Lorena Lupu

BÆTÆUØU’ DE CÎMPI
(psalmanele)

TRITONIC
LIT
Lorena Lupu s-a næscut la 24 noiembrie 1978 în Sfîntu Gheorghe, judeflul
Covasna. A absolvit Universitatea de Artæ Teatralæ øi Cinematograficæ
I. L. Caragiale din Bucureøti, Secflia Actorie, în 2004.
Volume publicate: Rondo Capriccioso (Tritonic, 2007).
Blog: http://360.yahoo.com/loremonde.
Unui ciob care mi°a zgîndærit emailul,
Oala spartæ
Psalmanea 1

Bæi Dumnezeule,
Îmi dau seama cæ oricum n°o sæ°mi dai tu mie ræs-
punsuri; cæ ori dæ cîte ori te°ai îndurat la dialog, fli°ai ales
øi tu pæ unii mai acætærii (sau ai cætærii, niciodatæ nu øtiu
cum e faza cu cætarea asta øi nij’ nu mæ entereseazæ dîn
cale afaræ), øi niciodatæ un alde neica nimeni ca robu’ tæu
Gicæ Ciocælæu, domiciliat pæ strada Bolovani numæru’ opt,
scara barbu (aøa zice toate dispecerele dæ taxi, iar io nu
înfleleg nici de°al dracu’ dæ ce e barbu mai breaz dæcît
bogdan sau benone), bloc doiøpe øi restu’ nu conteazæ cæ
dracu’ øtie cine e pæ fazæ øi mæ mai pomenesc naibii cu
te miri ce vizite la domiflil, ceea ce nu væ recomand, cæ
pune mumæ°mea mætura pæ voi dæ nu væ vedefli.
Bine, eu mi°s acu’ aøa, mai ciupit, ba mai bine zis beat
much, cherchelit, praf, pulbere, matol sau zi°i cum vrei,
øi øtii cæ eu, cînd mæ îmbæt, am curaj cît tofli nepoflii lui
Jvarflænegær øi Jean Glod Vandam la un loc. Mæ iau dæ
piept cu oricine øi spun numa’ adeværuri mari øi grele,
dæ sæ cutremuræ tot universu’ cosmic. Pæcat cæ, dæ îndatæ
ce îmi revin la mahmureala dæ zi cu zi, îmi trece. Da’ uite,
dæ exemplu, în momentu’ æsta, cînd îs bine abfliguit, øi
mi°am adus aminte dæ tot ce nu°mi convine, mæ rîcîie o
întrebare încuietoare: ce rost are viafla mea pæ lume?
Nu, pæ bune, ce rost a mai avut sæ°fli istoveøti mîinile
oricum prea îndelung muncite, sæ mai înjghebi aøa, færæ
rost, øi un zerou barat dæ teapa mea? Dæ ce sæ strici
8 l LORENA LUPU

