentarea declaraţiei autentificate a proprietarului, care consimte cu privire la
destinaţia spaţiului închiriat, însoţită de copia legalizată a contractului de închiriere înregistrat
la autoritatea fiscală. Sediul nu poate fi asigurat prin contracte de asociere în participaţiune
(art. 7, alin. 1, lit. l din Regulamentul CNVM nr.12/2004). Pentru sediile secundare, sunt
necesare aceleaşi documente.

23
Se derogă de la prevederile art. 17, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 care dispune: (1) „La acelaşi sediu vor putea
funcţiona mai multe societăţi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) imobilul prin
structura lui permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite; b) cel puţin o persoană este, în
condiţiile legii, asociat în fiecare dintre aceste societăţi; c) dacă cel puţin unul dintre asociaţi este proprietarul
imobilului ce urmează a fi sediul societăţii. (2) Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau,
după caz, persoana care dă dată certă va refuza operaţiunile solicitate dacă din documentaţia prezentată rezultă că
nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. 1. De asemenea, este exclusă posibilitatea stabilirii temporare a
sediului societăţii de servicii de investiţii financiare la sediul profesional al avocatului, conform art. 3, alin 1, lit.
h, din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.

145
 Sediile secundare ale SSIF
Legea nr. 31/1990 prevede la art. 8, lit. l, ca actul constitutiv al societăţii pe acţiuni
trebuie să prevadă sediile secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea
unităţi fără personalitate juridică - atunci când se înfiinţează odată cu societatea sau condiţiile
pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare24. Prin Regulamentul
CNVM nr. 12/2004 sunt stabilitate condiţiile necesare înfiinţării de sedii secundare –
sucursale şi agenţii.
Sucursala este definită de art. 43 din Legea nr. 31/1990 ca fiind un dezmembrământ
fără personalitate juridică al societăţii comerciale. Ea este integrată organic societăţii
fondatoare, este dependentă economic şi juridic de aceasta, dispune de anumite atribute de
identificare (sediu statornic şi permanent) şi desfăşoară o activitate economică care intră în
obiectul de activitate al societăţii25. Sucursala exercită o funcţie de mandat cu sau fără
reprezentare, în limitele împuternicirilor primite, în raporturile societăţii cu terţii26. Regimul
juridic al sucursalei se aplică oricărui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, căruia
societatea care îl înfiinţează îi atribuie statut de sucursală. Nu se pot înfiinţa sedii secundare
sub denumirea de filială.
Din coroborarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 cu cele ale Legii nr. 297/2004 şi
Regulamentului CNVM 12/2004, rezultă următoarele condiţii necesare înfiinţării sediilor
secundare ale SSIF, respectiv:
a) Sucursala se înmatriculează, înainte de începerea activităţii ei, în registrul comerţului
din judeţul în care va funcţiona. Dacă sucursala se înfiinţează într-o localitate din acelaşi judeţ
sau în aceeaşi localitate cu societatea fondatoare, ea se va înmatricula în acelaşi registru al
comerţului, însă distinct, ca înmatriculare independentă. Agenţia, reprezentanţele sau alte
asemenea sedii se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului
sediului principal.
b) Sucursala SSIF trebuie să aibă o structură organizatorică şi o dotare adecvată care să
permită prestarea serviciilor de investiţii financiare autorizate de CNVM, respectiv:
- un spaţiu destinat exclusiv sediului sucursalei, care să asigure buna desfăşurare a
activităţii şi a cărui suprafaţă să nu fie mai mică de 50 mp. Spaţiul destinat sediului sucursalei
nu poate fi amplasat la subsolurile clădirilor;
- să aibă telefon şi fax;
- să asigure o dotare tehnică adecvată desfăşurării activităţii în cadrul sucursalei;
- să aibă angajaţi cel puţin doi agenţi pentru servicii de investiţii financiare şi cel puţin un
reprezentant al compartimentului de control intern, autorizaţi de CNVM;
- să aibă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, avizat de către sediul
social/central, în care se va face referire la agenţiile subordonate, respectiv la evidenţa şi
controlul activităţii agenţiilor;
- să aibă un sistem de evidenţă şi prelucrare a ordinelor de tranzacţionare.
c) Agenţia SSIF îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei sucursale sau în subordonarea
directă a sediului social/central. Agenţia va fi astfel organizată, încât:
- să dispună de un spaţiu destinat exclusiv sediului agenţiei, care să asigure buna
desfăşurare a activităţii şi a cărui suprafaţă să nu fie mai mică de 15 mp;
- să aibă telefon şi fax;
- să aibă dotarea tehnică necesară, astfel încât să permită accesul la sistemul informatic al
sucursalei sau al sediului central;
- să aibă angajat cel puţin un agent pentru servicii de investiţii financiare autorizate.

24
Pentru dezvoltări Mona – Lisa Belo Magdo, Structuri societare în RDC nr. 7-8/1998, pag. 33-36; Ion Băcanu,
Înregistrarea sucursalelor, filialelor şi altor unităţi fără personalitate juridică în registrul comerţului RDC 1/1992,
pag. 52 şi următoarele; Cristina Butacu, A. Miu, Regimul juridic aplicabil grupului, filialelor, sucursalelor şi
celorlalte sedii secundare ale unei societăţi comerciale în lumina dispoziţiilor Legii concurenţei nr. 21/1996, în
RDC nr. 12/1999, în RDC nr. 12/1999, pag. 55 şi următoarele.
25
Mona – Lisa Belo Magdo, op. cit., pag. 29-30.
26
Octavian Căpăţână, Noţiunea de filială a unei societăţi comerciale în Dreptul nr. 2/1993, pag. 106.
146
 Reprezentantul compartimentului de control intern din cadrul sucursalei sau, după caz,
de la sediul social/central asigură şi supravegherea activităţilor efectuate de către agenţiile
SSIF din subordine.
În cadrul agenţiei pot fi prestate numai anumite servicii de investiţii financiare:
preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai multe
instrumente financiare; administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe
bază discreţionară, cu respectarea mandatului dat de aceştia, atunci când aceste portofolii
includ unul sau mai multe instrumente financiare; consultanţă acordată societăţilor cu privire
la orice probleme legate de structura de capital, strategie industrială, precum şi consultanţă şi
servicii privind fuziunile şi achiziţiile de societăţi; consultanţă de investiţii cu privire la
instrumentele financiare.
- Sucursalele şi agenţiile vor remite lunar, în copie, sediului social/central situaţia
centralizatoare a operaţiunilor desfăşurate, precum şi balanţele de verificare aferente activităţii
sucursalelor, în vederea întocmirii situaţiei financiare generale a SSIF. Lunar, toate
documentele aferente preluării ordinelor de tranzacţionare primite la agenţie vor fi transmise,
în original, în vederea arhivării către sucursală sau, după caz, către sediul central, pe baza unui
proces verbal de predare-primire.
- SSIF are obligaţia să menţină condiţiile impuse la autorizarea sediilor secundare, pe
toată durata de funcţionare a acestora. Orice modificare trebuie notificată CNVM, în termen
de maximum 15 zile de la producerea acesteia, anexând copii ale documentelor justificative.
Naţionalitatea
Naţionalitatea SSIF este o consecinţă a determinării sediului acesteia. Conform art.1,
alin.2 din Legea 31/1990, societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice
române. Aşa cum am arătat, servicii de investiţii financiare pot presta, pe lângă intermediarii
persoane juridice române, şi societăţile de investiţii financiare şi intermediari din statele
membre ale UE sau din statele membre în baza autorizaţiei acordate de CNVM.

2.3.3. Clauze privind caracteristicile societăţii de servicii de investiţii

financiare

Obiectul de activitate. Agenţii pentru servicii de investiţii financiare

Conform art. 8 din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societăţii trebuie să cuprindă
obiectul de activitate al societăţii, precizarea domeniului şi activităţii principale, precum şi
clauze privind durata societăţii. Ceea ce deosebeşte SSIF de alte societăţi comerciale pe
acţiuni este aceea că obiectul său de activitate este exclusiv şi constă în prestarea de servicii
de investiţii financiare. Considerăm însă că, şi în acest caz, principiul specialităţii capacităţii
de folosinţă trebuie interpretat cu largheţe, în sensul că SSIF poate desfăşura nu numai
activităţile enumerate expres în obiectul său de activitate ci şi orice operaţiune conexă cu
acestea sau efectuată în scopul realizării acestora.
Legea nr. 297/2004 distinge două tipuri de servicii financiare:
1. Servicii principale:
a) preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la investitori în legătură cu unul sau mai
multe instrumente financiare;
b) executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel
decât pe cont propriu;
c) tranzacţionarea instrumentelor financiare pe cont propriu;
d)administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor, pe baze
discreţionare, cu respectarea mandatului dat de aceştia, atunci când aceste portofolii includ
unul sau mai multe instrumente financiare;
e) subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm şi/sau plasamentul
de instrumente financiare.

147
 2. Servicii conexe:
a) custodia şi administrarea de instrumente financiare;
b) închirierea de casete de siguranţă;
c) acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare unui investitor, în
vederea executării unor tranzacţii cu instrumente financiare în care respectiva societate de
investiţii financiare este implicată în tranzacţie;
d) consultanţă acordată societăţilor cu privire la orice probleme legate de structura de
capital, strategie industrială, precum şi consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile de
societăţi;
e) alte servicii privind subscrierea de instrumente financiare în baze unui angajament
ferm;
f) consultanţă de investiţii cu privire la instrumentele financiare;
g) servicii de schimb valutar în legătură cu activităţile de servicii de investiţii financiare
prestate.
CNVM urmează să emită reglementări privind serviciile principale prestate conform
legii.
Literatura juridică, pornind de la reglementările pieţei de capital, distinge, în funcţie de
activităţile pe care le desfăşoară, trei categorii de societăţi de servicii de investiţii financiare27:
a) SSIF care acţionează numai pe contul clienţilor (brokeri). Acestea efectuează
operaţiuni cu instrumente financiare, în numele şi pe contul clienţilor;
b) SSIF care acţionează pe cont propriu (dealeri). Acestea efectuează operaţiuni cu
instrumente financiare din portofoliul propriu, în scop speculativ, dar pot acţiona şi în numele
şi pe contul clienţilor;
c) SSIF formatoare de piaţă (market-maker), care sunt prezente în mod continuu pe piaţă,
pentru a tranzacţiona pe cont propriu şi care se comportă ca un vânzător sau cumpărător de
instrumente financiare, angajând propriul capital la preţurile afişate de aceasta. Formatorul de
piaţă este, în fapt, un dealer cu obligaţii suplimentare faţă de dealerul obişnuit cum este aceea
de a oferi în orice moment un preţ la vânzare-cumpărare.
Agenţii pentru servicii de investiţii financiare şi agenţii delegaţi ai SSIF
Consideraţii introductive
Legea nr. 297/2004conţine în art. 4 o reglementare – normă generală aplicabilă
agenţilor pentru servicii de investiţii financiare. Textul citat dispune:
(1) Serviciile de investiţii financiare se realizează prin persoane fizice, acţionând ca
agenţi pentru servicii de investiţii financiare. Aceştia îşi desfăşoară activitatea exclusiv în
numele intermediarului ai cărui angajaţi sunt şi nu pot presta servicii de investiţii financiare în
nume propriu.
(2) Nici o persoană fizică sau juridică nu poate presta servicii de investiţii financiare fără
a fi înscrisă în Registrul CNVM.
(3) CNVM stabileşte proceduri privind înscrierea agenţilor pentru servicii de investiţii
financiare în registrul ţinut de CNVM, precum şi privind situaţiile de incompatibilitate ale
acestora.
În dreptul anglo-saxon agentul este persoana autorizată de altă persoană numită
principal să acţioneze în numele şi/sau contul acestuia din urmă în tranzacţiile implicând o
terţă parte. La bursele americane prin agent se desemnează funcţia unei firme de brokeraj care
acţionează ca intermediar, executând ordine de bursă în contul clientului şi încasând un
comision pentru tranzacţia încheiată.
De asemenea prin agent de bursă toate legislaţiile definesc persoanele fizice care
acţionează pe piaţa bursieră ca angajaţi ai societăţilor financiare sau ca independenţi,
îndeplinind funcţiile de intermediar (broker) sau comerciant de titluri (dealer). În unele ţări
(ex. Franţa) precum şi în România interbelică, prin noţiunea de agent era desemnată persoana
fizică cu statut de funcţionar public care deţine dreptul exclusiv de a încheia tranzacţii în

27
Gh. Piperea, op. cit., pag. 597-598.
148
bursă; în prezent în Franţa termenul se foloseşte în sensul de reprezentant al unei societăţi de
bursă.
Agent de bursă este sinonim, într-o accepţie restrânsă, cu broker28 - angajat sau
independent ce execută ordine de bursă în contul clienţilor. Agenţii de bursă sunt consideraţi
în literatura economică de specialitate ca fiind specialişti operativi care participă efectiv la
procesul de iniţiere încheiere, executare şi control al tranzacţiilor de bursă, ceea ce-i
deosebeşte de specialiştii neoperativi care au atribuţii în ce priveşte analiza, urmărirea şi
facilitarea tranzacţiilor29.
Regulamentul CNVM nr. 12/2004, dă curs dispoziţiilor art. 4 alin. 3 din legea nr.
297/2004 detaliind regimul juridic al agenţilor pentru servicii de investiţii financiare.
Regulamentul distinge între agenţii pentru serviciile de investiţii financiare şi agenţii delegaţi
ai SSIF distincţie ce are la bază atribuţiile diferite ale acestora.
Condiţii cerute de lege pentru autorizarea agenţilor pentru servicii de investiţii
financiare
Capacitatea agentului
Pot fi agenţi de valori mobiliare numai persoanele fizice, ce au calitatea de angajaţi cu
contract de muncă al SSIF şi deplină capacitate de exerciţiu. Aceştia îşi desfăşoară activitatea
exclusiv în numele intermediarului ai cărui angajaţi sunt şi nu pot presta servicii de investiţii
financiare în nume propriu.
Onorabilitatea agentului
Agentul pentru servicii de investiţii financiare trebuie să nu fi fost condamnat pentru
gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte infracţiuni de natură economică. De
asemenea el nu trebuie să fi fost sancţionat de CNVM, BNR sau CSA cu interzicerea
desfăşurării de activităţi pe pieţele supravegheate de acestea.
Pregătirea profesională
Agentul pentru servicii de investiţii financiare trebuie să aibă cel puţin studii medii şi
să fi promovat cursul de pregătire specific, organizat de un organism de formare profesională
atestat de CNVM30.
Incompatibilităţi
Conform art. 32 lit. d din Regulamentul nr. 12/2004 agentul pentru servicii de
investiţii financiare, nu poate să fie acţionar semnificativ şi nu poate deţine nici o altă funcţie
de conducere sau de execuţie în cadrul altui intermediar.
Din ansamblul reglementării privind piaţa de capital rezultă şi alte incompatibilităţi:
a) agenţii pentru servicii de investiţii financiare nu pot fi administratori/conducători ai
SSIF;
b) agenţii pentru servicii de investiţii financiare nu pot fi consultanţi de investiţii.

28
Cu privire la aceste noţiuni a se vedea Ioan Popa – Bursa vol. I, Colecţia Bursa Bucureşti, 1993.
29
I. Popa – op. cit., pag. 93.
30
Una din explicaţiile multora dintre neregulile constatate pe piaţa românească de capital rezidă în pregătirea
celor care lucrează în acest domeniu deosebit de tehnic şi dificil. Spre exemplu în SUA pentru a deveni broker
(registered representative) candidatul trebuie să parcurgă un curs de specializare de minimum 4 luni şi să treacă
un examen de 6 ore cu un punctaj de cel puţin 70% din cel maxim. Întreaga perioadă de pregătire a unui broker
se extinde însă pe parcursul a 1-2 ani. În Anglia Asociaţia pentru titluri promovează Programul de Examene
pentru Industria titlurilor. Acordarea diplomei de specialist în titluri (Securities Industry Diploma) presupune un
program de 2 ani în cadrul căruia se urmăreşte formarea teoretică şi practică a viitorului agent de bursă.
Obţinerea diplomei este o condiţie a admiterii ca membru individual al Bursei de Valori de la Londra (ISE).
Odată angajat într-o societate de bursă (stock broking firme) noul agent va urma o perioadă de formare practică
(6 luni – 1 an) trecând prin diferite departamente ale firmei până când se va stabili locul unde acesta dă
maximum de randament. A se vedea I. Popa, op. cit. pag. 100-102.
În România necesitatea punerii în mişcare a mecanismelor pieţei de capital a condus la autorizarea
agenţilor de valori mobiliare pe baza unor cursuri de scurtă durată (1-2 săptămâni) pregătire profesională
insuficientă. Dacă la aceasta adăugăm lipsa generală de experienţă putem să explicăm mai bine multe dintre
neîmplinirile pieţei valorilor mobiliare.
149
 Agenţii delegaţi ai SSIF
Agenţii delegaţi ai SSIF sunt aşa cum am arătat agenţi pentru servicii de investiţii
financiare, ale căror atribuţii sunt mai restrânse. Ei sunt delegaţi (mandataţi) pentru activitatea
de promovare a serviciilor de investiţii financiare prestate, de preluare şi transmitere a
ordinelor primite de la clienţi sau de la potenţialii clienţi şi de furnizare de informaţii în
legătură cu instrumentele financiare şi serviciile de investiţii financiare prestate de SSIF. Ca
urmare, agenţii delegaţi nu pot efectua operaţiunile de tranzacţionare sau decontare a
tranzacţiilor cu instrumente financiare, şi nu pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi de la,
sau pentru, clienţii SSIF.
Autorizarea agenţilor pentru servicii de investiţii financiare
În vederea autorizării, SSIF va depune la CNVM o cerere însoţită de următoarele
documente:
a) copia actului de identitate;
b) copia legalizată a actului de studii;
c) declaraţia pe propria răspundere a persoanei fizice, sub semnătură olografă întocmită
în forma prezentată în anexa 3B la Regulament;
d) certificat de cazier judiciar eliberat cu cel mult 30 de zile anterior depunerii cererii, în
original sau în copie legalizată;
e) certificat de cazier fiscal eliberat cu cel mult 15 zile anterior depunerii cererii, în
original sau copie legalizată;
f) copia atestatului eliberat de CNVM cu privire la promovarea cursului de pregătire,
recunoscut de această instituţie;
g) dovada achitării în contul CNVM a tarifului pentru autorizarea şi înscrierea în
Registrul CNVM ca agent pentru servicii de investiţii financiare.
Agenţii pentru servicii de investiţii financiare vor fi înscrişi în Registrul CNVM. Într-o
secţiune distinctă a acestui registru se înscriu şi agenţii delegaţi. Lista agenţilor de servicii de
investiţii financiare se publică şi pe site-ul pieţelor reglementate.
Retragerea autorizaţiei agenţilor pentru servicii de investiţii financiare
Distingem două situaţii:
1. Retragerea autorizaţiei la cererea SSIF
SSIF poate solicita retragerea autorizaţiei la data încetării raporturilor de muncă
indiferent de cauza încetării lor şi modificării acestor raporturi prin încetarea pentru angajat a
acestor atribuţii: Cererea de retragere a autorizării trebuie făcută în termen de 24 de ore de la
data încetării acestor atribuţii (art. 34 alin. 2 din Regulament – deşi textul se referă doar la
agenţii delegaţi, opinăm că textul este aplicabil tuturor agenţilor pentru servicii de investiţii
financiare).
Cererea de retragere a autorizaţiei agentului pentru servicii de investiţii financiare va fi
însoţită de precizarea motivului retragerii, de dovada achitării în contul CNVM a tarifului de
retragere a autorizaţiei, precum şi de dovada blocării/dezactivării codurilor şi parolelor de
acces la sistemele entităţilor pieţei de capital sau de declaraţia pe propria răspundere, sub
semnătură olografă, a conducătorului SSIF din care să reiasă că agentului pentru servicii de
investiţii financiare nu i-au fost alocate coduri şi parole de acces la sistemele entităţilor pieţei
de capital.
2. Retragerea autorizaţiei cu titlu de sancţiune
Autorizaţia agentului pentru servicii de investiţii financiare poate fi retrasă ca urmare a
unei ordonanţe a CNVM de sancţionare care prevede în mod expres, interzicerea temporară a
desfăşurării activităţilor ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004.
Durata societăţii
Legea nr. 297/2004 nu reglementează durata de funcţionare a societăţii. Ca urmare, se
aplică dreptul comun, asociaţii fiind îndreptăţiţi, conform art. 8, lit. j din Legea nr. 31/1990, să
stabilească durata societăţii. Ei pot decide un termen de existenţă a SSIF sau pot conveni ca
durata ei să fie nelimitată.

150
 Capitalul social. Aporturile asociaţilor. Acţiunile SSIF
Capitalul social este definit în doctrina juridică ca fiind expresia valorică a totalităţii
aporturilor în numerar şi în natură ale asociaţilor care participă la constituirea societăţii31.
Legea specială reglementează într-o manieră confuză problema capitalului social al SSIF,
vorbind în secţiunea I de capitalul iniţial şi făcând distincţie între capitalul social subscris şi
vărsat şi capitalul iniţial. Capitalul iniţial este considerat parte din fondurile proprii, incluzând
capitalul social subscris şi vărsat, precum şi alte componente ale bilanţului contabil, calculat
conform metodologiei prevăzute în reglementările CNVM, cu respectarea legislaţiei
comunitare aplicabile (art. 7, alin. 5 din Legea nr. 297/2004). Considerăm însă că,
interpretând aceste dispoziţii legate coroborat cu dispoziţiile art. 6, alin. 2 din Regulamentul
CNVM nr. 12/2004 – conform cărora SSIF trebuie să dispună de capitalul iniţial minim
corespunzător obiectului de activitate propus, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea
297/2004 – putem concluziona că, la constituire, între capitalul iniţial şi capitalul subscris şi
vărsat există identitate. Ca urmare, SSIF se constituie cu un capital social (capital iniţial) care
va fi determinat de respectarea reglementării CNVM şi a legislaţiei comunitare astfel32:
a) echivalentul în lei a 50.000 de euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de BNR,
dacă SSIF prestează serviciile de investiţii financiare prevăzute la art. 5, alin. 1, pct. 1, lit. a,
b, d, nu deţine fondurile şi/sau instrumentele financiare aparţinând investitorilor, nu
tranzacţionează instrumente financiare pe cont propriu şi nu subscrie în cadrul emisiunilor de
valori mobiliare în baza unui angajament ferm;
b) echivalentul în lei a 125.000 de euro calculat la cursul de referinţă comunicat de BNR,
dacă SSIF prestează servicii de investiţii financiare prevăzute al art. 5, pct. 1, lit. a, b, d, f, g,
nu tranzacţionează instrumente financiare pe cont propriu şi nu subscrie în cadrul emisiunilor
de valori mobiliare în baza unui angajament ferm;
c) echivalentul în lei a 730.000 de euro pentru SSIF autorizate să presteze toate serviciile
de investiţii financiare prevăzute la art. 5, alin. 1.
Legea nr. 297/2004 a prevăzut şi termene în cadrul cărora SSIF, înfiinţate la data
intrării în vigoare a legii, au obligaţia să-şi majoreze capitalul social iniţial, în aşa fel încât
acestea să ajungă la capitalul iniţial minim menţionat anterior.
Astfel, SSIF prevăzute la art. 7, alin. 1, lit. b aveau obligaţia ca, până la data de
31.XII.2004, să-şi majoreze capitalul iniţial cel puţin până la nivelul echivalentului în lei a
85.000 de euro, iar SSIF prevăzute la art. 7, alin. 1, lit. c până la nivelul echivalentului în lei a
315.000 de euro, calculat la cursul de referinţă al BNR. Până la data de 31 decembrie 2005,
SSIF prevăzute la alin. 1, lit. b aveau obligaţia să-şi majoreze capitalul iniţial cel puţin până la
nivelul echivalentului în lei a 105.000 de euro, iar SSIF prevăzute la alin. 1, lit. c aveau
obligaţia să-şi majoreze capitalul iniţial cel puţin până la nivelul echivalentului în lei a
530.000 de euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de BNR. Până la data de 31
decembrie 2006, SSIF prevăzute la alin.1, lit. b au obligaţia să-şi majoreze capitalul iniţial cel
puţin până la nivelul echivalentului în lei a 125.000 de euro, iar SSIF prevăzute la alin. 1, lit.

31
Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 161. Elena Cârcei, op. cit., pag 65, CSJSC decizia nr. 128/1993, în Dreptul
nr. 8/1994.
32
În Franţa, pentru autorizarea societăţii de investiţii se cere ca aceasta să facă dovada că „dispune de un capital
iniţial suficient, acesta fiind stabilit de către ministrul economiei – Franck Auckenthaler, op. cit., pag. 170-214.
Sub aspectul mărimii capitalului social, art. 7 din Legea nr. 297/2004 derogă de la dreptul comun art. 10 din
Legea nr. 31/1990, care prevede că societăţile pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se constituie cu un capital
social ce nu poate fi mai mic de 90.000 de lei. Guvernul va putea modifica cel mult o dată la doi ani valoarea
minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul
în lei al sumei de 25.000 de euro.

151
c, au obligaţia să-şi majoreze capitalul iniţial cel puţin până la nivelul echivalentului în lei a
730.000 de euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de BNR.
Prin ordin al preşedintelui CNVM, nivelul capitalului iniţial al SSIF va fi modificat, în
scopul respectării cerinţelor prevăzute de legislaţia comunitară.
Capitalul iniţial minim al SSIF prevăzut de art. 7 din Legea 297/2004 trebuie integral
subscris şi vărsat în numerar. Această concluzie rezidă din interpretarea dispoziţiilor art. 8,
alin. 1, lit. e din Legea 297/2004, una din condiţiile cumulative pentru autorizarea de către
CNVM fiind „dovada existenţei capitalului iniţial minim, subscris şi integral vărsat în
numerar, în funcţie de serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate”. De asemenea, art.
7, alin. 1, lit. n din Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede că „la înfiinţare, capitalul iniţial
este egal cu capitalul social integral vărsat în contul deschis în acest scop la o societate
bancară”, numai aporturile în numerar fiind susceptibile de vărsare de cont.
Se derogă de la regula generală conform căreia aportul asociaţilor în societăţile
comerciale pe acţiuni poate fi în numerar, în natură sau în creanţe. De lege ferenda opinăm că
ar trebui revenit la textul aplicabil societăţilor de valori mobiliare33, în sensul ca cel puţin 75%
din capitalul subscris şi vărsat să fie în numerar, iar restul de 25% să fie aport în natură,
constând în active corporale destinate exclusiv activităţii societăţii. Derogatorie de la dreptul
comun este şi norma specială care prevede vărsarea integrală a capitalului social la data
constituirii societăţii34.
Capitalul social al SSIF se divide în acţiuni nominative, întrucât, conform art. 6 din
Legea 297/2004 „SSIF sunt persoane juridice constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni,
emitente de acţiuni nominative…”. Valoarea nominală a unei acţiuni nu va putea fi mai mică
de 1.000 de lei (0,10 RON). Acţiunile nominative vor cuprinde menţiunile prevăzute de art.
93 din Legea nr. 31/1990, respectiv: denumirea şi durata societăţii, data actului constitutiv,
numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de
înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, partea a IV, în care s-a făcut
publicarea; capitalul social, numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi
vărsămintele efectuate; avantajele acordate fondatorilor; numele, prenumele, codul numeric
personal şi domiciliul acţionarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de
înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale acţionarului persoană juridică. Deşi nu avem o
prevedere expresă, opinăm că acţiunile SSIF vor trebui să cuprindă şi numărul, şi data
înscrierii în Registrul CNVM.
Faţă de dreptul comun, opinăm că SSIF nu îi sunt aplicabile anumite dispoziţii legale,
care reglementează regimul juridic al acţiunilor. Spre exemplu, adunarea generală
extraordinară nu poate decide convertirea acţiunilor nominative în acţiuni la purtător35; nu se
pot emite acţiuni referenţiale cu dividende prioritar fără drept de vot36.
Asociaţii
Pot avea calitatea de asociat persoanele fizice şi juridice. Actul constitutiv al SSIF
trebuie să prevadă, conform art. 8, lit. a din Legea nr. 31/1990, „numele şi prenumele, codul
numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice;
denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice, numărul de înregistrare în
registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale…”.
Reglementarea specială instituie însă şi anumite excepţii de la principiul libertăţii de
asociere şi condiţii pe care trebuie să le îndeplinească asociaţii pentru a participa la
constituirea SSIF. Astfel:

33
Regulamentul CNVM nr. 3/1998 (art. 5, pct. 4) privind autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori
mobiliare, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 114/16 martie 1998.
34
Legea 31/1990 prevede la art. 8, lit. d, regula conform căreia „la constituire, capitalul social subscris, vărsat de
fiecare acţionar nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de
capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare”.
35
Conform art. 92, alin. 4 din Legea nr. 31/1990, “acţiunile nominative pot fi convertite în acţiuni la purtător şi
invers prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor, luată în condiţiile art. 115”.
36
Art. 95 din Legea nr. 31/1990.
152
 ¾ organismele de plasament colectiv fără personalitate juridică, asociaţiile, fundaţiile,
ligile, sindicatele ori alte forme de asociere sindicală şi orice alte forme de asociere similare
nu pot participa ca fondator sau acţionar semnificativ la capitalul social al SSIF (Cum ar putea
deveni acţionar semnificativ, din moment ce nu pot fi acţionar fondator);
¾ acţionarii semnificativi, persoane juridice, trebuie să fi funcţionat minimum trei ani cu
excepţia celor rezultaţi dintr-o fuziune sau o divizare, caz în care termenul de trei ani include
şi funcţionarea persoanei ori a persoanelor juridice din care acestea provin, precum şi să nu fi
înregistrat pierderi în ultimele două exerciţii financiare;
¾ sumele destinate participaţiei la capitalul social al SSIF trebuie să provină din surse
proprii şi să nu reprezinte sume împrumutate ori puse la dispoziţie, indiferent cu ce titlu, de
alte persoane fizice, persoane juridice sau entităţi fără personalitate juridică, cu excepţia
sumelor puse la dispoziţie unei filiale de către societatea mamă, din surse proprii ale acesteia.

2.3.4. Clauze privind conducerea şi administrarea societăţii

Adunarea generală a acţionarilor

Contractul de societate al SSIF trebuie să cuprindă clauze privind adunarea generală a
acţionarilor, organul său suprem de conducere şi decizie. Întrucât reglementarea specială nu
conţine norme derogatorii, sunt aplicabile adunării generale dispoziţiile Legii nr. 31/1990,
secţiunea a II-a „Despre adunările generale” care instituie o procedură cu scopul de a
determina participarea tuturor acţionarilor, libertatea dezbaterilor şi documentarea în prealabil
a acţionarilor, în vederea formării unei voinţe sociale reale37. Reglementarea adunării generale
a acţionarilor se aplică drept lege generală pentru toate societăţile comerciale38.
Reglementarea adunării generale, inclusiv în ceea ce priveşte competenţele este imperativă39.
Unele hotărâri ale adunării generale a SSIF nu pot fi înregistrate la Oficiul Registrului
Comerţului fără autorizarea CNVM. Conform art. 12 din Regulamentul CNVM nr. 12/2004,
SSIF va supune autorizării CNVM, anterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului,
următoarele modificări în modul de organizare şi funcţionare:
a) majorarea/reducerea capitalului social;
b) extinderea/restrângerea obiectului de activitate;
c) modificarea structurii acţionariatului ca urmare a dobândirii sau diminuării poziţiilor
semnificative aprobate de CNVM, conform art. 11 din regulament, respectiv art. 18, alin. 4 şi
5 din Legea nr. 297/2004;
d) modificarea componenţei consiliului de administraţie şi/sau a conducerii SSIF;
e) schimbarea sediului social;
f) schimbarea denumirii şi/sau a emblemei societăţii.
În cazul autorizării modificărilor sus-menţionate, CNVM va elibera o decizie de
completare şi/sau modificare a autorizaţiei de funcţionare a SSIF. CNVM este în drept să
solicite modificarea documentelor, dacă acestea contravin legii ori regulamentelor sale sau
poate refuza autorizarea modificărilor neconforme reglementărilor (art. 14/R 12/2004).
După obţinerea autorizaţiei CNVM, în termen de maximum 5 zile de la data
înregistrării la Oficiul registrului Comerţului, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data
autorizaţiei, SSIF are obligaţia de a transmite CNVM copia certificatului de înregistrare de

37
I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. II, Editura Socec, Bucureşti, 1946, pag. 385.
38
O. Căpăţână, op. cit., pag. 297; I. Turcu, op. cit., pag. 341.
39
Pentru dezvoltări privind adunarea generală a acţionarilor: Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 317-321;
Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gh. Piperea, op. cit., pag. 234 şi următoarele; O. Căpăţână,
op. cit., pag. 297 şi următoarele; I. Turcu, op. cit., pag. 341 şi următoarele; I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, pag.
362 şi următoarele; Gh. Piperea, op. cit., pag. 115-120; Gh. Gheorghiu, A. Ţuţuianu, E. Istrătescu, Drept
comercial român – Note de curs, vol. I – ediţia a II-a, Editura Bibliotheca Târgovişte 2004, pag 207-217; Elena
Cârcei, op. cit., pag. 189-241 şi Elena Cârcei, Funcţionarea şi încetarea societăţilor comerciale pe acţiuni,
Editura Economică Bucureşti, 1997, pag. 79 şi următoarele.
153
menţiuni, respectiv copia noului certificat de înregistrare, în situaţia în care modificarea
produsă impune eliberarea unui nou certificat.
Întrebarea care se pune este aceea a regimului juridic al hotărârilor adunării generale a
acţionarilor adoptate, dar neînregistrate la registrul comerţului, întrucât urmează procedura
prealabilă de autorizare de către CNVM. Opinăm că aceste hotărâri sunt lipsite de forţă
juridică, neobligând nici acţionarii şi nici terţii (mai ales că acestea sunt opozabile terţilor, la
data publicării în Monitorul Oficial), autorizarea CNVM fiind o condiţie obligatorie pentru ca
acestea să intre în vigoare. Termenul de 15 zile prevăzut de art. 131, alin 4 din LSC pentru
depunerea la registrul comerţului curge, în acest caz, de la data comunicării deciziei de
autorizare emisă de CNVM. Termenul în cadrul căruia trebuie introdusă acţiunea în anulare
este cel prevăzut de art. 132, alin. 2 din LSC, respectiv 15 zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. Opinăm că acţiunea în anulare poate fi
introdusă şi înainte de data publicării în Monitorul Oficial, dar după autorizarea CNVM,
interesul general fiind acela de a se clarifica cât mai repede legalitatea hotărârilor adunării
generale40. Termenul de 15 zile este de prescripţie extinctivă. În schimb, până la data
autorizării de către CNVM, acţiunea în anulare nu poate fi introdusă, hotărârea adunării
generale fiind, aşa cum am arătat, lipsită de efecte juridice.
Autorizarea de către CNVM a hotărârilor adunării generale a acţionarilor presupune
emiterea unui act administrativ individual – decizie, care trebuie motivat în drept. Acesta
poate fi atacat prin procedura contenciosului administrativ, de către orice persoană ce se
consideră prejudiciată. Termenul curge de la data publicării actului administrativ în buletinul
oficial al CNVM, respectiv de la data comunicării către SSIF.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate interveni în orice cauză având ca obiect
anularea hotărârii adunării generale, în baza abilitării sala legale de a interveni în orice proces
privind normele adoptate şi actele individuale emise, fără a fi nevoită să dovedească un
interes41.
Administrarea SSIF
Consideraţii introductive
Administrarea societăţii de servicii de investiţii financiare este supusă regulilor
stabilite de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi unor reguli speciale
instituite prin Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
Dreptul comun în materia societăţilor comerciale pe acţiuni prevede că administrarea
acestei societăţi se poate realiza, la alegerea asociaţilor, prin consiliul de administraţie şi
directorii societăţii (sistemul unitar) sau prin consiliul de supraveghere şi directorat (sistemul
dualist)42. Legea nr. 297/2004 derogă în ceea ce priveşte administrarea societăţii de la dreptul
comun. Conform art. 15, „administrarea unei SSIF poate fi asigurată numai de către persoane
fizice”. Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede la art. 6, alin. 2, lit. a că „SSIF trebuie să
fie administrată de un consiliu de administraţie format din cel puţin trei membri…”.
Concluzia este că legea specială exclude administratorul unic persoană fizică şi
administratorul persoană juridică, ca modalităţi de administrare a SSIF. La o primă citire, s-ar
putea trage concluzia că legea are în vedere ca SSIF să fie administrată doar în sistem unitar,
din moment ce SSIF trebuie să fie administrată de un consiliu de administraţie format din cel
puţin 3 membri. O asemenea concluzie este însă nefondată. În opinia noastră, SSIF poate fi
40
În doctrină s-a exprimat şi opinia conform căreia acţiunea ar fi prematur introdusă. A se vedea Gh. Piperea –
Jurisprudenţă română. Comentariu în RDC nr. 4/2004, pag. 119-121.
41
Pentru dezvoltări a se vedea Capitolul I, secţiunea a III-a.
42
Art. 137 , art. 143, art. 153 din Legea nr. 31 / 1990. Cu privire la administrarea societăţilor comerciale a se
vedea Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gh. Piperea, pag. 301-352; Stanciu D. Cărpenaru, op.
cit., pag. 217-240; E. Munteanu – Unele aspecte privind statutul juridic al administratorilor societăţilor
comerciale în RDC nr. 4 / 1997; Elena Cârcei, op. cit., pag. 266-268; E. Munteanu – Regimul juridic al
administratorilor societăţilor comerciale, Editura ALL Beck 2000, Gh. Gheorghiu, Adrian Ţuţuianu, Eduard
Istrătescu, op. cit., pag. 219-232. Cu privire la sistemul unitar şi sistemul dualist, a se vedea Stanciu D.
Cărpenaru, Drept Comercial Român, ediţia a VI-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, pag 229-230,
pag. 344-359.
154
administrată atât în sistem unitar, cât şi în sistem dualist, argumentele care pledează
convingător pentru o asemenea teză fiind următoarele:
a) art. 15 din Legea nr. 297/2004, care dispune „administrarea unei SSIF poate fi
asigurată numai de către persoane fizice”. Aceasta exclude administrarea SSIF
de către o persoană juridică şi nu sistemul dualist ca urmare prevederile Legii
nr. 31/1990 sunt pe deplin aplicabile.
b) Dispoziţiile art. 6, alin. 2, lit. a, conform cărora SSIF trebuie să fie administrată
de un consiliu de administraţie format din cel puţin 3 membri au fost edictate
sub imperiul reglementării anterioare, ce nu prevedea în dreptul comun
sistemul dualist. Ca urmare, Regulamentul CNVM nu poate deroga de la lege
şi se impune completarea acestuia de către CNVM.
c) Sistemul dualist de administrare a societăţii pe acţiuni ni se pare cel mai
potrivit pentru SSIF.
Sistemul de administrare a SSIF se stabileşte prin actul constitutiv. Conform art. 8 din
Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societăţii pe acţiuni, în speţă al SSIF, trebuie să
cuprindă, printre altele: lit. g – datele de identificare a primilor, membri ai consiliului de
administraţie, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere; g1 – puterile
conferite administratorilor şi, după caz, directorilor, şi dacă ei urmează să le exercită
împreună sau separat; i – clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul
gestiunii societăţii de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administraţie
sau modul de stabilire a acestui număr; i1 – puterile de reprezentare conferite
administratorilor, respectiv membrilor directoratului şi dacă ei urmează să le exercite
împreună sau separat.
A. Administrarea SSIF în sistem unitar
Nu ne propunem să dezvoltăm întreaga problematică a administrării societăţii pe
acţiuni în sistem unitar, ci doar să subliniem unele aspecte esenţiale, dreptul comun fiind pe
deplin aplicabil şi SSIF. Astfel:
¾ SSIF este administrată de un consiliu de administraţie format din minim 3
membri. Aceasta rezultă din prevederile art. 6, alin 2, lit. a din
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 ce se coroborează cu dispoziţiile art.
137, alin. 2 din Legea nr. 31/1990, SSIF fiind o societate ale cărei situaţii
financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare.
¾ Administratorii sunt desemnaţi de către adunarea generală ordinară a
acţionarilor, cu excepţia primilor administratori, care sunt numiţi prin actul
constitutiv. Prevederile art. 137 şi 1371 din Legea nr. 31/1990 sunt pe
deplin aplicabile SSIF.
¾ Consiliul de administraţie alege dintre membrii săi un preşedinte. Prin actul
constitutiv se poate stipula că preşedintele consiliului este numit de
adunarea generală ordinară care numeşte consiliul. Prevederile art. 1401 din
Legea nr. 31/1990 sunt pe deplin aplicabile.
¾ Crearea unui comitet audit în cadrul consiliului de administraţie este
obligatorie, întrucât SSIF face obiectul unei obligaţii legale de auditare
financiară. Aceasta înseamnă că unul sau mai mulţi membri ai consiliului
de administraţie trebuie să fie independenţi.
¾ Consiliul de administraţie deleagă obligatoriu conducerea societăţii unuia
sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general.
Directorii pot fi numiţi dintre administratori sau din afara consiliului de
administraţie.
B. Administrarea SSIF în sistem dualist
SSIF poate fi administrată şi în sistem dualist în condiţiile prevăzute de subsecţiunea a II-a din
secţiunea a III-a a Legii nr. 31/1990. De asemenea, ne vom rezuma la prezentarea unor
aspecte esenţiale, în raport de necesităţile temei noastre. Astfel:

155
 ¾ Prin actul constitutiv al SSIF se poate stipula că SSIF este administrată de
un directorat şi de un consiliu de supraveghere. Conducerea SSIF revine în
exclusivitate directoratului, care îndeplineşte actele necesare şi utile pentru
realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate
de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a
acţionarilor.
¾ Întrucât SSIF face obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul
este format din cel puţin 3 membri. Desemnarea membrilor directoratului
revine consiliului de supraveghere, care atribuie unui dintre ei funcţia de
preşedinte al directoratului.
¾ Adunarea generală a acţionarilor numeşte membrii consiliului de
supraveghere cu excepţia primilor membri care sunt numiţi prin actul
constitutiv.
¾ Crearea unui comitet de audit în cadrul consiliului de supraveghere este
obligatorie. Aceasta înseamnă că cel puţin un membru al comitetului de
audit, respectiv al consiliului de supraveghere trebuie să fie membru
independent.
Capacitatea administratorului
Administratorul SSIF trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu, condiţie rezultată
din interpretarea dispoziţiilor art. 6, alin. 2 şi art. 15314 din Legea nr. 31/1990.
Onorabilitatea administratorilor
Conform art. 6, alin. 2 şi art. 15314 din Legea nr. 31/1990, „nu pot fi fondatori şi nici
administratori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate
pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de art.
143-145 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei sau pentru cele prevăzute de
art. 270-282 din Legea nr. 31/1990 43”. Regulamentul CNVM 12/2004 prevede la art. 6, alin.
2, lit. b, ca şi condiţii obligatorii pentru administratorii SSIF următoarele:
1. Trebuie să aibă o bună reputaţie pentru a asigura administrarea sigură şi prudentă a
SSIF;
2. Nu trebuie să fi fost condamnaţi printr-o hotărâre definitivă pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită, precum şi pentru alte infracţiuni de natură economică;
3. Nu trebuie să se afle sub incidenţa sancţiunilor prevăzute la art. 237, alin 1, lit. c din
Legea nr. 297/2004, aplicate de CNVM sau a unor sancţiuni similare aplicate de BNR, CSA
sau alte autorităţi de supraveghere şi reglementare în domeniul economic şi financiar.
Este evident că textul din Regulamentul 12/2004 suferă sub aspectul tehnicii de
redactare. Pe de o parte, art. 6, alin. 2, lit. b, pct. 2 exclude din sfera infracţiunilor care conduc
incompatibilitate cu funcţia de administrator pe cele speciale, prevăzute de Legea nr. 31/1990,
deşi s-a dorit un regim juridic mai restrictiv pentru administratorii SSIF faţă de cei ai altor
societăţi comerciale. În al doilea rând, textul vorbeşte de condamnare prin hotărâre definitivă,
deşi redactarea corectă era: „hotărâre definitivă şi irevocabilă”44. Trimiterea la dispoziţiile art.
237, alin. 1 din Legea nr. 297/2004, este ineficientă, întrucât textul prevede sancţiunile
aplicabile pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 272 din lege, unele fiind
aplicabile numai persoanei juridice. O firească şi obligatorie trimitere ar fi trebuit făcută la
dispoziţiile art. 279 din Legea nr. 297/2004, care reglementează infracţiuni specifice pieţei de
capital.

