Sunteți pe pagina 1din 60

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH.

ASACHI” DIN IAȘI


FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII
NOTE DE CURS Nr. 8-9-10
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR DIN LEMN

CUPRINS:
• 1. INTRODUCERE: ÎMBINĂRI DIN LEMN
Clasificarea îmbinărilor din lemn
Îmbinări din lemn tradiționale
Îmbinări mecanice cu tije
Îmbinări cu plăci metalice
Îmbinări încleiate
• 2. ETAPELE PROIECTĂRII ÎMBINĂRILOR
• 3. PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR DIN LEMN
Reguli de proiectare generale
Proiectarea îmbinărilor cu cuie
Proiectarea îmbinărilor cu buloane
Proiectarea îmbinărilor cu șuruburi
Proiectarea îmbinărilor prin chertare
INTRODUCERE: ÎMBINĂRI DIN LEMN

ELEMENTE + ÎMBINĂRI = SISTEM STRUCTURAL

Îmbinările structurale reprezintă zona de conectare a două sau a multor


elemente structurale.
Fiecare conexiune structurală contribuie la asigurarea capacității portante
de ansamblu a structurii și poate face diferența dintre o cedare catastrofală și
capacitatea unei structuri de a rezista cu succes la solicitări.
O îmbinare este mai mult decât zona de legătură dintre două elemente ale unei
structuri. Aceasta are rolul de a aduce un plus de rezistență și de a asigura
condițiile de rezemare ale structurii. Îmbinările structurale au de asemenea rolul
de a asigura transferul încărcărilor de la un element la celălalt.
Fiecare îmbinare prezintă o zonă de slăbiciune potențială în structură, prin
urmare, acest aspect trebuie abordat prin selectarea unei conexiuni adecvate
cerințelor de proiectare.
Atunci când sunt proiectate structurile, proiectanții evaluează încărcările care
pot să apară pe diferite zone, pentru a determina care îmbinări structurale ar trebui
folosite pentru stabilitate maximă, rezistență și securitate.
ÎMBINĂRI PENTRU STRUCTURI DIN LEMN

Acestea au următoarele funcțiuni:


1. Să îmbine elementele din lemn din cadrul structurii;
2. Să asigure rezistența structurală și stabilitatea;
3. Să asigure transferul eforturilor la elementele structurale;
4. Să permită o lungime mai mare a elementelor atunci când
produsele lemnoase nu au dimensiunile necesare.
ÎMBINĂRI PENTRU STRUCTURI DIN LEMN

Îmbinările pot fi:

-Articulate
-Semirigide
-Rigide
CLASIFICAREA ELEMENTELOR DIN LEMN

Cele mai întâlnite sisteme de îmbinare a elementelor din lemn pot fi


clasificate, astfel:

A.Îmbinări tradiționale din lemn


B.Îmbinări mecanice: cu tije și cu plăci metalice
C.Îmbinări încleiate
•îmbinări prin chertare
IMBINĂRI DIN LEMN TRADIȚIONALE
(ÎMBINĂRI PRIN CHERTARE)
îmbinări prin chertare (prin cioplire)

Se pot utiliza cuie, scoabe sau agrafe pentru a spori rigiditatea îmbinărilor.
IMBINĂRI DIN LEMN TRADIȚIONALE
(ÎMBINĂRI PRIN CHERTARE)
Cele mai des întâlnite îmbinări prin chertare sunt:

Îmbinare în prag
(cogging joint)
Îmbinare prin suprapunere
Îmbinare oblică în jumătatea lemnului
(framed joint (lap joint))
(scarf joint)

Îmbinare cu dinti
multipli
(finger joint)
Îmbinare cu cep
(tenon joint)
IMBINĂRI DIN LEMN TRADIȚIONALE
(ÎMBINĂRI PRIN CHERTARE)
Îmbinare în prag
(cogging joint)
Îmbinare cu prag
Fd simplu Fd

 

tv tv

(a) lv (b)
lv
Căprior Îmbinare cu prag
dublu Fd

tv1 tv2

Pana de
streașină
lv2 (c)
(cosoroaba)
lv1
IMBINĂRI DIN LEMN TRADIȚIONALE
(ÎMBINĂRI PRIN CHERTARE)
exemple

căprior
pană de streașină

grindă

stâlp
ÎMBINĂRI MECANICE CU TIJE
TIJE METALICE

ÎMBINĂRILE MECANICE 1. Tije


includ:
2. Plăci metalice

1. Tije (metalice sau din lemn):


(a) cui; (b) șurub; (c) bulon; (d) diblu

scoabe
TIJE METALICE: CUIE

Cui cu design
modern
Elementele unui cui și Tipuri de cuie
TIJE METALICE: CUIE
Îmbinare solicitată la forfecare simplă

Îmbinare solicitată la
forfecare dublă

exemple
TIJE METALICE: ȘURUBURI
Variante de șuruburi
(în funcție de forma capului)

Șuruburi autoforante
Tipuri de șuruburi:
Șuruburi autofiletante
TIJE METALICE: ȘURUBURI

