Sunteți pe pagina 1din 52

Catedra de Biofizică Medicală, UMF Carol Davila Bucuresti,

Curs opţional - "Fundamentele investigaţiilor paraclinice"

Evaluarea câmpului electric


în ţesuturi.
Câmpul electric cardiac.

(Fenomene bioelectrice - partea II )


A.IFTIME 2018

Conf. Dr. Iftime Adrian actualizat: 2018


Cuprins
I) Trecerea de la potenţialul electric membranar la potenţialul
tisular. Generarea undei electrice tisulare; unde pozitive, unde
negative.

II) Câmpul electric tisular

III) Câmpul electric cardiac

IV) Metoda estimării vectorului electric cardiac prin metoda


compunerii vectoriale (ECG)

V) Artefacte electrice
A.IFTIME 2018
I) Înregistrarea potenţialului
tisular
Se constată că la suprafaţa ţesuturilor formate din celule excitabile,
apar uneori diferenţe de potenţial între diferite părţi ale ţesutului.

Acestea sunt înregistrate exclusiv cu electrozi extracelulari, care se


plasează la suprafaţa ţesutului (NU intracelular!)
A.IFTIME 2018
Convenţii grafice
În schemele următoare vom folosi următoarea convenţie: celule în stare de repaus,
cu membrana polarizată, vor fi figurate cu alb. Celulele depolarizate, în stare de
activitate, vor fi figurate cu cenuşiu:

Vom folosi un exemplu simplificat de ţesut excitabil ideal, cu celule identice dispuse
regulat într-o matrice de 8x5. Diverse porţiuni de ţesut pot sau nu fi activate -
aceste porţiuni vor fi colorate gri. Semnele +/- reprezintă distribuţia relativă a
sarcinilor LA EXTERIORUL CELULELOR:
A.IFTIME 2018
Înregistrarea potenţialului tisular
Etapa I
Electrozii extracelulari sunt plasati in proximitatea ţesutului ca in imagine.
Ţestutul este iniţial în repaus, distribuţia de sarcini este simetrică; nu există
diferenţe de potenţial între cei doi electrozi, deci valoarea întregistrată este 0V.
A.IFTIME 2016
2018
Înregistrarea potenţialului tisular
Etapa II
Un stimul S este livrat în porţiunea din stânga.
Celulele din proximitatea stimului se depolarizează. Cele aflate mai departe nu
încă (stimulul nu a ajuns până acolo). Astfel, apare o diferenţă de potenţial între
suprafaţa celulelor în repaus (mai electropozitive) şi a celor activate (mai
electronegative). Se înregistrează o deflexiune pozitivă.
A.IFTIME 2016
2018
Înregistrarea potenţialului tisular
Etapa III
Şi cele aflate mai departe se depolarizează (progresiv, deoarece stimulul se
propagă cu o viteză dată). Toate celulele sunt acum depolarizate (activate). Se
înregistrează o linie izoelectrică ( 0V )
A.IFTIME 2016
2018
Înregistrarea potenţialului tisular
Etapa IV
Primele celule care îşi revin sunt cele care au fost depolarizate primele. Ele se
repolarizează, în timp ce celelalte celule sunt înca depolarizate. Se
înregistrează deci o deflexiune negativă (vezi distribuţia relativă a sarcinilor).
A.IFTIME 2016
2018
Înregistrarea potenţialului tisular
Etapa V
Toate celulele revin la starea initială, polarizată. Se înregistrează din nou o linie
izoelectrică.
A.IFTIME 2016
2018
Înregistrarea potenţialului tisular

a) Forma ideală tipică a înregistrării unui semnal electric de la suprafaţa unui


ţesut excitabil. Dacă evenimentele se desfăsoară mai rapid, forma semnalului
va fi mai restrânsă, deflexiunile aparând mai degrabă sub forma unor vârfuri
mai ascuţite (b,c)