materia primæ færæ rost? Sæ nu mai vorbim dæ manoperæ,

care°i cea mai scumpæ…
A, stai cæ m°am prins! Matale, bæi, dragæ Dumnezeule,
nu m°ai executat manual. Cæ ce face omu’ cu mîna lui,
are, oricum am lua°o, o oarecare valoare. Øtiu! Ai o fabricæ
modernæ, superutilatæ, dupæ toate normele ISO 9001, în
care ne scofli pæ bandæ rulantæ. Ai producflia dæ export,
adicæ æia mai ai cætærii, cu care mai dialoghezi cînd îfli
vine pæ chelie, pæ care°i flii expuøi cu falæ în magazinu’
dæ prezentare al firmei, sæ decoreze cu falæ, sub formæ
dæ statui, pieflele, øi sæ dea numele lor tuturor stræzilor,
øi producflia dæ duzinæ, adicæ tofli proøtii øi fraierii ca mine,
Gore, nea Vasile, Romicæ øi Giovanni. Øi Andrei, cu toate
cæ Andrei are ceva aøa… mai aparte, dacæ e sæ stæm
strîmb øi sæ judecæm drept. Dar… în fond… nu°øi fute
øi el nervii øi sænætatea pæ cîteva amærîte de milioane,
pæ care le predæ conøtiincios ba lu’ nea Matache,
propr’etaru’, care°i mai mæreøte din douæ în douæ luni
chiria, ba lu’ S. C. Buleftrica S. A , ba lu’ madam admi-
nistrator dæ bloc, care face bîzæ de el pentru cæ e timid
øi ruøinos, øi nu se prinde de faptu’ cæ ea fline morfliø sæ°l
bijboceascæ sau, dracu’ øtie, poate se prinde, da’ e prea
tæntælæu sæ°i zicæ: hai, fæ, nu te uifli la tine, cæ ai un fizic
dæ parcæ°i psihic? marø la joc dæ gleznæ! Øi din ce°i ræmîne,
abia dæ°i ajunge dæ fligæri øi cafea. Altceva, nici nu
mænîncæ, nici nu bea. Dacæ æsta ar fi fost Isus, ar fi poøtit
la cina cea dæ tainæ o Viceroaie øi o canæ dæ cafea færæ
glicemie pæ post dæ trupu’ øi sîngele lui. Noroc cæ mîn-
tuitoru’ avea un regim mai sænætos dæ trai, cæ altfel se
ducea creøtinismu’ dæ rîpæ încæ din origini!
Bun, cred cæ am luat°o pe aræturæ, sæ mai întîmplæ
în sotoaflia dæ mangæ — sæ revenim care va’ zicæ, la ce
aberam io aicea mai dævreme. Chiar aøa, ce aberam io
aicea mai dævreme? Æææ... a, da! Aveam o socotealæ cu
Dumnezeu, parcæ. Oho, uite cæ mæ inervez dæ cum îmi
aduc aminte!
 BÆTÆUØU’ DE CÎMPI l 9

Fabrica matale, tataie, a cam crescut producflia de

rebuturi. Sau, sæ ne exprimæm tehnologic, producflia ræ-
masæ neterminatæ.
Eu sînt unul din æøtia ræmaøi neterminafli. Da’ nu°s
un rebut din æla spectaculos, genu’ handicapat locomotor,
sau dilæu cu patalama. Nu! Îs un rebut din acela aparent
funcflional, dotat cu capacitatea a opt ore dæ muncæ, opt
ore dæ somn øi opt ore dæ frecat ridichea. Îs angajat —
cu carte de muncæ, nu aøa! — la S. C. Gül Bahar S. A.,
fabricæ de încælflæminte, secflia tras, operaflia tras în pærfli.
Færæ miøto, aøa se cheamæ operaflia, pæ bune! Aøa scrie
øi în cartea mea dæ muncæ „trægætor în pærfli calificat“.
Da’ sæ nu crezi cæ sæ ascunde mare lucru sub foncflia asta,
c°o sæ pæfleøti ca baba din banc: „Væzui cæ pæ gard scrie
Pulæ øi intrai dæ zor. Øi nu era decît depozit de lemne!“
Dæ fapt, eu lipesc în pærflile laterale fafla (adicæ partea
dæ sus a pantofului) de branfl (adicæ partea dæ sus a
tælpii). Atît. Aceleaøi cîteva miøcæri, opt ore pe zi (alea
de muncæ), cinci sau øase zile pe sæptæmînæ. Trag în pærfli,
nenicule, dæ°mi sar capacele. Øi noaptea în somn visez
uneori cæ trag în pærfli, øi cînd visez asta, mæ trezesc mai
obosit decît la culcare. De°asta beau io dæ fapt; sæ mæ
doftoricesc dæ vise prin care zilele astea dæ moloz se
læbærfleazæ sæ îmi înghitæ øi nopflile. Øi sper cæ dacæ voi
bea suficient de mult, o sæ am øi io un cojmar d°æla
meseriaø, cu vîrcolaci, vampiri øi alte bestii de°astea care
mai alungæ plictiseala. Altora.

Noroc cæ am totuøi un servici, øi din asta se poate træi

— dacæ ce fac io acum sæ numeøte træit — doar sînt atîtea
meserii din care se moare dæ foame… Îmi plætesc la timp
impozitele, n°am probleme cu gaborii, statu’ sau alte alea.
M°ai greøit la altæ operaflie dæ lucru, bæi tatæ: nu mi°ai
dat daru’, talentu’, sau ce ciocoflendæru’ meu o fi æla, de
a fi iubit.
Cæ nu mi l°ai dat, mæ rog, treaba ta, poate n°ai fost
aprovizionat în fabricæ la momentu’ în care m°ai vîrît în
10 l LORENA LUPU

