23

2.3. ConŃinutul unităŃii de învăŃare

2.3.1. Ordinea economică mondială. O viziune de ansamblu

Economia mondială, prin sistemul său economic se

caracterizează printr-un tip de organizare conform actorilor săi
principali, statele naŃionale, dar şi a raporturilor dintre ei precum şi
structurilor şi mecanismelor existente. Această organizare conduce la
ceea ce numim ordinea mondială. Profesorul francez G. Kebabdjian
defineşte ordinea economică mondială ca fiind proprietatea
structurală a sistemului economiei mondiale, dată de anumite
structuri de organizare (în sens de regimuri internaŃionale) şi de
raporturile de putere11.
Aşadar, ca urmare a interacŃiunilor componentelor economiei
mondiale, diviziunii mondiale a muncii, economiilor naŃionale,
agenŃilor economici, organizaŃiilor economice internaŃionale,
relaŃiilor economice internaŃionale se generează o anumită ordine
mondială. Această ordine este influenŃată de cele mai multe ori de o
relaŃie de putere, care exprimă potenŃialul unei Ńări de a influenŃa
comportamentele altor Ńări. Ce generează această putere sau altfel
spus care sunt factorii care determină puterea? Principalii factori care
determină puterea unui stat sunt:
- Gradul de dezvoltare economică şi tehnologică,
- Factori geografici naturali (ex. suprafaŃa teritoriului, poziŃia
geografică, populaŃia, resurse materiale etc.) care creează prin ei
înşişi grade diferite de putere,
- Factori militari,
- Factori politico-sociali (de tipul: stabilitate politică, coeziune,
omogenitate etnică, integrare socială etc.).
Urmare a factorilor de putere pe care îi deŃine o Ńară sau alta
se poate prefigura o anumită ordine mondială prin impunerea unor
norme (de la cele economice până la cele juridice), reguli în relaŃiile
economice internaŃionale şi prin intermediul controlului exercitat
asupra instituŃiilor economico-sociale internaŃionale. Actuala ordine
economică mondială este caracterizată de:
+ SupremaŃia Statelor Unite ale Americii, care poate controla
sau influenŃa, mergând până la proporŃii decisive, anumite decizii
economice, politice, militare etc.12.
- InfluenŃele exercitate de grupul celor 8 (cele mai dezvoltate
state din lume din punct de vedere economic, tehnologic, militar etc.
din care fac parte FranŃa, Italia, Japonia, Germania, Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii, Canada şi FederaŃia Rusă) în majoritatea
domeniilor economice.
-Grupul celorlalte state dezvoltate caracterizat de
interdependenŃe economice, comerciale, financiare, militare, politice
etc. cu statele din grupul G8, dar în diferite grade de intensitate.

