Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

PROGRAM POST - UNIVERSITAR

CONVERSIE PROFESIONALĂ

EDUCAȚIE TIMPURIE

JOCUL DIDACTIC
IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA PREȘCOLARILOR

STUDENT: BARBU ( DOBRE ) ROXANA MIRABELA

ANUL 1
SEMESTRUL 1
IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC
ÎN
DEZVOLTAREA PREȘCOLARILOR

Jocul didactic reprezintă activitatea prin care copilul învață să cunoască lumea
reală, să se adapteze solicitărilor ei, să acționeze cu încredere și curaj, să accepte
succesul dar și înfrângerea. Este motorul unui program preșcolarde succes.
Jocul este activitatea care da specific copilăriei și care își găsește motivația și
împlinirea în sine însuși. Spre deosebire de învățare, nu țintețte în mod explicit
obținerea de noi cunoștințe sau alte produse ale învățării iar în comparație cu munca,
jocul nu are ca finalitate obținerea unor bunuri materiale.
Prin joc i se oferă copilului posibilitatea de a se dezvolta în plan social,
emoțional intelectual și ceea ce este deosebit de important, îi dă posibilitatea să se
cunoască pe sine.
Jocul devine ,,didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii de
învățare copilul este adus în situația de a-și utiliza energiile și potențialul psiho-fizic
pentru a-și optimiza parametrii comportamentali.
Termenul 'didactic', asociat celui de joc, accentuează latura instructivă a
activității care devine, în mod necondiționat, parte integrantă a acestuia și se
concretizează printr-un anumit volum de cunoștințe, de acțiuni obiectuale și mintale pe
care le solicita. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic
favorizează atât aspectul informativ al procesului de învățământ cât și aspectul
formativ al acestuia.
Ca metodă, procedeu și mijloc de formare și dezvoltare a personalității copilului
preșcolar în grădiniță, jocul se găsește cu preponderentă în programul zilnic, facilitînd
o mare parte din învățarea didactică.

Jocul apare ca mijloc principal de fundamentare a activității copilului


prescolar. El influențeză întrega conduită a activității copilului, îl ajută să
socializeze în mod progresiv, și să se inițieze în cunoașterea lumi fizice, a
mediului social și cultural căruia aparține, a comunicării orale și a limbajului citit
– scris.
Prin caracter și conținut, jocurile sunt foarte numeroase și variate. Ele,
clasifică astfel:
- jocuri libere spontane ințiate de copii
- jocurile didactice sau dirijate.
Jocurile didactice sau dirijate contribuie la realizarea sarcinilor instructiv
educative în gradiniță. Ele facilizeaza procesul de asimilare , fixare și consolidare
a cunoștințelor iar caracterul formativ influentează dezvoltarea copilului. Ceea ce
caracterizează în esență jocul didactic este ca el îmbină într-un tot unitar și
armonios atât sarcini specifice jocului cît și sarcini și funcții specifice învățării.
În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc
de instruire și educare a copiilor, fiind folosit pentru a forma sau consolida
anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi.

