MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Ştefan CABA

TEZĂ DE DOCTORAT
(Rezumat)

OPORTUNITĂŢILE COMERCIALE ŞI VAMALE

OFERITE DE ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ
IMPACT ASUPRA COMERŢULUI EXTERIOR ROMÂNESC

Conducător ştiinţific:
Prof. univ.dr. Mihai BERINDE

ORADEA
2012
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

CUPRINS
Cuvânt înainte
Introducere
Capitolul 1. Comerţ internaţional şi politici comerciale
Introducere
1.1. Comerţul internaţional: concepte şi noţiuni
1.2. Politica comercială: concept, evoluţie şi tipologie
1.3. Măsuri şi instrumente ale politicii comerciale
1.3.1. Măsuri de politică comercială
1.3.2. Instrumente de politică comercială
1.3.3. Practici de aplicare a instrumentelor de politică
comercială
Concluzii
Capitolul 2. Comerţul internaţional şi globalizarea
Introducere
2.1. Globalizarea economică. Formele, cauzele şi etapele
globalizării
2.1.1. Formele de manifestare ale globalizării
2.1.2. Factori care au favorizat procesul de globalizare
2.1.3. Evoluţii ale procesului de globalizare
2.2. Efectele globalizării asupra comerţului internaţional
2.2.1. GATT – scurt istoric al unui mare tratat internaţional
2.2.2. OMC şi rolul sau în globalizarea comerţului
internaţional
2.2.3. Raportul între globalizarea şi regionalizarea comerţului
internaţional
2.3. Acordurile comerciale între regionalism şi multilateralism
2.3.1. Acorduri multilaterale
2.3.2. Acordurile regionale
Concluzii
Capitolul 3. Politica vamală a Uniunii Europene
Introducere
3.1. Politica vamală – Concept şi evoluţii
3.1.1. Conceptul de politică vamală
3.1.2. Instrumentele politicii vamale
3.1.3. Evoluţii recente în domeniul politicii vamale
3.2. Evoluţii în domeniul politicii vamale a Uniunii Europene
3.2.1. Principalele etape în evoluţia politicii vamale a UE
3.2.2. Prezentarea politicii vamale actuale a UE
3.2.3. Evoluţii previzibile în politica vamală a UE
Concluzii

Pagina 1
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

Capitolul 4. Rolul UE în cadrul negocierilor comerciale internaţionale

Introducere
4.1. Statutul juridic al UE în cadrul OMC
4.2. Priorităţile promovate de UE în cadrul multilateral
4.3. Poziţia UE în negocierile privind acordurile de integrare
economică regională
4.4. Acorduri comerciale preferenţiale încheiate de UE
4.5. Politica comercială a UE şi regulile de comerţ internaţional
4.6. Impactul instrumentelor de politică comercială convenite în
cadrul OMC asupra politicii comerciale a UE
Concluzii
Capitolul 5. Politica comercială şi comerţul exterior al României
Introducere
5.1. România înainte de 1989
5.1.1. Cadrul juridic
5.1.2. Schimburile comerciale
5.2. România în perioada 1990-2006
5.2.1. Cadrul juridic
5.2.2. Evoluţia schimburilor comerciale bilaterale
România-UE
Concluzii
Capitolul 6. Valorificarea de către România a oportunităţilor rezultate din
aderarea la Uniunea Europeană
Introducere
6.1. Principalele schimbări intervenite în politica vamală şi
comercială
6.1.1. Liberalizarea completă a schimburilor comerciale şi
integrarea în piaţa internă a UE
6.1.2. Adoptarea tarifului vamal comun în relaţiile cu ţările
terţe
6.1.3. Transferul competenţelor în materie de politică
comercială la nivel comunitar
6.1.4. Adoptarea schemei de preferinţe vamale a UE în
relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare
6.1.5. Adaptarea cadrului juridic extern al României la
acordurile încheiate de UE cu ţările terţe
6.1.6. Creşterea eficienţei măsurilor de apărare
6.2. Identificarea noilor oportunităţi oferite de aderarea la UE şi
modul lor de valorificare
6.2.1. Impactul eliminării obstacolelor tarifare şi netarifare
comercială din comerţul româno-comunitar
Pagina 2
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

6.2.2. Incidenţele introducerii tarifului vamal comun

6.2.3. Impactul transferului de competenţe la nivel european
în materie de politică comercială
6.2.4. Impactul adoptării schemei de preferinţe vamale a UE
6.2.5. Beneficierea de către România de concesiile tarifare
convenite de UE pe plan internaţional
6.2.6. Creşterea eficienţei măsurilor de apărare comercială
Concluzii
Concluzii finale
Bibliografie
Anexa 1. Tratatul de la Lisabona – prevederi referitoare la politica
comercială comună.
Anexa 2. Reglementări ale SGP pentru perioada 2006-2015
Anexa 3. Prevederi de politică comercială din Tratatul de aderare
Anexa 4. Măsuri de apărare comercială adoptate de UE
Anexa 5. Lista actelor legislative adoptate de Comisia Europeană, în
domeniul vamal şi fiscal, în perioada 2005-2010
Lista abrevierilor utilizate

Pagina 3
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

Introducere
Probabil că unul din primele gesturi raţionale de la începuturile
umanităţii a fost de natură comercială. Nu este, deci, de mirare expansiunea
teoriilor şi studiilor care au ca subiect analiza schimburilor comerciale, a
regulilor care gestionează aceste relaţii, a politicilor care stau la baza acestor
reguli şi a efectelor generate de modul în care se dezvoltă şi se desfăşoară
comerţul internaţional.
Prezenta teză de doctorat, care se situează în acest cadru, se
concentrează asupra câtorva aspecte considerate de actualitate şi cu grad ridicat
de importanţă.
Obiectivele principale urmărite pe parcursul acestei lucrări sunt de a
identifica traiectoria şi perspectivele politicii comerciale a Uniunii Europene şi
a României (ca parte integrantă din 2007) în contextul internaţional, cu
evidenţierea componentei vamale, respectiv analiza modului în care, pe
parcursul etapelor de pre-aderare şi integrare, România reuşeşte, sau nu, să
beneficieze de oportunităţile oferite.
În scopul atingerii acestor obiective teza de doctorat a fost concepută
pe 6 capitole care restructurează rezultatele prezentate în literatura de
specialitate existentă până la momentul actual, analizează informaţiile oferite de
principalele baze de date (Institutul Naţional de Statistică, World Trade
Organization-Database Centre, European Union-Trade Statistics, Eurostat,
ComTrade şi altele) şi centralizează concluziile rezultate în urma acestora.
Teza se încheie cu un set de concluzii finale care sunt, cum era de
aşteptat, în mare parte, o însumare a celor de la nivelul capitolelor, dar nu
numai. La final este prezentată lista titlurilor bibliografice care au stat la baza
elaborării prezentei lucrări, o listă de abrevieri utilizate în teză şi anexele, care
sunt parte integrantă

