Criminologie - De ce criminali in serie, Caracteristici ale

criminalului in serie referat

DE CE CRIMINALI IN SERIE?

Criminalitatea in serie a preocupat de multa vreme functionarul public numit politist si

opinia publica atunci cand Politia a spus pe fata ca e vorba de un “criminal in serie”. Dar ce e un
criminal in serie? Din punctul de vedere al omului obisnuit, al “cetateanului “de pe strada, un
criminal este o persoana care a ucis o alta persoana folosind mijloace foarte crude care au dus la
moartea acesteia.Criminalul in serie provoaca mai multe astfel de crime folosind aceleasi
mijloace crude aproape de fiecare data, uneori lasand si cate un indiciu la locul faptei.Nu voi
incerca sa definesc stiintific notiunea de “criminal in serie”.Doar numele este deajuns pentru ca
orice persoana sa-si dea seama ce poate fi un criminal de serie.

De cele mai multe ori ajung in inchisoare, dupa ce au fost descoperiti si judecati, dar multi
raman afara pe strazi continuand sa omoare oameni nevinovati de cele mai multe ori,de exemplu
cazul Ramaru din Bucuresti.In alte cazuri omoara cu motivul ca au fost surprinsi de alte
persoane care trebuie si ele suprimate.In alte cazuri omoara pentru ca li s-a cerut sa omoare,in
aceasta categorie intrand teroristii,gruparile separatiste de genul Hezbolah,
ETA.,IRA etc,gruparile mafiote de genul La Piovra—Caracatita in Italia,Yacuza in China etc.

Criminalul in serie ucide si din motive psihologice. Nu de putine ori specialistii au constat
ca o trauma din copilarie sau adolescenta, care au marcat persoana respectiva pe viata,a dus la
producerea unor crime dupa aceeasi tipologie,de exemplu,sa luam un caz la intamplare:se gaseste
o victima moarta,un cadavru,intr-un gang cu gatul taiat,cu o garoafa rosie langa,cu bratele
acoperid fata. Victima este descoperita luni dimineta,peste o saptamana se descopera o alta
victima si aceasta timp de cateva luni. Prin aparitia a doua-trei persoane carora li s-a provocat
moartea in acelasi fel duce Politia la concluzia ca un criminal in serie actioneaza in zona,un
criminal care trebuie descoperit si suprimat-in sensul ca trebuie judecat conform legii si
condamnat la mai multi ani de inchisoare,in unele state chiar la inchsoare pe viata sau pedeapsa
capitala. Politia,de cele mai multe ori,incearca sa tina sub control criminalitatea,chiar daca nu
reuseste totdeauna. La noi in tara,de obicei,un criminal nu ajunge sa fie numit criminal in serie.
De ce oare? Oare politia romana e atat de eficienta in

descoperirea eventualilor criminali in serie? Inclinam sa crdem ca da. Chiar si in cazul Ramaru s-
a actionat destul de repede. Dar mai sunt si alte motive la mijloc. Datorita unei mentalitati bine
instapanita in mintea romanului acest “instinct criminal” este destul de bine suprimat si stapanit.
Am putea spune ca in Romania mai frecvente sunt infractiunile de talharie, furt, spargeri de
locuinte, spargeri de masini, de viol decat de crima, omucidere. Daca infractiuni de tipul celor
din urma sunt destul de rare, in schimb infractiunea de pruncucidere este destul de frecventa la
noi in tara. De ce? Din disperare ,din cauza unui tata care nu vrea sa-si recunoasca copilul, din
cauza saraciei mai ales, care este parca flagelul acestui inceput de secol si de mileniu. Dar este de
neanteles cum de o mama isi poate ucide copilul in varsta de doar cateva zile, cand un avort ar
costa-o mult mai putin decat toate acele 9 luni de sarcina sau actul de ucidere pe care il
infaptuieste. Sau ar putea duce copilul la un orfelinat sau sa-l ofere spre adoptie.Sunt atatea
cupluri care-si doresc copii si nu-I pot avea si multe astfel de femei, care nu pot fi numite mame,
isi omoara copii si ajung sa umple sectiile pentru femei. Un alt motiv pentru care in Romania nu
prea se intalnesc cazuri de criminali in serie este si faptul ca in Romania nu sunt orase cu
milioane de locuitori. Cel mai mare oras din tara ,din punct de vedere demografic,este
Bucurestiul capitala tarii. As putea spune ca in S.U.A..,de exemplu, cele mai multe crime in serie
se produc in acele mari conurbatii, cum ar fi Los Angeles, New York, Chicago, Milwakee, New
Orleans.Dar criminali in serie apar si in orase mici, cu oameni care se cunosc de o viata. Este
exemplul oraselelor din Scotia sau Tara Galilor de la inceputul anilor 1950.Criminologii si
Politia impreuna cu ei au ajuns la concluzia ca ucigasii in serie apar mai ales in orasele mari dar
nu exclud nici orasele de provincie. Orice om de pe strada, om obisnuit poate deveni tinta unui
criminal in serie.Cel putin asa spun autorii “Enciclopediei ucigasilor in serie ” Brian Lane
si Wilfried Gregg. In crimelor se obisnuieste ca victima sa fie clasificata in functie de un
mobil clar identificabil, cum ar fi, de exemplu ca aceasta detinea ceva ravnit de asasin,ca se afla
in conflict cu el sau ca ii fusese necredincioasa etc. Pentru asasinul in serie, ”motivul” se afla atat
de bine si adanc inradacinat in psihicul sau, incat victima trebuie sa apartina unui anumit
gen,cum ar fi de exemplu, sa poata fi inclusa intr-o categorie larga de persoane, ca femeile si
copiii si sa se afle in locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

