„Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt

Când am aflat descoperit cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, pot spune că am fost
reticentă cu privire la ea. Nu numai titlul pueril m-a făcu să stau un pic pe gânduri, ci și
culoarea roz care se întâlnește foarte mult la prima vedere a cărții (în titlu, pe copertă,
culoarea unor litere). Mă așteptam să fie o poveste naivă despre un copilaș buclucaș. Probabil
că și termenul „tanti” pus lângă Oscar m-a dus cu gândul la o poveste zvăpăiată, plină de
dialoguri joviale.
În ciuda aparențelor, „Oscar și Tanti Roz” nu este nici pe departe o astfel de poveste.
Surprinzător, cartea tratează un subiect despre care multora dintre noi ne este teamă să vorbim.
Ne este teamă să vorbim fiindcă odată spus, cuvântul ia ființă iar în acel moment totul devine
real, parcă mult prea real. În cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt se vorbește sincer și deschis
despre moarte. Nu în felul în care o privim noi, ci în felul în care o privește un copilaș de 10
ani.
Scriitor francez contemporan, Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre cei mai
îndrăgiți autori mulțumită cărților sale de mici dimensiuni, care se citesc ușor, dar totodată
pline de semnificații și înțelesuri care de care mai profunde. „Oscar și Tanti Roz” este cea mai
citită și cea mai îndrăgită carte a lui, fiind adaptată de către autor atât pentru scenă cât și
pentru marele ecran.
Spitalul este casa și locul de joacă al lui Oscar. Știe că este bolnav de leucemie și că
mai are foarte puțin timp de trăit. Mințit de părinți și de doctor, Tanti Roz − una dintre
infirmiere − este singura persoană care are curajul de a vorbi cu el despre faptul că timpul nu
mai are răbdare în ceea ce-l privește. Aceasta îl sfătuiește să-i scrie câte o scrisoare lui
Dumnezeu în care să-i ceară un lucru în fiecare zi. Tot ea îi spune că există o superstiție legată
de ultimele douăsprezece zile ale anului, care sunt cruciale pentru noul an. În felul acesta
băiețelul începe să trăiască fiecare zi ca și cum ar trăi 10 ani. Ajunge, deci, să-și trăiască
adolescența alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinerețe, să se căsătorească la maturitate,
să-și piardă prima iubire și să o regăsească la apusul vieții sale.
Asta este viața de fapt… un șir de ani care, pe măsură ce trec, se transformă în zile.
„Viața este un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit
viața veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l
aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Și-
atunci încercăm s-o merităm.”
 Oricare dintre noi poate fi un Oscar cu mai multe zile dăruite. Lumea noastră poate fi
spitalul, plin de doctori formaliști, blocați în aceleași norme de comportament și scheme de
gândire. Însă prin „spital” se vor găsi întotdeauna doi-trei oameni pentru care merită să-ți
trăiești puținele zile. Cu ajutorul lor vei învăța să speri, să îndrăznești, să ai curajul să te
bucuri.
Oscar intră într-un joc contra timpului, nu pentru a învinge moartea, ci pentru a da o
semnificație timpului rămas: „Contemplam lumina, culorile, copacii, păsările, animalele.
Simțeam cum aerul îmi umple nările și mă ajută să respir. Simțeam că trăiesc. Și mă înfioram
de bucurie. De fericirea de a exista.”
Dacă simți că viața pe care-o ai îți aparține, s-ar putea ca „Oscar și Tanti Roz” să te
pună un pic pe gânduri… Cu fiecare carte pe care o citești, ai ocazia de a-ți reîncepe viața. Ai
posibilitatea de a lua noi hotărâri și de a-ți deschide sufletul în fața măreției artei și de a te lăsa
transformat de ea. Începe chiar acum!