43
Pentru dezvoltări, E. Munteanu, op. cit., pag. 151 şi Unele aspecte privind statutul juridic al administratorilor
societăţilor comerciale în RDC nr. 4/1997, pag. 40.
44
În acest sens, CSJ – Secţia comercială dec. 511/3 noiembrie 1994, în Buletinul Jurisprudenţei pe anul 1994,
pag. 21 – interdicţia se aplică numai dacă persoana fizică a fost condamnată definitiv şi irevocabil şi nu a
intervenit reabilitarea.
156
 Aşa cum s-a arătat în doctrină, textele legale incidente sunt incomplete în ceea ce
priveşte reglementarea onorabilităţii administratorilor, neprevăzând de la cine sau de la ce
instituţie se pot obţine date, altele decât cele înscrise în cazier, despre onorabilitate, reputaţie,
profesionalism45.
Cetăţenia administratorilor
Legea nr.317/1990 privind societăţile comerciale, în forma sa actuală, nu mai
reglementează cetăţenia administratorilor, ceea ce înseamnă că acţionarii au deplină libertate
în desemnarea acestora46. Conform art. 14 alin. 3 din Legea 297/2004, cel puţin unul dintre
conducătorii SSIF trebuie să ateste cunoaşterea limbii române.
Pregătirea profesională
Reglementarea specială impune administratorilor condiţii speciale privind pregătirea
profesională. Legea 297/2004 prevede la art. 14 alin. 3 ca şi condiţie pentru conducătorii SSIF
să aibă studii superioare absolvite cu examen de licenţă în unul dintre domeniile economic,
juridic, ori al domeniu care să se circumscrie activităţii financiare sau să fi absolvit cursuri
post universitare în unul dintre aceste domenii şi să aibă o experienţă de minimum 3 ani în
domeniul financiar-bancar sau al pieţei de capital. Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede
la art. 6 alin. 2 lit. c că „membrii consiliului de administraţie ai SSIF şi conducătorii trebuie să
aibă studii superioare absolvite cu examen de licenţă şi o experienţă profesională în domeniul
financiar-bancar sau al pieţei de capital de minimum 3 ani. Textul regulamentului exclude
absolvenţii de cursuri post universitare dintre cei care ar putea îndeplini funcţia de
administrator şi pare a fi mai larg în ceea ce priveşte studiile superioare, prevăzând condiţia
„studii superioare absolvite cu examen de licenţă” faţă de lege care prevede „studii superioare
absolvite cu examen de licenţă în unul dintre domeniile economic, juridic ori în alt domeniu
care să se circumscrie activităţii financiare sau să fi absolvit cursuri post universitare în unul
dintre aceste domenii şi să aibă o experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar
sau al pieţei de capital”. Opinăm că diferenţele dintre cele două texte provin din deficienţe de
redactare şi nu ca urmare a intenţiei CNVM de a modifica prin norme secundare legea. Ca
urmare, legea fiind actul juridic cu forţă superioară, rezultă că administratorii SSIF trebuie să
îndeplinească două condiţii cumulative:
¾ să aibă studii superioare absolvite cu examen de licenţă în unul dintre domeniile
economic, juridic, ori în alt domeniu care să se circumscrie activităţii financiare sau să fi
absolvit cursuri post universitare în unul dintre aceste domenii;
¾ să aibă o experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau al pieţei de
capital.
Calitatea de acţionar
Administratorii SSIF pot fi sau nu acţionari, aplicându-se prevederile dreptului comun.
Cumulul calităţii de administrator
Administratorii SSIF sunt supuşi dispoziţiilor art. 15316 din Legea nr. 31/1990,
conform cărora „o persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de
administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror
sediu se afla pe teritoriul României. Interdicţia nu se referă la cazurile când cel ales în
consiliul de administraţie sau în consiliul de supraveghere este proprietar a cel puţin o pătrime
din totalul acţiunilor societăţii sau este membru în consiliul de administraţie ori în consiliul de
supraveghere al unei societăţi pe acţiuni ce deţine pătrimea arătată”. Regulamentul nr.12/2004
prevede la art. 6 alin. 3 că membrilor consiliului de administraţie unei SSIF le este interzis să
deţină o funcţie la un alt intermediar autorizat de CNVM sau BNR sau la un trader autorizat
de CNVM. Noţiunea de funcţie, include şi pe aceea de membru al consiliului de administraţie.

45
E. Munteanu, op. cit., RDC nr. 4/1997, pag. 40. Se consideră că problema ar putea fi rezolvată prin
recunoaşterea unei prezumţii de onorabilitate – Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gh. Piperea,
op. cit., pag. 322.
46
Anterior art. 134 alin. 3 prevedea “Unicul administrator sau preşedintele consiliului de administraţie şi cel
puţin jumătate din numărul administratorilor vor fi cetăţeni români dacă prin actul constitutiv nu se prevede
altfel”.
157
În această situaţie prevăzută de reglementarea specială opinăm că nu sunt aplicabile nici
dispoziţiile art. 15316, alin. 2 din legea 31/1990 conform cărora „Interdicţia prevăzută la alin.
1 nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie este proprietar a cel puţin o
porţiune din totalul acţiunilor sau este administrator al unei societăţi ce deţine pătrimea
arătată”.

Incompatibilităţi
Prin legi speciale au fost stabilite anumite incompatibilităţi între funcţia de
administrator şi anumite profesii, incompatibilităţi aplicabile şi administratorilor SSIF. Cu
titlu de exemplu menţionăm: incompatibilităţile rezultând din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară47; incompatibilităţile rezultând din Legea avocaturii nr. 51/199548;
incompatibilităţi rezultând din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei49.
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede şi o situaţie particulară de
incompatibilitate, funcţia de administrator fiind incompatibilă cu funcţia de acţionar
semnificativ ori cu altă funcţie şi angajat al unui alt intermediar autorizat de CNVM sau BNR
sau al unui trader autorizat de CNVM.
Conducătorii SSIF
Am arătat deja că Legea nr. 297/2004 consacra Titlul II Reglementarea
intermediarilor, secţiunea a III-a având titlul – Conducătorii, administratorii, controlul intern
şi acţionarii semnificaţii. Art. 14 alin. 1 din lege prevede „Conducerea SSIF trebuie să fie
asigurată de cel puţin două persoane. Conducătorii trebuie să fie angajaţi ai SSIF cu contract
individual de muncă şi pot fi membri ai consiliului de administraţie”. Raportând dispoziţiile
Legii 297/2004 la prevederile de drept comun, rezultă că aceştia (conducătorii SSIF) nu pot fi
decât administratori executivi sau directori numiţii din afara consiliului de administraţie50.
Coroborând dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cu cele ale art. 14 din Legea nr. 297/2004,
rezultă următoarele concluzii:
¾ Conducătorii SSIF sunt împuterniciţi să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a
SSIF şi sunt învestiţi cu competenţa de a angaja răspunderea intermediarului. Ei trebuie să
exercite exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să ateste
cunoaşterea limbii române;
¾ Conducătorii SSIF trebuie să aibă studii superioare absolvite cu examen de licenţă în
unul dintre domeniile economic, juridic ori în alt domeniu care să se circumscrie activităţii
financiare sau să fi absolvit cursuri post universitare în unul dintre aceste domenii şi să aibă o
experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau al pieţei de capital (art. 14 din
Legea nr. 297/2004);
¾ Considerăm implicit abrogate prevederile art. 14, alin. 1, Teza a II-a, conform cărora
„conducătorii trebuie să fie angajaţi ai SSIF cu contract individual de muncă”. Aceasta
întrucât textul art. 137, alin. 3 din Legea nr. 31/1990 se aplică oricărei societăţi comerciale pe
acţiuni. Ca urmare, pe durata îndeplinirii mandatului, „administratorii nu pot încheia cu

47
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.
576/29 iunie 2004 şi republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 827/13 septembrie 2005.
48
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al
României Partea I, nr. 116/9 iunie 1995 şi republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 113/6 martie
2001.
49
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României Partea I, nr. 279/21 aprilie 2003.
50
Membrii consiliului de administraţie sunt cei care au fost numiţi directori, concluzie rezultată din interpretarea
per a contrario a dispoziţiilor art. 138, alin. 2 din Legea 31/1990. Textul citat dispune: „În interesul prezentei
legi, membrii neexecutivi ai consiliului de administraţie sunt cei care nu au fost numiţi directori, în conformitate
cu dispoziţiile art. 143”.
158
societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre
salariaţii societăţi, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului”.

Controlul gestiunii SSIF

Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital reglementează în Titlul VIII Auditul
financiar, stabilind regulile aplicabile controlului entităţilor reglementate, supuse deci
autorizării, supravegherii şi controlului CNVM.
Desemnarea auditorului financiar
Conform dispoziţiilor art. 258 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 „Situaţiile financiar-
contabile şi cele privind operaţiunile oricărei entităţi supse autorizării, supravegherii şi
controlului CNVM, vor fi elaborate în conformitate cu cerinţele specifice stabilite de
Ministerul Finanţelor Publice şi cu reglementările CNVM şi vor fi auditate de persoane fizice
sau juridice, persoane active, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România”.
CNVM şi Camera Auditorilor Financiari din România vor stabili prin protocol modul de
aplicare a dispoziţiilor legii pieţei de capital, referitoare la auditul financiar.
Textul art. 2958 din Legea nr. 297/2004 reprezintă o aplicaţie a dispoziţiilor art. 160
din Legea nr. 31/1990 care dispune următoarele „Situaţiile financiare ale societăţilor
comerciale care intră sub incidenţa reglementărilor contabile armonizate cu directivele
europene şi standardele internaţionale de contabilitate, vor fi auditate de către auditori
financiari – persoane fizice sau juridice – în condiţiile prevăzute de lege”51.
Auditorul financiar va fi desemnat la data constituirii societăţii de către adunarea
generală constitutivă. Ulterior constituirii, auditorul financiar este desemnat conform art. 111
din Legea nr. 31/1990 de către adunarea generală ordinară. Societăţii de servicii de investiţii
financiare îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 160 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, fiind obligate
să-şi organizeze auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari
din România în acest scop. Practic la aceste societăţi instituţia cenzorilor este înlocuită cu cea
a auditorilor interni. Atribuţiile prevăzute de lege pentru cenzori sunt preluate de auditorii
interni.
Atribuţiile auditorului financiar
Auditorul financiar al SSIF are în principal atribuţiile prevăzute de art. 259 din legea
nr. 297/2004, respectiv:
1) întocmirea rapoartelor de audit financiar
Rapoartele de audit financiar se întocmesc semestrial şi anual, în conformitate cu
standardele de audit emise de Camera Auditorilor Financiari din România. Adunarea generală
a acţionarilor poate aproba situaţiile financiare, numai dacă acestea sunt însoţite de raportul
auditorilor financiari.
2) întocmirea rapoartelor de audit suplimentare
Rapoartele de audit suplimentare se întocmesc ca urmare a verificărilor făcute de
auditorul financiar referitoare la operaţiunile reclamate de acţionarii reprezentând cel puţin
5% din totalul drepturilor de vot. Administratorii societăţii sunt obligaţi să furnizeze
auditorilor toate informaţiile solicitate.
Rapoartele suplimentare se întocmesc în conformitate cu standardele de audit financiar
şi cu cadrul de raportare definit prin standardele internaţionale de contabilitate şi prin
reglementările CNVM. Rapoartele suplimentare vor fi făcute publice pe website-ul CNVM.
Dacă administratorii şi auditorii nu dau curs solicitării, în termenul prevăzut de
reglementări sau dacă raportul publicat nu cuprinde informaţiile din cadrul de raportare,
acţionarii se vor putea adresa instanţei din raza teritorială unde îşi are sediul societatea, în

51
Entităţile reglementate ale pieţei de capital, băncile, alte instituţii de credit, societăţile de asigurare intră în
categoria societăţilor care sunt obligate să ţină contabilitatea conform S.I.C. şi principiilor Directivei a IV-a. A se
vedea şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Directiva a IV-a CEE şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate şi Ordinul nr. 990/2002
pentru completarea Ordinului nr. 94/2001 publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 574/2 august
2002.
159
vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire şi
prezentare a unui raport suplimentar. Raportul întocmit va fi înaintat instanţei şi comunicat
părţilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului va fi publicată în Buletinul CNVM
(art. 259 alin. 2 / Legea nr. 297/2004).
Analiza textului art. 259 alin. 2 ne obligă la următoarele comentarii:
a) Procedura instituită privind controlul anumitor operaţiuni reclamate de către acţionari,
este similară celei reglementate de art. 135-136 din Legea nr. 31/199052, anterior abrogării lor
prin art. 1, pct. 78 din Legea 441/2006. O primă diferenţă constă în stabilirea cotei de capital
ce poate sesiza instanţa, aceasta fiind de 5% din totalul drepturilor de vot. De asemenea,
sesizarea instanţei poate privi nu numai comportamentul administratorilor ci şi al auditorului
financiar. Procedura de control este cea stabilită prin art. 1641 din Legea nr. 31/1990, introdus
prin art. 1, pct. 121 din Legea nr. 441/2006;
b) Instanţa competentă este Tribunalul de la sediul societăţii. Aceasta poate fi sesizată în
vederea numirii unui expert sau a unui alt auditor financiar care să verifice operaţiunile
reclamate şi să întocmească un raport. Numirea unui alt auditor financiar priveşte numai
operaţiunile reclamate, şi nu înseamnă desemnarea unui alt auditor financiar al SSIF, întrucât
aceasta ar echivala cu un amestec brutal al instanţelor judecătoreşti în funcţionarea SSIF şi
înfrângerea principiului libertăţii contractuale. Desigur însă că CNVM poate cere
administratorilor societăţii / tribunalului convocarea unei adunări generale ordinare care să
decidă înlocuirea auditorului financiar, în baza dispoziţiilor art. 263 alin. 1 şi art. 2 alin. 5 lit.
b şi c din legea nr. 297/2004.
c) Deşi Legea nr. 297/2004 nu prevede expres, dacă administratorii şi auditorii nu
furnizează informaţiile necesare, respectiv nu întocmeşte raportul suplimentar potrivit
standardelor de audit, acţionarii SSIF se vor putea adresa instanţei competente, care va putea
obliga societatea şi/sau administratorii / auditorul financiar la plata unei sume de bani pentru
fiecare zi de întârziere.
3) furnizează servicii suplimentare în condiţiile respectării principiului independenţei
Deşi nu se precizează care sunt aceste servicii suplimentare, în opinia noastră ele nu se
pot circumscrie decât activităţii de auditare a situaţiilor financiare şi a celor privind
operaţiunile SSIF.
Obligaţiile auditorului financiar faţă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
Analiza prevederilor art. 260-263 se relevă faptul că auditorul financiar are anumite
obligaţii faţă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ce pot fi grupate în obligaţii de
informare şi obligaţii privind transmiterea de rapoarte (documente).
Obligaţiile de informare
Auditorii financiari sunt obligaţi să raporteze fără să vină în contradicţie cu
prevederile din Codul privind conduita etică şi profesională şi standardele de audit financiar,
în termen de 10 zile, orice fapt sau act în legătură cu activitatea SSIF de care au luat
cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor lor şi care:

52
Art. 135 din Legea nr. 31/1990 prevedea: (1) Între şedinţele adunărilor generale, cel mult de două ori în cursul
unui exerciţiu financiar, acţionarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societăţii, consultând documentele
prevăzute în actul constitutiv, în conformitate cu art. 8 lit. i). Ei vor putea cere, pe cheltuiala lor, copii legalizate
de pe acestea. În urma consultării acţionarii vor putea sesiza, în scris, consiliul de administraţie, care va trebui să
le răspundă tot în scris, în termen de 15 zile de la înregistrarea sesizării.
(2) Dacă consiliul de administraţie nu va răspunde în termenul stabilit la alin. (1), acţionarii se vor putea adresa
instanţei competente, care va putea obliga societatea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere.
Art. 136 prevedea: (1) Unul sau mai mulţi acţionari, deţinând cel puţin 10% din acţiunile reprezentând capitalul
social, vor putea cere - individual sau împreună - instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi
să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii şi să întocmească un raport, care să le fie înmânat şi,
totodată, predat oficial cenzorilor societăţii, spre a fi analizat şi a se propune măsuri corespunzătoare.
(2) Onorariile experţilor vor fi suportate de societate, cu excepţia cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea
credinţă.

160
 a) constituie o încălcare semnificativă a actelor normative ce reglementează condiţiile de
autorizare şi funcţionare a SSIF auditate;
b) este de natură să afecteze continuitatea activităţii SSIF auditate;
c) poate conduce la o opinie de audit cu rezerve, imposibilitatea exprimării unei opinii
sau unei opinii contrare;
De asemenea, auditorul financiar este obligat să raporteze de îndată CNVM orice act
sau fapt dintre cele mai sus menţionate, de care au luat cunoştinţă pe parcursul efectuării
auditului.
Obligaţiile privind transmiterea de rapoarte / documente
La solicitarea scrisă a CNVM, auditorii au obligaţia:
a) să înainteze CNVM orice raport sau document ce a fost adus la cunoştinţa entităţii
auditate;
b) să înainteze CNVM orice raport sau document cuprinzând observaţiile care au fost
aduse la cunoştinţa conducerii SSIF auditate;
c) să înainteze CNVM o declaraţie care să indice motivele de încetare a contractului de
audit, indiferent de natura acestora.
Îndeplinirea cu bună credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa
CNVM, nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional care revine
acestuia conform legii, codului etic sau clauzelor contractuale şi ca urmare nu poate atrage
răspunderea auditorului financiar în cauză. CNVM are obligaţia să asigure confidenţialitatea
informaţiilor primite, cu excepţia celor care sunt de natură penală.
Din ansamblul reglementării legale rezultă că auditorul financiar nu reprezintă în cazul
SSIF şi în general al entităţilor reglementate doar „ochii adunării generale ţinuţi să observe
dacă puterea executivă îşi îndeplineşte întocmai îndatoririle53 ci şi ochii CNVM, care exercită
supravegherea şi controlul acestor entităţi reglementate, rol determinat de necesitatea
protecţiei investitorilor şi asigurării integrităţii pieţelor reglementate.

2.3.5. Modificarea societăţii de servicii de investiţii financiare

Reglementare. Aspecte generale privind modificarea societăţii de servicii în

investiţii financiare
Societatea de servicii de investiţii financiare are obligaţia să respecte condiţiile de
autorizare, cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului stabilite prin lege şi
reglementările CNVM, pe toată durata desfăşurării activităţii, şi va notifica sau va supune în
prealabil autorizării, după caz, orice modificare în modul ei de organizare şi funcţionare, în
conformitate cu reglementările CNVM (art. 9, Legea 297/2004).
Conform art. 12 din Regulamentul nr. 12/2004, SSIF va supune autorizării CNVM,
anterior înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului, următoarele modificări în modul de
organizare şi funcţionare:
a) majorarea/reducerea capitalului social;
b) extinderea/restrângerea obiectului de activitate;
c) modificarea structurii acţionariatului ca urmare a dobândirii sau diminuării poziţiilor
semnificative aprobate de CNVM, conform art.11 din Regulament, respectiv art. 18, alin. 4 şi
5 din Legea nr. 297/2004;
d) modificarea componenţei consiliului de administraţie şi/sau a conducerii SSIF;
e) schimbarea sediului social;
f) înfiinţarea/desfiinţarea de sedii secundare;
g) schimbarea denumirii şi/sau a emblemei societăţii.
În cazul modificării documentelor ce au stat la baza autorizării, altele decât cele
prevăzute la art. 12, SSIF va notifica CNVM aceste modificări, în termen de maximum 15 zile

53
D.D. Gerota, op. cit., pag. 139.
161
de la producerea acestora, anexând copiile documentelor justificative. În cazul în care SSIF
deţine atât sediu social, cât şi sediu central, aceasta are obligaţia de a notifica CNVM
schimbarea sediului central în termen de maximum 15 zile, anexând, în acest sens,
documentele justificative (art. 13, alin. 1 şi 2 din Regulament). Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare este în drept să solicite modificarea documentelor dacă acestea contravin
Regulamentului şi/sau dispoziţiilor legale în vigoare sau poate refuza autorizarea
modificărilor prevăzute la art. 12 în cazul în care nu sunt respectate cerinţele prevăzute în
Regulament.
Din ansamblul reglementării, desprindem următoarele concluzii:
1. Enumerarea cazurilor de modificare a SSIF este enunţiativă; modificarea actului
constitutiv are în vedere orice schimbări ale elementelor sale prevăzute de art. 8, din Legea
31/1990 şi Legea 297/2004. Regulamentul 12/2004 reglementează doar acele cazuri de
modificare a actului constitutiv pentru care este necesară autorizarea CNVM, anterioară
înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului.
2. Legiuitorul face o distincţie între modificările actului constitutiv care se supun
autorizării CNVM şi modificările ce trebuie notificate CNVM. Deşi regulamentul este confuz,
se desprinde, totuşi, concluzia că notificarea trebuie făcută în toate cazurile, după înregistrarea
modificărilor la Oficiul Registrului Comerţului, indiferent dacă acestea sunt supuse sau nu
autorizării CNVM. Anumite operaţiuni trebuie notificate în prealabil CNVM (art. 18, Legea
297/2004).
3. În toate cazurile de modificare a actului constitutiv, prevăzute de art. 12 din
Regulament, dacă CNVM autorizează modificările cerute, va elibera o decizie de completare
şi/sau modificare a autorizaţiei de funcţionare a SSIF. CNVM are dreptul să solicite
modificarea documentelor daca acestea nu corespund prevederilor legii şi Regulamentului şi
va putea autorizarea modificărilor neconforme.
Decizia de autorizare poate fi eliberată de CNVM, în baza unei cereri întocmite
conform anexelor 1I şi 1J la regulament, completată şi însoţită de următoarele documente:
- hotărârea organului statutar al SSIF;
- actul adiţional la actul constitutiv al SSIF, după caz, în original sau în copie legalizată;
- dovada vărsării integrale a capitalului social într-un cont deschis special în acest scop
la o societate bancară şi raportul auditorului financiar cu privire la legalitatea
majorării/reducerii capitalului social, pentru modificarea prevăzută la art. 12, lit. a;
- dovada deţinerii capitalului iniţial prevăzut la art. 7 din Legea nr. 297/2004,
corespunzător obiectului de activitate supus autorizării, pentru modificarea prevăzută la art.
12, lit. b;
- contracte de cesiune, extras din registrul acţionarilor, noua structură a acţionariatului,
în cazul modificării prevăzute la art. 12., lit. c;
- documente prevăzute la art. 7, alin.1, lit. d, în cazul modificării prevăzute la art. 12, lit.
d;
- dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului necesar funcţionării, în copie legalizată
pentru modificările prevăzute la art. 12, lit. e şi f;
- regulamentul de organizare şi funcţionare care va cuprinde organigrama sediului
secundar şi proceduri speciale privind evidenţa şi controlul activităţii desfăşurate la sediile
secundare în legătură cu atribuţiile şi răspunderea personalului şi agenţilor pentru serviciile de
investiţii financiare care îşi desfăşoară activitatea la respectivele sedii, arhivarea
documentelor, transmiterea situaţiei şi/sau documentelor la sediul social/central pentru
modificările prevăzute la art. 12, lit. f;
- nota explicativă privind situaţia arhivei, agenţilor de servicii de investiţii financiare şi,
după caz, a reprezentanţilor compartimentului de control intern care şi-au desfăşurat
activitatea la sediile secundare, întocmită conform anexei nr. 1K, precum şi dovada achitării
în contul CNVM a tarifului de retragere a autorizaţiei;
- declaraţie pe propria răspundere din partea reprezentantului legal al SSIF, întocmită
conform anexei nr. 1K, pentru modificările prevăzute la art. 12, lit. f;
162
 - dovada achitării în contul CNVM a tarifului pentru modificarea/completarea
autorizaţiei.
După obţinerea autorizaţiei CNVM privind modificarea actului constitutiv, SSIF are
obligaţia înregistrării actului adiţional la Oficiul Registrului Comerţului. În termen de
maximum 5 zile de la data înregistrării la ORC, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data
autorizaţiei, SSIF are obligaţia de a transmite CNVM copia certificatului de înregistrare de
menţiuni, respectiv copia noului certificat de înregistrare, în situaţia în care modificarea
produsă impune eliberarea unui nou certificat.
4. Reglementarea specială se completează cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, Titlul IV,
Modificarea actului constitutiv. Conform art. 204, alin.1, din Legea 31/1990 „Actul
constitutiv poate fi modificat prin hotărârea adunării generale adoptată în condiţiile legii,
printr-un act adiţional la actul constitutiv sau prin hotărârea instanţei judecătoreşti, în
condiţiile art. 233, alin.3 şi art. 226, alin. 2.
Etapele modificării societăţii de servicii de investiţii financiare
Din ansamblul reglementării legale se desprind următoarele etape ale modificării
actului constitutiv al SSIF:
1. Notificarea CNVM cu privire la situaţiile în care se intenţionează modificarea
structurii acţionariatului, ca urmare a dobândirii sau diminuării unor poziţii semnificative ori
participaţii care reprezintă 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor
de vot;
2. Întrunirea adunării generale extraordinare a acţionarilor care să aprobe modificarea
actului constitutiv, în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de Legea nr. 31/1990;
3. Redactarea actului adiţional de modificare a actului constitutiv al societăţii;
4. Autorizarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a modificării actului
constitutiv, dacă suntem în situaţiile de modificare reglementate de art. 12 din Regulament;
5. Înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului a actului adiţional de modificare a
actului constitutiv al societăţii;
6. Notificarea CNVM cu privire la modificările aduse actului constitutiv al SSIF. Pentru
cazurile de modificare a societăţii reglementate de art. 12, se va transmite copia certificatului
de înregistrare menţiuni, respectiv copia noului certificat de înregistrare. Pentru alte cazuri de
modificare decât cele prevăzute la art. 12, se vor trimite toate documentele ce atestă
respectivele modificări (ex. actul adiţional, certificatul de menţiuni etc.), anexând copii ale
documentelor justificative;
7. Publicarea actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României,
partea a IV-a.
Dobândirea, diminuarea sau majorarea poziţiei semnificative
Societatea de servicii de investiţii financiare este o societate comercială pe acţiuni,
care emite acţiuni nominative. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transmite conform
art. 98 din Legea nr. 31/1990, printr-o declaraţie scrisă, făcută în registrul acţionarilor,
subscrisă de cedent şi cesionar sau de mandatarii lor şi prin menţiunea făcută pe acţiune. Prin
actul constitutiv se pot prevedea şi alte modalităţi de transmitere a dreptului de proprietate
asupra acţiunilor nominative54. Dacă acţiunile au fost emise în formă dematerializată şi sunt
tranzacţionate pe o piaţă organizată, dreptul de proprietate se transmite în condiţiile prevăzute
de legea pieţei de capital, nr. 297/2004. Din considerente ce ţin de o gestiune sănătoasă şi
prudentă a SSIF, precum şi în vederea protecţiei investitorilor, prin Regulamentul nr. 12/2004,
CNVM a stabilit o procedură de notificare prealabilă a unor intenţii de modificare a
deţinerilor de capital social. Sunt supuse notificării:
a) intenţia oricărei persoane care îşi propune să achiziţioneze, direct sau indirect, acţiuni
ale SSIF, prin care ar dobândi o poziţie semnificativă;

54
A se vedea Carmen Rău, L. Sănduleanu, Transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor nominative în
RDC 5/2000, pag. 51 şi următoarele.
163
 b) intenţia oricărui acţionar semnificativ care îşi propune să-şi mărească participaţia la
capitalul social, astfel încât aceasta să atingă sau să depăşească 20%, 33% sau 50% din
capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori care intenţionează ca respectiva SSIF să
devină o filială a sa;
c) intenţia oricărei persoane care îşi propune să-şi diminueze, direct sau indirect, poziţia
semnificativă în cadrul SSIF. Notificarea trebuie să indice mărimea poziţiei avute în vedere;
d) intenţia oricărui acţionar semnificativ care îşi propune să-şi diminueze, direct sau
indirect, participaţia, care reprezintă mai puţin de 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau
din totalul drepturilor de vot, ori care are ca rezultat pierderea de către SSIF a calităţii de
filială a sa.
În situaţiile prevăzute la punctele a şi b, dacă persoana care doreşte să dobândească o
poziţie semnificativă ori să-şi mărească participaţia la 20%, 33% sau 50% din capitalul social
sau din totalul drepturilor de vot este o instituţie de credit sau o societate de asigurare
autorizată în alt stat, societatea – mamă a unei SSIF, a unei instituţii de credit sau a unei
societăţi de asigurare autorizate în alt stat, o persoană fizică sau juridică ce controlează o
SSIF, o instituţie de credit ori o societate de asigurare autorizată în alt stat, şi dacă, urmare a
acelei achiziţii, SSIF-ul în care persoana care intenţionează să achiziţioneze acţiuni va deveni
filiala acesteia sau va fi controlată de aceasta, intenţia de dobândire va face obiectul unei
consultări prealabile între CNVM şi autorităţile competente ale statului membru / nemembru.
Conform art. 18, alin. 3 din Legea nr. 297/2004, cu privire la intenţiile de majorare a
poziţiei deţinute în cadrul SSIF (lit. a şi b, respectiv art. 18, alin. 1 şi 2), Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare se va pronunţa în termen de 90 de zile de la data notificării şi, dacă este
cazul, poate interzice, prin decizie, dobândirea unei asemenea poziţii. În cazul aprobării,
decizia CNVM va stabili şi termenul maxim în care trebuie să se realizeze dobândirea poziţiei
notificate. Conform art. 19, CNVM poate interzice unei persoane dobândirea unei poziţii
prevăzute la art. 18, alin. 1 şi 2 dacă, ţinând seama de necesitatea de a garanta administrarea
prudentă a societăţii apreciază că persoana care ar ocupa o astfel de poziţie poate prejudicia
funcţionarea în bune condiţii a societăţii sau o bună supraveghere a acesteia. În scopul
verificării integrităţii unui acţionar al unei SSIF sau a unei persoane care intenţionează să
achiziţioneze, direct sau indirect, acţiuni ale unei SSIF, CNVM poate solicita furnizarea
datelor de identificare a oricărui acţionar, persoană fizică şi/sau juridică, ce deţine, în mod
direct sau indirect, o poziţie semnificativă. Opinăm că aceeaşi soluţie de respingere a
solicitării de majorare a deţinerii de capital social trebuie adaptată şi în care solicitantul se află
în vreuna din situaţiile prevăzute la art. 10, alin. 1, lit. b din Legea nr. 297/2004.
În cazul în care se intenţionează diminuarea poziţiei deţinute, Legea nr. 297/2004 nu
prevede niciun termen şi nicio procedură de soluţionare a notificării. Aceasta se explică prin
faptul că orice diminuare a unei poziţii deţinute în capitalul social sau în totalul drepturilor de
vot este corelativă unei majorări a unei asemenea poziţii, notificarea fiind soluţionată în
condiţiile prevăzute de art. 18, alin. 3.
În considerarea aceloraşi obiective – protecţia investitorilor şi gestiunea prudentă –
Legea nr. 297/2004 prevede la art. 18, alin. 7 obligaţia SSIF de a informa CNVM de îndată ce
va lua cunoştinţă, cu privire la orice achiziţie sau înstrăinare a acţiunilor sale, care ar duce la
depăşirea sau situarea sub cotele de 10%, 20%, 33% sau 50% din capitalul social. Persoanele
vinovate de încălcarea acestor dispoziţiile legale pot fi sancţionate în conformitate cu
dispoziţiile Titlului X din lege. Dacă dobândirea sau majorarea unei poziţii semnificative a
fost făcută fără acordul CNVM, drepturile de vot aferente sunt nule de drept, iar eventuale
voturi deja exprimate vor fi anulate corespunzător art. 20, alin. 3. Opinăm însă că textul ar
trebui reformulat în sensul că sunt nule absolut contractele de cesiune, actele adiţionale
privind modificarea capitalului social şi schimbarea structurii acţionariatului, iar dreptul de
vot aferent acestor acţiuni trebuie suspendat până la conformarea conduitei părţilor,
reglementărilor CNVM. De asemenea, conform art. 21 din Legea nr. 297/2004 „În cazul în
care, influenţa exercitată de către persoanele la care se face referire la art. 18, alin. 1 şi 2 şi art.
20 riscă să prejudicieze administrarea unei SSIF, CNVM va adopta măsuri pentru suspendarea
164
exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de respectivii acţionari. Textul
impune următoarele comentarii: Noţiunea de influenţă trebuie înţeleasă prin prisma impunerii
prin vot a unor decizii. Riscul ca deciziile luate să prejudicieze societatea trebuie să fie real şi
să rezulte neîndoielnic din modul în care acţionarii vizaţi au impus anumite decizii în organele
de conducere şi administrare. Exerciţiul drepturilor de vot va fi suspendat până când SSIF şi
acţionarii acesteia se conformează reglementărilor CNVM.
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 dezvoltă dispoziţiile Legii nr. 297/2004, precizând
că CNVM va analiza intenţia unei persoane fizice sau juridice de a dobândi sau de a-şi majora
poziţia semnificativă în cadrul SSIF, luând în considerare următoarele aspecte:
- persoana fizică sau juridică furnizează informaţii şi documente prin care se justifică
corespunzător provenienţa fondurilor destinate obţinerii participaţiei în cadrul SSIF;
- persoana juridică a furnizat suficiente informaţii care să asigure transparenţa necesară
pentru identificarea structurii grupului din care face parte;
- persoana fizică furnizează documente şi declaraţii cu privire la identitatea persoanelor
cu care se află în relaţia de „persoană implicată” sau de „legături strânse”;
- persoanele juridice solicitante funcţionează de minimum 3 ani, cu excepţia celor
rezultate dintr-o fuziune sau divizare, caz în care termenul de 3 ani include şi funcţionarea
persoanei ori a persoanelor juridice din care acestea provin;
- persoanele juridice solicitante nu au înregistrat pierderi în ultimele două exerciţii
financiare;
- persoanele juridice sunt supravegheate de către o autoritate competentă din statul de
origine.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor menţionate se face de către CNVM pe baza
documentelor furnizate de către autorităţile / entităţile din statele de origine ale solicitantului.
În cazul evaluării acţionarilor SSIF care deţin direct sau indirect 10% din totalul
drepturilor de vot, CNVM va lua în considerare şi informaţii legate de reputaţia şi de
activitatea acestor persoane. Intenţia unei persoane fizice sau juridice de a dobândi cel puţin
50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ale unei SSIF, va fi însoţită pe lângă
documentele menţionate de regulament şi de un plan de afaceri care trebuie să cuprindă
informaţiile prevăzute de art. 7 lit. i din regulament.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu va aproba dobândirea sau majorarea
poziţiei semnificative în cadrul SSIF dacă:
- nu se poate stabili provenienţe fondurilor ce vor fi utilizate pentru obţinerea
participaţiei la capitalul social al SSIF sau justificarea prezentată nu este suficientă pentru a
determina dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi regulament;
- din informaţiile furnizate persoanele juridice respective nu rezultă în mod clar natura
activităţii desfăşurate de acestea, precum şi identitatea persoanelor care deţin controlul direct
sau indirect asupra acestora, nepermiţând astfel realizarea unei supravegheri eficiente;
- persoanele juridice sau persoanele care deţin controlul direct sau indirect asupra
acestora au făcut în ultimii 5 ani obiectul unor anchete sau proceduri administrative ori
judiciare care s-au încheiat cu sancţiuni sau interdicţii ori fac în prezent obiectul unor
asemenea anchete sau proceduri. CNVM va analiza fiecare situaţie şi va decide în funcţie de
gravitatea faptelor.
Furnizarea documentelor solicitate nu constituie un temei suficient pentru aprobarea
de către CNVM a autorizaţiei de dobândire sau majorare a poziţiei semnificative.

2.3.6. Dizolvarea şi lichidarea SSIF

Consideraţii introductive
Dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale reprezintă două faze obligatorii ale
procesului de încetare a personalităţii juridice. Societatea de servicii de investiţii financiare
este o societate comercială pe acţiuni. Ca urmare îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.

165
31/1990 privind dizolvarea şi lichidarea societăţilor pe acţiuni, precum şi dispoziţiile Legii nr.
297/2004 care reglementează lichidarea administrativă.

Cauzele de dizolvare a SSIF

Legea nr. 31/19901 prevede la art. 227 cauzele generale de dizolvare aplicabile tuturor
societăţilor comerciale. Ca urmare SSIF se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice, precum
neînţelegerile grave între asociaţi care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv.
Cauzelor generale de dizolvare li se adaugă cauzele specifice societăţii pe acţiuni în
general, respectiv:
a) cazul de dizolvare prevăzut de art. 15324 din Legea nr. 31/1990.
Conform art. 158 alin. 1, dacă administratorii constată că în urma unor pierderi, activul
net, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi datoriile societăţii reprezintă mai puţin de
jumătate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generală extraordinară, pentru
a hotărî reîntregirea capitalului, reducerea lui la valoarea rămasă sau dizolvarea societăţii.
Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea generală extraordinară să fie
convocată chiar şi în cazul unei diminuări a activului net mai puţin semnificativă, stabilindu-
se acest nivel minim al activului net prin raportare la capitalul social subscris.
b) cazul prevăzut de art. 10, alin. 2 din Legea 31/1990, când capitalul social se reduce
sub minimul legal;
Capitalul social al societăţilor pe acţiuni nu poate fi redus sub minimul legal decât dacă
valoarea sa este adusă la un nivel cel puţin egal cu minimul legal prin adoptarea unei hotărâri
de majorare de capital în acelaşi timp cu hotărârea de reducere a capitalului.
În cazul încălcării acestei dispoziţii, orice persoană interesată se poate adresa instanţei
pentru a cere dizolvarea societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea
irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, capitalul social este adus la valoarea
minimului legal prevăzut de art. 10, alin. 1 (90.000 lei).
c) cazul reglementat de art. 10, alin. 3 din Legea nr. 31/1990, când numărul acţionarilor
scade sub minimul legal.
Dacă societatea pe acţiuni are mai puţin de doi acţionari pe o perioadă mai lungă de nouă
luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.
Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti
de dizolvare, numărul minim de acţionari este reconstituit.
d) când capitalul social se reduce sub minimul legal;
e) când numărul acţionarilor scade sub minimul legal.
Pe lângă cauzele de dizolvare reglementate de Legea nr. 31/1990 dizolvarea societăţii
de servicii de investiţii financiare are loc în toate cazurile în care Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare decide retragerea autorizaţiei de funcţionare conform art. 12 din Legea nr.
297/2004, precum şi în situaţia în care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare anulează
autorizaţia unei SSIF în cazul în care aceasta a fost obţinută pe baza unor declaraţii sau
informaţii false sau care au indus în eroare.