E adevarat, insa, ca unii criminali in serie isi selecteaza cu precizie victimele.De exemplu,
Joseph Mendley ucidea numai femei roscate.Ramiro Artieda omora numai femei care semanau
cu logodnica ce il abandonase. Complicatiile se nasc atunci cand, datorita incapacitatii unui
criminal de a-i identifica pe membrii grupului sau de tinte, acesta ajunge la atacuri cvasi-
intamplatoare. In ciuda afirmatiei ca nu facea decat sa curete strazile de prostituate, Peter
Sutcliffe primejduia viata tuturor femeilor care se aflau

intamplator afara noaptea, atacand si omorand o serie intreaga de femei, chiar daca nu erau
prostituate .

Prin urmare,fiecare fiinta umana poate deveni victima potentiala a unui asasin, mpotriva
caruia nu exista nici o arma de protectie, intrucat si mijloacele de investigare traditionale, bazate
pe motive bine determinabile, sunt lipsite de eficacitate.

Caracteristici ale criminalului in serie

Pentru a intelege aceasta frecventa a criminalilor in serie trebuie sa observam cateva

caracteristici, avand in vedere ca ucigasul in serie are cateva trasaturi aparte, din care vor fi
descrise doar principalele sase:

1.Crimele se repeta(“in serie”), petrecandu-se cu frecventa mai mare sau mai mica,
adeseori crescand ca numar, dupa o perioada de timp ce poate insemna chiar ani de zile; ele
continua pana cand asasinul este prins, sau pana cand moare sau, la randul sau, este ucis.

Definitia de mai sus reprezinta tiparul fundamental alasasinului in serie. Este evident
ca nu exista vreun numar predeterminat de victime de la care asasinul devine criminal in “serie”
si nici vreo frecventa stabilita a acestei activitati macabre careia I se aplica termenul de mai sus.
Spre exemplificare, am putea da cazul sud-africanului Ronald Cooper care, desi a ucis o singura
data inainte de a fi arestat , a dezvaluit in jurnalul sau un program extensiv si planificat cu grija
de ucidere a copiilor.

Aceasta predispozitie este deseori recunoscuta chiar de ucigas. Multi dintre ei, dupa ce au
fost arestati, au marturisit ca ar fi continuat sa ucida daca ar fi fost lasati in libertate.William
Banin, “ucigasul de pe autostrada” din California, I-a declarat unui ziarist, dupa proces: ”NU mi-
a pierit pofta de a ucide. Nu ma pot stapani sa n-o fac.”Pentru cei mai multi criminali in serie,
actul crimei, dublat adeseori de abuz sexual si mutilare, constituie un motiv in sine. In plus, la
fel ca in cazul stimularii prin alcool sau droguri, ”doza” e din ce in ce mai mare. Asa cum un
drogat nu se va vindeca niciodata de patima lui daca va avea acces liber la stimulent, tot asa si
asasinul va continua in serie indeletnicirea sa oribila pana ce, fie va muri, fie va fi omorat, sau
pana cand va fi prins si inlaturat din societatea pe care o afecteaza.

2.La fel ca in cazul omuciderilor “normale”,crimele tind sa se petreaca in relatie

de unu-la-unu.

Forma cea mai comuna de omucidere este incidentul singular, prin care o persoana e
omorata de o alta persoana. Conventional, criminologia clasifica acest gen de omoruri in doua
categorii:

1.”crima pasionala”, comisa intr-un moment de furie intensa sau de frustrare;

2.crima infaptuita “cu sange rece”, care se distinge printr-o premeditare atenta,
motivata adeseori de speranta unui castig personal.

O data atins obiectivul propus (eliminarea sotului necredincios,de exemplu,sau a

detinatorului unui obiect ravnit), nu exista nici un motiv de a mai presupune ca asasinul va ucide
din nou. Dintr-un studiu bazat pe statistica crimelor, se poate vedea ca, in anul 1989, in Anglia si
Tara Galilor, o mare parte a omuciderilor au fost comise de persoane care se cunosteau cu
victima. Exista si circumstante accidentale, in care un criminal in serie a ucis mai mult de o
persoana intr-un incident, adesea fiind vorba de membri ai aceleiasi familii, ca si de o
infractiune complementara, cum ar fi hotia. Insa cel mai raspandit scenariu pentru crima in serie,
ca si pentru omorul accidental, este cel pe cont propriu si cu o singura victima. In mare masura,
motivele unui asemenea scenariu sunt evidente. In mod clar, e mai “sigur” sa lucrezi singur, in
sensul ca numai ucigasul stie despre crima, si trebuie sa ucizi o singura victima, pentru ca acest
fapt reduce posibilitatea ca autorul crimei sa primeasca o riposta dura sau ca victima sa scape.
Mai mult,caracterul individualist al criminalului in serie face imposibila situatia in care el sa fie
capabil sau dornic de a-si impartasi nevoile si placerile altcuiva. Aceasta concluzie reiese, in
conformitate cu statisticile, din faptul ca el duce o viata paralela sub chipul unui salariat demn de
incredere, onorabil cap de familie si bun vecin.

Cu toate acestea surprinde frecventa cuplurilor,partenerilor si grupurilor criminale desi in

acest caz indivizii din care se compune perechea depind unul de altul.Si totusio,cerintele de
securitate, pe care ucigasul singuratic le simte ca fiind esentiale, sunt satisfacute.