Diferite variante de solicitare la forfecare – cedare prin forfecare


simplă

Diferite variante de solicitare la forfecare – cedare prin forfecare dublă


TIJE METALICE: ȘURUBURI
exemple
TIJE: BULOANE ȘI DIBLURI
exemple

Dibluri
(dowels, pegs)
CONECTORI METALICI

Plăci metalice
(Plăci
Conector tip placă dințată multicui)
cu o față (punched
(Crampon simplu) metal plate)
(single-sided toothed plate)
Conector tip inel secționat
(split-ring connector)

Conector tip placă dințată cu 2 fețe


(Crampon dublu)
(double-sided toothed plate)

Îmbinare solicitată la Conectori metalici tip saboți


forfecare (mild steel hangers)
CONECTORI METALICI
CONECTORI METALICI
ÎMBINĂRI ÎNCLEIATE DIN LEMN

Îmbinare cu dinti
multipli

Adezivii folosiți la îmbinările


structurale trebuie să asigure Îmbinare oblică în Îmbinare oblică în
rezistența și durabilitatea, în jumătatea lemnului (plană) jumătatea lemnului
așa fel încât integritatea (cu un prag)
legăturii să fie menținută pe
întreaga durată de viață a
structurii, conform clasei de
exploatare atribuită.

NU ESTE SENSIBIL LA APĂ


Tipul adezivului

Direcția de încărcare
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR DIN LEMN
Comportarea structurilor din lemn este destul de complexă, datorită mai multor
factori, precum: neliniaritatea, sensibilitatea la fluaj, degradarea biotică,
precum și diversitatea materialului și a tipurilor de îmbinare.
De cele mai multe ori, îmbinările reprezintă componentele critice ale unei
structuri inginerești și influențează decisiv rezistența de ansamblu, exploatarea,
durabilitatea și rezistența la foc. Îmbinările reprezintă adesea punctul slab din
cadrul unei structuri din lemn.
Capacitatea portantă a elementelor din lemn din cadrul unui sistem structural
depinde de proprietățile materialului și de tipul de îmbinare dintre elemente.
O îmbinare reprezintă un ansamblu de două sau mai multe elemente, care
transferă forțele de forfecare, forțele axiale (de compresiune sau întindere) și
momentele, de la un element la celălalt.
Alegerea conectorilor nu depinde doar de tipul de solicitare și asigurarea
capacității portante a îmbinării, ci mai este influențată și de alte considerente,
precum motive estetice, eficiență economică a structurii, precum și de
procesul de fabricare.
În România, proiectarea structurilor din lemn trece printr-o perioadă de schimbare
majoră, ca urmare a introducerii eurocodurilor, EC5 / SR EN 1995: Partea 1 și 2,
ambele coduri de proiectare limitând proiectarea prin metoda stărilor limită,
comparativ cu metoda rezistențelor admisibile utilizată în trecut.
ETAPELE DE PROIECTARE A ÎMBINĂRILOR DIN LEMN
Ideea principală în proiectare ar putea fi:
„Cu cât îmbinarea este mai simplă și cu cât se folosesc mai puține
elemente de fixare, cu atât rezultatul structural este mai eficient”

• Pasul 1: Selectarea tipului îmbinării (întotdeauna există o


îmbinare potrivită pentru orice caz particular) în funcție de
considerentele tehnice și condițiile exterioare de mediu.
Alegerea îmbinării este influențată de anumiți parametri:
 condițiile de încărcare și asigurarea capacității portante;
 anumite considerente de execuție;
 estetică;
 eficiența economică a structurii;
 procesul de fabricare.
Nu există o procedură standard prin care să se poată proiecta
cea mai bună îmbinare pentru orice structură.
• Pasul 2: Predimensionarea îmbinării conform regulilor
prevăzute de standarde.
• Pasul 3: Verificarea capacității portante a îmbinării.
REGULI GENERALE DE PROIECTARE
 Îmbinările ar trebuie proiectate în așa fel încât forța indusă în fiecare
tijă sau conector de către încărcările de calcul specifice structurii să
nu depășească valorile permise (admisibile).
 Atunci când îmbinarea conține mai mult de un cui, șurub, bulon etc.,
încărcarea admisibilă reprezintă suma încărcărilor admisibile ale
unităților individuale.
 Dacă încărcarea care acționează asupra unei îmbinări este preluată de
tipuri diferite de tije, atunci trebuie să se țină cont de rigiditatea
relativă.
 La evaluarea rezistenței îmbinării se ține cont de secțiunea efectivă a
elementelor conectate.
Aef  An  A
F
REGULI GENERALE DE PROIECTARE
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR MECANICE CU TIJE
ÎMBINĂRI MECANICE CU TIJE METALICE:
CUIE, ȘURUBURI, BULOANE ȘI DIBLURI

TIPUL SOLICITĂRILOR LA CARE


SUNT SUPUSE TIJELE

• Elementele de prindere cu tije


metalice precum cuiele, șuruburile,
buloanele și diblurile, sunt folosite
pentru conectarea a două, trei sau
mai multe elemente pentru a forma
o îmbinare. Solicitare la forfecare