166
 Dat fiind faptul că, de principiu, dizolvarea societăţii de servicii de investiţii financiare
este reglementată de drept comun, nu vom dezvolta această temă, care excede lucrării
noastre55.
Lichidarea SSIF
Lichidarea este cea de-a doua fază a procesului de încetare a personalităţii juridice a
societăţii în general, respectiv societăţii de servicii de investiţii financiare. Operaţiunile de
lichidare se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990. ca urmare, cele trei
principii generale ale lichidării societăţii comerciale56 se verifică şi în cazul SSIF respectiv:
personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării; lichidarea societăţii se
face în interesul asociaţilor; lichidarea societăţii este obligatorie şi nu facultativă57.
Trecerea societăţii de servicii de investiţii financiare la faza de lichidare impune trei
modificări esenţiale:
- modificarea obiectului şi scopul societăţii. Activitatea societăţii este subordonată
nevoilor lichidării, legea interzicând administratorilor să întreprindă operaţiuni comerciale
noi;
- înlocuirea administratorilor cu lichidatorii. Administratorii SSIF îşi continuă mandatul
până la preluarea funcţiei de către lichidatori. Lichidatorul intră în funcţiune numai după
îndeplinirea formalităţilor de publicitate şi depunerea semnăturii lor la Registrul Comerţului;
- predarea gestiunii societăţii. Lichidatorii sunt datori, ca după preluarea funcţiei ca
împreună cu administratorii SSIF să facă inventar şi să încheie un bilanţ care să constate
situaţia exactă a pasivului societăţii. Ei vor primi şi păstra patrimoniul societăţii, registrele şi
actele acesteia. Lichidatorii vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea datei
lor.
Lichidatorii SSIF vor fi desemnaţi astfel:
a) prin hotărârea adunării generale a SSIF luată cu majoritatea prevăzută de lege pentru
modificarea actului constitutiv;
b) prin hotărârea instanţei de judecată competente (Tribunalul) la cererea oricăruia dintre
administratori sau asociaţi, cu citarea societăţii şi a celor care au cerut-o;
c) de către CNVM, în cadrul procedurii lichidării administrative reglementată de Legea
nr. 297/2004.
Întrucât lichidarea SSIF nu comportă aspecte particulare derogatorii de la dreptul
comun, ne rezumăm expunerea problemei la aspectele menţionate58.
Administrarea specială şi lichidarea administrativă a societăţii de servicii de
investiţii financiare
Aspecte generale
Legea nr. 297/2004 consacra titlul IX Măsuri de administrare specială şi lichidarea
administrativă, reglementării unei proceduri speciale de administrare a entităţilor
reglementate59, care să asigure redresarea acestora din punct de vedere financiar şi lichidarea
55
Pentru dezvoltări privind dizolvarea societăţilor comerciale, a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag.
255-275; Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, op. cit., pag. 137-141; 496-
501; 501-505; Gheorghe Gheorghiu, Adrian Ţuţuianu, Eduard Istrătescu, op. cit., pag. 117-128; Viorel Rus,
Dizolvarea societăţilor comerciale. Particularităţi ale dizolvării pe cale judiciară. Lichidarea societăţilor
comerciale. Momentul în care intervine. Rolul instanţei de judecată în mersul lichidării, în RDC nr. 1/1996; A.
Gheorghe, L.N. Pârvu, D. M. Tăbăltoc, Contribuţii la clarificarea unor probleme ivite în aplicarea de către
instanţele judecătoreşti a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, în RDC nr. 6/1993, S. Angheni, M.
Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 222-227; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit, ediţia a VI-a, revăzută şi adăugită,
Editura Universul Juridic, pag. 273-294
56
Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 274.
57
În sensul caracterului facultativ al lichidării, I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, pag. 725-727.
58
Pentru dezvoltări privind lichidarea societăţilor comerciale a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 263-
277.
59
În categoria entităţilor reglementate includem: a) intermediarii, agenţii, traderii şi consultanţii de investiţii; b)
societăţile de administrare a investiţiilor; c) fondurile de investiţii; d) societăţile de investiţii; e) operatorii de
piaţă; f) operatorii sistemelor alternative de tranzacţionare şi ai sistemelor de plăţi şi decontare; g) reprezentanţii
compartimentelor de control intern; h) auditorii financiari; i) emitenţii; j) administratorii speciali şi lichidatorii.
167
acestora, în condiţii în care să se asigure integritatea pieţelor reglementate, protecţia
investitorilor şi a altor participanţi a piaţa de capital.
Conform art. 264 din legea pieţei de capital, CNVM instituie măsuri de administrare
specială a SSIF dacă constată că aceasta se află în situaţia de a deveni insolvabilă60 sau în
situaţia în care oricare dintre administratorii, directorii executivi sau auditorii acesteia se fac
vinovaţi de:
- încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004 ori a reglementărilor emise de CNVM, care
a produs sau poate produce prejudicii importante sau care pune în pericol buna funcţionare a
pieţei de capital;
- încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţia de funcţionare;
- administrarea necorespunzătoare a instrumentelor financiare şi a fondurilor aparţinând
investitorilor.
În situaţia constatării unor disfuncţionalităţi majore CNVM va putea solicita
dizolvarea consiliului de administraţie al SSIF. Nici legea, nici regulamentele CNVM nu
stabilesc o procedură privind dizolvarea consiliului de administraţie şi nici cui poate cere
CNVM o asemenea măsură. Opinăm ca într-o asemenea împrejurare la obligarea
administratorilor să convoace adunări generale a acţionarilor, având înscrisă pe ordinea de zi
dizolvarea consiliului de administraţie. Dacă administratorii nu dau curs solicitării CNVM
aceasta poate solicita tribunalului competent să dispună convocarea adunării generale a
acţionarilor. Întrebarea care se pune este ce se întâmplă dacă adunarea generală a acţionarilor
adoptă o hotărâre61 prin care nu dizolvă consiliul de administraţie? Desigur că CNVM poate
ataca în justiţie hotărârea adunării generale a acţionarilor SSIF în condiţiile prevăzute de art.
132 din Legea nr. 31/1990. Este însă discutabil dacă capătului de cerere privind anularea
hotărârii AGA i se poate adăuga un capăt de cerere suplimentar prin care să se solicite
instanţei să dispună dizolvarea consiliului de administraţie. Opinăm pentru o asemenea
soluţie, dizolvarea consiliului de administraţie, fiind în cele din urmă o situaţie excepţională, o
sancţiune ce trebuie aplicată din raţiunile arătate la art. 264 alin. 1 din Legea nr. 297/2004.
Administrarea specială a SSIF
Administrarea specială a SSIF va fi realizată de o persoană fizică sau juridică
specializată numită de CNVM. Considerăm că prin sintagma „persoană specializată”
legiuitorul a înţeles un practician în insolvenţă62. Decizia privind instituirea administrării
speciale va fi publicată în buletinul CNVM şi în două cotidiene de difuzare naţională. Deşi
Legea nr. 297/2004 nu prevede, opinăm că această decizie trebuie menţionată şi în registrul
comerţului, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 26/1990.
Instituirea procedurii administrării speciale produce următoarele efecte principale:
¾ preluarea atribuţiilor consiliului de administraţie al SSIF de către administratorul
special. Preluarea atribuţiilor este integrală, administratorul special exercitând toate atribuţiile
prevăzute de lege, reglementările CNVM, actul constitutiv ori hotărârile adunării generale
anterioare instituirii procedurii;
¾ stabilirea de către administratorul special a măsurilor necesare pentru conservarea
activelor şi încasarea creanţelor în interesul investitorilor şi a altor creditori ai SSIF;
¾ suspendarea dreptului de vot al acţionarilor, în ceea ce priveşte numirea şi revocarea
administratorilor;
¾ suspendarea dreptului la dividende de al acţionarilor.

60
Insolventă – În sensul Legii nr. 297/2004, insolvenţa reprezintă acea stare a entităţii autorizate, aflată în una
dintre următoarele situaţii: a) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile din disponibilităţile băneşti
proprii; b) retragerea autorizaţiei entităţii reglementate, în conformitate cu prezenta lege şi reglementările
CNVM, ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a entităţii autorizate aflate în administrare specială.
61
Apreciem că o asemenea hotărâre trebuie luată cu vot secret întrucât dizolvarea consiliului de administraţie
reprezintă mai mult decât revocarea administratorilor SSIF.
62
În sens contrar Gheorghe Piperea, op. cit., pag. 386; Activitatea acestor specialişti este reglementată prin OUG
nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României
Partea I, nr. 944/22.11.2006
168
 Raţiunea unei asemenea măsuri este în opinia noastră determinată de necesitatea ca
administratorul special să verifice existenţa şi realitatea dividendelor, iar pe de altă parte din
aceste sume se pot îndestula creditorii SSIF şi în special investitorii, ori sumele pot fi folosite
pentru redresarea entităţii administrate special.
¾ suspendarea activităţii consiliului de administraţie şi a auditorilor interni şi a dreptului
la remunerare al acestora.
O primă observaţie este aceea că dizolvarea consiliului de administraţie se poate cere
doar în situaţii deosebite, când se constată disfuncţionalităţi majore; în celelalte cazuri
consiliul de administraţie rămâne înfiinţat, însă activitatea sa este suspendată şi atribuţiile sunt
preluate integral de administratorul special. Suspendarea dreptului la remuneraţie este o
consecinţă firească a suspendării activităţii administratorilor şi auditorilor interni.
Administratorul special are obligaţia ca în termen de maximum 60 de zile de la numire
să prezinte CNVM, un raport scris cu privire la situaţia financiară a SSIF. Raportul va avea
anexate documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor, situaţia recuperării
creanţelor, costul menţinerii activelor şi situaţia lichidării debitelor. În termen de 15 zile de la
primirea raportului administratorului special, CNVM va decide, dacă este cazul asupra
prelungirii activităţii administratorului special, pe o perioadă limitată. CNVM apreciază
suveran asupra duratei prelungirii activităţii administratorului special. În situaţia prelungirii
activităţii administratorul special va prezenta lunar, CNVM, evaluarea situaţia financiare a
SSIF.
Încetarea administrării speciale
Legea nr. 297/2004 reglementează prin art. 268-269, două situaţii de încetare a
administrării speciale a entităţilor reglementate, inclusiv SSIF.
a) redresarea financiară şi încadrarea SSIF în cerinţele de supraveghere prudenţială.
Conform art. 268 alin. 1 din legea pieţei de capital, dacă CNVM constată pe baza
raportului administratorului special că SSIF s-a redresat din punct de vedere financiar şi se
încadrează în cerinţele de supraveghere prudenţială, conform reglementărilor CNVM,
măsurile de administrare specială vor înceta. Decizia privind încetarea administrării va fi
publicată în Buletinul CNVM şi în două cotidiene de difuzare naţională. Pentru considerentele
arătate anterior, decizia se va publica şi în registrul comerţului.
b) deschiderea procedurii insolvenţei
Conform art. 269 din lege, dacă SSIF nu s-a redresat financiar şi nu se încadrează în
cerinţele de supraveghere prudenţială, iar CNVM nu decide asupra prelungirii activităţii
administratorului, autorizaţia de funcţionare a SSIF va fi retrasă, iar CNVM va decide fie
sesizarea instanţei competente în vederea declanşării procedurii insolvenţei63, fie iniţierea
procedurii lichidării administrative.
Deşi nu avem prevederi legale exprese, mandatul administratorului special poate
înceta şi în alte situaţii cum ar fi: înlocuirea de către CNVM, pierderea calităţii de practician
în reorganizare şi lichidare specială, deschiderea procedurii insolvenţei la cererea SSIF;
decesul administratorului special persoană fizică etc.
Lichidarea administrativă
Lichidarea administrativă a entităţilor reglementate, inclusiv a SSIF este reglementată
lapidar prin art. 270 din Legea nr. 297/2004. textul citat dispune (1) În situaţia în care CNVM
decide lichidarea administrativă aceasta se va realiza conform procedurii stabilite de legislaţia
aplicabilă dizolvării şi lichidării societăţilor comerciale şi de reglementările CNVM. (2)
Lichidatorul, în cadrul procedurii lichidării administrative, va fi numit de CNVM.
Analiza textului citat şi a consecinţelor aplicării acestuia ne prilejuieşte următoarele
concluzii:

63
Textul art. 269 alin. 1 face trimitere la Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului, în prezent abrogată; actualmente Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în
Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 359/21 aprilie 2006.
169
 d) Legea nr. 31/1990 are rolul de drept comun în materia lichidării entităţilor
reglementate, inclusiv a SSIF, prevederile sale completând Legea nr. 297/2004 şi
reglementările CNVM. Lichidarea administrativă presupune parcurgerea celor două etape ale
procesului de încetare a personalităţii juridice a unei societăţi comerciale dizolvarea şi
lichidarea64.
e) Lichidarea administrativă dispusă de autoritatea de reglementare are loc ca rezultat al
unei căi de dizolvare a societăţii comerciale sui generis.
Ca şi cauză de dizolvare a SSIF, aceasta este asimilată imposibilităţii realizării
obiectului de activitate, ca urmare a reîncadrării în cerinţele de supraveghere prudenţială,
conform reglementărilor CNVM, voinţa asociaţilor nejucând niciun rol în această situaţie.
Opinăm însă că şi acţionarii SSIF pot decide dizolvarea şi lichidarea societăţii în condiţiile
dreptului comun.
f) Lichidatorul în cadrul procedurii lichidării administrative este desemnat de CNVM. Şi
în acest caz sunt de părere că acesta trebuie să fie un practician în reorganizare judiciară şi
faliment.
g) Decizia CNVM de declanşare a procedurii lichidării administrative poate fi contestată
de SSIF pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile prevăzute de art. 2 alin. 3 din
Legea nr. 297/2004.
h) Lichidarea administrativă a entităţilor reglementate în general, a SSIF în special,
poate fi decisă de CNVM atunci când acestea nu se mai încadrează în cerinţele de
supraveghere prudenţială, fără însă a se afla în stare de insolvenţă comercială şi fără a fi fost
retrasă autorizaţia de funcţionare. O asemenea concluzie se impune, întrucât legiuitorul a lăsat
la aprecierea CNVM calea de urmat, din moment ce aceasta are la dispoziţie fie posibilitatea
iniţierii procedurii lichidării administrative, fie deschiderea procedurii insolvenţei. Ori CNVM
nu poate decide arbitrar asupra modalităţii de încetare a personalităţii juridice a SSIF.
Procedura insolvenţei
Aşa cum am precizat CNVM poate decide declanşarea procedurii insolvenţei dacă
entitatea reglementată – SSIF nu s-a redresat din punct de vedere financiar şi nu se încadrează
în cerinţele de supraveghere prudenţială. Procedura insolvenţei prezintă şi unele asemănări,
dar mai ales deosebiri faţă de dreptul comun, pe care le vom reflecta în continuare.
Instanţa competentă să soluţioneze cererea CNVM de iniţiere a procedurii
reorganizării judiciare şi a falimentului este tribunalul de la sediul SSIF: în cazul iniţierii
procedurii insolvenţei nu este necesară întrunirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei65, ceea ce înseamnă că procedura poate fi declanşată chiar dacă
SSIF nu se afla în stare de insolvenţă comercială66.
În interesul Legii nr. 297/2004, insolvabilitatea reprezintă acea stare a entităţii
autorizate, în cazul nostru SSIF, aflat în una dintre următoarele situaţii:
- în capacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile din disponibilităţile băneşti proprii;
- retragerea autorizaţiei, în conformitate cu legea şi reglementările CNVM, ca urmare a
imposibilităţii de redresare financiară a entităţii autorizate aflate în administrare specială.
Procedura insolvenţei aplicabilă entităţilor reglementate inclusiv SSIF este cea
prevăzută prin OG nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

64
Cu privire la dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, op. cit, pag. 255-
277; O. Căpăţână, Societăţile comerciale, pag. 371-373; I.L. Georgescu, op. cit., vol. II, pag. 702-720; S.
Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 222-246; Stanciu d. Cărpenaru, op. cit, ediţia a VI-a, revăzută şi
adăugită, pag. 609-702; Stanciu D. Cărpenaru, V. Nemeş, M.A. Hotca Noua lege a insolvenţei, Legea nr.
85/2006. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucureşti 2006.
65
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.
359/21 aprilie 2006.
66
Cu privire la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului actuala procedură a insolvenţei a se vedea
Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 568-646; M.N. Costin, I. Schiau, T. Prescure, Reorganizarea şi lichidarea
judiciară, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1997; R. Bufan, Reorganizarea judiciară şi falimentul, Editura Lumina
Lex, Bucureşti 2001; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 277-314.
170
instituţiilor de credit67, în măsura compatibilităţii acestor dispoziţii, cu statutul debitoarelor
reglementate de Legea nr. 297/2004. Sintagma instituţia de credit debitoare din actul normativ
menţionat se referea la entităţi autorizate de CNVM, iar cea privind Banca Naţională a
României se referea la CNVM. Faţă de dispoziţiile OG nr. 10/2004, SSIF, ca de altfel tuturor
entităţilor reglementate, le este inaplicabilă procedura reorganizării judiciare.
Lichidatorul judiciar al SSIF este desemnat de tribunal, cu acordul CNVM. Şi în
această situaţie opinăm că lichidatorul trebuie să fie practician în reorganizare judiciară şi
faliment. În îndeplinirea atribuţiilor care implică aplicarea unor reglementări emise de
CNVM, tribunalul, judecătorul sindic şi lichidatorul pot cere şi opinia CNVM, în calitatea sa
de autoritate de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital.
Procedura falimentului va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul
final, când toate fondurile sau bunurile din averea entităţii autorizate aflate în faliment au fost
distribuite şi fondurile reclamate au fost depuse la trezoreria statului. În urma unei cereri a
judecătorului sindic tribunalul va da o hotărâre de închidere a procedurii insolvenţei68.
Hotărârea va fi comunicată în scris şi/sau prin presă, în cel puţin două cotidiene de circulaţie
naţională, tuturor creditorilor debitorului, oficiului registrului comerţului, CNVM şi
lichidatorului. Eventualele sume rămase vor fi virate la bugetul de stat după o perioadă de 5
ani.
Deşi Legea nr. 297/2004 reglementează deschiderea procedurii insolvenţei la cererea
CNVM, aceasta poate fi deschisă şi la cerea creditorului, respectiv debitoarei SSIF fiind
aplicabile dispoziţiile OG nr. 10/2004 şi ale Legii nr. 297/2004 pe care le-am dezvoltat în cele
de mai sus.

§ 3. Retragerea, suspendarea şi anularea autorizaţiei SSIF

3.1. Retragerea autorizaţiei SSIF

3.1.1. Cazurile în care poate fi retrasă autorizaţia de funcţionare a SSIF

Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004 stabilesc şi condiţiile în care
CNVM are dreptul de a retrage autorizaţia de funcţionare a SSIF. Distingem:
a) retragerea autorizaţiei cu titlu de sancţiune;
b) retragerea autorizaţiei la cerere.
Conform art. 12 din Legea nr. 297/2004, CNVM este în drept să retragă autorizaţia de
a presta servicii de investiţii financiare unei SSIF în următoarele condiţii:
1. SSIF nu a început să presteze serviciile de investiţii pentru care a fost autorizată în
termen de 12 luni de la primirea autorizaţiei sau nu a prestat nici unul dintre serviciile
autorizate de CNVM prevăzute la art. 5, al. 1, pct. 1 (servicii principale) pe o perioadă mai
mare de 6 luni, cu excepţia în care CNVM a suspendat autorizaţia pe această perioadă.
2. SSIF nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza emiterii autorizaţiei.
Din modul de redactare a textului, condiţiile cerute de lege pentru autorizare fiind
cumulative, rezultă că neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la retragerea
autorizaţiei.
3. SSIF nu respectă reglementările privind adecvarea capitalului, stabilite de CNVM.

67
OG nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit publicată în
Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 84/30 ianuarie 2004. Acest act normativ a fost modificat prin Legea
nr. 278/2004 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 579/30 iunie 2004. Titlul a fost modificat
devenind „Ordonanţă privind falimentul instituţiilor de credit”.
68
Textul este redactat greşit. Judecătorul sindic pronunţă o sentinţă de închidere a procedurii.
171
 Textul are în vedere dispoziţiile art. 7, al. 6 din Legea nr. 297/2004, conform cărora
CNVM va modifica, prin ordin al preşedintelui, nivelul capitalului iniţial al SSIF, în raport cu
legislaţia comunitară în materie.
4. SSIF sau agenţii săi pentru servicii de investiţii financiare nu respectă reglementările
CNVM şi/sau ale pieţelor reglementate.
Textul are în vedere regulile de prudenţialitate stabilite de CNVM conform art. 24 din
Legea nr. 297/2004, precum şi regulile de conduită stabilite pentru intermediari şi agenţi
pentru servicii de investiţii financiare în capitolul V din acelaşi act normativ.
5. Dacă evenimente ulterioare acordării autorizaţiei creează incompatibilitate în prestarea
de servicii de investiţii financiare.
Textul este neclar. Din redactarea acestuia rezultă că incompatibilităţile privesc SSIF
şi nu acţionarii, administratorii şi conducătorii acesteia. Ori incompatibilităţile privesc
persoanele fizice şi nu societăţile comerciale. În opinia noastră, legiuitorul pare a fi avut în
vedere situaţii în care prin lege/reglementări ale CNVM se modifică sfera serviciilor
principale ori conexe ce pot fi prestate de către o SSIF.
6. Alte cazuri prevăzute de reglementările CNVM.

3.1.2 Actele administrative emise de CNVM în cazul retragerii

autorizaţiei SSIF

Nici Legea nr. 297/2004 şi nici Regulamentul CNVM nr. 12/2004 nu menţionează cu
titlu de exemplu care ar putea fi aceste alte cauze.
Retragerea autorizaţiei de funcţionare se dispune de CNVM prin emiterea unor acte
administrative, după cum urmează:
1. Ordonanţa – dacă retragerea autorizaţiei se dispune cu titlu de sancţiune, ca
urmare a constatării nerespectării reglementărilor în vigoare, cu respectarea prevederilor
titlului IX din Legea nr. 297/2004. Prin acest titlu, au fost instituite măsuri de administrare
specială şi lichidare administrativă a entităţilor autorizate de CNVM (inclusiv SSIF).
Autorizaţia SSIF va fi retrasă dacă CNVM constată că SSIF nu s-a redresat din punct de
vedere financiar şi nu se încadrează în cerinţele de supraveghere prudenţială, conform
reglementărilor. CNVM va iniţia fie procedura de lichidare administrativă, fie va sesiza
instanţa competentă în vederea deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
2. Decizia – dacă retragerea autorizaţiei este determinată de alte cauze decât
retragerea cu titlu de sancţiune.
Retragerea autorizaţiei SSIF se face în baza unei cereri tip (anexele 1G şi
1H/Regulamentul nr. 12/1998) însoţită de următoarele documente:
a) hotărârea organului statutar al SSIF, respectiv adunarea generală extraordinară,
concluzie decurgând din coroborarea dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 297/2004, art. 9
alin. 2 din Regulamentul nr. 12/2004 şi art. 113 din Legea nr. 31/1990;
b) adeverinţe emise de entităţile pieţei de capital la care SSIF este membră sau
participant în sistem, în care să se menţioneze, după caz, încheierea relaţiilor contractuale,
faptul că SSIF nu este ţinută de plata unor datorii, retragerea accesului SSIF şi al agenţilor
acesteia de la operaţiunile derulate în sistemele respective şi blocarea/dezactivarea codurilor şi
parolelor de acces;
c) dovada achitării datoriilor faţă de clienţi şi CNVM şi a transferului valorilor mobiliare
la depozitul central (registrul emitentului) sau în conturile indicate de clienţi;
d) indicarea adresei arhivei şi a datelor de identificare şi de contract a persoanei
responsabile cu administrarea arhivei societăţii.
e) raportul auditorului financiar cu privire la situaţia societăţii la data încetării activităţii;
f) dovada achitării în contul CNVM a tarifului de retragere a autorizaţiei;
g) orice alte documente pe care CNVM le consideră necesare pentru soluţionarea cererii.

172
 Documentele menţionate la punctele b-g sunt necesare şi în cazul în care retragerea
autorizaţiei are loc ca urmare a faptului că SSIF nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la
baza autorizării.
Actele administrative emise de CNVM pot fi atacate la instanţa de contencios
administrativ, conform prevederilor art. 2, alin. 3 din Legea nr. 297/2004.

3.1.3. Efectele retragerii autorizaţiei SSIF

Efectul principal al retragerii autorizaţiei SSIF este acela al pierderii calităţii de

intermediar sau intrarea în procedură de lichidare. În vederea clarificării situaţiei juridice a
SSIF căreia CNVM i-a retras autorizaţia de funcţionare Regulamentul CNVM nr. 12/2004
stabileşte următoarea procedură:
a) După retragerea autorizaţiei SSIF are obligaţia să convoace în termen de maximum 30
de zile adunarea generală a acţionarilor care va decide fie lichidarea societăţii, fie modificarea
obiectului de activitate. Competenţa de a decide aparţine adunării generale extraordinare,
conform prevederilor art. 113 din Legea nr. 31/1990.
b) Dacă SSIF prin organele sale statutare nu convoacă adunarea generală, CNVM va
solicita consiliului de administraţie convocarea acesteia având înscrise pe ordinea de zi
aceleaşi probleme (art. 2, alin. 5, lit. b din Legea nr. 297/2004 şi art. 9, alin. 3 din
Regulamentul CNVM nr. 12/2004).
c) În situaţia în care consiliul de administraţie nu convoacă adunarea generală
extraordinară, CNVM va solicita tribunalului să dispună convocarea acesteia, în condiţiile
prevăzute de art. 119 din Legea nr. 31/1990.
În situaţia lichidării SSIF, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990 privind
dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale. Lichidatorul va fi desemnat de CNVM, dintre
practicienii în reorganizare judiciară şi lichidare.
Dacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor decide modificarea obiectului de
activitate, societatea comercială este obligată să elimine din denumire sintagma „societate de
servicii de investiţii financiare” sau SSIF.

3.2. Suspendarea autorizaţiei societăţii de servicii de investiţii

financiare

Suspendarea autorizaţiei SSIF poate fi dispusă de Comisia Naţională a Valorilor

Mobiliare în condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 297/2004. O asemenea măsură
reprezintă o sancţiune contravenţională complementară aplicată în condiţiile art. 272 din
acelaşi act normativ. Ca urmare suspendarea autorizaţiei SSIF poate fi dispusă dacă aceasta a
săvârşit vreuna dintre contravenţiile prevăzute de art. 272, numai dacă nu sunt întrunite
condiţiile pentru retragerea autorizaţiei69.
CNVM este în drept să suspende autorizaţia SSIF pentru o perioadă cuprinsă între 5 –
90 de zile. Suspendarea poate fi prelungită la expirarea termenului iniţial, dar nu mai mult de
30 de zile peste termenul maxim stabilit de art. 11 din lege, de 90 de zile. Rezultă că durata
maximă a suspendării autorizaţiei poate fi de 120 de zile. Dacă în acest termen SSIF nu
reuşeşte să se încadreze în limitele legale şi reglementare, soluţia pe care trebuie să o adopte
CNVM este aceea a retragerii autorizaţiei.

69
Conform art. 272 din Legea nr. 297/2004 constituie contravenţii următoarele fapte:
a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de CNVM în aplicarea prezentei legi;
b) desfăşurarea fără autorizaţie sau cu încălcarea oricărei condiţii sau restricţii prevăzute în autorizaţie, a oricăror
activităţi sau operaţiuni pentru care prezenta lege sau reglementările CNVM impun autorizarea;
c) nerespectarea regulilor prudenţiale şi de conduită;
d) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de control sau în urma acestora;
e) nerespectarea obligaţiilor de auditare a situaţiilor financiare sau auditarea lor de persoane neautorizate.
173
 3.3. Anularea autorizaţiei SSIF

Legea nr. 297/2004 reglementează lapidar anularea autorizaţiei SSIF. Conform art. 12
alin. 3 „CNVM anulează autorizaţia unei SSIF, în cazul în care aceasta a fost obţinută pe baza
unor declaraţii sau informaţii false ori care au indus în eroare”. Rezultă că anularea
autorizaţiei este determinată de situaţii ce privesc momentul autorizării SSIF, care nu
îndeplinea condiţiile de autorizare, în timp ce retragerea autorizaţiei este determinată de cauze
ulterioare eliberării autorizaţiei, la data autorizării SSIF întrunind condiţiile legale de
autorizare. Deşi nici Legea nr. 297/2004 şi nici Regulamentul CNVM nu prevăd expres
procedura de urmat în situaţia anulării autorizaţiei, opinăm că este aplicabilă procedura
prevăzută în cazul retragerii autorizaţiei. Ca urmare SSIF fie intră în lichidare, fie îşi schimbă
obiectul de activitate.

§ 4. Cerinţe prudenţiale şi reguli de conduită ale societăţii de

servicii de investiţii financiare

4.1. Cerinţe prudenţiale

Legea nr. 297/2004 consacră capitolele IV şi V ale titlului II, Intermediari, stabilirii
regulilor prudenţiale şi regulilor de conduită obligatorii pentru SSIF şi agenţii acesteia.
Acestea sunt dezvoltate prin titlul III – cerinţe prudenţiale şi reguli de conduită – din
Regulamentul CNVM nr. 12/2004. CNVM a fost abilitată, conform art. 22, să emită
reglementări privind cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului pentru evaluarea corectă
a riscurilor în scopul prevenirii şi limitării efectelor acestora. SSIF este obligată să respecte în
orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii sale, regulile de prudenţialitate stabilite de
CNVM. Aceste reguli se vor referi în principal la:
- proceduri administrative şi contabile corespunzătoare, de control şi siguranţă pentru
procesarea electronică a datelor, precum şi mecanismele adecvate de control intern, inclusiv
reguli referitoare la tranzacţiile personale ale salariaţilor;
- proceduri adecvate care să asigure separarea instrumentelor financiare aparţinând
investitorilor de cele aparţinând intermediarului, în scopul protejării drepturilor lor de
proprietate, în special în situaţia insolvenţei intermediarilor, precum şi împotriva folosirii
acestor instrumente financiare de către intermediari în tranzacţiile pe cont propriu, în afara
situaţiei în care consimt în mod expres;
- proceduri adecvate care să asigure separarea fondurilor investitorilor, cu scopul
protejării dreptului de proprietate, cu excepţia instituţiilor de credit, care să prevină folosirea
acestor fonduri în interesul firmei;
- păstrarea înregistrărilor tranzacţiilor desfăşurate, pentru a permite CNVM să
supravegheze respectarea regulilor prudenţiale, regulilor de conduită în afaceri, precum şi a
altor cerinţe legislative şi reglementare;
- existenţa unei structuri organizatorice care trebuie să minimizeze riscul unui conflict
de interese între investitor şi intermediar ori între investitorii aceluiaşi intermediar. În situaţia
înfiinţării unei sucursale, structura organizatorică a acesteia nu trebuie să contravină regulilor
de conduită pentru evitarea conflictului de interese, stabilite de către statul gazdă.

4.2. Reguli de conduită pentru SSIF

Societăţile de servicii de investiţii financiare au, potrivit Regulamentului 12/2004,

obligaţia de a respecta următoarele reguli de conduită:

174
 - să dispună de proceduri, sisteme şi resurse corespunzătoare pentru a asigura
continuitatea şi regularitatea prestării serviciilor de investiţii financiare;
- să acţioneze în mod corect, onest şi cu diligenţă profesională în scopul protejării
intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei;
- să solicite de la investitori informaţii referitoare la situaţia lor financiară, experienţa
investiţională şi obiectivele cu privire la serviciile solicitate;
- să transmită investitorilor toate informaţiile relevante privind tranzacţiile în care
contrapartea este intermediarul;
- să încerce să evite conflictele de interese, iar în cazul în care acestea nu pot fi evitate,
să asigure investitorilor un tratament imparţial;
- să desfăşoare activitatea în conformitate cu reglementările CNVM aplicabile
administrării activităţii, în scopul protejării intereselor investitorilor şi integrităţii pieţei.
SSIF are obligaţia să evidenţieze distinct în contabilitate sumele primite de la clienţi şi
să utilizeze în banca de decontare un cont în nume propriu şi un cont în numele clienţilor. De
asemenea, instrumentele financiare ale clienţilor vor fi evidenţiate în conturi separate de cele
ale SSIF.
De asemenea, SSIF trebuie să respecte, în toate situaţiile, şi următoarele obligaţii:
- să asigure păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare pe care le ţine în custodie;
- să nu facă uz de niciunul din instrumentele financiare pe care le ţine în custodie sau de
drepturile ce decurg din acestea şi să nu transfere aceste instrumente financiare fără acordul
expres al deţinătorilor;
- să returneze clienţilor, la solicitarea acestora, instrumentele financiare şi fondurile
băneşti încredinţate.
SSIF are obligaţia păstrării, pe o perioadă de cel puţin 5 ani, a tuturor înregistrărilor
referitoare la serviciile de investiţii financiare prestate şi tranzacţiile efectuate, astfel încât
CNVM să poată supraveghea respectarea prevederilor legale şi să poată verifica respectarea
de către societate a obligaţiilor faţă de clienţi sau potenţiali clienţi. SSIF autorizată să presteze
serviciile de investiţii financiare prevăzute la arte. 5, alin. 1, pct. 2, lit. a din Legea nr.
297/2004 este responsabilă pentru plăţile şi decontările aferente instrumentelor financiare
păstrate în custodie.
Respectarea regulilor şi a procedurilor interne este asigurată de consiliul de
administraţie şi conducătorii SSIF, aceştia având obligaţia de a asigura menţinerea unor
standarde profesionale şi de conduită adecvate ale întregului personal al societăţii. SSIF este
responsabilă pentru conduita şi activitatea persoanelor angajate, în legătură cu realizarea
obiectului de activitate.
Conform art. 24, alin. 2 din Legea nr. 297/2004, „creditorii unui intermediar (un SSIF)
nu pot apela, în nicio situaţie la activele investitorilor, inclusiv în cadrul procedurii de
insolvabilitate”. Noţiunea „nu pot apela” trebuie înţeleasă în sensul că aceşti creditori nu pot
executa instrumente financiare proprietatea investitorilor. De asemenea, un intermediar (SSIF)
nu poate folosi activele unui client în scopul garantării tranzacţiilor încheiate în cont propriu
sau în contul altui client, cu excepţia cazului în care clientul îşi dă acordul în scris.
Înaintea prestării de servicii de investiţii financiare, intermediarii vor informa
investitorii cu privire la fondurile sau schemele de compensare a investitorilor.

4.3. Procedurile interne

În vederea respectării regulilor de prudenţialitate stabilite de CNVM, SSIF are

obligaţia de a întocmi un set de proceduri interne care să asigure îndeplinirea de către
societate, administratori, conducători, angajaţi şi colaboratori a atribuţiilor ce le revin şi a
obligaţiilor faţă de investitori. Conform art. 70 din Regulamentul CNVM 12/2004, acestea
trebuie să cuprindă:
a) reguli şi proceduri adecvate privind mecanismele de control intern;

175
 b) reguli şi proceduri eficiente pentru evaluarea şi administrarea riscurilor;
c) reguli şi proceduri pentru securitatea şi controlul sistemelor informatice, pentru
asigurarea confidenţialităţii şi păstrării în siguranţă a datelor şi informaţiilor stocate, inclusiv
recuperarea acestora în caz de dezastre;
d) reguli şi proceduri pentru încheierea tranzacţiilor cu instrumente financiare în contul
propriu şi în contul persoanelor relevante;
e) reguli şi proceduri interne privind includerea sau nu a clienţilor în categoria clienţilor
profesionali, conform Anexei nr. 870;
f) reguli şi proceduri privind evidenţierea separată a instrumentelor financiare şi a
fondurilor aparţinând clienţilor;
g) reguli şi proceduri privind politica de executare a ordinelor;
h) reguli şi proceduri pentru prevenirea şi evitarea conflictelor de interese;
i) reguli şi proceduri cu privire la relaţiile cu clienţii în scopul de a se asigura că
administratorii, conducătorii, angajaţii şi colaboratorii SSIF acţionează întotdeauna în cel mai
bun interes al clienţilor şi că aceste persoane nu obţin niciun avantaj din utilizarea
informaţiilor confidenţiale de care iau cunoştinţă, în special acolo unde poate apărea o situaţie
de conflict de interese între SSIF şi client;
j) reguli şi proceduri aplicabile în situaţia externalizării unor funcţii în scopul evitării
riscului operaţional suplimentar. Externalizarea funcţiilor operaţionale importante nu poate fi
efectuată într-un mod care să prejudicieze esenţial calitatea controlului intern al SSIF şi
capacitatea CNVM să supravegheze respectarea de către SSIF a obligaţiilor sale.

4.4. Structura organizatorică a SSIF. Procedurile interne

4.4.1. Structura organizatorică a SSIF

Societăţile de servicii de investiţii financiare trebuie să-şi constituie structuri

organizatorice adecvate pentru activităţile pe care le desfăşoară şi să dispună de personal
specializat. Structura minimă organizatorică a unei SSIF trebuie să cuprindă următoarele
departamente71:
- Departamentul Front Office
- Departamentul Tranzacţii
- Departamentul Back Office
- Departamentul Contabilitate
- Departamentul Analiză
- Departamentul Piaţa Primară
- Serviciul Suport
- Compartimentul de control intern.

Schematic, organigrama SSIF este următoarea:

70
Clientul profesional este clientul care posedă experienţa, cunoştinţele şi capacitatea de a lua decizia
investiţională şi de a evalua riscurile pe care aceasta le implică: instituţii de credit; SSIF; alte instituţii financiare
autorizate sau reglementate; societăţi de asigurări; OPCVM; SAI; fonduri de pensii şi societăţile de administrare
a acestora; traderii; alţi investitori instituţionali; societăţi comerciale ce îndeplinesc următoarele condiţii (bilanţ
contabil total – 20.000.000 de euro, cifra de afaceri netă 40.000.000 euro, fonduri proprii 2.000.000 euro)
guverne naţionale sau regionale, instituţii publice care administrează datoria publică, bănci centrale, instituţii
internaţionale şi supranaţionale, ca de exemplu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Centrală
Europeană, Banca Europeană de Investiţii şi alte organizaţii internaţionale similare. Alţi investitori a căror
activitate principală o reprezintă investiţia în instrumente financiare, inclusiv entităţi care se ocupă cu securizarea
activelor sau alte tranzacţii financiare.
71
Gabriela Anghelache, Bursa şi piaţa bursieră, op. cit., pag. 190-196. A se vedea şi I. Popa, op. cit., vol. I, pag.
88-93, pentru structura organizatorică a societăţilor de brokeraj (societăţile de bursă) din SUA şi Marea Britanie,
Simona Fătu, op. cit., pag. 115-151.
176
 ADUNAREA GENERALĂ

Consiliul de
administraţie

Preşedinte/
Dir. general

Dep. Front Dep. Dep. Back Dep. Con- Dep. Dep. Piaţa Serviciul Comp. de
Office Tranzacţii Office tabilitate Analiză primară Suport control intern

177
Departamentul Front Office – cu rol de atragere a clienţilor prin prezentarea de oferte
adecvate, stabilirea strategiei de investiţii, întocmirea dosarului fiecărui client, preluarea
ordinelor clienţilor şi transmiterea lor spre execuţie Departamentului Tranzacţii. În cadrul
acestui departament, lucrează agenţii autorizaţi (brokerii)72.
Departamentul Tranzacţii – este considerat „creierul” operaţiunilor efectuate de SSIF. În
cadrul acesteia, funcţionează un serviciu pentru operaţiuni bursiere şi serviciul de operaţiuni
extrabursiere. Personalul cuprinde agenţi de bursă şi traderi autorizaţi. Atribuţiile
departamentului constau în: primirea ordinelor de la Departamentul Front Office, transmiterea
ordinelor spre piaţa de tranzacţionare corespunzătoare, executarea tranzacţiilor, primirea
rapoartelor referitoare la executarea tranzacţiilor, transmiterea rapoartelor agenţilor
responsabili de cont.
Departamentul Back Office – asigură înregistrarea, calculaţia, compararea şi reconcilierea,
confirmarea şi contabilizarea73. Aceasta presupune evidenţa tranzacţiilor, completarea zilnică
a registrului sau jurnalului tranzacţiilor, a registrului de vânzări şi cumpărări, calculul
costurilor tranzacţiilor, compararea tuturor tranzacţiilor efectuate de societate cu contrapărţile
corespunzătoare, evidenţa tranzacţiilor pentru clienţi (achiziţii şi vânzări), tranzacţiile pe cont
propriu, calculele sumelor de achitat sau de încasat, în vederea decontării cu pieţele
reglementate. De asemenea, întocmeşte confirmările privind efectuarea tranzacţiilor şi asigură
calcularea taxelor şi comisioanelor datorate firmei de clienţi.
Departamentul Contabilitate – asigură realizarea a patru mari categorii de funcţiuni74:
mişcarea fondurilor în numerar (încasări, plăţi, relaţiile cu băncile comerciale, transferul de
fonduri către şi de la banca de decontare, întocmirea registrelor contabile şi documentelor
financiar-contabile primare; mişcarea şi evidenţa valorilor mobiliare; rezolvarea tranzacţiilor
ratate; contabilitatea firmei şi întocmirea raportărilor financiare.
Departamentul Analiză – cu sarcina de a analiza evoluţia tranzacţiilor şi a cursurilor valorilor
mobiliare în scopul oferirii unor opinii calificate pentru brokeri, în vederea efectuării
tranzacţiilor pe contul clienţilor şi cont propriu. De asemenea, departamentul urmăreşte
evoluţia numărului de clienţi, a numărului de ordine executate/neexecutate, valoarea la zi a
portofoliilor clienţilor şi a portofoliului societăţii etc.
Departamentul Piaţa Primară – este conex Departamentului Front Office. Asigură analiza
plasamentelor potenţiale pentru clienţii societăţii, respectiv oportunităţile de realizare a unui
plasament de către un emitent prin intermediul SSIF.
Serviciul Suport – asigură întreţinerea sistemului informativ, realizarea copiilor de siguranţă a
sistemului informatic, serviciul de e-mail, realizarea de materiale de prezentare a SSIF.

