Sunteți pe pagina 1din 3

Mara este personajul principal al romanului cu acelasi nume,

scris de Ioan Slavici, roman ce urmareste destinul


femeii,ramasa vaduve dupa moartea sotului , dar si al
copiilor ei, Persida si Trica.
Pentru a le asigura un viitor indestulat copiilor, Mara se
ocupa cu mica negustorie, alergand fara odihna din Radna, la
Lipova sau la Arad. Mama iubitoare, femeia are modele de
viata pentru cei doi; pe fata, vrea sa o vada preoteasa,
ca Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire si bogata
si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-
cojocar.
Naratorul o caracterizeaza direct, inca de la
inceput pe femeie, care era inca " tanara si voinica
si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba
si noroc". Barbatul sau fusese "mai mult carpaci
decat cizmar" petrecandu-si viata mai mult la
crasma, lasandu-le copiilor o livada si casa, care
era a Marei, data ca zestre cand se maritase. Prin
caracterizarea directa facuta de narator reiese si
portretul fizic, ale carui trasaturi detaliate le
sugereaza pe cele morale. Mara ," Muiere mare,
spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de
ploi si de vant", sta toata ziua, neobosita si
energica, la tejgheaua plina de poame, de turta
dulce, de peste, in timp ce copii ei umbla
nestingheriti printre oameni.

Mara nu se indura totusi sa cheltuiasca bani pentru


educatia copiilor ei, ci gaseste mijloace de a rezolva aceasta
problema prin alte cai. Din relatiile cu celelalte personaje, reise in
mod indirect, inventivitatea si abilitatea femeii de a evita
cheltuirea banilor si a-si indeplini, totodata, telul in ceea ce
priveste asigurarea viitorului celor doi copii. Cand Persida
implineste sapte ani, mama sa o da in grija calugaritelor, insa nu
se poate hotari sa plateasca 60 de florini pe an, asa cum se
intelesese cu maica Aegidia, desi "ar fi putut sa dea, avea de
unde [...] dar n-o ierta firea sa rumpa din niciunul dintre cei trei
ciorapi". Maica Aegidia staruieste pe langa maica priorita s-o
primeasca pe fata si pentru numai cincizeci de florini pe an, ba
mai intervine si pe langa domnul Hubar, economul orasului, ca
Mara sa capete arenda podului peste Mures. Ca podarita, ea
obtine un castig insemnat atat din taxele platite de trecatori,
"cate doi creitari de om si cate zece de perechea de cai ori de
boi", cat si din avantajul ca-si pune masa si cosurile cu marfa la
capul podului si are vanzare buna, deoarece pe acolo "trecea
toata lumea". Cu toate acestea, ea nu vrea sa plateasca
rascumpararea lui Trica si sa-l scape de armata -"Nu dau nici un
ban!"-, ci se imprumuta de la Bocioaca "saptesprezece sute de
florini", cu gandul ascuns de a nu-i mai inapoia, mizand pe faptul
ca Trica se va insura cu Sultana, fiica mesterului, si astfel ea va
scapa de datorie. Dezamagit de atitudinea mamei, Trica "se da la
Verbonc" de bunavoie, adica se inroleaza voluntar pentru
razboiul din Italia, unde este lovit in sold
Datorita demnitatatii si a respectul de sine, Mara nu vrea
sa mai ajunga la starea de umilinta pe care i-o daduse saracia:
"Nici ca se uitau oamenii ca mai-nainte la dansa. Las! ca banul
te ridica si in sufletul tau, si in gandul altora, dar banul agonisit
e dovada de vrednicie".
.Tema familiei surprinde personajele ce-si dezvaluie treptat
personalitatea,insistand asupra legaturii afective puternice intre
Mara si cei doi copii ai sai,o familie atipica,din cauza absentei
tatalui.

Fire energica si ambitioasa, femeia ascunde sub


masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera de fiecare
data cand copii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de
partea lor.Cand casnicia Persidei este in declin,
personajul principal e un permanent sprijin moral
pentru fata ei, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste
greutati.
In opinia mea, Mara contureaza portretul unei
femei luptatoare,. Damd dpvada pe tot parcursul
operei de un echilibru moral demn de urmat.