• În general, îmbinările sunt


proiectate să reziste forțelor de
forfecare, dar există și situații
când acestea ar putea fi solicitate
și la încărcări axiale (smulgere). ta,point
ta,head

Solicitări axiale
REGULI GENERALE DE PROIECTARE: SOLICITAREA LA FORFECARE
MODURI DE CEDARE A TIJELOR Zona strivită a
elementului din lemn
FORFECARE SIMPLĂ A ÎMBINĂRII

Planul de forfecare

Strivirea elementului din lemn


REGULI GENERALE DE PROIECTARE: SOLICITAREA LA FORFECARE
MODURI DE CEDARE A TIJELOR
FORFECARE DUBLĂ A ÎMBINĂRII

Două planuri
de forfecare

Zona strivită a
elementului din
lemn
REGULI GENERALE DE PROIECTARE: SOLICITĂRI AXIALE – FORȚE
DE SMULGERE
Încărcarea axială sau forța de smulgere reprezintă forța de tracțiune care
smulge conectorul din îmbinare.

Conector
metalic

ta,point
ta,head

Valoarea rezistenței la smulgere a


tijei este influențată de orientarea
fibrelor în raport cu dispunerea
conectorului și este definită ca
rezistența la strivire locală.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR MECANICE CU TIJĂ
Pentru verificarea la Starea Limită de Serviciu (SLS), este recomandată utilizarea
modulului de alunecare, Kser , în cazul unei îmbinări cu tije metalice (pe plan
de forfecare pe tijă sau pe conector).
Tipul conectorului Kser Dacă densitățile celor
Tije ρm1.5Pd/23 două elemente din lemn
Buloane cu sau fără toleranță sunt diferite:
Șuruburi
Cuie (cu găurire
anterioară)
m   m,1 m,2
Cuie (fără găurire anterioară) ρm1.5d0.8/30
Scoabe ρm1.5d0.8/80
Săgeata finală a îmbinării,
Conectori cu inel de tip A conform EN 912 ρm dc/2
Conectori cu plăcuțe de forfecare de tip B conform EN 912 f3 , având elemente din
Îmbinări în dinți de fierăstrău: lemn cu proprietăți diferite
 Conectori de tip C1 - C9 conform EN 912 1.5ρm dc/4 la fluaj (curgere lentă),
 Conectori de tip C10 - C11 conform EN 912 ρm dc/2
Toleranța se adaugă separat la valoarea deformației.
(kdef,1, kdef,2), se calculează
astfel:

Săgeata unei grinzi:


f 3  f inst 1  k def ,1 1  k def ,2 
f max,ef  f max,final f 1  f 2  f 3  f c finst = 1 mm + F/Kser
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR MECANICE CU TIJĂ
 Capacitatea portantă și deformațiile tijelor se evaluează pe baza testelor
experimentale realizate în conformitate cu EN 26891, EN 28970, precum și pe baza
testelor Europene relevante.
 Capacitatea portantă a unei îmbinări cu tije pe mai multe rânduri poate fi mai
mică decât suma capacităților portante individuale ale tijelor.
 Pentru obținerea rezistențelor necesare ale îmbinărilor, trebuie să se țină cont de
aranjarea și dimensiunile tijelor, de spațiile și distanțele de capăt și de margine.
 Valoarea caracteristică efectivă a capacității portante a îmbinării este dată de o
combinație dintre:
Fax,Rk = valoarea caracteristică a capacității de smulgere axială a tijei;
Fv,Rk = valoarea caracteristică a capacității portante pe planul de forfecare a tijei.
 Conform EC 5, verificarea standard pentru o îmbinare solicitată
n – numărul
combinat axial și lateral (pentru cuie lise), se realizează cu următoarea relație: efectiv de tije
astfel:
2 2
 Fax,Ed   Fv ,Ed  Fax, Ed Fv , Ed Fv ,Ed  M Fv ,Ed

F
 
  F  1
  1 1 n
 ax,Rd   v ,Rd  Fax, Rd Fv , Rd Fv ,Rd k mod Fv ,Rk

Pentru alte tipuri de cuie, înafara celor lise, definite conform EN 14592, pentru îmbinările solicitate la o
combinație de încărcare axială și încărcare laterală, trebuie îndeplinită următoarea condiție:

k mod k mod
Fax,Ed  Vd Fv ,Ed  N d Fax,Rd  nFax,Rk Fv ,Rd  nFv ,Rk
M M
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR MECANICE CU TIJĂ
SPAȚIILE ȘI DISTANȚELE DINTRE CONECTORI
• distanța dintre cuiele dintr-un singur rând paralel sau perpendicular pe fibre

Direcția t1
fibrelor
t2

• distanțe de capăt și de margine

capăt încărcat capăt neîncărcat margine încărcată margine neîncărcată

unde  - unghiul dintre forța și direcția fibrei


PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR MECANICE CU TIJĂ
SPAȚIILE ȘI DISTANȚELE DINTRE TIJE
Spațiile și distanțele minime recomandate de EC5 sunt prezentate în tabel
(exemplu având condiții generale):
Spațiile sau distanțele Fără găurire prealabilă Cu găurire
k≤420 kg/m3 420<k≤500 kg/m3 prealabilă
k<500 kg/m3

