Sunteți pe pagina 1din 22

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN


SERIA ARHEOLOGIE

7 - 2015
MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN. SERIA ARHEOLOGIE 6

COLEGIUL DE REDACŢIE

Dr. Pavel Mirea, Muzeul Judeţean Teleorman - Redactor şef


Dr. Ecaterina Ţânţăreanu, Muzeul Judeţean Teleorman - Secretar de redacţie
Dr. Radian R. Andreescu, Muzeul Naţional de Istorie a României
Dr. Douglass W. Bailey, San Francisco State University
Dr. Amy Bogaard, Oxford University
Dr. Adina Boroneanţ, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Bucureşti
Dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea ‘Lucian Blaga’ din Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal
Dr. Steve Mills, Cardiff University
Dr. Cristian Schuster, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Bucureşti
Dr. Laurens Thissen, Thissen Archaeological Ceramics Bureau, Amsterdam

Tehnoredactare: Pavel Mirea, Pompilia Zaharia


Corectura: Mădălina Dumitru
Consultanţi: Steve Mills (limba engleză), Cristi Marin (limba franceză)
Coperta: vas elenistic – kantharos – descoperit la Zimnicea ‘Cetate’, sec. III î.Hr., colecţia
Muzeului Judeţean Teleorman, desen Cătălina Dănilă, machetare Pompilia Zaharia

Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de către autori.

Corespondenţa, manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb se vor trimite Colegiului de redacţie, pe
următoarea adresă: MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN, str. 1848, nr. 1, cod poştal 140033, ALEXANDRIA,
jud. Teleorman, ROMANIA sau prin email: redactie_BMJT@yahoo.com; pavelcmirea@yahoo.com.

Revistă editată cu sprijinul Consiliului Judeţean Teleorman

Toate drepturile asupra acestui număr sunt rezervate Muzeului Judeţean Teleorman

ISSN 2065 – 5290


SUMAR
CONTENTS

STUDII ŞI ARTICOLE
STUDIES AND ARTICLES ....................................................................................................... 5

Laurens THISSEN
Ceramics from an Early Neolithic (Criş I) site in S Romania: ‘Buduiasca – Boldul lui Moș Ivănuș’
Ceramica dintr-un sit neolitic timpuriu (Criş I) din sudul României: ‘Buduiasca – Boldul lui Moș Ivănuș’ ......... 5

Pavel MIREA
Between Everyday and Ritual Use – ‘Small Altars’ or ‘Cult Tables’ from ‘Măgura Buduiasca’,
Teleorman County (II): the Developed Neolithic Finds
Între folosinţa cotidiană şi rituală – ‘altăraşe’ sau ‘măsuţe de cult’ de la ‘Măgura Buduiasca’, judeţul
Teleorman (II): descoperirile din neoliticul dezvoltat ...................................................................... 45

Camelia - Mirela VINTILĂ


Bordeie Bolintineanu descoperite în aşezarea de la Cernica ‘Mănăstirea Iezerul’
Bolintineanu pit-huts discovered at Cernica ‘Mănăstirea Iezerul’ settlement ..................................... 59

Vasile OPRIŞ, Cătălin LAZĂR


Suporturile paralelipipedice din eneoliticul timpuriu de la Dunărea de Jos
Early Eneolithic parallel-piped stands in the Lower Danube region .................................................. 67

Adelina DARIE
Consideraţii generale privind podoabele de metal din perioada neo-eneolitică din spaţiul de sud-est
al României: piesele de cupru 
General considerations on the Neo-Eneolithic metal adornments in southeast Romania: the copper
objects ....................................................................................................................................... 85

Loredana NIȚĂ, Cristian Eduard ȘTEFAN, Mădălina DIMACHE, Tudor HILĂ, Radu PETCU
Consideraţii privind industria litică de la Șoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’ , jud. Hunedoara
Considerations on the lithic industry from Şoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’, Hunedoara county ............... 97

Roxana MUNTEANU, Daniel GARVĂN


Câteva date despre o structură neincendiată Cucuteni A-B descoperită la Bodeştii de Jos ‘Cetăţuia
Frumuşica’
Data about a Cucuteni A-B unburned structure discovered at Bodeştii de Jos ‘Cetăţuia Frumuşica’ ....... 117

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ,
Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN
Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova)
A prehistoric burial from Târgşoru Vechi (Prahova County) ............................................................. 133

Ion PĂTRAŞCU
Ceramica elenistică din aşezarea getică de la Zimnicea
The Hellenistic pottery from Zimnicea Getic settlement .................................................................. 157

Bogdan CIUPERCĂ, Pavel MIREA


Topoare de luptă din a doua jumătate a mileniului I din colecţiile Muzeului Judeţean Teleorman
Battle axes dated to the second half of I millennium from the Teleorman County Museum collection ........ 167
‘ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ – METODĂ DE GENERARE ŞI TESTARE A
IPOTEZELOR ARHEOLOGICE’, lucrările colocviului desfăşurat la Muzeul Judeţean
Teleorman, Alexandria, 17 octombrie 2014
‘EXPERIMENTAL ARCHAEOLOGY – METHODS FOR GENERATING AND TESTING
ARCHAEOLOGICAL HYPOTHESES’, Proceedings of the Colloquium held at Teleorman 179
County Museum, Alexandria, 17th of October 2014 .........................................................

Pavel MIREA
Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman – o evaluare
Experimental Archaeology at Teleorman County Museum – an assessment ..................................... 179

Cătălin LAZĂR
Proiectul Arhaeodrom în contextul arheologiei experimentale din România
Arhaeodrom Project in the context of experimental archaeology in Romania .................................... 193

Diana-Măriuca VORNICU
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor
în preistorie
Experimental archaeology as the basis of the method of use trace studies. A case study: the use of
borers in prehistory ..................................................................................................................... 201

Ion TORCICĂ
Prelucrarea fibrelor vegetale în cadrul reconstituirilor arheologice
Vegetable fibre processing in archaeological reconstructions .......................................................... 219

Ana ILIE, Monica MĂRGĂRIT


Valorificarea experimentului ştiinţific din punct de vedere muzeologic. Studiu de caz: atelierul
educaţional ‘Podoabele preistorice în lumea modernă’
La valorisation de l’expérimentation scientifique en muséologie. Etude de cas: l’atelier éducatif ‘Les
parures préhistoriques dans le monde moderne’ ............................................................................ 231

PREZENTARE DE CARTE
BOOK REWIEWS ..................................................................................................................... 241

Adrian BĂLĂŞESCU
Arheozoologia neo-eneoliticului de pe Valea Teleormanului, Muzeul Naţional de Istorie a României,
Biblioteca Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare XIV, Editura Mega, Cluj – Napoca,
2014, 214 pagini, 111 figuri, anexă foto (49 fotografii), prefaţă de Dragomir Nicolae POPOVICI,
rezumat în limba engleză (Francisc BAJA), ISBN 978-606-543-505-6
(Pavel MIREA) ............................................................................................................................ 241

Daniel SPÂNU
Contribuţii arheologice şi iconografice la cercetarea sitului „Cetate” de la Zimnicea, Editura Ordessos,
Piteşti, 2014, 157 pagini, 28 planşe, anexe, prefaţă de Dragoş MĂNDESCU, rezumat în limba engleză
(Ioana ZIRRA), ISBN 978-606-8604-04-6
(Vlad V. ZIRRA) .......................................................................................................................... 243

Eugen S. TEODOR
Uriaşul invizibil: Limes Transalutanus. O reevaluare la sud de râul Argeş, Editura Cetatea de Scaun,
Târgovişte, 2013, 263 pagini, 69 figuri, 7 tabele, anexe, ISBN 978-606-537-181-1
(Andrei MĂGUREANU) ................................................................................................................. 245
 
ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ CA BAZĂ A METODEI TRASEOLOGICE.
STUDIU DE CAZ: UTILIZAREA STRĂPUNGĂTOARELOR ÎN PREISTORIE 1

Diana-Măriuca VORNICU*

Abstract: This study presents the use traces that occur on experimental tools used in
boring/ drilling materials of diverse origins. The wear from the experimental tools was compared,
through microscopic analysis, to those observed on borers from the Chalcolithic settlement at Fulgeriş
‘La Trei Cireşi’, Cucuteni phase A3 culture. The aim of this work was to interpret the ways (material
and kinematics) these artefacts were used in prehistoric times.
Rezumat: Studiul de faţă prezintă urmele de utilizare dezvoltate pe uneltele experimentale
folosite în perforarea/ sfredelirea materialelor de diverse origini. Uzura uneltelor experimentale a fost
comparată, prin analiză microscopică, cu cea observată pentru străpungătoarele provenite din
aşezarea calcolitică de la Fulgeriş ‘La Trei Cireşi’, cultura Cucuteni, faza A3. Scopul acestui demers l-a
reprezentat interpretarea modului (material şi kinematică) în care au fost întrebuinţate respectivele
artefacte în perioada preistorică.
Keywords: archaeological experiments; use traces; boring/drilling; Chalcolithic borers.
Cuvinte cheie: experimente arheologice; urme de utilizare; perforare/sfredelire;
străpungătoare calcolitice.