Capitolul 1. Comerţ internaţional şi politici comerciale

Dezvoltarea omenirii a fost marcată de evenimente diverse care, de
multe ori, au fost greu de înţeles sau de justificat. Interdependenţa şi ciclicitatea
om-natură-gândire-tehnologie au generat situaţii istorice care au fost, pe de o
parte analizate şi interpretate, pe de altă parte comparate cu ceea ce societatea a
prevăzut înaintea apariţiei lor. Probabil că principala preocupare regăsită în
dezbaterile gânditorilor au fost aceea de a trage învăţăminte din ceea ce s-a
întâmplat şi de a sugera acţiuni viitoare care să permită menţinerea (sau
revenirea) pe un drum al bunăstării. Iată aşadar ceea ce considerăm a fi
motivarea celor care emit ipoteze, bazate pe învăţămintele altora sau,
dimpotrivă, în contradicţie cu ele.

Pagina 4
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

Primul capitol al acestei teze este rezervat prezentării câtorva din

referirile ce se regăsesc în literatura de specialitate asupra comerţului
internaţional şi, în acelaşi timp, a unor puncte de vedere proprii asupra ideilor
conţinute în materialele studiate.
Studiul resurselor bibliografice şi analiza fenomenelor economice
globale din ultima perioadă ne-a permis să evidenţiem următoarea concluzie:
legăturile comerciale internaţionale sunt rezultatul politicilor economice dar, în
acelaşi timp, le influenţează într-o manieră puternică. Ne permitem să sugerăm
că, în plină desfăşurare a crizei economice ce marchează actuala perioadă,
gradul ridicat de cooperare internaţională este rezultat, printre altele, al
dependenţelor comerciale. Uniunile comerciale, vamale, monetare sau de altă
natură obligă statele să realizeze un front comun în procesul de reluare a
creşterii economice iar comerţului internaţional i se recunoaşte rolul de
catalizator al dezvoltării economiei.

Capitolul 2. Comerţul internaţional şi globalizarea

În acest al doilea capitol am prezentat, pe de o parte formele, cauzele şi
etapele globalizării, pe de altă parte efectele acesteia asupra comerţului
internaţional.
Globalizarea, ca atribut al oricărei activităţi umane, a suferit, de-a
lungul istoriei, şi suferă şi în prezent de presiunea suspiciunii. Cetăţenii statelor
puternice consideră ca globalizarea le reduce nivelul de bunăstare în măsura în
care aceasta, bunăstarea, trebuie împărţită cu „ceilalţi”. „Ceilalţi”, adică
cetăţenii statelor mai puţin dezvoltate resping ideea de globalizare pentru că, în
opinia lor, le aduce un nou stăpân susţinut de statutul superior de
competitivitate al economiilor dezvoltate. Gradul de adevăr al celor menţionate
este imposibil de cuantificat în acest moment; cert este că globalizarea
(economică, de exemplu) sau mondializarea (cum este utilizat termenul de către
unii autori) întâmpină greutăţi. Criza economică, ce a creat un puternic
dezechilibru, în anii 2009-2011 şi a cărei evoluţie este încă neclară a generat noi
controverse în raportul globalizare-regionalizare. O primă impresie, neverificată
încă ştiinţific, este că o criză, cel puţin una cu caracter economic, poate produce
efecte la nivel global (mondial), dar lupta împotriva ei se duce la nivel regional.
Principala idee ce rezidă din acest capitol este cea a complementarităţii
globalizare-regionalizare

Capitolul 3. Politica vamală a Uniunii Europene

Acest capitol este dedicat unei analize pragmatice, în bună parte
cuantificabile, a regulilor comerţului internaţional, a poziţiei UE în acest
context şi a dimensiunilor şi orientării geografice a schimburilor comerciale ale
UE.
Pagina 5
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

Într-o primă parte a capitolului au fost prezentate principalele elemente

teoretice de politică vamală. A doua parte a capitolului a fost axată pe analiza
politicii vamale a UE şi a evoluţiei acesteia de-a lungul timpului. Istoricul UE,
analizat în această teză, porneşte de la 25 martie 1957, când şase state (Belgia,
Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda) au semnat Tratatul de la Roma
care înfiinţa Comunitatea Economică Europeană (CEE). În continuarea
capitolului au fost prezentate cele 4 libertăţi fundamentale de mişcare (libera
circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalului) care fac din
Uniunea Vamală un element esenţial al pieţei unice a UE. De asemenea sunt
prezentate o serie de elemente de natură tehnică referitoare la instituţiile
corelate activităţii de comerţ internaţional, la tipurile de regimuri vamale,
precum şi la documentele specifice operaţiunilor vamale. Ultima parte a acestui
capitol a fost rezervată previziunilor asupra derulării pe viitor a politicii vamale
europene.

Capitolul 4. Rolul UE în cadrul negocierilor comerciale internaţionale

Acest capitol a fost rezervat studierii rolului UE în procesul de
integrare regională, pe de o parte, şi în cel de membru şi susţinător al politicii
OMC de extindere geografică şi de eliminare a barierelor comerciale, pe de altă
parte. Odată cu construcţia europeană a crescut şi rolul acesteia în toate
domeniile majore mondiale: comerţ, securitate, protecţie socială, stabilitate
financiară etc.. Din acest motiv Uniunea Europeană a fost nevoită să adopte un
compromis între dorinţa de a contribui la creşterea nivelului de trai a propriilor
cetăţeni şi responsabilităţile asumate ca important actor mondial.

Capitolul 5. Politica comercială şi comerţul exterior al României

În acest capitol se trec în revistă principalele acorduri comerciale ale
României în vigoare înainte de aderare cu scopul de a identifica oportunităţile
oferite ţării noastre de aderarea europeană şi modul în care factorii decizionali
au ştiut, sau nu, să profite de acestea. Datele statistice referitoare la schimburile
comerciale ale României fac referire la perioade care devansează cu mult anul
2007, cel al aderării, deoarece trebuie menţionate eforturile ţării noastre de a se
integra comerţului european şi internaţional şi în afara uniunii. Statutul de
membru al UE aduce, ca prim şi, probabil, principal element, modificarea
cadrului juridic (ce afectează, evident, contractele comerciale), dar nu schimbă
atitudinea României faţă de principiile care stau la baza comerţului
internaţional. Mai mult, statutul României de membru fondator OMC obligă
ţara noastră la respectarea, în primul rând, a legislaţiei OMC şi apoi ale celor
UE în ceea ce priveşte schimburile comerciale internaţionale.