SCOPUL JOCULUI DIDACTIC


Jocul didactic are drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un
domeniu, pe de alta parte are scop de sporire a interesului pentru activitatea
respectivă prin uttilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului,
facilizează atingerea scopului formativ-educativ urmârd, și împreună cu celelalte
activități frontale, exercită o puternică influență a copilului în vederea pregătirii
sale pentru școală.
Prin conţinutul, forma şi funcţionalitatea pe care o are, jocul nu poate fi
confundat cu nici o altă formă de activitate educativă şi nici nu este în măsură să
suplinească pe vreuna din ele. Practica a dovedit că jocurile, în nenumăratele lor
variante, pot fi folosite în scopul educării cu succes a copiilor de vârstă preşcolară.
Cerinţele şi metodica desfăşurării unui joc didactic sunt:
- introducerea în activitate;
- prezentarea şi intuirea materialului;
- anunţarea temei activităţii;
- explicarea şi demonstrarea jocului;
- executarea jocului didactic de către copii;
- complicarea jocului didactic;
- încheierea jocului didactic.
Indiferent de grupa la care se desfăşoară jocul didactic, educatoarea trebuie să
insiste asupra descrierii acţiunilor jocului în succesiunea lor firească, indicării felului
în care se întrebuinţează materialul didactic, să precizeze sarcinile ce revin copiilor în
timpul jocului, să formuleze clar regulile jocului. Toate acestea trebuie făcute precis şi
concis, evitându-se excesul de verbalizare, educatoarea întrebuinţând un limbaj
simplu, însoţit de gesturi şi mimică adecvată. Educatoarea este obligată, ori de câte ori
constată abateri de la jocul didactic, să ceară copiilor să repete acţiunile respective şi
să le îndeplinească corect. Numai respectând toate aceste precizări, jocul îşi atinge
scopul şi obiectivele propuse.
În timpul jocului, educatoarea va fi un mediator în ceea ce priveşte stabilirea
relaţiilor corespunzătoare între partenerii de joc, având în vedere creşterea treptată a
ritmului de joc, evitarea pauzelor, a timpilor morţi, a intervenţiilor inerţiale pentru a
ridica pulsul jocului.
Educatoarea trebuie să-şi dozeze la maximum intervenţiile, pentru ca atât jocul
didactic, cât şi jocul-exerciţiu să nu-şi piardă cursivitatea. Educatoarea, pe tot
parcursul desfăşurării jocului, nu trebuie să piardă nici un prilej de a interveni în
acţiunile copiilor prin forţa cuvântului, a mimicii, a gesticulaţiei sugestive pentru a
stimula sau corecta atitudinea. Ea trebuie să aibă în vedere că fiecare joc didactic sau
joc-exerciţiu să se remarce prin finalitatea specifică.

ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN DEZVOLTAREA COPILULUI

 Contribuția jocului didactic la dezvoltarea intelectuală a copilului


Prin joc, copilul dobândește noi cunoștințe și își dezvoltă imaginația. La nivelul
formării operațiilor mentale, fiecare mecanism cognitiv oferă materialul de prelucrare
și pregătește dezvoltarea mecanismului ulterior.
Dezvolarea inițială la nivelul senzațiilor și percepțiilor, va pregăti apariția
reprezentărilor și a gândirii, apoi a imaginației. Imitarea unei surse concrete este
sccedată de recombinarea reprezentărilor care la rândul ei este urmată de completarea
creatoare, personală, a fiecărui copil. Memorarea involuntară în timpul jocului este o
etapă de trecere pentru memorarea voluntară ( regulile jocului).
În cadrul jocului didactic, se fixează unii teremeni lexicali fundamentali, se
corectează și se îmbunătățește pronunția, se cristalizează anumite structurigramaticale,
însuțirea unor substantivecare denumesc obiecte sau feniomene din mediul
înconjurător. Copilul, prin joc este încurajat să-și dezvolte imaginația, îți exprimă
impresiile, părerile, dorințele.
 Contribuția jocului la dezvolatarea morală a copilului
La vârsta preșcolară, copilul nu poate face diferența între bine și răuși nu été
capabil să înțeleagă valorile de referință. Se urmărește formarea sa în virtutea valorilor
pozitive și îndepărtarea sau corectarea celor negative.
Jocurile exercitiu, jocurile de rol, cele de imaginație, jocurile cu reguli, oferă
copilului posibilitatea de a oprera cu principalele valori morale aplicțnd norme și
reguli.
 Contribuția jocului la dezvoltarea fizică a copilului
Prin joc, copilul își descarcă energia, își întărește organismul. Vîrsta preșcolară se
caracterizează prin dinamism, copilul este activ, îăi coordonează bine mișcările de
bază, mersul este sigur, exersează alergarea.
Jocul este un bun mijloc de exersare a capacității de exprimare și dezvoltarea a
creativității. La baza acestuia găsim fantezia și puterea de formare. În strânsă legătură
cu activarea fanteziei, în cadrul jocului este și potențialul de folosire a libertății, putând
schimba regulile vechi de joc și defini altele noi.
În același timp este permisă utilizarea variată a mijloacelor de expresie prin
folosirea elementelor paraverbale ( ton, ritm), sau a formelor nonverbale ( mimică,
gestică, comportament).
- Valori formative ale jocului
- Dezvoltă spiriitul de observație și de investigație ;
- Dezvoltaă gândirea logică, creativă ;
- Cultivă imaginația ;
- Dezvoltă memoria ;
- Formează conduită morală ;