4.4.2. Controlul intern

Noţiunea şi rolul controlului intern

Pornind de la principiul fundamental al pieţei de capital – protecţia investitorilor –
legiuitorul a considerat util ca în cadrul SSIF să se constituie un compartiment de control
intern specializat pentru supravegherea respectării de către societate şi personalul acesteia a
legislaţiei în vigoare incidente pieţei de capital precum şi a normelor interne.
SSIF autorizate să presteze serviciile de investiţii financiare prevăzute la art. 5, alin.1,
pct.1, lit. a, b şi d şi pct. 2, lit. a, b, d, f şi g din Legea nr. 297/2004 şi care nu tranzacţionează
instrumente financiare pe cont propriu şi nu subscriu în cadrul emisiunilor de valori mobiliare
în baza unui angajament ferm vor avea cel puţin un reprezentant în cadrul compartimentului
de control intern. SSIF autorizate să presteze toate serviciile de investiţii financiare prevăzute
la art. 5, alin.1, din Legea nr. 297/2004, vor avea cel puţin doi reprezentanţi în cadrul
compartimentului de control intern.

72
Fiecare client va lucra numai cu un agent autorizat de servicii de investiţii financiare.
73
Simona Fătu, op. cit., pag. 128-132
74
Idem, op. cit., pag. 132-140; Gabriela Anghelache, op. cit., pag. 195.
178
 Condiţiile prevăzute de lege pentru reprezentanţii compartimentului de control
intern
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 reglementează condiţiile cerute pentru calitatea de
reprezentant al compartimentului de control intern, condiţii referitoare la onorabilitate,
pregătire profesională, incompatibilităţi, respectiv:
a) Pregătirea profesională
Reprezentantul în compartimentul de control financiar trebuie să îndeplinească două
condiţii:
- să aibă studii superioare economice sau juridice absolvite cu examen de licenţă şi
experienţă de minimum 2 ani în piaţa de capital. În cazul în care experienţa în piaţa de capital
este mai mare de 5 ani, studiile superioare pot avea şi alt profil decât economic sau juridic;
- Să fi participat la stagiile de pregătire şi să fi promovat testul privind cunoaşterea
legislaţiei în vigoare organizat de către organismele de formare profesională atestate de
CNVM.
b) Onorabilitatea
Reprezentantul în compartimentul de control intern trebuie să îndeplinească două
condiţii:
- să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte infracţiuni
de natură economică;
- să nu fi fost sancţionată de CNVM, BNR sau de CSA cu interzicerea desfăşurării de
activităţi pe pieţele supravegheate de acestea.
c) Incompatibilităţi
Reprezentantul în compartimentul de control financiar trebuie să nu fie acţionar
semnificativ al SSIF, auditor intern şi să nu exercite nici o atribuţie de natura celor pe care
trebuie să le controleze. De asemenea, el trebuie să aibă atribuţii de control intern numai în
cadrul unei SSIF.
Reprezentantul în compartimentul de control financiar trebuie să fie angajat cu
contract individual de muncă, opinăm noi pe durată nedeterminată.
Autorizarea reprezentantului compartimentului de control intern
Legiuitorul nu a lăsat la aprecierea exclusivă a SSIF desemnarea reprezentantului în
compartimentul de control financiar, impunând autorizarea acestuia de către CNVM, din
aceleaşi considerente ce ţin de protecţia investitorilor. Ca urmare SSIF va depune la CNVM,
pentru fiecare persoană pentru care cere autorizarea, o cerere întocmită conform anexei 2A la
Regulament, însoţită de următoarele documente:
a) curriculum vitae, cu specificarea pregătirii şi experienţei profesionale;
b) copia actului de identitate;
c) copia legalizată a actelor de studii;
d) copia atestatului de absolvire a cursului pentru personalul compartimentului de control
intern, eliberat de CNVM;
e) certificat de cazier judiciar, eliberat cu cel mult 30 de zile anterior depunerii cererii, în
original sau în copie legalizată;
f) certificat de cazier fiscal eliberat cu cel mult 15 zile anterior depunerii cererii, în
original sau în copie legalizată;
g) declaraţia pe propria răspundere, în original, întocmită conform anexei 2B (la
Regulament), referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 19 din Regulamentul
CNVM;
h) dovada achitării în contul CNVM a tarifului pentru obţinerea autorizaţiei şi pentru
înscrierea în Registrul CNVM;
i) fişa cu responsabilităţile detaliate ale fiecărei persoane din cadrul compartimentului de
control intern.

179
 Atribuţiile reprezentantului compartimentului de control intern
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede la art. 23 că reprezentantul
compartimentului de control intern îşi va desfăşura activitatea în baza unor proceduri scrise de
supraveghere şi control, elaborate în vederea asigurării respectării de către SSIF şi angajaţii
săi a legilor, regulamentelor, instrucţiunilor şi procedurilor incidente pieţei de capital, precum
şi a regulilor şi procedurilor interne ale societăţii. Regulamentul prevede la art. 24 atribuţiile
reprezentantului compartimentului de control intern, atribuţii ce pot fi grupate astfel:
1. Atribuţii de monitorizare, prevenire, informare şi remediere a încălcărilor legii
Se cuprind în această categorie următoarele:
- să monitorizeze şi să verifice cu regularitate aplicarea prevederilor legale incidente
activităţii SSIF şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite;
- să asigure informarea societăţii şi a angajaţilor acesteia cu privire la regimul juridic
aplicabil pieţei de capital;
- să prevină şi să propună măsuri de remediere a oricăror situaţii de încălcare a legilor,
reglementărilor în vigoare, incidente pieţei de capital sau a procedurilor interne ale societăţii
de către SSIF sau de către angajaţii acesteia;
- să ţină evidenţa tuturor reclamaţiilor primite de la clienţi şi a modului de soluţionare a
acestora;
- să se asigure de utilizarea exclusiv personală de către fiecare agent pentru servicii de
investiţii financiare a codurilor de acces şi a parolelor transmise de entităţile pieţei de capital;
- să raporteze consiliului de administraţie, conducătorilor şi auditorilor financiari
situaţiile de încălcare a legislaţiei, a reglementărilor în vigoare sau a procedurilor interne.
2. Atribuţii de avizare a unor documente emise de SSIF
Cuprindem în această categorie:
- să avizeze documentele transmise de SSIF către CNVM în vederea obţinerii
autorizaţiilor prevăzute de reglementările CNVM, precum şi raportările transmise CNVM şi
entităţilor pieţei de capital;
- să analizeze şi să avizeze materialele informative / publicitare ale SSIF.
3. Atribuţii privind ţinerea unor registre obligatorii şi întocmirea de rapoarte
Potrivit dispoziţiilor art. 25 şi art. 26 din Regulamentul CNVM reprezentantul
compartimentului de control intern are obligaţia de a ţine două registre, respectiv:
¾ Registrul de evidenţă a reclamaţiilor clienţilor
Acesta se va ţine la sediul social/central precum şi la fiecare sucursală. În acest
registru vor fi înregistrate reclamaţiile clienţilor. Registrul trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii: identitatea clientului care transmite reclamaţia şi serviciul prestat la
care se referă; datele de identificare ale persoanelor din cadrul SSIF la adresa cărora s-au
formulat reclamaţiile sau cărora clientul s-a adresat pentru prestarea serviciului de investiţii
financiare; data reclamaţiei; faptele reclamate; prejudiciul reclamat de client; data şi modul de
soluţionare a reclamaţiei.
Termenul de rezolvare a reclamaţiei nu poate depăşi 30 de zile de la data înregistrării
acesteia. Registrul este public, iar SSIF are obligaţia de al pune la dispoziţia CNVM, la
solicitarea acesteia.
¾ Registrul de evidenţă a investigaţiilor
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 24 din Regulament, reprezentantul
compartimentului de control intern are obligaţia să ţină un registru în care va evidenţia
investigaţiile efectuate, durata lor, perioada la care se referă, rezultatul acestora, propunerile
înaintate în scris consiliului de administraţie / conducătorilor SSIF şi deciziile luate de
persoanele abilitate să ia măsuri de soluţionare.
Reprezentantul compartimentului de control intern are obligaţia ca la sfârşitul fiecărui
an, până la data de 31 ianuarie a anului următor să înainteze consiliului de administraţie al
SSIF un raport cuprinzând activitatea desfăşurată, investigaţiile efectuate, abaterile constatate,
propunerile făcute şi programul / planul investigaţiilor propuse pentru anul următor. Raportul,

180
propunerile avizate şi planul de investigaţii aprobat de consiliul de administraţie vor fi
transmise de acesta CNVM până la data de 1 martie.
Vacanta funcţiei de reprezentant al compartimentului de control intern
Vacanta postului poate fi creată fie ca urmare a încetării raporturilor de muncă dintre
SSIF şi angajat, fie ca urmare a retragerii autorizaţiei CNVM la cererea societăţii, ori cu titlu
de sancţiune.
Conform art. 22, alin. 2 din Regulamentul CNVM nr. 12/2004, în situaţia în care SSIF
nu mai are autorizaţi numărul minim de reprezentanţi ai compartimentului de control intern,
până la autorizarea unui nou reprezentant, unul din conducătorii SSIF va îndeplini provizoriu,
pentru o perioadă de maximum 6 luni şi funcţia de reprezentant al acestui compartiment. SSIF
va notifica CNVM această situaţie.
Retragerea autorizaţiei reprezentantului compartimentului de control intern
Retragerea autorizaţiei reprezentantului compartimentului de control intern poate
dispusă la cererea SSIF sau ca urmare a aplicării acestei sancţiuni.
¾ Retragerea autorizaţiei la cererea SSIF
SSIF are obligaţia să ceară retragerea autorizaţiei în cazul în care raporturile de muncă
dintre aceasta şi persoana angajată ca reprezentant al compartimentului de control intern, au
încetat, indiferent de cauză, precum şi în cazul modificării contractului de muncă prin trecerea
angajatului pe un alt post.
CNVM decide retragerea autorizaţiei în termen de 30 de zile de la data depunerii
cererii. Cererea va fi însoţită de precizarea motivelor care au condus la această solicitare şi
dovada achitării în contul CNVM a tarifului de retragere.
Persoana a cărei autorizaţie a fost retrasă în aceste condiţii, nu va putea fi autorizată în
aceeaşi calitate de reprezentant al compartimentului de control intern, al unei alte SSIF, decât
după 60 de zile de la data retragerii autorizaţiei precedente.
¾ Retragerea autorizaţiei cu titlu de sancţiune
CNVM poate dispune retragerea autorizaţiei ca urmare a unei ordonanţe de
sancţionare cu interzicerea temporară a activităţilor ce cad sub incidenţa Legii nr. 297/2004.

4.5. Contractul de prestări de servicii de investiţii financiare

4.5.1. Consideraţii introductive

Am arătat în prima parte a lucrării noastre că o caracteristică esenţială a pieţei de

capital este aceea că presupune derularea tranzacţiilor cu valori mobiliare prin intermediari
autorizaţi. Societăţile de servicii de investiţii financiare au ca obiect de activitate prestarea de
servicii de investiţii către terţi, cu titlu profesional. Intermedierea este o faptă de comerţ
obiectivă, prin raportare la dispoziţiile art. 3, Cod comercial75.
Conform art. 28, alin. 1 şi 2 din Legea nr. 297/2004, prestarea de servicii de investiţii
financiare, în contul investitorilor, se face pe baza unui contract, redactat în două exemplare,
dintre care unul va fi remis clientului. Prin Regulamentul CNVM 12/2004 au fost statuate
conţinutul şi clauzele minimale ale contractelor încheiate cu investitorii, inclusiv pentru
contractele la distanţă.

4.5.2 Cererea de deschidere de cont

Pentru a putea presta servicii de investiţii financiare, investitorul persoană fizică sau
juridică trebuie să solicite deschiderea unui cont, prin completarea unei cereri de deschidere

75
Cu privire la faptele de comerţ obiective, a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 30-44; I.L. Georgescu,
op. cit., vol. I, pag. 180-185.
181
de cont. Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede că cererea de deschidere de cont trebuie să
cuprindă cel puţin următoarele:
a) datele de identificare ale clientului persoană fizică sau juridică, după caz;
b) informaţii privind profilul clientului, care se vor referi la: încadrarea sau nu în
categoria clienţilor profesionali, pregătirea profesională, estimarea valorii investiţiei, nivelul
riscului pe care doreşte să şi-l asume (ridicat, mediu, scăzut);
c) deţinerile de valori mobiliare mai mari sau egale cu 5% din valoarea tranzacţiilor cu
instrumente financiare şi deţinerile pe poziţii deschise prin intermediul altui intermediar, dacă
este cazul;
d) numele şi funcţia salariatului/agentului cu care clientul va ţine legătura;
e) semnătura clientului, a persoanei autorizate din partea SSIF şi ştampila societăţii;
f) împuternicirea pentru persoana care transmite ordine, dacă aceasta nu este
reprezentantul legal al clientului persoană juridică, după caz;
g) anexa: copia documentului de identitate sau a certificatului de înregistrare la Oficiul
Registrului Comerţului sau la instituţia similară din statul de origine, după caz.
Dacă clientul solicită servicii constând în consultanţă de investiţii sau servicii de
administrare a portofoliului, SSIF va obţine de la client sau de la potenţialul client informaţiile
necesare cu privire la cunoştinţele şi experienţa în domeniul investiţiilor financiare specifice
tipului instrumentului financiar sau serviciului de investiţii, situaţia financiară a acestuia şi
obiectivele investiţionale, astfel încât SSIF să fie în măsură să recomande serviciile de
investiţii şi instrumentele financiare care sunt potrivite acestuia.
Dacă SSIF prestează alte servicii de investiţii financiare decât cel prezentat în
precedent, aceasta va solicita clientului sau potenţialului client să furnizeze informaţii privind
cunoştinţele şi experienţa acestuia în domeniul investiţiilor financiare specifice tipului de
instrument financiar sau serviciului de investiţii oferit sau solicitat, astfel încât SSIF să fie în
măsură să evalueze dacă serviciile de investiţii sau instrumentele financiare avute în vedere
sunt potrivite profilului respectivului client. Dacă, pe baza informaţiilor primite, SSIF
consideră că instrumentul financiar şi serviciul de investiţii solicitat nu sunt potrivite pentru
client sau potenţialul client, are obligaţia să-l avertizeze pe acesta. De asemenea, SSIF va
avertiza clientul sau potenţialul client, dacă refuză să furnizeze informaţiile solicitate, că acest
refuz va conduce la imposibilitatea societăţii de a stabili dacă instrumentul financiar sau
serviciul de investiţii avut în vedere este adecvat acestuia. Avertismentele SSIF adresate
clientului sau potenţialului client pot fi menţionate în cadrul formularului standard privind
cererea de deschidere de cont.
SSIF care prestează servicii de investiţii financiare constând doar în executarea şi/sau
preluarea şi transmiterea ordinelor clienţilor cu sau fără prestarea serviciilor conexe, pot
furniza clienţilor aceste servicii fără a fi necesară obţinerea informaţiilor sau evaluarea
oportunităţilor investiţiei, dacă sunt întrunite următoarele condiţii cumulative:
a) serviciile prestate se referă la acţiuni admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată,
instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni sau alte titluri de creanţă, cu excepţia acelor
obligaţiuni sau titlurile de creanţă care reprezintă activul suport al instrumentului financiar
derivat, titlurile de participare ale organismelor de plasament colectiv şi alte instrumente
similare non-complexe;
b) serviciul de investiţii financiare este furnizat la iniţiativa clientului sau a potenţialului
client;
c) clientul sau potenţialul client a fost informat cu privire la faptul că, la furnizarea
acestui serviciu de investiţii financiare, SSIF nu are obligaţia de a evalua oportunitatea
investiţiei în respectivul instrument financiar sau a serviciului prestat şi, de aceea, aceasta
poate beneficia de protecţia corespunzătoare prevăzută de regulile de conduită relevante.
Acest avertisment poate fi inclus în cadrul unui formular standard;
d) SSIF respectă obligaţiile stabilite prin regulament în legătură cu conflictul de interese.
Clienţii potenţiali vor fi informaţi de SSIF, înaintea prestării oricărui serviciu, că, în
baza informaţiilor disponibile, sunt consideraţi a fi clienţi profesionali şi vor fi trataţi ca atare.
182
Aceştia pot solicita să nu fie trataţi drept clienţi profesionali, caz în care vor beneficia de un
grad mai înalt de protecţie din partea SSIF, semnând un contract în acest sens ce trebuie să
prevadă dacă protecţia este valabilă pentru unul sau mai multe servicii sau tranzacţii ori pentru
unul sau mai multe tipuri de produse.
De asemenea, clienţii unei SSIF, alţii decât cei consideraţi profesionali, inclusiv
instituţiile publice şi investitorii individuali privaţi, pot renunţa la protecţia ce trebuie
asigurată acestora conform regulilor de conduită. Orice renunţare la protecţia acordată de
regulile de conduită va fi considerată validă numai dacă, în urma evaluării de către SSIF a
experienţei, cunoştinţelor şi abilităţilor clientului, se dovedeşte că acesta are capacitatea să ia
singur decizii investiţionale şi să înţeleagă riscurile care decurg din acestea.
Criteriul stabilit prin Regulamentul nr. 12/2004 pentru evaluarea experienţei şi
cunoştinţelor unui client este cel al experienţei cerute de reglementările CNVM pentru
administratorii şi conducătorii SSIF. În cazul unor persoane juridice, persoana care va fi
evaluată va fi persoana mandatată să desfăşoare tranzacţii în numele respectivei societăţi. În
cadrul evaluării, trebuie îndeplinite cel puţin două din următoarele criterii:
a) clientul a desfăşurat un număr semnificativ de tranzacţii pe piaţă, cu o frecvenţă medie
de 10 pe trimestru, pe o perioadă anterioară de cel puţin patru trimestre;
b) portofoliul financiar al clientului, cuprinzând depozite în numerar şi instrumente
financiare, depăşeşte 500.000 euro;
c) clientul lucrează sau a lucrat în sectorul financiar cel puţin un an pe o piaţă financiară,
care necesită cunoştinţe despre tranzacţii sau serviciile de investiţii financiare.
Procedura prin care clienţii pot fi trataţi drept clienţi profesionali este următoarea:
¾ clienţii trebuie să declare, în scris, SSIF că doresc să fie trataţi drept clienţi
profesionali, în general sau pentru un anumit serviciu sau tranzacţie ori pentru un tip de
tranzacţie sau produs;
¾ SSIF trebuie să le dea clienţilor un avertisment clar, în scris, în legătură cu drepturile
de protecţie a investitorilor pe care le pot pierde;
¾ clienţii trebuie să declare în scris, într-un document separat de contract, că sunt
informaţi asupra consecinţelor pe care le implică pierderea drepturilor de protecţie.
Clienţii profesionali sunt obligaţi să informeze SSIF în legătură cu orice schimbare
care le-ar putea afecta calificarea curentă.
Tipuri de conturi ce pot fi deschise de un client
În raport de obiectivele investiţionale şi tipul de client, pot fi deschise următoarele tipuri de
conturi76:
1. Contul nesolicitat
Acest tip de cont presupune existenţa unei relaţii unice între client şi SSIF. Clientul este, de
regulă, acţionar din procesul de privatizare în masă, care apelează la intermediar pentru
vânzarea acţiunilor dobândite, fără ca acesta să-şi exprime dorinţa de a efectua tranzacţii
ulterioare. Clientul completează formularul de vânzare unică a acţiunilor rezultate din
programul de privatizare în masă (FVAD) şi formularul pentru vânzare integrală.
2. Contul la vedere individual (cash account)
Acest tip de cont presupune executarea de tranzacţii cu instrumente financiare numai cu banii
avansaţi de client, „cash”. Contul este nominal, iar, la deschiderea lui, agentul completează un
formular care trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: datele de identificare, datele
de stare civilă, venitul lunar, conturile deschise la alte SSIF, modul în care poate fi contactat
agentul de valori mobiliare.
3. Contul administrat
Acest tip de cont presupune că un client lasă pe seama SSIF efectuarea tranzacţiilor cu valori
mobiliare şi alte instrumente financiare. Clientul avansează banii, valorile mobiliare şi
semnează un contract de administrare a portofoliului individual pe bază discreţionară ce
prevede condiţiile şi limitele în care agentul de valori mobiliare poate acţiona.

76
Simona Fătu, op. cit., pag. 119-121; Gabriela Anghelache, op. cit., pag. 197.
183
Suntem tot în prezenţa unui cont administrat atunci când contul este deschis de către părintele
sau tutorele unui minor, pe numele minorului, administrarea fiind realizată până la majorat de
părinte sau tutore. Contul este administrat şi atunci când o persoană titulară a unui astfel de
cont împuterniceşte un terţ să-l administreze, depunând la SSIF o împuternicire specială.
4. Contul comun (joint account)
Acest tip de cont presupune existenţa a doi sau mai mulţi titulari, fiecare având posibilitatea să
facă acte de dispoziţie asupra contului. De regulă, este folosit de membrii unei familii.
5. Contul de marjă/în lipsă (margin account)
Acest tip de cont presupune încheierea de către SSIF şi client a unui contract de marjă, care
stabileşte condiţiile în care SSIF creditează clientul. SSIF calculează şi percepe dobânda, prin
adăugarea unei cote procentuale la dobânda pieţei. De asemenea, părţile semnează şi un
contract de împrumut care oferă SSIF dreptul de a împrumuta instrumentele financiare
cumpărate în marjă, altor SSIF sau societăţi depozitare.

4.5.3. Documentul de prezentare a SSIF

Înaintea semnări contractului de prestări servicii financiare şi a cererii de deschidere de

cont, SSIF va înmâna clientului sau potenţialului client un document de prezentare. Acest
document va fi scris într-o formă accesibilă, astfel încât clientul/potenţialul client să înţeleagă
natura şi riscurile serviciilor de investiţii financiare, specificitatea instrumentului financiar
oferit, toate pentru a-i permite să ia decizii investiţionale în cunoştinţă de cauză.
Documentul de prezentare trebuie să cuprindă informaţii adecvate cu privire la cel
puţin următoarele:
a) datele de identificare ale SSIF;
b) grupul căruia SSIF aparţine, dacă este cazul;
c) denumirea autorităţii competente care a emis autorizaţia;
d) serviciile de investiţii financiare autorizate;
e) instrumentele financiare şi strategiile de investiţii avute în vedere;
f) informaţii cu privire la caracteristicile principale ale fiecărui instrument financiar şi
avertismente cu privire la riscurile asociate investiţiilor în respectivele instrumente financiare
sau cu privire la anumite strategii de investiţii;
g) locurile (trading venues) unde sunt executate tranzacţiile (piaţa reglementată, ATS);
h) informaţii despre fondul de compensare a investitorilor;
i) comisioanele şi tarifele, taxele şi impozitele asociate;
j) informaţii cu privire la existenţa compartimentului de control intern, a reprezentantului
acestuia şi a posibilităţii transmiterii eventualelor reclamaţii;
k) elementele minime necesare derulării tranzacţiilor cu instrumente financiare, inclusiv
constituirea marjelor, fondurilor de garanţie etc., dacă este cazul.
Informaţiile cuprinse în documentul de prezentare pot fi înregistrate în cadrul unul
formular standard.

4.5.4. Conţinutul contractului de prestări servicii de investiţii

financiare. Clauze minime

Prestarea de servicii de investiţii financiare de către SSIF în contul investitorilor se

face pe baza unui contract în două exemplare, dintre care unul va fi remis clientului. Conform
art. 78 din Regulamentul CNVM 12/2004, contractul va conţine cel puţin următoarele clauze:
a) serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate şi tipul instrumentelor financiare ce
vor fi tranzacţionate;
b) durata contractului, modul în care contractul poate fi reînnoit, modificat sau reziliat;

184
 c) drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi alţi termeni în care societatea va furniza
clientului servicii de investiţii financiare. Drepturile şi obligaţiile părţilor contractului pot fi
inserate prin referire la alte documente sau texte legale;
d) procedura şi mijloacele prin care clienţii vor transmite ordine şi instrucţiuni;
e) tipul, conţinutul şi frecvenţa documentelor privind activitatea desfăşurată ce vor fi
transmise clientului;
f) consimţământul expres al clientului pentru înregistrarea şi stocarea de către SSIF a
instrucţiunilor, confirmărilor acestuia transmise telefonic, după caz. În cazul în care clientul
nu este de acord cu înregistrările şi stocarea, ordinele nu vor fi preluate telefonic;
g) declaraţia clientului prin care menţionează că înţelege termenii şi îşi asumă riscul ce
decurge din tranzacţiile cu instrumente financiare;
h) orice clauze privind prestarea serviciilor de investiţii financiare convenite de părţi;
i) comisioanele şi orice alte tarife asociate pentru prestarea serviciilor de investiţii
financiare;
j) semnătura clientului, a persoanei autorizate din partea SSIF şi ştampila societăţii;
k) regimul dobânzii aferente sumelor depuse de clienţi în conturile curente;
l) cursul de schimb valutar şi condiţiile în care clientul poate refuza acest curs.
În cazul încheierii unui contract de administrare a portofoliului individual pe bază
discreţionară, pe lângă datele menţionate anterior, contractul trebuie să mai conţină şi
următoarele:
¾ caracteristicile contului de portofoliu referitoare la categoriile de instrumente
financiare în care se vor face investiţii şi eventualele limite impuse, tipul de tranzacţii pe care
SSIF le poate efectua cu respectivele instrumente financiare;
¾ identificarea tranzacţiilor pe care SSIF le poate face numai cu acordul expres al
clienţilor, dacă este cazul. Dacă nu sunt impuse restricţii, acest aspect va fi menţionat în mod
distinct;
¾ posibilitatea SSIF de a delega competenţele primite în baza contractului de
administrare, limitele şi condiţiile unei asemenea delegări, iar, în situaţia în care delegarea nu
priveşte întregul portofoliu, instrumentele financiare şi pieţele reglementate pentru care
această delegare a fost acordată;
¾ posibilitatea clienţilor de a revoca unilateral mandatul dat unei SSIF, în baza
contractului de administrare a portofoliului sau de a-şi retrage, parţial sau integral, în orice
moment, fondurile libere de orice sarcini, fără ca acest fapt să inducă plata unor despăgubiri.
Clientul are obligaţia de a acoperi eventualele pierderi rezultate din tranzacţiile efectuate în
contul său;
¾ numele agentului de servicii de investiţii financiare mandatat de SSIF cu administrarea
contului clientului.

4.5.5. Documente şi rapoarte transmise de SSIF clienţilor

Ordinul de tranzacţionare
A doua fază a unei tranzacţii cu instrumente financiare este plasarea ordinului
clientului în modalitatea convenită prin contractul de prestări servicii, către agentul de valori
mobiliare. Ordinul poate fi de vânzare, respectiv de cumpărare de instrumente financiare, şi
trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii pentru a fi valid. Conform art. 82, alin. 2, lit.
a din Regulamentul CNVM 12/2004, formularul de ordin, pentru fiecare ordin de
tranzacţionare, va cuprinde cel puţin următoarele: denumirea SSIF şi numele clientului,
denumirea instrumentului financiar, locul unde este executată tranzacţia (piaţa reglementată,
ATS etc.), deţinerile clientului privind respectivul instrument financiar, tipul ordinului (limită
sau la piaţă), tipul tranzacţiei (vânzare, cumpărare), cantitatea şi preţul, momentul preluării
ordinului (data, ora, minutul şi secunda), termenul de valabilitate al ordinului, dacă ordinul a
fost plasat la iniţiativa clientului sau la recomandarea agentului, alte precizări privind

185
informarea corectă a clientului (luarea la cunoştinţă de oferte publice în derulare, modificări
de capital anterioare, fuziuni, divizări etc.), numele în clar şi semnătura agentului pentru
servicii de investiţii financiare/agentului delegat care a preluat ordinul, semnătura clientului,
dacă ordinul nu a fost preluat telefonic, ştampila SSIF sau a sediului secundar.
Cea mai importantă indicaţie a unui ordin este cea legată de preţ. Distingem
următoarele tipuri de ordine77:
Ordinul la piaţă (market order/au mieux) – e un ordin de vânzare/cumpărare la cel mai bun
preţ oferit de piaţă, la momentul primirii acestuia. Un ordin de cumpărare la piaţă impune
obţinerea celui mai scăzut preţ existent pe piaţă, în momentul când brokerul primeşte
instrucţiunea de executare a ordinului. Un ordin de vânzare la piaţă trebuie executat la cel mai
bun preţ existent, când brokerul primeşte ordinul. Dacă brokerul nu reuşeşte să execute
ordinul în condiţiile menţionate, se spune că „a pierdut piaţa”, iar intermediarul este obligat
să-l despăgubească pe client pentru pierderile suferite. Tranzacţiile se efectuează cu
respectarea următoarelor reguli:
- indiferent de nivelul preţurilor, ordinele la piaţă sunt executate înaintea ordinelor
limită;
- dacă la deschiderea şedinţei de tranzacţionare sau în timpul acesteia sunt mai multe
ordine la piaţă, se aplică regula „primul venit, primul servit”.
Ordinul la limită (limit order) – este un ordin în care clientul precizează preţul maxim pe care
înţelege să-l plătească în calitate de cumpărător, respectiv preţul minim pe care îl acceptă, în
calitate de vânzător. Unui ordin limită îi este asociată întotdeauna clauza „la un preţ mai bun”,
ceea ce înseamnă că brokerul este obligat să cumpere titlurile la un preţ mai mic sau să le
vândă la un preţ mai mare, dacă piaţa permite, în caz contrar fiind răspunzător pentru că „a
pierdut piaţa”. Acest procedeu este ilustrarea principiului general valabil pentru orice piaţă de
capital „Clientul beneficiază de cea mai bună execuţie (best execution price)”.
Ordinul stop (stop loss order) – sau de limitare a pierderii. Acesta devine un ordin de
vânzare/cumpărare la piaţă atunci când preţul titlului evoluează în sens contrar aşteptării
clientului, respectiv creşte/scade la nivelul specificat.
Un ordin stop de vânzare este plasat la un preţ inferior nivelului curent al pieţei pentru
prezervarea profitului obţinut la un titlu cumpărat anterior cumpărat cu un preţ mai mic sau
pentru a limita reducerea preţului la anumite titluri deţinute de client. Deîndată ce preţul
coboară la nivelul inferior menţionat, ordinul devine unul de piaţă, iar brokerul este obligat să
vândă titlul la cel mai bun preţ obtenabil.
Un ordin stop de cumpărare este plasat la un nivel superior cursului curent al pieţei,
urmărindu-se reducerea pierderii la o poziţie de vânzare luată anterior.
Ordinul stop limită este acel ordin de tranzacţionare stop care, la declanşare, devine
ordin limită (ex. vinde stop 25.000, limita 23.000).
Ordine cu menţiuni speciale – ordinele clienţilor pot cuprinde şi anumite instrucţiuni pentru
brokeri, cele mai importante fiind următoarele:
- instrucţiunea „la zi” (day order) înseamnă că ordinul este valabil numai pentru şedinţa
de tranzacţionare din ziua respectivă; dacă nu se specifică altfel, toate ordinele sunt
considerate la zi;
- instrucţiunea „bun până la anulare” (good-till-cancelled) sau ordin deschis (open
order) înseamnă că ordinul rămâne valabil până când clientul îl anulează sau până când
tranzacţia a fost executată;
- instrucţiunea „totul sau nimic” (all or none) – clientul doreşte să vândă/cumpere un
volum important de titluri, la un anumit curs şi într-o perioadă precizată; ordinul este executat
numai dacă piaţa oferă condiţiile cerute de cantitate şi de preţ;
- instrucţiunea „execută sau anulează” (fill or kill) – presupune cumpărarea/vânzarea
imediată şi completă a unui anumit volum de titluri ori renunţarea la executare;

77
Gabriela Anghelache, op. cit., pag. 198-201; Ioan Popa, op. cit., pag. 113-117; Simona Fătu, op. cit., pag. 125-
127.
186
 - instrucţiunea „imediat sau anulează” (immediate or cancel) cere ca tranzacţia să fie
executată imediat total sau parţial. Partea neexecutată se anulează;
- instrucţiunea „la deschidere” (at the opening) – înseamnă că ordinul trebuie executat la
deschiderea pieţei sau se anulează;
- instrucţiunea „la închidere” (at the end) – înseamnă că ordinul trebuie executat imediat
înaintea închiderii pieţei.
Clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul oricând înainte de
executarea acestuia.
Confirmarea privind executarea ordinelor
Societatea de servicii de investiţii financiare are obligaţia să transmită clienţilor, în
maximum 24 de ore de la data executării ordinelor şi la sfârşitul zilei pentru tranzacţiile cu
instrumente financiare derivate o confirmare a executării ordinelor primite de la clienţi.
Formularul de confirmare a executării ordinelor trebuie, conform art. 82, lit. b din
regulamentul 12/2004, să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: denumirea SSIF şi
numele clientului; denumirea şi cantitatea instrumentului financiar tranzacţionat; cantitatea şi
preţul de executare sau, în cazul contractelor cu opţiuni, preţul de exercitare şi prima;
momentul executării ordinului (data, ora, minutul şi secunda); tipul tranzacţiei (vânzare,
cumpărare); locul unde se execută tranzacţia (piaţa reglementată, ATS), precizări din care să
reiasă dacă în tranzacţia încheiată contrapartea a fost contul propriu sau contul persoanelor
relevante; informaţii privind decontarea tranzacţiei (dacă decontarea a avut loc sau nu şi data
decontării); comisioanele, tarifele taxele şi impozitele percepute; poziţiile deschise pe contul
acestuia, suma în contul în marjă şi suma disponibilă, profitul sau pierderea înregistrată;
primele plătite; primele încasate şi apelul în marjă, dacă este cazul, pentru tranzacţiile cu
instrumente financiare derivate.
Un alt document ce trebuie întocmit de SSIF este formularul de raportare către clienţi.
În funcţie de prevederile contractului, acesta va cuprinde următoarele date: numele clientului;
denumirea instrumentelor financiare deţinute; cantitatea şi preţul mediu de vânzare/cumpărare
pentru fiecare instrument financiar tranzacţionat în numele clientului; preţul mediu pentru
fiecare instrument financiar corespunzător zilei de raportare; diferenţe favorabile/nefavorabile
(în cazul administrării unui portofoliu pe bază discreţionară, SSIF va raporta imediat orice
diminuare a valorii activelor încredinţate, ca rezultat al unor pierderi reale sau potenţiale, care
ar atinge sau ar depăşi 10% din respectiva valoare); disponibilul de numerar în contul
clientului; istoric de tranzacţionare şi de evoluţie a situaţiei financiare.
Extrasul de cont
Acest document va fi transmis clienţilor lunar, dacă clauzele contractuale nu prevăd un
alt termen. Extrasul de cont trebuie să conţină date privind portofoliul acestora şi disponibilul
existent în cont.
Reguli privind informarea clienţilor
Investitorii pe piaţa de capital au dreptul de acces la informaţie certă, corectă,
suficientă şi făcută publică la momentul oportun privind valorile mobiliare, emitenţii lor şi
activitatea acestora pe piaţă. Pentru informarea investitorilor, reglementările CNVM stabilesc
anumite obligaţii şi în sarcina intermediarilor. Conform dispoziţiilor art. 83-86 din
Regulamentul CNVM 12/2004, societăţile de servicii de investiţii financiare au următoarele
obligaţii:
¾ să furnizeze la timp clienţilor săi informaţiile necesare pentru a le permite acestora
luarea deciziilor investiţionale în cunoştinţă de cauză. Informaţiile trebuie să fie exacte, clare
şi adecvate încât să ofere o informare completă şi să nu ducă în eroare. Informaţiile trebuie să
permită clienţilor să ia, în baza lor, decizii investiţionale, să reacţioneze prompt în legătură cu
pierderile curente sau potenţiale, să reflecte consistenţa dintre obiectivul, strategia
investiţională propusă şi portofoliul de care dispun;
¾ este interzisă comunicarea, publicarea sau distribuirea către public a oricărui mesaj
publicitar despre care SSIF ştie sau ar trebui să ştie că include informaţii false, neclare,

187
incomplete, afirmaţii exagerate, neverificate ori ambigue sau care pot induce în eroare.
Mesajele publicitare trebuie să fie în mod clar identificate ca atare;
¾ pentru furnizarea la timp a informaţiilor SSIF trebuie să ia în consideraţie: urgenţa cu
care trebuie soluţionată o situaţie clară; timpul necesar clientului să perceapă şi să reacţioneze
la informaţia transmisă şi termenii contractuali agreaţi de client;
¾ conţinutul şi scopul pentru care sunt transmise informaţiile trebuie să fie uşor de
înţeles, iar datele relevante trebuie să fie clar evidenţiate. Prin modul de prezentare a
informaţiilor nu trebuie să fie omise, ascunse sau diminuate date ori avertismente importante;
¾ SSIF poate publica şi distribui materiale ce nu fac recomandări specifice, ci doar
conţin o listă a tuturor recomandărilor făcute de aceasta în trecut. Lista trebuie să conţină
următoarele elemente: denumirea fiecărui instrument financiar recomandat: data şi tipul
recomandării (de exemplu: vânzare sau cumpărare); preţul sau intervalul de preţ la momentul
la care a fost făcută recomandarea; preţul sau intervalul de preţ pentru care a fost făcută
recomandarea;
¾ materiale publicitare ale SSIF trebuie să facă referire la riscurile inerente tranzacţiilor
cu instrumente financiare, incluzând, fără ca enumerarea să fie limitativă, fluctuaţia preţurilor
pieţei, incertitudinea dividendelor, a randamentelor şi/sau a profiturilor, fluctuaţia cursului de
schimb. Dacă SSIF foloseşte citate, cotaţii, tabele, hărţi, grafice, statistici ori alte materiale
similare, sursa informaţiilor respective trebuie indicată clar. În cazul materialelor publicitare
de tip mărturie referitoare la SSIF şi/sau a calităţii consultanţei de investiţii oferită de aceasta,
materialul respectiv trebuie să evidenţieze clar următoarele elemente: mărturia respectivă nu
trebuie considerată ca reprezentativă decât pentru experienţa persoanei care o face, iar nu
pentru alţi clienţi; mărturia nici nu indică şi nici nu garantează performanţe viitoare de succes;
dacă SSIF a efectuat direct sau indirect o plată pentru mărturia respectivă; în cazul în care
mărturia respectivă implică aspecte de ordin tehnic referitoare la investiţii, persoana care o
face trebuie să dispună de cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a putea formula o opinie
valabilă;
¾ SSIF poate prin personalul său să facă recomandări clienţilor săi/potenţialilor clienţi
legate de tranzacţii cu instrumente financiare, numai dacă dispune de analize financiare şi de
alte documente accesibile publicului cu privire la instrumentul financiar respectiv.
De asemenea, SSIF trebuie să facă cunoscute clientului toate informaţiile deţinute cu
privire la instrumentele financiare ce fac obiectul investiţiei respective şi să aducă la
cunoştinţa acestuia că performanţele anterioare nu reprezintă garanţii ale performanţelor
viitoare.
¾ materialele publicitare ale SSIF trebuie să conţină denumirea completă a societăţii,
adresa sediului social/central inclusiv statul de origine, numerele de telefon şi fax, numărul şi
data deciziei de autorizare. SSIF nu poate folosi numele nici unei autorităţi publice într-un
mod care ar putea indica că aceasta din urmă garantează sau aprobă serviciile prestate de
societate. De asemenea, publicitatea SSIF privitoare la o anumită investiţie sau la o strategie
investiţională nu va conţine promisiuni cu privire la rezultate specifice, garanţii, pretenţii
exagerate sau cereri nefondate ori proiecţii sau prognoze de rezultate pentru care nu există o
bază reală. Toate proiecţiile şi/sau prognozele trebuie să fie în mod clar identificate ca atare;
¾ SSIF are obligaţia să permită clienţilor să verifice ulterior condiţiile în care o
tranzacţie a fost executată, sens în care va pune la dispoziţia clienţilor toate informaţiile afişate
în sistem, cu privire la preţurile şi volumul de tranzacţionare aferente instrumentului financiar,
subiect al tranzacţiei;
¾ publicitatea SSIF poate fi realizată şi printr-o pagină de Internet. Aceasta trebuie să
conţină cel puţin următoarele informaţii: adresa sediului social/central şi a sediilor secundare,
inclusiv datele de contact (telefon, fax, e-mail) pentru fiecare dintre acestea; capitalul social;
numele administratorilor, conducătorilor, acţionarilor semnificativi,
reprezentantului/reprezentanţilor compartimentului de control intern; informaţii privind fondul
de compensare a investitorilor. SSIF are obligaţia să se asigure de corectitudinea şi caracterul
complet al tuturor informaţiilor care sunt afişate pe pagina de Internet;
188
 ¾ publicitatea SSIF trebuie să fie avizată de către reprezentantul compartimentului de
control intern. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau operatorul de piaţă pot obliga
SSIF să modifice informaţiile cuprinse pe pagina de Internet ori pot interzice difuzarea unui
material publicitar, dacă acesta contravine legii, reglementărilor CNVM sau ale pieţei
reglementate;
¾ SSIF are obligaţia să păstreze la sediul social/central copii ale tuturor materialelor
publicitare şi ale conţinutului paginii de Internet pentru o perioadă de doi ani de la apariţie sau
afişare. De asemenea, SSIF are obligaţia să pună la dispoziţia CNVM ori a operatorului de
piaţă toate materialele publicitare, la cererea acestuia.

