ARTA PREISTORICĂ

Primele manifestări „artistice” par a fi apărut în istoria existenţei omului într-o epocă
databilă între anii 40-000 şi 10 000 î.e.n. Ele erau legate de viaţa spirituală, respectiv de
manifestarea sentimentului religios prin intermediul dansului, muzicii, artelor plastice,
conducând la formarea gustului artistic, la exersarea emoţiilor estetice.
Din arta epocii paleolitice se păstrează desene şi picturi rupestre şi obiecte de sculptură
mică, databile înainte de mileniul al X-lea (între anii 17 000 î.Cr. şi 11 000 î.Cr.). Din punct de
vedere tematic ele cuprindeau reprezentări animaliere, respectiv bizoni (la Altamira, peşteră din
Spania, la Lascaux, peşteră din Franţa), reni (Lascaux, Lorthet – în Franţa), antilope, rinoceri (în
sudul Africii). Într-o societate a cărei bază de existenţă era vânătoarea, reprezentarea animalelor
era firească, ele putând impresiona prin forţă, măreţie, eleganţă.
Alegerea unor asemenea teme poate avea la bază şi o motivaţie legată de psihologia
omului primitiv pentru care reprezentarea animalului prin imagine crea impresia că spiritul celui
reprezentat poate fi stăpânit, imaginile respective putând fi şi obiectul unor ritualuri magice.
Tehnica reprezentărilor în picturile preistorice constă în desenarea sau incizarea unui
contur (utilizându-se cărbunele, creta, respectiv dalta de piatră), în interiorul căruia se aşternea
un strat uniform de culoare preparat din argile sau cărbune amestecat cu uleiuri animale.
Substanţele organice din culoare, modificările de umiditate ale mediului în care au fost
descoperite picturile pun mari probleme de conservare, astfel încât asemenea peşteri nu sunt
accesibile publicului ci doar, în condiţii speciale, cercetătorilor, specialiştilor.
În sculptura Neoliticului (cca. 7 000 î.Hr.-4500 î.Hr), în afara figurinelor de bizoni,
reni, cai, apar frecvent statuete feminine simbolizând cultul maternităţii: Venus din Lespugues
(Franţa), Venus din Villendorf (Austria).
Din epoca Neolitică se păstrează primele creaţii de arhitectură, cu caracter simbolic.
Sunt construcţii megalitice (din pietre uriaşe), dispuse în aliniamente (menhire), în formă de cerc
(cromlehuri) sau în sistem trilitic (dolmene). Monumente megalitice s-au păstrat în Siria, Anglia,
cel mai cunoscut fiind ansamblul de la Stonehange.
În România, cultura neolitică este strălucit reprezentată datorită descoperirii la
Cernavodă1 a două statuete, probabil doua zeităţi, una masculină cunoscută sub numele
„Gânditorul”, şi una feminină, ambele aparţinând primei faze a culturii Hamangia, databilă în a
doua jumătate a mileniului V î.Hr.
ARTA MESOPOTAMIEI
Civilizaţiile care s-au succedat pe teritoriul „ţării dintre fluvii” (meso-potamia), aflată
între Tigru şi Eufrat, au fost:
1. Civilizaţia sumero-akkadiană (mileniul III î.Hr.),
2. Civilizaţia babiloneană (mileniul al II-lea î.Hr.),
3. Civilizaţia asiriană (sec. IX î.Hr. – VII î.Hr.),
4. Civilizaţia Neo Babiloneană (sfârşiul sec. VII î.Hr., până în prima jumătate a
secolului al VI-lea î.Hr.),
5. Civilizaţia persană (domină Mesopotamia între 612-330 î.Hr., azi teritoriul este
Iran, Afganistan, Tadjikistan, Pachistan, o parte din India de nord).
Pământul fertil dintre fluvii, prielnic vieţii, era râvnit de toate triburile deşertului
înconjurător, ca atare condiţia pe care au fost nevoiţi să o înfrunte micile colectivităţi ca şi
1
Au fost descoperite la nord de Cernavodă, pe malul Dunarii, în punctul numit Dealul Columbia, în campaniile
arheologice din anii 1950-1957. Nu se stie daca cele doua statuete din lut au fost in acelaşi mormant sau in locuri
diferite. http://www.cimec.ro/scripts/PCN/Clasate/detaliu.asp?k=81E2513246E849A3955D71928342AE58