Introducere
Scurte clarificări terminologice:
1. Interacţiunea a două corpuri aflate în mişcare produce modificări în morfologia macro - şi
microscopică a acestora, modificări ce vor fi denumite generic, în continuare, prin termenul de uzură.
Uzura dezvoltată pe artefactele de piatră cioplită ca urmare a interacţiunii cu diverse materiale în
activităţi de prelucrare (ex. răzuirea pieilor, tăierea lemnului) va fi nominalizată drept urmă de
utilizare. Urmele de utilizare pot lua forma aşchierilor şi rotunjirii părţii utile, a lustrului microscopic şi a
striaţiilor (vezi Semenov 1964; Keeley 1980; Vaughan 1985) dar şi a uzurii adezive (micro-reziduuri).
Analiza caracteristicilor urmelor de utilizare cu scopul de a interpreta materialul şi kinematica în care
au fost întrebuinţate uneltele va fi numită în continuare traseologie.
2. Termenii ‘a străpunge/a găuri şi a perfora/a sfredeli’ desemnează acţiuni ale căror
finalitate este producerea de găuri/perforaţii în materiale. Am căutat, ca prin folosirea diferenţiată a
acestor cuvinte, să desemnăm trei tipuri de activităţi ce se deosebesc una de alta prin modalitatea în
care o unealtă de piatră cioplită acţionează asupra materiei de prelucrat. Prin străpungere o unealtă
este împinsă în material, fără o mişcare rotativă. Termenii de găurire şi perforare sunt întrebuinţaţi
pentru a desemna acţiunea prin care este realizată o gaură/ o perforaţie cu o unealtă de piatră cioplită
ţinută în mână, prin rotirea mânii la cca. 900-1800. Sensul dat termenului de sfredelire, în acest studiu,
este acela de activitate prin care materialele sunt găurite/ perforate cu un străpungător ce este
acţionat cu ajutorul unei piese intermediare între mână şi piesa de silex permiţând realizarea unei
mişcări circulare continue - 3600.
Analiza traseologică a artefactelor preistorice are o tradiţie de peste jumătate de secol în
cercetarea arheologică. În acest interval, progresele din domeniul tehnicii şi ştiinţelor exacte au fost
receptate în căutarea de noi metode instrumentale din sfera microscopiei optice (Keeley 1980;
Vaughan 1985; van Gijn 1989; 2010), a metrologiei suprafeţelor (Evans şi Donahue 2008: 2223-30;
MacDonald 2014: 26-33; Stemp 2014: 15-25) şi a analizei chimice a micro-lustrului (Christensen 1998:
183-202; Christensen et al. 1998: 869-74; Evans şi Donahue 2005: 2223-30; Nunziante Cesaro şi
Lemorini 2012: 299-304) cu scopul de a stabili cât mai exact caracteristicile urmelor de utilizare. Cu
toate posibilităţile oferite de aceste tehnici instrumentale, esenţială rămâne compararea uzurii de pe
uneltele preistorice cu cea observată pe uneltele experimentale. În acest sens am iniţiat, la Institutul
de Arheologie din Iaşi, o serie de activităţi cu scopul de crea o bază de date experimentală de
referinţă pentru analiza traseologică. Baza de date, în continuă extindere, este compusă din produse
_____________

Academia Română, Filiala Iaşi, Institutul de Arheologie, str. Codrescu, nr. 6, pavilion H, cod 700481, Iași,
România; mariucav@gmail.com

Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 201-217


202 Diana-Măriuca VORNICU

de debitaj pe care le-am cioplit din silex procurat din depozitele de pe malurile Prutului mijlociu, din
zona cuprinsă între actualele localităţi Miorcani şi Crasnaleuca. Motivul alegerii respectivei materii
prime îl constituie ubicuitatea utilizării acesteia în spaţiul dintre Carpaţi şi râul Prut, în perioada neo-
eneolitică (Comşa 1976: 239-49; Cucoş şi Muraru 1985: 605-42; Marinescu-Bîlcu, Muraru şi Cârciumaru
1981: 7-31; Boghian 1981; 1995: 7-42; 1996: 276-342; 2009: 117-146; Muraru 2000: 59-62;
Țurcanu 2009; Vornicu 2012).
Prin actualul studiu ne propunem o interpretare a modului în care au fost folosite în perioada
calcolitică străpungătoarele descoperite în aşezarea de la Fulgeriş (cultura Cucuteni, faza A) prin
prisma comparaţiei urmelor de utilizare observate pe aceste artefacte cu cele ce s-au dezvoltat pe
uneltele experimentale folosite în perforarea diverselor materiale.
Am desemnat ca străpungătoare produsele din piatră cioplită (lame şi aşchii) care prezintă un
vârf obţinut prin retuşare uni- dar mai ales bilaterală, mai mult sau mai puţin detaşat de restul suportului
(pentru definiţii şi clasificări vezi Sonneville-Bordes şi Perrot 1955: 78). Varietatea tehno-tipologică a
străpungătoarelor din preistoria omenirii a permis distingerea, în cadrul studiilor de specialitate, a diverse
sub-tipuri (vezi Sonneville-Bordes şi Perrot 1955: 78; Demars şi Laurent 1989: 84-5; pentru mèche de
foret - vezi Tixier 1963: 66; pentru diferenţele dintre awls şi drills vezi Rosen 1997: 68-71 sau între
perforators şi borers vezi Coşkunsu 2008: 27-8). Identificarea modului (material şi kinematică) în care au
fost utilizate străpungătoarele descoperite în contexte arheologice a constituit subiectul unor cercetări
traseologice întreprinse cu precădere în contextul analizei procedeelor de fabricare a obiectelor de
podoabă (Yerkes 1983: 499-518; 1993: 235-42; Unger-Hamilton et al. 1987: 269-85; Unger-Hamilton et
al. 1989: 141-9; Grace 1990: 145-55; Coşkunsu 2008: 25-36; Altinbilek et al. 2001: 137-43; González-
Urquijo et al. 2013: 177-90; Gurova et al. 2013: 201-21; Gurova et al. 2014: 47-55).
În eneoliticul est-carpatic, în faza A a culturii Cucuteni, străpungătoarele, deşi apar în
majoritatea aşezărilor, au o frecvenţă destul de redusă în cadrul produselor retuşate. De regulă,
proporţia acestora se situează între 4 şi 6% în aşezări precum cele de la Truşeşti (Păunescu 1970:
185, anexa 11A), Hăbăşeşti (Păunescu 1970: 187, anexa 11D), Preuteşti (Ursulescu şi Ignătescu
2003:42), Costeşti (Vornicu 2014: 45), Drăguşeni (Marinescu-Bîlcu şi Bolomey 2000: 49-52). Mai rar,
proporţia urcă la 8,75%, ca la Ruginoasa (Țurcanu 2012: 154) sau 9,83%, la Fulgeriş.

Programul experimental
Pornind de la premisa conform căreia străpungătoarele de piatră cioplită au fost utilizate, în
preistorie, pentru a străpunge/ a găuri şi a perfora/ a sfredeli am întreprins experimentele în jurul
acestor activităţi. Lanţul tehnologic al produselor experimentale a presupus, după achiziţionarea
materiei prime, cioplirea de aşchii2 ale căror părţi distale au fost transformate în străpungătoare prin
retuşare cu ajutorul presiunii aplicată cu o piatră sau cu vârful unei ramure de corn. Străpungătoarele
astfel obţinute, 28 la număr, au fost folosite pe materiale de diverse origini (minerală, vegetală şi
animală - vezi Tabelul 1), în intervale de timp ce variază de la 5 la 45 de minute. Străpungerea a fost
realizată doar manual şi doar în cazul pieilor rehidratate, în timp ce experimentele de perforare (n=16)
au vizat materiale diverse precum lemn, os, corn, piei tăbăcite, scoică, ceramică. Pentru sfredelire am
folosit două tehnici. Prima dintre acestea a presupus întrebuinţarea unui dispozitiv pe care îl numim
străpungător cu arc (n=9): străpungătorul este fixat la capătul unui băţ (cu un aditiv din ceară de
albine) care este activat de un arc, realizând o mişcare de rotaţie completă, de 3600 (Figura 1).
Această tehnică a fost utilizată cu precădere pentru materialele foarte dure precum piatra, osul,
defensele de mistreţ şi lemnul uscat. Cea de-a doua tehnică de sfredelire experimentată de noi a
presupus introducerea străpungătorului la capătul unui băţ, băţ ţinut între palme şi rotit prin frecare
palmelor (două experimente).
În urma experimentelor întreprinse am observat superioritatea (deja postulată în literatura de
specialitate) sfredelirii cu un străpungător activat de arc în faţa perforării manuale în termeni de timp şi
aspect al perforaţiei obţinute. În acest sens oferim ca exemplu experimentele 66 şi 67 (Tabelul 1,
Figura 6) care au presupus prelucrarea unei plăcuţe de canin de mistreţ, cu o grosime de 2 mm.
Folosind tehnica manuală am reuşit să perforăm plăcuţa în 5 minute (experiment 66). În schimb, prin
folosirea unui străpungător cu arc am perforat aceeaşi plăcuţă într-un minut (prin experimentul 67 au
fost realizate două perforaţii). La mijlocul eficienţei dintre cele două tehnici se afla cea de sfredelire cu
străpungătorul activat de frecarea palmelor. Această din urmă tehnică este superioară perforării
manuale prin producerea unei rotaţii complete conferind şi rapiditate acţiunii, dar este inferioară
tehnicii de sfredelire cu ajutorul arcului din cauza lipsei controlului asupra presiunii care trebuie
aplicată pentru a adânci perforaţiile.
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 203
în preistorie