4.5.6. Reguli privind executarea ordinelor clienţilor

Regulamentul CNVM nr. 12/2004 stabileşte un ansamblu de reguli privind executarea

ordinelor clienţilor menite să asigure protecţia acestora şi integritatea pieţei. În aplicarea
dispoziţiilor legale, SSIF are obligaţia să întocmească şi să implementeze reguli şi proceduri
clare privind politica de executare a ordinelor, care să conducă la obţinerea celor mai bune
rezultate posibile pentru ordinele clienţilor.
Politica de executare a ordinelor va include, corespunzător fiecărei categorii de
instrumente financiare cu privire la:
- locul de tranzacţionare (piaţa reglementată, sistemul alternativ de tranzacţionare) în
care SSIF execută ordinele clienţilor săi;
- factorii care afectează alegerea locului executării ordinelor;
- posibilitatea executării ordinelor prin intermediul altei SSIF.
Din ansamblul reglementării desprindem următoarele reguli:
1. SSIF trebuie să ia toate măsurile pentru obţinerea celor mai bune rezultate posibile
pentru clienţii săi
Cuantificarea celor mai bune rezultate se realizează luând în considerare preţul,
costurile, viteza, posibilitatea executării şi decontării, volumul, natura tranzacţiei, orice alte
caracteristici relevante pentru executarea ordinului. Dacă clientul transmite o instrucţiune
specifică, SSIF are obligaţia executării ordinului conform acestei instrucţiuni.
2. SSIF are obligaţia să furnizeze clienţilor săi informaţii adecvate cu privire la politica
de executare a ordinelor şi să obţină acordul prealabil al clienţilor cu privire la aceasta
Clienţii vor fi informaţi cu privire la posibilitatea ca ordinele lor să fie executate în
afara pieţei reglementate sau a sistemului alternativ de tranzacţionare, caz în care este necesar
acordul prealabil şi expres al acestora. Acordul clientului poate fi obţinut în cadrul general al
contractului sau separat pentru fiecare tranzacţie.
3. SSIF trebuie să asigure o deplină egalitate de tratament faţă de clienţii săi
În general, pieţele de capital aplică următoarele reguli menite să asigure egalitatea de
tratament a investitorilor78:
a) prioritatea de preţ – se execută mai întâi ordinele de cumpărare la preţuri mai mari,
înaintea celor date la preţuri mai mici; similar, ordinele de vânzare la preţuri mai mici vor fi
executate înaintea celor la preţuri mai mari;
b) în cazul ordinelor date la acelaşi preţ, se procedează astfel:
- prioritatea de timp – primul ordin plasat va fi primul executat
- prioritatea de volum – primul ordin executat va fi cel cu volumul cel mai mare
- executarea pro-rata – toate ordinele la acelaşi preţ vor fi executate în raport cu volumul
lor. Regula se aplică atunci când piaţa nu permite executarea integrală a ordinelor, alocându-se
pentru fiecare o rată din volumul disponibil al pieţei.

78
Gabriela Anghelache, op. cit., pag. 200.
189
 4. SSIF trebuie să execute mai întâi ordinele clienţilor şi apoi ordinele proprii sau în
contul persoanelor relevante79
În acest sens, art. 89, alin. 2 din Regulament dispune că SSIF trebuie să implementeze
reguli şi proceduri care să urmărească executarea promptă, corectă şi expeditivă a ordinelor
clienţilor faţă de alte ordine ale clienţilor sau faţă de ordinele proprii ale SSI. Regulile şi
procedurile adoptate vor trebui să permită executarea ordinelor comparabile ale clienţilor în
concordanţă cu momentul primirii acestora de către SSIF.
De asemenea, înainte de a tranzacţiona un anumit instrument financiar în contul
propriu sau în contul persoanelor relevante, SSIF trebuie să execute ordinele primite de la
clienţi pentru acel instrument financiar, care pot fi executate în condiţiile pieţei.
5. SSIF poate dobândi autoritate discreţionară asupra portofoliului de instrumente
financiare al unui client, numai dacă obţine acordul scris al acestuia şi declaraţia cu privire
la faptul că înţelege asumarea riscului ce decurge din administrarea discreţionară a contului
său
Conform art. 91, alin. 2 din Regulament, în situaţia administrării unui cont
discreţionar, contrapartea în tranzacţie nu poate fi contul propriu, contul persoanelor relevante
sau alt cont al unui client SSIF, decât dacă se asigură un preţ mai bun decât cel oferit de piaţă.
Agentul pentru servicii de investiţii financiare al SSIF mandatat în contractul de administrare
are obligaţia de a completa ordine de vânzare/cumpărare în cazul în care efectuează tranzacţii
în legătură cu conturile discreţionare ale clienţilor lor. Aceste ordine de tranzacţionare vor fi
aprobate de coordonatorul ierarhic superior agentului pentru servicii de investiţii financiare.
6. SSIF are obligaţia să demonstreze clienţilor lor, la solicitarea acestora, că ordinele
lor au fost executate în concordanţă cu politica societăţii de executare a ordinelor şi
reglementările legale
Această obligaţie este conexă obligaţiei SSIF de a pune la dispoziţia clienţilor toate
informaţiile afişate în sistem, cu privire la preţurile şi volumul de tranzacţionare aferente
instrumentului financiar, subiect al tranzacţiei.
7. Refuzul de a executa un ordin trebuie comunicat imediat clientului împreună cu
justificarea refuzului
SSIF poate refuza executarea unui ordin dacă, spre exemplu, generează un conflict de
interese, are drept scop ascunderea identităţii proprietarului instrumentelor financiare, există
semnale care indică operaţiuni de manipulare a pieţei.
8. SSIF poate presta servicii de investiţii principale sau conexe în numele unui client prin
intermediul altei SSIF dacă, în acest mod, realizează o tranzacţie mai avantajoasă pentru
client şi/sau nu creşte nivelul comisioanelor şi al celorlalte cheltuieli suportate de client
SSIF are obligaţia să transmită complet instrucţiunile clientului şi să asigure acurateţea
informaţiilor transmise. De asemenea, este responsabilă în ceea ce priveşte oportunitatea
pentru client a recomandărilor şi consultanţei furnizate. SSIF care primeşte instrucţiunile
clientului sau ordinele prin intermediul altei SSIF este responsabilă pentru executarea
serviciului sau a tranzacţiei, conform reglementărilor.

4.5.7. Conflictul de interese

Societatea de servicii de investiţii financiare are obligaţia să identifice, să prevină şi să

gestioneze conflictele de interese, astfel încât să nu fie afectate interesele clienţilor. Se disting
3 tipuri de conflicte de interese:

79
Noţiunea de persoane relevante nu este expres definită de Legea nr. 297/2004 şi de Regulamentul nr. 12/2004.
acestea pot fi identificate însă pornind de la definirea noţiunii de cont persoane relevante (staff) – contul deschis
la SSIF, în numele administratorilor, conducătorilor, acţionarilor, auditorilor, agenţilor pentru servicii de
investiţii financiare sau al oricăror alţi angajaţi sau colaboratori ai SSIF, precum şi al persoanelor cu care aceştia
se află în legături strânse pentru evidenţierea deţinerilor şi operaţiunilor cu instrumente financiare şi numerar ale
acestora.
190
 a) între societate şi, administratori, salariaţi şi agenţi sau orice persoană aflată în mod
direct sau indirect în poziţie de control faţă de societate şi clienţii societăţii;
b) între doi clienţi ai societăţii;
c) între combinaţii ale situaţiilor menţionate mai sus.
În vederea prevenirii apariţiei unor situaţii de conflict de interese, pentru garantarea
confidenţialităţii informaţiilor obţinute în cursul desfăşurării diferitelor servicii, pentru a
asigura un înalt nivel de eficienţă şi de securitate serviciilor prestate, SSIF are obligaţia să
separe activităţile care pot conduce la apariţia unui conflict de interese. Cerinţele minime pe
care trebuie să le îndeplinească organizarea internă a SSIF sunt următoarele:
¾ departamentele de specialitate şi personalul implicat să păstreze confidenţialitatea
oricărei informaţii de care iau cunoştinţă în cursul activităţii, în special informaţiile care nu au
devenit încă publice şi care ar putea influenţa preţul de tranzacţionare pe piaţă;
¾ oricare dintre informaţiile menţionate lit. a) să nu fie folosite în tranzacţiile efectuate
de către SSIF în contul propriu, în contul persoanelor relevante sau în contul unor terţi ori
clienţi interesaţi;
¾ separarea funcţiilor privind decizia, execuţia şi supravegherea activităţii;
¾ separarea atribuţiilor principale astfel încât să se evite îndeplinirea de către aceeaşi
persoană a unor atribuţii care pot avea ca rezultat erori greu de detectat sau activităţi care pot
fi susceptibile de abuz şi care expun la risc societatea sau clienţii acesteia;
¾ mecanisme de securitate şi control al sistemelor informatice pentru asigurarea
confidenţialităţii şi păstrării în siguranţă a datelor şi informaţiilor stocate, a fişierelor şi
bazelor de date. Datele stocate se referă cel puţin la următoarele: ordine introduse, modificate,
anulate, executate, rămase neexecutate;
¾ alocarea unor coduri şi/sau parole personale de acces, netransferabile fiecărei categorii
de salariaţi şi personalului de conducere.
Dacă structura organizatorică şi administrativă a societăţii stabilită pentru
administrarea conflictelor de interese nu este suficientă pentru a asigura prevenirea
conflictelor de interese, SSIF are obligaţia să notifice clientului în mod clar natura şi sursa
conflictului de interese, înainte de a presta servicii de investiţii financiare în numele acestuia.
SSIF are obligaţia de a informa clienţii despre existenţa uneia sau mai multora din
următoarele situaţii:
- SSIF este formator de piaţă80 pentru instrumentul financiar recomandat;
- SSIF şi/sau unul dintre administratorii, conducătorii, acţionarii semnificativi,
directorii, agenţii pentru servicii de investiţii financiare sau agenţii delegaţi au deţineri mai
mari de 5% din instrumentul financiar recomandat sau deţin opţiuni, drepturi sau warrante
pentru a cumpăra acelaşi procent din instrumentul financiar recomandat;
- SSIF a participat în ultimii doi ani la o ofertă publică pentru instrumentul financiar
recomandat;
- Orice alt conflict de interese referitor la instrumentul financiar recomandat.
În principiu, dacă conflictele de interese nu pot fi evitate sau gestionate conform
politicii interne independente, SSIF nu trebuie să presteze servicii de investiţii financiare în
calitate de contraparte a clientului sau în numele clientului faţă de care se află, direct sau
indirect, într-un conflict de interese. Excepţia de la această regulă există decât în situaţia în
care a dezvăluit, în prealabil, clientului natura şi întinderea interesului său, fie în scris, fie
telefonic, şi numai în situaţia în care clientul a fost de acord să încheie o tranzacţie în
condiţiile prezentate. Informarea clientului şi acordul acestuia trebuie înregistrate de către
SSIF, inclusiv pe suport magnetic, dacă comunicarea se face telefonic.

80
Formator de piaţă (market maker) – firma care face oferte de vânzare şi cereri de cumpărare în nume şi pe cont
propriu anunţând două preţuri (ask şi bid); el face piaţa ca un angrosist de valori care se angajează să vândă şi să
cumpere un anumit volum de titluri. Preţul la care SSIF, formatorul de piaţă „este gata” să cumpere o valoare
mobiliară se numeşte „cotaţie fermă de cumpărare” (BID); preţul la care „este gata să vândă” se numeşte „cotaţie
fermă de vânzare” (ASK).
191
 4.5.8. Contrapărţi eligibile

Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004 nu definesc noţiunea de

contraparte eligibilă. Din ansamblul reglementării, rezultă că acestea sunt clienţi profesionali
sau alte entităţi care posedă experienţa, cunoştinţele şi capacitatea de a lua decizia
investiţională şi de a evalua riscurile pe care aceasta le implică. Conform art. 94 din
Regulament, sunt considerate contrapărţi eligibile:
- societăţile de servicii de investiţii financiare, instituţiile de credit şi societăţile de
asigurări;
- organismele de plasament colectiv şi societăţile lor de administrare;
- fondurile de pensii şi societăţile lor de administrare;
- alte instituţii financiare autorizate sau reglementate conform legislaţiei comunitare sau
legilor naţionale ale unui stat membru;
- persoanele fizice sau juridice ale căror activităţi principale constau în tranzacţionarea
în cont propriu şi/sau a instrumentelor financiare derivate având ca suport mărfurile;
- traderii;
- guvernele naţionale şi entităţile publice subordonate acestora, inclusiv autorităţile
publice care gestionează datoria publică;
- băncile centrale şi organizaţiile transnaţionale.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate recunoaşte drept contrapărţi eligibile
alte entităţi decât cele menţionate, care întrunesc condiţiile predeterminate corespunzătoare,
inclusiv mărimea deţinerilor. De asemenea, CNVM poate recunoaşte contrapărţi eligibile
entităţi din alte state, echivalente categoriilor menţionate anterior, dacă întrunesc condiţii
predeterminate corespunzătoare, inclusiv mărimea deţinerilor.
SSIF autorizată să execute ordine în numele clienţilor şi/sau să efectueze tranzacţii în
cont propriu şi/sau să primească şi să transmită ordine atunci când respectivele operaţiuni sunt
efectuate cu sau între contrapărţi eligibile, nu-i sunt aplicabile unele prevederi ale
Regulamentului CNVM nr. 12/2004 (art. 71, alin. 1, lit. c; art. 79, alin. 2-6; art. 80, art. 81, art.
82, alin. 1, art. 83, alin. 1, art. 8, art. 89, alin. 2 şi art. 90). Entităţile-contrapărţi eligibile pot
solicita, fie în termeni generali, fie tranzacţie cu tranzacţie, tratarea lor ca şi client obişnuit
(retail client) cărora le sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate.

4.5.9. Cerinţe privind transparenţa şi integritatea operaţiunilor cu

instrumente financiare

Obligaţiile SSIF privind asigurarea integrităţii pieţelor, raportarea tranzacţiilor

şi păstrarea înregistrărilor
Societatea de servicii de investiţii financiare are obligaţia să păstreze şi să pună la
dispoziţia CNVM, pentru cel puţin 5 ani, rapoartele şi evidenţele cuprinzând date şi informaţii
relevante pentru toate tranzacţiile cu instrumente financiare pe care le-a efectuat, fie în cont
propriu, fie în contul clienţilor. Evidenţele trebuie să conţină toate informaţiile şi detaliile
privind identitatea clientului, precum şi informaţiile prevăzute de reglementările în vigoare
aplicabile prevenirii şi combaterii spălării de bani prin folosirea sistemului financiar81.

81
Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri
de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.
904/12 decembrie 2002, modificată prin Legea nr. 230/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I,
nr. 618/15 iulie 2005 şi prin Legea nr. 36/2006 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 200/3
martie 2006.
192
 SSIF trebuie să evidenţieze distinct, să întocmească şi să ţină la zi următoarele:
- un formular pentru fiecare ordin de tranzacţionare;
- formulare de confirmare a executării ordinelor;
- evidenţe privind apelurile în marjă şi notele privind alte debite/credite ale clienţilor;
- fişele conturilor clienţilor, conturile persoanelor relevante şi contul propriu;
- evidenţe ale operaţiunilor referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare, ale
intrărilor/ieşirilor de numerar şi ale altor avansuri sau debite ale clienţilor, precum şi
documentele primare care au stat la baza lor. Evidenţele vor reflecta contul în care tranzacţia a
fost efectuată, denumirea contului, instrumentul financiar tranzacţionat, cantitatea, preţul
unitar şi preţul total de vânzare sau cumpărare şi data tranzacţiei;
- evidenţele deţinerilor clienţilor, care să reflecte, în contul de numerar al fiecărui client,
toate vânzările/cumpărările, primirile/livrările de instrumente financiare, actualizate cel puţin
zilnic;
- situaţii privind activele şi pasivele, conturile de venituri, de cheltuieli şi de capital,
actualizate cel puţin lunar;
- documente care să reflecte, separat pentru fiecare instrument financiar, la data
compensării, toate poziţiile pe care SSIF le deţine în conturile personale şi ale clienţilor săi,
precum şi localizarea lor;
- evidenţe ale instrumentelor financiare în curs de transfer, ale dividendelor şi
dobânzilor primite, ale împrumuturilor acordate sau primite, precum şi ale instrumentelor
financiare ce nu au fost primite sau nu au fost livrate, actualizate cel puţin zilnic;
- fişele angajaţilor SSIF, cu menţionarea sancţiunilor şi a situaţiilor de punere sub
acuzare în legătură cu activitatea de intermediere, pentru perioada în care aceştia au fost
angajaţi SSIF.
SSIF trebuie să pună la dispoziţia CNVM toate documentele menţionate, la cerere, în
cel mult două zile lucrătoare. De asemenea, la cererea CNVM, SSIF are obligaţia de a furniza
în orice moment copii ale documentelor solicitate.
În scopul supravegherii în termeni reali a tranzacţiilor, operatorul de piaţă/operatorul
de sistem şi, după caz, SSIF, trebuie să întocmească şi să transmită CNVM în cel mai scurt
timp, dar nu mai târziu de sfârşitul următoarei zile lucrătoare, rapoartele privind tranzacţiile cu
instrumente financiare efectuate în contul clienţilor. Obligaţia transmiterii acestor rapoarte
revine, astfel:
- în cazul în care tranzacţionarea se efectuează în piaţa reglementată sau în sistemul
alternativ de tranzacţionare, obligaţia transmiterii rapoartelor revine, după caz, operatorului de
piaţă sau operatorului de sistem;
- în cazul tranzacţiilor efectuate de SSIF în calitate de operator independent, în afara
pieţelor reglementate sau a sistemelor alternative de tranzacţionare, obligaţia transmiterii
rapoartelor revine SSIF.
Rapoartele ce se transmit CNVM trebuie să cuprindă, cel puţin, detalii privind
denumirea şi numărul instrumentelor financiare cumpărate sau vândute, cantitatea, data şi
momentul executării fiecărei tranzacţii, preţul de tranzacţionare, precum şi datele de
identificare ale SSIF implicate.
Dacă instrumentele financiare subiect al raportării se tranzacţionează în cadrul altei
pieţe relevante, în termeni de lichiditate pentru respectivul instrument, rapoartele mai sus
menţionate se vor transmite CNVM şi autorităţii competente care supraveghează respectiva
piaţă, în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă82.
Rapoartele transmise CNVM de către sucursalele intermediarilor autorizaţi în statele
membre, care desfăşoară activităţi în România, vor fi transmise autorităţilor competente din
statele membre de origine, cu excepţia cazului în care aceste autorităţi au decis că nu doresc să
primească aceste informaţii.

82
Urmează ca CNVM să emită instrucţiuni pentru definirea pieţei relevante în termen de lichiditate în
conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă.
193
 În acelaşi scop al supravegherii pieţei, în virtutea principiului transparenţei şi pentru
asigurarea integrităţii operaţiunilor cu instrumente financiare, SSIF are obligaţia să transmită
CNVM situaţiile financiare periodice, rapoarte periodice şi anuale, respectiv:
- situaţii financiare lunare, trimestriale sau semestriale. Acestea se întocmesc în
conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 9/2004 privind adecvarea capitalului
societăţilor de servicii de investiţii financiare;
- raportul privind evidenţa operaţiunilor de împrumut, a cumpărărilor în marjă şi a
vânzărilor în lipsă. Acest raport se întocmeşte conform anexei nr. 7 la Regulament, în termen
de maximum 10 zile de la încheierea lunii de raportare sau în maximum 24 de ore de la
solicitarea CNVM;
- raportul privind tranzacţiile cu instrumente financiare „derivate” întocmit conform
anexei 7 la Regulament. Acest raport se întocmeşte şi se transmite CNVM în termen de
maximum 10 zile de la încheierea lunii de raportare sau în maximum 24 de ore de la
solicitarea CNVM;
- raportul semestrial, care cuprinde situaţiile financiare semestriale (bilanţ, cont de profit
şi pierderi), situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie;
- raportul anual, care cuprinde: situaţiile financiare anuale (bilanţ, cont de profit şi
pierderi, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici
contabile şi note explicative), raportul administratorilor, raportul auditorului financiar,
raportul auditorilor interni;
- raportul privind sursa veniturilor SSIF (detaliate pe categorii de servicii de investiţii
financiare) şi destinaţia cheltuielilor. Acesta va include şi un raport privind sursa veniturilor
(detaliate pe categorii de servicii de investiţii financiare) şi destinaţia cheltuielilor, pe fiecare
sediu secundar. Acest raport însoţeşte raportul anual;
- anual, până cel târziu la 31 ianuarie, anexa nr. 1 la Regulament, actualizată şi
completată integral, împreună cu:
a) lista sediilor secundare autorizate cuprinzând şi agenţii pentru servicii de investiţii
financiare şi, după caz, reprezentanţii compartimentului de control intern care îşi desfăşoară
activitatea la respectivele sedii secundare;
b) raport privind structura portofoliilor individuale ale clienţilor aflate în administrare;
c) raport privind măsurile disciplinare aplicate conducătorilor, agenţilor pentru serviciile
de investiţii financiare şi reprezentanţilor compartimentului de control intern;
d) contractele încheiate cu alţi intermediari;
e) raport privind activităţile aflate în obiectul de activitate autorizat, ce au fost
externalizate;
- raportul anual privind structura organizaţională şi sistemul de contabilitate.
Obligaţiile SSIF care acţionează în calitate de operator independent
Noţiunea de operator independent
Operatorul de piaţă este, conform Legii 297/2004, persoana juridică constituită sub
forma unei societăţi pe acţiuni care organizează şi administrează o piaţă reglementată.
Activitatea SSIF se desfăşoară în principal pe pieţe reglementate supravegheate de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare. Există însă situaţii în care prestările de servicii de investiţii
financiare se realizează de către SSIF în afara pieţelor reglementate şi a sistemelor de
tranzacţionare.
Societatea de servicii de investiţii financiare devine operator independent atunci când,
în mod organizat, frecvent şi sistematic, încheie tranzacţii pe cont propriu pentru executarea
ordinelor clienţilor în afara pieţelor reglementate sau a sistemelor alternative de
tranzacţionare.
Obligaţiile SSIF – operator independent
Din analiza dispoziţiilor art. 102-108 din Regulamentul CNVM 12/2004 rezultă două
concluzii, cu valoare de principii:

194
 - calitatea de operator independent priveşte doar acţiunile emise de societăţile
comerciale şi care nu se tranzacţionează pe pieţe reglementate şi în sistemele alternative de
tranzacţionare;
- regulile stabilite prin Regulament sunt aplicabile numai dacă operatorul independent
tranzacţionează cantităţi mai mici decât cantitatea/volumul standard din piaţă pentru fiecare
clasă de acţiuni va fi o cantitate reprezentativă a mediei aritmetice a valorii ordinelor
executate în piaţă pentru acţiunile incluse în fiecare clasă de acţiuni. În acest caz, „piaţa”
pentru fiecare acţiune reprezintă toate ordinele executate în România şi în Uniunea Europeană
în legătură cu respectiva acţiune, excluzându-le pe acelea ale căror volume sunt mai mari
decât volumul standard din piaţă pe acea acţiune.
Obligaţiile SSIF în calitate de operator independent sunt următoarele:
1. Obligaţia de publicare a cotaţiilor ferme pentru acele acţiuni admise la tranzacţionare
pe o piaţă reglementată, pentru care acţionează ca operator independent şi pentru care există o
piaţă lichidă83, conform criteriilor respectivei pieţe reglementate.
În cazul acţiunilor pentru care nu există o piaţă lichidă, operatorul independent va
prezenta cotaţiile clienţilor lor, la solicitarea acestora.
SSIF operator independent poate decide cantitatea sau cantităţile pentru care vor oferi
cotaţii. Pentru o anumită acţiune, fiecare cotaţie va include preţul ferm de cumpărare şi/sau
vânzare sau preţurile pentru o cantitate sau cantităţi care pot fi mai mici decât
cantitatea/volumul standard din piaţă pentru clasa de acţiuni de care aparţin respectivele
acţiuni. Preţul trebuie să reflecte condiţiile predominante existente în piaţă pentru respectiva
acţiune.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare va stabili anual clasa acţiunilor, luând în
considerare media aritmetică a valorii ordinelor executate în piaţă cu privire la acea acţiune.
Încadrarea unei acţiuni într-o anumită clasă se realizează pe baza datelor furnizate de
operatorul de piaţă sau de către autoritatea competentă a pieţei celei mai relevante. Informaţia
privind clasa acţiunilor trebuie făcută publică pentru a fi cunoscută de toţi participanţii la
piaţă.
SSIF are obligaţia de a asigura publicitatea cotaţiilor în mod regulat şi continuu, în
timpul programului normal de tranzacţionare, într-o manieră uşor accesibilă celorlalţi
participanţi la piaţă şi cu costuri comerciale rezonabile. Şi SSIF operator independent poate
să-şi actualizeze cotaţiile în orice moment. În condiţii excepţionale de piaţă, aceasta are
dreptul să-şi retragă cotaţiile.
2. Ordinele clienţilor vor fi executate cu respectarea următoarelor reguli:
a) ordinele clienţilor vor fi executate astfel încât să permită obţinerea celor mai bune
rezultate posibile, luând în considerare: preţul, costurile, viteza şi posibilitatea executării şi
decontării, volumul, natura tranzacţiei, orice alte caracteristici relevante pentru executarea
ordinului;
b) ordinele clienţilor obişnuiţi vor fi executate la preţurile cotate la momentul primirii lor.
În cazuri justificate, aceste ordine pot fi executate la un preţ mai bun cu condiţia ca ordinele să
cuprindă cantităţi mai mari decât cantitatea iniţiată în mod obişnuit de către un client obişnuit;
c) ordinele clienţilor profesionali pot fi executate la preţuri diferite faţă de cotaţiile
oferite, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor mai sus menţionate (lit. b), în situaţia în care
executarea tranzacţiilor cu mai multe valori mobiliare reprezintă parte a unei tranzacţii sau în
situaţia în care ordinele sunt supuse altor condiţii decât preţul curent de piaţă.
Dacă aplicarea prevederilor menţionate nu este posibilă, operatorul independent care
oferă o singură cotaţie sau a cărui cea mai mare cotaţie este mai mică decât cantitatea/volumul

83
Piaţa lichidă – piaţa recunoscută de CNVM în care valoarea actualizată a unei valori mobiliare poate fi
determinată, iar plata pentru valoarea mobiliară vândută poate fi încasată prompt şi în condiţii de siguranţă; dacă
valoarea actualizată nu poate fi determinată, înseamnă că nu există o piaţă lichidă pentru acea valoare mobiliară
şi ea nu poate fi inclusă ca activ al pieţei de valori mobiliare în scopul calculării capitalului net – Ordinul
Preşedintelui CNVM 3/1998 publicat în Monitorul Oficial nr. 114/1998.
195
standard de piaţă şi care primeşte un ordin de la un client cuprinzând o cantitate mai mare
decât cotaţia oferită de acesta, dar mai mică decât volumul standard de piaţă, poate decide să
execute acea parte a ordinului care depăşeşte cotaţia oferită de acesta, cu condiţia să se refacă
la preţul cotat. Aceeaşi regulă se aplică şi în situaţia în care ordinul unui client cuprinde o
cantitate ce reprezintă un multiplu al volumului standard din piaţă plus o diferenţă mai mică
decât volumul standard.
d) dacă operatorul independent oferă cotaţii diferite şi primeşte un ordin care se situează
între aceste cotaţii, va executa ordinul la unul dintre preţurile cotate, respectând regula
stabilită privind egalitatea de tratament egal faţă de clienţii săi.
3. SSIF are obligaţia de a stabili reguli clare care să guverneze accesul la cotaţii diferite şi
să elimine riscurile.
Conform art. 107, alin. 1 din Regulament, operatorii independenţi pot decide pe baza
politicii comerciale proprii, într-un mod obiectiv şi nediscriminatoriu, căror clienţi le vor
acorda acces la cotaţii diferite. SSIF poate refuza să încheie sau pot întrerupe relaţii de afaceri
cu clienţii din considerente comerciale cum ar fi statutul de creditori al clienţilor sau luarea în
considerare a riscului de contraparte şi de decontare finală într-o tranzacţie. De asemenea, în
vederea limitării riscului de a fi expus la multiple tranzacţii din partea aceluiaşi client,
operatorul independent poate limita, într-un mod nediscriminatoriu, numărul tranzacţiilor de la
acelaşi client care vor fi iniţiate în condiţiile publicate.
SSIF poate, de asemenea, ca într-un mod nediscriminatoriu să limiteze numărul total al
tranzacţiilor de la diferiţi clienţi în acelaşi timp, cu condiţia ca acest lucru să se efectueze
numai dacă numărul şi/sau volumul ordinelor clienţilor depăşesc considerabil norma.
Obligaţiile CNVM privind supravegherea SSIF operator independent
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare are dreptul şi obligaţia de a verifica dacă
SSIF care acţionează în calitate de operator independent:
- actualizează periodic preţurile de cumpărare şi/sau vânzare publicate şi dacă menţine
preţurile care reflectă condiţiile de piaţă predominante (preponderente);
-respectă condiţiile impuse pentru oferirea unor preţuri mai bune conform prevederilor
art. 105, alin. 4 din regulament referitoare la clienţii profesionali.
Obligaţiile SSIF privind transparenţa post tranzacţionare
Societatea de servicii de investiţii financiare care efectuează, în afara pieţei
reglementate sau a unui sistem alternativ de tranzacţionare, tranzacţii cu acţiuni admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în contul propriu sau în contul clienţilor, are obligaţia
să facă publice datele privind aceste tranzacţii respectiv: volumul de acţiuni, preţul, data, ora,
minutul şi secunda în care au fost efectuate.
Publicitatea trebuie făcută imediat după momentul executării tranzacţiei, în baza unor
costuri comerciale rezonabile şi într-o manieră cât mai uşor accesibilă participanţilor la piaţă,
în conformitate cu reglementările pieţei reglementate.
Publicarea informaţiilor post tranzacţionare va fi realizată prin intermediul sistemului
electronic al pieţei reglementate, pe care respectiva acţiune este admisă la tranzacţionare.
Operatorul de piaţă are obligaţia să permită transmiterea acestor informaţii prin intermediul
sistemului electronic al pieţei reglementate administrate, într-un mod nediscriminatoriu şi pe
baza unor costuri comerciale rezonabile.
Aceleaşi obligaţii post tranzacţionare revin SSIF şi în cazul în care efectuează, în afara
unui sistem alternativ de tranzacţionare, tranzacţii cu acţiuni care nu sunt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care sunt tranzacţionate în cadrul unui sistem
alternativ de tranzacţionare.
Practici frauduloase
Activitatea SSIF trebuie să se desfăşoare în limitele reglementărilor, evitând abuzul de
piaţă, practicile frauduloase şi activităţile de manipulare a pieţei. Legea nr. 297/2004 şi
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 nu definesc practica frauduloasă, respectiv practica onestă.
Art. 244, alin. 3 din lege defineşte noţiunea de practici de piaţă acceptate, ceea ce în opinia
noastră este sinonim cu practici oneste. Conform textului citat, practicile de piaţă acceptate se
196
referă la practicile utilizate în cadrul uneia sau a mai multor pieţe şi care sunt agreate de
CNVM, în conformitate cu procedurile comunitare. Ca urmare, practicile frauduloase sunt
acele practici contrare legii, reglementărilor CNVM.
Enumerarea legală a faptelor considerate de practica frauduloasă
Conform art. 110 din Regulamentul CNVM 12/2004, sunt considerate ca fiind practică
frauduloasă următoarele fapte:
a) furtul instrumentelor financiare ale clienţilor şi/sau fondurilor
băneşti aferente acestora;
b) împrumutul, gajarea sau constituirea de garanţii în numele SSIF prin utilizarea
instrumentelor financiare şi a disponibilităţilor băneşti care aparţin clienţilor sau terţilor, fără a
avea în prealabil autorizaţia scrisă expresă a clientului;
c) înstrăinarea sau folosirea directă sau indirectă a activelor clientului ori a drepturilor
provenind din proprietatea asupra acestora, fără autorizaţia scrisă expresă a clientului;
d) încheierea unor tranzacţii cu instrumente financiare care ar avea drept scop ascunderea
identităţii proprietarului acestora;
e) garantarea obţinerii unor rezultate financiare pozitive în urma tranzacţiilor efectuate;
f) executarea prioritară a ordinelor de tranzacţionare în contul propriu şi/sau contul
persoanelor relevante faţă de ordinele competitive anterioare sau concomitente în contul
clienţilor;
g) efectuarea de tranzacţii în situaţia existenţei unor conflicte de interese cu clienţii, fără
informarea sau acordul prealabil al clientului;
h) tranzacţionarea excesivă pentru un cont discreţionar, în sensul efectuării de tranzacţii
repetate, în defavoarea clientului, cu scopul de a genera comision pentru SSIF;
i) realizarea unui acord între două sau mai multe persoane care se află în legături strânse,
în scopul obţinerii de beneficii în dauna clienţilor sau care au ca scop şi rezultat creşterea ori
scăderea frauduloasă a preţului instrumentelor financiare;
j) informarea eronată, incompletă sau exagerată cu privire la un instrument financiar,
transmisă unui client în vederea determinării acestuia să deruleze tranzacţii având ca obiect
respectivul instrument financiar;
k) acoperirea obligaţiilor ce rezultă din tranzacţiile efectuate în contul propriu şi/sau
contul persoanelor relevante folosind activele clienţilor;
l) transmiterea unor informaţii din surse neoficiale, prezentate ca fiind confidenţiale, în
scopul determinării clienţilor sau potenţialilor clienţi de a efectua tranzacţii ori promisiuni de
câştig făcute clienţilor.
Enumerarea din art. 110 are un caracter enunţiativ, exemplificativ, consacrând doar
cele mai frecvente fapte ce constituie practică frauduloasă. Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare poate încadra şi alte fapte decât cele enunţate la art. 110 din Regulament în
categoria celor considerate ca practică frauduloasă.
Practicile frauduloase sunt strâns legate de noţiunea de manipulare a pieţei. Conform
art. 244, alin. 5, lit. a, b şi c din Legea nr. 297/2004 implică SSIF operaţiunile de manipulare
a pieţei prin:
a) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare:
1. care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea,
oferta sau preţul instrumentelor financiare;
2. care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul
uneia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal sau artificial;
b) tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care presupun procedee fictive sau orice altă
formă de înşelăciune;
c) diseminarea de informaţii prin mass media, inclusiv INTERNET sau prin orice alte
modalitate care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra
instrumentelor financiare.

197
 În examinarea tranzacţiilor sau a ordinelor de tranzacţionare, Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare, operatorul de piaţă, operatorul de sistem şi participanţii la piaţă vor lua în
considerare cel puţin următoarele semnale care pot indica operaţiuni de manipulare a pieţei:
¾ maniera în care ordinele de tranzacţionare date sau tranzacţiile efectuate reprezintă o
proporţie semnificativă a volumului de tranzacţionare a unui instrument financiar avut în
vedere pe piaţa reglementată, în special atunci când aceste operaţiuni conduc la modificarea
semnificativă a preţului instrumentului financiar;
¾ maniera în care ordinele de tranzacţionare date sau tranzacţiile efectuate de persoane
care cumpără sau vând cantităţi ale unui instrument financiar reprezentând poziţii
semnificative conduc la modificări semnificative ale preţului respectivului instrument
financiar sau ale instrumentului financiar derivat ori ale activului suport cu care se află în
legătură, admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
¾ maniera în care tranzacţiile efectuate nu conduc la modificări privind deţinătorii finali
ai instrumentului financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
¾ maniera în care ordinele de tranzacţionare date sau tranzacţiile efectuate sunt
concentrate într-o perioadă scurtă de timp în cadrul sesiunii de tranzacţionare şi conduc apoi la
schimbarea preţului în sens invers;
¾ maniera în care ordinele de tranzacţionare date şi retrase înainte de a fi executate
conduc la modificarea celui mai bun preţ de cumpărare sau vânzare a unui instrument
financiar admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau la modificarea înregistrărilor în
registrul ordinelor disponibil participanţilor la piaţă;
¾ maniera în care ordinele de tranzacţionare sunt date sau tranzacţiile sunt efectuate la
momentul sau în jurul unui anumit moment în care sunt determinate preţurile de referinţă,
preţurile de decontare şi estimările şi care conduc la modificări ale preţului cu efect asupra
estimărilor şi preţurilor sus menţionate;
¾ situaţia în care ordinele de tranzacţionare date sau tranzacţiile efectuate de către
persoane sunt precedate sau urmate de diseminarea unor informaţii false sau înşelătoare de
către aceleaşi persoane sau de către alte persoane cu care acestea se află în legătură;
¾ situaţia în care ordinele de tranzacţionare sunt date sau tranzacţiile sunt efectuate de
către persoane, înainte ca sau după ce aceleaşi persoane sau persoane cu care acestea se află în
legătură produc sau diseminează analize ori recomandări privind investiţiile care sunt
incorecte, aduc prejudicii sau sunt, în mod demonstrabil, influenţate de interese materiale.