producflie øi n°ai avut cu ce sæ înlocuieøti materia primæ,

aøa cæ ai procedat româneøte: ai læsat°o aøa cum a cæzut.
Asta înfleleg, e logic, normal øi, în fond, la tofli ne lipseøte
cîte ceva: unuia o mînæ, altuia bunu’ simfl, altuia sufletu’,
aøa cæ, pæ lîngæ astea, daru’ de a fi iubit e un cæcæflel în
vîrf de bæfl… cam ca statuia aia nouæ, belea dæ belea, de
pe Calea Victoriei. Da’ atunci, dæ ce… urmæreøte°mæ,
tataie, cæ aici e durerea mea, aici înfig eu pancarta cu
„Aici sînt banii dumneavoastræ“, sæ marchez ideea dæ
bazæ pæ care cred cæ øi matale o aøteptai cu inima la guræ
— deøi poate cæ nu ai guræ, øi poate nu ai nici inimæ —
øi nu înflelegeai dæ ce urlæ fraieru’ æsta matolit dæ unu’
singur la stîlpu’ de telegraf, care æla, særacu’, tace chitic,
nu are comentarii, nu se crede Dumitru Graur sau alte
alea… mæiculiflæ, ce m°aø duce la un meci!… cu°o bere
în mînæ, sæ urlu øi eu ca timiøorenii: „Duie Minamo“, cæ
eu mi°s rapidist de la maimuflæ°ncoace! væ sparg la gioale,
cîinilor! Nu pæ tine, javræ jegoasæ & purecoasæ, marø
de°aici, cotarlæ, vorbesc dæ cîinii roøii! Marø, bæi, n°auzi?
Ai cumva impresia cæ latri sau muøti mai færæ numær ca
mine?
Nu°ø’ce are potaia asta nenorocitæ cu mine, cu ce°s io
mai vrednic dæ spurcat ca alflii, dæ i s°a pus pata taman
pæ sufletu’ meu. S°a aciuat sub blocu’ nostru, îl hrænesc
vreo douæ babe mai miloase øi bisericoase øi un
importator dæ cafea boabe din Burkina Faso, care stæ
p°aiciøa dæcît din motive dæ ieftinæciune, da’ are garaj
cu triplu sistem dæ alarmæ, sæ fereascæ Merflanu’ dæ øufli,
øi°a declarat în øedinfla dæ comitet dæ bloc cæ javra e
mascota lui øi sæ nu°l gæseascæ pæ vreunu’ tupeu’ sæ
cheme hingherii c°a belit tencuiala — iar pæ mine are o
boalæ de nu sæ poate — øi javra, øi importatoru’; cred
cæ mæ simte dupæ miros, sau dracu’ øtie dupæ ce, cæ mæ
latræ dæ la trei stræzi distanflæ, øi se înfige direct în
mine — dæ javræ vorbesc — iar dupæ ce o bag în tofli
hristoøii, øi°i mai ard øi vreo trei bocanci în cap, schimbæ
jmenu’: începe sæ scheaune, sæ facæ pe martiru’, sæ
 BÆTÆUØU’ DE CÎMPI l 11