Experiment Material prelucrat Starea/Duritatea Minute Activitate Modificări vizibile Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele experimentale
materialului/ macroscopic
Aditivi
53 Piatră (Figura 1) /mare/ 15 Sfredelire cu Rotunjire Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, acoperitoare, suprapuse,
arc accentuată lamelare, flexiune, line şi abrupte; Lu - rugos, plaje, strălucitor,
plat, marginal; Str - nu are
55 Piatră (Figura 1) /mare/ 30 Sfredelire cu Rotunjire Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, marginale, suprapuse,
arc accentuată solzoase şi neregulate, flexiune, abrupte; Lu - rugos, bandă,
strălucitor, plat, marginal; Str - nu are
11 Ceramică (Figura 2a) Arsă 15 Perforare Nu Ro - nu pot preciza; Aş - pe vârf şi laturi, acoperitoare,
reducător/ apropiate, solzoase şi neregulate, flexiune şi con Hertzian,
mică, friabilă abrupte şi line; Lu - rugos, bandă pe marginea aşchierii,
strălucitor, încreţit Str - nu are
69 Ceramică (Figura 2a) Arsă la roşu/ 25 Perforare Vârf rupt Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi marginale,
mare singulare, neregulate, iniţiate prin flexiune, abrupte şi line; Lu -
nu; Str - nu
76 Ceramică (Figura 2b) Arsă la roşu/ 10 Sfredelire cu Nu Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, marginale, suprapuse, solzoase
mare arc şi neregulate, flexiune, abrupte; Lu - nu; Str - nu
20 Lemn (Fagus Uscat/ mare 30 Perforare Vârf rupt în Piesa nu a fost analizată
sylvatica) (Figura 3d) timpul
experimentului
71 Lemn (Fagus Uscat/ mare 15 Perforare Vârf rupt în Ro - nu pot preciza; Aş - Vârf rupt în timpul experimentului,
sylvatica) (Figura 3e) timpul aşchieri pe laturi, marginale, apropiate, solzoase, flexiune, line;
experimentului Lu - nu; Str - nu
72 Lemn (Fagus Uscat/ mare 10 Sfredelire cu Nu Ro - nu pot preciza, Aş - vârf şi laturi, singulară, solzoase,
sylvatica) (Figura 3f) arc flexiune, abrupte; Lu - nu; Str - nu
73 Lemn(Fagus Uscat/ mare 20 Sfredelire cu Rotunjire Ro - accentuată; Aş - pe laturi, invadatoare şi marginale,
sylvatica) (Figura 3f) arc apropiate, flexiune (majoritatea) şi con Hertzian (una), line şi
articulate; Lu - rugos, bandă pe marginea aşchierilor (fâşii în
interiorul acestora), strălucitor, rotunjit; Str - nu
74 Lemn(Fagus Uscat/ mare 15 Perforare Nu Ro - absentă; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi acoperitoare,
sylvatica) (Figura 3e) apropiate, solzoase, Hertzian, line şi articulate, Lu - neted, pe
marginile aşchierilor, plat, foarte strălucitor (cu aspect curgător);
Str - nu
19 Piele tăbăcită/ mică 40 Perforare Nu Fără uzură microscopică
45 Piei (Bos taurus) Rehidratate/ 10 Străpungere Nu Fără uzură microscopică
mică
25 Scoică maritimă /mare 25 Perforare Uşoară rotunjire Ro - uşoară; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi acoperitoare şi
a vârfului suprapuse, neregulate, Hertzian, abrupte; Lu - neted, dispus în
plaje izolate, strălucitor, plat; Str - nu
23 Corn (Cervus Uscat/ mare/ 25 Sfredelire cu Rotunjire a Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, marginale şi invadatoare,
elaphus) apă şi salivă arc vârfului suprapuse, solzoase, Hertzian, abrupte; Lu - neted, dispus pe
marginea aşchierilor în plaje izolate, strălucitor, plat, cu gropi;
Str - da
32 Corn (Cervus Rehidratat în 20 Perforare Uşoară rotunjire Ro - medie; Aş - pe laturi, marginale, singulară, solzoase,
elaphus) (Figura 4a) apă (72 h)/ a vârfului flexiune, abrupte şi line; Lu - nu; Str - nu
mare/apă
33 Corn (Cervus Uscat/ mare 35 Perforare Nu Ro - absentă; Aş - iniţiată din vârf, apropiate, prin flexiune,
elaphus) (Figura 4a) abruptă; Lu - nu; Str - nu
34 Corn (Cervus Uscat/ mare/ 25 Perforare Nu Ro - medie; Aş - pe vârf, singulară, prin flexiune, abruptă; Lu -
elaphus) (Figura 4a) salivă nu; Str - nu -
75 Corn (Cervus Uscat/ mare 5 Sfredelire cu Aşchieri ale Ro - absentă; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare, acoperitoare,
elaphus) (Figura 4c) arc vârfului suprapuse, neregulate, iniţiate prin flexiune (majoritatea) şi con
Hertzian, line şi abrupte; Lu - nu; Str - nu
77 Corn (Cervus Uscat/ mare/ 15 Perforare Rotunjire a Ro - accentuată; Aş - iniţiate din vârf, suprapuse, acoperitoare,
elaphus) (Figura 4b) salivă vârfului flexiune, abrupte şi articulate; Lu - nu; Str - nu
12 Os (Bos taurus) Proaspăt/mare/ 13 Perforare Vârf rupt în Vârf rupt în timpul experimentului; piesa nu a fost analizată
apă timpul
experimentului
38 Os (Bos taurus) Proaspăt/ 45 Perforare Vârf rotunjit, cu Ro – medie; Aş – iniţiate din vârf, suprapuse, marginale şi
(Figura 5) mare aşchieri mici invadatoare, flexiune, abrupte şi articulate; Lu – rugos, în plajă
izolată pe o porţiune de vârf neafectată de aşchiere, strălucitor,
plat; Str - nu
39 Os (Bos taurus) Proaspăt/ 10 Sfredel ţinut Uşoară rotunjire Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare, suprapuse,
(Figura 5) mare între palme a vârfului şi mici solzoase şi lamelare, prin flexiune (majoritatea) şi Hertzian,
aşchieri abrupte şi line; Lu - nu; Str - nu
43 Os (Bos taurus) Rehidratat în 10 Sfredel ţinut Rotunjire Ro - accentuată; Aş - pe vârf şi laturi, invadatoare şi
(Figura 5) apă (20 h)/ între palme accentuată acoperitoare,suprapuse, solzoase şi neregulate, flexiune, abrupte
mare şi line; Lu - neted, plajă izolată pe o porţiune de vârf neafectată
de aşchiere, strălucitor, plat; Str - da
60 canin superior Sus Uscat/ medie 20 Perforare Nu Ro - absentă; Aş - pe vârf, singulară, flexiune, lină, Lu - neted,
scrofa ferus spre mare/ dispus în plaje pe marginea aşchierilor, foarte strălucitor, plat;
apă Str - da
66 canin inferior Sus Uscat/ mare 5 Perforare Aşchiere vizibilă Ro - uşoară; Aş - aşchiere iniţiată din vârf, cu aspect de burin,
scrofa ferus (Figura 6) pe vârf Lu - rugos, în plaje, mat; Str - nu
67 canin inferior Sus Uscat/ mare 2 Sfredelire cu Nu Ro - medie; Aş - pe vârf şi laturi, acoperitoare şi invadatoare,
scrofa ferus (Figura 6) arc suprapuse, lamelare şi neregulate, flexiune, abrupte şi line;
Lu - nu; Str - nu
68 canin inferior Sus Uscat/ mare 15 Sfredelire cu Nu Ro - medie; Aş - laturi şi vârf, acoperitoare, suprapuse, în formă
scrofa ferus (Figura 6) arc de solzi, Hertzian, line şi abrupte; Lu -; Str - nu
70 canin inferior Sus Uscat/ mare 15 Perforare Rotunjire uşoară Ro - medie; Aş - vârf şi laturi, marginale, suprapuse, neregulate,
scrofa ferus flexiune, abrupte; Lu - neted în unele locuri, rugos în altele,
dispus în benzi subţiri pe marginea aşchierilor dar şi interiorul
acestora, strălucitor, plat; Str - nu

Tabelul 1. Experimentele întreprinse şi urmele de utilizare dezvoltate.