4.5.10. Contractele la distanţă şi tranzacţiile prin INTERNET

Reglementare. Noţiunea de contract la distanţă

Legea nr. 297/2004 reglementează şi posibilitatea prestării de servicii de investiţii
financiare prin încheierea de contracte la distanţă. Prin Regulamentul CNVM 12/2004 sunt
detaliate conţinutul şi clauzele minime ale acestor contracte.
Conform art. 28, alin. 3, din Legea nr. 297/2004, prin contracte la distanţă se înţelege
orice contract, referitor la servicii de investiţii financiare, încheiat între un intermediar, în
calitate de ofertant, şi un investitor, în calitate de beneficiar de servicii de investiţii financiare,
în cadrul unui sistem de vânzări sau prestări de servicii de investiţii financiare la distanţă,
organizat de către ofertant, care, pentru derularea contractului, foloseşte exclusiv unul sau mai
multe mijloace de comunicare la distanţă, începând cu momentul încheierii contractului, până
la expirarea acestuia.
Conform alin. 6 al aceluiaşi text, prin mijloace de comunicare la distanţă se înţelege
orice mijloc care, fără a necesita prezenţa fizică simultană a ofertantului şi a beneficiarului de
servicii de investiţii financiare, poate fi utilizat, pentru realizarea acordului de voinţă între
părţi şi a obiectului contractului.
Din economia textelor legale citate, desprindem concluzia că textul art. 28, alin, 3 şi 5
constituie aplicaţiuni speciale ale prevederilor art. 35-39, Cod comercial, care reglementează
198
încheierea contractului între absenţi, în terminologia Codului comercial „între persoane
depărtate”. Aşa cum s-a spus în doctrină, ceea ce trebuie avut în vedere nu este distanţa dintre
părţile contractante, ci intervalul de timp care se scurge între manifestările lor de voinţă; o
parte nu ia cunoştinţă, în mod direct şi nemijlocit, de voinţa celeilalte părţi, ci prin intermediul
unor mijloace de comunicare şi după trecerea unui anumit interval de timp84.
Specificul tranzacţiilor cu valori mobiliare, necesitatea protejării investitorilor şi
asigurarea transparenţei pieţelor reglementate au impus anumite reguli derogatorii de la
dreptul comun.
Oferta de a contracta
Încheierea contractului la distanţă presupune două manifestări de voinţă - oferta de a
contracta, făcută de intermediar sau investitor şi acceptarea ofertei de către investitorul
interesat de respectivele servicii de investiţii financiare, respectiv SSIF85.
Înainte de a încheia un contract la distanţă sau la momentul prezentării propunerii de
încheiere a unui contract la distanţă, SSIF are obligaţia de a informa investitorii în timp util,
corect şi complet, cel puţin asupra elementelor prevăzute la art. 113 din Regulamentul
CNVM nr. 12/2004, respectiv:
I. Datele de identificare a SSIF: denumirea, serviciile de investiţii financiare prestate,
adresa sediului social/central, a sediilor secundare şi a modalităţilor de contactare (telefon,
fax, e-mail), codul unic de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului; numele şi prenumele
conducătorilor SSIF, adresa, numărul de telefon/fax şi e-mail-ul unde aceştia pot fi contactaţi,
autorizaţia acordată de CNVM, adresa, numărul de telefon/fax şi e-mail-ul CNVM.
II. Informaţii privind serviciile de investiţii financiare ce urmează să le presteze sau
intenţionează să le presteze Aceste informaţii se vor referi la:
- descrierea caracteristicilor principale ale serviciului de investiţii financiare; costul total
pe care investitorul trebuie să îl plătească pentru serviciul de investiţi financiare prestat de
SSIF incluzând toate comisioanele, taxele, tarifele sau cheltuielile aferente achitate direct de
către investitor sau prin intermediul SSIF, iar în cazul în care nu poate fi indicat un cost total
exact al serviciului prestat, investitorul va fi informat asupra modalităţii de calcul necesare
verificării costului total;
- precizarea faptului că serviciile de investiţi financiare implică anumite riscuri
caracteristice instrumentelor financiare; că operaţiunile ce urmează a fi executate depind de
fluctuaţiile pieţelor financiare asupra cărora SSIF nu are influenţă, precum şi a faptului că
performanţele statistice realizate nu sunt indicatori pentru performanţele viitoare;
- notificarea cu privire la existenţa altor taxe şi/sau costuri care nu sunt plătite prin
intermediul SSIF sau impuse de aceasta;
- indicarea termenului-limită până la care informaţiile furnizate sunt valabile;
- precizarea modalităţilor de plată şi de realizare a plăţii;
- indicarea oricărui cost suplimentar pentru investitor, rezultat din utilizarea de către
acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă astfel de costuri adiţionale sunt facturate
separat.
III. Informaţii privind conţinutul şi clauzele contractului la distanţă ce urmează a fi
încheiat
Aceste informaţii se vor referi la:
- existenţa dreptului de denunţare unilaterală a contractului prevăzut de art. 28, alin. 7 şi 8
din Legea 297/2004; suma pe care investitorul va trebui să o plătească pentru serviciile de
investiţii financiare prestate anterior denunţării, precum şi consecinţele ce decurg din
inexistenţa acestui drept;

84
Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 372; Constantin Stătescu, Constantin Bârsan, op. cit., pag. 52.
85
Cu privire la oferta şi acceptarea ofertei a se vedea D.D. Gerota, Teoria generală a obligaţiilor comerciale, pag.
58-77; I.L. Georgescu, Drept comercial român. Teoria generală a obligaţiilor comerciale, pag. 25-26; I. Turcu, L.
Pop, Contractele comerciale, vol. I, pag. 58; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 373.
199
 - durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă, în cazul prestării de servicii
financiare cu caracter permanent sau temporar;
- drepturile pe care le pot avea părţile de a rezilia contractul înainte de termen sau
unilateral în virtutea clauzelor contractului la distanţă, inclusiv penalităţile prevăzute în
contract în asemenea cazuri;
- indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de denunţare unilaterală a
contractului înainte de termen, precum şi indicarea adresei la care poate fi expediată
notificarea de denunţare unilaterală a contractului;
- normele legale din România, din statul membru sau nemembru avute în vedere de SSIF,
ca temei juridic al raportului contractual cu investitorul;
- orice clauză contractuală privind legislaţia aplicabilă contractului la distanţă şi/sau
instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii între părţi;
- limba sau limbile oficiale ale unui stat în care sunt formulaţi termenii şi condiţiile
contractuale, informaţiile prealabile ce trebuie să fie furnizate de SSIF investitorilor , precum
şi limba sau limbile în care SSIF a convenit, de comun acord cu investitorul, să comunice pe
durata derulării contractului la distanţă.
IV. Informaţii privind căile de soluţionare a litigiilor dintre părţi:
Acestea se vor referi la:
- posibilitatea apelării la proceduri de mediere, înainte de sesizarea instanţei de
judecată, de către investitor şi modalităţile în care acesta poate apela la aceste proceduri;
- existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decât
cele prevăzute de Legea nr. 297/2004.
Informaţiile arătate, al căror scop comercial trebuie precizat fără echivoc, vor fi
comunicate în mod clar, într-o formă uşor de înţeles de către investitor, prin mijloacele de
comunicare la distanţă utilizate. Comunicarea acestor informaţii se va realiza ţinând cont de
regulile de conduită şi de bună practică comercială, precum şi de principiile care guvernează
protecţia persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu, cum ar fi minorii.
Din ansamblul reglementării, rezultă că oferta de servicii de investiţii financiare
trebuie să îndeplinească condiţii statuate în dreptul comun respectiv, să fie o manifestare de
voinţă cu intenţia de a obliga pe ofertant, să fie precisă, complexă, neechivocă şi fermă86.
Pentru valabila încheiere a unui contract la distanţă, SSIF trebuie să solicite şi să
obţină, în prealabil, consimţământul scris al investitorului pentru încheierea unui astfel de
contract. Consimţământul investitorului se poate obţine prin semnătura investitorului dată pe
un document tipizat, transmis prin una dintre următoarele modalităţi: prin poştă, cu confirmare
de primire, prin telex; prin oricare alt mijloc de comunicare recunoscut de lege, ce permite
identificarea expeditorului.
Acceptarea ofertei
Sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun. Acceptarea ofertei trebuie să fie totală şi
fără rezerve sau condiţii. O acceptare condiţionată sau limitată se consideră un refuz al ofertei
şi constituie o contraofertă (art. 39, Cod comercial)87.
Momentul încheierii contractului. Dreptul de reziliere unilaterală a contractului
Sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 35 Cod comercial,
contractul considerându-se încheiat la data cunoaşterii de către ofertant a acceptării ofertei88.
Spre deosebire de dreptul comun, conform art. 28., alin. 7 din Legea nr. 297/2004,
investitorul are dreptul ca, într-o perioadă de 14 zile de la încheierea contractului la distanţă,
să-l rezilieze fără a-i fi percepute penalităţi (comisioane de penalizare) sau fără a-şi motiva
decizia de retragere. Investitorul va fi însă obligat să plătească serviciile prestate în

86
I. Turcu, L. Pop, Contractele comerciale, vol. I, op. cit., pag. 59 şi următoarele; S. Deleanu, Scrisorile de
intenţii în RDC, nr. 1/2005, pag. 110 şi următoarele.
87
C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit., pag. 51-52; D. D. Gerota, op. cit., pag. 48-49.
88
Pentru dezvoltări, Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 373-376; I. L. Georgescu, Drept comercial român –
Teoria generală a obligaţiilor comerciale, pag. 38-39.
200
concordanţă cu clauzele contractuale. Contractul de prestări servicii de investiţii financiare se
va derula numai după ce investitorul şi-a exprimat acordul.
Dreptul investitorului de a rezilia unilateral contractul nu este recunoscut pentru
serviciile de investiţii financiare al căror preţ depinde de fluctuaţiile de pe pieţele financiare
care pot apărea în timpul perioadei de retragere din contract şi sunt independente de voinţa
prestatorului de servicii de investiţii financiare. Acestea sunt legate de:
a) operaţiuni de schimb valutar;
b) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţa mai mică de un an
şi certificate de depozit;
c) valori mobiliare;
d) titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
e) contractele futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în
fonduri;
f) contracte forward pe rata dobânzii (FRA);
g) swap-uri pe rata dobânzii, curs de schimb şi acţiuni;
h) opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. b-e, inclusiv contracte similare cu
decontare finală în fonduri: această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi pe rata
dobânzii.
Termenul în care un investitor are dreptul să rezilieze unilateral contractul la distanţă
este de 14 zile. Acest termen se calculează pe zile libere şi curge de la următoarele date:
- din ziua încheierii contractului la distanţă, dacă investitorul a primit informaţiile
privind termenii şi condiţiile contractuale, în scris, pe suport de hârtie sau pe orice suport
durabil disponibil;
- din ziua în care investitorul primeşte termenii, condiţiile contractuale şi informaţiile
necesare pe suport de hârtie sau pe orice suport durabil disponibil dacă această dată este
ulterioară datei încheierii contractului.
Investitorul poate notifica SSIF conform art. 121 din Regulament „prin orice mijloc de
probă”. Textul este formulat greşit, sensul corect fiind acela că dovada notificării poate fi
făcută prin orice mijloc de probă. Notificarea se consideră a fi făcută în termen dacă a fost
formulată pe suport de hârtie sau alt suport durabil, disponibil şi accesibil SSIF, iar aceasta a
fost expediată înaintea expirării termenului de 14 zile. Termenul se calculează pe zile libere.
Investitorul care a uzat de dreptul său de denunţare unilaterală a contractului este
obligat să plătească serviciile deja prestate conform contractului. Suma datorată va fi
determinată proporţional cu perioada în care serviciul de investiţii financiare a fost furnizat
raportată la durată totală a contractului. Investitorul nu va putea fi obligat la plata de
penalităţi.
SSIF nu va putea solicita plata vreunui serviciu de la investitor fără a face dovada că
acesta a fost informat în timp util în ceea ce priveşte obligativitatea plăţii serviciilor prestate.
De asemenea, investitorul nu poate fi obligat să efectueze plata dacă executarea contractului a
început înaintea expirării perioadei de retragere, fără existenţa unei cereri prealabile sau a unui
acord expres din partea sa. Denunţarea unilaterală a contractului la distanţă dă naştere unor
obligaţii de restituire ce implică ambele părţi contractante. Astfel:
- SSIF este obligată să restituie orice sume primite în baza contractului la distanţă, cu
excepţia sumelor pe care investitorul este obligat să le plătească. Termenul de rambursare este
de maximum 30 de zile de la data primirii notificării privind denunţarea contractului;
- Investitorul este obligat să restituie SSIF orice sumă sau instrument financiar acordate
de SSIF în baza art. 5, alin. 1, pct. 2, lit. c din Legea nr. 297/2004 (acordarea de credite sau
împrumuturi de instrumente financiare).
Mijloace moderne de comunicare
Am arătat că, potrivit definiţiei legale (art. 28, alin. 6), prin mijloace de comunicare la
distanţă se înţelege orice mijloc care, fără a necesita prezenţa fizică simultană a ofertantului şi
a beneficiarului de servicii de investiţii financiare, poate fi utilizat pentru realizarea acordului

201
de voinţă între părţi şi a obiectului contractului89. Conform ar. 115 din Regulamentul nr.
12/2004, SSIF poate utiliza cel puţin următoarele mijloace de comunicare la distanţă: telefon
fix, internet, sistemul automatizat de apel fără intervenţie umană.
Utilizarea mijloacelor de comunicare la distanţă necesită acordul expres prealabil al
investitorului. Dacă investitorul refuză, utilizarea acestora nu este permisă. Cheltuielile
generate de obţinerea acordului investitorului pentru utilizarea mijloacelor de comunicare la
distanţă nu vor fi suportate în nicio situaţie de către investitor.
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 stabileşte un set de reguli privind utilizarea
mijloacelor de comunicare la distanţă:
- investitorul are dreptul, pe toată durata contractului la distanţă, să solicite comunicarea
condiţiilor şi prevederilor contractuale pe suport de hârtie;
- investitorul este îndreptăţit să solicite schimbarea modului de comunicare la distanţă
folosit dacă acest lucru nu este incompatibil cu termenii contractului încheiat sau cu natura
serviciului furnizat;
- SSIF are obligaţia să comunice investitorilor, în totalitate, termenii şi condiţiile
contractuale şi informaţiile prevăzute de art. 81 şi art. 113, lit. a din Regulament, în scris, pe
suport de hârtie sau pe orice suport durabil disponibil sau accesibil investitorului, în timp util,
înainte ca acesta să aibă obligaţii rezultate prin semnarea unui contract la distanţă sau
acceptării unei oferte de prestare a unui serviciu de investiţii financiare la distanţă. Se înţelege
că această obligaţie trebuie îndeplinită înainte de momentul încheierii contractului la distanţă.
Prin noţiunea de suport durabil se înţelege orice instrument care permite investitorului
păstrarea informaţiilor ce îi sunt comunicate pentru o perioadă de timp corespunzătoare
scopului informaţiei într-un format uşor accesibil, cu posibilitatea de a fi consultate ori de câte
ori este necesar şi care să nu permită modificarea conţinutului acestora în timp.
- dacă mijlocul de comunicare la distanţă este telefonul sau orice alt mijloc ce implică
vorbirea directă, în debutul convorbirii cu investitorul, SSIF – prin agenţii săi – are obligaţia
de a informa, în mod complet, corect şi precis cu privire la denumirea şi datele de identificare
ale SSIF şi scopul apelului telefonic iniţiat. Convorbirea telefonică poate continua numai cu
acordul explicit al acestuia, caz în care se va declina identitatea persoanei care a contactat
investitorul din partea SSIF, calitatea sa şi informaţii prevăzute de art. 113 din Regulament.
Contractele prin INTERNET
Consideraţii introductive
Internetul reprezintă tot un mijloc de comunicare la distanţă, care fără a necesita
prezenţa fizică simultană a ofertantului şi a beneficiarului de servicii de investiţii financiare,
poate fi utilizat pentru realizarea acordului de voinţă între părţi şi a obiectului contractului. Ca
urmare, suntem tot în situaţia încheierii unui contract la distanţă, conform art. 28, alin. 3 din
Legea nr. 297/2004, SSIF având obligaţia respectării tuturor regulilor prevăzute de
Regulamentul 12/2004 cu privire la prestarea serviciilor de investiţii financiare. Specificul
tranzacţiilor prin internet impune însă şi anumite reguli speciale, cerinţe privind dotarea
tehnică a SSIF şi reguli privind efectuarea tranzacţiilor, menite să asigure protecţia
investitorilor şi integritatea pieţei.
Cerinţe privind dotarea tehnică a SSIF
Regulamentul 12/2004 impune SSIF care utilizează internetul ca mijloc de comunicare
la distanţă cu investitorii, următoarele reguli tehnice, de natură să faciliteze efectuarea
tranzacţiilor:

89
Pentru dreptul comun, a se vedea OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă publicată
în Monitorul Oficial partea I nr. 431/2.09.2000; Camelia Toader, Andreea Ciobanu – Un pas important spre
integrarea europeană; Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive; OG nr. 87/2000 privind răspunderea
producătorilor şi OG nr. 130/2000 privind contractul la distanţă în RDC nr. 3/2001, pag. 74-78; I. Bălan –
Contractele la distanţă şi protecţia consumatorilor; OG nr. 13/2000 în dreptul nr. 1/2004, pag. 24 şi următoarele.
OG nr. 130/2000 defineşte tehnica de comunicaţie la distanţă ca fiind orice mijloc ce poate fi utilizat pentru
încheierea unui contract şi care nu necesită prezenţa fizică simultană a celor două părţi (telefon cu intervenţie
umană, televiziune, poştă electronică – e-mail).
202
 - deţinerea de echipamente informatice adecvate, având în vedere, pe de o parte,
volumul activităţilor pe care SSIF este solicitată să le desfăşoare, iar pe de altă parte,
necesitatea executării cu promptitudine a ordinelor investitorilor;
- să încheie contracte cu furnizorii de internet şi alte societăţi implicate în acest proces,
astfel încât să asigure eficienţa operaţională a serviciilor de investiţii financiare oferite
investitorilor;
- sistemul informatic trebuie să garanteze confidenţialitatea maximă a datelor transmise
prin internet, să asigure securizarea sistemului computerizat de preluare a ordinelor,
integritatea datelor, autentificarea originii datelor şi protecţia mesajelor confidenţiale,
preluarea computerizată a ordinelor, inclusiv sisteme de păstrare în siguranţă şi să asigure
recuperarea datelor (back-up).
- în situaţia în care apar disfuncţionalităţi ale sistemelor informatice, SSIF trebuie să
asigure proceduri alternative, astfel încât ordinele investitorilor să poată fi executate. Aceste
proceduri alternative şi modalitatea de utilizare vor fi aduse la cunoştinţa investitorilor prin
contractul încheiat cu aceştia. De asemenea, SSIF are obligaţia să informeze investitorii cu
privire la natura disfuncţionalităţilor apărute şi durata acestora.
Reguli privind încheierea şi derularea contractelor de prestări servicii prin internet
Societatea de servicii de investiţii financiare care prestează servicii de investiţii
financiare prin internet nu poate iniţia nicio tranzacţie până când nu parcurge o procedură
prealabilă care include următoarele activităţi:
- verificarea identităţii investitorului. Această verificare trebuie realizată atunci când
investitorul accesează sistemul. Pentru verificarea identităţii şi capacităţii investiţionale a
acestuia, SSIF trebuie să solicite şi să primească: o fotocopie a documentelor de identificare a
investitorului; informaţii privind contul bancar, inclusiv extras de cont sau cec ştampilat;
documente de evidenţă a locului de rezidenţă a clientului. SSIF are obligaţia să confirme
primirea acestor documente, prin trimiterea către investitor a unei scrisori recomandate, cu
confirmare de primire, în această modalitate fiind verificată şi adresa (de domiciliu/rezidenţă)
declarată de investitor;
- transmiterea către investitor a parolelor de acces a numelui de utilizator. După
încheierea procesului de verificare a cererii de către SSIF, aceasta va comunica prin e-mail
investitorului numele de utilizator şi două parole: prima parolă, pentru utilizarea ordinelor de
vânzare/cumpărare de instrumente financiare a limitelor de tranzacţionare şi a balanţei
portofoliului de instrumente financiare; a doua parolă, pentru introducerea ordinelor de
vânzare/cumpărare de instrumente financiare, transfer de instrumente financiare şi/sau
numerar. În vederea asigurării unei protecţii crescute a informaţiilor SSIF şi investitorul vor
institui un sistem de modificare periodică a parolelor;
- protejarea site-ului împotriva oricărui acces neautorizat;
- publicarea pe pagina sa de internet a informaţiilor privind SSIF.
Aceste informaţii trebuie să fie reale, să fie actualizate permanent şi să respecte
regulile privind publicitatea. SSIF nu poate iniţia nicio tranzacţie prin internet implicând un
nou investitor până când nu sunt întrunite 3 condiţii: a primit documentele necesare verificării
identităţii şi capacităţii investiţionale; a primit contractul în formă scrisă, specific utilizării
internetului semnat de investitor şi fondurile sau instrumentele financiare se află în contul
investitorului deschis la SSIF.
Aspecte particulare privind tranzacţiile prin internet
Societatea de servicii de investiţii financiare trebuie să se asigure că respectă cerinţele
prudenţiale, regulile de conduită, protecţia investitorilor şi integritatea pieţei. Astfel:
- dacă SSIF deţine fondurile băneşti şi instrumentele financiare ale investitorilor, aceasta
trebuie să aibă un sistem de verificare automată a contului. În situaţia în care fondurile sau
marjele sunt insuficiente, sistemul trebuie să blocheze intrarea ordinului. Clientul va fi
informat pe ecran cu privire la motivele blocării ordinului şi i se va solicita să remedieze
situaţia în sensul creditării contului. Dacă SSIF nu deţine fondurile băneşti sau instrumente
financiare ale investitorilor, mesajul trebuie să identifice intermediarul care îşi asumă aceste
203
funcţii şi împreună cu acesta va asigura punerea în aplicare a procedurilor privind fondurile
băneşti şi instrumentele financiare ale investitorilor;
- SSIF are obligaţia să transmită investitorului şi trebuie să se asigure că acesta primeşte
în mod sistematic informaţiile şi rapoartele prevăzute de Regulamentul 12/2004 pe un ecran
unde să poată fi citite sau într-un format ce poate fi descărcat pe internet. Sistemele
informatice ale SSIF şi ale clientului trebuie să permită descărcarea şi salvarea acestora.
Modalitatea de primire a rapoartelor de către investitor va fi stabilită prin contract. Dacă
părţile convin transmiterea prin internet, această modalitate exclusivă de transmitere trebuie să
fie stipulată în contract şi agreată de client;
- contractul încheiat între SSIF şi investitor trebuie să includă clauze privind tipul
ordinelor şi condiţiile în care acestea pot fi transmise, precum şi clauze cu privire la
executarea tranzacţiilor.
Sistemul informatic al SSIF trebuie să asigure verificarea ordinelor şi a compatibilităţii
lor cu condiţiile de plată. Acest sistem trebuie să asigure blocarea ordinelor când este
identificată o incompatibilitate, clientul urmând să fie informat pe ecran cu privire la motivele
blocării.
Conformarea cu privire la înregistrarea de către SSIF a ordinului clientului va fi afişată
pe ecran. SSIF va solicita apoi clientului să reconfirme ordinul. Contractul încheiat cu
investitorul va stipula că SSIF îşi asumă responsabilitatea pentru executarea corespunzătoare a
ordinului odată ce confirmarea privind înregistrarea ordinului a fost transmisă investitorului şi
cât mai curând după ce investitorul a reconfirmat ordinul.
Dacă apar disfuncţionalităţi cu privire la sistemul de preluare a ordinelor, SSIF are
obligaţia de a informa utilizatorii cu privire la natura acestor disfuncţionalităţi şi durata
previzionată a acestora. Contractul încheiat cu investitorul va descrie şi echipamentele
alternative disponibile acestuia în situaţia prelungirii întreruperii în furnizarea serviciilor.
SSIF este obligată ca, raportat la mărimea clientelei sale, să adopte măsurile necesare
asigurării unei capacităţi suficiente, în următoarele domenii:
- sisteme computerizate de preluare a ordinelor, inclusiv sisteme de păstrare în siguranţă
şi de recuperare a datelor (back-up);
- echipamente alternative (telefon, fax) oferite clienţilor dacă sistemele informatice
înregistrează disfuncţionalităţi;
- forţa de muncă disponibilă, în situaţia disfuncţionalităţii sistemelor informatice.
De asemenea, SSIF trebuie să elaboreze proceduri pentru a stoca documentele
transmise sau primite prin INTERNET, astfel încât acestea să fie recuperabile pentru a putea
fi examinate de CNVM.

4.5.11. Tranzacţii în marjă. Acordarea de credite şi împrumutul de

valori mobiliare

Consideraţii introductive
Tranzacţiile în marjă sunt tranzacţii speculative, în cazul cărora riscul afacerii este un
element esenţial al contractului, pentru care acesta capătă un caracter aleatoriu90. Acestea sunt
cumpărări pe datorie sau vânzări de instrumente financiare care nu se află în posesia
vânzătorului.
Termenul de marjă are accepţiuni consolidate pe pieţele de capital ale lumii. Marja
desemnează într-o primă accepţie suma depusă de client în contul deschis la firma broker,
când efectuează tranzacţii pe bază de împrumut numite tranzacţii în marjă. O a doua
accepţiune a noţiunii de marjă este aceea de garanţie depusă pentru efectuarea unei tranzacţii
futures.91 Strâns legate de noţiunea de marjă (margin) sunt noţiunile de Apel în marjă şi cont

90
Gheorghe Pipera –op. cit., pag. 644.
91
I. Popa – op. cit., pag. 289; John M. Dalton – op. cit., pag. 299.
204
în marjă (margin acount)92, (margin call) înseamnă notificare adresată unui client pentru a
depune bani sau titluri de valoare la o firmă de brokeraj când se face o cumpărare sau când
capitalul propriu al clientului dintr-un cont în marjă scade sub nivelul minim stabilit de bursă
ori de firmă. Cont în marjă (margin acount) este contul în care un client foloseşte creditul de la
un broker/dealer pentru a angaja poziţii de valoare.
OUG nr. 28/2002 a reglementat pentru prima dată în dreptul nostru cumpărările în
marjă. Acestea erau definite ca tranzacţii finanţate parţial de către SSIF şi parţial de client,
pentru cazul în care clientul, în faţa unei oportunităţi nu dispune de sumele necesare
cumpărării unui anumit pachet de valori mobiliare. Creditarea clientului este permisă numai
parţial, în completarea garanţiei (marjă) constituite şi menţinute de client la SSIF, în vederea
efectuării unei operaţiuni de cumpărare93.
Actuala reglementare Legea nr. 297/2004 nu mai reglementează tranzacţiile în marjă,
deşi în textul legii se regăsesc trimiteri la tranzacţiile în marjă. Regulamentul CNVM nr.
12/2004, consacră titlul V, tranzacţiilor în marjă, acordării de credite şi împrumuturi de valori
mobiliare. Regulamentul precizează semnificaţia unor termeni astfel:
- vânzare în lipsă (speculaţie a la baisse) -este vânzarea unor valori mobiliare pe care
vânzătorul nu le deţine în proprietate la momentul vânzării şi pe care acesta le-a împrumutat
în prealabil;94
- marjă – este nivelul minim pe care clientul trebuie să îl menţină în contul de marjă
deschis la SSIF pentru garantarea tranzacţiilor în marjă. Marja poate fi constituită în numerar,
în valori mobiliare, precum şi în titluri de stat cu scadenţa mai mică de 12 luni;
- apel în marjă – este cererea cu titlu de obligativitate pentru încadrarea în limitele impuse
prin contract în cazul contului de marjă;
- tranzacţii în marjă – tranzacţiile efectuate de SSIF, în numele clientului său fie cu valori
mobiliare în baza unui credit acordat acestuia pentru cumpărarea unor valori mobiliare sau în
baza unui împrumut de valori mobiliare acordat în scopul efectuării unor vânzări în lipsă, fie
cu instrumente financiare derivate;
- contul de marjă – este contul în care se înregistrează tranzacţiile în marjă cu valori
mobiliare/instrumente financiare derivate. Contul de marjă pentru valori
mobiliare/instrumente financiare derivate funcţionează prin depunerea unei marje iniţiale şi
urmărirea menţinerii unui nivel minim obligatoriu conform prevederilor regulamentului.
Conform art. 138 din Regulamentul nr. 12/2004 piaţa reglementată va publica lista
valorilor mobiliare admise la tranzacţionare care pot face obiectul cumpărărilor în marjă, al
vânzărilor în lipsă, al împrumuturilor de valori mobiliare şi volumul minim pentru ordinele
aferente acestor tranzacţii. În exerciţiul atribuţiilor sale de supraveghere a pieţelor
reglementate de CNVM poate:
a) să dispună excluderea unor valori mobiliare din lista publicată de piaţa reglementată,
ce pot face obiectul cumpărărilor în marjă şi al vânzărilor în lipsă;
b) să interzică unei SSIF să efectueze tranzacţii în marjă, prin decizie motivată, luând în
considerare poziţia sa financiară şi tranzacţiile efectuate de aceasta.
Societatea de servicii de investiţii financiare are următoarele obligaţii:
a) să respecte prevederile reglementărilor CNVM privind creditul acordat, valoarea totală
a cumpărărilor în marjă şi a vânzărilor în lipsă precum şi cele privind adecvarea capitalului;
b) să deschidă un cont de marjă pentru valori mobiliare/instrumente financiare derivate
pe numele persoanelor fizice sau juridice pentru care va efectua tranzacţii în marjă. Dacă
cumpărările în marjă şi vânzările în lipsă cu valori mobiliare ale clientului au loc în acelaşi
timp, se vor deschide conturi sintetice separate pentru cele două tipuri de tranzacţii.
Conturile de marjă vor fi separate de celelalte conturi ale clientului deschise la SSIF.

92
John M. Dalton – op. cit., pag. 299.
93
Art. 55 din OUG nr. 28/2002.
94
Piaţa americană foloseşte şi termenul de short sale, adică o vânzare pe un preţ a unor acţiuni ce nu sunt
proprietatea vânzătorului, acţiuni ce urmează a fi dobândite ulterior de pe piaţă.
205
 Tranzacţii în marjă cu valori mobiliare
Tranzacţiile în marjă pot fi cumpărări în marjă (margin trading) sau vânzări scurte
(shot sales). În cazul cumpărării în marjă (speculaţia a la hausse), investitorul care estimează o
creştere a preţului, se angajează faţă de SSIF să achiziţioneze la un termen viitor un număr de
acţiuni la un preţ prestabilit. Vânzarea în lipsă (speculaţie a la baisse) este vânzarea unor
valori mobiliare care nu sunt proprietatea vânzătorului la data vânzării, dar pe care acesta le
achiziţionează înainte de predare.
În vederea efectuării unor asemenea tranzacţii, este obligatorie încheierea unui
contract între SSIF şi client, al cărui conţinut minim este reglementat conform art.142 din
Regulamentul CNVM 12/2004 – contractul pentru tranzacţii în marjă, trebuie să conţină cel
puţin următoarele prevederi:
a) părţile contractante;
b) obiectul contractului;
c) marja iniţială şi nivelul minim al marjei ce trebuie menţinut în perioada de derulare a
contractului;
d) clauze referitoare la responsabilităţile clientului pentru plata sumei împrumutate şi
dobânzilor aferente creditului obţinut de la SSIF, inclusiv suma, perioada creditului, dobânda,
plata în avans şi perioada de rambursare pentru creditul folosit de client, principiile care vor fi
aplicate în cazul neplăţii la termen;
e) clauze referitoare la împrumutarea de valori mobiliare achiziţionate prin cumpărări în
marjă în numele clientului altor persoane fizice sau juridice sau la folosirea valorilor mobiliare
achiziţionate prin tranzacţii în marjă în numele clientului ca garanţie în schimbul creditului
obţinut de client;
f) clauze privind situaţia în care marja scade sub valoarea minimă prevăzută în contract,
respectiv perioada în care clientul are obligaţia să răspundă apelului în marjă şi dacă e cazul
transformarea valorilor mobiliare constituite ca garanţie în numerar, în scopul acoperirii
diferenţei;
g) clauze privind exercitarea drepturilor cu privire la valorile mobiliare ce fac obiectul
cumpărărilor în marjă şi al vânzărilor în lipsă (dividende, dobânzi, acţiuni gratuite, splitari
etc.;
h) clauze referitoare la retragerea de numerar din contul de marjă;
i) clauze privind tarifele şi comisioanele ce vor fi plătite de către client, precum şi
stabilirea condiţiilor plăţii;
j) clauze privind modul de încetare a contractului, inclusiv situaţia în care valorile
mobiliare obiect al cumpărării în marjă sunt scoase de pe lista publicată de piaţa reglementată,
ca urmare a unui act de dispoziţie al CNVM.
Marja (garanţia) pe care trebuie să o depună un client, la deschiderea contului de
marjă, trebuie să reprezinte echivalentul a cel puţin 50% din valoarea de piaţă a valorilor
mobiliare ce urmează a fi achiziţionate prin tranzacţii în marjă. Garanţia se depune în numerar
sau în valori mobiliare. SSIF poate solicita clienţilor săi, constituirea marjei iniţiale, într-un
procent mai mare de 50%.
Întrucât marja (garanţia) poate fi constituită şi cu valori mobiliare, acestea vor fi
evaluate ţinând seama de următoarele principii:
- în ziua cumpărării, preţurile de achiziţie şi comisioanele aferente
- în zilele următoare, preţul de închidere al valorilor mobiliare din şedinţa precedentă şi
nu se poate obţine un preţ de închidere, se va folosi preţul comunicat de piaţa reglementată
pentru respectiva valoare mobiliară.
Valoarea determinată conform criteriilor enunţate va fi considerată valoarea curentă de
piaţă.
Pe parcursul efectuării de tranzacţii în marjă, în contul în marjă al clientului trebuie
păstrate valori mobiliare sau bani reprezentând cel puţin 25% din valoarea curentă de piaţă a
valorilor mobiliare cumpărate în baza creditului acordat sau împrumutate pentru decontarea
vânzărilor în lipsă, a dobânzilor şi a comisioanelor aferente SSIF poate solicita clienţilor
206
menţinerea unui nivel la marjei mai mare de 25%, în concordanţă cu nivelurile de risc ale
valorilor mobiliare achiziţionate şi cu situaţia financiară a clientului. De asemenea SSIF poate
să includă în contract o clauză referitoare la ordinul de vânzare automată, care să prevină
pierderile generate de scăderea valorii contului de marjă sub nivelul stabilit.
SSIF are obligaţia să calculeze zilnic valoarea contului de marjă pentru valori
mobiliare al fiecărui client. Dacă valoarea marjei scade sub limita stabilită, datorită
schimbărilor valorii curente de piaţă a valorilor mobiliare, SSIF va emite un apel în marjă.
Aceasta înseamnă că respectivul client este informat asupra datei la care s-a constatat deficitul
în marjă şi i se solicită acoperirea deficitului. Dacă clientul nu răspunde apelului în marjă şi
deficitul nu a fost eliminat în perioada stabilită în contract, care nu va depăşi două zile
lucrătoare, SSIF este autorizată să vândă valorile mobiliare şi titlurile de stat cu scadenţă mai
mică de 12 luni până la acoperirea deficitului. În baza unei instrucţiuni scrise a clientului
apelul în marjă poate fi acoperit cu valori mobiliare sau numerar din alte conturi deschise de
acesta la SSIF.
Veniturile aferente valorilor mobiliare achiziţionate de către client prin tranzacţii în
marjă şi depuse pentru acoperirea nivelului minimal al marjei, se cuvin clientului. Aceste
venituri pot fi colectate de către SSIF în numele clientului dacă există o asemenea prevedere
contractuală.
Conform art.148 din Regulamentul nr. 12/2004 al CNVM, SSIF care intermediază
oferte publice de valori mobiliare nu se poate angaja în tranzacţionarea în marjă a acestor
valori mobiliare în perioada ofertei publice.
Vânzarea în lipsă a valorilor mobiliare
Pentru ca o persoană fizică sau juridică să poată efectua vânzări în lipsă trebuie să
deschidă un cont de marjă la un SSIF şi să încheie un contract pentru vânzări în lipsă de valori
mobiliare. În cazul vânzărilor în lipsă, vânzătorul speculează asupra cursului acţiunilor,
anticipând o scădere a preţului lor. La scadenţă se restituie valori mobiliare de acelaşi fel,
făcându-se o cumpărare de acoperire, la un preţ mai mic decât cel la care au fost vândute.95
Contractul pentru vânzări în lipsă are conţinutul minim prevăzut de art.149, alin.2 din
Regulamentul nr. 12/2004 al CNVM. Acesta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
prevederi:
c) părţile contractante;
d) obiectul contractului;
e) clauze referitoare la transmiterea ordinelor privind vânzările în lipsă de valori
mobiliare;
f) clauze de valabilitate a ordinelor pentru vânzările în lipsă de valori mobiliare;
g) clauze privind executarea ordinelor;
h) clauze privind tarifele şi comisioanele care vor fi plătite de către client şi termenul de
plată;
i) prevederi privind modul de încetare a contractului.
Vânzarea în lipsă a valorilor mobiliare este guvernată de următoarele reguli:
- clientul trebuie să depună în avans o marjă reprezentând cel puţin 50% din valoarea
curentă de piaţă a valorilor mobiliare pe care le vinde în lipsă sub forma de numerar, valori
mobiliare sau titluri de stat cu scadenţa mai mică de 12 luni. Valorile mobiliare achiziţionate
prin tranzacţii în marjă constituite drept garanţie nu pot fi folosite în vânzările în lipsă;
- clientul este obligat să notifice în scris că ordinul dat SSIF este un ordin de vânzare în
lipsă;
- SSIF are obligaţia să identifice dacă valorile mobiliare respective sau alte valori
mobiliare echivalente sunt disponibile pentru a fi împrumutate în vederea livrării acestora, la
momentul decontării;
- în momentul executării ordinului, SSIF va semnala în mod clar că ordinul este de
vânzare în lipsă. Vânzările în lipsă se vor efectua la o valoare cel puţin egală preţului la care s-

95
Suntem în prezenţa unei vânzări a lucrului altuia.
207
a efectuat ultima tranzacţie. La deschiderea şedinţei de tranzacţionare, preţul de executare este
egal cu preţul de deschidere stabilit conform regulilor pieţei reglementate. Executarea
ordinelor privind vânzările în lipsă va respecta regulile stabilite de operatorul de piaţă.
Informaţiile privind vânzările în lipsă executate pe o piaţă reglementată vor fi făcute publice
de către operatorul de piaţă cât mai curând posibil de momentul executării ordinului.
Împrumutul de valori mobiliare
Împrumutul de valori mobiliare este definit de art. 154, alin.1 din Regulamentul
12/2004 al CNVM, ca fiind operaţiunea desfăşurată, în schimbul unui comision, de către
deţinătorul de valori mobiliare, denumit creditor, care acordă un împrumut unei persoane
fizice sau juridice, denumită în continuare debitor, în scopul folosirii acestora pentru
decontare şi pentru menţinerea poziţiei de formator de piaţă, cu obligaţia pentru debitor să
restituie creditorului acelaşi tip de valori mobiliare la sfârşitul unei perioade de timp
specificată în contract.96
Împrumutul de valori mobiliare se poate realiza numai după încheierea unui contract
pentru împrumutul de valori mobiliare şi deschiderea unui cont de marjă. Contractul de
împrumut de valori mobiliare are un conţinut minim reglementat şi obligatoriu. El va include
cel puţin următoarele prevederi:
i) părţile contractante;
j) obiectul contractului;
k) perioada împrumutului;
l) descrierea valorilor mobiliare care fac obiectul împrumutului şi a volumului, cu
menţionarea codului ISIN;
m) tipul şi valoarea garanţiei depuse în contul în marjă pentru garantarea împrumutului;
n) principiile de exercitare a drepturilor asupra valorilor mobiliare date cu împrumut.;
o) clauze privind situaţia nerambursării la scadenţă a valorilor mobiliare;
p) clauze privind tarifele şi comisioanele plătite de client;
q) prevederi privind modul de încetare a contractului, inclusiv situaţia în care valorile
mobiliare obiect al tranzacţionării în marjă, sunt excluse din listă de către CNVM.
Pot face obiectului contractului de împrumut, următoarele valori mobiliare:
- valorile mobiliare aparţinând SSIF, înregistrate în contul propriu
- valorile mobiliare luate cu împrumut de SSIF de la o altă SSIF
- valorile mobiliare aparţinând clienţilor SSIF numai cu acordul scris şi expres al
acestora.
Prevederile Regulamentului nr. 12/2004 al CNVM privind tranzacţiile în marjă
referitoare la constituirea şi menţinerea garanţiilor minime, precum şi cu privire la apelul în
marjă sunt aplicabile şi contractelor de împrumut de valori mobiliare.
Conform art. 154 alin. 2 din Regulament „prin contractul de împrumut debitorul obţine
de la creditor toate drepturile necesare pentru a efectua transferul de proprietate”. Aceasta
înseamnă că noţiunea de împrumut este impropriu folosită din moment ce are loc transferul
dreptului de proprietate. Şi sub acest aspect contractul de împrumut de valori mobiliare se
aseamănă contractului de report, fiind translativ de proprietate.97 Dacă pe durata contractului
de împrumut, societatea emitentă plăteşte dividende sau dobândă pentru valorile mobiliare
date cu împrumut, plata respectivă trebuie făcută de către debitor, către creditor dacă în
contract nu este prevăzut altfel.
Tranzacţii cu instrumente financiare derivate
În secţiunea destinată analizei instrumentelor financiare, am arătat că piaţa contractelor
futures, creează pentru părţi obligaţi de a vinde sau de a cumpăra un anumit activ suport la
data scadenţei şi la un preţ convenit la momentul încheierii tranzacţiei. Deci instrumentele

96
Sub aspectul obligaţiei debitorul, contractul de împrumut de valori mobiliare se aseamănă cu contractul de
report. Pentru dezvoltări: Stanciu D. Cărpenaru – op. cit., pag. 489-492.
97
Potrivit art. 74 alin. 3 C. com. „proprietatea asupra titlurilor de credit care fac obiectul contractului de report se
transferă la cumpărător”.
208
financiare se livrează şi se plătesc la o dată viitoare. Contractele options creează pentru
cumpărătorul opţiunii dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ
suport la un preţ prestabilit, până la, sau la data expirării.
În vederea efectuării tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate SSIF trebuie să
deschidă un cont în marjă pentru instrumente financiare derivate pe numele persoanelor fizice
sau juridice pentru care va executa tranzacţii cu astfel de instrumente.
Contractul de prestări servicii de investiţii financiare ce implică executarea de
tranzacţii cu instrumente financiare derivate trebuie să cuprindă suplimentare cel puţin
următoarele clauze:
a) clauze ce specifică modalitatea de acoperire a necesarului de marjă generat de alte
conturi cu excedentul din contul de marjă pentru instrumente financiare derivate;
b) clauze privind situaţiile în care activul suport suferă modificări semnificative în ceea
ce priveşte preţul (de exemplu - modificarea valorii nominale a acţiunilor) ori cantitatea, în
conformitate cu regulile pieţei reglementate;
c) termenul maxim în care clientul poate acoperi apelul în marjă în conformitate cu
regulile pieţei reglementate;
d) clauza pentru executarea închiderii forţate fără notificare a poziţiilor descrise în cazul
nerespectării apelului de marjă; obligaţia clientului de a notifica imediat SSIF încetarea
plăţilor şi după caz, reorganizarea judiciară sau falimentul. SSIF are următoarele obligaţii
privind tranzacţiile cu instrumente derivate:
- să nu execute niciun ordin pentru clienţii care nu au constituit marja iniţială;
- să nu menţină poziţii deschise de cumpărare şi de vânzare pe acelaşi instrument
financiar derivat şi aceeaşi scadenţă;
- să efectueze cel puţin zilnic marcarea la piaţă pentru contul în marjă al fiecărui client
conform regulilor pieţei reglementate. Prin marcare la piaţă se înţelege actualizarea conturilor
în marjă pe baza preţului de cotare sau a celui de închidere, în timpul şi/sau la sfârşitul
şedinţei de tranzacţionare cu diferenţele favorabile/nefavorabile rezultate din reevaluarea
poziţiilor deschise. Dacă disponibilul în cont se situează sub nivelul marjei necesare SSIF va
emite un apel de marjă ce va fi explicit înscris în raportul zilnic de tranzacţionare. Dacă
clientul nu acoperă deficitul în termenul prevăzut în contract SSIF este autorizată să închidă
poziţiile deţinute de client până la acoperirea necesarului de marjă. În cazul în care în contul
de marjă au fost depuse valori mobiliare, titluri de stat ori cu scadenţă mai mică de 12 luni,
pentru acoperirea apelurilor de marjă, concomitent cu închiderea poziţiilor deţinute de client,
SSIF este autorizată să lichideze aceste active financiare, la preţul curent de piaţă. Dacă
valoarea contului de marjă scade sub nivelul stabilit prin contract, SSIF este autorizată să
vândă valorile mobiliare, după caz, titlurile de stat cu scadenţa mai mică de 12 luni până la
acoperirea deficitului;
- să nu înregistreze în contul de marjă al clienţilor pentru tranzacţii cu instrumente
financiare derivate alte tranzacţii decât cele încheiate în piaţa reglementată/sistem alternativ de
tranzacţionare;
- în cazul efectuării unor tranzacţii eronate în contul clientului SSIF este obligată să
execute în piaţă ordine de sens contrar, cu aceeaşi cantitate de instrumente financiare derivate,
suportând eventualele pierderi, precum şi comisioanele aferente tranzacţiilor astfel efectuate.
- în raporturile cu casa de compensare sau membrul compensator, după caz, SSIF este
responsabilă pentru existenţa sumelor necesare în cont pentru tranzacţiile cu instrumente
financiare derivate executate pe conturile clienţilor săi.
Sucursale ale societăţilor de servicii de investiţii financiare, persoane juridice
române şi libera circulaţie a serviciilor
Legea nr. 297/2004 reglementează în capitolul VIII secţiunea I din titlul intitulat
Operaţiuni transfrontaliere, procedura de înfiinţare a sucursalelor SSIF persoane juridice
române în state membre ale Uniunii Europene, ori state nemembre.
Posibilitatea înfiinţării de sucursale ale SSIF în statele membre ale Uniunii Europene, îşi
găseşte izvorul în prevederile tratatului de la Roma, care consacră ca şi drepturi şi fundamente
209
libera circulaţie a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor, precum şi libertatea de
stabilire. Tratatul de la Roma instituie principiul libertăţii de stabilire pentru societăţile comerciale
în statele membre, ceea ce include şi posibilitatea de a înfiinţa filiale, sucursale, agenţii
comerciale.
Conform art. 37 din Legea nr. 297/2004, SSIF poate presta servicii de investiţii financiare
într-un stat membru sau într-un stat nemembru în baza autorizaţiei acordate de CNVM.
SSIF, persoană juridică română, care intenţionează să deschidă o sucursală într-un stat
membru va comunica acest lucru CNVM împreună cu următoarele informaţii:
- un plan de afaceri care va cuprinde serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi prestate
prin intermediul filialei şi structura organizatorică a acesteia;
- identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei;
- adresa sediului sucursalei;
- schemele de compensare a investiţiilor, aplicabile pentru protecţia investitorilor sucursalei.
Informaţiile susmenţionate vor fi transmise de CNVM autorităţii competente din statul
membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea lor. CNVM poate însă refuza transmiterea
acestora, informând SSIF asupra acestui refuz şi a motivelor refuzului.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare poate emite o decizie privind respingerea cererii
de aprobare a deschiderii unei sucursale într-un stat membru, de către o SSIF, persoană juridică
română dacă pe baza informaţiilor şi documentelor prezentate constată că:
a) SSIF nu dispune de capacitate administrativă sau de o situaţie financiară adecvată, în
raport cu serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi prestate prin intermediul sucursalei;
b) SSIF înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a situaţiei financiare;
c) SSIF are obligaţia de a comunica CNVM orice modificare a informaţiilor comunicate prin
cererea de autorizare a sucursalei, cu cel puţin o lună înainte de implementarea schimbării.
CNVM va comunica autorităţii competente din statul membru gazdă orice modificare a
informaţiilor comunicate anterior.
Legea nr. 297/2004 reglementează şi situaţia în care SSIF intenţionează să presteze
servicii de investiţii financiare pentru prima dată, pe teritoriul unui stat membru, în temeiul liberei
circulaţii a serviciilor98.
În această situaţie, SSIF are obligaţia să comunice CNVM următoarele informaţii:
-statul membru în care intenţionează să opereze;
-un plan de afaceri, precizând în special serviciul sau serviciile de investiţii pe care
intenţionează să le presteze;
În termen de o lună de la primirea acestor informaţii, CNVM le transmite autorităţilor
competente din statul membru gazdă. După expirarea acestui termen SSIF poate începe să
presteze serviciile de investiţii financiare în cauză, în statul membru gazdă.99
SSIF are obligaţia să comunica în scris CNVM şi statului membru gazdă orice modificare
a conţinutului informaţiilor transmise iniţial înainte de aplicarea acesteia
Supravegherea prudenţială a SSIF ce prestează servicii de investiţii financiare în statele
membre şi nemembre, fie direct, fie prin înfiinţarea de sucursale este realizată de CNVM, fără a
prejudicia atribuţiile autorităţilor competente din statele membre, în vederea exercitării atribuţiilor
de supraveghere. În situaţia în care dispune sancţiuni, restricţii sau retragerea autorizaţiei unei
SSIF, CNVM va notifica, imediat autoritatea competentă din statul membru în care respectiva
societate prestează servicii de investiţii financiare.

