INCURSIUNE ÎN ISTORIA

PEISAGISTICII

Conf.dr.arh.Mircea Grigorovschi
curs 09
Rosario Assunto – Filozofia grădinii și filozofia în grădină
„Istoria face să treacă în natură o cultură, adaptând la forma culturii un aspect particular al
naturii.”
- arta grădinilor evoluează în timp, în funcție de:
- dezvoltarea social-istorică a popoarelor,
- particularitățile naționale
- tradiția și cultura popoarelor
- condițiile mediului natural geografic.
Evolutia gradinilor a depins, a fost influentata pe de o parte de spiritualitatea poporului
si locului unde a aparut si de nivelul de civilizatie, materiale, tehnica si nivel de
cunoastere.
Comparând evoluția așezărilor umane cu evoluția artei grădinilor se observă dezvoltarea
simultană a două maniere generale de compunere: liberă, ordonată-geometrizată;
ulterior apare stilul mixt.
- primele grădini – „paradisuri”/ Eden (grădina raiului, denumire regăsită în limba mai
multor popoare) simbolizau idealul oamenilor de a trăi în armonie cu natura;
- probabil începutul artei grădinilor apare odată cu începuturile arhitecturii – date
foarte puține: legende, descrieri istorice, fresce, desene
- începuturile artei grădinilor – în diverse centre ale continentului asiatic sau european (la
început în China, India, Siria și Mesopotamia, apoi în Egipt, Grecia, Peninsula Italica)
 Arta grădinilor aparţine culturii noastre. Constituie o bogată mărturie a evoluţiei
modurilor de viaţă, a organizării sociale în timp şi spaţiu.”
(Jean Luc Larcher, Thierry Gelgon – Amenagement des espaces verts urbain et du
paysage rural, ed. Tec & Doc 2009, Colection Agriculture d'Aujourh'hui)
Grădina istorică – grădina istorică este o „compoziţie arhitecturală şi vegetală
care, din punct de vedere a istoriei artei, prezintă un interes public. Astfel este
considerată ca monument.”
(Carta grădinilor istorice – Carta de la Florenţa, 1982)
Functiile gradiniii
- Functia sanitara-recreere,promenade,contemplare,sport, loisir, destindere,
plimbare, visare, sărbătoare,dragoste
- Functia sociala-evenimente,socializare,intalniri
- Functia culturala-analiza,cunoastere,targuri,expozitii
- functia de reprezentare-conceptie,simbolistica,compozitie,elemente ,mobilare
- Functia educativa-înţelegerea naturii, imaginea lumii, loc al memoriei ( culturii,
civilizaţiei, moştenire, martor)
- funcţie estetică:- subiect de inspiraţie artistică, formă de exprimare artistică, operă
de artă
- Functia de prezervare/protejare-istoric,spatial,ecologic
GRĂDINILE ANTICHITĂȚII

 Perioada considerată Antichitate: din cele mai vechi timpuri până la căderea
Imperiului Roman, invazia barbarilor (proximativ anul 500).
 Surse pentru această perioadă:
 - săpături arheologice
 - cercetări arheologice
 - surse artistice – sculpturi, reliefuri, picturi
 - texte antice parvenite prin diverse surse
- primele civilizații superioare – văile fertile ale fluviilor Tigru, Eufrat, Nil, Indus,
Fluviul Galben – se nasc primele grădini;
- la început - scop utilitar: constituite în principal din plante cu rol alimentar;
ulterior, dobândesc caracter religios, de slăvire a divinității sau de meditație;
- în jurul sanctuarelor diverșilor zei sau în jurul mormintelor erau amenajate
crânguri sacre; natura inspira arhitectura sacră: coloanele templelor – tulpinile
copacilor
Cca 8000 Î.C.- Ramayana și Mahabharata: - descriu palate cu grădini
exuberante, cu amenajări fastuoase
 GRĂDINILE CIVILIZAȚIEI INDUSULUI

Bazinul fertil al Indusului generează civilizațiile: Mohenjo-Daro, Harappa - 2 centre urbane cu

dimensiuni remarcabile
- trama stradală preconcepută geometrizată
- amenajări ambientale folosind vegetația și apa
- fragmente cu astfel de amenajări se pot vedea pe tăblițele de lut ale perioadei

Valea Indusului
GRĂDINILE CIVILIZAȚIEI INDUSULUI

Mohenjo-Daro
GRĂDINILE CIVILIZAȚIEI INDUSULUI

Harappa
 GRĂDINILE DIN MESOPOTAMIA
3000 Î.C.: - civilizațiile babiloniene – dispuneau de parcuri și grădini
- civilizațiile asiriene
Surse: - descrierile istoricilor antici
- fragmente de basoreliefuri
Localizare geografică: între Tigru și Eufrat, actualmente spaţiul geografic aflat în Iran, la nord-vest de Golful
Persic
•populații succesive: Sumerieni și populatiile semitice akkadieni,amariti (babilonieni) – aramei ( asirieni)
Civilizaţiile mesopotamieme: caldeeană, asiro-babiloniană,sumero-caldeeană
•mari proprietăți funciare: regalitate, cler (temple), aristocrație
•activități utilitare: grădinărit, pomicultură, viticultură
Protecția grădinilor de zarzavat – se făcea prin plantarea sălciilor – primele perdele de protecție (O. Drîmba,
1984)
Curmalul – copacul sfânt – utilizări multiple
Mesopotamia – leagănul grădinilor veșnic înflorite – originea mitului grădina Edenului
Edin – în sumeriană – stepă
Edenuri:
•grădinile sacre ale templelor;
•grădinile de pe terasele ziguratelor;
•grădinile din orașe.
Sec. VIII Î.C.: - regele asirian Sargon II fondează capitala imperiului: Dursharukin (Khorsabad)
- fondează parcul regal
- a dorit să adune toate esențele și speciile din Asia Mică:
plante medicinale; cedri, chiparoși, pomi fructiferi;
platani, sălcii, plopi, abanos, buxus, mirt.
 Tipologia grădinilor mesopotamiene:
- grădini regale
- grădini ale templelor
- grădini publice la Nimrud
- gradini utilitare
Regele Assurbanipal II avea
- mari spaţii închise în care creşteau palmieri, plopi tremurători, cedri, chiparoşi etc.
destinate vânătorii.
- mari suprafeţe de livezi cu smochini, palmieri, migdali, gutui, pere etc.
- aceste suprafeţe erau irigate cu vasta reţea de canale de irigaţie.