Observaţie: dacă în exemplul precedent, electrozii ar fi fost plasaţi invers (cel


activ în stânga), forma de undă înregistrată ar fi fost simetrică ("in oglindă") cu
cea din a):
A.IFTIME 2018
Înregistrarea potenţialului tisular
Atenţie!
Înregistrarea potenţialului tisular este dependentă de poziţia
electrozilor în raport cu anatomia ţesutului respectiv. Dacă de ex.
electrozii sunt plasaţi ca în figură, întotdeauna vor înregistra 0V.
A.IFTIME 2016
2018
Analiza vectorială
Fenomenele prezentate anterior pot fi descrise mai simplu vectorial.
Atunci când într-un ţesut apare o diferenţă de potenţial electric (figură),
acesteia îi corespunde un câmp electric a cărui intensitate poate fi reprezentată
printr-un vector (săgeata mov din figură).

Direcţia vectorului este o linie care trece prin punctul unde putem considera că
se concentrează sarcinile negative (centrul geometric al acestora) şi prin
punctul în care putem considera că se concentrează sarcinile pozitive.

Amplitudinea vectorului este proporţională cu diferenţa de potenţial electric.


A.IFTIME 2018
Analiza vectorială
Reprezentarea vectorială este adoptată în medicină deoarece:

– Prezintă sintetic distribuţia sarcinilor şi diferenţa de potenţial din ţesut

– Dacă vârful vectorului este îndreptat către electrodul explorator, deflexiunea


înregistrată la momentul respectiv va fi pozitivă. Dacă este îndreptată către cel de
referinţă şi deflexiunea va fi negativă.
A.IFTIME 2018
Analiza vectorială
Reprezentarea vectorială este adoptată în medicină deoarece:

– Indiferent de anatomia ţesutului şi de plasarea relativă a electrozilor, ceea ce se


înregistrează (unda U ) este proiecţia P a vectorului electric V pe axa care uneşte cei 2
electrozi.
A.IFTIME 2016
2018

U
Analiza vectorială
Reprezentarea vectorială este adoptată în medicină deoarece:

– Indiferent de anatomia ţesutului şi de plasarea relativă a electrozilor, ceea ce se


înregistrează (unda U ) este proiecţia P a vectorului electric V pe axa care uneşte cei 2
electrozi. Amplitudinea undei U este proporţională cu dimensiunea proiecţiei P pe axa ce
uneşte cei doi electrozi.
A.IFTIME 2016
2018
Analiza vectorială
Reprezentarea vectorială este adoptată în medicină deoarece:

– Indiferent de anatomia ţesutului şi de plasarea relativă a electrozilor, ceea ce se


înregistrează (unda U ) este proiecţia P a vectorului electric V pe axa care uneşte cei 2
electrozi. Amplitudinea undei U este proporţională cu dimensiunea proiecţiei P axa ce
uneşte cei doi electrozi.
A.IFTIME 2016
2018
Analiza vectorială
Vectorul electric al organului respectiv dă indicaţii despre modul în care ţesutul
răspunde la un stimul în timp.
În cazul inimii, acest vector se numeşte "vector electric cardiac"; amplitudinea,
direcţia şi sensul acestuia se modifică de la un moment la altul al contracţiei
cardiace. ECG-ul este de fapt înregistrarea proiecţiei acestui vector cardiac pe
mai multe axe (mai multe perechi de electrozi) - vezi mai jos.

Acelaşi principiu se aplică şi pentru alte măsurători electrice tisulare, de ex.


electromiograma, electroencefalograma, electrogastrograma, etc.
A.IFTIME 2018
II. Câmpul electric tisular
De la un moment dat la altul, în timpul activităţii unui organ excitabil (de pildă
inima) diverse porţiuni din ţesut sunt activate, altele nu.

La suprafaţa ţesutului excitabil apar deci sarcini electrice distribuite diferit (vezi
cursul precedent).

Aceste sarcini sunt distribuite în spaţiu si creează un câmp electric complex.