98
SSIF este şi în acest caz persoană juridică română. Conform Tratatului de la Roma, o societate poate avea
sediul, conducerea sau principalul loc de activitate în orice stat membru, altul decât statul de înmatriculare.
99
Suntem în prezenţa a ceea ce doctrina a denumit paşaport european. Recunoaşterea paşaportului European
atrage două consecinţe în ce priveşte SSIF autorizate în statele membre:
- libertatea de înfiinţare a sucursalelor în celelalte state membre şi posibilitatea de a presta servicii de investiţi
într-un alt stat membru. În Franţa autorizaţia eliberată de CECEI sau AMF este valabilă în interiorul statelor
membre ale spaţiului economic european. Înfiinţarea de sucursale de către un prestator de servicii de investiţii
francez, într-un alt stat membru este supusă aceloraşi reguli prevăzute de legea română. – Pentru dezvoltări –
Frank Auckenthaler – op. cit., pag. 224-235.
210
 Prevederile speciale din legislaţia bancară referitoare la operaţiunile transfrontaliere vor fi
aplicabile instituţiilor de credit autorizate în România, ce intenţionează să presteze servicii de
investiţii financiare, principale şi conexe, în străinătate, precum şi prevederile referitoare la
prestarea unor asemenea servicii de investiţii în România, de către instituţii de credit din state
membre sau din state nemembre.
Intermediari din state membre
În temeiul aceluiaşi drept al liberei circulaţii a serviciilor, intermediarii din statele
membre pot presta servicii de investiţii financiare în România, fie direct, fie printr-o sucursală,
în limita autorizaţiei acordate de statul membru de origine, fără a fi necesară obţinerea unei
autorizaţii din partea CNVM. Aceşti intermediari vor avea sediul central în statul membru
care le-a acordat autorizaţia şi în care îşi desfăşoară activitatea.
Autoritatea competentă din statul membru va comunica CNVM informaţiile prevăzute la
art. 38 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, privind un intermediar care urmează să presteze servicii de
investiţii financiare prin intermediul unei sucursale. În termen de 2 luni de la primirea comunicării
autorităţii competente din statul membru, CNVM va comunica intermediarului în cauză, dacă este
necesar, condiţiile, regulile de conduită în conformitate cu care, în scopul protejării interesului
general, sucursala din România urmează să îşi desfăşoare activitatea.
Sucursala îşi poate începe activitatea la data comunicării CNVM sau la data expirării
termenului de 2 luni. Orice intenţie de modificare a informaţiilor cuprinse în comunicarea primită
de CNVM de la autoritatea competentă a statului de origine, trebuie să fie notificată de
intermediarul în cauză cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea respectivă urmează
să fie efectuată.
Intermediarii autorizaţi în statele membre pot avea acces pe o piaţă reglementată din
România să presteze servicii de investiţii financiare de natura celor prevăzute la art. 5 alin.1 lit. b
şi c (executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel decât pe
cont propriu; tranzacţionarea instrumentelor financiare pe cont propriu) precum şi în sistemele de
compensare-decontare aferente acestor pieţe, fie:
a) direct în baza liberei circulaţii a serviciilor sau prin înfiinţarea de sucursale
b) indirect, prin înfiinţarea de filiale ori achiziţionarea unei SSIF care este deja membră sau
are acces pe o piaţă reglementată sau într-un sistem de compensare-decontare.
Accesul intermediarilor autorizaţi în statele membre, pe o piaţă reglementată sau într-
un sistem de compensare-decontare este condiţionat de respectarea reglementărilor emise de
operatorul de piaţă şi de sistemele de compensare-decontare, aprobate de CNVM, a regulilor
de conduită şi a standardelor profesionale impuse persoanelor care desfăşoară activităţi în
numele acestor intermediari.
Intermediarii autorizaţi în statele membre îşi pot promova serviciile prin toate mijloacele
de comunicare disponibile în România, cu respectarea regulilor de publicitate stabilite de CNVM.
Intermediari din state nemembre
Conform art. 43 din Legea nr. 297/2004, intermediarii din statele membre pot înfiinţa
sucursale pe teritoriul României, cu autorizaţia CNVM. Condiţiile de autorizare sunt următoarele:
- îndeplinirea de către sucursală a cerinţelor prevăzute la art. 8 din Legea 297/2004;
- autorizaţia societăţii şi prevederile legale din ţara de origine, în legătură cu serviciile de
investiţii financiare pe care societatea de servicii de investiţii financiare intenţionează să le
presteze pe teritoriul României, prin intermediul sucursalei;
- existenţa în ţara de origine a unor prevederi legale de autorizare, supraveghere, precum şi
structura organizatorică, similare cu cele din România;
- existenţa unui acord de cooperare între CNVM şi autoritatea competentă în ţara de origine;
- îndeplinirea condiţiilor de reciprocitate în ţara de origine, în limitele permise de acordul
internaţional.
Fondul de compensare a investiţiilor
Noţiunea de fond de compensare. Înfiinţarea fondului de compensare. Clauze principale ale
actului constitutiv.

211
 Legea nr. 297/2004 prevede la art. 45 alin. 2, obligaţia entităţilor reglementate –
intermediari autorizaţi să presteze servicii de investiţii financiare şi societăţi de administrare a
investiţiilor, care administrează portofolii individuale de investiţi să înfiinţeze şi să supună
autorizării CNVM, SC Fondul de compensare a investiţiilor SA. Din ansamblul reglementării
rezultă că fondul de compensare a investitorilor este o societate comercială pe acţiuni, atipică
sistemului românesc caracterizată prin următoarele trăsături esenţiale:
- actul constitutiv al SC Fondul de compensare a investitorilor SA, este supus aprobării
prealabile a CNVM; aprobarea prealabilă trebuie să existe deci, anterior înregistrării la
registrul comerţului şi dobândirii personalităţii juridice;
- au calitatea de acţionari ai fondului intermediarii (societăţi de servicii de investiţii
financiare, intermediari din state membre şi nemembre, instituţii de credit, traderi) precum şi
societăţile de administrare a investiţiilor, care au în obiectul de activitate administrarea
portofoliilor individuale de investiţii.
De asemenea, pot fi acţionari ai fondului, operatorii de piaţă, depozitarul şi alte entităţi
reglementate. Intermediarii şi societăţile de administrare a investiţiilor trebuie obligatoriu să
fie membri ai fondului. Pentru SSIF dobândirea calităţii de membru al fondului de
compensare a investitorului, constituie o condiţie obligatorie pentru începerea activităţii (art.8
alin.5 din Legea nr.297/2004).
De asemenea, SAI îşi poate începe activitatea la data acordării autorizaţiei cu excepţia
activităţii de administrare a portofoliilor individuale de investiţii, inclusiv a celor deţinute de
către fondurile de pensii, care este condiţionată de dobândirea de membru al fondului de
compensare a investitorilor.
Şi sub acest aspect, fondul de compensare a investiţiilor, este o societate atipică pe de
o parte că asocierea este obligatorie, derogându-se de la principiul sacrosant al libertăţii de
asociere, iar pe de altă parte lipsind ceea ce se cheamă affectio societatis, în înţelesul clasic al
noţiunii.
¾ Scopul fondului este de a compensa investitorii în condiţiile legii pieţei de capital şi
ale reglementărilor CNVM, în situaţia incapacităţii membrilor săi de a returna fondurile
băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor, care au fost
deţinute în numele acestora, cu ocazia prestării de servicii de investiţii financiare sau de
administrare a portofoliilor individuale de investiţii. Prin investitor în sensul reglementărilor
privind fondul de compensare se înţelege orice persoană care a încredinţat fonduri băneşti sau
instrumente financiare unui membru al fondului în scopul prestării de servicii de investiţii
financiare.
¾ Fondul de compensare a investitorilor nu distribuie dividende şi nu poate acorda
împrumuturi. Şi sub acest aspect fondul se deosebeşte de societatea comercială pe acţiuni
tipică. Un element esenţial al contractului de societate comercială este participarea tuturor
asociaţilor la beneficii şi pierderi, element ce nu se regăseşte în cazul acestei societăţi
comerciale. Explicaţia rezidă în aceea că fondul de compensare se naşte în temeiul legii, cu
scopul de asigura protecţia investitorilor împotriva riscului de a nu le fi returnate fondurile
băneşti şi instrumentele financiare de către intermediarii şi societăţile de administrare a
investiţiilor, care administrează portofolii individuale de investiţii.
¾ Contribuţiile plătite de membrii fondului nu se restituie, inclusiv în cazul lichidării
judiciare sau al dizolvării membrilor fondului. Şi sub acest aspect se derogă de la
reglementarea de drept comun.
Reguli privind compensarea investitorilor
Fondul va compensa investitorii în oricare din următoarele situaţii:
a) CNVM a constatat că, pentru moment, din punctul ei de vedere, un intermediar sau o
societate de administrare a investiţiilor care administrează portofolii individuale de investiţii,
din motive ce sunt legate direct de situaţia financiară, nu este în măsură să-şi îndeplinească
obligaţiile rezultate din creanţele investitorilor şi nici nu există perspectiva de a-şi onora
aceste obligaţii în cel mai scurt timp;

212
 b) autoritatea judiciară competent pentru motive legate direct sau indirect de situaţia
financiară a unui membru al fondului, a emis o hotărâre definitivă având ca efect suspendarea
posibilităţii investitorilor de a-şi exercita drepturile cu privire la valorificarea creanţelor
asupra respectivei societăţi.
Compensaţia va fi asigurată pentru drepturile decurgând din incapacitatea unui
membru al fondului de a:
- returna fondurile băneşti aparţinând investitorilor şi deţinute în numele acestora, în
legătură cu activităţile lor de investiţii;
- returna investitorilor orice instrument financiar ce le aparţine şi este deţinut şi
administrat în numele lor, în legătură cu activitatea lor de investiţii.
În cazul în care intermediarul este o instituţie de credit, orice situaţie ce impune
compensarea investitorilor va fi transmisă CNVM de către Banca Naţională a României. Dacă
compensaţia este asigurată de Fondul de garanţie a depozitelor în sistemul bancar, nici un
investitor nu are dreptul la o dublă compensaţie.
Valoarea creanţei unui investitor va fi calculată conform dispoziţiilor legale şi
contractuale, luând în considerare compensarea şi creanţele reciproce de compensat care sunt
aplicabile pentru stabilirea la data constatării sau a hotărârii autorităţii judiciare competente, a
sumei de bani sau a valorii determinate, dacă este posibil, la valoarea de piaţă a instrumentelor
financiare aparţinând investitorilor, pe care fondul nu le poate plăti sau returna.
Principiul în baza căruia fondul asigură compensarea investitorilor este acela al
compensării egale şi nediscriminatorii a tuturor investitorilor în limita unui plafon stabilit
anual prin ordin al preşedintelui CNVM.
Conform art. 46 alin. 5 din legea pieţei de capital sunt exceptate de la compensare
următoarele categorii de investitori:
a) investitorii calificaţi;
b) administratorii, inclusiv conducătorii, cenzorii, auditorii financiari ai membrilor
fondului, acţionarii acestora cu deţineri mai mari de 5% din capitalul social, precum şi
investitorii cu statut similar în cadrul altor societăţi din acelaşi grup cu membrii Fondului;
c) soţii, rudele şi afinii până la gradul I, precum şi persoanele care acţionează în numele
investitorilor menţionaţi la lit. b;
d) persoanele juridice din cadrul aceluiaşi grup cu membrii Fondului;
e) investitorii, persoane fizice sau juridice care sunt direct răspunzători pentru fapte care
au garantat dificultăţile financiare ale membrului sau au contribuit la deteriorarea situaţiei
financiare a acestuia.
În cazul prevăzut la lit. a excepţia este justificată prin faptul că investitorii calificaţi
posedă experienţa, cunoştinţele şi capacitatea de a evalua riscurile aferente serviciilor de
investiţii financiare. În cazul prevăzut la lit. b legiuitorul instituie o prezumţie absolută de
vinovăţie a persoanelor nominalizate considerate răspunzătoare de incapacitatea membrului
fondului de a returna fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate investitorului.
Pentru persoanele nominalizate la lit. c, opinăm că legiuitorul a avut în vedere că acestea au
„beneficiat” de comportamentul prejudiciabil al administratorilor, cenzorilor, auditorilor
financiari, acţionarilor etc. şi au putut evalua riscurile. În cazul persoanelor menţionate la lit.
e, răspunderea respectivilor investitori nu trebuie doar afirmată ci constatată ca atare printr-o
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Fondul va suspenda orice plată pentru investitorii care se află în cercetare penală, în
legătură cu o acţiune decurgând din sau având legătură cu spălarea banilor, până la
pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa competentă. În această
ipoteză opinăm că suspendarea plăţilor poate interveni în orice situaţie în care este începută
cercetarea penală acesta fiind sensul dispoziţiei legale, altfel ar însemna că orice plângere
înregistrată împotriva unei persoane generează efectul suspendării, ceea ce ni se pare excesiv,
mai ales că cei cărora li s-ar putea reţine anumite vinovăţii penale, fac parte, în principal, din
categoriile de persoane care sunt exceptate de la compensare.

213
 Pentru a fi cunoscută incapacitatea unui membru al fondului de a returna fondurile
băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor, fondul va publica
pe website-ul propriu, la sediile membrului aflat în cauză, precum şi în cel puţin două
cotidiene de difuzare naţională, informaţii privind: incapacitatea membrului de a-şi onora
obligaţiile faţă de investitorii, locul, modul şi perioada de timp în care se pot înregistra cererile
de despăgubire, precum şi data începerii plăţii compensaţiilor către investitori.
Fondul se subrogă de drept în drepturile investitorilor, pentru o sumă egală cu plăţile
pe care le-a efectuat pentru compensarea fondurilor băneşti şi/sau instrumentelor financiare.
Fondul se va înscrie în tabloul creditorilor pentru respectiva sumă, în cazul lichidării judiciare
a membrilor săi.
Resursele financiare ale Fondului de Compensare
Legea nr. 297/2004 reglementează cu valoare de principiu, modalităţile în care se
asigură resursele financiare necesare realizării scopului pentru care această entitate
reglementată a fost înfiinţată.
Conform art. 49 din Legea nr. 297/2004, fondul va avea următoarele resurse
financiare.
a) contribuţia iniţială a membrilor plătită în conformitate cu reglementările CNVM.
Această contribuţie reprezintă de fapt aportul la capitalul social al fiecărui membru, ce
dobândeşte această calitate;
b) contribuţia anuală şi/sau specială plătită de membri;
c) venituri din investirea resurselor fondului;
d) venituri din recuperarea creanţelor compensate de fond;
e) împrumuturi pe termen scurt, care să acopere în exclusivitate nevoi cu caracter
temporar generate de acordarea compensărilor;
f) alte venituri stabilite prin reglementări de către CNVM.
Cheltuielile necesare administrării şi funcţionării fondului vor fi acoperite pe seama
veniturilor realizate din investirea resurselor fondului, precum şi din alte venituri stabilite prin
reglementări de către CNVM.
Pentru a evita riscurile specifice pieţei de capital, inclusiv riscul ca fondul să intre el
însuşi în dificultate, resursele financiare aflate la dispoziţie, nu au putut fi investite decât în
titluri de stat sau în alte instrumente cu venit fix garantate integral de stat până la data de
31.12.2004. Ulterior acestei date, plasamentele fondului urmau să fie diversificate prin
posibilitatea investirii diversificate în active cu risc scăzut, în conformitate cu reglementările
CNVM.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare exercită activitatea de supraveghere a
fondului de compensare. Conform art. 52 din Legea nr. 297/2004, fondul va prezenta CNVM
un raport anual de activitate, cel mai târziu până la data de 30 aprilie a fiecărui an.

214
 Secţiunea a IV-a
Traderul

§ 1. Consideraţii introductive. Reglementare

Piaţa produselor bursiere derivate, deşi situată pe un plan secundar, cunoaşte în plan
internaţional o dezvoltare intensă, punctul nodal fiind Big-Bang-ul britanic100. Inovaţia
financiară, în căutare de noi soluţii financiare interesante pentru clienţi, a determinat o
dezvoltare a tranzacţiilor cu produse bursiere derivate – contracte futures, contracte forward,
tranzacţii options, tranzacţii swap.
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital reglementează, pentru prima dată în
România, instituţia traderului – intermediar specializat în efectuarea de tranzacţii cu
instrumente financiare derivate. Conform art. 2, alin. 1, pct. 14 din lege, intermediarii sunt
societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de CNVM, instituţii de credit autorizate
de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum şi
entităţi de natura acestora, autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de
investiţii financiare, de natura celor prevăzute de art. 5. Printre instrumentele financiare
reglementate de actuala lege a pieţei de capital sunt contractele futures financiare, inclusiv
contracte similare cu decontare finală de fonduri, contracte forward pe rata dobânzii (FRA),
swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni, opţiuni pe orice instrument
financiar, inclusiv opţiuni pe curs de schimb şi pe rata dobânzii. Traderii sunt definiţi, în
general, ca fiind persoane juridice angajate în cumpărarea şi vânzarea de titluri de valoare,
opţiuni sau mărfuri, pentru un profit101.
Regimul juridic al traderilor este reglementat prin Capitolul VI – Traderi, al Titlului II
al Legii nr. 297/2004 şi Capitolul III – Traderii, din Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
Conform art. 29 din lege, „Traderii sunt persoane juridice care efectuează, exclusiv în nume şi
pe cont propriu, tranzacţii cu instrumente financiare derivate, de natura contractelor futures şi
cu opţiuni”. Traderii vor fi autorizaţi în condiţiile prevăzute prin reglementările CNVM şi vor
fi înscrişi în Registrul CNVM. Regulamentul CNVM defineşte la art. 41 traderul ca fiind
„persoana juridică constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni sau a unei societăţi cu
răspundere limitată, conform Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată,
autorizată de CNVM, în condiţiile prevederilor Titlului II, Capitolul VI, din Legea nr.
297/2004 şi ale prezentului regulament”. Una dintre condiţiile de autorizare în calitate de
trader este ca persoana juridică să aibă ca obiect exclusiv de activitate tranzacţionarea, în
nume şi pe cont propriu, a instrumentelor financiare derivate de natura contractelor futures şi
cu opţiuni (art. 41, alin. 2, lit. a din Regulament. Prin excepţie de la prevederile art. 4, şi
societăţile comerciale care au ca obiect principal de activitate producerea, consumul şi/sau
comercializarea mărfurilor aflate în legătură economică cu activul suport al instrumentelor
financiare derivate, tranzacţionate în piaţa reglementată, pot fi autorizate în calitate de trader,
exclusiv pentru tranzacţionarea în cont propriu a instrumentelor financiare având ca suport
respectivele mărfuri.
Pe baza definiţiilor legale, putem defini traderul ca fiind o societate comercială pe
102
acţiuni sau cu răspundere limitată103, constituită în conformitate cu prevederile Legii

100
Nicolae Dardac, Cezar Basno, op. cit., pag. 191 şi următoarele. Revoluţia bursieră din 1986 din Anglia a fost
comparată cu „explozia creatoare a unui nou univers”.
101
John M. Dalton, op. cit., pag. 350.
102
Asupra regimului juridic al societăţii pe acţiuni, a se vedea Elena Cârcei, Societăţile comerciale pe acţiuni,
Editura All Beck, Bucureşti 1999.
215
31/1990 privind societăţile comerciale şi ale Legii 297/2004, având ca obiect de activitate
exclusiv tranzacţionarea, în nume şi pe cont propriu, a instrumentelor financiare derivate de
natura contractelor futures şi cu opţiuni şi care funcţionează conform autorizării şi sub
supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

§ 2. Constituirea societăţii comerciale trader

2.1. Consideraţii introductive

Am arătat deja că traderul este o societate comercială pe acţiuni sau cu răspundere

limitată. Ca urmare, îi sunt aplicabile regulile de constituire prevăzute de Legea nr. 31/1990
privind constituirea societăţilor comerciale, dreptul comun în materie. De asemenea,
constituirea este supusă regulilor speciale prevăzute de legea pieţei de capital nr. 297/2004 şi
Regulamentul CNVM.
Constituirea traderului are la bază acordul de voinţă al asociaţilor. Pentru dobândirea
personalităţii juridice este nevoie ca asociaţii să îndeplinească anumite formalităţi cerute de
lege. Procesul de constituire a traderului presupune parcurgerea următoarelor etape:
întocmirea actelor constitutive; autentificarea actelor constitutive/darea de dată certă;
înmatricularea în Registrul Comerţului; emiterea autorizaţiei de funcţionare de către CNVM şi
înscrierea în registrul CNVM. Întrucât parcurgerea acestor etape nu prezintă particularităţi faţă
de dreptul comun, vom dezvolta doar etapa autorizării de către CNVM şi înscrierea în
registrul ţinut de aceasta.

2.2. Emiterea autorizaţiei de funcţionare de către CNVM

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare emite autorizaţia de funcţionare a unui trader

în baza unei cereri întocmite conform anexei 5A din Regulament, însoţită de următoarele
documente:
- actul constitutiv, în original sau în copie legalizată;
- copia încheierii judecătorului delegat de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului de
constituire şi de înregistrare a societăţii;
- copia certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului; extras sau
certificat de la Oficiul Registrului Comerţului care să ateste obiectul de activitate, acţionarii
semnificativi şi administratorii societăţii, emis cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii;
- pentru fiecare administrator al societăţii: copia actului de identitate, curriculum vitae,
certificat de cazier judiciar eliberat cu cel mult 30 de zile anterior depunerii cererii, în original
sau copie legalizată, certificatul de cazier fiscal eliberat cu cel mult 15 zile anterior depunerii
cererii, în original sau copie legalizată;
- copie legalizată a actului care atestă deţinerea cu titlu legal a spaţiului destinat sediului
social;
- dovada vărsării integrale a capitalului social sau ultimul bilanţ contabil înregistrat la
administraţia financiară teritorială, după caz;
- acordul pieţei reglementate cu privire la accesul societăţii în cadrul sistemului de
tranzacţionare;
- contract de compensare încheiat cu un intermediar, membru compensator în cadrul
unei case de compensare;
103
Asupra regimului juridic al societăţii cu răspundere limitată, a se vedea Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin Predoiu,
Sorin David, op. cit., pag. 410-413; pentru societatea cu răspundere limitată în dreptul comparat – Cornelia
Lefter, Societatea cu răspundere limitată în dreptul comparat, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1993, S.
Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 198-207.
216
 - documentele necesare autorizării a cel puţin unui agent pentru servicii de investiţii
financiare care va efectua tranzacţii cu instrumente financiare derivate exclusiv în numele
societăţii;
- dovada achitării în contul CNVM a tarifului de autorizare şi înscriere în Registrul
CNVM în calitate de trader.
Autorizaţia de funcţionare va fi emisă de CNVM în termen de 30 de zile de la
înregistrarea dosarului complet al solicitantului.

§ 3. Actele constitutive ale societăţii comerciale trader

3.1. Consideraţii introductive

Fiind o societate comercială pe acţiuni sau o societate comercială cu răspundere

limitată, traderul se constituie potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 31/1990, prin contract
de societate şi statut. Actele constitutive vor fi întocmite în conformitate cu prevederile Legii
nr. 31/1990, precum şi cu reglementarea specială Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM
nr. 12/2004. Contractul de societate trebuie să prezinte elementele esenţiale care îl
particularizează: constituirea unui fond social prin aporturile asociaţilor, affectio societatis şi
participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi. De asemenea, contractul de societate trebuie să
îndeplinească condiţiile cerute de art. 980 Cod civil pentru validitatea oricărei convenţii:
consimţământ, capacitatea de a contracta, un obiect determinat şi o cauză licită.
Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în
caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie
atunci când, printre bunurile subscrise la capitalul social, se află un teren ori societatea se
constituie prin subscripţie publică.
Clauzele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate sunt
următoarele:
- clauze de identificare a viitoarei societăţi comerciale;
- clauze privind caracteristicile societăţii;
- clauze privind modul de conducere şi gestiune curentă;
- clauze privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
- clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Vom dezvolta, în cele ce urmează, numai acele clauze care particularizează societatea
comercială trader, insistând mai puţin pe acele clauze statutare care nu derogă de la dreptul
comun în materia societăţilor comerciale.

3.2. Clauze privind identificarea societăţii comerciale trader

Comercianţii sunt identificaţi prin denumire, formă juridică, sediu şi emblemă.

3.2.1. Denumirea sau firma societăţii

Dacă traderul se constituie ca societate pe acţiuni, firma se compune dintr-o denumire
proprie, de natură să o deosebească de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea
scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau SA (art. 35/Legea 26/1990). Dacă traderul se
constituie ca societate cu răspundere limitată, firma se compune dintr-o denumire proprie, la
care se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi şi va fi însoţită de menţiunea
scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau prescurtat SRL (art. 33 din Legea nr.
26/1990). Reglementarea specială nu impune utilizarea în denumirea societăţii a sintagmei
„trader”, deşi apreciem că ar fi utilă o asemenea utilizare pentru cunoaşterea de către terţi a
obiectului de activitate al societăţii. Firma traderului trebuie să fie disponibilă, să asigure
217
diferenţierea de alţi comercianţi, să nu cuprindă o denumire întrebuinţată de alţi comercianţi
din sectorul public, să nu încalce ordinea publică şi bunele moravuri.

3.2.2. Forma juridică

Societatea comercială trader se poate constitui ca societate pe acţiuni sau societate cu

răspundere limitată (art. 41/Regulamentul 12/2004).

3.2.3. Emblema

Acest element de identificare a societăţii este facultativ. Emblema trebuie să fie licită,
distinctă şi disponibilă.

3.2.4. Sediul social

Ca atribut de identificare a societăţii, loc în care se situează în spaţiu societatea

comercială, sediul se stabileşte de părţile contractante. Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul
CNVM 12/2004 nu stabilesc cerinţe speciale privind sediul social, fiind aplicabile prevederile
dreptului comun (art. 7 şi 8/Legea 31/1990).

3.2.5. Naţionalitatea

Naţionalitatea SSIF este o consecinţă a determinării sediului acesteia. Societăţile

comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române (art. 1, alin. 2/Legea nr.
31/1990).

3.3. Clauze privind caracteristicile societăţii

3.3.1. Obiectul de activitate

Conform art. 7, alin. 1, lit. c, respectiv art. 8, alin. 1, lit. c din Legea nr. 31/1990, actul
constitutiv al societăţii că răspundere limitată, respectiv al societăţii pe acţiuni trebuie să
cuprindă „obiectul de activitate al societăţii cu precizarea domeniului şi a activităţii
principale”. Conform art. 29 din Legea nr. 297/2004, respectiv art. 42, alin. 2, lit. a, societatea
comercială trader trebuie să aibă ca obiect exclusiv de activitate tranzacţionarea în nume şi
cont propriu a instrumentelor financiare derivate de natura contractelor futures şi cu opţiuni.
Conform art. 42, alin. 1 din Regulament, prin excepţie de la prevederile art. 41, şi societăţile
comerciale care au ca obiect de activitate principal producerea, consumul şi/sau
comercializarea mărfurilor aflate în legătură economică cu activul suport al instrumentelor
financiare derivate tranzacţionate în piaţa reglementată, pot fi autorizate în calitate de trader,
exclusiv pentru tranzacţionarea în cont propriu a instrumentelor financiare derivate având ca
suport respectivele mărfuri. Aceste societăţi comerciale pot fi autorizate să efectueze
asemenea tranzacţii, dacă îndeplinesc următoarele condiţii cumulative:
- au un capital iniţial reprezentând echivalentul a minimum 50.000 euro, calculat la
cursul de referinţă al BNR din ziua vărsării;
- dispun de o dotare tehnică corespunzătoare care să-i permită conectarea la sistemul
pieţei reglementate;
- acţionarii, asociaţii, conducerea administrativă îndeplinesc cerinţele prevăzute de art.
41, lit. d din Regulamentul CNVM nr. 12/2004;
- a prezentat CNVM documentele prevăzute de art. 43 din Regulamentul CNVM
218
12/2004 în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare;
- nu se află în una din fazele procedurii de reorganizare judiciară sau faliment
(procedura de insolvenţă conform actualei reglementări);
- organizează şi evidenţiază distinct operaţiunile cu instrumente financiare derivate
având ca suport mărfurile;
- asigură accesul nelimitat al CNVM la evidenţele şi înregistrările specifice
operaţiunilor cu instrumente financiare derivate având ca suport mărfurile şi în spaţiile în care
îşi desfăşoară activităţile.
Concluzionând, societatea comercială trader poate avea ca obiect de activitate:
- exclusiv tranzacţionarea în nume şi pe cont propriu a instrumentelor derivate de natura
contractelor futures şi cu opţiuni;
- obiect principal de activitate producerea, consumul şi/sau comercializarea mărfurilor
aflate în legătură economică cu activul suport al instrumentelor financiare derivate
tranzacţionate în piaţa reglementată şi ca obiect secundar exclusiv tranzacţionarea în cont
propriu a instrumentelor financiare derivate având ca suport mărfurile.
Tranzacţiile cu instrumente financiare se realizează prin intermediul agenţilor pentru
servicii de investiţii financiare autorizaţi. Prevederile Regulamentului nr. 12/2004 referitoare
la agenţii pentru servicii financiare ai SSIF se aplică traderilor şi agenţilor pentru servicii de
investiţii financiare autorizaţi în numele acestora.
Conform art. 33 din Legea nr. 297/2004, traderilor le este interzis:
a) să deţină fonduri sau instrumente financiare ale altor persoane;
b) să negocieze şi să încheie tranzacţii în numele şi în contul altor persoane;
c) să încheie cu alte persoane înţelegeri exprese sau tacite cu scopul de a acţiona
concertat pe pieţele reglementate;
d) să se afle în relaţii de muncă cu un alt intermediar sau cu un operator de piaţă.
Compensarea şi decontarea tranzacţiilor efectuate de traderi se realizează numai prin
intermediari, acţionând în cadrul aceleaşi pieţe reglementate, ca membri compensatori.
Responsabilitatea cu privire la obligaţiile ce decurg din derularea tranzacţiilor efectuate de
traderi revine şi membrilor compensatori cu care aceştia au încheiat contracte de compensare.

3.3.2. Durata societăţii

Sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun. Conform art. 7 şi art. 8 din Legea nr.
31/1990. actul constitutiv trebuie să prevadă durata societăţii. Asociaţii pot decide un termen
de existenţă a traderului sau pot conveni ca durata ei să fie nelimitată.

3.3.3. Capitalul social

Potrivit art. 30, alin. 2/Legea nr. 297/2004, „Cerinţele privind capitalul traderilor vor fi
stabilite prin reglementările CNVM”. Prin art. 41, alin. 2, lit. b din Regulamentul CNVM nr.
12/2004 se prevede ca şi condiţie de autorizare a traderului „să aibă un capital iniţial
reprezentând echivalentul a minimum 50.000 de euro, calculat la cursul de referinţă al BNR
din ziua vărsării. La înfiinţare, capitalul social iniţial este egal cu capitalul social integral
vărsat în contul deschis în acest scop la o societate bancară”. Remarcăm şi cu privire la trader
aceeaşi reglementare confuză, întâlnită în cazul SSIF. Desprindem următoarele concluzii:
1. Societatea comercială trader se constituie cu un capital social minim, integral subscris
şi vărsat de 50.000 de euro; pentru societăţile de brokeraj ce erau autorizate anterior intrării în
vigoare a Regulamentului nr. 12/2004, au fost stabilite două etape de majorare a capitalului
social, care să permită atingerea nivelului de 50.000 de euro, respectiv: a) până la data de
31.XII.2005, acestea au avut obligaţia să ajungă la echivalentul în lei a 20.000 de euro,
calculat la cursul de referinţă al BNR la data depunerii cererii; b) până la data de 31.XII.2006,
echivalentul în lei a minimum 50.000 de euro, calculat la cursul de referinţă comunicat de
219
BNR la data depunerii cererii.
2. În absenţa unei definiţii a capitalului social iniţial, sunt aplicabile prevederile art. 7,
alin. 5 din Legea nr. 297/2004 privind capitalul iniţial al SSIF. Textul dispune „Capitalul
iniţial va fi considerat ca parte din fondurile proprii, incluzând capitalul social subscris şi
vărsat, precum şi alte componente ale bilanţului contabil, calculat conform metodologiei
prevăzute în reglementările CNVM, cu respectarea legislaţiei comunitare aplicabile”.
3. Capitalul social iniţial trebuie să fie integral vărsat la data constituirii societăţii. Dacă
traderul se constituie ca societate comercială cu răspundere limitată nu se derogă de la dreptul
comun, întrucât întregul capital social trebuie vărsat la data constituirii societăţii104. Dacă
traderul se constituie ca societate pe acţiuni, se derogă de la dispoziţiile art. 8, lit. d din Legea
nr. 31/1990, conform cărora, la constituire, capitalul social subscris, vărsat pe fiecare acţionar,
nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris.
4. Capitalul social se divide în acţiuni nominative în cazul traderului constituită în forma
juridică de societate pe acţiuni. Deşi această cerinţă nu mai este prevăzută expres ca
reglementare specială, ea rezultă implicit din dispoziţiile art. 43 din Regulamentul nr. 12/2004
care cere ca document necesar autorizării traderului „extras sau certificat de la Oficiul
Registrului Comerţului care să ateste obiectul de activitate, acţionarii semnificativi şi
administratorii societăţii…”. Acţiunile nominative vor cuprinde menţiunile prevăzute la art.
93 din Legea nr. 31/1990.
Dacă traderul se constituie în forma juridică a societăţii comerciale cu răspundere
limitată, capitalul social se divide în părţi sociale egale, ce nu pot avea o valoare nominală mai
mică de 10 RON.

3.3.4. Aporturile asociaţilor

Aporturile asociaţilor/acţionarilor trebuie prevăzute în contractul de societate.

Aporturile la societăţile comerciale pe acţiuni pot fi în numerar, în natură sau în creanţe.
Aporturile la societăţile comerciale cu răspundere limitată pot fi în numerar sau în natură,
pentru protejarea intereselor terţilor şi ale societăţii, legea interzicând aporturile în creanţe şi
în muncă.
Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM nr. 12/2004 nu prevăd expres, ca şi în
cazul SSIF-urilor, natura aporturilor asociaţilor. Opinăm însă că, pentru societăţile comerciale
trader având ca obiect exclusiv de activitate tranzacţionarea în nume şi pe cont propriu a
instrumentelor financiare derivate de natura contractelor futures şi cu opţiuni, aporturile
asociaţilor/acţionarilor pot fi numai în numerar. Concluzia noastră se întemeiază pe
dispoziţiile art. 41, alin. 2, lit. b din Regulamentul nr. 12/2004, care dispune: „La înfiinţare,
capitalul iniţial este egal cu capitalul social integral vărsat în contul deschis în acest scop la o
societate bancară”. Ori numai aporturile în numerar sunt susceptibile de vărsare în cont.
Pentru societăţile comerciale trader al căror obiect de activitate principal constă în producerea,
consumul şi/sau comercializarea mărfurilor aflate în legătură economică cu activul suport al
instrumentelor financiare derivate tranzacţionate pe piaţa reglementată, considerăm că sunt
aplicabile dispoziţiile de drept comun.

104
CSJ Sect. com. dec. 76/1995, Dreptul nr. 12/1995, pag. 91; pentru o opinie contrară, Stanciu D. Cărpenaru,
op. cit., pag. 345. În această opinie se consideră că legea permite o vărsare eşalonată a capitalului social, dar
pentru protejarea terţilor, interzice începerea operaţiunilor comerciale înainte de vărsarea integrală a capitalului
social.
220
 3.3.5. Acţiunile / părţile sociale

Capitalul social al traderului constituit ca societate pe acţiuni se divide în acţiuni

nominative. Valoarea nominală a unei acţiuni nu poate fi mai mică de 0,1 RON. Acţiunile vor
cuprinde menţiunile prevăzute de art. 93 din Legea nr. 31/1990. Deşi nu avem o prevedere
legală expresă, opinăm că acţiunile traderului vor trebui să cuprindă şi numărul, şi data
înscrierii societăţii în Registrul CNVM.
Dacă traderul se constituie ca societate cu răspundere limitată, capitalul social se
divide în părţi sociale, cu o valoare nominală egală care va putea fi mai mică de 10 RON.
Părţile sociale nu sunt titluri negociabile.

3.3.6. Asociaţii

Pot avea calitatea de asociat/acţionar al unui trader persoane fizice sau juridice. Actul
constitutiv trebuie să prevadă, conform art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990, „numele şi
prenumele, codul numeric personal, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor
persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice, numărul de
înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare”, potrivit legii naţionale.
Principiul libertăţii de asociere are, în ceea ce priveşte traderul, anumite limitări.
Conform art. 41, alin. 2, lit. c din Regulamentul CNVM, nu pot fi acţionari/asociaţi ai unui
trader persoane fizice/juridice care:
a) sunt acţionari semnificativi, deţin o funcţie sau sunt angajaţi ai unui intermediar
autorizat de CNVM sau BNR sau ai unui alt trader autorizat de CNVM;
b) se află sub interdicţia vreunei sancţiuni date de CNVM, BNR, CSA sau alte instituţii
similare;
c) au fost condamnaţi pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte infracţiuni de natură
economică.

