Când ai să fii bătrână

Când ai să fii bătrână şi căruntă

Şi picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ţi nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.
În ceas de clară graţie lumească,
Fals sau adânc, atâţia te-adorară,
Dar suflet pelerin şi faţă-amară
Doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.
Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei şopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele şi-a ascuns privirea
Şi după steiurile mari de piatră.