Este uşor de înregistrat acest câmp prin intermediul diferenţelor de potenţial de


la nivelul pielii, din anumite puncte cheie. Caracteristicile generale ale acestui
câmp pot fi deduse prin "analiză vectorială" iar apoi se pot deduce
caracteristicile anatomice si fiziologice ale ţesutului.
A.IFTIME 2018
Exemplu de câmp electric complex reprezentat sintetic
printr-un vector şi linii echipotenţiale
A.IFTIME 2018
Înregistrările electrice tisulare (de ex: electromiograma,
electrocardiograma, electroencefalograma) sunt înregistrări ale câmpului
electric al ţesutului respectiv.

În mod ideal am dori să cunoaştem caracteristicile complete ale câmpului


respectiv (am putea obţine astfel multe informaţii despre funcţionarea fiecărei
celule individuale), dar tehnicile actuale nu permit încă o astfel de acurateţe.

Pentru a obţine informaţii detaliate despre caracteristicile locale ale câmpului


este nevoie de cât mai multe puncte de culegere a informaţiilor (cu alte
cuvinte, cât mai multe perechi de electrozi).

In imaginea următoare este redată distribuţia reală a câmpului electric cardiac


(măsurat in 140 de puncte distribuite rectangular pe suprafaţa toracelui)
precum şi reprezentarea simplificată cu un singur vector.

Pentru o astfel de acurateţe sunt necesare câteva zeci de perechi de electrozi


- lucru posibil într-un laborator de cercetare, dar deocamdată nu şi în practica
A.IFTIME 2018

zilnică din spital; pentru aceasta, folosim mai puţini electrozi şi reprezentarea
simplificată a câmpului electric cardiac.
III. Câmpul electric cardiac
Se distribuie in volumul toracelui; isi schimbă ritmic caracteristicile, în funcţie
de sistolă şi de diastolă.

Vectorul cardiac
A.IFTIME 2018
Axa cardiacă
Conceptul de "axă electrică a inimii" sau de "vector electric
cardiac" este foarte util în clinică. El descrie sintetic întreg câmpul
electric generat de diverse porţiuni activate sau nu ale ţesutului cardiac.
Cum diverse regiuni anatomice ale inimii se activează intr-o succesiune
bine definite dar diferite, şi orientarea vectorului electric cardiac se va
modifica de la un moment la altul (în funcţie de distribuţia sarcinilor pe
suprafaţa miocardului la un moment dat).

Valorile medii normale ale orientării vectorului cardiac sunt +30°


Atentie!!
.... -110° în planul forntal şi +30° ... -30° în planul transversal. (Atentie
convenţţii descrise in Anexa 2).
notarea gradelor unghiului se face conform unei conven

Una dintre principalele aplicatii ale ECG este găsirea valorii axei
cardiace şi interpretarea acestei valori; vezi exemplele următoare.
A.IFTIME 2018
Axa cardiacă - exemple de patologie
Devierea axei electrice cardiace către dreapta
apare atunci când activitatea electrică a ventriculului drept este mai intensă decât cea a
ventriculului stâng, datorită cel mai frecvent hipetrofiei ventriculului drept (hipertrofie
=creştere anormală a masei musculare). Drept urmare, au să fie mai multe sarcini
electrice în partea dreaptă comparativ cu partea stângă a inimii, ceea ce va schimba
orientarea normală a vectorului.

Această problemă apare atunci când ventriculul drept este suprasolicitat în mod cronic,
de pildă în unele probleme congenitale cardiace şi în problemele circulatorii pulmonare
- inima dreaptă trebuie să depună un efort considerabil ca să împingă sângele în
plamâni.