Pagina 6
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

Capitolul 6. Valorificarea de către România a oportunităţilor rezultate din

aderarea la Uniunea Europeană
Aderarea României la UE a condus la schimbări dramatice în politica
vamală şi comercială a României şi de aceea punctul forte al tezei îl constituie
evaluarea cât mai corect posibil a impactului integrării în structurile europene şi
formularea unor posibile direcţii de acţiuni viitoare de natură să conducă la o
mai mare valorificare a acestor oportunităţi. În acest scop au fost prezentate
schimbările induse de aderarea la UE, oportunităţile oferite de acest statut
juridic nou al României, modul de valorificare al acestora, precum şi unele
recomandări bazate pe cunoaşterea directă a mecanismelor europene.
Ultimul capitol este dedicat concluziilor finale.

Concluzii finale
Aşa după cum am menţionat, încă din introducere, vom trece în revistă
principalele concluzii prezentate la fiecare capitol al tezei în parte, concluzii ce
sunt completate cu observaţii generale şi cu unele recomandări sau propuneri de
remediere a unora din aspectele constatate.
În primul capitol, intitulat „Comerţ internaţional şi politici
comerciale”, am identificat trei elemente importante care sunt corelate
comerţului internaţional:
a) beneficiile aduse de comerţul internaţional sunt strâns legate
de tipul de politică comercială, pornind de la cea autarhică până la
cea de liber schimb;
b) comerţul internaţional contribuie la creşterea competitivităţii
prin îmbunătăţirea nivelului productivităţii;
c) teoria avantajului comparativ stă la baza stabilirii relaţiilor
comerciale.
Cu alte cuvinte, schimburile comerciale contribuie la dezvoltarea
economică, aduc beneficii mai mari, prin specializare, în ipoteza veridicităţii
teoriei avantajului comparativ, dar reduc riscul dependenţei şi generează
asumarea implicită a responsabilităţii doar în cazul specializării
intra-industriale.
În acelaşi timp, în cadrul acestui capitol sunt surprinse aspecte
conceptuale referitoare la comerţul internațional şi la evoluţia politicilor
comerciale. Un loc important revine prezentării măsurilor şi instrumentelor
specifice politicii comerciale. Aspectele menţionate au avut la bază consultarea
unei vaste literaturi de specialitate naţionale şi internaţionale care au fost
procesate luând în calcul experienţa practică personală în domeniu.
Teza a continuat cu capitolul al doilea, intitulat „Comerţul
internaţional şi globalizarea”, în care a fost prezentat fenomenul globalizării,

Pagina 7
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

sub aspect comercial, şi relaţia dintre acesta şi regionalizare. Globalizarea, în

viziunea prezentată în această lucrare, nu înseamnă doar posibilitatea de a
exporta mărfuri dintr-o parte în alta a lumii (lucru care, oricum, se întâmplă de
multă vreme) ci este echivalentul unui acord de liber schimb semnat între toate
statele lumii.
Din păcate sau din fericire, depinde de unghiul de abordare, acest fapt
nu se poate petrece în viitorul foarte apropiat. Menţionam că schimburile
comerciale afectează cultura popoarelor, în timp ce dereglementarea completă a
comerţului internaţional poate dăuna economiei statelor mai puţin dezvoltate.
Acesta din urmă este, dealtfel, principalul motiv pentru care OMC şi-a dorit şi
doreşte în continuare implementarea, în primul rând, a regulilor de comerţ şi
abia apoi globalizarea acestuia. Oricum este de menţionat faptul că liberalizarea
comerţului poate deveni efectivă doar în condiţiile în care ea este realizată
concomitent cu întărirea regulilor care guvernează comerţul internaţional.
Este evident că, pentru moment, nivelul de liberalizare a economiilor
naţionale diferă de la stat la stat şi, în consecinţă, globalizarea, în forma sa
finală, este imposibilă pentru moment. Acesta este unul din motivele,
considerăm noi, care contribuie la dezvoltarea sistemelor regionale de comerţ.
Am prezentat ideea de complementaritate globalizare-regionalizare atunci când
vorbim despre comerţul internaţional. Mai mult, considerăm că regionalizarea
reprezintă o etapă premergătoare globalizării şi, în acelaşi timp, utilă şi
necesară. Motivele pentru care susţinem această idee sunt următoarele:
- regionalizarea afectează într-o măsură redusă componenta
culturală a unui stat. În unele cazuri acordurile de integrare
economică regională cuprind ţări din aceeaşi zonă culturală;
- acordurile regionale contribuie mai degrabă la sprijinirea
reciprocă a economiilor statelor semnatare decât la plafonarea şi
specializarea acestora;
- principiul avantajului comparativ, în schimburile comerciale
internaţionale, produce cele mai multe rezultate pozitive în cazul
acordurilor care cuprind un număr relativ mic de ţări;
- omogenizarea stadiului dezvoltării economice este mai uşor
de realizat pe zone relativ restrânse şi apoi, pas cu pas, la nivel
mondial.
Iată, aşadar, principalele motive pentru care am putea numi
regionalizarea ca fiind antecamera globalizării. În acelaşi timp este obligatorie
analiza impactului globalizării asupra tuturor componentelor pentru a evita
pierderea identităţii statelor lumii. Acesta este însă un aspect care nu face parte
din obiectivele prezentei teze.
Ceea ce este însă important de reţinut este faptul că cele două procese
coexistă şi că între ele există un raport de complementaritate. Astfel, acordurile
Pagina 8
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