Cuplurile ucigase
 Sensul obisnuit se refera la o pereche barbat-femeie, aproape intotdeauna implicati intr-
o relatie sexuala, in care barbatul e, in general partea dominanta. Se observa un fenomen
interesant, si anume ca, in vreme ce ambii parteneri au, ca indivizi, inclinatii degenerate,
“personalitatea lor combinata” se dovedeste mortala doar atunci cand sunt impreuna. Pentru
acest fenomen,francezii au nascocit expresia “folie a deux”(“iluzie impartasita de doua persoane
legate emotional”), iar psihologia –termenul Gestalt,conform caruia “intregul organizat e mai
puternic decat suma partilor lui”.

Printre cele mai cunoscute cupluri ucigase se numara englezii Ian Bradly si Myra Hindley si
australienii David si Catherine Birnei.

Partenerii

Notiunea cuprinde cuplurile care nu se bazeaza pe relatii sexuale. De obicei, dupa arestare
“partenerii” se acuza reciproc. Exemple sunt William Burke si William Hare, scotienii care
ciparteau cadavrele.

Grupurile ucigase

In orice discutie pe tema grupurilor ucigase, se mentioneaza numele lui Charlie Manson,
desi “familia” lui Manson nu e nicidecum un fenomen izolat. Cu toate ca nu exista un model
general, asa cum s-ar putea descoperi printre cuplurile si partenerii criminali, grupurile s-au
dovedit instrumente foarte eficiente ale crimelor multiple, persoanele componente fiind unite, in
cele mai multe cazuri, de un ideal comun creat de propriile lor inchipuiri. De fapt , adeseori,
grupurilor ucigase li se poate aplica foarte bine acelasi principiu de folie a deux. Indivizii in sine
pot fi incapabili de a comite o crima , dar, adunati sub aripa unui grup cu o cauza comuna si un
lider, pot fi cuprinsi de un val de “nebunie” colectiva.

3.Nu exista—sau e foarte redusa—o conexiune intre ucigasi si victima, persoanele

implicate avand foarte rar relatii directe de rudenie.

Acest atribut al criminalilor in serie e, intr-un sens, un fenomen de data recenta: exista
victime care au fost alese tocmai pentru ca apartin familie asasinului, asa cum se intampla in
cazul crimelor premeditate care urmaresc un castig financiar. Majoritatea acestor evenimente s-
au petrecut intr-o vreme cand nici criminologia, nici medicina si nici arta investigatiei nu erau
atat de dezvoltate, incat detectele de la inceput ceea ce acum ar fi considerate omucideri
evidente. Dat fiind stadiul primitiv al diagnosticului medical de atunci, nu este surprinzator ca
Mary Ann Cotton a putut sa-si ucida cativa soti, si toti copiii vitregi, si sa obtina ca in dosare
cauza mortii sa fie trecuta “febra gastrica”. Oricum, pe masura ce tehnica de cercetare
criminalistica si comunicatiile intre politii, ca si intelegerea gandirii criminale, au avansat, astfel
de tipare clare victima/motiv au devenit tot mai dificil de mascat.
 4.Cu toate ca ar putea exista un “tipar”, sau un anume “tratament administra
victimei”, crimele individuale din cadrul unei serii dezvaluie rareori un motiv rational sau clar
definit.

Avem de-a face, in principal, cu ceea ce se numeste “explicatie psihologica” a unei

crime in serie—motive care-si au radacinile intr-ocapacitate restransa de a distinge binele de rau,
intr-o incapacitate de a lua o decizie, intr-o exacerbare a poftelor si asa mai departe. In ciuda
acestui fapt, individul este considerat responsabil de comportamentul sau; intr-adevar, una dintre
cele mai socante observatii a fost aceea ca asasinul in serie nu poate fi absolvit, pur si simplu, de
faptele sale, ca un psihopat a carui violenta sa fie pusa pe seama devierii lui mintale. In mod
frecvent, criminalulare o personalitate foarte bine organizata si rationala si, adeseori, isi planifica
crimele cu mult timp inainte.

5.Cresterea vertiginoasa a mobilitatii in spatiu, de la inventarea automobilului

incoace, da posibilitatea criminalului ca, la dorinta lui, sa se mute repede dintr-un loc in
altul,adeseori inainte chiar de a I se fi descoperit crima.

Asa cum absenta mobilului face ca un politist sa intocmeasca cu greu o lista de

suspecti, tot astfel si natura unei crime cu autor necunoscut face ca schimbul de informatii intre
fortele de politie sa fie dificil. Acest lucru e valabil mai ales in Statele Unite unde, pe langa
marea intindere a teritoriului, exista o atitudine pagubitoare a multor politii statale care-si pazesc,
geloase, propriile teritorii. Pana cand nu apare un tipar special al crimei, e putin probabil ca
asasinatele sa fie comparate intre ele, chiar daca e vorba de state invecinate. Pana atunci insa,
criminalul are suficient timp la dispozitie ca sa mai poata comite si alte crime si sa se afle deja
intr-un alt stat indepartat.

6.In mod obisnuit exista un grad inalt de violenta inutila sau “exces de crima”,in cadrul
carora victima e supusa unor brutalitati exagerate.