Vezi imaginea următoare, cu paşii contracţiei ventriculare;


ţesutul activat (contractat) este colorat în verde;
vectorul electric cardiac, în galben; vectorul mediu, este orientat către dreapta.
A.IFTIME 2018
Axis
Exemplu: hipetrofie ventriculară dreaptă -
devierea axei cardiace către dreapta

v1, v2, ... v6:


electrozi exploratori
A.IFTIME 2018

J.Malmivuo, R. Plonsey [1]


Axa cardiacă - exemple de patologie
Devierea axei cardiace către sânga
indică o creştere a activităţii ventriculului stâng datorită cel mai frecvent hipetrofiei
ventriculare stângi.

Aceasta apare ca o consecinţă a unei suprasolicitări îndelungate a ventriculului stâng,


ca de pildă în hipertensiunea arterială (venticululul trebuie consistent să creeze o
presiune mai mare pentru a ejecta sângele), sau în stenoze aortice (îngustarea
anormală a valvei aortice) sau unele boli metabolice cardiace.

Vezi imaginea următoare, cu paşii contracţiei ventriculare;


ţesutul activat (contractat) este colorat în verde;
vectorul electric cardiac, în galben; vectorul mediu, este orientat către stânga.
A.IFTIME 2018
Axis
Exemplu : hipetrofie ventriculară stângă -
devierea axei cardiace către stânga

v1, v2, ... v6:


electrozi exploratori
A.IFTIME 2018

J.Malmivuo, R. Plonsey [1]


IV Estimarea vectorului electric
cardiac
prin metoda compunerii vectoriale
(ECG)
A.IFTIME 2018
Înregistrarea diferenţelor de
potenţial din câmpul electric cardiac
A.IFTIME 2018
Înregistrarea diferenţelor de
potenţial din câmpul electric cardiac
Diferenţele de potenţial electric dintre oricare două puncte din spaţiu se înregistrează cu
un osciloscop sau voltmetru (vezi cursul precedent). Dacă se evaluează mai multe
puncte din spaţiul unui câmp, se pot deduce caracteristicile câmpului (distribuţia
sarcinilor, etc, inclusiv vectorul întregului câmp).

Pentru evaluarea câmpul electric cardiac, se folosesc electrozi macroscopici, plasati la


suprafaţa corpului conectati la un electrocardiograf (aparat format în esenţă din mai
multe voltmetre/osciloscoape care înregistrează simultan). Există mai multe configuraţii
de plasare a electrozilor; cea mai simplă şi utilă clinic foloseşte trei perechi de electrozi
(vezi figura anterioară).

Acest aranjament se numeşte triunghiul lui Einthoven; el constă din trei puncte A, B, C
care formează un triunghi echilateral (unghiuri de 60 grade), centrat pe inimă. Perechile
de electrozi sunt denumite derivaţii (DI, DII, DIII), iar poziţionarea electrodului activ din
fiecare pereche este marcată cu un "+", iar celui de referinţă, cu un "-".
A.IFTIME 2018

Fiecare pereche de electrozi măsoară diferenţa de potenţial aflată la extremităţile liniei


geometrice care uneşte electrozii din pereche (AB, AC, BC).
Înregistrarea diferenţelor de
potenţial din câmpul electric cardiac
Perechile de electrozi înregistrează simultan
diferenţele de potenţial electrice, sub forma a trei
grafice (înregistrarea cea mai simplă a ECG),
constând din deflexiuni pozitive sau negative, in
funcţie de valorile in milivolţi măsurate.
(convenţia: 10mm pe verticală reprezintă 1mV)

Fiecare pereche de electrozi (DI, DII, DIII) inregistrează de fapt proiecţia momentană a
vectorului cardiac pe linia care uneşte electrozii din pereche.
Aflarea vectorului cardiac se face prin compunere vectorială (inversul descompunerii
unui vector în componente).

Compunerea vectorială efectuată prin metode grafice este simplă; unicul element de
dificultate este faptul ca axele pe care se compun/descompun vectorii nu sunt orientate
A.IFTIME 2018

la 90º (ca in geometria carteziană) ci la 60º (laturile triunghiului).