The experiments where traces of use occurred.

În tabelul 1 sunt prezentate sintetic experimentele întreprinse, în urma cărora s-au dezvoltat
urmele de utilizare pentru care au fost descrise următoarele caracteristici:
204 Diana-Măriuca VORNICU

1. Rotunjirea vârfului util (Ro) - gradul de rotunjire a fost exprimat astfel: rotunjire uşoară,
medie şi accentuată. În unele cazuri nu am putut preciza gradul de rotunjire a vârfului deoarece vârful
a devenit deja destul de rotunjit în urma retuşării intenţionate, înainte de folosire.
2. Aşchierile (Aş) apărute pe vârful util au fost observate doar pe partea ventrală a pieselor
(pe cea dorsală fiind dispuse retuşele). Au fost notate localizarea (pe vârf, pe laturi), întinderea (pe
margini, invadatoare, acoperitoare), distribuirea (suprapuse, apropiate, singulare), forma (lamelară,
solzoasă, neregulată) modalitatea de iniţiere a aşchierii (prin flexiune, con Hertzian) terminaţia
aşchierii (lină, abruptă, articulată, ruptură) (vezi ‘The Ho Ho Classification and Nomenclature Committe
Report’ 1979: 133-5; Cotterell şi Kamminga 1979: 104-6).
3. Lustrul microscopic (Lu) pentru care au fost notate localizarea, textura (rugos, neted),
distribuirea (reţea, fâşii, plaje, bandă, împrăştiat etc.), strălucirea (întunecat, strălucitor, foarte
strălucitor), topografia (plat, cu gropi, cu cratere, rotunjit, încreţit, străbătut de ‘comete’ etc.),
întindere (marginal, invadator) (pentru etapele de dezvoltare şi caracteristicile lustrului microscopic
vezi Keeley 1980; Vaughan 1985).
4. Striaţiile (Str) care indică direcţia de mişcare în care a fost utilizată o piesă.
După realizarea experimentelor, străpungătoarele au fost curăţate cu acid citric (C6H8O7),
asemenea pieselor de la Fulgeriş. Curăţarea cu acid citric nu a dus la distrugerea reziduurilor ce s-au
acumulat pe piesele experimentale în momentul prelucrării materialelor, ceea ce a îngreunat de multe
ori observarea lustrului microscopic. Urmele de utilizare au fost observate cu un microscop
stereoscopic Optika SZM (de la Institutul de Arheologie din Iaşi - fotografiate cu un aparat fotografic
Sony), la mărire de 0.75x45 (Figurile 1-6) şi prin două microscoape cu lumină reflectată, unul Carl Zeis
Imager A1 (aflat la Facultatea de Biologie a Universităţii ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iaşi - fotografii
realizate cu un aparat fotografic Canon cu adaptor pentru microscop) la mărire de 20x şi unul
Amscope (Institutul de Arheologie din Iaşi) la mărire de 10x şi 40x. Microscopul stereoscopic a fost
utilizat pentru analiza aşchierilor şi a rotunjirii, iar cele metalografice (cu lumină reflectată) pentru cea
a lustrului şi striaţiilor. Motivul pentru care au fost utilizate două microscoape ţine de imposibilitatea
de a observa apariţia lustrului la mărire de 10x cu obiectiv plan, ceea ce ne-a făcut să ne îndreptăm
spre un microscop cu obiectiv ce măreşte de 20x (epiplan neofluar).
La o examinare macroscopică a vârfului util am constatat că pe 11 piese experimentale
(reprezentând 40% din total - aici au fost incluse şi piesele deja rotunjite în urma retuşării) (vezi
Diagrama 1 pentru repartizarea acestora pe categorii de activităţi) nu s-au dezvoltat urme de utilizare.
În cazul a patru experimente de perforare vârful util al uneltelor s-a rupt în timpul activităţii de
realizare a găurilor. O rotunjire mai mult sau mai puţin accentuată a vârfului util am observat în cazul
a nouă experimente (32%), în timp ce apariţia aşchierilor am notat-o pentru 7% din experimente,
procentaj identic cu cel pentru care sunt vizibile atât aşchieri cât şi rotunjirea vârfului.

Diagrama 1. Urmele de utilizare vizibile macroscopic pe străpungătoarele experimentale raportate la tehnica folosită.
Macroscopically visible use traces on experimental borers/ drills relative to the technique of work.

Analiza microscopică a urmelor de utilizare de pe piesele experimentale arată că un bun


indicator al faptului că un străpungător a fost utilizat într-o activitate de perforare/ sfredelire îl constituie
dezvoltarea aşchierilor pe vârful util (vezi Diagrama 3) însoţită, în cele mai multe cazuri, de o rotunjire a
acestuia (Diagrama 2). Doar în cazul străpungerii/ perforării pieilor nu am observat dezvoltarea
aşchierilor şi nici o rotunjire a vârfului util al uneltelor, dar, având în vedere numărul mic de experimente
întreprinse, considerăm că rezultatele obţinute în urma prelucrării pieilor sunt irelevante.
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 205
în preistorie

Rotunjirea vârfului este mai accentuată în cazul experimentelor de sfredelire decât al celor de
perforare (Diagrama 2), rotunjirea apărând chiar şi după 2 minute de sfredelire (cazul experimentului
67). Pentru experimentele de prelucrare a lemnului nu am reuşit să discernem gradul de rotunjire a
vârfului după terminarea experimentelor. Materiile dure animale au produs de cele mai multe ori o
rotunjire medie şi accentuată a vârfului, indiferent de tehnica de realizare a perforaţiilor utilizată.

Diagrama 2. Gradul de rotunjire a vârfului util al străpungătoarelor experimentale raportat la tehnica folosită.
The degree of rounding degree of the experimental borers/ drills relative to the technique of work.

Aşchierile se dezvoltă pe uneltele folosite la perforare/sfredelire sub acţiunea forţelor de


flexiune şi torsiune (Odell 1981: 205). După cum se poate observa din Tabelul 1, aşchierile au fost
observate pe 24 de unelte experimentale. Pe mai bine de jumătate dintre acestea aşchierile sunt
suprapuse (n=13); pe câte cinci piese au apărut aşchieri apropiate, respectiv singulare. O aşchiere are
aspectul unei suprafeţe rămasă în urmă după aplicarea unei lovituri de burin. Din punct de vedere al
terminaţiei aşchierilor prelucrarea materialelor minerale şi a celor dure animale a lăsat în urmă aşchieri
abrupte şi abrupte şi line (Diagrama 3). Perforarea/sfredelirea osului a dus la dezvoltarea de aşchieri
articulate şi abrupte, iar a lemnului la apariţia aşchierilor de diverse aspecte (Diagrama 3).

Diagrama 3. Terminaţiile aşchierilor apărute pe vârfului util al străpungătoarelor experimentale în funcţie de


materia prelucrată.
The terminations of the micro-fractures from the experimental borers/ drills relative to the processed material.

Lustrul microscopic nu s-a dezvoltat pe jumătate dintre piesele experimentale, ceea ce face
destul de dificilă conturarea unor caracteristici specifice uzurii produsă prelucrarea diverselor materiale.
Experimentele noastre fiind axate pe prelucrarea materiilor dure lustrul s-a dezvoltat cu precădere pe
marginea aşchierilor şi mai puţin în interiorul acestora. De asemenea este foarte probabil ca în unele cazuri
porţiunile cu lustru să fi fost îndepărtate prin formarea de noi aşchieri în timpul activităţilor întreprinse.
Spre deosebire de alţi autori (Grace 1990: 145-55; Coşkunsu 2008: 25-36) nu am reuşit să
distingem acele striaţii concentrice aflate chiar în vârful util al străpungătoarelor şi care sunt indicatori
clari ai utilizării unei unelte în activităţi de sfredelire.
206 Diana-Măriuca VORNICU