Distanța Paralelă (a1)


Perpendiculară (a2)
Capăt Încărcat (a3t)
Neîncărcat (a3c)
Margine Încărcat (a4t)
Neîncărcat (a4c)

a1 – distanța dintre cuiele dintr-un singur rând paralel cu fibrele;


a2 – distanța dintre rândurile de cuie perpendiculare pe direcția fibrei;
a3,c – distanța dintre cui și capătul neîncărcat;
a3,t – distanța dintre cui și capătul încărcat;
a4,c – distanța dintre cui și marginea neîncărcată;
a4,t – distanța dintre cui și marginea încărcată;
 - unghiul dintre forța și direcția fibrei.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR MECANICE CU TIJĂ
VARIANTE MULTIPLE DE TIJE METALICE

nA

nB
Fv ,Ed ,A  nA Fv ,Ed
A

n Fv ,Ed ,B  nB Fv ,Ed
B

Fv ,Ed   Fv ,Ed ,i  Fv ,Ed ,A  Fv ,Ed ,B


i 1

Fv ,Ed ,A Fv ,Ed ,B

unde:
nA = numărul tijelor de tip A;
K u ,A K u ,B nB = numărul tijelor de tip B.

Forța cu valoare de calcul este distribuită în mod proporțional la:


Ku,A și Ku,B , unde termenii reprezintă modulii de alunecare instantanei
pentru stări limită ultime, corespunzători fiecărui tip de tijă.
K u ,i  ( K ser ) i  ( n sh ) i
unde:
(nsh)i = numărul planurilor de forfecare pe tija i;
(Kser)i = modulul de alunecare pe tijă, pe planul de forfecare, pentru tija i.

Forța de calcul distribuită pe fiecare tijă, Fv,Ed,A și Fv,Ed,B , este:

K u ,A
Fv ,Ed ,A  Nd
nA K u ,A  nB K u ,B
K u ,B
Fv ,Ed ,B  Nd
nA K u ,A  nB K u ,B
unde:

Nd reprezintă valoarea de calcul a încărcării care acționează pe îmbinare.


PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR LEMN-LEMN ȘI LEMN-PANOURI
t1 = grosimea elementului din lemn/panou/metalic;
t2 = adâncimea de penetrare a lemnului; t1
fh,1,k , fh,2,k = valoarea caracteristică a rezistenței de strivire locală;
d = diametrul tijei; t2
β = fh,2,k / fh,1,k
My,Rk = valoarea caracteristică a momentului de curgere a tijei;
Fax,Rk = valoarea caracteristică a capacității de smulgere axială a tijei. Lemn Lemn/panou

VALOAREA CARACTERISTICĂ A CAPACITĂȚII PORTANTE PE PLANUL DE


FORFECARE AL TIJEI – CU UN SINGUR PLAN DE FORFECARE (Fv,Rk):

Forfecare simplă
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR LEMN-LEMN ȘI LEMN-PANOURI
Forfecare dublă

t1 = grosimea elementului din lemn/panou/metalic;


t2 = adâncimea de penetrare a lemnului;
fh,1,k , fh,2,k = valoarea caracteristică a rezistenței de strivire locală;
d = diametrul tijei;
β = fh,2,k / fh,1,k
My,Rk = valoarea caracteristică a momentului de curgere a tijei;
Fax,Rk = valoarea caracteristică a capacității de smulgere axială a tijei.

VALOAREA CARACTERISTICĂ A CAPACITĂȚII PORTANTE PE PLANUL DE


FORFECARE AL TIJEI – CU DOUĂ PLANURI DE FORFECARE (Fv,Rk):
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR METAL-LEMN
VALOAREA CARACTERISTICĂ A CAPACITĂȚII PORTANTE PE PLANUL DE
FORFECARE AL TIJEI – PENTRU FORFECARE SIMPLĂ (Fv,Rk):
PENTRU PLĂCI METALICE SUBȚIRI:
t1 = valoarea minimă dintre grosimea
elementului din lemn și adâncimea de
penetrare a lemnului;
fh,k = valoarea caracteristică a rezistenței
de strivire locală;
d = diametrul tijei;
My,Rk = valoarea caracteristică a
momentului de curgere a tijei;
PENTRU PLĂCI METALICE GROASE: Fax,Rk = valoarea caracteristică a capacității
de smulgere axială a tijei.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR METAL-LEMN
VALOAREA CARACTERISTICĂ A CAPACITĂȚII PORTANTE PE PLANUL DE
FORFECARE AL TIJEI – PENTRU FORFECARE DUBLĂ (Fv,Rk):
• PLACA METALICĂ REPREZINTĂ ELEMENTUL CENTRAL AL ÎMBINĂRII:
t 1 sau 2 = valoarea minimă dintre
grosimea elementului din lemn și
adâncimea de penetrare a lemnului;
fh,k = valoarea caracteristică a
rezistenței de strivire locală;
d = diametrul tijei;
My,Rk = valoarea caracteristică a
momentului de curgere a tijei;
Fax,Rk = valoarea caracteristică a
capacității de smulgere axială a tijei.