Motivul aceste brutalitati are legatura cu mobilul crimei. Pentru o mare parte a
criminalilor in serie, actul in sineconstituie intreaga motivatie a omorului; ea nu e mijloc de a
obtine un alt sfarsit, ca in cazul jafului, unde esenta unui succes al operatiei este data de fuga.
Apar multe situatii in care victima e torturata incet, uneori timp de cateva zile, aceasta intarziere
avand drept scop marirea duratei de placere a asasinului. Exista o legatura stransa intre fanteziile
sado-sexuale si crima in serie. Adesea acestea sunt asociate cu dorinta de a domina. Toate aceste
motive presupun folosirea cu placere a violentei, mergand pana la excese.

Din analize psihologice aprofundate s-a stabilit ca asasinii in serie intra in patru mari
categorii sau “genuri”:Vizionarii, Misionarii, Hedonistii si Cautatorii de Putere.

Vizionarii

Aceasta categorie include criminalii care actioneaza ca raspuns la unele “voci” sau
alter ego-uri si unde “instructiunile” primite servesc la justificarea si legitimarea actului
crimei. De exeplu, convingerea lui Herbert Mullin – ratificata de voci si de ceea ce el denumea
“mesaje telepatice “ – era ca, prin varsare de sange, el si numai el putea evita un seism catastrofal
care ar fi distrus California. Din cauza naturii psihopatice a comportamentului vizionarului, el ar
apartine unei categorii mai usor de indentificat printre concetatenii comparativ sanatosi la minte.

Misionarii

E vorba de ucigasii care “curata”, care accepta o responsabilitate autoimpusa de a

imbunatati calitatea vietii si de a descotorosi societatea de “elementele sale
indezirabile”. Victimele “vizionarilor” pot avea aproape orice ocupatie, orice religie si orice
credinta politica, desi in cele mai multe cazuri, grupurile tinta sunt alese pentru ca ele constituie
obiectul condamnarii societatii – practicantele prostitutiei, homosexualii si minoritatile
rasiale. De exemplu, Billy Glaze, un nord american cu sange de indian in vine, credea ca toate
femeile indiene trebuie violate si ucise. Carroll Cole executa “femeile libertine”.

Hedonistii

Constituie o categorie complexa, care include genul de ucigasi pentru care, in sens
larg, “placerea” este rasplata asasinatului. Se cunosc trei subgrupuri ale acestei cateforii :

 Cei care ucid din voluptate ;

 Ucigasii din emotie ;

 Ucigasii pentru castig.

Cautatorii de putere

O complicatie comuna persoanelor cu un nivel slab al respectului de sine este dorinta

de a detine controlul asupra vietii si mortii altora intr-un asemenea grad, incat se ajunge ca
aceasta sa serveasca drept mobil intrinsec al crimei. Adesea e dificil ca ucigasii pentru putere sa
fie deosebiti de grupul mai larg al ucigasilor din voluptate, pentru care dominatia este,
deasemenea, un motiv puternic.

Explicatiile asupra comportamentului criminal se bazeaza pe factori biologici, psihologici si

sociali. Explicatiile biologice si psihologice presupun ca comportamentul criminal rezulta din
punerea in evidenta a starilor

mentale si psihologice care diferentiaza criminalii de noncriminali. Explicatiile sociologice

cauta sa explice comportamentul criminal in termeni demografici.

Dupa ce am explicat in detaliu comportamentul criminal, voi argumenta acest

comportament prin descrierea activitatii unora dintre cei mai prolifici criminali in serie cum ar fi
: Jack “Spintecatorul”, Andrei Cikatilo, Gilles de Rais unul dintre cei mai vechi asasini in serie,
actionand pe la inceputul secolului al cinsprezecelea, Ramiro Artieda etc.

Jack “Spintecatorul”: Timp de trei luni, intre sfarsitul lunii august si pana la
inceputul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost martora
unei seriii de crime odioase—inca nerezolvate.Asasinatele se caracterizau printr-o salbaticie
nemaiintalnita;fiecare dintre cele cinci victime—toate prostituate—au fost atacate pe la spate si
tuturor li s-a taiat beregata; in patru cazuri, corpurile au fost supuse unei asemenea mutilari si
disectii, cum numai o minte bolnava sau un maniac sexual putea sa-si imagineze.

Durata acestui mister, care s-a transformat probabil in seria celor mai faimoase crime
din lume, a dat nastere unei biografii foarte ample.

Prima victima a fost Mary Ann Nchols (zisa Polly), care a pierit pe 31 august1888,
intr-o vineri, pe Buck’s Row. Raportul politiei din ziua urmatoare preciza:”Nu se cunoaste o
crima mai brutala si mai feroce ca aceasta”. Pe 8 septembrie, a urmat “Intunecata Annie”
Chapman de 47 de ani, care a fost asasinata cu cruzime pe Hanbury Streeet.

O crima dubla s-a inregistrat duminica, 30 septembrie. Primul cadavru a fost gasit in
jurul orei unu noaptea, de un carutas ce se afla cu treburile lui in Berners Street:”Cadavrul
apartinea unei femei si avea o taietura foarte adanca in jurul gatului, de la o ureche la cealalta”. A
fost identificata ulterior ca fiind “Lungana Liz” Stride. In coltul de sud-vest al lui Mitre Square
s-a gasit al doilea cadavru, cel al Catherinei Eddowes: ”In acest caz, victima era atat de
desfigurata,incat identificarea a fost foarte dificila; abdomenul ii fusese practi smuls si o parte
din intestine scoase si infasurate in jurul gatului…Omorul era opera unei maini de profesionist..”