În mileniul 2 î.c. asirienii au creat marile parcuri publice în care aduceau apa din munţi
prin canale şi viaducte, în care plantau diverse specii de plante unele aduse la sfârşitul
campaniilor militare.

Vegetaţia specifică epocii

plopi, palmieri, cedri, salcâmi, lotuşi
migdali, cimişir, mesteacăn, chiparos, gutui
stejar, abanos, smochin, ienupăr, măslin, peri, platani,
maci, şofran, irişi, iasomie, crin, margarete, mimose,
grenadine, tamarini, lalele, trandafiri, viţă de vie, stuf
curmali, duzi, rodii, tamarix
 GRĂDINILE DIN MESOPOTAMIA
Grădinile reginei Shammuramat /(denumite de Herodot) Grădinile Semiramidei/
Grădinile suspendate din Babilon:
- a II-a minune a lumii din cele 7 ale antichității;
- descrise de istoricii Diodore din Sicillia, Strabon, Curtius Rufus, Philon din Bizanț
- termenul „suspendare” provine din latinescul „pensile” care înseamnă terasă susținută de coloane
- legenda reginei Shammuramat– Muntele Cerului dedicat zeiței Ishtar
- legenda grecească - regele Ninus construiește pentru soția sa,Semiramida, “Grădinile suspendate din Babilon”.
- în realitate - aprox. Anul 600 I.H. - incluse în palatul lui Nabucodonosor al II-lea în Babilon, au fost construite de
acesta pentru soția sa regina Amytis;
- erau realizate pe o construcție masivă, în terase succesive, descrescând ca dimensiuni și atingând o înălțime totală de
77 m;
- sprijinite pe două laturi de zidurile de incintă, etajarea era vizibilă dinspre palat (palatului lui Nabukadnezar din Babilon)
- grădini amenajate pe terase susținute de coloane și arcade ce adăposteau la baza edificiului 14 săli boltite, răcoroase,
dispuse de o parte și de alta de-a lungul unui cordor boltit
- știința complexă a artei grădinilor susținută de cunoștințe tehnice
- stâlpii cu latura de 7m – umpluți cu pământ pentru a putea crește arbori
- 4 terase succesive: placate cu piatră, izolate hidrofug cu trestii îmbibate cu bitum și placate cu plăci de plumb
- circulația – scări de piatră ce legau terasele
- apa pentru irigații provenea din fluviul Eufrat printr-un sistem ingenios de pompe – un stâlp gigantic de susținere, gol
în interior pe toată înălțimea sa, ascundea instalații hidraulice care pompau apa din Eufrat;
- vegetația: smochini, migdali, nuci, rodii, trandafiri, nuferi, arbori de tămâie, flori diverse, curmali, plopi, pini, lotuși ;
- palmierul – arbore simbol al vieții adăpostind la rădăcinile sale izvoarele vieții veșnice
- funcțiuni: grânare mascate, ansamblu sacru, observator astronomic
- este de fapt prima grădina botanică, prima colecție de plante.
GRĂDINILE DIN MESOPOTAMIA

- Diodor din Sicilia –

impermeabilizarea teraselor “
blocurile erau acoperite cu un
strat de trestie îmbibate în
asfalt, pe acest strat urma un
rând dublu de cărămizi arse
legate cu asfalt; la rândul lor
acestea erau acoperite cu foi
de plumb pentru a împiedica
infiltrarea apei și pătrunderea
ei în fundații. Pe acest strat se
găsea o masă de pământ
vegetal suficientă pentru ca
arborii cei mari să prindă
rădăcini. Acest sol artificial era
plin de arbori de toate speciile,
în stare de a fermeca privirea
prin mărimea și frumusețea
lor.”
 GRĂDINILE DIN PERSIA

- în Persepolis, orașul regal, palatele regilor (Cirus, Cambise, Darius, Xerxes, Artaxeres) erau însoțite de grădini „paradis”
- sursă nescrisă : covoarele persane – ex. covoarele comandate de regele Khosrou Al II-lea (sec. VI e.n.)
- miniaturile persane redau grădini: de petrecere, de meditație, de vânătoare
- Sec. VII d.C. – grădinile persane preiau de la bizantini tehnici hidraulice
- grădina persană – caracteristici: -Grădini închise, simetrie rigidă
- înconjurate cu ziduri numite pairidaesa
- compoziție geometrică simplă – două axe principale constituite din
canale însoțite de alei – cele 4 brațe ale canalului figurează interpretarea
asiatică a universului cu cele 4 fluvii orientate către punctele cardinale, în centru
fiind amplasat Muntele Central al Cosmosului,cele patru fluvii ale lumii oriental sunt
Saihan (Sîrdaria) Jaihan (Amudaria) Furat (Eufrat) şi Nil
- în centrul compoziției: pavilion, mausoleu sau fântână
- vegetație: - platani, ulmi, chiparoși, arbuști decorativi – laur, mirt (ordonați în șiruri
distincte),
- trandafiri;
- specii fructifere: portocali, lămâi, rodii, piersici;
- diferite flori ce creșteau într-o dezordine naturală, pe spații orientate
strict geometric
- la extremitățile perspectivelor sau în centru – chioșcuri cu vederea orientată
în lungul canalelor de apă
- în perioada războaielor – specii de plante noi și chiar arbori întregi din
teritoriile proaspăt cucerite erau aduse în țară și replantate în grădinile
împăraților și nobililor,precursoarele gradinilor botanice
- palatul lui Darius din Persepolis – arhitectură de influență babiloniană, cu curți interioare, cu arbori și flori și cu
coridoare lungi, decorate cu stilizări florale
 GRĂDINILE DIN PERSIA