Jocul este o activitate dominantă la vârsta preșcolară, fapt demonstrat de modul


în care polarizează celelalte activități din voința copilului, după durata și ponderea sa,
după eficiența în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai importante
modificări în psihicul copilului.
Ca principală și vitală activitate a preșcolarilor, jocul didactic își vădește
valențele integratoare putându-se desfășura în toate etapele și activitățile din grădiniță.
Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învățare,
deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de cunoștințe și formarea unor capacități de
cunoaștere.
În jocul didactic sunt implicate ca procese psihice, gândirea cu operațiile ei :
analiza, sinteza, comparația, generalizarea, memoria, atenția și spiritul de observație,
voința, imaginația și limbajul. Jocul didactic este un tip de joc prin care se
consolidează și se verifică cunoștințele însușite de copii. Jocul didactic are o
componentă informativă și una formativă. Jocul didactic are și valoare educativă :
- Influențează comportamentul copiilor ; mai ales prin intermediul regulilor
aceștia învață conduita civilizată ;
- Se realizează o formă de socializare a relațiilor.
- Specificul jocului didactic
Jocul didactic trebuie să îmbine permanent trăsăturile sale de joc cu specificul de
activitate didactică.
COMPONENTELE JOCULUI DIDACTIC SUNT :
- Conținutul jocului ;
- Sarcina de joc ;
- Elemente de joc sau acțiunea de joc ;
- Regulile jocului.
1. Conținutul jocului
Este constituit din cunoștințele anterioare ale copiilor, însușite în cadrul
activităților comune cu întreaga grupă, cunoștințe din domenii diferite, iar jocul
didactic are menirea de a le verfica și consolida.
2. Sarcina didactică
Poate să apară sub forma unei probleme de gândire, de recunoștere, denumire,
reconstituire, comparație, ghicire. Ea, este defapt problema intelectuală centrală, pe
care copiii trebuie să o rezolve.
3. Elementele de joc
Ele reprezintă mijloace prin care jocul devine o activitate plăcută, distractivă și
cuprinde momente de așteptare, aplauze, ghicirea, întrecerea, mișcarea, surpriza,
mișcări imitative.
4. Regulile jocului
Ele concretizează sarcina didactică, arată cum poate fi rezolvată problema
intelectuală.

ORGANIZAREA ȘI DESFAȘURAREA JOCULUI DIDACTIC


Jocul didactic este o activitate de învățare dirijată, care îmbină elementul
instructiv-educativ cu cel distractiv. Jocul este în același timp și metodă didactică. El
se poate desfățura ca activitate comună, dar și ca secvență în cadrul altui tip de
activitate.

ETAPELE JOCULUI DIDACTIC


1. Introducerea în activiate
2. Anunțarea temei și a obiectivelor urmărite
3. Desfășurarea activității
4. Jocul de probă
5. Executarea jocului ( exemplificarea)
6. Varintele de joc ( exemplificare)
7. Incheierea jocului
1. Introducerea în activitate
Ea presupune captarea atenției copiilor și stimularea interesului pentru activitate.
Acestă etapă se poate realiza prin diferite proocedee cum ar fi :
- Folosirea unor scurte povestiri
- O surpriză, o noutate
- Scurte dialoguri pe tema jocului
- Ghicitori sau versuri
- Prezentarea materialului didactic folosit
- Introducerea unui personaj ( marioneta, siluetă)
- Prezentarea unor elemente care vor constitui elemente importante în joc, în
funție de connținutul și tema abordată ;
- Reactualiazare cunoștintelor
- Exemplificare