11
Kebabdjian, G., apud Bal (coord.), Idem, pp.499-500.
12
Vezi în acest sens şi Stubbs R., Underhill, Geoffrey R.D., Political Economy and the Changing Global Order, Oxford University Press, 2006.
 - Rolul din ce în ce mai important pe scena internaŃională pe
care îl ocupă Ńările cu economii emergente mai cunoscut şi sub
acronimul BRIC format din Brazilia, FederaŃia Rusă, India şi China.
- Grupul cel mai numeros al statelor în curs de dezvoltare care
au de partea lor două atuuri principale: teritoriul şi populaŃia.
În acest context este interesant de urmărit reconfigurarea
raporturilor de putere în viitor mai ales prin intrarea Chinei, Indiei şi
Braziliei în jocul global al puterii şi prin prisma atuurilor pe care le
posedă aceste Ńări atât individual cât şi, în special, ca forŃă colectivă.
Evident ordinea economică mondială presupune şi implică,
deopotrivă, un echilibru fără de care economia mondială s-ar
confrunta permanent cu crize sau alte perturbări ale sistemului
economiei mondiale. Ca principiu de susŃinere a echilibrului se poate
vorbi de o diviziune mondială a muncii echilibrată pentru a se realiza
echilibrul producŃiei, circulaŃiei şi repartiŃiei pe plan mondial13.
BineînŃeles, echilibrul este relativ şi dinamic, dar are şi o anumită
stare ideală, deoarece în realitate se atinge foarte greu. Pe de altă
parte, situaŃia actuală din lume caracterizată de imense decalaje între
statele bogate şi sărace, subdezvoltare, sărăcie, foamete etc. ridică
problema regândirii actualei ordini economice mondiale.
Sigur că această schimbare de paradigmă trebuie să Ńină cont,
pe lângă realităŃile susmenŃionate şi de elementele componente ale
ordinii economice mondiale14, precum:
- situaŃia economiilor naŃionale analizată în planul relaŃiilor
economice internaŃionale şi caracterizată prin prisma
interdependenŃelor dar şi a relaŃiilor de cauzalitate ce decurg de aici,
care reflectă şi propagă problemele existente într-un stat spre alte
state şi, implicit determină gradul de stabilitate al economiei
mondiale în ansamblu,
- mecanismele relaŃiilor economice internaŃionale care se
modifică şi adaptează concomitent cu evoluŃia şi structura economiei
mondiale dar şi, în raport de progresul socio-economic. Astfel,
mecanismul financiar mondial, mecanismul formării preŃurilor la
nivel mondial, mecanismele comerciale etc., se adaptează continuu
prin schimbare la necesităŃile existente în cadrul dinamic al
economiei mondiale,
- modelele şi tipurile de diviziune mondială a muncii care s-au
diversificat, specializat şi au evoluat împreună cu ordinea economică
mondială care la rândul ei, se afla în strânsă legătură cu parcursul
economiei mondiale,
- cadrul instituŃional aflat în concordanŃă atât cu structura
economiei mondiale cât şi cu celelalte elemente ale ordinii mondiale.
Este lesne de observat că instituŃiile internaŃionale au evoluat în timp,
în prezent existând multiple organizaŃii internaŃionale care fac parte
dintr-un sistem mai complex cu caracter economic, politic, militar,
ştiinŃific, cultural etc. Remarcăm însă că unele dintre aceste
organizaŃii au rămas “încremenite în proiect” necesitând schimbări
interne profunde actuale cu timpurile şi provocările pe care le trăim.
- cadrul socio-cultural mondial care poate acŃiona atât ca factor
favorizant, dar şi ca factor de frânare a dezvoltării economiilor
naŃionale precum şi a economiei mondiale în ansamblu.
- cadrul juridic mondial reprezintă o componentă importantă a

13
GheorghiŃă V., Cociuban A., Economie mondială, Ed. Politeia, Bucureşti, 2002, pp.25-26.
14
Moisuc C., Pistol L., Gurgu E., Op.cit., pp 47-48.
 25

ordinii economice mondiale datorită normelor, regulilor, principiilor

etc. care reglementează relaŃiile internaŃionale şi care, de fapt,
stabileşte cadrul de desfăşurare a acestor relaŃii internaŃionale.
Prin urmare, se poate constata caracterul multidimensional al
ordinii economice mondiale, existând dimensiuni multiple a relaŃiilor
economice internaŃionale, politice, sociale, juridice, economice,
instituŃionale, culturale ş.a.m.d., care se reflectă asupra politicilor
interne şi internaŃionale, toate acestea pe fondul unui context existent.
La fel de adevărat este şi faptul că de normele, regulile,
principiile “de comportament” ale statelor în raporturile
internaŃionale depind într-o măsură din ce în ce mai mare dezvoltarea
relaŃiilor economice. Şi atunci, putem să ridicăm problema unei noi
ordini economice mondiale care să răspundă şi să rezolve anumite
probleme importante internaŃionale precum:
- Eliminarea subdezvoltării şi a decalajelor economice dintre
Ńările globului,
- Crearea şi promovarea unor forme de cooperare economică
care să conducă Ńările în curs de dezvoltare să aibă acces la diverse
tehnologii de vârf, finanŃări internaŃionale avantajoase etc.
- Regândirea şi reorganizarea diviziunii mondiale a muncii cu
accent pe dezvoltarea economiilor naŃionale a statelor în curs de
dezvoltare dar şi în ceea ce priveşte relaŃiile economice mondiale.
- Identificarea şi implementarea de soluŃii privind crearea unor
mecanisme echilibrate ale relaŃiilor economice internaŃionale care să
nu dezavantajeze niciun stat, indiferent de numele, forŃa, puterea sau
potenŃialul său.
- Revizuirea sistemului juridic internaŃional prin crearea de
principii, norme şi reguli noi menite a nu discrimina anumite state în
favoarea altora.
- ÎmbunătăŃirea cadrului instituŃional internaŃional pentru
dezvoltarea şi adâncirea coperării economice mondiale dar şi creşterii
rolului acestui cadru atât în dezvoltarea economică a fiecărui stat în
parte cât şi a economiei mondiale în ansamblu.