3.4. Clauze privind conducerea şi administrarea societăţii

3.4.1. Adunarea generală

Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie al societăţii comerciale trader,

aceasta decizând în toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii.
Dacă societatea comercială trader se constituie ca societate comercială cu răspundere
limitată sunt aplicabile dispoziţiile art. 191-1961 din Legea nr. 31/1990 privind adunarea
asociaţilor.
Traderul nu are obligaţia de a supune autorizării CNVM, anterior înregistrării la
Oficiul Registrului Comerţului, hotărârile adoptate de adunarea generală, aşa cum prevede
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 pentru SSIF. Considerăm însă că riscurile aferente
tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate sunt mari şi, ca urmare, CNVM ar trebui să
reglementeze proceduri de autorizare a unor hotărâri ale adunării generale, cum ar fi:
reducerea/majorarea capitalului social; modificarea structurii acţionariatului, ca urmare a
dobândirii sau diminuării poziţiilor semnificative, modificarea componenţei consiliului de
administraţie şi/sau a conducerii etc; această autorizare ar permite o supraveghere reală a
traderului şi o protecţie adecvată a acţionarilor respectivei societăţi.
Conform art. 132, alin. 1 din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală
contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de către acţionarii care nu au luat
parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în
221
 procesul verbal al şedinţei. În cazul traderului societate comercială cu răspundere limitată,
termenul de 15 zile curge de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea adunării
generale pe care o atacă. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare are calitate procesuală,
putând interveni în aceste cauze, după cum, ca autoritate de supraveghere a pieţei, este
persoană interesată, putând ataca orice hotărâre a adunării generale, dacă invocă motive de
nulitate absolută.

3.4.2. Administrarea societăţii

Societatea comercială trader este administrată de un consiliu de administraţie sau un

administrator unic. Administratorul poate fi persoană fizică sau persoană juridică. În cazul în
care o persoană juridică a dobândit calitatea de administrator al societăţii, ea trebuie să-şi
desemneze un reprezentant permanent persoană fizică.
Regulamentul CNVM nr. 12/2004 nu derogă de la dreptul comun în ceea ce priveşte
condiţiile cerute pentru numirea administratorilor, desemnarea administratorilor, durata
funcţiei de administrator, garanţii, puterile administratorului, încetarea funcţiei de
administrator, motiv pentru care nu vom relua aceste teme în cuprinsul lucrării noastre.
Conform art. 41, alin. 2, lit. d, administratorii societăţii comerciale – trader trebuie să
îndeplinească şi următoarele condiţii speciale:
¾ să nu fie acţionari semnificativi şi să nu deţină nicio funcţie sau să fie angajaţi ai unui
intermediar autorizat de CNVM sau BNR sau ai unui alt trader autorizat de CNVM. Această
interdicţie este o aplicaţie a dispoziţiilor art. 192, alin. 2 din Legea nr. 31/1990, care, pentru
administratorii societăţii cu răspundere limitată, prevede interdicţia de a exercita, fără
autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau
având acelaşi obiect, precum şi să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu
sau pe contul altei persoane fizice sau juridice;
¾ să nu se afle sub interdicţia vreunei sancţiuni date de CNVM, BNR, CSA sau de alte
autorităţi similare. Sunt avute în vedere sancţiunile prevăzute în titlul X din Legea nr.
297/2004 în ceea ce priveşte sancţiunile aplicate de CNVM, ale Legii nr. 58/1998 pentru
sancţiunile aplicate de BNR, respectiv ale Legii nr. 145/1997 în ceea ce priveşte sancţiunile
aplicate de CSA;
¾ să nu fi fost condamnaţi pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte
infracţiuni de natură economică.
Această prevedere reia, în parte, dispoziţiile Legii nr. 31/1990, art. 6, alin. 2. Totuşi
trebuie observat că art. 41, alin 2, lit. d exclude din sfera infracţiunilor ce conduc la
incompatibilitate cu funcţia de administrator pe cele speciale, prevăzute de Legea 31/1990,
deşi s-a dorit un regim juridic mai restrictiv pentru administratorii traderului decât cei ai altor
societăţi comerciale. Noţiunea „infracţiuni de natură economică” este relativ imprecisă.
Interdicţia se aplică numai dacă persoana fizică a fost condamnată definitiv şi irevocabil şi nu
a intervenit reabilitarea.
Numirea administratorilor traderului este supusă autorizării CNVM, întrucât cu ocazia
autorizării societăţii se verifică şi condiţiile legale privind administratorii.

3.4.3. Controlul gestiunii societăţii comerciale – trader

Sunt aplicabile dispoziţiile art. 16, alin. 1 şi 2, respectiv art. 199 din Legea nr. 31/1990,
coroborate cu prevederile art. 258-263 din Legea nr. 297/2004. Ca urmare, situaţiile financiar-
contabile şi cele privind operaţiunile vor fi elaborate în conformitate cu reglementările
Ministerului Finanţelor Publice şi ale CNVM. Acestea vor fi audiate de auditori financiari
persoane fizice sau juridice membre ale Camerei Auditorilor Financiari din România. Traderul

222
este obligat să-şi organizeze auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor
Financiari.

3.4.4. Registrele societăţii. Situaţii financiare şi documente privind

tranzacţiile

Societatea comercială trader înfiinţată ca societate pe acţiuni trebuie să ţină registrele

prevăzute de art. 177 din Legea nr. 31/1990: registrul acţionarilor societăţii; registrul
şedinţelor şi deliberărilor adunării generale; registrul şedinţelor şi deliberărilor consiliului de
administraţie; registrul şedinţelor şi deliberărilor comitetului de direcţie; registrul deliberărilor
şi constatărilor cenzorilor societăţii. Dacă traderul este înfiinţat ca societate cu răspundere
limitată, administratorii au obligaţia să ţină un registru al asociaţilor.
Traderul are obligaţia să transmită Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare rapoarte
semestriale şi anuale. Raportul semestrial cuprinde situaţiile financiare semestriale compuse
din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de
trezorerie. Raportul anual cuprinde: situaţiile financiare anuale compuse din - bilanţ, cont de
profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie,
politici contabile şi note explicative; raportul administratorilor; raportul auditorului financiar.
Anual, traderul are obligaţia să transmită CNVM, până cel mai târziu la data de 31 ianuarie,
anexa 5A actualizată la Regulamentul nr. 12/2004, ce conţine date privind: denumirea, forma
juridică; obiectul de activitate; activităţile pentru care se solicită autorizaţie; certificatul de
înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului, Codul Unic de Înregistrare; sediul social;
telefon, adresa de poştă electronică; reprezentantul legal; persoana de contact.
Traderul trebuie să întocmească şi să ţină la zi următoarele:
- evidenţe ale operaţiunilor referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare derivate,
ale intrărilor/ieşirilor de numerar şi documentele primare care au stat la baza acestora;
- documentele care să reflecte, separat pentru fiecare instrument financiar derivat, toate
poziţiile deschise pe care le deţine şi marja necesare pentru acoperirea acestora;
- confirmările tuturor cumpărărilor/vânzărilor de instrumente financiare derivate,
apelurile în marjă şi notele privind alte debite/credite;
- evidenţe privind rapoartele casei de compensare sau ale membrului compensator, după
caz, cu privire la situaţia contului în marjă.
Toate documentele mai-sus menţionate, precum şi rapoartele şi notificările primite de
la piaţa reglementată, casa de compensare sau membrul compensator trebuie să fie păstrate
pentru o perioadă de minimum 5 ani. Traderul are obligaţia să transmită CNVM toate
documentele, la cererea acesteia, în cel mult 2 zile lucrătoare.

§ 4. Retragerea autorizaţiei societăţii comerciale trader

Regulamentul CNVM nr. 12/2004 conţine o singură prevedere privind retragerea
autorizaţiei traderului. Conform art. 46, alin. 2, „la încetarea activităţii, respectiv la
schimbarea obiectului principal de activitate, traderul are obligaţia să solicite retragerea
autorizaţiei, întocmind în acest sens o cerere conform anexei nr. 5C, însoţită de dovada
achitării în contul CNVM a tarifului de retragere a autorizaţiei”.
Opinăm că reglementarea este incompletă, întrucât priveşte doar retragerea autorizaţiei
la cerere în două situaţii: schimbarea obiectului principal de activitate, respectiv încetarea
activităţii. Fiind însă o entitate reglementată, retragerea autorizaţiei poate fi dispusă şi cu titlu
de sancţiune, spre exemplu în baza art. 273, alin. 1, lit. c, pct. 2 din Legea nr. 297/2004.
Cazurile de retragere a autorizaţiei reglementate de art. 12 din Legea nr. 297/2004 pentru SSIF
îşi găsesc pe deplin aplicabilitatea şi pentru trader.

223
 Retragerea autorizaţiei de funcţionare se dispune de CNVM prin emiterea unor acte
administrative, astfel:
Ordonanţa – dacă retragerea autorizaţiei se dispune cu titlu de sancţiune, ca urmare a
constatării nerespectării reglementărilor în vigoare;
Decizie – dacă retragerea este făcută la cerere, din alte cauze decât retragerea cu titlu
de sancţiune.
Cererea de retragere a autorizaţiei prevede, pe lângă datele de identificare a societăţii, a
reprezentantului legal, informaţii privind data la care au fost încetate operaţiunile, adresa
sediului unde este depozitată arhiva, situaţia datoriilor către entităţile pieţei cu precizarea
creditorilor, sumele datorate şi modul de stingere a lor, informaţii privind proceduri, plângeri
sau anchete în curs privind societatea, dacă există hotărâri judecătoreşti sau garanţii reale care
nu au fost puse în executare.

Secţiunea a V-a
Consultanţii de investiţii

§ 1. Consideraţii introductive . Reglementare

Piaţa de capital se caracterizează prin risc. Diversitatea şi complexitatea produselor
oferite de această piaţă, lipsa de experienţă şi de fonduri au impus apariţia şi apoi
reglementarea activităţii consultanţilor de investiţii sau de plasament.
Prin Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori a fost
reglementată pentru prima dată în România activitatea consultantului de plasament. Acesta a
fost definit ca fiind „ persoana fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional către
public servicii de consultanţă de plasament în valori mobiliare, cu autorizarea CNVM.
Activitatea de consultanţă includea: analiza valorilor mobiliare, servicii de selectare a
portofoliului, servicii de evaluare, precum şi activităţi de publicare. Erau excluse din noţiunea
de consultant de plasament: acceptarea, prelucrarea, executarea şi decontarea ordinelor
clienţilor de a dobândi şi înstrăina valori mobiliare, inclusiv deţinerea de disponibilităţi
băneşti sau valori mobiliare pe contul clienţilor. În aplicarea Legii nr. 52/1994 preşedintele
CNVM a emis Ordinul nr. 50/1995105, consultanţa de plasament în valori mobiliare fiind
definită ca activitatea realizată de persoane autorizate, constând în prestarea, cu titlu
profesional, de servicii de analiză a valorilor mobiliare, de selectare a portofoliului, de
evaluare, precum şi activităţi de publicare, de furnizare de opinii şi recomandări în legătură cu
vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare.
Legea nr. 297/2004 consacră capitolul VII al titlului II reglementării consultanţilor de
investiţii şi agenţilor de rating. Conform art. 35 din lege, prestarea cu titlu profesional a
serviciilor de consultanţă de investiţii, cu privire la instrumentele financiare, se efectuează de
către consultanţii de investiţii, persoane fizice sau juridice, înscrise în Registrul CNVM.
Consultanţa de investiţii este definită ca fiind recomandarea personală dată unui client
în legătură cu una sau mai multe tranzacţii cu instrumente financiare (art. 35, alin. 2).
Prestarea de servicii de consultanţă de investiţii exclude preluarea sau executarea ordinelor
investitorilor pentru achiziţionarea sau înstrăinarea de instrumente financiare, administrarea
portofoliilor investitorilor, precum şi decontarea tranzacţiilor, inclusiv deţinerea de
disponibilităţi băneşti sau instrumente financiare în contul investitorilor.

105
Publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 212/1995.
224
 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost abilitată în baza dispoziţiilor art. 35,
alin. 3 din Legea nr. 297/2004 să emită reglementări privind:
a) condiţiile pentru obţinerea autorizaţiei de a presta servicii de consultanţă privind
instrumentele financiare, de către persoane fizice sau juridice, altele decât intermediarii,
incluzând şi cerinţele de capital pentru desfăşurarea acestei activităţi;
b) procedurile referitoare la condiţiile de funcţionare, supraveghere, raportare şi verificare
a consultanţilor de investiţii;
c) suspendarea şi retragerea autorizaţiei de consultant de investiţii.
Consultanţii de investiţii sunt subiect al regulilor de conduită, adoptate de CNVM,
pentru intermediari.
Prevederile Legii nr. 297/2004 sunt dezvoltate prin Cap. IV, Consultanţii de investiţii,
din Regulamentul CNVM nr. 12/2004.
Din analiza dispoziţiilor legale desprindem în primul rând faptul că activitatea de
consultanţă de investiţii este o faptă de comerţ conexă sau accesorie106, întrucât recomandările
date clienţilor de către consultanţii de investiţii sunt în legătură cu una sau mai multe
tranzacţii cu instrumente financiare. Aceste instrumente financiare sunt de cele mai multe ori
emise de societăţile comerciale deschise cotate pe pieţele reglementate. Ca urmare,
consultanţii de plasament sunt comercianţi ce exercită activitatea de consultanţă cu titlu
profesional. În concepţia tradiţională, cumpărările şi vânzările de părţi sociale sau acţiuni ale
societăţilor comerciale sunt fapte de comerţ, aceste operaţiuni fiind conexe, datorită legăturii
lor cu o faptă de comerţ care este contractul de societate107. Aceeaşi situaţie o regăsim şi în
privinţa consultanţei de investiţii.
Deşi Legea nr. 297/2004 reglementează consultanţii de investiţii, în Titlul II
Intermediarii, trebuie precizat că aceştia nu sunt intermediari în sensul tehnic al noţiunii,
întrucât aceştia nu fac operaţiuni de intermediere în sens propriu, ci mai degrabă sunt auxiliari
ai pieţei de capital.

§ 2. Consultantul de investiţii persoană fizică

2.1. Condiţii cerute de lege pentru consultanţii de investiţii

Consultantul de investiţii persoană fizică trebuie să îndeplinească anumite condiţii ce

privesc: pregătirea şi experienţa profesională, onorabilitatea, incompatibilităţile. Toate aceste
condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, pentru ca autoritatea de reglementare să autorizeze
consultantul de investiţii persoană fizică.
a) condiţii privind pregătirea profesională
Conform dispoziţiilor art. 48 din Regulamentul nr. 12/2004, persoana fizică ce doreşte
să se autorizeze ca şi consultant de investiţii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de
pregătire şi experienţă profesională:
- să aibă studii superioare absolvite cu examen de licenţă;
- să aibă experienţă profesională de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau al
pieţei de capital. Experienţa profesională se calculează începând cu primul an, după
promovarea examenului de licenţă;
- să fi promovat cursul de pregătire pe piaţa de capital specific consultanţilor de
investiţii, organizat de un organism de formare profesională atestat de CNVM.
b) condiţii privind onorabilitatea

106
Faptele de comerţ conexe sunt acte juridice sau operaţiuni care dobândesc comercialitate datorită strânsei
legături pe care o au cu actele sau operaţiunile considerate de lege fapte de comerţ.
107
Pentru dezvoltări, I. L. Georgescu, op. cit., pag. 301-303; Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 45-50; S.
Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag. 21-34.
225
 Regulamentul CNVM nr. 12/2004 reglementează, prin acelaşi art. 48, două condiţii de
onorabilitate pentru consultantul ei de investiţii persoană fizică, respectiv:
- să nu fi fost sancţionat de CNVM, BNR sau CSA cu interzicerea desfăşurării de
activităţi pe pieţele supravegheate de acestea;
- să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals şi uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte
infracţiuni de natură economică. Considerăm că această interdicţie se aplică numai dacă
persoana a fost condamnată definitiv şi irevocabil.
c) condiţii privind capacitatea
Deşi legea specială nu reglementează capacitatea consultantului de investiţii, acesta
trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu, fiind excluse de la autorizare persoanele care în
condiţiile legii sunt incapabile.
d) incompatibilităţi
Regulamentul nr. 12/2004 prevede două incompatibilităţi ce decurg din calitatea de
salariat ori acţionar, respectiv:
- să nu deţină direct sau indirect, în nume propriu sau împreună cu soţia/soţul, precum şi
cu rudele de gradul I o poziţie semnificativă în calitate de acţionar al unei societăţi implicate
pe piaţa de capital sau să fie salariat ori să deţină o funcţie de conducere la o astfel de
societate, cu excepţia societăţii de consultanţă de investiţii. Noţiunea de „societate implicată
pe piaţa de capital” trebuie înţeleasă în sensul de societate comercială emitent de instrumente
financiare, intermediar ori investitor în instrumente financiare. Noţiunea se subsumează celei
de entitate reglementată, întrucât priveşte societăţile comerciale – entităţi cu personalitate
juridică, a căror activitate este reglementată şi/sau supravegheată de către CNVM. Noţiunea
de funcţie de conducere trebuie înţeleasă ca incluzând: reprezentant al AGA, administrator,
director executiv la societate comercială implicată pe piaţa de capital;
- să nu fie salariat al unei instituţii din administraţia publică centrală sau locală. Sunt
avuţi în vedere toţi salariaţii instituţiilor publice, indiferent dacă sunt funcţionari publici sau
personal contractual, ceea ce ni se pare excesiv. Deşi nu sunt reglementate expres prin
regulament calitatea de consultant de investiţii este incompatibilă şi cu alte activităţi
profesionale, cum ar fi: judecător, procuror, avocat, notar public sau cu funcţii de demnitate
publică108.

2.2. Autorizarea consultanţilor de investiţii persoane fizice

În vederea autorizării ca şi consultant de investiţii persoana fizică interesată trebuie să

depună la CNVM o cerere întocmită conform anexei 6A la Regulamentul nr. 12/2004,
însoţită de următoarele documente:
- copia actului de identitate;
- copia legalizată a actului de studii;
- copia carnetului de muncă sau adeverinţe de la locurile de muncă, în original, care să
ateste experienţa profesională;

108
Acte normative:
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I,
nr. 576/29 iunie 2004 şi republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 827/13 septembrie 2005.
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul
Oficial al României Partea I, nr. 279/21 aprilie 2003.
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al
României Partea I, nr. 116/9 iunie 1995 şi republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 113/6 martie
2001.

226
 - declaraţie pe propria răspundere sub semnătură olografă din care să rezulte
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 48 întocmită conform anexei 6B; certificat de cazier
judiciar elaborat cu cel mult 15 zile anterior depunerii cererii, în original sau în copie
legalizată;
- prospectul de consultanţă care să conţină cel puţin următoarele informaţii: un rezumat
al pregătirii şi experienţei profesionale, adresa şi numărul de telefon, fax sau e-mail-ul unde
consultantul poate fi contactat, descrierea activităţii de consultanţă şi tipul de instrumente
financiare pentru care acordă consultanţă, posibilele conflicte de interese, tarifele de
consultanţă percepute;
- angajamentul de a înmâna clienţilor sau potenţialilor clienţi prospectul de consultanţă,
anterior prestării de servicii de consultanţă;
- lista valorilor mobiliare deţinute în nume propriu şi în numele soţiei/soţului, precum şi
rudelor de gradul I sau declaraţia semnată olograf, în cazul în care nu există astfel de deţineri;
- copia atestatului eliberat de CNVM cu privire la promovarea cursului de consultant de
investiţii, recunoscut de CNVM;
- dovada achitării în contul CNVM a tarifului pentru autorizarea şi înscrierea în registrul
CNVM în calitate de consultant de investiţii.
În termen de 30 de zile de la obţinerea decizie de autorizare, consultantul de investiţii
va transmite CNVM copia certificatului de înregistrare fiscală eliberată de administraţia
financiară teritorială.

2.3. Prestarea serviciilor de consultanţă de investiţii

Persoana fizică autorizată consultant de serviciu de investiţii poate presta servicii de

consultanţă în nume propriu sau în numele unei singure societăţi de consultanţă de investiţii.
Întrucât consultantul de investiţii este comerciant, persoana fizică poate desfăşura
activitatea numai în temeiul unei autorizaţii administrative şi a certificatului de înregistrare
eliberate în condiţiile Legii nr. 300/2004109.
Dacă activitatea de consultanţă de investiţii este desfăşurată în numele unei societăţi de
consultanţă de investiţii, persoana fizică trebuie să aibă calitatea de angajat al acesteia cu
contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

§ 3. Societatea comercială – consultant de investiţii

3.1. Consideraţii introductive

Legea nr. 297/2004 prevede că prestarea cu titlu profesional a serviciilor de

consultanţă de investiţii, cu privire la instrumentele financiare, se realizează de către
consultanţii de servicii de investiţii persoane fizice sau juridice, înscrise în registrul CNVM.
Conform art. 50 din Regulamentul nr. 12/2004, persoanele juridice, altele decât intermediarii
definiţi la art. 2, alin. 1, pct. 14 din Legea nr. 297/2004, pot fi autorizate în calitate de
consultanţi de investiţii, dacă sunt înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului ca societăţi
comerciale constituite conform Legii nr. 31/1990 republicată. Aceasta ne conduce la concluzia
că societăţile comerciale – consultanţi de investiţii sunt supuse regimului juridic de drept
comun în materie, la care se adaugă reglementările speciale, respectiv Legea nr. 297/2004 şi
Regulamentul CNVM nr. 12/2004.

109
Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi
economice în mod independent, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 576/29 iunie 2004.
.Pentru dezvoltări, Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 81-83.
227
 3.2. Constituirea societăţii comerciale – consultant de investiţii

3.2.1. Consideraţii introductive

Constituirea societăţii comerciale consultant de investiţii are la bază acordul de voinţă
al asociaţilor. Pentru dobândirea personalităţii juridice este însă necesar ca asociaţii să
îndeplinească anumite formalităţi prevăzute de lege. Constituirea acestei societăţi presupune
parcurgerea următoarelor etape:
- întocmirea actelor constitutive;
- autentificarea actelor constitutive/darea de dată certă;
- înmatricularea în Registrul Comerţului;
- emiterea autorizaţiei de funcţionare de către CNVM şi înscrierea în Registrul CNVM
în calitate de consultant de investiţii.
Întrucât etapele de constituire nu presupun derogări de la dreptul comun în materia
societăţilor comerciale, vom dezvolta doar etapa de emitere a autorizaţiei de funcţionare de
către CNVM.

3.2.2. Emiterea autorizaţiei de funcţionare de către CNVM

Conform art. 51 din Regulamentul CNVM nr. 12/2004, în vederea obţinerii

autorizaţiei de consultant de investiţii, reprezentantul legal al persoanei juridice va transmite
CNVM cererea întocmită conform anexei 6C, însoţită de următoarele documente:
- actul constitutiv al societăţii, în original sau copie legalizată;
- copia încheierii judecătorului delegat de pe lângă Oficiul registrului Comerţului de
constituire şi de înregistrare a societăţii;
- copia certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului;
- extras sau certificat de la Registrul Oficiului Comerţului care să ateste înregistrarea
menţiunilor privind data înregistrării, administratorii societăţii, obiectul de activitate si
capitalul social, eliberat cu cel mult 60 zile anterior depunerii cererii;
- copia actului de identitate, certificatul de cazier judiciar eliberat cu cel mult 30 de zile
înaintea depunerii cererii de autorizare şi certificatul de cazier fiscal, eliberat cu cel mult 15
zile anterior depunerii cererii de autorizare, în original sau copie legalizată, pentru
administratorii societăţii;
- dovada vărsării integrale a capitalului social sau bilanţul contabil înregistrat la
administraţia financiară teritorială aferent ultimilor doi ani de activitate, dacă societatea a
funcţionat anterior solicitării autorizaţiei;
- lista valorilor mobiliare deţinute în nume propriu şi în numele soţiei/soţului, precum şi
rudelor de gradul I pentru fiecare administrator şi acţionar/asociat care deţine în societate o
poziţie cel puţin semnificativă sau declaraţia pe propria răspundere, sub semnătură olografă, în
cazul în care nu există astfel de deţineri;
- copia atestatului eliberat de CNVM pentru consultantul sau consultanţii de investiţii,
persoane fizice, angajaţi ai societăţii;
- prospectul de consultanţă care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
datele de identificare ale societăţii, numele administratorilor societăţii, numele
consultantului/consultanţilor de investiţii, persoane fizice, autorizate de CNVM, angajaţi ai
societăţii şi rezumatul pregătirii şi experienţei profesionale ale acestora, descrierea activităţii
de consultanţă şi tipul de instrumente financiare pentru care societatea acordă consultanţă,
posibilele conflicte de interese, precum şi tarifele de consultanţă percepute;
- angajamentul consultanţilor de investiţii, persoane fizice, angajaţi ai societăţii, de a
înmâna clienţilor sau potenţialilor clienţi prospectul privind activitatea de consultanţă, anterior
prestării de servicii de consultanţă;

228
 - dovada achitării în contul CNVM a tarifului pentru autorizarea şi înscrierea în
Registrul CNVM, în calitate de consultant de investiţii a persoanei juridice;
- declaraţie pe propria răspundere sub semnătură olografă a membrilor consiliului de
administraţie cu privire la respectarea condiţiilor cerute de art. 50, alin. 1, lit. e şi f din
Regulament.
Decizia CNVM privind autorizarea societăţii comerciale – consultant de investiţii va fi
emisă în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea dosarului complet al solicitantului.
Consultantul de investiţii are obligaţia să notifice CNVM orice modificare a
documentelor şi condiţiilor avute în vedere la acordarea autorizaţiei, în termen de maximum 2
zile lucrătoare de la data la care respectiva modificare a devenit efectivă. Prospectul de
consultanţă trebuie actualizat şi retransmis clienţilor ori de câte ori apar modificări în conţinutul
acestuia.

3.3. Actele constitutive ale societăţii comerciale consultant de investiţii

3.3.1. Consideraţii introductive

Am arătat că persoanele juridice, altele decât intermediarii, pot fi autorizate în calitate

de consultant de investiţii, dacă sunt înregistrate ca societăţi comerciale constituite conform
Legii nr. 31/1990 republicată. Ca urmare, consultantul de investiţii se poate constitui în
oricare dintre formele juridice de societăţi comerciale reglementate de lege.
Conform art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea în nume colectiv sau în comandită
simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni în comandită pe acţiuni
sau cu răspundere limitată se constituie prin contractul de societate şi statut. Societatea cu
răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane, caz în
care se întocmeşte numai statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma
unui înscris unic denumit act constitutiv.
Contractul de societate trebuie să îndeplinească condiţiile esenţiale cerute de art. 980
Cod civil pentru validitatea oricărei convenţii, precum şi elementele care îl particularizează:
constituirea unui fond social prin aporturile asociaţilor, affectio societatis şi participarea la
beneficii şi pierderi.
Contractul de societate trebuie să cuprindă, clauze privind identificarea viitoarei
societăţi comerciale; clauze privind caracteristicile societăţii; clauze privind modul de
conducere şi gestiune curentă a societăţii comerciale, clauze privind drepturile şi obligaţiile
asociaţilor, clauze privind dizolvarea şi lichidarea societăţii.

3.3.2. Clauze privind identificarea societăţii comerciale – consultant de

investiţii

Comercianţii sunt identificaţi în general prin denumire, formă juridică, sediu şi

emblemă.
Denumirea sau firma societăţii
Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 26/1990, firma este numele sau, după caz,
denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. În stabilirea
firmei comerciantului de investiţii, asociaţii trebuie să se conformeze dispoziţiilor Legii nr.
26/1990, care reglementează conţinutul firmei, diferenţiat după forma juridică a societăţii.
Dacă societatea comercială consultant de investiţii se constituie în forma juridică a
societăţii în nume colectiv, firma trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi
(numele, prenumele, iniţiala tatălui) însoţită de menţiunea „societate în nume colectiv” scrisă
în întregime. Dacă aceasta se constituie ca societate în comandită simplă, firma trebuie să
cuprindă numele a cel puţin unul dintre asociaţii comanditaţi, însoţit de menţiunea „societate
229
în comandită simplă” scrisă în întregime. În cazul consultantului de investiţii – societate pe
acţiuni sau în comandită pe acţiuni – firma se compune dintr-o denumire proprie de natură a o
deosebi de firma altor societăţi, însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni”
sau prescurtat SA, respectiv „societate în comandită pe acţiuni”. Firma consultantului de
investiţii având forma juridică a societăţii cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire
proprie, la care se poate adăuga numele numele unuia sau mai multor asociaţi, însoţit de
menţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau prescurtat SRL.
Firma consultantului de investiţii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege,
respectiv să fie disponibilă, distinctivă şi licită.
Emblema
Asociaţii pot prevedea în contractul de societate ca element de identificare suplimentar
o emblemă. Conform art. 30, alin. 2 din Legea nr. 26/1990, emblema este semnul sau
denumirea care deosebeşte o societate de o altă societate care desfăşoară acelaşi tip de
activitate. Regimul juridic al firmei nu prezintă particularităţi faţă de dreptul comun.
Forma juridică
Societatea comercială consultant de investiţii se poate constitui în oricare dintre
formele juridice de societate, reglementate de legea română: societate în nume colectiv,
societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate
cu răspundere limitată.
În raport de forma juridică, asociaţii vor dezvolta cuprinsul contractului de societate.
Sediul societăţii
Sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun. Conform art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990,
asociaţii sunt obligaţi să arate sediul societăţii în contractul de societate.
Naţionalitatea societăţii
Naţionalitatea SSIF este o consecinţă a determinării sediului acesteia. Societăţile
comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române (art. 1, alin. 2/Legea nr.
31/1990).

3.3.3. Clauze privind caracteristicile societăţii comerciale consultant de

investiţii

Aceste clauze privesc obiectul, durata şi capitalul social.

Obiectul societăţii
Contractul de societate trebuie să indice obiectul societăţii, cu precizarea domeniului şi
activităţii principale. Conform art. 50, alin. 1, lit. b din Regulamentul nr. 12/2004, obiectul de
activitate al societăţii se circumscrie exclusiv domeniului financiar şi cuprinde explicit
consultanţa de investiţii. Noţiunea „domeniul financiar” trebuie interpretată prin prisma
Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN110.
Durata societăţii
Conform art. 7, lit. h şi art. 8, lit. j din Legea nr. 31/1990, asociaţii trebuie să
stabilească prin contractul de societate durata societăţii. Ei pot decide înfiinţarea
consultantului de investiţii pe o durată determinată sau pot conveni ca durata acestei societăţi
să fie nelimitată.
Capitalul social
Societatea comercială consultant de investiţii trebuie să aibă un capital social,
reprezentând echivalentul în lei a minimum 20.000 de euro, calculat la cursul de referinţă
comunicat de BNR la data depunerii cererii (art. 50, alin. 1, lit. b din Regulamentul nr.
12/2004).

110
Aprobată prin Ordinul nr. 601/2002 al Preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I nr. 908/13 decembrie 2002.
230
 Consultanţii de investiţii autorizaţi la data intrării în vigoare a Regulamentului nr.
12/2004 au avut posibilitatea să-şi majoreze capitalul social în vederea atingerii nivelului
minim prevăzut de lege, în două etape, astfel:
- până la 31 decembrie 2005 echivalentul în lei a minimum 10.000 de euro, calculat la
cursul de referinţă comunicat de BNR la data depunerii cererii;
- până la 31 decembrie 2007, echivalentul în lei a minimum 20.000 de euro calculat la
cursul de referinţă comunicat de BNR la data depunerii cererii.
Asociaţii
Pot avea calitatea de asociat orice persoana fizică sau juridică. În cazul persoanelor
fizice, actul constitutiv trebuie să prevadă: numele şi prenumele, codul numeric personal,
locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor. Pentru persoanele juridice, trebuie să
se arate denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul comerţului sau
codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale.
Acţionarii/asociaţii semnificativi nu pot deţine direct sau indirect, în nume propriu sau
împreună cu soţul/soţia, precum şi cu rudele de gradul I, o poziţie semnificativă în calitate de
acţionar al unei societăţi implicate pe piaţa de capital, cu excepţia societăţii de consultanţă de
investiţii. Şi în acest caz opinăm că noţiunea de societate implicată pe piaţa de capital se
subscrie noţiunii de entitate reglementată.

3.3.4. Clauze privind conducerea şi administrarea societăţii comerciale

consultant de investiţii

Adunarea generală
În cazul societăţii comerciale consultant de investiţii, având forma juridică de societate
în nume colectiv sau societate în comandită simplă, nu există instituţionalizată adunarea
generală a asociaţilor. Legea nr. 31/1990 prevede că deciziile se iau prin votul asociaţilor care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. În mod excepţional, decizia se ia cu votul
tuturor asociaţilor111. Dacă societatea comercială consultant de investiţii se constituie ca
societate cu răspundere limitată, adunarea asociaţilor este organul de deliberare şi decizie,
hotărârile fiind luate de regulă cu o dublă majoritate: o majoritate în numărul asociaţilor şi o
majoritate în numărul părţilor sociale. La a doua convocare, hotărârile se iau cu votul
majorităţii asociaţilor prezenţi în adunare112. În unele situaţii, este necesar votul tuturor
asociaţilor, dacă legea sau actul constitutiv nu prevede altfel.
În cazul societăţilor comerciale consultant de investiţii având forma juridică de
societate comercială pe acţiuni, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1990, care
reglementează adunarea generală ordinară, adunarea generală extraordinară şi adunările
speciale.
Administrarea societăţii
Şi în ceea ce priveşte administrarea societăţii comerciale consultant de investiţii sunt
aplicabile dispoziţiile dreptului comun. Dacă societatea se constituie în forma juridică de
societate în nume colectiv, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 şi 77 din Legea nr. 31/1990. Ca
urmare, societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, în sistem unitar,
directorat şi consiliul de supraveghere, în sistem dualist, asociaţi sau neasociaţi, persoane
fizice sau juridice, numiţi prin actul de constituire sau aleşi de către asociaţi113. Dacă
societatea comercială consultant de investiţii se constituie ca societate în comandită simplă,
111
Pentru dezvoltări, O. Căpăţână – Societăţile comerciale, op. cit., pag. 322-323, Stanciu D. Cărpenaru, Cătălin
Predoiu, Sorin David, Gheorghe Piperea, op. cit., pag. 301-368; S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op. cit., pag.
197.
112
Pentru dezvoltări, Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 347-348; D. Ciobanu – Observaţii în legătură cu câteva
prevederi inconsistente sau neclare ale Legii nr. 31/1990 în Dreptul nr. 10-11/1994, pag. 28-29; G. Comăniţă –
Discuţii cu privire la posibilitatea existenţei abuzului de drept în hotărârile adunărilor generale la societăţile cu
răspundere limitată în Dreptul nr. 5/1997.
113
Pentru dezvoltări, Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., pag. 281.
231
 administrarea societăţii va fi încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi (art.
88/Legea nr. 31/1990). În cazul consultantului de investiţii societate comercială pe acţiuni,
societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori. Dacă sunt mai mulţi
administratori, ei constituie un consiliu de administraţie (ar. 134/Legea nr. 31/1990).
Consultantul de investiţii constituit în forma juridică a societăţii cu răspundere limitată va fi
administrat de unul sau mai mulţi administratori asociaţi sau neasociaţi, desemnaţi prin actul
constitutiv sau de adunarea asociaţilor.
În toate cazurile, administratorii/membrii consiliului de administraţie nu pot deţine
direct sau indirect, în nume propriu sau împreună cu soţul/soţia precum şi cu rudele de gradul
I o poziţie semnificativă în calitate de acţionar al unei societăţi implicate pe piaţa de capital,
cu excepţia societăţii de consultanţă de investiţii. Onorabilitatea administratorilor societăţii
consultant de investiţii se apreciază prin raportare la prevederile art. 48, lit. f şi g din
Regulamentul CNVM nr. 12/2004. Ca urmare, administratorii trebuie să îndeplinească şi
următoarele condiţii cumulative:
- să nu fi fost sancţionaţi de CNVM, BNR sau CSA cu interzicerea desfăşurării de
activităţi pe pieţele supravegheate de acestea;
- să nu fi fost condamnaţi pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, precum şi alte
infracţiuni de natură economică.

Controlul gestiunii societăţii

Fiind o entitate reglementată, societăţii comerciale consultant de investiţii îi sunt
aplicabile dispoziţiile titlului VIII din Legea nr. 297/2004. Ca urmare, situaţiile financiar-
contabile şi cele privind operaţiunile desfăşurate vor fi audiate de persoane fizice sau juridice,
membri activi ai Camerei Auditorilor Financiari din România.

3.4. Retragerea autorizaţiei de funcţionare

Regulamentul CNVM nr. 12/2004 prevede ca retragerea autorizaţiei societăţii

comerciale consultant de investiţii poate fi dispusă în 3 situaţii:
1. Retragerea la cererea consultantului de investiţii. Cererea de retragere a autorizaţiei,
semnată de consultantul de investiţii persoană fizică sau de reprezentantul legal al
consultantului persoană juridică se depune la CNVM însoţită de dovada achitării în contul
CNVM a tarifului de retragere a autorizaţiei.
2. Dacă consultantul de investiţii nu a desfăşurat activitatea pentru care a fost autorizat în
ultimele 6 luni.
3. Retragerea cu titlu de sancţiune
Conform art. 55 din Regulamentul 12/2004, CNVM va dispune retragerea autorizaţiei
unui consultant de investiţii în situaţia în care constată încălcarea repetată a regulilor de
conduită, precum şi în situaţia în care constată imposibilitatea asigurării supravegherii
activităţii respectivului consultant.

3.5. Reguli privind conduita consultanţilor de investiţii

Consultanţii de investiţii se supun unor reguli de conduită obligatorii menite să asigure

protecţia investitorilor care apelează la serviciile lor. Conform art. 56 din Regulamentul nr.
CNVM 12/2004, consultanţii de investiţii sunt obligaţi:
- să respecte regulile de conduită aplicabile serviciilor de consultanţă de investiţii
prevăzute de titlul III, cap. II din Regulament;

232
 - să menţină un standard ridicat al cunoştinţelor profesionale, să manifeste
profesionalism, competenţă, obiectivitate, conştiinciozitate şi seriozitate în prestarea
serviciilor de consultanţă;
- să utilizeze surse de informaţii adecvate analizelor şi recomandărilor elaborate, fiind
interzisă folosirea unor informaţii nereale, eronate în rapoartele sau recomandările sale. Acesta
nu va prelua materiale din studiile elaborate şi publicate de alţi specialişti, fără a indica sursa
şi autorul respectivului material în prezentarea rapoartelor sale;
- să păstreze evidenţa materialelor, a surselor de informare utilizate, pentru ca, în orice
moment, să facă dovada bunei sale credinţe;
- să prezinte clientului trăsăturile generale ale procesului de investiţii în instrumente
financiare, precum şi criteriile care stau la baza creării, analizării şi selectării unui portofoliu
de instrumente financiare. El va ţine seama de caracteristicile de bază ale investiţiei, ale
portofoliului specific, precum şi de particularităţile clientului la întocmirea rapoartelor de
analiză, de selectare sau la transmiterea recomandărilor şi opiniilor sale care privesc un
portofoliu specific sau un anumit client;
- să nu facă nicio declaraţie care să inducă în eroare clientul privitoare la serviciile pe
care consultantul le poate presta, la calificarea şi calităţile sale profesionale sau la
performanţele viitoare ale instrumentelor financiare analizate;
- să nu dea, oral sau în scris, explicit sau implicit, nicio garanţie asupra calităţii sau
profitului investiţiei analizate, ci doar să transmită cu acurateţe informaţii, să elaboreze studii
şi analize cu privire la instrumentele financiare implicate.

3.6. Supravegherea consultanţilor de investiţii

Consultanţii de investiţii – persoane fizice sau societăţi comerciale sunt entităţi

reglementate, activitatea lor fiind reglementată şi supravegheată de CNVM. Regulamentul
CNVM nr. 12/2004 prevede obligaţia consultanţilor de investiţii de a ţine o evidenţă strictă a
operaţiunilor pe care le desfăşoară, precum şi obligaţia de a-şi organiza contabilitatea conform
legii114.
În vederea asigurării condiţiilor necesare exercitării de către CNVM a supravegherii
activităţii lor, consultanţii de investiţii au obligaţia de a transmite autorităţii de reglementare,
în termenele stabilite prin reglementări, următoarele rapoarte:
a) raportul semestrial – care va cuprinde situaţiile financiare semestriale compuse din
bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor
de trezorerie;
b) raportul anual care va cuprinde situaţiile financiare anuale compuse din bilanţ, cont de
profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie,
politici contabile şi note explicative, raportul administratorilor şi raportul auditorului
financiar;
c) raportul de activitate privind serviciile de consultanţă prestate în cursul anului
precedent. Acesta va fi transmis CNVM, împreună cu raportul anual;
d) la cererea CNVM, orice situaţii, evidenţe şi rapoarte, în vederea exercitării de către
aceasta a atribuţiilor sale de supraveghere şi inspecţie, în vederea verificării activităţii şi a
realităţii raportărilor transmise.
Consultanţii de investiţii persoane fizice vor transmite anual, până cel mai târziu la
data de 31 martie a anului următor, raportul de activitate cu privire la serviciile de consultanţă
de investiţii desfăşurate în anul precedent.

114
Textul constituie o aplicaţie particulară a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 82/1991, care prevede obligaţia
tuturor comercianţilor de a ţine contabilitatea, potrivit legii.
233