2. Anunțarea temei și a obiectivelor urmărite


Educatoarea va anunța direct titlul jocului, precum și obiectivele urmărite, pe
înțelesul copiilor
3. Desfășurarea activității
Educatoarea va explica acțiunea jocului astfel încât să fie bine înțeleasă de copii.
Indicațiile privind desfășurarea activității să fie clare, corecte, precise, să fie
conștientizate de către copii și să le creeze o motivație pentru activitate. Paralel cu
explicarea jocului, se prezintă sarcinile și regulile jocului. Regulile de joc trebuie să fie
epxplicate clar și să se urmărească respectarea lor de către copii. După explicarea
jocului, pentru a constata dacă copii au înțeles se desfășoară jocul de proba.
4. Jocul de probă
Jocul de probă este o etapă impotantă înainte de a trece la desfășurarea propriu –
zisă a jocului. Practic, prin jocul de probă se constată, în ce măsură preșcolarii au
înțeles succesiuena etapelor de joc și modul de aplicare a regulilor
5. Executarea jocului
Educatoarea va da semnalul de începere a jocului, urmărind atât îndeplinirea
sarcinilor, cât și respectarea regulilor de joc. Vor fi sprijiniți copii care nu pot îndeplini
sarcina de joc. Jocul va fi stimulat prin elemente de joc care vor crea și o atmosferă
plăcută.
Sarcinile de joc trebuie gradate ca dificultate și complexitate. Educatoarea
urmărește desfășurarea jocului, stimulează copii să participe la activiate în număr cât
mai mare.
Ritmul și intensitatea jocului trebuie să crească treptat. Educatoarea trebuie să
antreneze cât mai mulți copii în joc, să îi sprijine, dacă este cazul în realizarea
sarcinilor, sau mânuirea corecta a materialului.
6. Incheierea jocului
Această etapă se poate realiza prin mai multe procedee :
- jocuri libere cu materiale și jucăriile folosite în joc,
- interpretarea unui cântec sau recitarea unor poezi la tema jocului,
- acțiuni impuse de tema jocului ( strângerea materialelor, finalizarea unpr lucrări
practice).
Se vor face aprecieri asupra desfășurări jocului și asupra atitudinii copiilor în
timpul jocului.
În organizarea şi desfăşurarea activităţilor structurate pe jocul didactic trebuie să se
ia în considerare următoarele condiţii:
 jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi
sarcinile ei;
 să fie pregătit de către educatoare, în direcţia dozării timpului şi a materialului
folosit;
 să creeze momente de relaxare, de odihnă în vederea recuperării energiei nervoase
a copiilor;
 să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;
 să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;
 să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu
tipul şi scopul activităţii desfăşurate;
 să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile
intelectuale ale copiilor;
 sarcinile didactice să aibă caracter progresiv şi activităţile de joc să se desfăşoare
într-un cadru activ, stimulator şi dinamic;
 indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie
conştientizate de către copii şi să le creeze o motivaţie pentru activitate;
 regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către copii.

CLASIFICAREA JOCURILOR DIDACTICE


 Dupa continutul lor, jocurile didactice pot fi grupate in:
1.jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator;
2.jocuri didactice pentru educarea limba|ului (cuprind aspecte fonetice, Iexical-
semantice si gramaticale ale limbii materne si, daca este cazul, ale unei limbi
moderne);
3.jocuri didactice cu continut matematic (vizeaza capacitatea de formare a unor
multimi, consolidarea si verificarea numeratiei, formarea abilitati lor pentru elaborarea
judecatilor de valoare prin jocurile logico-matematice);
4. jocuri didactice pentru insusirea unor norme de comportament civilizat
5. jocuri didactice pentru insusirea unor norme de circulatie rutiera.
 Dupa prezenta sau absenta materialului didactic, deosebim:
1. jocuri didactice orale (fara material didactic);
2. jocuri didactice cu ajutor material:
- cu material didactic -jucarii, jocuri de masa, cuburi etc.;
- cu material ajutator - diferite obiecte si jucarii cu rol auxiliar;
-jocuri de interpretare a unor povesti, lecturi, jocuri de numarat, prezentate pe un
suport material: imagini, diafilme, diapozitive etc.