2.3.2. Dezvoltarea economică ca premisă a succesului naŃional

Dezvoltarea, în calitatea ei procesuală, înglobează deopotrivă

aspecte cantitative, calitative şi structurale ale evoluŃiei economice, în
strânsă corelaŃie atât cu problematica generală a omului şi evoluŃia sa
demografică cât şi cu echilibrul ecologic în stare dinamică.
În timp ce creşterea economică pune accent pe latura
cantitativă a dezvoltării, în special pe producŃia de bunuri şi servicii,
dezvoltarea economică are în vedere schimbările şi transformările ce
se petrec în economie cu influenŃe asupra nivelului de trai, a modului
de viaŃă şi comportament uman.
Dezvoltarea evidenŃiază şi raportul om-mediu din punct de
vedere al eficienŃei utilizării resurselor economiei precum şi
mecanismele funcŃionale ale sistemului economic15.
Joseph Stiglitz, câştigătorul premiului Nobel pentru economie,
afirma că dezvoltarea priveşte transformarea societăŃilor,

15
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, p. 532.
 îmbunătăŃirea vieŃii celor săraci, asigurarea şanselor de succes pentru
toŃi oamenii şi a accesului la servicii medicale şi la educaŃie16.
Amartya Sen, un alt laureat al premiului Nobel pentru
economie, aduce în discuŃie două dintre sensurile dezvoltării, care se
regăsesc în zilele noastre, atât în analizele economice cât şi în
dezbaterile publice. în acest sens, el face distincŃia între „dezvoltarea
ca un proces feroce, încărcat de sânge, sudoare şi lacrimi şi
dezvoltarea ca un proces în esenŃă prietenos”17. În prima situaŃie,
„înŃelepciunea cere duritate” procesul dezvoltării excluzând reŃelele
de asistenŃă socială pentru cei mai săraci, furnizarea de servicii
sociale pentru marea masă a populaŃiei sau astfel de asemenea
proceduri menite să sprijine clasele sociale cele mai defavorizate. a
doua ipostază este aproape clară prin formulare.
Amartya Sen continua referindu-se la posibilele avantaje ale
umanităŃii rezultate din procesul dezvoltării: acele oportunităŃi sociale
care apar în procesul dezvoltării determină o contribuŃie directă la
extinderea capacităŃilor umane şi a calităŃii vieŃii. Extinderea
asistenŃei medicale, a educaŃiei, a protecŃiei sociale etc. contribuie
direct la calitatea vieŃii şi la prosperitatea acesteia. Există toate
dovezile că şi în ciuda veniturilor relativ reduse, o Ńară care
garantează asistenŃă medicală şi educaŃie tuturor locuitorilor ei poate
obŃine efectiv rezultate remarcabile în ceeea ce priveşte durata şi
calitatea vieŃii întregii populaŃii. Natura intensivă a asistenŃei
medicale şi a educaŃiei primare, precum şi dezvoltarea umană, în
general, fac ca acestea să fie comparativ mai ieftine în stadiile de
început ale dezvoltării economice, atunci când costurile forŃei de
muncă sunt scăzute18.
Se conturează astfel, multiplele dimensiuni ale dezvoltării ca
fenomen economic. indubitabil o primă dimensiune ar fi aceea că
există o relaŃie de proporŃionalitate directă între dezvoltare şi creştere
economică. de fapt, dezvoltarea implică automat şi creştere
economică care dacă antrenează şi transformări structurale pe o
perioadă de timp se poate transforma implicit în dezvoltare, întregind
ciclul. mai mult decât atât, putem vorbi de o relaŃie de tip condiŃional
între:
creştere economică → dezvoltare economică → progres economic →
progres social.
Cea de a doua dimensiune, surprinde procesul de trecere a
economiei societăŃii omeneşti către forme superioare de evoluŃie cu
toate momentele de urcare şi coborâre datorat factorilor perturbatori.
A treia dimensiune, are în vedere raportul agenŃi economici vs.
micro, macro mediu economic cu accent nu numai pe problemele
tehnice ci şi pe cele sociale şi culturale ale producŃiei în totalitatea sa.
Ultima dimensiune, defineşte dezvoltarea într-un sens mai
restrâns, drept dezvoltarea factorilor de producŃie, respectiv
dezvoltarea principalelor componente ale economiei în cadrul unui
spaŃiu naŃional-statal, cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii materiale,
asigurarea de condiŃii optime la nivel micro şi macroeconomic
privind combinarea factorilor de producŃie, valorificarea avantajelor
specializării şi cooperării dintre agenŃii economici, dezvoltarea
fluxurilor economice stabile intersectoriale şi interregionale,

