Principii aplicate în lucrul cu copiii

1. Holismul
Copilul trebuie văzut în totalitatea comportamentelor sale. Dacă
accentul se pune pe comportamentul problemă acesta va fi amplificat, dacă
se încearcă schimbări în atitudinea faţă de copil, în atmosfera din jurul lui,
apar îmbunătăţiri în zona comportamentelor problematice

2. Unicitate
Fiecare copil este unic şi îşi alege un rol unic în familia sa. Copilul
trebuie încurajat să-şi dezvolte abilităţile nu comparat, judecat, măsurat.

3. Subiectivism
Copiii sunt excelenţi observatori, dar interpretează prost lucrurile.
Adesea ase simt vinovaţi de certurile dintre părinţii, se descurajează sau,
dimpotrivă, se supraresponsabilizează.

4. Finalism – scop
Comportamentele nedorite ale unui copil pot avea 4 scopuri greşite:
atragerea atenţiei, obţinerea puterii, răzbunarea, retragerea. Un copil
neascultător, „rău” este un copil descurajat.

5. Sentimentul de comuniune sociala

Copilul învaţă mult mai uşor de la semeni decât de la adulţi. Un
copil devine „problemă” dacă nu este integrat într-un grup social, iar un
copil „problemă” îşi adaptează comportamentele atunci când se află într-un
grup. Condiţia este să fie încurajat să participe şi nu comparat, dat de
exemplu negativ. Un copil etichetat va avea grijă să nu dezmintă eticheta.