- descrierile făcute de Xenophon, elevul lui Socrate – Palatul lui Cirus al II-lea de la Sardes:
- grădini geometrice, înconjurate cu ziduri înalte
- vegetație bogată și variată, cu numeroase specii fructifere și ornamentale
- apa era prezentă în canale de irigații
- parc de vânătoare populat cu animale și păsări, prevăzut cu numeroase pavilioane și
chioșcuri pentru odihnă, distracții și exerciții de tir,precursoare ale gradinilor zoologice

- grădina regelui Artaxeres de la Susa

- sec. VI – grădinile Eram și Delagosha din Siraz – inspirate de motivul covoareloe

Cucerirea arabă a Persiei:

- menține stilul geometric
- decorații minuțioase, ceramica decorativă
- crește numărul: canalelor, bazinelor de apă îngropate
- bazine placate cu ceramică glazurată albastră – „azulejos”
- largă paletă florală
- preferința pentru pomi fructiferi

Caracteristicile grădinilor persane și mesopotamiene:

- traseu geometric
- dispunerea vegetației în forme libere, neregulate
- caracter exuberant: abundența de plante exotice, abundența florală
- lucrări hidraulice, irigații
- ambianță feerică: arome, colorit variat, ambianță sonoră – păsări mecanice, orgi de apă
GRĂDINILE DIN PERSIA

Eram Garden, Shiraz, Iran Jahan Nama Garden

 Grădinile Biblice
Grădinile sunt prezentate în Biblie încă din primele pagini, în care Domnul a creat pe
Adam şi l-a instalat în grădina Edenului.
Grădina – ebraică – gan
- greceşte – paradisios – având originea persană şi semnifică teren plantat cu arbori
inconjurat de zid, Paradis, utilizat ca sinonim al grădinii Edenului provine din persană şi preluat
de ebraică – pardes, persană paridaiza, greacă paradeisos. La origine acest termen are sensul de
livadă împrejmuită, parc de vânătoare închis.
Grădina Edenului este un loc perfect, un loc al deliciilor (Eden în ebraică înseamnă
deliciu). Este grădina din centrul căreia izvorăşte apa din care se desprind patru fluvii care
curg în cele 4 direcţii ale pământului mitul nostru de aur, al paradisului pierdut, al naturii
primordiale, magnifice, pline de bogăţie în care trăia omul într-o deplină armonie cu natura,
mit care se regăseşte în majoritatea culturilor.
În grădina Edenului omul are datoria să cultive pământul – Geneza 2,8-15
Grădina reprezintă fericirea Dumnezeiască, dar şi fericirea umană, locul unde a trăit primul
om – Adam şi soţia sa Eva după ce au fost creaţi de Dumnezeu.
Geneza 2:4-10 „Un râu iese din Eden şi udă grădina şi de acolo se împărţea şi se făcea
patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. Numele râului al
doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de al treilea este Hidechel; el
curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.”
 Grădina Edenului (Paradisului) este mereu verde, unduitoare sub o uşoară briză, cu sunete
melodioase ale păsărelelor care vieţuiesc într-o abundenţă de flori şi fructe multicolore şi parfumate. Aici
trăiesc animale paşnice şi este o abundenţă de aur şi pietre preţioase. Un zid separă această grădină de restul
lumii (vechiul zid ce înconjoară grădinile persane). Grădina devine figura ideală a fericirii şi abundenţei.
Dumnezeu a creat omul pentru a cultiva şi păzi grădina paradisului.
Sintetizând elementele cunoscute referitoare la grădina Edenului, a „Paradisului terestru”, observăm
că regăsim elemente frecvent utilizate în diferitele mitologii ale umanităţii şi care au fost preluate în
povestea biblică.
1. Spaţiu închis, protejat (închis cu ziduri)
2. Fântână centrală
3. Patru „fluvii” – patru canale perpendiculare
4. Caracterul luxuriant şi abundenţa
5. Loc greu accesibil sau inaccesibil
6. Loc pus frecvent în legătură cu înălţimi, cu munţi
7. Loc spiritual, al virtuţilor pe care fiinţa umană trebuie să le îndeplinească.
Reprezentări ale grădinii Edenului
- Michelangelo – Capela Sixtină
- Hieronymus Bosch – Grădina Desfătărilor Lumeşti
- Lorenzo Maitani – Izgonirea din Paradis
- Lucas Cranach cel Bătrân – Grădina Edenului
- J. Milton – Paradisul Pierdut
Alte grădini care apar în Biblie
Grădina Gethsemani (grădina cu măslini) - Marcu 14, 32-52, Matei 26,36-56, Ioan 18,1 Este
grădina suferinţei, unde Cristos petrece noaptea dinaintea morţii, unde îşi invită discipolii să se
roage împreună cu el. Această grădină este locul abandonului şi al trădării.Gethsemani înseamnă
stropit cu ulei ,teasc de ulei. Ebraică gat – smanim înseamnă presă de ulei,
În această grădină principalele vegetale erau măslinii, ceea ce explică existenţa unei prese de ulei
care a dat numele locului.
Grădina Învierii (Ioan 20, 1-18)
Isus este înmormântat în această grădină a lui Iosif din Arimathea. Este grădina unde
Maria Magdalena vine cu aromatice pentru a-l căuta pe Isus. Este grădina Învierii lui Isus.
Grădina Apocalipsei
În această grădină a omului după Apocalipsă vechiul cer şi pământ fac loc unei noi
speranţe, lumea suferinţei face loc unei lumi al fericirii divine. Este grădina unde se va regăsi
arborele vieţii din grădina Edenului care va rodi în fiecare lună. Va fi o nouă viaţă în grădina
pământească, recreată pe suportul Apocalipsei, dar plină de o nouă fericire a Edenului regăsit.
El Greco – Agonie în grădina Gethsemani
A. Durer – Adam şi Eva
 GRĂDINILE EGIPTULUI
4000 Î.C.:
- diverse tipuri de grădini
- influența artei grădinilor – stilizări folosite în construcțiile arhitecturale – sugerează imaginea
pietrificată a grădinii sacre
– coloanele aveau capitelurile de forma florii de lotus sau de papirus; modulațiile
coloanei sugerează un mănunchi de tulpini ale plantelor de mai sus;
- mai târziu, capitel – stilizează frunza de palmier
- tavanele erau pictate cu stele și păsări
- pardoseala decorată cu plante acvatice și pești
- folosirea apei: canale, bazine, tehnici de irigație
- tipuri de grădini: utilitare, sacre, de agrement-private, regale sau imperiale (palatul faraonului)
- preferința pentru grădina plată agrementată cu pavilioane și chioșcuri