16
Stiglitz, J. E., Globalizarea. SperanŃe şi deziluzii, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, p.383.
17
Sen, A., Dezvoltarea ca libertate, Ed. Economică, Bucureşti 2004, pp.55-56.
18
Sen, Amartya, Op.cit., p.189.
 27

îmbunătăŃirea coeziunii interne a spaŃiului economic naŃional,

dezvoltarea şi calitatea activităŃilor comerciale (interne şi externe),
financiar-bancare, etc19.
Sigur că de beneficiile dezvoltării trebuie să se bucure
categorii tot mai numeroase de persoane. Promovarea
responsabilităŃilor colective pentru dezvoltare care să stea la baza
unei economii sociale grevată pe binele comun trebuie să fie calea
către o dezvoltare sănătoasă, care trebuie să se manifeste pe plan
intern şi internaŃional.
CondiŃii favorabile de viaŃă pentru cei săraci precum şi
accesibilitatea la ele pot fi create doar printr-o colaborare mondială
pentru o dezvoltare sănătoasă. Această colaborare poate determina
din partea Ńărilor dezvoltate renunŃarea la anumite poziŃii avantajoase
de venit şi putere, ceea ce poate implica, în opinia Papei Ioan Paul al
II-lea, schimbări însemnate în stilurile de viaŃă gata statornicite,
pentru a limita risipa resurselor naturale şi umane, permiŃând astfel
tuturor popoarelor şi tuturor oamenilor de pe pământ să dispună de
ele în măsură suficientă. La aceasta trebuie să adăugăm valorificarea
unor noi bunuri materiale şi spirituale, roade ale muncii şi ale culturii
popoarelor astăzi marginalizate, ajungându-se astfel la îmbogăŃirea
umană globală a familiei naŃiunilor20.
Dar, din nefericire, dezvoltarea nu este un proces liniar,
cvasiautomat şi nelimitat în sine, ca şi cum umanitatea înaintează
spre perfecŃiunea fără sfârşit. O astfel de concepŃie, legată de o
noŃiune de „progres” pare să fie pusă astăzi în mod serios sub semnul
întrebării şi aceasta, mai ales, după experienŃa tragică a celor două
războaie mondiale, a nimicirii planificate, şi în mare parte realizate, a
unor populaŃii întregi şi a pericolului nuclear, continua Papa Ioan
Paul al II-lea.
Dezvoltarea privită exclusiv ca şi acumulare de bunuri şi
servicii, chiar dacă aparent este în favoarea unei majorităŃi a
populaŃiei, nu poate asigura fericirea umană. CivilizaŃia de consum,
care are anumite virtuŃi, în sensul că poate pune la dispoziŃia unei
categorii largi a populaŃiei anumite bunuri indispensabile, nu trebuie
să constituie unica şi principala consecinŃă a dezvoltării. Dacă această
dimensiune este rezultanta dezvoltării se va întoarce împotriva acelora
cărora ar fi trebuit să le fie de folos21.
Una dintre efectele acestei limitări o reprezintă apariŃia crizei, adică
înrăutăŃirea condiŃiilor de viaŃă pentru din ce în ce mai mulŃi cetăŃeni.
Actuala criză cu care se confruntă omenirea, şi care poate fi numită
criza dezvoltării aduce în prim plan nepotrivirile dintre: acŃiunile
umane şi cerinŃele mediului înconjurător; profitul, raportat doar în
termeni financiari şi cel social-uman.
Fizicianul Fritjof Capra, referindu-se la criza care afecteză şi
specia umană afirma: este o criză complexă, multidimensională, ale
cărei faŃete ating fiecare aspect al vieŃii noastre – sănătatea şi
mijloacele de trai, calitatea mediului şi relaŃiile sociale, tehnologia şi
politica. Este o criză de dimensiuni intelectuale, morale şi spirituale,
o criză de amploare fără precedent în istoria omenirii. pentru prima