Străpungătoarele de la Fulgeriş3
Cele şase străpungătoare ce pot fi atribuite nivelului calcolitic din situl de la Fulgeriş ‘La trei cireşi/
Dealul Fulgeriş’ (pentru informaţii despre cercetările şi descoperirile din acest sit vezi Artimon et al. 2004;
Istina 2005: 55-75; Istina şi Bucşă 2014: 179-82) sunt produse realizate, cu precădere, pe suporturi
lamelare (n=4) şi mai rar pe aşchii (n=2). Modalitatea de obţinere a străpungătoarelor pe lame nu diferă
de cea observată pentru alte aşezări Cucuteni A: laturile convergente sunt retuşate abrupt sau semi-
abrupt, vârful fiind mai mult sau mai puţin individualizat de restul piesei (vezi Păunescu 1970).
În continuare, vor fi prezentate străpungătoarele descoperite în stratul eneolitic de la
Fulgeriş cu următoarele precizări: (contextul descoperirii, numărul de inventar) a) materia primă; b)
dimensiuni (în mm); c) scurtă descriere a suportului pe care este lucrat; d) modalitatea de realizare a
vârfului şi existenţa unor alte retuşe; e) uzura macroscopică; f) uzura microscopică (rotunjire, aşchieri,
lustru şi striaţii) a vârfului util; g) uzura de pe alte părţi ale piesei; h) posibila interpretare a modului în
care piesa a fost utilizată.
I. Străpungător pe lamă (2013; SXIV, car 1c, - 0,85 m, L8) (Figura 7.I),
a) din silex de culoare gri închis (10YR/3/1 din Munsell 2009), translucid, lucios, cu
granulaţie fină, asemănător celui numit în literatura de specialitate silex de Prut;
b) L=34; l=10, gr=3;
c) fragment lamă (partea mezială şi distală), cu secţiunea trapezoidală, profil uşor arcuit;
d) prin retuşarea laturilor convergente cu retuşe directe, continue, abrupte şi semi-abrupte,
lamelare şi solzoase (pe latura stângă aceste retuşe sunt dispuse pe toată lungimea laturii, iar pe latura
dreaptă doar pe jumătatea dinspre partea distală). Vârful este destul de bine delimitat de restul piesei
(retuşele pătrund adânc în piesă) şi ascuţit (300). În afară de retuşele ce descriu străpungătorul, lama-
suport are pe latura dreaptă şi retuşe directe, continue, razante, invadatoare, solzoase şi lamelare;
e) fără uzură macroscopică;
f) analiza microscopică a vârfului a relevat existenţa unei aşchieri singulare, iniţiată din vârf,
cu terminaţie articulată. Un lustru rugos (Figura 7.Ia), foarte strălucitor este vizibil pe vârf, într-o plajă
izolată, în care este vizibilă o striaţie (la 40x) ce merge paralel cu axul longitudinal al piesei;
g) pe ambele laturi ale suportului s-au dezvoltat aşchieri şi un lustru acoperitor, foarte
strălucitor, plat şi străbătut de gropi, asemănător celui rezultat din prelucrarea materiilor vegetale,
fără a avea însă o direcţionalitate clară; doar pe părţile în care piesa atinge lăţimea maximă se poate
observa o direcţionalitate transversală a lustrului (Figura 7.Ib). Lipsa direcţionalităţii clare pe toată
lungimea laturilor şi întinderea acestui lustru pe toată suprafaţa ventrală a piesei (până aproape de
vârf) ne sugerează mai degrabă un lustru ce a apărut ca urmare a unor procese ce nu au legătură cu
utilizarea artefactului (cel mai probabil procese post-depoziţionale)
h) apariţia striaţiilor ce merg paralel cu axul tehnologic al piesei (perpendiculare pe vârf) poate
fi cauzată de impactul piesei cu un alt corp, dar lipsa altor elemente specifice pieselor folosite la vânătoare
(în primul rând apariţia acelor urme liniare microscopice: MLITS - vezi Fischer et al. 1984, 27-31) impune
reţineri în privinţa considerării utilizării acestui străpungător, în vechime, ca vârf de săgeată.
II. Străpungător pe lamă (2011; SXII, car 10f, - 0,15 m, L6) (Figura 7.II)
a) dintr-un silex gri (10YR/4/1 din Munsell 2009), destul de opac, lucios, cu granulaţie fină,
cu benzi gri-albicioase (5Y/8/1 din Munsell 2009) ce corespunde descrierii din literatura de specialitate
a aşa-numitului silex volhyno-podolian (Boghian 1995: 10) ;
b) L=26; l=13; gr=5;
c) fragment distal lamă, secţiune trapezoidală, profil uşor arcuit;
d) retuşe abrupte directe, continue, paralele, dispuse pe toată lungimea ambelor laturi, ce
descriu un vârf cu unghi de 450;
e) uzură macroscopică: vârf rotunjit (?);
f) văzut sub microscop (Figura 7.IIa) vârful are o foarte mică aşchiere (asemănătoare celei
de pe piesa prezentată anterior) şi laturile care îl alcătuiesc prezintă o rotunjire accentuată şi un lustru
rugos (Figura 7.IIb), foarte strălucitor, dispus în bandă subţire, marginal. Din păcate, nu am reuşit să
îi descriem topografia;
g) uzura de pe latura stângă, se prezintă sub forma unor aşchieri singulare, cu terminaţie
abruptă însoţite de un lustru rugos/ unsuros, dispus în bandă, mat, rotunjit, străbătut de striaţii ce
indică faptul că latura respectivă, a fost utilizată într-o mişcare transversală (Figura 7.IIb), cel mai
probabil la răzuirea unui material de natura animală, de duritate medie. Latura dreaptă este acoperită
de un lustru plat, invadator, care nu are direcţionalitate şi nu este străbătut de striaţii (Figura 7.IIc).
Din punctul nostru de vedere acest din urmă lustru nu s-a dezvoltat ca urmare a utilizării ci este o
uzură de altă natură;
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 207
în preistorie

h) Dispunerea lustrului pe vârf, coborând pe laturi, indică un contact pe o suprafaţă extinsă (o


perforaţie destul de adâncă) cu un material de duritate mică spre medie, de natură animală, iar uzura
de pe latura stângă ne sugerează utilizarea pentru răzuirea unor materii animale de duritate medie.
III. Străpungător pe lamă (2008, SX, car 9b, - 0,33m, L4; nr. inv. 35114.)
a) Dintr-un silex (?) cenuşiu (10YR/5/1 din Munsell 2009), opac, lucios, cu granulaţie fină cu
vinişoare roşiatice (2.5YR/4/4 din Munsell 2009);
b) L=39; l=10; gr=4;
c) fragment lamă (partea mezială şi distală), cu secţiunea triunghiulară, profil uşor arcuit;
d) prin retuşarea laturilor convergente cu retuşe directe, abrupte şi semi-abrupte, lamelare,
paralele, continue. Vârful este destul de ascuţit (400). În afară de retuşele ce descriu străpungătorul,
lama are pe latura stângă retuşe directe, continue, denticulate, iar pe cea dreaptă retuşe directe,
razante, marginale, continue;
e) vârf rotunjit;
f) nu prezintă aşchieri dar are o rotunjire accentuată. Este vizibil un lustru neted, dispus în
reţea, foarte strălucitor, rotunjit (Figura 7.IIIa). La măriri de 20x sunt vizibile striaţii ce merg paralel cu
vârful şi perpendicular pe laturi ceea ce indică faptul că piesa a fost utilizată într-o mişcare de
perforare/ sfredelire. Materialul lucrat, judecând după aspectul lustrului este de natură vegetală, fiind
vorba cel mai probabil de un lemn de o duritate mică/ medie;
g) pe latura stângă (cea denticulată) sunt vizibile diverse aşchieri singulare, largi, abrupte;
acestea sunt asociate pe unele porţiuni unui lustru cu o direcţionalitate transversală, iar pe alte
porţiuni unor striaţii longitudinale (Figura 7.IIIc);
h) Artefact folosit cel mai probabil pentru sfredelirea unei materii vegetale de duritate
mică/medie. Direcţionalitatea lustrului şi a striaţiilor de pe latura stângă indică faptul că aceasta a fost
utilizată atât pentru tăierea cât şi pentru răzuirea unui material/unor materiale asupra a cărui/a căror
natură nu ne putem pronunţa.
IV. Străpungător pe lamă (2014; SXV, car 7a, - 0,30 m; L8) (Figura 8.I);
a) aceeaşi materie primă ca în cazul străpungătorului I;
b) L=55; l=16; gr=4;
c) fragment lamă (mezial şi distal), secţiune trapezoidală, profil arcuit;
d) vârful, cu unghiul de 400, a fost realizat prin retuşarea laturilor convergente cu retuşe
directe, continue, abrupte pe latura stângă şi semi-abrupte, invadatoare, sub-paralele şi solzoase pe
latura dreaptă. În afara retuşelor ce formează vârful, lama mai are, pe ambele laturi, retuşe directe,
continue, sub-paralele, razante, marginale;
e) macroscopic sunt vizibile mici aşchieri;
f) microscopic au fost observate aşchieri localizate şi iniţiate din vârf, suprapuse, cu
terminaţii abrupte şi articulate. Pe pereţii aşchierilor şi în jurul acestora s-a format un lustru
rugos/unsuros, mat, dispus în benzi, cu direcţionalitate perpendiculară pe laturi (Figura 8.Ia), ceea ce
indică faptul că piesa a fost utilizată într-o activitate de perforare/sfredelire a unui material dur, de
origine animală, fiind vorba cel mai probabil de oase;
g) pe ambele laturi are aşchieri singulare, apropiate, marginale şi invadatoare, cu terminaţii
abrupte şi line (Figura 8.Ib) şi un lustru despre a cărui origine nu ne putem pronunţa deocamdată, dar
a cărui direcţionalitate este clar longitudinală. De asemenea pe unele porţiuni tăişul este rotunjit, în
timp ce pe altele nu;
h) Străpungător utilizat pentru perforarea/sfredelirea oaselor; laturile retuşate ale lamei
pentru tăierea unui material dur (care a dus la formarea aşchierilor mai sus descrise) şi probabil că şi
pentru prelucrarea unui material de o duritate medie ce i-a rotunjit pe unele porţiuni tăişul.
V. Străpungător pe aşchie (?) (SIX, car 5a, - 0,35 m; L5; nr. inv. 35280) (Figura 8.II);
a) aceeaşi materie primă ca în cazul străpungătorului I;
b) L=40; l=22; gr=6;
c) nu putem include cu siguranţă suportul într-o categorie tehnologică (aşchie sau lamă)
deoarece a fost trunchiat. Utilizat iniţial ca inserţie de seceră (vezi mai jos), suportul a fost re-retuşat
ca străpungător. Se păstrează partea proximală (talon neted, cu aşchiere pe bulb şi aşchieri pe
suprafaţa dorsală ce au avut rolul de a corecta unghiul de detaşare) şi un fragment (?) din cea
mezială (care prezintă aşchieri pe suprafaţa ventrală);
d) vârful este delimitat prin două scobituri ce pătrund adânc în piesă (formând un vârf
rotunjit, bine detaşat de restul piesei, cu două umeraşe), pe ambele laturi. Pe restul lungimii, ambele
laturi au retuşe directe, marginale, razante, solzoase, continue;
208 Diana-Măriuca VORNICU