Ultima crima si cea mai ingrozitoare—pentru ca Spintecatorul a avut timp suficient la

dispozitie—a avut loc la 9 noiembrie:

Mary Jane Kelly a fost ucisa in propria ei camera din Miller’sCourt. Gatul ii
fusese sectionat de jur-imprejur cu un cutit, despartind aproape capul de trup.
Abdomenul ii fusese spintecat si deschis partial, bratul drept si sanii taiati, ca si capul
ce atarna de trup tinandu-se numai de piele, nasul retezat, pielea de pe frunte jupuita,
gambele detasate de picioare si razuite de carne. Abdomenul fusese taiat cu un cutit
“adanc, in crucis”, maruntaiele din partea inferioara si ficatul smulse. interiorul
corpului si parti din coaste lipseau, dar ficatul, se spune, fusese plasat intre picioarele
bietei victime. Criminalul asezase pe o masa carnea de pe coapse si de pe
gambe, impreuna cu sanii si nasul, iar una din maini om infipsese in stomac.”
(Illustrated Police News)

Cu aceasta, crimele au incetat si au inceput controversele care aveau sa dureze mai bine de
un secol. In ciuda uriasului efort facut de politia metropolitana, nu a fost gasita nici o dovada
concludenta pe care sa se poata sprijini acuzatia de crima, iar teoriile referitoare la identitatea lui
Jackoscilau intre probabil si imposibil—numarul teoriilor era identic cu cel al emitatorilor.
Cateva din cele mai importante ar fi urmatoarele:
 Montague John Druin: un avocat ratat, care s-a aruncat in Tamisa in decembrie 1888.
Faptul ca moartea lui a coincis cu incetarea crimelor din zona Whitechapel a constituit o dovada
incontestabila pentru unii ca el era criminalul.

Severin Kloslowski(alias George Chapman): si-a ucis trei neveste prin otravire, dar
era putin probabil ca un criminal sa-si schimbe propriul modus operandi. Oricum, s-a inregistrat
faptul ca inspectorul-sef, detectivul Frederick Abberline, insarcinat cu cautarea Spintecatorului, a
observat ca, la arestarea lui Chapman, acesta ar fi spus: “In sfarsit, ati pus mana pe Jack
Spintecatorul”. Mai tarziu si-a recunoscut spusele, dar a intra in mitologia consacrata
Spintecatorului.

Dr. Roslyn D’Onston Stephenson, autor de lucrari consacrate esotericului si magician

care, s-a sugerat, ar fi infaptuit crimele din East End ca ritualuri de magie neagra. “Misterul” s-a
adancit cu disparitia lui, in 1904.

A.S.R.Printul Albert Victor, duce de Carence (nepotul reginei Victoria): scandalurile

din familia regala au fost intotdeauna publice si aparentele care inconjurau familia Clarence au
dat nastere la numeroase teorii care, mai mult sau mai putin, aveaun darul de a-l incrimina chiar
pe duce. Cea mai speculata teorie a fost cea a existentei unei complicitati intre Sir William
Gull, medicul de familie, actorul Walter Sickert si vizitiul curtii, pe nume John Netley. Potrivit
acesteia, ei ar fi fost autorii asasinatelor pentru a preintampina un scandal, care l-ar fi implicat
pe duce, cu o vanzatoare si un copil nelegitim. O alta teorie il considera ucigas pe James Keneth
Stephen, tutorele ducelui la Cambridge, homosexual si, asa cum chiar el declarase, un dusman
patologic al femeilor.

Dr. Thomas Neill Cream era al insusi autor a numeroase crime, singura sa legatura cu
Jack fiind faptul ca, inainte de a fi spanzurat, dupa

cum spune legenda, ar fi rostit: “Eu sunt Jack…”, o confesiune trista, curmata brusc de nodul
care s-a strans in jurul gatului sau. De altfel, in timpul toamnei macabre in care s-au comis
crimele din Londra, Thomas Cream se afla intr-o inchisoare din America.

In plus, s-a mai sugerat si ca Jack ar fi putut fi Jill Spintecatoarea, o moasa nebuna
sau o femeie odioasa care provoca avorturi; sau poate era un evreu, un macelar ritual, si care nu
ar fi reprezentat o priveliste neobisnuita in East End, unde ar fi fost de asteptat sa poarte haine
patate de sange si un cutit la fel? Intr-adevar, s-au mai facut referiri si la un alt
avreu, Kominski, care locuia in Whitechapel si care fusese internat intr-un azil, in martie 1889.

Dar ceea ce ar trebui retinut ar fi ipoteza unui scriitor, cum ca Jack n-ar fi fost nici
unlu dintre cei presupusi, ci un ucigas care va ramane necunoscut si nedescoperit.
 Andrei CIKATILO: In 1978, prima lui victima cunoscuta, o adolescenta, a
fost gasita moarta intr-o padure de langa Rostov, un port din sud-estul fostului U.R.S.S.. In urma
acestei descoperiri, a fost trimis in fata plutonului de executie un cunoscut prves sexual. Politistii
nu incetasera sa se tot felicite cand a fost gasit un nou cadavru.

De-a lungul anilor care au urmat, lista celor care au disparut s-a facut tot mai lunga,
iar descoperirile de cadavre mutilate au tulburat cu regularitate viata pasnica a orasului. La un
moment dat, s-au descoperit opt cadavre intr-o singura luna.Ucigasul proceda intotdeauna la fel.
Cu un al saselea simt, daruit animalelor de panda si raufacatorilor innascuti, el isi agata victimele
dintre cei slabi si vulnerabili, aflati la periferia societatii, cutreierand strazile si garile in cautarea
celor fara adapost, carora era putin probabil sa li se simta lipsa, si a copiilor care mergeau singuri
la scoala.