MATERIALELE FOLOSITE IN JOCUL DIDACTIC


Dintre jucariile si materialul didactic folosit de catre educatoare in scopuri
didactice fac parte:
-papusa dotata cu un bogat rechizitoriu vestimentar;
-obiecte de uz casnic, adaptate la marimea papusilor;
-animale-jucarii, pasari-jucarii, diferite obiecte de intrebuintare cotidiana;
-bile colorate, turnulete, jucarii ce se pot monta si demonta, ciupercute, inele
-ilustrații, tablouri sau planșe utilizate pentru descrieri și povestiri, mozaicuri,
desene de decupat, figuri geometrice etc.;

-materiale din natură: ghindă, conuri de brad, pietricele, frunze, flori, ramuri din
copaci etc.
-creioane, culori, acuarele, plastilină, hârtie, lipici, costume.
-fișe de lucru individual;
- diafilme, diapozitive, cărți cu imagini și texte scurte pentru copii.

VALOAREA INSTRUCTIV - EDUCATIVA A JOCULUI DIDACTIC


Eficiența procesului instructiv - educativ depinde atât de stabilirea adecvată a
conținutului cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, cât și de modalitățile prin care
acestea ajung să fie însușite de copii.
Un mijloc de educare și instruire a copiilor, este jocul didactic.
Pentru a-i spori permanent eficiența, jocul trebuie apreciat ca bază a
conceperii activității educative.
Fără joc nu se poate ajunge la o finalitate reală, e conceput ca mijloc de educare
a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le
propune procesul de învățământ și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și
de dezvoltare a capacitățiilor psiho-fizice pe toate planurile.
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace de educare fiind
folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoștințe, priceperii și deprinderi
comportamentale.
Creșterea treptată de la o grupă de vârstă la alta a activităților neludice este o
consecință a dezvoltării capacităților copiilor de a desfășura anumite activități
intelectuale și fizice :
- de a observa sistematic un obiect sau un fenomen
- de ași concentra mai mult timp atenția în acest scop, de a asculta cu interes cele
relatate
- de a înregistra unele indicații cu valoare nominativă
- de a reproduce cu relativă independență conflictele aparute în propria gândire
între cunoscut și necunoscut.
Fără îndoială, toate aceste capacități și multe altele, oricât de bine ar fi ele
conturate, nu sunt pe deplin constituite ca să favorizeze desfășurarea optimă a
activității de învățare sistematică. Ele comportă trăsăturile specifice vârstei, desi se
constata o creștere și o dezvoltare a lor apreciabilă, nu pot suplini nevoia
manifestarilor ludice.
Jocul didactic are un rol bine definit în planul de învățământ, determinat de faptul
că pe măsură ce copilul își însușește, pe baza experienței sale de viață, cât și pe alte
căi, o serie de cunoștințe, priceperi și deprinderi, rolul său crește în vederea acumulării
altora, superioare.
Ceea ce caracterizează în esență jocul didactic constă în aceea că îmbină într-un
tot unitar și armonios atât sarcini specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice
învățării.
Prin urmare, jocurile didactice au drept scop, pe de o parte înstruirea copiilor
într-un domeniu al cunoașterii, iar pe de alta parte sporirea interesului pentru
activitatea respectivă prin utilizarea unor elemente distractive caracteristice jocului,
facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și, împreunaă cu celelalte
activități frontale, exercită o puternică influență asupra copilului în vederea pregătirii
sale pentru școală.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PRIN JOC