Grădinia privată (grădina locuinței):

- prelungire naturală a clădirii
- formă regulată și înconjurată de ziduri
- trasee geometrice – dominat de o piesă de apă : bazin rectangular alungit sau în formă de T, populat cu
pești colorați și decorat cu lotuși
- cu punct de interes central: bazin dreptunghiular înconjurat de rânduri de arbori
- existența unui mic pavilion de odihnă și repaos sau chioșc cu viță de vie amplasat cu vederea spre
bazin
- în grădinile mai mari sunt prezente pergole cu viță și compartimentări interioare cu ziduri scunde sau
treiaje
- plantații, în funcție de epocă, sunt concepute ordonat, și respectă fie o anumită alternanță, sau sunt
dispuse liber în cadrul rândurilor – bogat sortiment de plante:
- viță de vie, rodii, palmieri, curmali, paltini de munte, sicomori (arbori sacri), pruni, smochini
- maci, lotuși, mentă,lucernă, dovleac
- Centaurea Malva, Papaver, Rosa, Anemone, Narcisus, Chrysanthemum, Lupinus, Delphinium,
Lathyrus, Celosia
GRĂDINILE EGIPTULUI
Grădinile sacre (grădinile templelor funerare și divine)
- forme geometrice
- piesă importantă un canal de apă termnat printr-un bazin cu dimensiuni ce permite navigația unor
ambarcațiuni ușoare
- cultivau plante medicinale pentru ritualuri religioase sau pentru cură

Influența contactelor cu Orientul Mijlociu:

- plante noi
- mai multe construcții

Grădinile patio:
- apar în interiorul palatelor, sub influență orientală, în urma expansiunii războinice până în Mesopotamia
- decorate cu bazine de apă, pavilioane, voliere cu pelicani
- pătratele de verdeață – irigate prin intermediul unor mici canale

Grădina Botanică a lui Tuthmosis al III-lea

- vegetație: sicomori, curmali, rodii,roșcovi, sălcii pletoase, tamarix, acacii, maci, mentă, etc.
- exista un catalog de specii al acestei grădini – basoreliefurile din încăperile templului de la Karnak

Grădinile Cleopatrei
- deși avea o mare abundență florală, datorita traseului lor regulat-geometric – monotonia

Grădina domeniului lui Amenophis III

- ordine geometrică
- bogăție vegetală
- arbori decorativi și pomi frunctiferi – Ficus stcomoras, Ficus carica, vița de vie

Grădina funerară a mormântului lui Ehene (1550 Î.Hr.)

- cuprindea o largă varietate de specii: sicomori, curmali, rodii, roșcovi, sălcii plângătoare, tamarix, pergole cu
viță de vie
 GRĂDINILE EGIPTULUI

Templul lui Hatshepsut

Grădinile templelor de la Luxor și Karnak – menționate în literatură

- cultivate arbori și plante medicinale: aloe, anason, chimion, brândușe,
coriandru, fenicul, gențiană, lotus, mentă, etc.

ex. Grădinile terasate ale reginei Hatshepsut

Gradina egipteana, dupa Magnilio Calcagno

 GRĂDINILE GRECIEI ANTICE
- grădini sacre ale templelor
- grădini particulare – de tip patio
- grădinile filozofice și de agrement pe lângă: gimnazii, teatre, stadioane
- grădini utilitare – livezi întinse
- grădini funerare sau divine, păduri sacre – închinate zeităților: Demeter, Dionysos, Apolon – cu arbori și arbuști
sacri: - stejarul – Zeus,
- laurul – Apolon,
- măslinul – Atena,
- mirtul - Afrodita
- Dispare imprejmuirea,zidul,s-au dezvoltat cu precădere grădinile deschise, ce puteau fi frecventate de popor –
academii, licee, temple, case nobiliare

Ex. sec. VIII Î.C. grădina olimpică din Peloponez unde se desfășurau jocurile olimpice, grădina multifuncțională:
parc public, jocuri sportive.
- grădina școlii în care preda Platon
- grădina școlii în care preda Aristotel
- grădina lui Pericle – decorată cu statui din bronz, marmură și alabastru, printre tufișuri de rhododendron
- grădinile Antiohiei
- grădinile lui Academos
- agora Atenei – platani

Epoca elenistică:
- Orientul influențează Grecia
- moda spațiilor de agrement: luxoase, confortabile
- prezentă mai ales în Sicilia și Asia Mică, ex.: grădina lui Gelon din Siracuza, parcul în stil persan de la
Region, grădinile din Alexandria – orga hidraulică
- preferința pentru grădini de tip patio ca spațiu de tranziție interior-exterior
- utilizarea efectelor decorative: sculpturi animale și nimfe, imitarea unor grote
 GRĂDINILE GRECIEI ANTICE
Caracteristicile grădinilor grecești:
- spiritul umanist
- respectul pentru: educație, cultură, civilizație, sport
- respectul față de natură
- ocupa suprafețe de teren restrânse
- geometrism logic - utilizarea regulilor de compoziție: proporția de aur, simetria, armonia,
euritmia (Armonie de sunete, de linii, de mișcări etc, Funcționare regulată a unei activități
organice ritmice)
- profund simț al observației peisajului
- utilizarea științei: pentru a potența valoarea reliefului, pentru a potența silueta arborilor și
clădirilor
- crearea de efecte prin contraste de culoare: albul clădirilor, albastrul cerului, verdele
vegetației
- folosirea efectelor plastice arhitecturale prin: sculpturi, mici temple, edicule
- folosirea efectelor dramatice prin crearea unor imitații de grote și peșteri mitice
- vegetația: dispusă în mod liber
- pomi fructiferi – meri, peri, smochini, măslini, alun
- arbori: chiparoși, cedrii, ulmi, platani, lauri, plopi, tuia, buxus,
- viță de vie
- legume
- flori: crini, violete, pansele, garoafe, mixandre, nu-mă-uita, maci, zambile,
mirt, bujori, iriși, gura-leului, narcisele, trandafirul
- chioșcuri acoperite de plante agățătoare destinate studiului, terenuri pentru diverse exerciții
fizice și pentru întrecerile sportive, statui, monumente de marmură, altare, vase ornamentale,
colonade, bazine de apă, pergole, porticuri
GRĂDINILE GRECIEI ANTICE