de integrare economică regională joacă un rol important în atingerea

obiectivului general al GATT-ului privind liberalizarea comerţului
internaţional. La rândul său, în plan multilateral, se negociază regulile specifice
privind condiţiile în care acordurile regionale pot contribui la atingerea
obiectivului general menţionat anterior (a se vedea art. XXIV din GATT).
Numai dacă acele criterii sunt îndeplinite acordurile de integrare economică
regională sunt recunoscute ca având rolul de catalizator în liberalizarea
comerţului internațional.
Totodată în acest capitol sunt prezentate evoluţiile înregistrate la
nivelul GATT şi condiţiile care, în runda Uruguay, au favorizat crearea OMC.
Cunoaşterea acestora, a modului de funcţionare a OMC ca şi a acordurilor
multilaterale şi plurilaterale negociate sub egida GATT/OMC are menirea de a
permite o mai bună înţelegere a regulilor şi principiilor care stau la baza
comerţului internaţional.
Al treilea capitol al tezei, „Politica vamală a Uniunii Europene”, a fost
dedicat analizei Uniunii Europene sub aspectul politicii sale vamale. Într-o
perioadă în care umanitatea, în majoritatea ei, se străduieşte să lase în urmă
conflictele militare şi politice competiţia s-a transferat în domeniul economic şi
în cel comercial. Toate aceste transformări au condus, printre altele, la
regruparea puterii economice pe principii, printre altele, geografice. Născută din
dorinţa de a concentra puterea economică şi dezvoltată mai apoi, după cum
opinează mulţi analişti politici şi economici, ca o contrabalansare a influenţei
dolarului american, Uniunea Europeană şi-a dovedit şi menţinut un statut de
organism coerent, eficient, democratic şi, poate mai presus de toate acestea,
etic. Dorinţa de a conferi pieţei unice europene o forţă economică de prim rang
nu a afectat negativ nici un stat membru. Deciziile adoptate de Comisia
Europeană, legislaţia europeană şi politicile Uniunii Europene au fost concepute
astfel încât să determine dezvoltarea generală a Uniunii şi nu adâncirea
discrepanţelor. Liderii europeni au dovedit, prin măsurile adoptate chiar şi în
perioadă de criză economică, că recunosc importanţa unui principiu pe cât de
simplu pe atât de important: puterea Uniunii Europene stă în puterea fiecărui
stat membru.
Uniunea Europeană reprezintă, probabil, cel mai de succes model de
integrare regională. Construită pe principii solide şi, nu în ultimul rând,
manifestând exigenţă faţă de acceptarea de noi membri UE a reuşit până în
prezent să evite instabilitatea ce ar putea fi generată de eterogenitatea statelor
membre. Probabil că acest fapt este datorat etapelor de pre-aderare ce trebuie
parcurse de statele candidate.
Ca o componentă importantă şi, în acelaşi timp, supusă unuia din
obiectivele principale care au condus la dezvoltarea UE şi anume construcţia
unei pieţe unice, politica vamală comunitară a reuşit să-şi dovedească eficienţa.

Pagina 9
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

Deşi reprezintă mai puţin de 10% din populaţia globului, UE participă la mai
mult de 20% din comerţul mondial. În acelaşi timp comerţul intra-comunitar a
cunoscut o dinamică pozitivă.
Prin prisma celor prezentate putem afirma că, încă de la formarea sa,
UE a tins spre o formă de integrare care se poate constitui într-o etapă decisivă
pe drumul spre globalizare.
În opinia noastră, lăsând la o parte argumentele pro şi contra,
globalizarea nu poate fi realizată fără construcţia unor structuri integrate
regionale care să permită reducerea coeficientului de eterogenitate care
marchează statele lumii. Uniuni economice de genul UE, realizate în diferitele
zone ale globului, ar permite omogenizarea economică sectorială şi ar putea
constitui premisele unui proces de globalizare care să respecte normele de etică
şi echitate care trebuie să marcheze secolul XXI.
Ca o completare la tema studiată, în capitolul patru, intitulat „Rolul UE
în cadrul negocierilor comerciale internaţionale”, se analizează UE nu ca o
structură de sine stătătoare ci ca un element al unei structuri internaţionale.
Astfel, acest capitol a fost dedicat studierii rolului UE în procesul de integrare
regională, pe de o parte, şi în cel de membru şi susţinător al politicii OMC de
extindere geografică şi de eliminare a barierelor comerciale, pe de altă parte.
Odată cu construcţia europeană a crescut şi rolul UE în toate domeniile
majore mondiale: comerţ, securitate, protecţie socială, stabilitate financiară etc..
Din acest motiv Uniunea Europeană a fost nevoită să adopte un compromis
între dorinţa de a contribui la creşterea nivelului de trai al propriilor cetăţeni şi
responsabilităţile asumate ca important „actor” mondial. Situaţia se răsfrânge şi
asupra construcţiei sistemului de schimburi comerciale; ca parte (în calitate de
uniune şi prin statele componente) a OMC, UE şi-a asumat toate obligaţiile care
rezidă din calitatea de membru şi, mai mult, a instituit sistemele de preferinţe
care permit ţărilor în curs de dezvoltare să beneficieze de facilităţi la accesul pe
piaţa europeană. Majoritatea acţiunilor întreprinse de către UE în relaţiile cu
alte state şi în raportul cu OMC subliniază disponibilitatea factorilor decizionali
către construcţia unui cadru comercial internaţional care să fie bazat pe două
principii esenţiale: comerţ echitabil şi sprijinirea statelor mai puţin dezvoltate.
Respectarea acestor principii contribuie esenţial la reducerea tensiunilor
interstatale şi la dezvoltarea generală a schimburilor comerciale prin contribuţia
adusă la dezvoltarea pieţelor incipiente mai degrabă decât exploatarea acestora.
Totodată se poate afirma că structura culturală europeană îşi pune
amprenta şi asupra procesului de conversie către starea de echilibru comercial
mondial.
Prin aspectele prezentate în acest capitol s-a relevat în primul rând
modul în acre obiectivele politicii comerciale comune sunt promovate în cadrul
negocierilor comerciale multilaterale organizate sub egida OMC. Astfel, se
Pagina 10
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