In ciuda vanatorii declansate de politia din Rostov pana in Siberia, si care era condusa de
investigatori priceputi, secondati de Moscova, autoritatile pareau neajutorate in fata listei de
atrocitati comise. Acestea incepusera sa se extinda si in statele invecinate, Ucraina si Uzbekistan.
Odata politistii au arestat un suspect. Acesta s-a sinucis in inchisoare in asteptarea procesului, iar
sirul crimelor a continuat sa creasca nestingherit.

In 1979, a fost ridicat un barbat aflat intr-o zona impadurita izolata, dar acesta I-a
convins pe politisti ca era un sumplu vagabond. Dupa ce i-au luat numele si i-au notat semnele
particulare, omul a fost lasat sa-si vada de drum. Acelasi barbat a fost adus la interogatoriu 5 ani
mai tarziu, cand a fost gasit in aapropierea locului unei crime, avand in geanta o franghie si un
cutit. El a fost supus unui test sangvin care a demonstrat ca grupa lui de sange diferea de cea
descoperita in urma testelor facute pe probele de sperma recoltate de la unele cadavre. Ca atare,
suspectul a fost eliberat

imediat. El se numea Andrei Romanovici Cikatilo. Politia rusa nu avea cunostinta de acele cazuri
extrem de rare in care secretiile provenind din diverse parti ale corpului puteau avea grupe
serologice diferite. Cikatilo era unul din aceste cazuri.

Abia in noiembrie 1990 a inceput sa se stranga latul in jurul “Spintecatorului din

Rostov”. Un ofiter de politie l-a oprit pe Cikatilo in plina strada, deoaarece a zarit pete de sange
pe fata lui. Cand a aflat ca in acel timp s-a petrecut o alta crima in padure, ofiterul a raportat
superiorilor sai incidentul cu petele de sange. Cikatilo a fost pus sub supraveghere.Pe data de 20
noiembrie, politistii l-au vazut apropiindu-se de un tanar intr-o gara. Cikatilo a marturisit
comiterea a nu mai putin de cinzeci si cinci de crime, desi, asa cum a recunoscut chiar el la
inceput, “s-ar putea sa fi existat si altele”.

Procesul acestui profesor, in varsta de 54 de ani, fost director al uzinei de reparatii a

locomotivelor din Rostov, a inceput in Rostov, intr-o atmosfera sobra, la 14 aprilie 1992. In
centrul salii a fost construita o cusca imensa cu bare metalice, pe post de boxa a acuzatului,in
care a fost adus Cikatilo, legat cu lanturi, ca un animal salbatic. Familiile victimelor l-au
inconjurat, tipand dupa sangele asasinului. Cele doua volume de rechizitoriu includeau 35 de
victime copii—dintre care unsprezece baieti si optsprezece tinere femei.
 Dupa arestare, Cikatilo a fost supus unor controale psihiatrice minutioase. Desi el
poate fi inclus in mare in categoria ucigasilor care actioneaza din volptate, cerinta lui de baza
pentru actul actul sexual se impleteste, printre altele, si cu viziuni fantastice. Catre sfarsitul
primei saptamani a procesului sau, Cikatilo a insistat sa se adreseze Curtii. Pe langa
recunoasterea inca o data a vinei sale, el a relatat despre privatiunile suferite de mic in casa lui si
despre copilaria “groaznica” pe care a avut-o. El a mai povestit si despre faptul ca fratele lui a
fost mancat de viu de taranii ucrainieni flamanzi, care fusesera privati de hrana in urma
colectivizarii fortate a lui Stalin. In finalul discursului sau, Cikatilo a declarat: “Eu sunt o
greseala a naturii, o bestie”.

A fost condamnat la moarte prin impuscare si executat.

CHARLES MANSON&Co.: Manson si asa numita “familie” au creat valuri

de groaza in intreaga Californie, stat care nu este tocmai naobisnuit cu crimele bizare si
criminalii in serie. Acele valuri de groaza aveausa se raspandeasca, curand dupa aceea, in toata
lumea.

Fost puscarias si ratat fara nici o perspectiva, Manson isi domina discipolii de aceeasi
calitate cu un amestec de filosofie biblica denaturata si texte ale formatiei Beatles, tendentios
interpretate. Acestea, combinate cu atractia sexuala si magnetismul pe care il exercita asupra
membrilor de sex femeiesc al “familiei” sale, au asigurat controlul fizic si spiritual complet al lui
Manson asupra grupului.

Primele crime despre care s-a aflat prin mass-media au avut loc in vara anului1969, pe
cand “familia” se afla-ocupa-un ranch parasit, utilizat pentru filmari cinematografice, proprietate
a lui George Spahn. Aici si-a organizat”Armada de uscat”, o flota de transportoare blindate
pentru teren nisipos, care urmau sa-i protejeze pe membri gospodariei sale pe durata a ceea ce el
numea “Helter Skelter”. Este caracteristic pentru educatia lacunara a lui Manson, faptul ca,
pentru el, “Helter Skelter” era o simpla interpretare eronata a cuvintelor unui cantec sris de
Beatles—habar n-avea ca denumirea se referea la caluseii din iarmaroc. Charlie hotarase deja ca
un alt cantec, mai vechi, al celor patru celebritati, Blackbird—“Mierla”—(literal—“pasarea
neagra”)—reprezinta o chemare pentru toti negrii din America la rascoala impotriva albilor, iar
acum era de parere ca sosise momentul sa inceapa holocaustul, ceea ce ar fi dus la anihilarea
reciproca a raselor si ar fi permis Familiei sa preia controlul total.

