Teoria inteligentelor multiple (H.

Gardner)

Teoria inteligentei multiple a fost

dezvoltata in anul 1983 de Dr. Howard Gardner, profesor la Universitatea
Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ
(coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri
diferite de inteligenta care sa acopere o paleta mult mai larga a
intelectului uman. Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale
ale conceptului de inteligenta multipla, potrivit teoriei lui Gardner, sunt:
verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, muzicala,
intrapersonala, interpersonala si naturalista.
Dr. Gardner afirma ca, in majoritatea sistemelor educationale si culturale,
se acorda importanta doar inteligentei verbale si celei logico-matematice,
neglijandu-se celelalte dimensiuni ale inteligentei multiple. El recomanda
acordarea unei importante echilibrate tuturor celor 8 dimensiuni ale
inteligentei multiple, acordarea atentiei necesare si copiilor/elevilor care
manifesta inclinatii spre domenii artistice, naturaliste etc, cat si copiilor
care adesea sunt etichetati ca avand probleme la invatatura, probleme de
atentie/concentrare la lectii. Acesti copii, avand in vedere modul lor
deosebit de gandire, trebuie ajutati sa se dezvolte in domeniile spre care
au inclinati, nu sa fie demotivati datorita abilitatilor mai putin dezvoltate
pe care le au in domeniile lingvistic si logico-matematic. Abordarea
invatarii conform acestei teorii nu inseamna ca pentru invatarea unui lucru
trebuie folosite, intotdeauna, toate cele 8 canale, ci explorarea a cat mai
multe posibitati de a invata un lucru pentru a putea decide care dintre ele
sunt cele mai potrivite in fiecare caz particular. Teoria inteligentei multiple
extinde orizontul posibilitatilor de invatare/asimilare a cunostiintelor
dincolo de metodele conventionale, verbale si logico-matematice utilizate
in majoritatea scolilor.
“Imi doresc pentru copii mei ca acestia sa inteleaga lumea nu numai
pentru faptul ca lumea este fascinanta si mintea omului este curioasa.
Vreau ca ei sa inteleaga lumea altfel, incat sa o poata face mai buna.
Cunoasterea nu este acelasi lucru cu moralitatea, dar, daca vrem sa
evitam greselile anterioare si sa avansam pe directii productive, trebuie sa
fim in stare sa intelegem. O parte importanta a acestei intelegeri consta in
a sti cine suntem si ce putem face. In ultima instanta, trebuie sa
sintetizam pentru noi insine ceea ce intelegem. Intr-o lume imperfecta pe
care o putem influenta in bine sau in rau, constientizarea faptului ca orice
incercare conteaza – este cea care ne defineste ca fiinte umane.”
( Howard Gardner)
In primii cinci ani de viata, copiii mici din toata lumea dezvolta teorii si
conceptii puternice despre cum functioneaza lumea – lumea fizica si lumea
celorlalti oameni. De asemenea, isi dezvolta, cel putin la nivel de schita,
competenta privind sistemele de simboluri umane fundamentale – limbaj,
numere, muzica, reprezentari bidimensionale, si altele asemenea. Ceea ce
este frapant la aceste achizitii este ca ele nu depind de invatarea explicita.
Copiii isi dezvolta aceste capacitati simbolice si aceste conceptii teoretice
indeosebi cu ajutorul propriilor interactiuni spontane cu lumea in care
traiesc. Aceasta nu inseamna negarea faptului ca unele culturi specifice
exercita efecte specifice, ci mai degraba afirma ca tipurile de capacitati
care evolueaza vor fi dificil de infranat, in conditiile unui mediu rezonabil
de bogat si favorabil. Copiii impartasesc din elixirul creativitatii. Ei sunt
dornici sa transceada granitele de care sunt constienti cel putin in mod
periferic; ei se avanta cu mare pasiune in joaca si munca; ei creeaza
produse care adesea uimesc “bransa” ca fiind mai impresionante decat
realizarile unor copii mult mai in varsta.

Implicatii educationale O schema de dezvoltare conceputa pentru a

descrie inzestrarea si corolarele sale conduce firesc la intrebarea: ce se
poate face pentru a promova si educa fatetele inzestrarii? Din pacate este
foarte usor sa blochezi dezvoltarea copiilor aplicand in procesul de
educatie metode si tehnici care nu corespund obiectivelor fundamentale
ale unui act educativ performant si este uneori dificil sa incurajezi
inflorirea copiilor. Tocmai deoarece stim atat de putin despre aceste
fenomene valoroase, este extrem de important ca parintii si educatorii “sa
nu faca rau”. Delimitarea diferitelor forme care constituie inzestrarea,
experienta, creativitatea si altele asemenea poate fi utila educatorilor prin
faptul ca duce la intrebarea: ce tip de performante sau realizari
extraordinare sunt dorite? A urmari sa promovezi dezvoltarea unui individ
creativ este o provocare extraordinara mult diferita de educarea unui
individ prodigios sau de instruire a unui individ care va deveni un expert.
Este foarte important sa stabilim, cat mai clar posibil, care sunt obiectivele
noastre educationale. Astfel putem alege: gandire critica, gandire creativa,
persoana particulara intr-o societate civila, cunoasterea factorilor si ideilor
importante din diverse discipline, gandire corecta in cadrul disciplinelor,
gandire interdisciplinara, cultivarea intrebarilor corecte, descoperirea
calitatilor specifice fiecarui individ. Cel mai important dintre acestea este
obiectivul care urmareste formarea capacitatii elevilor de a prezenta o
intelegere autentica intr-un numar de discipline cheie.
Pentru atingerea scopului si obiectivelor educationale este esential ca
educatorul sa tina cont de ideea de inteligenta multipla si de beneficiile pe
care le poate aduce accesarea TIM in procesul instructiv-educativ. Pentru o
buna intelegere a materialelor prezentate este necesar sa se recurga la
toate inteligentele care sunt relevante pentru acel subiect, in cat mai
multe moduri legitime posibile. Unii copii vor invata un subiect prin
intermediul unui punct de intrare si alt subiect prin alt punct de intrare.
Prin aceste tipuri de abordare se activeaza diferite fascicule din reteaua
neurala. In masura in care sunt activate si apoi conectate numeroase
retele neurale, exista o reprezentare mentala solida si de durata a
subiectului in chestiune. Ca oameni avem capacitatea de “computare” (de
procesare) a limbajului, numerelor, relatiilor sociale, relatiilor spatiale. Nu
putem vedea direct inteligentele, dar le observam in actiune urmarindu-i
pe indivizi cum desfasoara diferite tipuri de comportamente si sarcini.
Cand o persoana canta, presupunem ca isi foloseste cel putin inteligenta
muzicala. Cand deseneaza, presupunem ca isi foloseste inteligentele
corporal-chinestezica si cea spatiala.

Acest articol este o preluare, avand la baza articole de specialitate.

This entry was posted in Articole and tagged cursuri copii, dezvoltare personala,
inteligente multiple. Bookmark the permalink.