• ELEMENTUL DIN LEMN REPREZINTĂ ELEMENTUL CENTRAL AL ÎMBINĂRII:


PENTRU PLĂCI METALICE SUBȚIRI: PENTRU PLĂCI METALICE GROASE:
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU CUIE – REGULI SPECIFICE
ta,head = t1

ta,point = t2 ta,head = t1 ta,point = t2


Planuri de forfecare

(a) Cuie solicitate la


forfecare simplă

ta,head
(c) Cuie solicitate la
ta,inner încărcări axiale
(forțe de smulgere)
ta,point

(b) Cuie solicitate la


min(ta,head ; ta,point ) = t1
forfecare dublă
ta,inner = t2

cuie cu suprafață lisă realizată din sârmă

ta,point = t2
ta,point ≥ 6d (8d) ta,head = t1
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU CUIE – REGULI SPECIFICE
ÎMBINĂRI LEMN-LEMN CU CUIE
• CUIE SOLICITATE LATERAL
• Se aplică regulile generale de proiectare.
• Valorile caracteristice recomandate ale capacității portante de strivire
locală în lemn, pentru diametre ale cuielor mai mici de 8 mm, (cuiele cu
d>8 mm sunt considerate buloane), sunt:

 fără găurire prealabilă (ρk ≤ 500 kg/m3)

 cu găurire prealabilă (ρk > 500 kg/m3)

unde:
k = densitatea caracteristică a
elementului ‘i’ din lemn, [kg/m3]
Pentru cuie cu cap rotund
d = diametrul cuiului, [mm]
fu = rezistența la întindere a
Pentru cuie cu cap pătrat
cuiului.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU CUIE – REGULI SPECIFICE
ÎMBINĂRI LEMN-LEMN CU CUIE
• CUIE SOLICITATE AXIAL
• Capacitatea de smulgere a cuielor, pentru îmbinarea cu cuie
perpendiculare pe fibre se evaluează conform EC 5.
• În EC5, sunt sugerate următoarele relații pentru evaluarea rezistențelor
caracteristice:

unde: - k = densitatea caracteristică a


elementului corespunzător, [kg/m3].

Valoarea caracteristică a capacității de smulgere a cuielor se


consideră ca cea mai mică valoare dintre cele obținute cu relațiile:
pentru smulgere

pentru perforare sub capul cuiului:


PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU CUIE – REGULI SPECIFICE
SPAȚIILE ȘI DISTANȚELE DINTRE CUIE
Spațiile și distanțele minime pentru cuie recomandate de EC5 sunt prezentate în tabel:
Spațiile sau distanțele Unghiul Spațiul sau distanța minimă de capăt/margine

fără găurire prealabilă cu găurire
prealabilă
ρk ≤ 420 kg/m 3 420 kg/m 3 < ρk ≤ 500 kg/m 3
Spațiul a1 0° ≤ α ≤ 360 ° d < 5 mm: (7+8│cos α│) d (4+│cos α│) d
(paralel cu fibrele) (5+5│cos α│) d
d ≥ 5 mm:
(5+7│cos α│) d
Spațiul a2 0° ≤ α ≤ 360 ° 5d 7d (3+│sin α│) d
(perpendicular pe fibre)

Distanța a3,t -90° ≤ α ≤ 90° (10+ 5 cos α) d (15 + 5 cos α) d (7+ 5cos α) d
(capătul încărcat)
Distanța a3,c 90° ≤ α ≤ 270° 10d 15d 7d
(capătul neîncărcat)
Distanța a4,t 0° ≤ α ≤ 180° d < 5 mm: d < 5 mm: d < 5 mm:
(marginea încărcată) (5+2 sin α) d (7+2 sin α) d (3 + 2 sin α) d
d  5 mm: d  5 mm: d  5 mm:
(5 + 5 sin ) d (7 + 5 sin ) d (3 + 4 sin ) d
Distanța a4,c 180 ≤ α ≤ 360
° 5d 7d 3d
°
(marginea neîncărcată)
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU CUIE – REGULI SPECIFICE
ÎMBINĂRI PANOURI-LEMN CU CUIE
• CUIE SOLICITATE LATERAL
• Se aplică regulile pentru îmbinările lemn-lemn.
• Se determină valorile de calcul ale rezistenței la strivire locală a panourilor.
• Distanțele minime dintre cuie, în cazul îmbinărilor panouri-lemn, sunt cele
prezentate în Tabelul pentru cuie, înmulțite cu un coeficient egal cu 0,85.
Distanțele de capăt/margine rămân neschimbate, dacă nu se specifică altfel.