poate constata deschiderea declarată a UE faţă de obiectivul general al OMC de

liberalizare a comerţului internaţional. În promovarea acestui obiectiv UE se
bazează pe două principii importante şi anume; egalitatea de tratament sub
aspectul concesiilor tarifare convenite şi promovarea nevoilor ţărilor mai puţin
dezvoltate prin dimensionarea concesiilor lor tarifare la posibilităţile propriilor
economii.
Un loc important în cadrul capitolului este dedicat rolului UE în
promovarea integrării economice concretizată atât prin evoluţia intracomunitară
cât şi prin multitudinea de acorduri de integrare regională pe care le negociază
în plan internaţional. În afara faptului că a atins poate cel mai înalt grad de
integrare economică existent la ora actuală este de remarcat faptul că UE este şi
iniţiatorul şi promotorul acordurilor transcontinentale de integrare regională
(acordul de liber schimb încheiat cu Mexic şi cel încheiat cu Chile).
Compatibilitatea instrumentelor specifice politicii comerciale comune
cu regulile generale de comerţ este un obiectiv urmărit cu multă atenţie la nivel
european. Practic toate instrumentele de politică comercială adoptate de UE nu
sunt decât o reflecţie adaptată la nivel european a celor convenite prin
negocierile comerciale multilaterale ale OMC şi la care UE reprezintă un pilon
important. Această situaţie face ca politica comercială comună să aibă la bază
regulile şi mecanismele stabilite pentru comerţul exterior favorizând astfel o
integrare coerentă a obiectivelor comerciale europene.
Odată finalizată etapa de prezentare a cadrului general: componenta
ştiinţifică – ce însemnă comerţ internaţional şi care sunt politicile şi
instrumentele utilizate, respectiv componenta pragmatică – ce este UE, cum
funcţionează şi care sunt atributele specifice din punct de vedere al schimburilor
comerciale s-a trecut, în capitolele cinci şi şase, la analiza amănunţită a
comerţului exterior al României şi a modului de abordare a oportunităților
oferite de aderarea ţării noastre la UE.
Astfel, în capitolul 5, care are ca temă „Politica comercială şi comerţul
exterior al României”, am abordat această problematică pe parcursul a două
perioade, respectiv 1950-1989 şi 1990-2006.
Scopul unei asemenea abordări a fost acela de a putea prelucra datele
privind comerţul exterior românesc în perioada în care politicile comerciale
româneşti erau total diferite şi determinate de tipurile de economii existente în
România la datele respective. În activitatea de cercetare desfăşurată în acest
domeniu s-a urmărit să scoatem în evidenţă modul în care, în perioadele
specifice, comerţul exterior românesc s-a desfăşurat cu luarea în considerare a
nevoii de promovare a regulilor internaţionale în materie. Am încercat să
construim astfel platforma pentru a putea identifica impactul privind aderarea
României la UE asupra comerţului nostru exterior. Cercetarea s-a efectuat
utilizând o serie bogată de date statistice şi, după cum am menţionat, pentru o

Pagina 11
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

perioadă de 56 de ani. Pe lângă procesarea datelor statistice am procedat şi la un

studiu aprofundat cu privire la cadrul juridic al relaţiilor externe ale României
urmărind astfel să determinăm modul în care acesta reflectă sau nu deschiderea
României pentru comerţ internaţional în principal prin relaţiile cu UE, cât şi
maniera în care acest cadru juridic a permis dezvoltarea comerţului nostru
exterior cu diverşi parteneri externi.
Principalele elemente caracteristice comerţului exterior al României
până în anul 1989, se referă la:
a) definirea cadrului juridic extern al României cu luarea în
considerare a realităţilor economice şi a priorităţilor politice din
perioada respectivă
Astfel, ca ţară membră CAER, România a urmărit organizarea
activităţilor de comerţ exterior în condiţiile specifice apartenenţei la această
organizaţie prin promovarea comerţului bazat pe clearing/barter. Ceea ce se
poate însă remarca este faptul că România a manifestat concomitent
disponibilitate şi deschidere pentru asigurarea unui cadru juridic extern care să
permită o mai activă prezenţă în comerţul internaţional ca element important în
creşterea competitivităţii produselor româneşti pe pieţele externe. Este astfel
important de remarcat faptul că România devine membru GATT încă din 1971
urmând să poată beneficia în acest mod de concesiile tarifare convenite în plan
multilateral. În acelaşi timp, în 1974 România capătă statutul de ţară în curs de
dezvoltare ceea ce permite ca produsele exportate pe pieţele ţărilor dezvoltate să
devină mai competitive prin beneficierea de scutiri sau reduceri de taxe vamale.
Vocaţia europeană a României nu încetează să se manifeste în această
perioadă prin promovarea unor acorduri bilaterale cu UE cum ar fi: acordurile
tehnice privind comerţul cu unele produse agricole (1969), acordurile succesive
vizând comerţul cu produse textile (începând cu 1976), aranjamentele anuale
specifice comerţului cu produse siderurgice (1978), acordul privind comerţul cu
produse industriale altele decât textile şi siderurgice (1981) şi acordul privind
crearea Comisiei mixte guvernamentale România-UE (1981), reprezentând
recunoaşterea de facto a UE de către România. Doar limitele regimului politic
de la vremea respectivă au făcut ca România să rateze stabilirea de relaţii
diplomatice cu UE (1987). Relaţiile economice cu UE erau în acea perioadă
puternic influenţate de aspecte politice, cum ar fi spre exemplu respectarea
drepturilor omului în România.
b) schimburile comerciale care au evoluat în conformitate cu
definirea cadrului juridic şi cu priorităţile privind dezvoltarea
economie naţionale
Astfel, dacă în prima parte a perioadei asistăm la o pondere importantă a
comerţului cu ţările membre CAER (66,8%), în perioada 1975-1980 comerţul
cu ţările din afara CAER a devenit mai important (55%, respectiv 59%). După
Pagina 12
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

această evoluţie, măsurile de austeritate impuse pentru plata datoriei externe au

făcut ca importurile, în special în relaţiile cu ţările cu economie de piaţă să
scadă dramatic. Se poate, astfel, uşor constata că excedentele comerciale
înregistrate în relaţia cu UE în perioada 1980-1988 au reprezentat o pondere
covârşitoare a resurselor financiare pentru plata datoriei externe a României. În
ce priveşte cealaltă etapă luată în considerare, respectiv 1990-2006, se impune a
fi precizat faptul că schimbările dramatice ca urmare a evenimentelor din
decembrie 1989 şi-au pus amprenta în mod serios asupra reorientării spre UE a
relaţiilor noastre comerciale. Se poate constata că după stabilirea de relațiile
diplomatice cu UE în anul 1991, asistăm la negocierea unui cadru juridic
bilateral necesar noilor condiţii. Practic în această perioadă se finalizează
negocierea Acordului de comerţ, cooperare economică şi comercială, Acordului
european de asociere precum şi a Tratatului de aderare a României la UE. Acest
cadru juridic nou asigură liberalizarea fără precedent a schimburilor comerciale
bilaterale. Aderarea României la UE s-a produs la 1 ianuarie 2007, când asistăm
la implementarea şi în România a celor patru principii ale pieţei interne privind
libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor. Tot în
această parte a perioade de referinţă au fost negociate în pan extern o serie de
acorduri de liber schimb în relaţiile cu: AELS, CEFTA, Moldova, Israel, Turcia
ş.a..
În aceste condiţii, comerţul exterior românesc se reorientează spre ţările
cu care România a promovat asemenea acorduri, ele devenind parteneri pentru
cca. 80% din comerţul nostru. UE capătă o importanţă tot mai mare în
schimburile noastre comerciale chiar dacă, urmare a diferenţei de
competitivitate, se înregistrează solduri negative ale balanţei comerciale.
Important de reţinut sunt constatările că UE devine de departe principalul nostru
partener exterior şi că ritmurile exporturilor şi importurilor sunt ridicate, dând
speranţa unui echilibru în dinamica acestora.
Contribuţia cea mai importantă a tezei la evaluarea impactului aderării
la UE asupra politicii comerciale a României este definită în capitolul 6 intitulat
“Valorificarea de către România a oportunităţilor rezultate din aderarea la
Uniunea Europeană”. După ce au fost identificate principalele modificări
intervenite în politica comercială a României ca urmare a aderării la UE, am
procedat la evaluarea modului în care acestea au influenţat comerţul exterior
românesc. Pe baza activităților de cercetare, luând în considerare aspectele şi
datele statistice utilizate în cuprinsul tezei, a fost identificat, pentru fiecare
modificare, impactul aderării după cum urmează:
1. Eliminarea tuturor obstacolelor tarifare şi netarifare din calea
comerţului reciproc a condus la evitarea oricărei discriminări de
tratament pentru produsele româneşti din punct de vedere al taxelor
vamale la importul în UE în raport cu taxele vamale aplicate în