19
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, p. 533.
20
Papa Ioan Paul al II-lea, Enciclice Ed. ARCB, Bucureşti, 2008, pp.487-488.
21
Ibid., pp.332-334.
 dată în timp trebuie să ne confruntăm cu ameninŃarea foarte reală a
dispariŃiei rasei umane şi a întregii vieŃi de pe terra22.
CompetiŃia dintre cele două modele de dezvoltare care au
existat până în prezent, respectiv cel generat de economia de piaŃă,
bazat pe proprietate de piaŃă asumat de către Ńările dezvoltate şi cel al
economiei planificate centralizat, asumat de către Ńările comuniste în
care proprietatea publică era punctul de plecare în dezvoltarea
economico-socială a Ńărilor în cauză, s-a soldat, cu câteva excepŃii, cu
supremaŃia primului.
Însă, paradoxal, tranziŃie către o economie concurenŃială, cu
accent pe proprietatea privată în care au fost antrenate Ńările
excomuniste a determinat o criză majoră în acestea, concomitent cu o
altă criză de proporŃii mult mai mari generată chiar de către una
dintre Ńările de provenienŃă a primului model, şi anume statele unite
cu efecte care au început să se propage în lanŃ şi spre alte Ńări
dezvoltate. Subordonarea dezvoltării, în mare măsură profitului
bănesc, în special pentru cei care se numesc întreprinzători pune în
evidenŃă faptul că ea trebuie regândită, în sensul de a fi centrată pe
oameni, astfel încât aceştia, împreună cu colectivităŃile în care trăiesc,
să poată controla utilizarea resurselor, în beneficiul lor prezent şi
viitor.
Tensiunea tot mai puternică care există între natura noastră
spiritual-umană şi mediul economic pe care se bazează viaŃa
economică şi socială demonstrează că dezvoltarea de până acum,
susŃinută cu putere de banca mondială şi fondul monetar
internaŃional, de administraŃiile Ńărilor actualmente cu economie
modernă nu poate fi absolutizată şi permanentizată. În aceste condiŃii,
cauzele crizei natural-umane a dezvoltării de până acum nu trebuie
căutate printre săracii lumii, ci în Ńările care stabilesc standardele
mondiale ale extravaganŃei risipitoare ce domină politicile globale
care îndreaptă lumea noastră spre autodistrugere socială şi
ecologică23.
Criza natural-umană a dezvoltării pe care o trăim este însoŃită,
aşadar, de un proces de globalizare a activităŃilor economice, sub
comanda şi controlul corporaŃiilor mari şi instituŃiilor financiar-
monetare ale lumii şi tot mai departe de controlul democraŃiilor
noastre, de controlul colectivităŃii umane.
Analiza cauzelor crizei natural-umane a dezvoltării ne ajută să
înŃelegem că un sistem economic rămâne viabil, doar atâta timp cât
societatea are mecanismele de contracarare a abuzurilor, fie ale statului
democratic, fie ale pieŃei concurenŃiale.
EficienŃa pieŃei concurenŃiale şi legitimitatea ei pot fi un factor
de progres economic şi social-uman numai atunci când:
- concurenŃa locală are la bază reguli adoptate democratic, fără
influenŃa puterii financiare;
- există o moralitate a pieŃei;
- o serie de bunuri, cum sunt investiŃiile pentru cercetarea
ştiinŃifică fundamentală, siguranŃa publică şi justiŃie, învăŃământul
public şi apărarea naŃională sunt finanŃate de stat;
- cel ce fabrică, comercializează şi consumă bunurile suportă în
întregime costul lor total, fiind eliminate posibilităŃile de