Placaj: unde:
- k = densitatea caracteristică a panoului
- t = grosimea panoului
- d = diametrul cuiului
Plăci dure din fibre:

Plăci cu particule și plăci cu fibre orientate:

pentru cuie cu cap rotund

pentru cuie cu cap pătrat


PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU CUIE – REGULI SPECIFICE
ÎMBINĂRI METAL-LEMN CU CUIE
• CUIE SOLICITATE AXIAL
• Se aplică regulile pentru îmbinările lemn-lemn.
• Se determină valorile de calcul ale rezistenței la strivire locală.
• Distanțele minime dintre cuie, în cazul îmbinărilor metal-lemn, sunt cele
prezentate în Tabelul pentru cuie, înmulțite cu un coeficient egal cu 0,70.
Distanțele de capăt/margine rămân neschimbate, dacă nu se specifică
altfel.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU BULOANE
ÎMBINĂRI LEMN-LEMN CU BULOANE
fh,0,k = valoarea caracteristică a rezistenței de
• BULOANE SOLICITATE LATERAL strivire paralelă cu fibrele;
fh,α,k = valoarea caracteristică a rezistenței de
M y ,Rk  0.3d 2.6
fu ,k strivire pentru un unghi α;
d = diametrul bulonului;
My,Rk = valoarea caracteristică a momentului de
curgere plastică;
fu,k = valoarea caracteristică a rezistenței la
întindere a bulonului

lemn de esență moale


furnir
lemn de esență tare

SPAȚII ȘI DISTANȚE MINIME PENTRU BULOANE


Spații și distanțe Unghi Spații și distanțe minime
a1 (parallel cu fibrele) 0° ≤ α ≤ 360° (4 + │cos α│) d
a2 (perpendicular pe fibre) 0° ≤ α ≤ 360° 4d
a3,t (capătul încărcat) -90° ≤ α ≤ 90° max (7 d; 80 mm)
a3,c (capătul neîncărcat) 90° ≤ α < 150 ° max [(1 + 6 sin α) d; 4d]
150° ≤ α < 210° 4d
210° ≤ α ≤ 270° max [(1 + 6 sin α) d; 4d]
a4,t (margine încărcată) 0° ≤ α ≤ 180° max [(2 + 2 sin α) d; 3d]
a4,c (margine neîncărcată) 180° ≤ α ≤ 360° 3d
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU BULOANE
ÎMBINĂRI PANOURI-LEMN CU BULOANE
• BULOANE SOLICITATE LATERAL
• În cazul placajului, următoarea relație se utilizează pentru evaluarea rezistenței la
strivire, în N/mm2, valabilă pentru toate orientările în raport cu direcția fibrelor de
suprafață:

• Pentru placajul cu particule și cel cu fibre orientate (OSB), următoarele valori


ale rezistenței de strivire, în N/mm2, sunt valabile pentru toate orientările în
raport cu direcția fibrelor de suprafață:

unde:
ρk = densitatea caracteristică a panoului, kg/m³
d = diametrul bulonului, mm
t = grosimea panoului, mm

• BULOANE SOLICITATE AXIAL


• Se verifică dacă rezistența la întindere a bulonului și grosimea șaibei sunt
cele adecvate.
• Valoarea de calcul a tensiunii de compresiune pentru lemnul de sub șaibă
nu trebuie să depășească: 3,0 fc,90,k.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU DIBLURI
• Se aplică regulile pentru buloane solicitate lateral.
• Diametrul diblului trebuie să fie ≥ 6 mm și ≤ 30 mm.
SPAȚII ȘI DISTANȚE MINIME PENTRU DIBLURI
Spații și distanțe Unghi Spații și distanțe minime
a1 (paralel cu fibrele) 0° ≤ α ≤ 360 ° (3 + 2│cos α│) d
a2 (perpendicular pe fibre) 0° ≤ α ≤ 360 ° 3d
a3,t (capătul încărcat) -90° ≤ α ≤ 900° max (7 d; 80 mm)
a3,c (capătul neîncărcat) 900° ≤ α < 150 ° max(a3,t │sin α│) d; 3d)
150° ≤ α < 210 ° 3d
210° ≤ α ≤ 270 ° max(a3,t │sin α│) d; 3d)
a4,t (marginea încărcată) 0° ≤ α ≤ 180 ° max([2 + 2 sin α) d; 3d)
a4,c (marginea neîncărcată) 180° ≤ α ≤ 360 ° 3d
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CU ȘURUBURI
• ȘURUBURI SOLICITATE LATERAL
• Se aplică regulile generale pentru îmbinările solicitate lateral.
• În relațiile relevante, diametrul șurubului, d, este considerat diametrul tijei
netede (mm).
• Pentru a calcula valoarea lui My,k , se ține cont de diametrul efectiv, def = 0,9d,
cu condiția ca diametrul rădăcinii șurubului să nu fie mai mic de 0,7d.
SPAȚII ȘI DISTANȚE MINIME PENTRU ȘURUBURI
Direcția șurubului Spații minime Distanțe minime de
margine
Perpendicular pe fibre 4d 4d
În fibrele de capăt 4d 2.5d
• Adâncimea de pătrundere a șurubului trebuie să fie cel puțin 5d.
• Valoarea caracteristică a capacității portante la smulgere a îmbinărilor cu
șuruburi (solicitate axial) sub un unghi α în raport cu direcția fibrelor este:
Fax,α,Rk - valoarea caracteristică a capacității de
smulgere a îmbinării sub un unghi α în
raport cu direcția fibrelor;
nef - numărul efectiv de șuruburi;
d - diametrul exterior al șurubului;
lef - adâncimea de pătrundere a șurubului;
fax,α,k - rezistența caracteristică la smulgere.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR REALIZATE CU PLĂCI
METALICE (PRE) PERFORATE