Pagina 13
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

relaţiile cu celelalte state din regiune. Se asigură pe această bază o

competitivitate crescută exporturilor româneşti în condiţiile în care
preţurile obţinute se situează la niveluri similare. În caz contrar
exportatorii români ar fi trebuit să plătească, prin reducerea
corespunzătoare a preţurilor, circa 3 miliarde de euro/an
reprezentând diferenţele de taxe vamale calculate la un volum anual
al exporturilor în UE (în perioada 2007-2011) de circa 20 de
miliarde euro şi un nivel mediu al taxelor vamale de 15% (produse
agricole şi industriale).
Analizând evoluţia comerţului cu UE se constată creşterea
acestuia imediat după aderare ca efect al extinderii gradului de
liberalizare. Dacă în primii ani de la aderare asistăm la deficite
importante în balanţa comercială a României, ca urmare a unei
creşteri mai dinamice a exporturilor româneşti (+88%) faţă de
importuri (+55%) soldurile pasive se consolidează anual la un nivel
de 7 miliarde euro. Această evoluţie reflectă într-o oarecare măsură
starea economiei româneşti care nu are nivelul de competitivitate
european, precum şi gama restrânsă de mărfuri produse în România.
Cert este însă că dacă ritmul exporturilor va continua să fie mai
accelerat decât cel al importurilor se poate ajunge la un echilibru
dinamic al schimburilor comerciale reciproce.
Ceea ce este evident este de asemenea faptul că prin liberalizarea
completă a comerţului reciproc asistăm la consolidarea rolului UE
de principal partener comercial al României.
2. Adoptarea tarifului vamal comun a condus la un grad mai
mare de liberalizare a importurilor româneşti de produse industriale
şi la o uşoară creştere a protecţiei tarifare pentru produsele agricole.
Utilizarea tarifului vamal comun, permite vămuirea mărfurilor în
orice punct de trece a frontierei pe teritoriul vamal al UE, fiind
astfel nevoie de o abordare comună a procesului de vămuire.
3. Politica comercială a României devine o politică comună la
nivelul UE, ceea ce conduce la transferul competenţelor în materie
de la nivel naţional la nivel comunitar. O asemenea modificare nu
presupune însă că România nu mai participă la elaborarea politicii
comerciale comune. În teză sunt prezentate cel puţin trei niveluri de
implicare a autorităţilor române în acest proces: la nivelul
experţilor, al ambasadorilor şi al miniştrilor în cadrul Consiliului.
Se poate constata astfel, că România, ca orice stat membru, poate
determina anumite decizii în materie de politică comercială, în
situaţii în care dispune de o strategie clară în materie şi de

Pagina 14
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

reprezentanţi competenţi care să promoveze aspectele menţionate în

strategie.
4. Trecerea României din poziţia de ţară beneficiară de
preferinţe vamale la aceea de ţară donatoare de preferinţe, are mai
mult impact asupra exporturilor româneşti pe pieţele ţărilor
dezvoltate. Este de remarcat însă că aceste preferinţe au fost
înlocuite şi îmbunătăţite în cazul ţărilor dezvoltate din Europa prin
negocierea acordurilor de integrare economică regională (Acordul
de liber schimb cu ţările AELS, Tratatul de aderare la UE). În
relaţia cu ţările în curs de dezvoltare, impactul este mai degrabă
pozitiv întrucât pe această cale importatorii români pot avea acces
în condiţii preferenţiale la materii prime şi materiale care reprezintă
ponderea exporturilor acestor ţări. Impactul acordării de preferinţe
vamale pentru ţările în curs de dezvoltare este analizat în contextul
în care prealabil aderării la UE, România participa la Sistemul
Global de Preferinţe Comerciale care funcţiona pe bază de
reciprocitate între aceste ţări.
5. Prin adoptarea politicii comerciale comune în contextul
aderării României la UE, acordurile externe în materie de relaţii
economice au fost înlocuite cu instrumentele juridice negociate de
UE. În acest context, unul din elementele importante ale tezei
constă în identificarea principalelor acorduri de integrare economică
regionale încheiate de UE şi evaluarea modului în care exportatorii
români au valorificat oportunităţile apărute. Procedând la o analiză
comparativă profundă a evoluţiei comerţului românesc cu ţările
partenere respective şi a comerţului UE s-au putut constata, în
principal:
 în cazul ţărilor cu care România, înainte de aderare,
avea încheiate acorduri de integrare economică regională,
exporturile româneşti au avut mai degrabă o evoluţie pozitivă
(AELS, Israel, Turcia, Moldova etc.). Aceasta demonstrează
că urmare acordurilor încheiate de UE cu aceste ţări,
concesiile tarifare erau mai extinse şi exportatorii români au
ştiut să valorifice o astfel de situaţie.
 în cazul ţărilor din Balcani, chiar dacă România avea
încheiate acorduri preferenţiale, aderarea nu a adus neapărat o
îmbunătăţire a comerţului datorită atât potenţialului redus cât
şi datorită situaţiei de oarecare instabilitate în regiune
(Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Serbia şi chiar Albania).
 în cazul ţărilor cu care România nu avea acorduri de
integrare regională anterior aderării dar cu care UE negociase