øchioapete în fafla mea dæ parcæ ar fugi de mine, cu o

mutræ plouatæ, sæ°l vadæ alea douæ babe — cæ impor-
tatoru’ e dæ obicei pæ drumuri øi nu vede fazele astea —
øi sæ sæ ia de mine: Nu fli°e, bæ Gicæ, un pic de ruøine, sæ
te îmbefli ca porcu’ øi sæ chinui bietu’ cæflel… Las’ cæ te
spun lu’ mæ°ta! Duminica, dupæ bisericæ, se adunæ tot
soboru’ dæ cotoroanfle, o prelucreazæ pæ mumæ°mea, care
e øi ea creier pætrat cu mintea°n colfluri, øi numa’ ce mæ
pomenesc: Pomana mæ°tii de bagabont! (Adicæ pomana
ei proprie, da’ nu°øi dæ seama; v°am spus doar cæ e creier
pætrat!) Dupæ toate cîte le°am fæcut pentru tine (nu øtiu
dæ ce are ea impresia asta, cæ ar fi fæcut atîtea, cînd eu
am impresia cæ n°a fæcut mai nimic, numa’ gura e dæ ea)
mai øi chinui bietele animale nevinovate, golanule! Øi
mi°a zis madam Conopidæ cæ iar nu i°ai dat bunæ ziua!
Ce nu înfleleg io, bæi tatæ: ce cîøtigæ madam Conopidæ
dacæ°i dau io bunæ ziua? Îi cresc acfliunile? O plætesc unii
pæ numær de „bunæ ziua“ zmuløi dæ la fraieri? Mie unu’
mi se rupe dæ bunele zile ale babelor din bloc, ba, dacæ
ar fi dupæ mine, aø interzice „bunæ°ziua“. Aø da lege: „Sæ
nu tre’iascæ sæ dai bunæ ziua dæcît la æia care te inte-
reseazæ pæ bune.“ Aøa mæcar ai øti cæ dacæ°fli dæ unu’ bunæ
ziua, înseamnæ ceva. Nu e doar aøa — sæ ne auzim øi noi
vorbind.
Da’ nu asta mæ doare pæ mine, dæ fapt, mi se chiar
fîlfîie; sæ revenim la targhetu’ nostru, bre Doamne: dacæ
nu°mi dæduøi daru’ care constituie obiectu’ prezentei
plîngeri, adicæ aptitudinea… asta e, bæ, uite cæ am
nimerit°o, zicea vreunu’ de mine cumva cæ°s prost?… de
a fi iubit, dæ ce mi°ai dat atîta foame dæ dragoste? Asta
chiar mi se pare o fazæ dæ tot maclavaisu’, øi nu pot sæ°mi
dau seama cum ai putut tu, care zice tofli de tine cæ eøti
suprema bunætate, sæ°fli bafli joc în halu’ dæ mai sus de
un biet gicæ, øi ciocælæu pe deasupra…
Mæ uit cu ciudæ la tovaræøii mei, care°øi bea berile
cræcifli confortabil pæ scaunele dæ plastic ale cîrciumii lu’
nea Mîrlæ, locu’ nostru obiønuit dæ pierzanie în fundu’
12 l LORENA LUPU

halbei. N°are nici o treabæ, bæieflii! Beau, fac o guræ cît

o øuræ, dæ s°aude dæ la intersecflie, cæ ei le øtie pæ toate
mai bine ca alflii, se duc pæ la cæøile lor, se mai ceartæ cu
nevestele, care are, cæ n°are nici unu’ chef sæ ducæ gunoiul
la ghenæ, normal, cæ doar le cade rangu’, bagæ°n ei ca°n
vagon cæ de! ziua de lucru e lungæ øi obositoare, øi
oboseala face poftæ dæ mîncare, øi presteazæ somn dæ voie
øi fær’ dæ voie, visînd la alte muieri dæcît alea dæ lîngæ
ei. Azi aøa, mîine aøa, trece viafla ca rapidu’ prin Chitila,
nici nu°øi dæ omu’ seama cînd ajunge la pensie øi°apoi
se plictiseøte acasæ, færæ un chior, profitînd dæ gratuitatea
abonamentului RATB sæ se mai învîrtæ øi el prin lume,
sæ°i încurce pæ bieflii oameni care întîmplætor au treabæ
pæ bune øi se græbesc.
Îi mai auzi: Øtii ce°am fost io la viafla mea, bæi acela?
Am fost cutare, cutare øi cutare…
Pæ bune? mæ gæseøte taman pæ mine mirarea øi
minunarea, cæ altu’ øtie sæ tacæ.
Eee, ce øtii tu! Am fost mare sculæ°n basculæ, am fæcut
øi am dres…
Ce taaare, sæ moaræ bunicæ°miu din coøciug! Øi dac°ai
fost cutare øi cutare øi etc., cum de°ai reuøit sæ ajungi în
halu’ æsta?
Nu, vere. Eu nu pot sæ stau aøa, la bere, sæ las viafla
sæ se ducæ pæ pustii øi sæ frec manganu’ la rece. Vreau
sæ træiesc, mæ tatæ, de°adeværatelea, vreau sæ fac ceva
cu viafla asta, dacæ tot mi°ai dat°o… sæ fac ceva… altceva!
Da’ nu prea øtiu de unde sæ mæ apuc. Cel mai greu lucru
e sæ începi; øi singurul lucru mai greu decît începutul, e
continuarea.
Øi totuøi, lucrul pe care îl vreau al dracu’ dæ tare, øi
nu prea øtiu unde se gæseøte... mi°e øi ruøine sæ zic! Cæ,
dacæ se uitæ la mecla mea de mardeiaø, nici Mama Omida
nu øi°ar da seama ce mæ paøte øi mæ rumegæ. Vreau o
dragoste mare. Una adeværatæ, adicæ pæ bune, færæ gar-
garæ, minciuni øi înøelætorii! Øi færæ circ dæ doi bani.
Adicæ, dacæ eu m°aø certa o datæ cu cineva pæ nimicuri
 BÆTÆUØU’ DE CÎMPI l 13