aria
Geometria plăcii
efectivă
Geometria plăcii este prezentată în figură.
Simbolurile sunt definite, după cum urmează:
direcția x – direcția principală a plăcii;
direcția y – direcția perpendiculară pe direcția
principală a plăcii;
α – unghiul dintre direcția x și forța F;
β – unghiul dintre direcția fibrelor și forța F;
Direcția fibrelor
γ – unghiul dintre direcția x și linia de
îmbinare;
Aef - aria efectivă, reprezentând aria totală a
suprafeței de contact dintre placă și lemn,
redusă de acele părți ale suprafeței care se
află în afara unor distanțe specificate de la
margini și capete;
l = lungimea plăcii măsurată în lungul liniei de
îmbinare.
ÎMBINĂRI REALIZATE CU PLĂCI METALICE (PRE)
PERFORATE - EXEMPLE
CAPACITATEA PORTANTĂ A PLĂCILOR METALICE PERFORATE
Placa trebuie să aibă valori caracteristice aprobate, determinate pe baza încercărilor
experimentale, realizate conform metodelor din EN 1075:

fa,0,0 = capacitatea de ancorare pe unitatea de arie pentru α = 0° și β = 0°


fa,90,90 = capacitatea de ancorare pe unitatea de arie pentru α = 90° și β = 90°
ft,0 = capacitatea la întindere pe unitatea de lățime a plăcii pe direcția x (α = 0°)
fc,0 = capacitatea la compresiune pe unitatea de lățime a plăcii pe direcția x (α = 0°)
fv,0 = capacitatea la forfecare pe unitatea de lățime a plăcii pe direcția x (α = 0°)
ft,90 = capacitatea la întindere pe unitatea de lățime a plăcii pe direcția y (α = 90°)
fc,90 = capacitatea la compresiune pe unitatea de lățime a plăcii pe direcția y (α = 90°)
fv,90 = capacitatea la forfecare pe unitatea de lățime a plăcii pe direcția y (α = 90°)
k1,k2,αo = constante

Pentru determinarea capacităților de proiectare la întindere, compresiune și


forfecare ale plăcii, se consideră valorile kmod = 1.0 și γM = 1.1.
REZISTENȚELE DE ANCORARE ALE PLĂCII

β ≤ 45°,

45°<β ≤ 90°
Valoarea caracteristică a rezistenței la ancorare pe direcția fibrei este dată de relația:
 fa,0,0,k  k1
 când   0

 fa,0,0,k  k10  k2   0 
,0,k
 când 0    90 FA,Ed = valoarea de calcul a forței
ce acționează asupra plăcii, în
CAPACITATEA DE ANCORARE A PLĂCII centrul de greutate al ariei efective;
MA,Ed = valoarea de calcul a
momentului ce acționează asupra
plăcii;
Wp = modulul de rezistență polar =
raportul dintre momentul de inerție
polar și rază. Este denumit și
modulul de rezistență la torsiune;
Aef = aria efectivă a plăcii;
h ef = înălțimea maximă a ariei
B B

efective de ancorare
perpendiculară pe latura cea mai
lungă.
VERIFICAREA DE REZISTENȚĂ A ÎMBINĂRII
2 2
  F,d    M,d 
    1
 fa,α,β,d   fa,0,0,d 
   
CAPACITATEA PLĂCII
2 2
 F x,Ed   F y,Ed 
      1
 F x,Rd   F y,Rd 
Fx,Ed  FEd cos   2 FM,Ed sin   for Fx,Ed >0
 f t,0,k
f N,0,k  
Fy,Ed  FEd sin  2FM,Ed cos  
 fc,0,k for Fx,Ed  0

 f n,0,k sin(   0 sin(2 ))


 
 f t,90,k for Fy,Ed >0
Fx,Rk  max  f n,90,k  
 f v,0,k cos  
 fc,90,k for Fy,Ed  0

 f n,90,k cos  1  kv sin(2 )


 for Fx,Ed >0
Fy,Rk  max  k 

1 for Fx,Ed  0
k f v,90,k sin 
unde: γ0 și kv sunt constante determinate experimental din încercările la
forfecare conform EN 1075 și deduse în conformitate cu procedura prezentată
în EN 14545 pentru tipul real de placă.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CHERTATE

hs
COMPRESIUNE
As As
Nc
lp As┴
90o α
90o As//
FORFECARE
hc h/2
Nt
h et (h-hc)/2

hs
ÎNTINDERE
c lp2 bs
As1 Nc
lp1 As2
VA 90o
MOMENT 90o
hc1 h/2
hc2 Nt
h et

REAZEM (h-hc2)/2
VA b

c
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CHERTATE
ÎMBINARE PRIN CHERTARE FRONTALĂ CU PRAG SIMPLU

Rk ,c //
Cri  Rd ,c // As // mTc  k mod,c As // mTc
M
Rk ,c
Qri  Rd ,c  As  mTc  k mod,c As  mTc
M
CriQri
N c  N ri  Element
 10hc
Cri sin 2   Qri cos 2  comprimat

l p  max   2h
Rk ,v //  20cm
F   N c cos   Fri  Rd ,v // Av mTv  k mod,v Av mTv 
M
max