1
CO, Curs 2, 18 oct. 2010
imperiile ce s-au dezvoltat temporar aici se rezuma la ameninţarea permanentă cu jaful,
înrobirea, nimicirea. În consecinţă a apărut o mentalitate în care vitejia, forţa, cruzimea trebuiau
evidenţiate în toate manifestările, inclusiv în cele artistice (vezi Stela Vulturilor, ale cărei
fragmente se păstrează la Luvru).
Scrierea se pare că este o invenţie sumeriană din anii 35000 î.Cr., apărută din nevoia
înregistrării tranzacţiilor comerciale, din intersectarea a două practici, cea a desenului şi cea a
numărării unor jetoane („calculi”). S-au folosit întâi pictograme ale cuvintelor, zgâriate pe tăbliţe
din argilă umedă, apoi s-a trecut la cca 1000 de semne fonetice (scriere a sunetelor), pentru ca
imediat apoi să se ajungă la scrierea cuneiformă. Ea s-a răspândit în întreg Orientul servind la
consemnarea textelor ritualurilor şi imnurilor religioase, formulelor divinatorii din numeroase
limbi ca: sumeriana, akadiana, asiriana, babiloniana, aramaica, hitita, urateana.
Regele asirian Assurbanipal a alcătuit la palatul său din Ninive, către anul 640 î. Cr., o
uriaşă bibliotecă, cuprinzând între 25.000 şi 35.000 tăbliţe, alcătuită mai ales din copii ale tuturor
scrierilor importante ale Orientului apropiat, texte religioase, divinatorii sau literare, mituri,
imnuri şi cântece liturgice sau indicaţii rituale. Intenţia sa era să adune în palatul lui cvasi-
totalitatea producţiei literare şi ştiinţifice cunoscute atunci.
Domeniile artistice cele mai reprezentative au fost, pentru toate aceste civilizaţii,
sculptura şi arhitectura.
În arhitectură, pentru că mediul ambiant nu le oferea constructorilor materiale
echivalente celor din Egipt, Grecia sau din peninsula Italică (nu piatră, nu marmură, nu păduri cu
lemn de esenţă tare cu dimensiuni mari), mesopotamienii au fost nevoiţi să se perfecţioneze în
fabricarea materialelor din ceea ce aveau la dispoziţie: pământ, argilă, var, bitum. Au construit
întâi din cărămizi coapte la soare, au învăţat apoi să acopere spaţii imense cu arce şi bolţi de
cărămidă, au realizat uluitoare mozaicuri murale din cărămidă policromată (decoraţiile murale
ale palatului lui Darius I de la Suza, printre care fragmentele din Friza arcaşilor păstrate la
muzeul Luvru). Se pare că mesopotamienilor li se datorează pătrunderea acestor sisteme de
construcţie (arcul, bolta) în civilizaţia europeană – începând cu lumea etruscilor, transmise apoi
în lumea provincială romană, în cea elenistică, apoi în civilizaţia bizantină, romanică, gotică.
Specifice construcţiilor mesopotamiene sunt ziguratele, uriaşe trunchiuri de piramidă
suprapuse pe două, trei nivele, cu decoraţii şi scări de acces exterioare, deasupra cărora se ridica
un templu, sau un observator astronomic.
Reprezentările animaliere, de la Stela Vulturilor din epoca sumeriană şi până la
animalele fantastice cu cap de om, corp de taur, gheare de leu şi aripi de vultur ce păzeau palatele
şi zidurile fortificaţiilor asiriene sau persane, aveau un important caracter simbolic, transmiţând
întotdeauna mesaje de avertisment la adresa potenţialilor invadatori.
ARTA EGIPTEANĂ
Arta Egiptului antic s-a dezvoltat începând cu mileniul al IV-lea î. Cr. şi până la
cucerirea Egiptului de către romani, în secolul I î. Cr.
Cele mai importante epoci ale artei egiptene au fost :
 Imperiul Vechi (dinastiile III-VI, 2700-2200 î. Cr.)
 Imperiul Mijlociu (dinastiile XI-XII, 2060-1786 î. Cr.)
 Imperiul Nou (dinastiile XVIII-XX, 1556-1080)
Arta a păstrat în tot acest interval o indisolubilă relaţie cu religia, respectând canoanele
religioase atât în privinţa modalităţilor de reprezentare a zeilor, a omului (şi în pictură şi în
sculptură), cât şi în privinţa modului de organizare şi decorare a edificiilor funerare sau a
construcţiilor de cult. Credinţa egiptenilor că sufletul poate reveni la viaţă, după moarte, dubla