e) vârful nu prezintă uzură macroscopică. În schimb ambele laturi au aşchieri dispuse pe


suprafaţa ventrală;
f) microscopic nu am observat nici o aşchiere şi nici rotunjirea vârfului (Figura 8.IIa). În
schimb am observat un lustru care este dispus asimetric pe vârf; mai precis apare pe latura dreaptă şi
vârf dar nu şi pe latura stângă (Figura 8.IIa). Direcţionalitatea este transversală. Dacă piesa ar fi fost
utilizată pentru perforare/sfredelire lustrul s-ar fi dezvoltat şi pe latura stângă şi nu s-ar fi oprit în vârf.
Pe de altă parte trebuie să precizăm faptul că pe latura stângă piesa pare a avea urme de réaffûtage,
ceea ce poate clarifica lipsa lustrului, adică a fost îndepărtat odată cu re-împrospătarea laturii;
g) pe latura stângă piesa are un lustru macroscopic dispus bifacial, în formă de triunghi.
Microscopic (Figura 8.IIb) acest lustru este asemănător celui ce se dezvoltă în urma folosirii uneltelor
pentru recoltarea cerealelor;
h) aşadar piesa a fost utilizată iniţial ca inserţie de seceră (probabil de tip Karanovo, după
cum arată dispunerea lustrului) după care a fost transformată în străpungător (retuşele ce au
transformat-o în străpungător sunt posterioare dezvoltării lustrului de la recoltarea cerealelor) care a
fost utilizat fie pentru a realiza perforaţii într-un material de origine animală, fie pentru a răzui un astfel
de material (având în vedere suprafaţa utilă mică poate pentru a ascuţi un obiect punctiform de os);
VI. Străpungător pe aşchie (SXIII, car 8f, Gr. 44, - 1,10 m, Gr. 44) (Figura 8.III);
a) dintr-o rocă silicioasă (?), de culoare gri deschis (5Y/7/1 din Munsell 2009) cu granulaţie
fină, opacă, mată, cu benzi de silex (?) gri;
b) L=51; l=36; gr=8;
c) aşchie groasă, de formă triunghiulară. Suportul are un bulb mare cu aşchiere, un talon
larg, fiind cioplit, cel mai probabil, prin percuţie directă cu un percutor dur. Poartă pe suprafaţa
dorsală negative ale unor desprinderi anterioare;
d) vârf (unghi de 450) obţinut prin retuşarea laturilor convergente, pe partea distală, cu
retuşe directe, lamelare, razante, invadatoare. Pe latura dreaptă, mezial spre proximal, are câteva
retuşe inverse, în timp ce latura stângă este retuşată denticulat;
e) aşchieri pe vârf şi laturi;
f) aşchieri multiple ale vârfului, suprapuse, largi, invadatoare, solzoase şi neregulate, iniţiate
prin flexiune, cu terminaţii abrupte (Figura 8.IIIa). Nu am observat apariţia lustrului;
g) pe latura stângă s-au dezvoltat aşchieri suprapuse, invadatoare, abrupte, ceea ce indică
faptul că piesa a fost utilizată pentru tăierea unui material de duritate mare (Figura 8.IIIb);
h) artefact utilizat pentru perforarea şi tăierea unui material de duritate mare.

Concluzii
Încercare noastră de a interpreta modalitatea în care au fost utilizate străpungătoarele
descoperite în aşezarea calcolitică de la Fulgeriş raportându-ne la colecţia experimentală pe care
încercăm să o extindem s-a dovedit destul de dificilă. Experimentele pe care le-am întreprins sunt
destul de limitate din punctul de vedere al materialelor perforate: de exemplu, nu am întreprins
experimente de realizare a perforaţiilor pe lemn proaspăt sau de esenţă moale, şi nici experimente
care să presupună imersiunea în diverse substanţe a materiilor dure animale cu scopul de a le înmuia
devenind astfel mai uşor de prelucrat (în acest sens vezi experimentele şi analizele unor unelte
întreprinse de Osipowicz 2007). Din acest motiv am comparat caracteristicile lustrului de pe vârful
străpungătoarelor eneolitice şi cu cel dezvoltat pe uneltele experimentale care au vizat prelucrarea
materialelor prin activităţi de tăiere/ferestruire, răzuire şi gravare (în total am avut la dispoziţie cele 85
de experimente întreprinse prin aceste activităţi). De asemenea, nu am experimentat încă prelucrarea
mai multor materiale cu o singură piesă. Am preferat ca prima etapă a bazei de date experimentale să
cuprindă piese utilizate într-un singur mod tocmai pentru a discerne caracteristicile urmelor de utilizare
ce se dezvoltă pe unelte de silex ca urmare a prelucrării unui singur material, într-o singură mişcare.
Din păcate, până în prezent, nu am întreprins nici experimente complexe care să reproducă întreg
chaîne opératoire-ul observat pentru piesele din materii dure animale din calcoliticul României, chaîne
opératoire care presupune abraziunea suprafeţei, anterior perforării (Vornicu 2013). De asemenea, o
altă carenţă a programului experimental pe care l-am prezentat în aceste rânduri îl constituie şi faptul
că, pentru realizarea perforaţiilor, nu au fost utilizate ca aditivi materiale abrazive, precum nisipul
(singurii aditivi utilizaţi pe parcursul experimentelor au fost saliva şi apa).
O discrepanţă între colecţia experimentală şi cea arheologică analizată o constituie
modalitatea de obţinere a uneltelor: uneltele experimentale au fost retuşate pe suporturi mult mai
subţiri faţă de cele descoperite pe cale arheologică. Această grosime mai mică, probabil, a facilitat
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 209
în preistorie

apariţia frecventă a aşchierilor pe vârfurile folosite. Probabil că şi aşchierea continuă a vârfului a