Eleusis – Grecia Knossos - Grecia

 GRĂDINILE ROMANE
Informații:
- descrierile unor istorici: Titus Livius, Virgiliu, Caton, Collumela, Plinius, Tacitus
- cărțile lui Vitruviu

Tipuri de grădini:
- parcuri imperiale: Aventin, Pincio
- grădini particulare – în jurul vilelor: Frascati, Tibur, Capri, mecena, Lucullus, Sallastius, Agripa, Cicero,
Pompei, Horațiu, Tiberiu, Adrian
- grădini publice
- grădini de agrement, lângă terme și bazilici
- grădini sacre, în jurul templelor și mormintelor
- grădini utilitare: livezi, grădini cu legume și fructe – Hortus

- Plinius cel tânăr – descrie părțile grădinilor romane: - rozarium (grădina de trandafiri)
- grădina cu topiarii
- grădina viridaria (grădina de flori)
- grădina de legume
- livada
Cuceririle romane aduc diverse influențe (orientale).
Datorită suprapopulării:
- retragerea aristocrației în afara orașelor
- vilele din afara orașelor – una sau mai multe grădini cu: portice, statui, fântâni, vegetație luxuriantă

Sec. II Î.C.:
- apare moda peretelui fundal al porticelor
- pictura peisagistică devine o modă
- peisajul devine treptat artificializat, romanțat
- efecte scenografice: fasonarea vegetației, statuete vegetale
 GRĂDINILE ROMANE
Grădini publice:
- deserveau necesitățile urbane
- amplasate lângă: terme, gimnazii, palestre, teatre, hipodroame

Parcurile imperiale – inspirate din parcurile Orientului, ex. Parcul lui Hadrian, Tivoli inspirat din grădinile
egiptene, persane și grecești; preferința greacă pentru grote.

Influențe și dominante:
- grecești – arta greacă
- orientale
- spirit dominator roman
- dorința de a etala bogăția, puterea
- fast și exuberanță

Caracteristici:
- simțul peisajului folosit prin: modul de amplasare al vilelor, gruparea siluetelor arborilor
- prelucrarea elementului vegetal prin fasonări creându-se un caracter decorativ artificial
- folosirea traseelor geometrice și libere
- folosirea abundentă a elementelor plastice arhitecturale: colonade, statui, terase, scări
- folosirea apei în diverse și variate forme
- utilizarea unei multitudini de esențe de: arbori, arbuști, flori variate
- utilizarea științei și tehnicii pentru lucrări inginerești de mare amploare: canale de irigații, orgi hidraulice
- spirit de eleganță
- grandoare
- cadrul vegetal: stejari cu frunze persistente, pini, chiparoși, tei, platani, lauri, smochini, duzi,azalee, tisă,
buxus, acant, trandafiri, și multe specii floricole
 GRĂDINILE ROMANE
Grădina locuinței:
- tipul elen de grădină – curte interioară înconjurată de peristil
- decor vegetal subordonat aranjamentului geometric al construcțiilor ornamentale: canale, bazin
ornamental, fântână cu joc de apă, pergole și coloane, vase, statui, borduri tunse din buxus, trandafiri, flori,
plante aromatice (busuioc), lotus

- vila cu grădină a lui Cicero, Lucullus, Sallustius, Mecena, ș.a.

-marile vile – grădini publice (parcuri):
- diferite construcții și amenajări: piscine, terenuri de joc, pavilion de odihnă, etc.
- trasee geometrice, însă nu riguros simetrice – legătura între mai multe pavilioane
- decorate cu porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale,
fântâni

Villa Montalto, Roma

GRĂDINILE ROMANE Pincio Gardens
ARTA GRĂDINILOR ÎN EVUL MEDIU
- regres evident în amenajarea grădinilor – cauze - decăderea Europei Occidentale
- migrațiile popoarelor germane
- schimbarea modului de viață în epoca feudală
Tipuri generale comune:
- grădini utilitare și livezi în interiorul și exteriorul orașelor – foarte mici
- grădini particulare de agrement
- grădini segnoriale și regale
- grădinile micii nobilimi
- grădinile membrilor breslelor
- grădinile hanurilor
- grădini sacre, pe lângă bazilici și mănăstiri

Caracteristici generale:
- grădini de dimensiuni mici
- grădini cu caracter închis, secret, acces limitat
- atmosfera visătoare și poetică, romantică
- geometrism amorf, fasonarea vegetației
- înclinație pentru: flori, plante aromate, plante medicinale, liane
- prezența unor influențe orientale: lucrări hidraulice, păsări în voliere etc.
- nivelul științei și tehnicii meșterilor: arta automatelor cântătoare, lucrări hidraulice speciale, decorații
minuțioase
ARTA GRĂDINILOR ÎN EVUL MEDIU

Grădinile monahale
- cuprindeau compartimente geometrice distincte pentru legume, pomi fructiferi, plante medicinale
si aromatice, specii de flori;
- în sec. X – cruciade - horticultura face progrese rapide – îmbogățirea sortimentului ornamental cu
specii noi aduse din orient (lalele, zambile, crini, mimoze)