22
Capra, Fritjof, Momentul adevărului. ŞtiinŃă societate şi cultură. O viziune fascinantă asupra unei noi realităŃi înconjurătoare. O reconciliere a
ştiinŃei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2004, p.3.
23
Korten, D.C., CorporaŃiile conduc lumea, Bucureşti, Editura Antet, 1997, p.17.
 29

externalizare a costurilor sociale şi ecologice;

- guvernele au forŃa şi mecanismele de a restabili în orice
moment justiŃia socială pe care forŃele pieŃei o erodează mereu, de a
stabili nevoile de viaŃă normală, pentru asigurarea justiŃiei sociale;
- se asigură compatibilitatea mediului creat de om cu exigenŃele
mediului natural, pentru păstrarea vie a egalităŃii şanselor generaŃiilor
care coexistă şi se succed la viaŃă pe pământ.
SperanŃa oamenilor de a trăi mai bine, în pace şi prietenie, într-
o comunitate de sens cu viaŃa şi natura având ca principiu egalitatea
şanselor pentru generaŃiile viitoare poate constitui calea spre
depăşirea acestei crize.
Fără îndoială că societăŃile omeneşti, chiar şi atunci când li se
atribuie cu închipuirea o existenŃă oarecum metafizică, deosebită şi
independentă de aceea a indivizilor ce le compun, nu pot avea totuşi,
ca realităŃi empirice, o dezvoltare deosebită şi independentă de aceea
a unităŃilor biologice din care sunt alcătuite.
Nu se poate concepe un stat bogat compus din oameni săraci,
un stat puternic compus din oameni slabi, un stat civilizat compus din
oameni cufundaŃi în barbarie. Asemenea contraste între aparenŃele
sociale şi realităŃile individuale s-au putut vedea, câteodată, în istoria
mai veche, sau mai nouă a omenirii. Dar ele au alcătuit totdeauna, în
viaŃa Ńărilor în care s-au produs, stări anormale, ce n-au putut să
dureze şi s-au plătit scump, cum se plătesc la oamenii bolnavi
înfăŃişările înfloritoare, capabile să-i înşele, împiedicându-i să-şi
îngrijească sănătatea24.
În ansamblul lor, erorile acŃiunii umane se află la baza
diminuării treptate a perspectivei alocării şi utilizării resurselor rare,
mărind costurile de oportunitate ale echilibrului economic şi creând
premise certe pentru dezechilibrarea balanŃei progresului, în dauna
exigenŃelor social-umane şi ecologice impuse de egalitatea şanselor
generaŃiilor. o asemenea dezvoltare, neavând viitor, nu poate fi nici
prezentă pentru colectivităŃile umane, fiind în permanenŃă
bombardată de efectele conjugate ale limitelor progresului25.
În opinia noastră, un astfel de model al dezvoltării promovat
pentru lumea întreagă nu are cum să producă efecte reciproc
avantajoase pentru ambele părŃi implicate, ci doar să întărească
poziŃii de forŃă, dominante, economico-politice pentru un stat sau a
unor categorii de state.