îndepărtat eventualele plaje de lustru ce s-ar fi dezvoltat în timpul experimentelor.
Cu toate aceste lipsuri, experimentele întreprinse ne-au permis să probăm şi să observăm
avantajele şi dezavantajele a trei tehnici de obţinere a perforaţiilor, cea mecanică prin care străpungătorul
este activat cu ajutorul unui arc dovedindu-se clar superioară. Experimentele noastre nu au relevat
existenţa unei ‘formule magice’ pentru diferenţierea evidentă a urmelor ce se dezvoltă pe unelte ca
rezultat al folosirii diverselor tehnici de realizare a perforaţiilor, dar putem afirma că o rotunjirea
accentuată a vârfului se produce cu precădere în cazul folosirii unui străpungător în activităţi de sfredelire.
Analiza microscopică a artefactelor calcolitice de la Fulgeriş a evidenţiat faptul că toate
străpungătoarele analizate au urme de utilizare. Pentru patru dintre acestea înaintăm ideea că, cel mai
probabil, au fost utilizate în activităţi de perforare/sfredelire (piesele descrise la punctele II, III, IV şi VI)
a materiilor vegetale (străpungător III) şi a celor animale (străpungător II şi IV, poate şi VI). Dintre
aceste artefacte, este posibil ca străpungătorul III să fi fost inserat într-o coadă şi activat cu ajutorul
unui sistem mecanic. Nu excludem nici faptul ca şi celelalte două străpungătoare (piesele descrise la
punctele I şi V) să fi fost utilizate tot în activităţi de realizare a unor perforaţii dar, după cum am discutat
la momentul în care le-am prezentat, există şi posibilitatea ca unul dintre acestea să fi fost utilizat la
răzuire (străpungător V) iar celălalt ca vârf de săgeată (străpungător I - interpretare cu anumite reţineri).
Analiza urmelor microscopice de pe laturile artefactelor arheologice pe care le-am prezentat
sugerează şi o folosire a suporturilor în activităţi de prelucrare a unor materiale (identifice sau diferite
de cele perforate). În unele cazuri putem vorbi chiar de o reciclare a artefactelor (după o primă
utilizare într-un anumit mod, artefactului i s-a schimbat forma şi a fost utilizat în alt mod - vezi
străpungătorul V). Astfel, în ansamblu, aceste artefacte au avut o întrebuinţare destul de variată şi au
fost utilizate în diverse moduri: ca răzuitoare, cuţite/ferăstraie pe unul sau mai multe materiale, inserţii
de seceră şi apoi ca străpungătoare. Această refolosire şi reciclare a uneltelor poate fi explicată prin
lipsa unei surse de materie primă potrivită pentru cioplirea de unelte în apropierea aşezării (materia
primă care predomină în utilajul litic cioplit de la Fulgeriş este aşa-numitul silex de Prut, care se
găseşte în depozitele de pe malurile Prutului mijlociu, la peste 200 km în line dreaptă de aşezare).
În final, dorim să precizăm faptul că experimentele şi rezultatele prezentate în aceste rânduri
reprezintă o etapă de început a propriilor cercetări ce vizează interpretarea modului în care au fost
utilizate uneltele de piatră cioplită în perioada preistorică. Necesitatea lărgirii bazei de date
experimentale ca referinţă pentru analiza traseologică reiese şi din dificultăţile întâmpinate în
recunoaşterea materialelor pe care au fost utilizate unele artefacte avute în vedere. De asemenea, pe
lângă folosirea uneltelor experimentale cu scopul de a urmări caracteristicile urmelor de utilizare lăsate
de folosirea în activităţi presupuse a fi practicate în preistorie, este necesară şi o evaluare
experimentală a uzurii cauzate de factorii post-depoziţionali ce afectează uneltele în timpul şederii în
sol, din timpul şi după săpătura arheologică.

Autoarea acestor rânduri doreşte să aducă mulţumiri arheologului Elena-Lăcramioara Istina


(muzeograf la Complexul Muzeal ‘Iulian Antonescu’ Bacău), coordonator al săpăturilor arheologice de
la Fulgeriş pentru accesul la materiale şi dr. cerc. şt. Felix-Adrian Tencariu (Universitatea ‘Al. I. Cuza’
din Iaşi) pentru ajutorul acordat în efectuarea unora dintre experimentele prezentate. De asemenea,
un gând de mulţumire se îndreaptă şi către conf. dr. Luminţa Bejenaru (Facultatea de Biologie,
Universitatea ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi) pentru că oferirea posibilităţii de a folosi infrastructura de cercetare
existentă la Facultatea de Biologie.

Note
1
Textul de faţă reprezintă o formă îmbunătăţită a comunicării ‘Arheologia experimentală ca bază a
metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor în preistorie’, prezentată la Colocviul
‘Arheologia Experimentală - metodă de generare şi testare a ipotezelor arheologice’, Muzeul Judeţean
Teleorman, Alexandria, 17 octombrie 2014.
2
Deşi străpungătoarele eneolitice sunt realizate de regulă pe lame, imposibilitatea noastră de a stăpâni
experimental tehnica debitajului lamelar, a făcut să lucrăm, până la ora actuală, numai cu suporturi aşchii.
3
Piesele descoperite în situl de la Fulgeriş se află în patrimoniul Complexului Muzeal ‘Iulian Antonescu’ Bacău
şi au fost analizate de noi în cadrul convenţiei civile nr. 1597/30.06.2014 încheiată între autoare şi CMIAB.
210 Diana-Măriuca VORNICU

Bibliografie

Altinbilek, Ç., Coşkunsu, G., Dede, Y., Iovino, M.R., Lemorini, C. şi Özdoğan, A. (2001) ‘Drills from
Çayönü. A Combination of ethnographic, experimental and use-wear analysis’, în I. Caneva,
C. Lemorini, D. Zampetti şi P. Biagi (ed.) Beyond tools. Redefining the PPN Lithic
Assemblages of the Levant. Studies in Early Near Eastern Production, Subsistence and
Environment 9, pp.137-43, Berlin: Freie Universität.
Artimon, Al., Istina, L.E., Istina, M.A. şi David, I. (2004) ‘Fulgeriş, com. Pînceşti, jud. Bacău, Dealul
Fulgeriş, ‘La 3 cireşi’’, în M.V. Angelescu, I. Oberländer-Târnoveanu şi F.  Vasilescu (ed.)
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, pp.124-5, Bucureşti: cIMeC -
Institutul de Memorie Culturală.
Boghian, D. (1995) ‘Unele consideraţii asupra utilajului litic al complexului cultural Precucuteni-
Cucuteni-Tripolie (I)’, Codrul Cosminului, Serie Nouă 1(11): 7-42.
─── (1996) ‘Unele consideraţii asupra utilajului litic al comunităţilor Precucuteni-Cucuteni-Tripolie’,
în Gh. Dumitroaia şi D. Monah (ed.) Cucuteni aujourd’hui. 110 ans depuis la découverte en
1884 du site eponyme, pp.276-342, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis II, Piatra Neamţ:
Ed. Constantin Matasă.
─── (2009) ‘Din nou despre unele surse de materie primă pentru confecţionarea utilajului litic al
comunităţilor complexului cultural Precucuteni-Cucuteni’, Suceava. Anuarul Complexului
Muzeal Bucovina XXXIV-XXXV-XXXVI(2007-2008-2009): 117-46.
Comşa, E. (1976) ‘Les matières premières en usage chez les hommes néolithiques de l'actuel territoire
roumain’, Acta Archaeologica Carpathica XVI: 239-49.
Coşkunsu, G. (2008) ‘Hole-making Tools of Mezraa Teleilat with Special Attention to Micro-borers and
Cylindrical Polished Drills and Bead Production’, NEO-LITHICS. The Newsletter of Southwest
Asian Neolithic Research 1: 25-36.
Cotterell, B. şi Kamminga J. (1979) ‘The Mechanics of Flaking’, în B. Hayden (ed.) Lithic Use-Wear
Analysis, pp.97-112, New York-San Francisco-London: Academic Press Inc.
Christensen, M. (1998) ‘Processus de formation et caractérisation physico-chimique des polis
d'utilisation des outils en silex. Application à la technologie préhistorique de l'ivoire’, Bulletin
de la Société préhistorique française 95(2): 183-202.
Christensen, M., Calligaro, T., Consigny, S., Dran, J.C. şi Salomon J. (1998) ‘Insight into the usewear
mechanism of archaeological flints by implantation of a marker ion and pixe analysis of
experimental tools’, Nuclear Instruments and Methods in Physics Research B136-B138: 869-74.
Cucoş, Ș. şi Muraru, A. (1985) ‘Studiu tipologic şi petrografic al uneltelor litice din câteva aşezări
Cucuteni B’, Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis IX-XI(1977-1979): 605-42.
Demars P.-Y. şi Laurent P. (1989) ‘Types d'outils lithiques du Paléolithique supérieur en Europe’, Paris.
Evans, A. şi Donahue, R.E. (2005) ‘The elemental chemistry of lithic microwear: an experiment’,
Journal of Archaeological Science 32: 1733-40.
─── (2008) ‘Laser scanning confocal microscopy: a potential technique for the study of lithic
microwear’, Journal of Archaeological Science 35: 2223-30.
Fischer, A., Wemming, H.P. şi Rasmussen, P. (1984) ‘Macro and Micro Wear Traces on Lithic Projectile
Points. Experimental Results and Prehistoric Examples’, Journal of Danish Archaeology 3: 19-46.
González-Urquijo, J., Abbès, F., Alarashi, H., Ibáñez, J.J. şi Lazuén, T (2013) ‘Microdrill use at
Khiamian sites in central and northern Levant (Syria and Lebanon)’, în F. Borrell, J.J. Ibáñez
şi M. Molist (ed.) Stone Tools in Transition: From Hunter-Gatherers to Farming Societies in
the Near East,7th Conference on PPN Chippeed and Ground Stone Industries of the Fertile
Crescent, pp.177-190, Barcelona: Universitat Autònoma de Barcelona.
Grace, R. (1990) ‘The Use-Wear Analysis of Drill Bits from Kumartepe’, Anatolica XVI/1989-1990: 145-55.
Gurova, M., Bonsall, C., Bradley, B. şi Anastassova, E. (2013) ‘Approaching prehistoric skills: experimental
drilling in the context of bead manufacturing’, Bulgarian e-Journal of Archaeology 3(2): 201-21.
Gurova M., Anastassova, E., Bonsall, C., Bradley, B. şi Cura, P. (2014) ‘Experimental Approach to Prehistoric
Drilling and Bead Manufacturing’, în S. Cura, J. Cerezer, M. Gurova, B. Santander, L. Oosterbeek şi
J. Cristóvão (ed.) Technology and experimentation in Archaeology, pp:47-55, British
Archaeological Reports International Series 2657, Oxford: Archaeopress.
Istina, L.E. (2005) ‘Observaţii privind cercetările arheologice în situl cucutenian de la Fulgeriş, jud.
Bacău. Campania 2004’, Carpica 34: 55-75.
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 211
în preistorie