de°astea… cum e ducerea gunoiului sau e rîndu’ tæu sæ

iei lapte c°am luat io ieri, nu l°aø mai putea særuta pæ
buze în viafla mea.
În condifliile astea îmi dau seama, bæi tatæ, cæ nu mæ
va iubi nimeni niciodatæ. Øi°atunci, dæ ce am nevoia asta
îngrozitoare dæ dragoste, dæ ce mæ simt ca o jumætate
dæ om cælare pæ jumætate dæ iepure øchiop?
Andrei! øi tu umbli creanga dæ nebun la ora asta? Cæ
io°s un beflivaaan rataaat! beflivaaaan rataaaat!… Mamæ,
parcæ aø avea o drujbæ°n gît, mînca°fli°aø, m°ar omorî
nightloserii sæ audæ cum le pocesc bunæciune dæ muzicæ
cu influenfle folk you, man, da’ tu, mæi, ce caufli acum,
aici? Dæ la tine aveam pretenflii, sæ moaræ tofli nepoflii
lui Jvarflænegær øi°ai lui Glod Vandam.
— Gicæ, iar te°ai îmbætat, îmi zici tu, øi te uifli la mine
cu ochiøorii æia de bæieflel inocent, plini de n°aø°fi°crezut-
niciodatæ°despre°tine°cæ°eøti°în°stare°dæ°aøa°ceva°øi°mæ
doare°sufletu’°cæ°te°væd°aøa, care mæ fac sæ mæ simt mai
dæ cæcat dæcît tot soboru’ de cotoroanfle care îmi fline
litania asta în fiecare duminicæ, sub bagheta inegalabilæ
a mumæ°mii, madam creier pætrat (cu mintea°n colfluri.)
— Øi care°i problema ta? te reped eu cît colo, sæ nu
cumva sæ observi cæ m°ai atins la corason. Beau pæ banii
tæi sau pæ ai mei?
— Pe ai mei în nici un caz, cæ n°am, îmi zîmbeøti tu,
afurisit de puøtan roøcat, crefl øi clæpæug în urechi…
Cred cæ pæ vremea lu’ nea Ceaøcæ, pæ cînd erai øi tu
de°o øchioapæ, ai tæi prindeau bulgarii suindu°te pæ bloc,
cu urechile°n vînt. Sæ°fli zic øi flie poanta asta? Nu fli°o
zic, cæ tu nu te prinzi dæ poante, øi te oftici. Øi nu te oftici
ca mine, nea Vasile, Gore øi restu’, sæ°fli bagi toate alea,
sæ°i tragi o rafalæ de înjuræturi sænætoase øi voinice øi
sæ°fli treacæ, te oftici aøa, ca un telectual, pui totu’ la suflet
øi te vede omu’ cæ suferi ca un cîine bætut, aoleu, cælca°o°ar
Oltcitu’ de javræ purecoasæ, poate°mi iese iar în cale, sæ°mi
facæ pantalonii franjuri øi sæ°mi strice chefu’ dæ chef.
14 l LORENA LUPU