- călugări – lucrări scrise despre agricultură – răspândirea cunoștințelor tehnice și a celor referitoare
la modul de aranjare a grădinilor
- 1300 - Pietro de Crescenzi – modelul programatic al grădinii medievale – compartimentarea în
sectoare separate de cultură: - grădina cu pomi fructiferi, arbuști și plante ornamentale
- grădina de legume și
- plante medicinale
- grădina de flori cu funcție exclusiv ornamentală
Grădinile locuințelor medievale
- de dimensiuni mici
- teren plan, de dimensiuni mici
- înconjurate de ziduri
- sector decorativ puțin variat, compoziție geometrică monotonă, din careuri egale, delimitate de alei de
aceeași lățime, la intersecția lor – fântâni sau bazine (în grădinile mari)
- decorate cu flori, trandafiri, gazon, arbuști tunși, garduri vii tunse
- în grădinile mici, lipsa arborilor – îmbrăcarea zidurilor împrejmuitoare cu plante agățătoare
sempervirescente, viță-de-vie, trandafiri urcători
- uneori – pergole de lemn acoperite cu viță-de-vie, mici pavilioane din lemn
- în spatele grădinii – viridariu – suprafață rezervată arborilor ornamentali
 ARTA GRĂDINILOR ÎN EVUL MEDIU

Grădinile nobililor și cele regale

- compartimentate în curți geometrice separate prin
graduri
- amenajări pentru amuzament – labirint, pavilioane
pentru petreceri, menajerie
- galerii acoperite cu plante urcătoare ce înconjoară
peluze rectangulare – promenade ce leagă diferite curți
- Franța: grădinile de la Luvru
- grădinile de la Saint-Pol, ale lui Carol al V-
lea
- abateri de la modelul formal medieval
- în Franța – Marele parc de la Hesdin – 940
ha, înființat la sf. sec. XIII de Robert II d’Artois
- inspirat de grădinile islamice
- numeroase automate hidraulice de grădină
- în sec. XV – loc de mare prestigiu, centru
politic de întâlnire a diferiților diplomați din țările Europei
- parcul peisager – regele Rene d’Anjou - sf. sec. XIV –
sec. XV – parcuri lângă Angers, Provence
- stil adoptat si în Italia de familia Medici
GRĂDINILE BIZANȚULUI

Sec. III-XV:
- Imperiul Roman de Apus – Imperiul Bizantin a influențat Europa mai ales în zonele de est și sud-est
- influență inclusiv în arta peisagistică
Grădini:
- sacre în jurul bisericilor
- grădini imperiale pe lângă palate

Caracteristici:
- luxul și opulența imperială
- forme geometrice: pătrat, dreptunghi
- înconjurate de un zid înalt de piatră/marmură: cu decorațiuni spre interior, acoperit parțial cu
vegetație
- în general dimensiuni mici
- vegetație exuberantă
- nivel ridicat al științei și tehnicii: arta automatelor cântătoare, arta hidraulică preluată din Orient
- utilizarea în compoziție a amenajărilor: fântâni, bazine, canale, portice, coloane de piatră colorată și
marmură, sculpturi decorative
- grădinile imperiale - decorații artificiale: copaci de aur și pietre prețioase, păsări automate ce cântau
la adierea vântului, oglinzi și suprafețe metalice ce amplificau perspectivele, obiecte din sticlă colorată
– influențe venețiene
- existau și parcuri de vânătoare.

- Grădina din Constantinopol a împăratului Theophil

GRĂDINILE ISLAMICE
- preiau de la persani - concepția amenajării grădinilor
- tehnica ceramicii
- de la egipteni - tehnica irigării
- tehnica folosirii ornamentale a apei
- de la romani - cunoștințe agricole

Grădinile islamice (locuințe mici) - caracter familial, închis

- o singură gradină, sau o suită de grădini (cele mari) - curți interioare – patio
– formă rectangulară
- exemple: grădinile Alkatai, lângă Cairo,
grădinile Palatului Arborelui – Bagdad
GRĂDINILE ISLAMICE

Conformare - grădina împărțită în 4 părți egale - prin întretăierea a 2 canale

cu apă – influența tradiției persane și a religiei mahomedane
- prezența consistentă a apei: bazine, vasce, fântâni, canale de
teracota sau pavate cu marmură
- ornamentație bogată, strălucitoare - plăcuțe ceramică smălțuită,
diferit colorată – vasce, bazine, bănci, ziduri, pereți de fundal – suplinesc
absența arborilor, a sculpturilor (interzise de religia mahomedană)
- desene geometrice (arabescuri) ale mozaicurilor murale se regăsesc
în decorația vegetală
- irigarea: după modelul grădinilor antice orientale – adâncirea
terenului față de nivelul aleilor și canalelor – inundarea periodică – diferențele
de nivel disimulate cu buxus, mirt (borduri)
- vegetația: chiparoși, citrice, buxus, mirt, magnolii; uneori cu aranjament
liber, independent de geometria compartimentelor
- ambianța: intimă, fermecătoare, plină de personalitate
- grădinile regale (califi): gustul pentru feeric, artificial prin intermediul bazinelor
argintii - cu mercur sau staniu, arbori aurii sau argintii placați cu aramă sau
argint, păsărele aurii sau argintii animate hidraulic
GRĂDINILE (ARABE) DIN SPANIA

Exemple: Granada: palatele Alhambra, Generalife.;

Sevilla: grădina Alcazar

Caracteristici:
- compoziția de sine stătătoare
- unele – patio - curți interioare ale clădirilor
- altele – în afara palatelor înconjurate de ziduri
- aranjamente geometrice regulate, nu riguros simetrice adoptate la:
forma și mărimea terenului, relief modelat cu terase plane
- îmbinarea măiastră a vegetației cu apa: fântâni, canale, oglinzi
- sobre, elegante, simple, pline de farmec
- vegetație: chiparoși, eucalipt, palmieri, pini, magnolii, leandri,
laur, agave; compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns
GRĂDINILE (ARABE) DIN SPANIA

Alhambra (Granada, Spania)