2
CO, Curs 2, 18 oct. 2010
esenţă pe care o atribuiau faraonilor (oameni şi zei în acelaşi timp) i-a determinat să inventeze
metode de a conserva trupul prin îmbălsămare dar şi de a oferi sufletului alte posibilităţi decât
trupul mumificat pentru a se reîntrupa: imagini pictate, sculptate, măşti funerare. Pe de altă parte,
încrederea în puterea preoţilor de a rechema toate sufletele la viaţă, i-a determinat să reprezinte
obiecte, podoabe, arme, provizii, zei, animale, în picturi şi texte pictografice specifice sistemului
de scriere ideografic pe care îl foloseau, amplasându-le în spaţiile funerare din piramide pentru a
reedita ambianţa din viaţa terestră a defuncţilor.
Pictura murală egipteană (executată à secco) este convenţională, nu realistă. Ea nu
respectă regulile perspectivei vizuale2, nici proporţiile normale între oameni şi obiecte şi nici
culorile naturii3, culoarea având semnificaţii simbolice în arta egipteană. Linia precisă, culoarea
plată, uniformă, îi conferă un caracter decorativ, foarte modern ca imagine artistică, deşi rolul
picturilor egiptene nu a fost acela de a decora spaţiile interioare. Abia în perioada Regatului Nou
(de la mijlocul mileniului al II-lea î. Cr. până la mijlocul mileniului I î. Cr.) picturile pierd
caracterul solemn, calm, compoziţiile devenind mai dinamice şi căpătând un pregnant caracter
narativ.
Sculptura statuară din Egiptul antic se caracterizează prin frontalitate4 şi prin
uniformitatea atitudinilor, respectând tot canoanele religioase. Numele folosit de egipteni pentru
a desemna sculptorul se traduce: „cel care te poate face să trăieşti după moarte”, deci misiunea
sculptorului era aceea de a confecţiona un „dublu”, un suport material în care sufletul era chemat
să se reîntrupeze. În camerele funerare sau în serdab5 erau aşezate palete cu chipul defunctului
(vezi Paleta lui Narmer), statui, măşti funerare erau puse în sarcofag, care avea el însuşi formă
antropomorfă (vezi masca şi sarcofagul faraonului Tutankamon).
În mormintele egiptene s-a descoperit şi multă sculptură mică, alcătuind uneori
ansambluri cu zeci de personaje ce reconstituiau scene de vânătoare, de muncă, de viaţă rustică ş.
a. m. d. Portretul reginei Nefertiti, din Perioada Amarniană (1364î. Cr.-1347 î. Cr.) portret aflat la
Muzeul din Berlin este una din capodoperele artei universale, iar mormântul faraonului
Tutankamon, ginerele reginei Nefertiti, conţinea un tezaur artistic (descoperit în anul 1929 de
arheologi), reprezentativ pentru rafinamentul artei din perioada Regatului Nou. Scribul este, de
asemenea, o capodoperă a artei egiptene, prin expresivitatea chipului, prin modul cum este
aplicată legea frontalităţii şi echilibrul compoziţiei plastice.
În arhitectura egipteană reprezentative sunt construcţiile funerare şi templele.
Construcţiile funerare evoluează din Regatul Timpuriu, de la mastabale6 la piramida în
trepte (vezi piramida lui Djoser de la Sakarah) şi apoi la ansamblurile complexe din jurul
marilor piramide de la Giseh, respectiv piramidele faraonilor Kufu (Keops), Kafra (Kefren, fiul

2
Perspectiva egipteană este o perspectivă „psihologică”: personajele cele mai mari sunt personajele principale
redate în compoziţie, de regulă faraonul şi/sau regina, iar personajele auxiliare, care explică acţiunea, sunt mult mai
mici ca dimensiuni chiar daca sunt în prim plan sau în acelaşi plan cu personajul principal.
3
Albul era culoare cu semnificaţii funeste, roşul era culoarea forţelor negative, albastrul cerului şi auriul soarelui
erau culorile faste.
4
Frontalitate, în sculptură înseamnă realizarea personajului ca şi cum ar trebui privit doar din faţă (spatele
fiind adosat unui perete, de obicei). Figura umană întreagă este reprezentată convenţional: simetrie strictă,
privire senină care alunecă pe orizontală, chip zâmbitor, relaxat, un picior uşor avansat („pasul spre
eternitate”). Legea e valabilă chiar şi când personajele sunt aşezate sau ghemuite. În pictura şi relieful
egiptean legea frontalităţii impune redarea convenţională a chipului din profil, a ochiului şi pieptului din faţă,
a mâinilor şi picioarelor tot din profil.
5
Serdab este o denumire generică pentru coridoare închise din piramide sau mastabale care erau puse la
dispoziţia sufletului faraonului pentru a-şi retrăi viaţa terestră prin picturile, reliefurile, textele de pe pereţi.
6
Construcţii funerare în formă de trunchi de piramidă.