Dar aceasta pregatire de tip militar avea nevoie de finantare si Manson stia—sau credea ca
stie—exact de unde sa obtina banii:se vorbea ca Gary Hinman, muzician si prieten cu Manson,
mostenise recent 20000 de dolari. Pe 25 iulie 1969, Mary Brunner, Bobby Beausoleil si Susan
Atkins au sosit acasa la Gary, incercand sa scoata banii de la el prin bataie. Cand tot ce le-a putut
oferi tanarul inspaimantat au fost cele doua masini ale sale, Manson a ordonat sa fie ucis. La
plecarea trioului de familie, ei au scris pe perete epitaful lui Gary, cu propriul sange:”Porc de
politician”. Atkins a mai incercat sa faca si un desen, nu prea reusit, al unei labe de pantera, cu
intentia de a arunca vina crimei asupra “Panterelor Negre”.

Imediat dupa miezul noptii, sambata, 9 august1969, patru umbre se strecurau in curtea
unei vile retrase de pe Cielo Drive numarul 10050, in Beverly Hills. In acea epoca, Manson nu se
ocupa el insusi de crime; in seara aceea era randul lui “Tex” Watson, Patricia
“Katie”Krenwinkle, “Sadie”Atkins si Linda Kasabian sa indeplineasca vointa maestrului.Cielo
10050 era ocupat in acea seara de actrita Sharon Tate (sotul ei, regizorul Roman Polanski,era
plecat la filmari), care era insarcinata in luna a noua, si de patru prieteni.Intr-o orgie de crime
monstruoase, Familia a lasat in urma cinci cadavre oribil macelarite. Numai Voytec Frykowski
fusese injunghiat de mai mult de cincizeci de ori, taiat, impuscat si lovit atat de cumplit cu teava
unui pistol, incat arma fusese distrusa. Pe usa de la intrarea in casa a fost scris cu sange ”Porci”;
nici unul dintre criminali n-avea idee pe cine ucisesera—doar niste victime, la gramada.

O singura persoana de la Ranchul Spahn nu era multumita—Charlie Manson. Cand a

fost anuntata la televiziune stirea despre baia de sage, aceasta l-a ofensat vizibil pe Charlie in
orgoliul sau, pentru ca treaba

fusese facuta de mantuiala. S-a hotarat sa arate chiar el tuturor cum trebuie lucrat.

Pe 11 august, la numai doua zile dupa crimele din vila Tate, dupa ce au consumat droguri
pentru a se monta, Manson a pornit,in fruntea unui grup format din “Tex” Watson, Susan Atkins,
Katie Krenwinkel, Linda Kasabian, Clem Grogan si Leslie van Houten, intr-o noua escapada
criminala. Putin dupa ora 1.00 noaptea, Familia a invadat vila din Silver Lake a omului de afceri
Leno LaBianca si a stie sale, Rosemary; ca si in cazul victimelor din Cielo Drive,locul fusese
ales la intamplare. Dupa ce I-au injunghiat si taiat pe cei doi LaBianca,ucigandu-I,Manson si
discipolii sai au inscris motto-urile”Moarte porcilor”, “Sus” si “Helter (sic) Skelter” cu sange pe
pereti; ca un act final de violenta gratuita, cuvantul “Razboi” a fost scrijelit pe abdomenul lui
Leno LaBianca.

In urma acestor crime absolut nebunesti,Familia a fost scoasa din vizuina. Susan
Atkins a fost arestata, putin mai tarziu sub acuzatia de prostitutie si, in timp ce se afla in arest, si-
a recunoscut rolul jucat in cazul Tate, fata de o alta arestata din aceeasi celula. Informatia a ajuns
la urechile directorului inchisorii si, pe data de 1 decembrie1969, Familia a fost adunata si s-au
emis acuzatii de crima impotriva principalilor sai membri.Manson, Krenwikel, Atkins si van
Houten au fost judecati impreuna si, pe 19 aprilie 1971, dupa unul dintre cele mai extraordinare
procese din istoria Californiei, au fost gasiti vinovati si condamnati la moarte pentru crimele Tate
si LaBianca. La un proces ulterior, Manson, Bruce Davis si Clem Grogan au fost gasiti vinovati
de crima si conspiratie in uciderea lui Hinman si a unui actor care juca in roluri de cawboy, pe
nume “Shorty” (micutul) Shea. Charles “Tex” Watson a fost judecat separat si gasit vinovat in
sapte cazuri de crima si conspiratie; si el a fost condamnat la moarte. Susan Atkins s-a
recunoscut vinovata in uciderea lui Gary Hinman si a fost condamnata la inchisoare pe viata, la
fel ca si Bobby Beausoleil. Mary Brunner si Linda Kasabian au pacalit autoritatile si nici un fel
de acuzatii nu au fost emise impotriva lor. In virtutea faptului ca in statul California fusese
abrogata pedeapsa cu moartea, sentintele de condamnare la moarte au fost comutate in inchisoare
pe viata.
 Desi nu au mai fost aduse si alte acuzatii, exista motive pentru a crede ca multe alte
crime ar putea fi puse in responsabilitatea”Familiei”lui Charles Manson, inclusiv uciderea
catorva dintre membrii acesteia. In cartea sa Helter Skelter ,Vincent Bugliosi,procuror in
procesul Tate / LaBianca, nu trece cu vederea insasi afirmatia lui Charles Manson de a fi comis
35 de crime—ba chiar este de parere ca aceasta ar putea fi o sub evaluare, deloc caracteristica
pentru Manson.