Pagina 15
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

deja un asemenea cadru juridic (Maroc, Algeria, Tunisia,

Egipt, Iordania, Chile, Mexic, Africa de Sud) se constată că
exporturile româneşti, cu excepţia celor destinate Mexicului,
nu au avut o evoluţie pozitivă. Este cel mai elocvent exemplu
că exportatorii nu au valorificat noile concesii tarifare oferite
în urma aderării şi ca autorităţile române nu au implementat o
strategie specifică de promovare a exporturilor pe aceste pieţe
şi de diseminare a informaţiilor privind oportunitățile apărute.
6. Aderarea României la UE a condus la creşterea capacităţii de
apărare faţă de practicile comerciale neloiale în raport cu care doar
Comisia Europeană este competentă să facă propuneri de măsuri
pentru combaterea lor (măsuri antidumping, măsuri de salvgardare,
taxe de compensaţie). În lucrare sunt prezentate astfel de măsuri
adoptate de UE în relaţiile cu ţările terţe şi care asigură o protecţie
adecvată la nivelul întregii pieţe interne, inclusiv a pieţei româneşti.
Impactul pozitiv al unei asemenea situaţii este şi mai evident dacă
luăm în considerare că înaintea aderării la UE, România nu a
adoptat nici o măsură antidumping.
Având în vedere aspectele rezultate din cercetarea realizată în
elaborarea tezei de doctorat rezultă foarte clar că aderarea României la
UE a avut mai degrabă un impact pozitiv asupra comerţului românesc
mai ales dacă ne referim la schimburile comerciale cu UE şi cu ţările cu
care, anterior aderării, România avea deja încheiate acorduri de integrare
economică regională. Nu acelaşi lucru este valabil în cazul comerţului
cu ţări care nu aveau astfel de acorduri cu România. În această situaţie
specifică se constată lipsa unei evoluţii pozitive pe fundalul
necunoaşterii noilor oportunităţi şi a absenţei unei strategii specifice de
promovare a exporturilor pe pieţele respective.
Pentru asigurarea unei şi mai bune valorificări a tuturor
oportunităţilor oferite de aderarea României la UE, am considerat
important să facem unele recomandări, respectiv:
 elaborarea unei strategii de promovare a exporturilor
româneşti care să ia în considerare modificările de politici
comerciale determinate de aderarea României la UE;
 asigurarea unei reprezentări eficiente în organismele
comunitare competente pentru politici comerciale. În acest sens,
este nevoie de o imagine pe termen mediu şi lung cu privire la
interesele României în materie de comerţ exterior care să poată fi
promovată de reprezentanţii României;
 desemnarea pe criterii profesionale a reprezentanţilor noştri la
dezbaterile din cadrul UE care să dispună de calităţile necesare de
Pagina 16
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

negociatori internaţionali, de background-ul profesional necesar şi

de condiţii de pregătire specifice în materie;
 elaborarea unor strategii sectoriale de dezvoltare pe
principalele domenii economice de interes, oferind astfel
reprezentanţilor români posibilitatea să promoveze priorităţile
româneşti în adoptarea de către Comisie a mandatelor de negocieri
internaţionale şi a măsurilor de apărare comercială.
Se impune astfel o concluzie care transcede subiectului principal al
tezei: concretizarea intereselor comerciale ale României, atât în sectorul
domestic cât şi, cu atât mai mult, în cel extern, trebuie să beneficieze de o
strategie pe termen lung, fermă, coerentă şi flexibilă pentru a putea face faţă
provocărilor care, urmare a dinamismului care marchează noul mileniu, sunt din
ce în ce mai dure şi mai dese. Cei care sunt responsabili de dezvoltarea şi
implementarea sistemului comercial european în România trebuie să utilizeze,
pe de o parte experienţa specialiştilor care au activat sau mai activează în
domeniu, pe de altă parte să identifice, să adapteze şi să utilizeze rezultatele
cercetărilor teoretice şi empirice ale celor care studiază acest fenomen.
Într-o lume care, din prea mult avânt, a pierdut direcţia de mers pe
calea bunăstării şi se află într-o criză care presează şi îngenunchează mari state
ale lumii, orice greşeală riscă să declanşeze o reacţie în lanţ, un ansamblu de
domino care nu ştim unde se va opri şi câte ţări poate afecta. De aceea trebuie
considerate aspectele demonstrat pozitive ale globalizării şi cele ale
regionalizării. Poate că, mai mult decât am menţionat în capitolele anterioare,
regionalizarea trebuie privită nu doar ca o etapă a globalizării ci ca o parte a ei.
Nu trebuie construite sisteme mondiale, comerciale sau de altă natură, în care
statele lumii să fie părţi individuale, caz în care sistemul ar fi puternic eterogen
ci, probabil, este mai indicat să se creeze sisteme regionale care, în timp, se pot
omogeniza mai uşor şi care la rândul lor au şansa de a crea o structură mondială
mai puţin eterogenă.
Aceasta este probabil, prin prisma comerţului internaţional, explicaţia
apariţiei şi a rezistenţei în timp a acordurilor comerciale regionale în condiţiile
în care multe din statele semnatare susţin globalizarea sub toate aspectele ei.
România trebuie să fie conştientă de aceste tendinţe şi trebuie să fie
pregătită pentru schimbările ce vor urma. Până atunci integrarea în UE rămâne
un deziderat ce trebuie împlinit într-un timp cât mai scurt şi printr-o utilizare
coerentă a eforturilor cetăţenilor României şi a resurselor ce ne sunt puse la
dispoziţie de comunitatea europeană.
Parte a eforturilor depuse pentru elaborarea prezentei teze a fost
rezervată analizei şi interpretării datelor obţinute în urma unei activităţi intense
şi susţinute de documentare. Ceea ce considerăm a fi un plus calitativ, superior
altor abordări este paleta mai largă de resurse utilizate pentru evidenţierea