Înregistrarea diferenţelor de
potenţial din câmpul electric cardiac
Vom ilustra metoda folosind un exemplu, in care calculăm
orientarea vectorului caridiac într-un moment oarecare în care
a fost înregistrată o undă în cele trei derivaţii.

Valorile măsurate (pe grafic) au fost acestea:

pe DI ≈ 1 mV
pe DII ≈ 0,3 mV
pe DIII ≈ -0.7 mV
A.IFTIME 2018
Pas 1
Se reprezintă grafic triunghiul lui Einthoven (b), cu centrul lui şi cu
centrul fiecărei derivaţii (adică valoarea de 0 V).
A.IFTIME 2016
2018
Pas 2
Se reprezintă pe DI, valoarea inregistrată, la scară şi orientare corectă.
În exemplu, s-a înregistrat o valoare de +1 mV (amplitudinea semnalului
pe inregistrarea ECG; aceasta corespunde unui segment orientat către
B.
A.IFTIME 2016
2018
Pas 3
Se trasează perpendicularele pe extremităţile segmentului de 1mV
reprezentat în DI
A.IFTIME 2016
2018
Pas 4
Se reprezintă grafic valoarea înregistrată în DII. În exemplul ales, s-a
înregistrat o deflexiune pozitivă de cca 0.3 mV. Se reprezintă ca un
segment proporţional, orientat către C (pozitiv).
A.IFTIME 2016
2018
Pas 5
Se ridică perpendicularele de pe segmentul reprezentat în DII
A.IFTIME 2016
2018
Pas 6
La intersecţia perpendicularelor corespunzătoare se află de fapt
extremităţile vectorului cardiac, ale cărui proiecţii pe DI si DII au fost
desenate. Se trasează vectorul.
A.IFTIME 2016
2018
Pas 7
Cu ajutorul unui raportor se măsoară unghiul făcut de acest vector găsit
cu orizontala; acesta este orientarea aproximativă a vectorului cardiac
(cca - 15º). Atentie la convenţia pentru unghiuri (vezi Anexa 2).

-
A.IFTIME 2016
2018
Pas 8 - de verificare
Acest pas nu e necesar pentru calcul, ci pentru verificare.
Din vectorul cardiac găsit, se coboară perpendiculare pe DIII
A.IFTIME 2016
2018
Pas 9 - de verificare
Se măsoară valorile vectorului găsit pe DIII; dacă paşii de până acum
au fost corect efectuaţi, ar trebui sa coincidă valorile cu cele inregistrate
de ECG pe DIII. În exemplul nostru, se găseste un segment de approx
0.7 mV, cu orientare negativă (către B); coincide cu unda de -0.7mV din
DIII.
A.IFTIME 2016
2018
Observaţie
Această metodă este fizic corectă; dacă se aplică cu grijă pe hârtie milimetrică
precizia rezultatului este suficientă pentru aplicaţiile clinice (cca 10-15 grade).
Există o metodă mai precisă, numerică (care foloseşte faptul că dimensiunea
proiecţiei vectorului este egală cu amplitudinea vectorului înmulţit cu cosinusul
unghiului)

În clinică se foloseşte o metoda similară ca logica cu metoda grafică prezentată,


dar extinsă prin faptul că se foloesc 6 axe (nu 3) orientate la câte 30 grade una faţă
de cealaltă (nu 60). În planul frontal axele sunt: DI, DII, DIII, aVR, aVL, aVF; în
planul transversal, axele sunt V1, V2, ... V6. Această aplicare clinică a metodei
grafice de compunere vectorială poartă numele de sistemul hexaxial sau
inregistrarea ECG cu 12 derivaţii.