Incarcerat la San Quentin, el face cate o cerere de eliberare ori de cate ori are aceasta
posibilitate, folosindu-si sinistra forta de persuasiune psihologica, pentru a convinge autoritatile
care raspund de eliberarea conditionata ca e perfect normal si ca nu au de ce sa se teama. Este,
totusi, putin probabil ca barbatul definit candva drept cel mai periculos om din America sa fie
eliberat vreodata.

Unul dintre cei mai periculosi criminali in serie de la noi din tara a fost un student la
Facultatea de Medicina pe nume Ramaru. Acest tanar melancolic si singuratic ucidea doar in
zilele ploioase si mohorate.A fost descoperit cu ajutorul unui fragment de reteta pe care ramasese
lizibila stampila medicului. Ramaru, datorita legilor aspre din perioada anilor ’60, a fost
condamnat la moarte.

Dar din punctul de vedere al unor autori si terorismul este tot un fel de criminalitate in serie.
Un exemplu concludent este situatia actuala din Orientul Mijlociu sau din Irlanda de Nord. In
Orientul Mijlociu, mai precis la granita dintre Israel si asa numitele teritorii palestiniene,din
Fasia Gaza si Yerihon. De obicei toate organizatiile separatiste desfasoara o activitate mai mult
sau mai putin terorista.In nordul Spaniei bascii din ETA omoara de multe ori oameni nevinovati
pe langa persoanele vizate de atacurile lor.In atacurile sinucigase mor, pe langa sinucigas, si alte
persoane.

Toate activitatle de prevenire si combatere a criminalitatii desfasurate de politie de cele mai

multe ori , din pacate, dau gres.pana sunt prinsi, criminalii in serie ucid. De exemplu, in cazul lui
Jack Spintecatorul care nu a fost descoperit niciodata si astazi mai sunt intrebari oare cine le-a
omorat pe acele femei? Cand e descoperit, ucigasul in serie este judecat si, de cele mai multe ori,
condamnat la multi ani de inchisoare, in statele in care nu se accepta pedeapsa capitala, iar in
statele unde legislatia prevede,sunt condamnati la moarte. Ucigasii periculosi sunt incarcerati in
inchisori de maxima securitate, in Romania oastfel de inchisoare se afla la Rahova.

Orice referat care se respecta prezinta si niste concluzii la final.Din aceasta lucrare se
desprinde o concluzie majora: criminalii in serie sunt niste oameni, care cu greu pot fi numiti
oameni, foarte periculosi.Unii ucid din placere altii ucid de nevoie,e cazul asasinilor platiti, altii
pentru ca simt nevoia de a ucide la anumite intervale de timp.

Inca din cele mai vechi timpuri societatea s-a confruntat cu crima in serie unul din cazurile
cunoscute fiind cel al lui Gilles de Rais, unul dintre capitanii Jeannnei d’Arc. Acesta tortura si
mai apoi ucidea tinerele fete si baieti. Gilles de Rais a fost ucis prin strangulare, ulterior trupului
a fost aruncat pe rug de catre autoritatile vremii. Dar nu numai barbatii au ucis in serie, chiar si
femeile aufacut astfel de ispravi. Este exemplu “Angelicelor din Nagyrev”, care-si ucideau
potrivnicii prin otravire.

Dupa parerea autorilor “Enciclopediei ucigasilor in serie” acestea ar fi tiparele de

comportament agrsiv episodic:

1.Comportament ritual.

2.Sanatate ce mascheaza instabilitatea mentala.

3.Impulsivitate.

4.Cautere periodica de ajutor.

5.Tulburari severe de memorie si incapacitate de a spune adevarul.

6.Tendinte sinucigase.

7.Tendinte permanente de a comite agresiuni.

8.Hipersexualitate si comportament sexual anormal.

9.Leziuni craniene; rani suferite la nastere.

10.Tendinte de folosire repeteta a drogurilor si abuzul de alcool.
11.Parinti drogati si alcoolici.
12.Victime ale abuzurilor fizice sau psihice in copilarie.
13.Rezultat al unei sarcini nedorite.
14.Nascut in urma unei sarcini dificile.
15.Nefericire in copilarie, avand ca efect incapacitatea dea gasi fericirea.

16.Cruzime extrordinara fata de animale.

17 Atractie fata de incendii, fara vreun interes de natura infractionala.

18.Simptome de dezechilibru neurologic.

19.Dovezi de tulburari genetice.

20.Simptome biochimice.

21.Sentimente de lipsa de putere si inadaptare.

In lumina acestor informatii—care fac mai usoara identificarea unui crimunal in serie—
pare logic ca un program national de diagnostic si tratament sa devina eficace. Criminalii in serie
sunt periculosi si de aceea ei trebuie descoperiti cat mai repede posibil si condamnati.
 BIBLIOGRAFIE:
Ion Bodunescu: “Flagelul terorismului international”, Editura militara 1978
Freda Adler, Gerhard O.W.Mueller, William S. Laufer: “Criminal Justice:The Core”,
McGraw Hill 1996
Patrick R.Anderson, Donald J. Newman :”Introduction to Criminal Justice”,
McGraw Hill 1993

Brian Lane& Wilfred Gregg:”Enciclopedia ucigasilor in serie”, RAO 1996