Istina, L.E. şi Bucşă, V. (2014): ‘Fulgeriş, com. Pânceşti, jud. Bacău, Punct: Dealul Fulgeriş ‘La 3 cireşi’ ’,
în M. V. Angelescu, D. Mihai, A. Pescaru, I. Opriș, Z.K. Pinter şi R. Iosipescu (ed.) Cronica
Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2013, pp.179-82 Bucureşti: Institutul
Naţional al Patrimoniului şi Oradea: Muzeul Ţării Crişurilor.
Keeley, L.H. (1980) ‘Experimental Determination of Stone Tool Uses. A Microwear Analysis’, Chicago
and London: The University of Chicago Press.
MacDonald, D. (2014) ‘The application of focus variation microscopy for lithic use-wear quantification’,
Journal of Archaeological Science 48, Lithic Microwear Method: Standardisation, Calibration
and Innovation: 26-33.
Marinescu-Bîlcu, S. şi Bolomey, A. (2000) ‘Drăguşeni. A Cucutenian Community’, Bucureşti - Tubingen:
Ed. Enciclopedică - Wasmuth Verlag.
Marinescu-Bîlcu, S., Muraru, A. şi Cârciumaru, M. (1981) ‘Contributions to the ecology of Pre- and Protothistoric
habitations at Tîrpeşti’, Dacia. Revue d’archéologie et d’histoire ancienne. Nouvelle Série 25: 7-31.
Muraru, A. (2000) ‘A petrographic survey of the lithic material’ in S. Marinescu-Bîlcu, A. Bolomey, Drăguşeni.
A Cucutenian community, pp.59-62, Bucureşti - Tubingen: Ed. Enciclopedică - Wasmuth Verlag.
Munsell Soil-Color Charts (2010).
Nunziante Cesaro, S. şi Lemorini, C. (2012) ‘The function of prehistoric lithic tools: A combined study
of use-wear analysis and FTIR microspectroscopy’, Spectrochimica Acta Part A: Molecular
and Biomolecular Spectroscopy 86: 299-304.
Odell, G. (1981) ‘The Mechanics of Use-Breakage of Stone Tools: Some Testable Hypotheses’, Journal
of Field Archaeology 8(2): 197-209.
Osipowicz, G. (2007) ‘Bone and Antler. Softening techniques in prehistory of the North Eastern part of the
Polish Lowlands in the light of experimental archaeology and micro trace analysis’, euroREA 4: 1-22.
Păunescu, Al. (1970) ‘Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul
României’, Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România.
Rozoy, J.-G. (1968) ‘Typologie de l’Epipaleolithique (Mesolithique) franco-belge’, Bulletin de la Societe
prehistorique francaise LXV: 335-64.
Semenov, S.A. (1964) Prehistoric Technology. An experimental Study of the Oldest Tools and
Artefacst from Traces of Manufacture and Wear, London: Adams & Dart.
Sonneville-Bordes, D. şi Perrot, J., (1955) ‘Lexique typologique du Paléolithique supérieur, Outillage lithique,
III - Outils composites - Perçoirs’, Bulletin de la Société préhistorique de France 52(1-2): 76-9.
Stemp, J.W. (2014) ‘A review of quantification of lithic use-wear using laser profilometry: a method
based on metrology and fractal analysis’, Journal of Archaeological Science 48, Lithic
Microwear Method: Standardisation, Calibration and Innovation: 15-25.
‘The Ho Ho Classification and Nomenclature Committe Report’ (1979) în B. Hayden (ed.) Lithic Use-
Wear Analysis, pp.133-5, New York-San Francisco-London: Academic Press.
Tixier, J (1963) Typologie de l’Epipaléolithique du Maghreb, Paris: Arts et Métiers Graphiques.
Țurcanu, S. (2009) ‘Industria litică cioplită din neoliticul Moldovei’, Iaşi: Ed. Universităţii ‘Alexandru
Ioan Cuza’.
Țurcanu, S. (2012) ‘Industria litică’, în C.-M. Lazarovici şi Gh. Lazarovici (ed.) Ruginoasa - Dealul
Drăghici. Monografie arheologică, pp.149-71, Suceava: Ed. Karl A. Romstorfer.
Unger-Hamilton, R., Grace, R., Miller, R. şi Bergman, C.A. (1987) ‘Drill bits from Abu Salabikh, Iraq’, în
D. Stordeur (ed.) La Main et l’Outil. Manches et emmanchements prehistoriques. Table Ronde
C.N.R.S. tenue à Lyon du 26 au 29 novembre 1984, pp.269-85, Lyon: Maison de l'Orient.
Unger-Hamilton, R., Ronen, A. şi Lechevallier, M. (1989) ‘A Preliminary Microwear Analysis of Borers
from Hatula, Israel’, Quärtar 39/40: 141-9.
Ursulescu, N. şi Ignătescu, S. (2003) ‘Preuteşti - Haltă. O aşezare cucuteniană pe valea Șomuzului
Mare’, Iaşi: Casa Editorială Demiurg.
van Gijn, A. (1989) ‘The Wear and Tear of Flint. Principles of Functional Analysis Applied to Dutch
Neolithic Assemblages’, Leiden: University of Leiden.
─── (2010) Flint in Focus. Lithic Biographies in the Neolithic and Bronze Age, Leiden: Sidestone Press.
Vaughan, P.C. (1985) Use-wear analysis of the Flaked Stone Tools, Tucson: The University of Arizona Press.
Vornicu, A. (2013) Industria materiilor dure animale în cultura Precucuteni. Studiu de caz: artefactele din
aşezările de la Isaiia şi Târgu Frumos, teză de doctorat, Iaşi: Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’.
Vornicu, D.-M. (2012) ‘Industria litică cioplită a comunităţilor Precucuteni. Studiu de caz: aşezările de
la Isaiia şi Târgu Frumos’, teză de doctorat Universitatea, Iaşi: ‘Alexandru Ioan Cuza’.
212 Diana-Măriuca VORNICU

─── (2014) ‘Artefactele cioplite din silex şi alte roci din eşantionul Costeşti-Cier’, în D. Boghian,
S.C. Enea, S. Ignătescu, L. Bejenaru şi S.M. Stanc (ed.), Comunităţi cucuteniene din zona
Târgu Frumos. Cercetări interdisciplinare în siturile Costeşti şi Giurgeşti: 38-47, Iaşi:
Ed. Universităţii ‘Alexandru Ioan Cuza’.
Yerkes, R. (1983) ‘Microwear, Microdrills, and Mississippian Craft Specialization’, American Antiquity
48(3): 499-518.
─── (1983) ‘Methods of manufacturing shell beads at prehistoric Mississippian sites in southeastern North
America’, în P.C. Anderson, S. Beyries M. Otte şi H. Plisson (ed.) Traces et fonction. Les gestes
retrouves. Actes du colloque international de Liège. 8-9-10 decembre 1990, vol. 1, pp.235-42,
Liège: Service de préhistoire, Université de Liège.
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 213
în preistorie

Figura 1. Experimentele de sfredelire a pietrei şi urmele de utilizare apărute pe vârful util al uneltelor.
The drilling stone experiments and use traces occurring on the active point of the tools.

Figura 2. Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele utilizate în perforarea (a) şi sfredelirea ceramicii (b).
Use traces developed on the borers/ drills used for ceramic potsherds boring (a) and drilling (b).
214 Diana-Măriuca VORNICU

Figura 3. Experimente de perforare şi sfredelire a lemnului şi urmele de utilizare dezvoltate pe străpungătoare.


Experiments for wood boring and drilling and use traces developed on the borers/ drills.

Figura 4. Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele utilizate în perforarea (a, b) şi sfredelirea cornului (c).
Use traces developed on the borers/ drills used for antler boring (a, b) and drilling (c).
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 215
în preistorie

Figura 5. Urme de utilizare dezvoltate pe străpungătoarele utilizate în perforarea şi sfredelirea osului.


Use traces occurring on the borers/ drills used for bone boring and drilling.

Figura 6. Experimente de perforare şi sfredelire a caninilor de mistreţ.


Boar tusk boring and drilling experiments.
216 Diana-Măriuca VORNICU

Figura 7. Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Străpungătoare şi uzura microscopică.


Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Flint borers and microscopic wear traces.
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor 217
în preistorie

Figura 8. Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Străpungătoare şi uzura microscopică.


Fulgeriş ‘La trei Cireşi’. Flint borers and microscopic wear traces.