Metoda hexaxială poate fi aplicată foarte rapid (după stăpânirea ei nu mai este
nevoie de desenarea efectivă a unui triunghi) şi este explicată excelent şi concis
în D. Dubin - Interpretarea rapidă a ECG [9]
A.IFTIME 2018
Anexa 1: Artefacte electrice
A.IFTIME 2018
A.IFTIME 2018 Artefacte electrice
Artefacte electrice
Sunt inregistrări eronate, "zgomotoase", în care semnalul înregistrat în mod normal
este înlocuit cu alte forme de unde.
Sunt cauzate de:
I) suprapunerea peste câmpul electric cardiac al unui alt câmp electric, generat
de exemplu de:
- a) muşchi scheletici (de ex. mişcarea toracelui sau a membrelor în timpul înregistrării)
(aceasta situatie este arătată în imaginea anterioară)
- b) dispozitive electrice aflate în apropiere (de ex: motorul unui ventilator; lămpi cu
descărcare electrică - neoane, becuri economice), fire de înaltă tensiune alternativă,
antene radio/telefonie mobilă sau wireless, etc.
(aceasta situatie este arătată în imaginea următoare)
- c) defecţiuni în instalaţia electrică de alimentare a ECG (se trece aparatul de ECG pe
modul baterie în acest caz)
II) contact imperfect intermitent al electrozilor cu pielea
În această situaţie, de la moment la moment, apar variaţii ale semnalului înregistrat,
care reflectă de fapt conducţia electrică variabilă la nivelul interfeţei electrod-piele.
Acestea se remediază prin degresarea atentă a pielii inainte de aplicarea unui electrod
nou (sebumul este un izolator electric şi este principalul vinovat).
A.IFTIME 2018
Artefacte datorate curentului alternativ de la reteaua electrica (50 Hz), inregistrat ca o
oscilaţie rapidă suprapusă peste semnalul de la pacient
A.IFTIME 2018

modificat, dupa WelchAllyn Advancing Frontline Care [8]


Anexa 2 - orientarea axelor ECG
-90°
-60°

-30°

30°

90° 60°
A.IFTIME 2018

J.Malmivuo, R. Plonsey [1]


Întrebări pentru fixarea cunoştinţelor (I)
Întrebările constau într-un enunţţ şi două afirmaţţii, I şi II.
Răspunsul este notat conform cheii de rezolvare:
I adevarat, II adevarat =A
I adevarat, II fals =B
I fals, II adevarat =C
I fals, II fals =D
şit
Autoevaluare: răspunsurile corecte pentru întrebările de mai jos se găsesc la sfârş

1.1. In privinţa instrumentelor de măsură (voltmetru, osciloscop) folosite in electrofiziologie, este adevărat că:
I. aceste instrumente măsoară diferenţa de potenţial electric între cei doi electrozi de măsură
II. electrodul de referinţă poate fi notat in reprezentările grafice cu „-”
1.2. In privinta instrumentelor de măsură (voltmetru, osciloscop) folosite in electrofiziologie, este adevărat că:
I. aceste instrumente măsoară curentul electric între cei doi electrozi de măsură, cu valori exprimate in amperi
II. electrodul probă (activ) poate fi notat in reprezentările grafice cu „+”
1.3. In privinţa electrozilor de măsură folosiţi în electrofiziologie, este adevărat că:
I. Microelectrozii din sticlă sunt folosiţi pentru înregistrarea potenţialelor electrice de la suprafaţa pielii
II. Electrozii macroscopici cu gel electroconductiv sunt folosiţi pentru măsurarea directă a potenţialului electric
transmembranar.
1.4. Dacă se înregistrează potenţialul transmembranar al unei celule excitabile (de pildă un neuron) aflat în
repaus, şi valoarea determinată este de cca – 40 mV, este adevărat că:
I. electrodul probă (activ) este plasat pe faţa internă a membranei
II. electrodul de referinţă este de asemenea plasat pe faţa internă a membranei.