— Øi nici dac°ai avea nu mi°ai da, bag eu o poantæ

cretinæ, hæ, hæ, apoi rîd singur dæ ea, hæ, hæ, hæ, care
mi°afli ciordit, bre, simflu’ umorului, cæ sæ uitæ bæiatu’ æsta
la mine ca la felu’ paiøpe!
— Cum pofli sæ afirmi una ca asta? zice. Øtiu cæ eu
nu dau niciodatæ de bæut, ca alflii, dar ce sæ fac dacæ nu
am astfel de posibilitæfli? Mi°ar plæcea sæ fiu mai generos,
crede°mæ, mi°e jenæ de meschinæria mea øi mæ simt ostra-
cizat, dar numai taxa la facultate îmi înghite lunar
jumætate de salariu! Plus domnul Matache, care inven-
teazæ mereu o nouæ cheltuialæ, ca sæ mæ mai stoarcæ de
niøte bani…
— Hooo, prrr! Pune frînæ, c°am zis°o doar aøa, dæ san-
chi, sæ ne rîdem!
Særacu’ bæiat, o duce ræu dæ tot. E lefter popescu trei
sæptæmîni din patru lunare. Øi nici n°are îndemînare la
muncæ, îi cad toate alea din mîini, nici nu øtie meøteru’
ce sæ°i dea sæ facæ, dar îl fline de milæ, sæ°øi termine omu’
facultatea. Cæ cicæ dupæ aia o sæ i se deschidæ un sac dæ
posibilitæfli, hæ°hæ°hæ!
Hai sæ nu fim japifle, ce°i al lui i°al lui. Øtie atîtea vorbe
lungi øi formoase, ca „meschinærie“ øi „ostra...“ mæ rog,
încerc sæ mai fur øi io una-alta de la el, da’ dacæ n°am
lipici la de°astea, ce sæ fac?
— Bæieflicæ, hai sæ nu mai vorbim dæ bani, cæ sæ stricæ
vremea!
Tu dai amærît din umeri. Io caut ceva sæ zic, ceva pæ
limba ta, da’ nu°mi trece nimic prin minte.
—Bæi… Tu eøti la Drept, nu?
— Nu, la Stîng!
— E, dupæ cum pui bombeul la pantof, se vede de la
o poøtæ. Hæ°hæ!
Væleu, iar te°ai zbîrlit ca o mîflæ trasæ dæ coadæ! Iar
ai ochii æia dæ fatæ mare rætæcitæ pæ la campionatu’ mon-
dial dæ glume porcoase.
 BÆTÆUØU’ DE CÎMPI l 15

— Ia zi tu, dreptacule, cum ar fi sæ se dea o lege jme-

cheræ, sæ muncim dæ azi înainte pæ nasturi?! N°o fi mai
bine?
— Pæi ce, acum nu muncim pe nasturi? ræsare cu chiu
cu vai o umbræ dæ glumæ printre nori.
Aøa, mæ bæiatule, ia°mæ pæ aspectu’ comic, nu mæ lua
cu crize dæ nervi nervoøi, cæ numa’ de°astea am parte dæ
peste tot, øi poate fac øi io una odatæ... dæ n°o sæ øtifli care
încotro sæ fugifli.
— Auzi, bæi, puøtiulicæ, te fac o bere? mæ trezesc io
bun dæ cinste.
— Gicæ, sæ nu te superi, dar cred cæ tu ai bæut destul!
Tæticuleee, m°ai spart! Sæ te pocesc, sæ nu te pocesc…
Lasæ, frate, cæ te°a pocit îndeajuns mama naturæ, n°are
rost sæ contribuim cu aporturi personale. Pæ asta cu
aporturile personale am flinut°o minte dintr°o øedinflæ a
doamnei directoare, care nici ea nu cred cæ°øi øtie inden-
titatea din buletin, dæ vreme ce tot poporu’, cu mic cu
mare, cu gras cu slab, cu blond cu brunet, îi zice Marylin
Moroi. Særaca, n°o fi ea dæ vinæ cæ°i urîtæ cu crengi, da’
cred cæ tofli angajaflii, de la portar la director adjunct, cînd
le face flîncii næzbîtii øi boroboafle, îi potoleøte instantaneu:
„Fii cuminte, cæ te dau lu’ Marylin!“ Øi se taie pæ loc
sonoru’. Æia mici devin pæ loc mieluøei.
Da’ mai e ceva… Dacæ ar fi numa’ urîtæ, ar mai fi cum
ar mai fi… dæ bine dæ ræu, ne mai uitæm în altæ parte,
în tavan, în podea, mai închidem un ochi, doi, cæ, deh!
øefu°i øef øi°n ograda mæ°sii. Da’ Marylin asta, cæ de°aici
i se trage porecla, se mai øi îmbracæ de°fli næuceøte creierii,
îfli fileazæ aøa, unu’ cîte unu’, ca la reclamele cu neoane
colorate: numa’ fustifle foarte scurte, chestii transparente,
bluzifle pînæ sub balcoane… Øi poate i°ar sta bine cu ele,
dacæ n°ar fi, særaca, mare cît un urs brun carpatin… bag
pariu cæ asta, dacæ se duce la meci — bine, dacæ ar avea
o cucoanæ simandicoasæ ce sæ caute la meci — tre’ sæ
ocupe trei locuri învecinate… sæ se simtæ øi ea în largu’
ei. Hæ°hæ°hæ!!!
16 l LORENA LUPU