Pagina 17
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

acestor date, reprezentarea lor grafică şi crearea unui sistem original de

comparare a dinamicii. Este necesar să menţionăm rolul, deocamdată insuficient
evidenţiat, pe care îl are utilizarea indicelui de globalizare în analiza sistemelor
de relaţii de natură comercială sau de altă natură care se construieşte între
statele lumii.
În final trecem în revistă cele mai importante contribuţii pe care
prezenta teză de doctorat le aduce literaturii de specialitate.
În primul capitol am evidenţiat faptul că statele nu sunt definite de un
singur tip de politică comercială şi că aceasta poate depinde de partenerii
comerciali. Totodată am subliniat că principiul conform căruia productivitatea
este stimulată de eliminarea barierelor comerciale trebuie acceptat sub rezerva
eliminării diferenţelor de natură salarială. Nu în ultimul rând trebuie menţionată
observaţia că avantajul comparativ conduce la dezvoltarea economică doar în
situaţia în care specializarea este intra-industrială sau în cazul evident al
specializării bazate pe resursele naturale.
Capitolul al doilea conţine o analiză, sperăm, pertinentă a relaţiei
regionalizare-globalizare (din punct de vedere al schimburilor comerciale, dar
nu numai). În prezenta lucrare susţinem nu numai ideea de complementaritate,
cel puţin la momentul actual, ci si ideea condiţionării etapei de globalizare de
parcurgerea celei de regionalizare. Motivele, menţionate în capitolul al doilea,
sunt următoarele:
- regionalizarea afectează într-o măsură redusă componenta
culturală a unui stat. În unele cazuri acordurile comerciale regionale
cuprind ţări din aceeaşi zonă culturală;
- acordurile regionale contribuie mai degrabă la sprijinirea
reciprocă a economiilor statelor semnatare decât la plafonarea şi
specializarea acestora;
- principiul avantajului comparativ, în schimburile comerciale
internaţionale, produce cele mai multe rezultate pozitive în cazul
acordurilor care cuprind un număr relativ mic de ţări;
- omogenizarea stadiului dezvoltării economice este mai uşor
de realizat pe zone relativ restrânse şi apoi, pas cu pas, la nivel
mondial.
Capitolele al 3-lea şi al 4-lea ale tezei prezintă o abordare de natură,
mai degrabă tehnică, cu rol de evidenţierea a poziţiei istorice a UE atât în ceea
ce priveşte volumul şi orientarea geografică a schimburilor comerciale cât şi
poziţia faţă de OMC, organism care reglementează comerţul internaţional la
dimensiuni aproape globale. Scopul urmărit în elaborarea acestor două capitole
a fost, pe de o parte, de a crea o bază de comparaţie, pe de altă parte de a
identifica poziţia UE faţă de probleme de natură comercială şi vamală şi a

Pagina 18
 Caba Ştefan – Teză de doctorat - Rezumat

modela, astfel, cadrul general care, începând cu 2007, delimitează politicile

comerciale şi vamale ale României ca stat membru.
Capitolul 5 prezintă o analiză a evoluţiei României în perioada 1950-
2006 atât din punct de vedere a statutului juridic cât şi din cel al volumului şi
orientării geografice a schimburilor comerciale. Ceea ce am reuşit să
evidenţiem, prin reprezentări tabelare şi grafice, este modul în care modificările
de statut juridic şi cele de organizare politică şi statală au influenţat volumul şi
orientarea comerţului exterior. Una din concluzii este aceea că organismele
guvernamentale responsabile nu au reuşit să construiască sistemul care să
permită României să profite din plin de avantajele oferite de deschiderea şi
sprijinul oferit de diferitele structuri occidentale, rămânând încă oportunități
care nu au fost suficient valorificate.
Cel de-al şaselea capitol şi, dealtfel, cel mai important din întreaga teză
conţine informaţii despre schimbările intervenite în politica vamală şi
comercială odată cu aderarea României la UE şi oportunităţile oferite de această
aderare. Datele incluse în acest capitol şi reprezentarea grafică a acestora
evidenţiază, pe lângă preconizările ante-aderare ale analiştilor economici, o
cuantificare a ceea ce ar fi trebuit să obţinem (din punct de vedere comercial) şi
ceea ce am obţinut după aderare. Un factor perturbator al acestei analize a fost
reprezentat de criza economică instaurată în 2008, criză la care statele europene
au făcut faţă în mod diferit. Este de remarcat faptul că în urma aderării
României la UE se constată o dinamizare a comerţului nostru cu celelalte ţări
membre, în cadrul căruia se înregistrează un ritm mai rapid al exporturilor
româneşti în raport cu importurile. De asemenea s-a scos în evidenţă că în
relaţiile cu ţările cu care România a avut acorduri de integrare economică
regională înainte de aderare se înregistrează evoluţii pozitive ca urmare a sferei
de acoperire mult mai largi a liberalizării prevăzute de acordurile UE cu ţările
respective.
Măsurile care au fost identificate pentru o mai bună valorificare a
oportunităţilor oferite de aderare vizează elaborarea unor strategii globale şi
sectoriale care să permită promovarea priorităţilor româneşti stabilite prin
aceastea în dialogul care se desfăşoară sub egida organismelor internaţionale.
Selectarea şi formarea resurselor umane care ne reprezintă în dialogul cu UE
sunt de asemenea acţiuni care ne vor permite să devenim mai eficienţi în acest
domeniu.

Pagina 19
Oportunităţile comerciale şi vamale oferite de aderarea României la Uniunea Europeană.
Impact asupra comerţului exterior românesc

Bibliografie selectivă
Tratate
1. Anderson, K.; Martin, W. (2006), Agriculture, Trade, and the Doha Agenda,
London, Washington: Palgrave Macmillan, the World Bank
2. Berinde, M. (2004), Regionalism şi multilateralism în comerţul
internaţional, Ed. Universităţii din Oradea
3. Berinde, M. (2009), „Uniunea Europeană şi integrarea economică
regională”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti
4. Bilal, S. (2007), The Economics of International Trade, Brussels
5. Drăgan, Gabriela (2008), Fundamentele comerţului internaţional, Ed. ASE
6. Filipenko, A. (2006), The Nature of the Economic Globalization, Hoover
Capitole din cărţi
1. Ciupagea, C. coord. (2004), Evaluarea costurilor şi beneficiilor aderării
României la UE, Studiul nr. 12, Institutul European din România, Bucureşti
2. Kerr, W. (2007), Introduction to trade policy, în William Kerr , James
D.Gaisford coord. - Handbook on International Trade Policy, E. E. Publishing
3. Scholefield, R., Gaisford, J. (2007), Export taxes: how they work and why
they are used, Handbook on International Trade Policy, E. E. Publishing
Articole
1. Antoniadis, Antonis (2007), The European Union and WTO law: a nexus of
reactive, coactive, and proactive approaches, World Trade Review, no. 6
2. Emran, M., Stiglitz, M., Joseph E. (2005), On selective indirect tax reform in
developing countries, Journal of Public Economics 89
3. Jan Pronk (2006), Trade Liberalization: A Political Approach , Economic
Journal, 98, 19-116
4. Jovanovics, M.N. (2005), European integration Limits and Prospects,
Northampton, MA, USA
5. Killick Tony (2010), The Adaptive Economy: Adjustment Policies in Small,
Low- Income Countries. Economic Development Institute of the World Bank,
EDI Development Institute (ODI)
6. Olaru L., (2005), Dinamica ascendentă a comerţului internaţional în 2003 şi
2004, Tribuna economică, nr.12, p.77-79
7. Sbragia, Alberta (2010) - The EU, the US, and trade policy: competitive
interdependence in the management of globalization, Journal of European
Public Policy, 17:3
Site-uri internet
1. *** http://europa.eu
2. *** www.customs.ro
3. *** www.wto.org
4. ***www.eustudies.org
Pagina 20