1.5. În privinţa înregistrării grafice a potenţialului electric tisular (la suprafaţa ţesutului).
I. Forma graficului acestui potenţial este întotdeauna aceasta:
A.IFTIME 2018

II. Forma graficului este dependentă de poziţia electrozilor în raport cu anatomia ţesutului respectiv.
1.6. În cazul în care intr-un ţesut excitabil vectorul electric este orientat perpendicular pe linia care uneşte cei doi
electrozi (cel activ in dreapta) ca în figură, este adevărat că:

I. graficul înregistrării electrice este o linie izoelectrică


II. valoarea înregistrată este de 0 mV
1.7. O celulă excitabilă (de pildă un neuron) aflată în repaus are un potenţial transmembranar de -40 mV. Dacă
ambii electrozi de măsurare electrofiziologică ai osciloscopului (probă, respectiv de referinţă) sunt plasaţi
amândoi în exterior celulei (lângă stratul extern al bistratului lipidic membranar), este adevărat că:
I. se înregistrează o valoare pozitivă, exprimată in milivolţi;
II. se înregistrează o valoare de -40 mV
1.8. O celulă excitabilă (de pildă un neuron) aflată în repaus are un potenţial transmembranar de -70 mV. Dacă
ambii electrozi de măsurare electrofiziologică ai osciloscopului (probă, respectiv de referinţă) sunt plasaţi
amândoi în exteriorul celulei (lângă stratul extern al bistratului lipidic membranar), este adevărat că:
I. se înregistrează o valoare de 0 mV
II. se înregistrează o valoare de -70 mV
1.9. În măsurătorile de electrofiziologie, simbolul reprezintă:
I. Electrodul explorator, tăiat;
II. Electrodul activ, deconectat de la aparatul de măsură.
1.10. În măsurătorile de electrofiziologie, simbolul reprezintă:
I. Electrodul activ;
II. Electrodul de referinţă.
A.IFTIME 2018

1.11. Unitatea de măsură in S.I. a potenţialului electric membranar este:


I. amperul
II. voltul
Întrebări pentru fixarea cunoştinţelor(2)
Întrebările constau într-un enunţţ şi două afirmaţţii, I şi II.
Răspunsul este notat conform cheii de rezolvare:
I adevarat, II adevarat =A Autoevaluare: răspunsurile corecte pentru
I adevarat, II fals =B întrebările de mai jos se găsesc la sfârşit
I fals, II adevarat =C
I fals, II fals =D

2.1. În privinţa vectorul electric cardiac:


I. este orientat dinspre punctul care este centrul geometric al sarcinilor elementare negative, către centrul
geometric al sarcinilor elementare pozitive la un moment dat al contracţiei cardiace.
II. are o magnitudine fixă, constantă pe parcursul sistolei şi diastolei.

2.2. O sarcină electrică aflată într-un punct în spaţiu:


I. creează un câmp electric sferic centrat în punctul respectiv
II. Pe măsură ce distanţa faţă de sarcina electrică creşte, intensitatea forţei electrice generată de sarcina
respectivă creşte.

2.3. Liniile echipotenţiale generate de un dipol electric:


I. sunt perfect circulare
II. Sunt liniile formate din punctele din spaţiu în care forţa electrică are aceeaşi amplitudine (magnitudine)

2.4. Artefactele electrice înregistrate pe ECG:


I. sunt semnale electrice deosebite generate de o inimă bolnavă.
II. pot apărea uneori sub forma unei oscilaţii rapidă (cca 50Hz) suprapusă peste semnalul electric înregistrat de
la pacient.

2.5. Cea mai simplă poziţie standardizată a electrozilor (triunghiul Einthoven) folosită pentru înregistrarea
A.IFTIME 2018

câmpului electric cardiac:


I. este un triunghi centrat pe inimă, cu vârful triunghiului orientat către extremitatea cefalică a toracelui
II. este format din perechi de electrozi care sunt toţi electrozi probă (activi, +).
2.6. Cea mai simplă poziţie standardizată a electrozilor (triunghiul Einthoven) folosită pentru înregistrarea
câmpului electric cardiac:
I. perechile de electrozi sunt aranjate la unghiuri de 60°, formând un triunghi echilateral
II. Fiecare dintre perechile de electrozi măsoară proiecţia vectorului electric cardiac în momentul respectiv pe
linia geometrică care uneşte electrozii din perechea respectivă.