– declarată monument istoric în 1870
- inițial fortăreață, sec. IX, devine în sec. XIII reședință regală de vară
- 13 ha
- patio-uri – bazine dreptunghiulare sau circulare cu apă, cu jeturi
filiforme, canale strâmte, fântâni
- bazine conturate cu ghivece cu flori
- arbori și arbuști decorativi
- plantații în rânduri sau în șah
- garduri vii de înălțimi diferite
- flori multicolore, în arabescuri, pe gazon
- chiparos, laur, mirt, plop, salcie, leandru, azalee, portocali
GRĂDINILE (ARABE) DIN SPANIA

Generalife (grădina paradisului, a Sărbătorilor, a Arhitectului)

(Granada, Spania)
– cea mai nobilă dintre grădini
- amplasată pe panta vecină Alhambrei
- livezi, grădini de legume, grădini ornamentale cu desen geometric,
bazine de apă și galerii
- împărțită în mai multe curți:
Curtea cu grilaj
Curtea Canalului alimentat cu jeturi de apă: - bordura
mărginită de ghivece cu flori, garduri vii de mirt, trandafiri, portocali,
chiparoși
Curtea Chiparoșilor (Sultanei) – bazine de apă grupate în
jurul unui bazin central, încadrate de mirți și lauri
Curtea cu foișor –
Grădinile Noi – masive de trandafiri, pergole, rodii, jocuri de
apă și un teatru în aer liber
GRĂDINILE (ARABE) DIN SPANIA

Alcazar (Sevilla, Spania)

– se adoptă maniera arabă de divizare a spațiului în sectoare separate, distincte prin aranjament
- compartimentările cu buxus au diferite modele
- aleile principale au pe mijloc canale cu apă
- la intersecțiile canalelor: mici bazine hexagonale sau octogonale
GRĂDINILE DIN SPANIA

Grădinile palatului Escurial, lângă Madrid (1554-1560)

– terasate, bazine cu apă și fântâni arteziene, reflectă stilul franco-italian
– cea mai nobilă dintre grădini
GRĂDINILE (ARABE) DIN SPANIA

Grădinile de la Aranjuez (grădina Isla)

- 1555 - prima grădină botanică din Spania, amenajată de Filip al II-lea – plante medicinale și plantații
de bumbac
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE CHINEZEȘTI:

- cultul naturii, în strânsă legătură cu religia

- influențe: filozofia taoista (începând cu sec. IV î.e.n.), budistă (începând cu sec. II
e.n.); aceste filozofii: reîntoarcerea omului la starea naturală, comuniunea perfectă
cu universul, dobândirea liniștii și a păcii divine, atingerea perfecțiunii morale, a
nemuririi
- la fel ca în Grecia sau Egipt, s-au amenajat în jurul templelor – grădini cultivate de
călugări
- diferențe mari între grădina privată, citadină și cea rurală
Grădini de plăcere – dinastia Han (sec II î.e.n.)
- paradisuri ale nemuritorilor
- grupau toate elementele naturale: munți, ape, plante, animale
- constituie un loc al bucuriilor: plimbare, contemplare, odihnă, vânătoare
Grădini monahale:
- s-au dezvoltat în paralel cu cele laice
- cultul budist a ales amplasamente în situri extrem de frumoase
- au creat parcuri naturale la care au adăugat expresii simbolice filozofice, ex. Coliba
eremitului (de fapt un pavilion pentru meditație) – situat pe un mic munte, fie în pădure,
fie pe malul unui lac – expresie a comuniunii filozofului cu natura
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE CHINEZEȘTI:

Parcurile reședințelor imperiale și nobiliare: - dinastia tang

- componentele peisajului: munte - scheletul pământului, lacuri și râuri – artere ale pământului, roci cu
forme bizare, tuneluri, grote, cascade
- uneori în lipsa apei albia pârâului și apa erau sugerate prin stânci și nisip
- vegetația ocupa un rol secundar în compoziție și era supusă ideii de simbol al relațiilor interumane sau
ale omului cu natura: pruni (vestitori ai renașterii naturii), pini (forța caracterului), piersici ornamentali
(paradisul), bambus (prietenia), lotus (puritatea spirituală și înălțarea sufletească), crizanteme, bujori
- poteci cu caracter neregulat, ce se integrau perfect aspectelor și formelor naturale, permiteau
redescoperirea treptată a priveliștilor și „scenelor surpriză”
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE CHINEZEȘTI:
- dinastiile Song și Ming - elementul
arhitectonic:
- pavilioane
- chioșcuri
- pagode
- poduri arcuite
- galerii de trecere între pavilioane
- ziduri de împrejmuire
- porți ornamentale
După sec. XVIII și arta chineză a grădinilor
suferă influența occidentului
Important și constant – crearea peisajului
după modele naturale
China – sursa a diverse specii aduse în
Europa: piersicul, portocalul, caisul, lămâiul,
crizantema, nufărul, azaleea
- a influențat crearea stilului peisager în
Europa, ex. Grădina perfectei străluciri,
Parcul palatului de vară
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE CHINEZEȘTI:
Grădina privată – alcătuită dintr-o salcie și două pietre sau dintr-un singur arbore/pom
și o piatră sub formă de carapace de broască țestoasă
- parc extins cu - vegetație copleșitoare,
- insule și poduri,
- poteci ascunse, înconjurate de ziduri bogat ornamentale
- palate mici și pavilioane - ceremonia servirii ceaiului, luarea prânzului,
serbări, contemplarea răsăritului de lună, concursuri de poezie și pictură
- elementele decorative ale unei grădini chinezești sunt:
- pavilioane cu formă specifică,
- punți arcuite peste canale, stânci artificiale
- arcuri, galerii, temple, cheiuri de piatră de-a lungul bazinelor
artificiale
- grădinile erau înconjurate de ziduri – prevăzute cu porți și ferestre decorate cu flori,
animale sau figuri geometrice
- intrarea – porți simple sau bogat împodobite
- grădina chinezească = grădina iluziilor: dacă terenul era limitat, chinezii îl măreau
prin crearea de creste, văi, poteci,, iar în cazul lipsei de perspectivă, grădinile erau
terasate și înconjurate de vegetație
- depărtările sunt simulate plin plantarea de arbori și arbuști de talie descrescândă
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE JAPONEZE
Caracteristici: - element predominant: peisajul
- influențate de grădinile chinezești
- arta națională japoneză, originală
- legătura puternică cu cultul religios
- arhitectura concepută ca o componentă a peisajului
- arta grădinilor guvernată de simbolism filozofic – folosește toate elementele naturii – reguli
compoziționale și sensuri simbolice
- elemente componente: munți, coline, lac cu insule, pârâu cu cascadă, stânci colțuroase, pietre
rotunjite, nisip, pietriș, arbori, arbuști, plante și flori
- reconstituie un: peisaj complet la scară redusă, scene de peisaj: grădina montană, grădina cu
mușchi, grădina aridă
- prezența arhitecturii: poduri, pavilioane, lanterne din piatră, ansambluri de coloane din lemn
decorativ
- vegetația perfect integrată peisajului: cireși japonezi, pini, ienuperi, arbuști de ceai, camelii,
azalee, bambuși, specii de flori, ferigi, mușchi
- existența arbuștilor fasonați: oval, etajat, compoziții volumetrice, sugerează elemente naturale:
roci, munți, valurile mării, peisaje colinare
- flori puține la număr, sunt așezate fie separat, fie în boschete – iriși, bujori, crizanteme
- arbori: pini, cedri, brazi, chiparoși, tise, sălcii, ginko-biloba
- Gradinile imperiale: Nara, Kyoto – la scară mică concepția parcurilor peisagere chinezești
- grădinile templelor – doctrina zen – formă a budismului
- grădinile reședințelor nobiliare – shoguni
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE JAPONEZE