 10hc1
N t N t et l p1  max
Linia de Element  1  2h
forfecare solicitat la Tr Mr
tracțiune l p 2  10hc 2
Rk ,m mTmWn
N t et  M r  Rd ,mWn mTm  k mod,m   2  3cm
M 
hc hc1     h  h 
 
Rk ,t   4 3 
N t  Tr  Rd ,t An mTt  k mod,t An mTt
M hc 2  hc1  2cm
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR CHERTATE
unde:
- Rd,t = rezistența de calcul la întindere, [N/mm2];
- Rd,m = rezistența de calcul la încovoiere, [N/mm2];
- Rd,v// = rezistența de calcul la forfecare în lungul fibrelor, [N/mm2];
- Rd,c// = rezistența de calcul la compresiune în lungul fibrelor, [N/mm2];
- Rd,c = rezistența de calcul la compresiune în plan normal pe direcția fibrelor, [N/mm2];
- Rk,t = rezistența caracteristică la întindere, [N/mm2];
- Rk,m = rezistența caracteristică la încovoiere, [N/mm2];
- Rk,v// = rezistența caracteristică la forfecare în lungul fibrelor, [N/mm2];
- Rk,c// = rezistența caracteristică la compresiune în lungul fibrelor, [N/mm2];
- Rk,c = rezistența caracteristică la compresiune în plan normal pe direcția fibrelor, [N/mm2];
- kmod,m , mTm = coeficienți pentru încovoiere;
- kmod,v , mTv = coeficienți pentru forfecare în lungul fibrei;
- kmod,t , mTt = coeficienți pentru întindere;
- kmod,c , mTc = coeficienți pentru compresiune;
- M = coeficientul parțial de siguranță al materialului.

As   bs  hs  cos 
As
As //  bs  hs  sin As 
h h  hc
Av  b  l p et   As //
2 2
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR ÎNCLEIATE
• Datorită naturii poroase a lemnului, un strat de adeziv (clei) aplicat corect
penetrează suprafața lemnului și formează o legătură rigidă.
• Cea mai eficientă metodă de a profita de transferul încărcărilor prin utilizarea
adezivului, este prin rezistența la forfecare în zona liniei de legătură.
• Un alt avantaj constă în faptul că adezivul sporește rigiditatea îmbinării și
permite utilizarea integrală a rezistenței materialelor.

Cleiurile utilizate la realizarea îmbinărilor


se pot clasifica astfel:
 cleiuri sintetice; Următorii adezivi termoplastici sunt
 cleiuri naturale. folosiți în industria lemnului:
- emulsie din rășini polivinil-acetat;
Există trei tipuri de adezivi (cleiuri) - adezivi elastomerici;
termorigizi utilizați în industria lemnului: - adezivi topiți la cald.
- rășini rezorcinol-formaldehidice;
- rășini melamino-formaldehidice;
- rășini epoxidice. Cleiurile naturale sunt reprezentate de
adezivii din cazeină.
PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR ÎNCLEIATE

• Atunci când rezistența adeziunii îmbinării reprezintă o cerință a proiectării la


starea limită ultimă, îmbinările încleiate realizate trebuie să fie supuse unui
control al calității, pentru a se asigura că siguranța și calitatea acestora sunt
în conformitate cu specificația tehnică.

• Recomandările producătorului asupra adezivului, în ceea ce privește


amestecul, condițiile de mediu pentru aplicare și uscare, conținutul de
umiditate al elementelor, precum și alți factori relevanți pentru utilizarea
corectă a adezivului, trebuie respectate.

• Pentru adezivii care au nevoie de o perioadă de întărire, se recomandă


evitarea încărcării elementului pe intervalul de timp necesar atingerii
rezistenței maxime.
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări de
laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare,
Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
5.Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as an
engineering material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood, Madison,
WI : USDA Forest Service, Forest Products Laboratory, General technical report
FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
6.SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
7.SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2.
8.ISO 3131: 1975, Wood - Determination of density for physical and
mechanical tests.
9.SR EN 408: 2004 - Structuri de lemn. Lemn masiv şi lemn lamelat încleiat.
Determinarea anumitor proprietăţi fizice şi mecanice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2004);
10.SR EN 384: 2010 - Lemn de construcţie. Determinarea valorilor
caracteristice ale proprietăţilor mecanice şi ale masei volumice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);