2.3.3. Subdezvoltarea economică, o realitate a lumii contemporane

După cum am constatat, motivul principal al reconstruirii unei

noi ordini economice mondiale este generat de eliminarea
subdezvoltării economice şi a decalajelor existente între Ńările lumii
precum şi instaurării unor mecanisme economice mondiale echitabile,
reciproc avantajoase.
Această necesitate pleacă de la multiplele şi complexele
interdependenŃe dintre state care determină ca subdezvoltarea să
afecteaze, nu doar statele care sunt confruntate cu acestă gravă
situaŃie, ci şi stabilitatea economiei mondială în ansamblu,
subdezvoltarea economică ajungând una dintre problemele globale

24
Negulescu, P.P., Conflictul generaŃiilor şi factorii progresului, Ed. Garamond, Bucureşti, 2004, pp.208-209.
25
Popescu, C., Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu G. , Op.cit, pp. 534-555.
 ale economiei mondiale.
Există anumite trăsături esenŃiale care caracterizează starea de
subdezvoltare:
• nivelul foarte scăzut al producŃiei, consumului, acumulării şi
productivităŃii muncii,
• structuri economice înapoiate, bazate, în principal, pe
producŃia agricolă, industria extractivă şi produse semifabricate,
• mecanisme economice interne dezarticulate,
• excedent de forŃă de muncă necalificată sau slab calificată,
• structuri sociale arhaice sau ale capitalismului primitiv,
• în cadrul diviziunii mondiale a muncii, Ńările respective
constituie surse de aprovizionare cu produse primare şi pieŃe de
desfacere a bunurilor industriale din Ńările dezvoltate,
• grad ridicat de îndatorare faŃă de străinătate,
• dependenŃă unilaterală economică şi de multe ori, politică
faŃă de Ńările avansate din punct de vedere economic,
• dinamică economică lentă şi creştere demografică accelerată,
• calitatea vieŃii puternic afectată de malnutriŃie, subnutriŃie,
habitat precar, nivel deplorabil al asistenŃei medicale şi educaŃiei, etc.
Ordinea economică mondială actuală este nedreaptă, iar noi nu
trebuie să contenim a ne lupta pentru a o îndrepta. NaŃiunile „lumii a
treia” nu au posibilitatea de a concura cu cele care deŃin monopolul
asupra celor mai avansate tehnologii, centre de cercetare şi resurse
financiare pentru a pune mâna pe pieŃe. łările care până mai ieri erau
colonii au fost lipsite de cele mai mari talente, şi vor fi reduse treptat
la condiŃia de producătoare de materie primă şi mărfuri ieftine, cu cea
mai prost plătită mână de lucru26....
Un sistem economic corect şi echitabil trebuie să fie cel în care
Ńările în curs de dezvoltare să nu se mai confrunte cu balanŃe
comerciale inegale, datorii externe uriaşe, foamete, sărăcie.
Perpetuarea realităŃilor de mai sus, dublate de instabilitatea politică
poate afecta progresul economic şi, în cele din urmă, stabilitatea
economiei mondiale.

2.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităŃii de învăŃare 2

- Ordinea economică mondială este proprietatea sistemului economic mondial care rezultă din
regimurile internaŃionale şi de raporturile de putere.
- MutaŃiile ce apar în economia mondială exercită la rândul său o influenŃă asupra dezvoltării
economiilor naŃionale, diviziunii internaŃionale a muncii, fluxurilor economiei internaŃionale, asupra
tuturor componentelor economiei mondiale influenŃând, în final, ordinea economică mondială.

26
Gardels, Nathan, Schimbarea ordinii globale, Ed. Antet, Bucureşti p.129.