2.7. Despre vectorul electric cardiac:


I. Poziţia acestuia se poate se afla prin compunere vectorială (inversul descompunerii unui vector în
componente) folosind valorile numerice inregistrate în DI, DII, DIII
II. Aflarea caracteristicilor acestui vector (magnitudine, direcţie, sens) este una dintre dintre principalele aplicatii
ale ECG în clinică, deoarece aceste caracteristici sunt modificate în multe situaţii patologice.

2.8. O sarcină electrică pozitivă şi una negativă (de aceeaşi mărime) sunt plasate în spaţiu la o distanţă de 1 cm
una de alta. Este adevărat că:
I. Rezultă un câmp electric uniform
II. Rezultă un câmp electric nul (cele 2 sarcini se anulează reciproc).

2.9. O sarcină electrică pozitivă şi una negativă (de aceeaşi mărime) sunt plasate în spaţiu la o distanţă de 1 cm
una de alta. Este adevărat că:
I. Vectorul electric care descrie câmpul este perpendicular pe lina care uneşte cele 2 sarcini.
II. Rezultă un câmp electric particular (dipol electric)

2.10. In timpul ciclului cardiac:


I. În timpul sistolei inima generează un câmp electric tridimensional, care poate fi înregistrat la suprafaţa pielii
II. În timpul diastolei câmpul electric cardiac este identic cu cel din timpul sistolei, dar are o durată mai scurtă.
A.IFTIME 2018
Răspunsuri

2.1 A 2.6 A
2.2 C 2.7 D
2.3 D 2.8 B
2.4 B 2.9 D
2.5 C 2.10 C
2.11 C

2.1 B 2.66A
2.2 B 2.77A
2.3
3C 2.8 D
2.4
4C 2.9 C
2.5 D 2.10 B
A.IFTIME 2018
Bibliografie
1. Bioelectromagnetism,Principles and Applications of Bioelectric and Biomagnetic Fields, Jaakko Malmivuo, Robert Plonsey,
OXFORD UNIVERSITY PRESS, 1995, http://www.bem.fi/book/
2. Cardiovascular Physiology Concepts, Richard E. Klabunde, PhD
http://www.cvphysiology.com/Arrhythmias/A016.htm
3. Curs Biofizica Medicala - C. Ganea, UMF C. Davila
4. Curs Biofizica Medicala - I. Baran si colaboratorii
5. Lucrări practice de Biofizică Medicală - Iftime A, Baran I si colaboratorii, UMF C. Davila 2013
6. Gel Electrode supplies, http://cardiologysupplies.com/Burdick-007781-HeartLine-Durafoam-Wet-Gel-Electrodes.html
7. Gel Electrode Allergy, http://www.consultantlive.com/articles/allergic-reaction-conducting-gel-used-under-ecg-electrodes
8. Steps for reducing artifact on electrocardiographs, WelchAllyn Advancing Frontline Care, 2008,
https://www.welchallyn.com/content/dam/welchallyn/documents/sap-documents/LIT/80014/80014849LITPDF.pdf
9. Dubin D., Rapid interpretation of EKG's, Cover Pub Co. Ed. 6, 2000 (trad. in l.rom., “Interpretare rapida a ECG” )
10. WikiMedia Commons (unele imagini, indicat in text)

Observaţie
Acest document contine imaginile si animaţiile relevante pentru expunerea materiei in timpul prezentarii din
amfiteatru. (Este un material ajutator dpdv didactic)

Reproducerea sau folosirea in alte scopuri nu este permisa fara acordul scris al autorului.

Acest material este destinat exclusiv studentilor din anul I ai UMF - Carol Davila Bucuresti, Facultatea MG, cursul
A.IFTIME 2018

F.I.P.