3
CO, Curs 2, 18 oct. 2010
lui Keops) şi Mykerinos. Aceste ansambluri cuprindeau numeroase construcţii: temple funerare,
piramide mai mici ale reginelor, mastabale pentru dregători şi preoţi, scriptorii ş. a. m. d.
Templul era considerat de egipteni locuinţă a zeului, în care acesta era chemat, îngrijit,
prin ritualurile preoţilor, pentru a se odihni, a se regenera, pentru a-şi putea continua misiunea în
Univers. Ca atare arhitectura templului cuprindea spaţii atent controlate, în care accesul era
permis în funcţie de gradul de iniţiere, în care funcţiunile şi decorul aveau o simbolică precisă.
Accesul în templu era din ce în ce mai restricţionat, dinspre turnurile de poartă se intra într-o
curte interioară mărginită de coloane, apoi în sala hipostilă şi apoi în spaţiile rezervate doar
preoţilor şi zeului. În acest spirit au fost construite uriaşele temple de suprafaţă de la Karnak şi
Luxor, din epoca Regatului Nou. Din aceiaşi perioadă se păstrează şi temple funerare
semihipogee7 cum ar fi cel al reginei Hatşetsup, de la Deir el Bahari, sau temple hipogee8 precum
cel al faraonului Ramses al II-lea de la Abu Simbel.
BIBLIOGRAFIE
1. ALPATOV, Mihail, Istoria artei, vol I, Editura Meridiane, Bucureşti, 1962.
2. DANIEL, Constantin, Arta egipteană şi civilizaţiile mediteraneene,
3. DANIEL, Constantin, Civilizaţia Egiptului antic atţ
4. SUTER, Constantin, Istoria artelor plastice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1967.
Sugestii pentru referate:
Reprezentările animaliere în sculptura Mesopotamiei.
De la Zigurate la biblicul Turn al lui Babel. (istorie, arhitectură, credinţe religioase).
Pictura egipteană. Caracteristici generale.
Sculptura egipteană. Caracteristici generale.
Religie şi artă în Egiptul antic.
1. Menţionaţi când şi în ce condiţii au apărut primele manifestări „artistice” în istoria
existenţei omului:
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……...…………………………………………………………………………………………………
2. Picturi rupestre şi obiecte de sculptură mică din paleolitic au fost descoperite la:
 Avignon
 Basarabi-Murfatlar
 Lascaux
 Stonehange
 Lorthet
 Niculiţel
 Altamira
 în sudul Africii
 Medgidia
3. Menţionaţi trei exemple din sculptura şi arhitectura Neoliticului:
1………………………………....2……………………………….3……………………………………...
4. Caracterizaţi sculptura mesopotamiană:
5. Enunţaţi condiţiile generale care au determinat evoluţia arhitecturii mesopotamiene:
6. Ce se înţelege prin:
Menhire………………...…………………………………………………………………………………
7
Parţial săpate în stâncă.
8
În totalitate săpate în stâncă, îngropate, excavate.

4
CO, Curs 2, 18 oct. 2010
……………………………………………………………………………………………………………
Mesopotamia…………..………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………
7. Civilizaţiile care s-au dezvoltat pe teritoriul Mesopotamiei au fost:
1……………………………intervalul cronologic:……..………………………………………………
2……………………………intervalul cronologic:………..……………………………………………
3……………………………intervalul cronologic:…………..…………………………………………
4……………………………intervalul cronologic:……..………………………………………………
5……………………………intervalul cronologic:………..……………………………………………
8. Evidenţiaţi meritele constructorilor mesopotamieni în fabricarea şi utilizarea materialelor
de construcţie:
9. Caracterizaţi templul egiptean:
10. Caracterizaţi pictura egipteană:
11. Ce se înţelege prin:
perspectivă psihologică…………………………………………………………………………………….
……...…………………………………………………………………………………………………
mastaba………………...…………………………………………………………………………………….
……...…………………………………………………………………………………………………
12. Definiţi şi daţi câte un exemplu pentru templele:
a. de suprafaţă……...…………………………………………………………………………………..
b. semihipogee…..……………………………………………………………………………………..
c. hipogee..…………...………………………………………………………………………………..
13. Explicaţi ce se înţelege prin frontalitate în caracteristicile sculpturii egiptene:
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
14. Ce se înţelege prin:
Sală hipostilă..……………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….
15. Cele mai importante epoci ale artei egiptene au fost:
1……………………………intervalul cronologic:……..………………………………………………
2……………………………intervalul cronologic:………..……………………………………………
3……………………………intervalul cronologic:…………..…………………………………………

5
CO, Curs 2, 18 oct. 2010