— Ce rîzi, Gicæ, de unu’ singur? mæ întrebi tu, amæ-

ræøteanu’ dæ tine, care stai ca un pui de bodaproste øi
beleøti la mine niøte ochiøori triøti de pæsæricæ færæ cuib.
— Øtii faza aia: deøteptu’ rîde dæ ce vede øi prostu’ dæ
ce°øi aduce aminte?
— Aøa… øi tu ce vezi?
— Nu væd, bæi, nimic… îmi aduc aminte cum a venit
azi Moroaica la scîrbici: într°o chestie scurtæ, decoltatæ,
mulatæ toatæ, verde fosforescentæ, în care se vedea osînza
valuri°valuri: bidoanele, burta numæru’ unu, burta
numæru’ doi… încæ o pereche de flîfle, în spate, curu’ cît
China comunistæ… bæi, sæ°fli dai UE cu picamæru’, nu
alta!
— Gicæ, nu mai vorbi aøa! te ariceøti tu, clætinînd din
cap. Te vulgarizeazæ.
— Ce mæ bulgarizeazæ, uia sau picamæru’?
Tu te flii cît te flii, apoi începi sæ mustæceøti:
— Gicæ! Cu tine nu se poate vorbi serios!
— Adicæ io°s prost, da? Îs cretin, tîmpit øi matol, este?
încep io sæ urlu ca apucatu’. (Sæ°fli aræt cît pot sæ fiu dæ
serios, dacæ vreau. Javra, care pîndeøte pæ undeva printre
maøini, cre’ cæ e sub Papucu’ Tanflei, ræspunde cu o lungæ
schelælæialæ. Are øi ea dreptatea ei; dæ data asta nu mi°a
greøit cu nimic. Decît cæ existæ.)
— Gicæ, stai puflin, îmi øopteøti tu, speriat ca o veveriflæ
ciorditoare dæ alune. Reacfliile astea primitive sînt
complet deplasate.
— Adicæ io°s prost?! Nu mæ lua cu vræjeli cæ te sparg,
sæ moaræ mama!
— Nu, nu, nu eøti prost. Dar te comporfli uneori aøa,
mai dezlînat…
— Adicæ io°s mîrlan! Bæ, chiøtoc præpædit, pulicæ blea-
gæ, io°s mîrlan, da? Acu’ mætur trotoaru’ cu tine!
Dæ la un geam se aude:
— Gicæ, lasæ cæflelu’ în pace, nesimflitule care eøti!
 BÆTÆUØU’ DE CÎMPI l 17

— Te rog foarte frumos, te înroøeøti tu tot, pînæ în

vîrful urechilor alea numa’ bune dæ aplaudat cu ele. Sæ
øtii cæ sînt capabil de erecflii perfect normale.
I°auzi! Uneori e chiar marfæ dæ marfæ sæ°i scofli pæ
oameni din ale lor: auzi dæ la ei niøte faze dæ nij’ nu te°ai
gîndi…
— Ce tare eøti tu, bæi bengosule! Numa’ cu cretinii æia
ai lu’ Calu’ eøti ca o floricicæ dæ mai. Cu æia nu°fli permifli
figuri d°astea! Dæ ce nu°i iei øi pæ æia dæ erecflii? Poate
o sæ le øi placæ, pofli sæ øtii?
Asta, nenicæ, e lovituræ sub centuræ. De data asta
fli°am închis gurifla. Cu leucoplast! Aøtept sæ mai scofli
una erectæ, dar tu taci. Te uifli undeva, færæ direcflie, øi
se vede clar cæ toatæ faza°i aiurea. Cæ nu are nici un rost
sæ spui nimic. Aø vrea sæ te bat pæ umær sau ceva, da’...
are vreun rost s°o fac, dupæ ce m°am luat aøa dæ tine?
Øi nij’ mæcar nu øtiu ce rost a avut s°o fac. Tæcem aøa,
ca boii, apoi zici øi tu într°o doaræ:
— Ei sînt mulfli øi bine închegafli… eu sînt singur øi
outsider. Nu prea am de ales, nu?
Særacu’ dæ tine! Chiar aøa, ce pofli tu sæ faci, amærît
øi subflirel cum eøti, cînd li se pune ælora pata sæ miøto-
cæreascæ pæ cineva? Ei, lasæ, sæ mai zicæ vreunu’ de°al
lu’ Calu’ o vorbæ, cæ nu se mai adunæ de pe jos nici cu
lingurifla! Te bat totuøi pæ umær, øi nu øtiu de ce iese atît
de ciudat, dæ parcæ...
— Hai, bæ, copil tîmpit, sæ te fac o bere! Ce dracu’, unde
merge mia, merge øi suta, nu?
—Aø zice altfel… Unde merge mia, suta e mult prea
puflin, zici tu. Øi bagi niøte zîmbre de°alea ømecheroase,
cu care cred cæ le convingi pæ toate hoaøtele alea de profe
sæ°fli dea note dæ la opt în sus, cæ d°aia ai tu ditamai me-
diile. Care oricum nu°fli foloseøte la nimic… singuru’ loc
dæ muncæ pæ care fli l°ai gæsit, tu, studentu’ dæ nota zece
cu steluflæ, care nu øtii dæ restanfle nici mæcar din auzite,
a fost æsta, dæ frecmentist la fabrica turcaleflului, cot la
18 l LORENA LUPU