Existența grădinilor specializate:

Grădina pentru ceremonialul ritual al ceaiului: mică, intimă; secțiuni parcurse

succesiv; decor sobru; induce starea spirituală specifică ceremoniei;
- cuprinde : plante sempervirescente, roci, pietre rituale, garduri și porți interioare,
plante specifice, pavilionul tradițional, pasaje din pietre, fără alei
- aleile sunt înlocuite cu pietre dispuse la distanțe convenabile, pietre de pășit

Grădinile aride:
- destinate contemplării din interiorul clădirii sau de pe verandă,
- grădini vizuale, alcătuite din material inert - sugerează apa: nisip alb, plan, desenat cu
vălurele;
- în nisip implantate: roci masive (creează iluzia lacului);
- unele grădini aride sugerează peisaj montan cu pârâiașe, ex. grădina templului
Daisen-in (9×4,5m) tablou tridimensional cu peisaj de munte
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE JAPONEZE
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE JAPONEZE Grădina Japoneză Fort Worth

Grădina Daisen-in
GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE JAPONEZE – gradina publica

Grădina japoneză Kyoto Kinkaku-ji-temple – Kyoto, Japonia

Grădina japoneză Honshu

Grădina Japoneză Hatley Park - British Columbia

GRĂDINILE EXTREMULUI ORIENT

GRĂDINILE JAPONEZE
Grădinile publice (sec. XVII):
- amenajări mai detașate de semnificația religioasă
- accente pe funcțional
-apare gazonul – influența occidentală

Grădinile miniatură:
- în cutii, în platouri de bronz sau porțelan, destinate decorării interioarelor
- elemente utilizate: pietre, nisip, lut, materiale artificiale pictate, ochiuri de apă cu peștișori roșii, podulețe, arbori
pitici – bonsai
- aranjamente florale – ikebana
GRĂDINILE RENAȘTERII

Renașterea: - reluarea idealurilor antichității clasice

- leagănul: Italia sec. XV și XVI, de aici în restul Europei
- s-a manifestat și în arta grădinilor

- primele manifestări ale Renașterii: Florența (Toscana), vilele familiei Medici : Carregi,
Fiesole
- sec. XVI : - Bramante sistematizează grădina Belvedere – Vatican
- Rafael – grădina vilei Madama – lângă Roma
- reluarea tradițiilor antichității:
moda vilelor suburbane
- reluarea principiilor grădinilor antice:
- simetria
- organizarea arhitecturală a spațiilor, legătura clădire – grădină prin elemente
decorative
- prezența sculpturilor
- utilizarea vegetației fasonate

- ex.: grădina Villei Lante – Bagnaia (arh. Viola), grădina Villei D’Este – Tivoli (arh. Pirro
Ligorio), grădina vilei Medici – Roma (arh. Ammannati), grădina palatului Farnese –
Caprarola (arh. Vignola)
GRĂDINILE RENAȘTERII

Caracteristici:
- suprafețe relativ reduse
- înconjurate cu ziduri
- clădirea principală (palat, vilă) domină și organizează compoziția
- teren în pantă sau accidentat
- terase succesive forme geometrice regulate (opt la Villa d’Este, cinci la Villa Lante, două la
Villa Medici)
- ziduri ornamentale
- scări, rampe de legătură
- sistematizare etajată subordonată unei axe principale - perspectivă descendentă
- pe axă și pe terase: partere vegetale decorate, bazine cu jocuri de apă, canale, cascade,
fântâni, statui, vase ornamentale, balustrade și parapete ornamentale
- axe secundare de compoziție dirijate prin alei rectilinii
- vegetația tratată arhitectural subordonată compoziției geometrice: arbori în
aliniamente, ziduri verzi, garduri vii și borduri tunse, arbori modelați geometric
- specii vegetale preferate: specii cu frunze persistente – pini, chiparoși, stejari meridionali;
arbuști ce se pot modela – tisa, buxus, mirt; specii plantate în vase – lauri, lămâi, portocali;
florile par absente fiind concentrate într-o mică grădină „secretă” în vecinătatea vilei
- bogăția apelor – care murmură continuu, prezența mișcării apei, răcoresc atmosfera -
dirijate pe pante, însoțesc aleile în canale înguste sau scări de apă (cascade în trepte),
fântâni cu jeturi și jerbe de apă, bazine cu fântâni, orgi de apă (Villa D’Este – Tivoli)
GRĂDINILE RENAȘTERII

Palatul Farnese – Caprarola

GRĂDINILE RENAȘTERII

Villa D’Este – Tivoli

 Villa Lante – Bagnaia
GRĂDINILE RENAȘTERII