Creativitatea ca structura definitorie de personalitate îmbraca, din punct de
vedere evolutiv, un caracter procesual supus influențelor de mediu.
Formele organizate de instructie îți aduc în mod diferențiat aportul în
dezvoltarea potențialului creator al individului în funcție de conținutul activitaății, de
tipurile de metode utilizate, de pregătirea și gradul de angajare al cadrelor didactice
participante la acțiunile educative.
Jocul didactic are un conținut și structură bine organizate, subordonate
particularităților de vârstă și sarcinii didactice, se desfașoară după anumite reguli și la
momentul ales de adult, sub directa lui supraveghere, rol important capată latura
instructivă, elementele de distracție nefiind mediatori ai stimulării capacităților
creatoare.
Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, au
un conținut bine diferențiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noțiunile
dobândite de elevi la momentul respectiv, iar prin sarcina dată, aceștia sunt puși în
situația să elaboreze diverse soluții de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit
capacităților lor individuale, accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul
de obținere al lui, pe posibilitățile de stimulare a capacitătților intelectuale și afectiv
motivaționale implicate în desfățurarea acestora.
Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare și dezvoltare a creativității
se argumentează prin capacitățile de antrenare în joc a factorilor intelectuali și
nonintelectuali evidențiați în cercetările de până acum.
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea
creatoare a deprinderilor și cunoștințelor achiziționate la realizarea transferurilor între
acestea, la dobandirea prin mijloace proprii de noi cunoștințe. Ele angajeazaă întreaga
personalitate a copilului constituind adevarate mijloace de evidențiere a capacităților
creatoare, dar și metode de stimulare a potențialului creativ al copilului, referindu-se la
creativitatea de tip școlar, manifestată de elev în procesul de învățământ, dar care
pregătește și anticipează creațiile pe diferite coordonate.
A se juca și a învăța sunt activități care se îmbină perfect. Principiul aplicat în
jocurile educative și didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu
poate exercita încă decât o acțiune minima sau nulă asupra comportamentului copilului
este înlocuit cu un interes imediat și puternic.
Ideea folosirii jocului în ativitățile educative nu este nouă. Și Platon în
Republica recomanda: “ Faceți în așa fel încât copiii să se instruiască jucându-se. Veți
avea prilejul de a cunoaște înclinațiile fiecăruia.”
Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informații, se pot verifica și
consolida anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi, se pot dezvolta capacități
cognitive, afective și volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalității
creatoare, se pot asimila modele de relații interpersonale, se pot forma atitudini și
convingeri.
Copiii pot învăța să utilizeze bine informațiile, timpul, spațiul ți materialele
puse la dispoziție, li se poate dezvolta spiritul de observație, spiritul critic și autocritic,
capacitatea anticipativ-predictivă, divergența și convergeța gândirii, flexibilitatea și
fluența. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situație, de
a propune soluții, de a le analiza și opta pentru cea optimă, de a extrapola consecințele
unei anumite situații concrete, de a interpreta și evalua anumite experiențe, fenomene,
situații .
Manifestând creativitate, educatoarea va determina avântul libertății și
creativității copiilor, va realiza ehilibru între preocupările pentru formarea gândirii
logice, raționale, flexibile, fluide, creatoare, depășind ințelegerea îngustă, eronată,
potrivit căreia libertatea de manifestare și creație a copiilor se dezvoltă spontan.
Aplicand cu pricepere jocul didactic, educatoarea trebuie să poată valorifica
unele din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalității
copilului de a desfăsura o activitate ce solicită efort susținut, dar într-o atmosferă de
voie buna, de cooperare, de întelegere.
Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între
grupe de elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la
cunoștințele lor, dar și la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea obținerii
victoriei. Intrecerea prilejuiește copiilor emoții, bucurii, satisfacții.

CONCLUZII
În concluzie, rolul și importanța jocului didactic constă în faptul că el facilitează
procesul de asimilare, fixare, consolidare și verificare a cunoștințelor, iar, datorită
caracterului său formativ, influențează dezvoltarea personalității copilului.
Jocul didactic este o formă de activitate , atractivă și acesibilă copilului, prin
care se realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative .
In practica învățământului preșcolar, jocurile didactice fac parte integrantă din
activitățile obligatorii și la libera alegere. Astfel jocul didactic poate fi folosit pentru a
forma copilului o pronunțare sau o exprimare corectă.
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfășurării
lui copilul are posibilitatea să-și aplice cunoștințele, să-și exerseze priceperile și
deprinderile ce s-au format în cadrul diferitelor activități.
Folosirea jocului didactic ca activități obligatorii aduce variație în procesul de
instruire a copiilor, făcându-l mai atractiv.
BIBLIOGRAFIE
1. Metodica activităților de educare a limbajului’’-Florica
Mitu, Stefania A. Bajenaru, Lenuta
2. Contribuția jocurilor didactice la dezvoltarea limbajului, în
“Revista Intamantului Prescolar”, 1996, nr 1-2
3. Cunoașterea mediului în grădiniță, Ștefania Antonovici,
DPH, 2010