cot cu de°alde mine. Mæcar io te las în pace — în linii

mari — da’ ai lu’ Calu...
— Lasæ, Gicæ, nu te mai mira aøa, cæ nu mæ convingi!
Øtim noi ce øtim! o zici tu pe un ton care mæ calcæ — nici
io nu înfleleg de ce — pæ coadæ.
— Voi, adicæ tu cu tine øi cu tælicæ? sar io, pînæ sæ îmi
dau seama cæ mæ atac iar pæ tîmpenii.
— … se poate spune øi aøa… cred, dai tu înapoi,
speriat cæ mæ apucæ iar dracii bælflafli øi mai fac un
tæræboi, sæ se uite cotoroanflele mumæ°mii pæ dupæ perdele
øi sæ°øi scuipe morcovite în sîn, væitîndu°se dæ zor: „Aoleu,
Sæftico, cu ce i°oi fi greøit tu lui Dumnezeu de fli°a dat o
lepræ de copil ca æsta! Trebuia sæ te duci la cinema în
seara aia, øi ieøeai mai cîøtigatæ!“.
— Gicæ, øtii ce te rog, îmi zici tu pe acelaøi ton, o voce
dulce, jucæuøæ, care încearcæ sæ strecoare færæ vîlvæ cæ-
mila prin urechile acului. Nu vreau la cîrciumæ, sæ°i aud
pe tofli cretinii dîndu°se unici øi irepetabili. Hai sæ luæm
douæ beri de la chioøcu’ doamnei Lina øi le bem în liniøte.
Tu nu te faci de rîs, cæ ieøi la bere cu tofli nepopularii,
iar eu scap cu nervii netapafli. E OK?
Ce pana mea sæ mai zic? Un nepricopsit cu caø la guræ
ca tine, dragu’ taichii, n°are cum sæ pætrundæ cu creie-
raøu’ lui dæ insectæ tocilopteræ subtilitatea unui mare
adevær: cæ optzeci… hai, nu optzeci, da’ în mod sigur
øapteøopt la sutæ din plæcerea unei beri o dæ ambianflu’…
adicæ gælægia, înjuræturile, mutrele celorlalfli beflivani,
unu’ mai chiaun øi mai ceacîr ca altu’, øi tot ce poa’ sæ
le fete ælora mintea cînd îi slobozeøte Dumnezeu la un
loc. Nu øtii ce pierzi, piøpiricæ… Mæ rog, treaba ta de
telectual stilat. Vedea°te°aø cu diplomat øi cu fular alb
la gît, cum urci într°un suv în care ar încæpea treizeci
de somaleji de°alde tine.
— Øi unde gæseøti tu liniøte sæ bei berea, mînca°fli°aø?
te iau în primire. Acasæ la nen°tu Matache, care o sæ fli°o
scoatæ pe nas trei sæptæmîni dæ acu’ încolo? Cæ i°ai adus
cocalari în casæ, cæ i°ai cauzat deranj øi alte vræjeli