Radu Daria Maria

Seminar filozofie –Tema 6

Arta si creatie in Evul Mediu bizantin.Razboiul icoanelor

Caracteristici ale gandirii despre arta in Bizantul medieval:dogma,canonicitate si simbolism.

Bizantul crestin a aparut intr-o zona a lumii populata de oameni ai civilizatiei elenistice
alaturate civilizatiei vechi evreesti,persane,egiptene etc.Toata traditia artei antice era la ea
acasa.Crestinismul ca religie noua,tanara, acceptata proniator si de imparati a insemnat o
mare provocare pentru gandirea artistica a vremii.Templele pagane reprezentand cultul
vechile zeitati, au disparut treptat, dar nevoia omului de a pipai in imanent divinul
nu.Crestinismul era una din religiile noi ale desertului, urmasa si dezvoltatoare a gandirii
religioase semitice iudaice, pentru care a reprezenta pe Dumnezeu intr-o forma circumscrisa
era incompatibila cu maretia si distanta infinita intre Creator si faptura creata.Pentru primele
spirite crestine venite din etnia iudaica ,vechea restrictie mozaica statea inca in picioare din
cauza unei temeri milenare.

Iisus –Omul Dumnezeu al credintei crestine, a fost ucis de evrei tocmai pentru ca
acestia nu puteau admite ca hiatusul dintre Divinitate si creatura putea fi depasit prin
unificare intr-o persoana.Ideea intruparii Lui Dumnezeu era cu totul de neconceput pe fondul
credintei ancestrale legata de prapastia infinita intre creat si Creator.Cu alte cuvinte nu au
putut accepta o icoana miscatoare aflata direct in fata si sub simturile lor(ochi,urechi,etc)

Iradiind in lumea neamurilor(greaca si romana)de cultura elenistica, crestinismul a

cuprins treptat, mentalul colectiv al popoarelor ce formau Imperiul roman pe parcursul a
catorva sute de ani.Aici, ideea de zeitate care mai vine in contact cu creatul(ne amintim de
copiii zeilor greci cu pamantencele), si de reprezentarile artistice de tot felul a zeitatilor
antice in fata carora oamenii practicau un cult religios si care aveau spatii sacre delimite in
lumea atator temple antice,era la ea acasa.Acceptarea intruparii Lui Dumnezeu intr-o
persoana umana a fost mult mai accesibila lumii elenistice greco-romane.Problema era ca, si
primele generatii de crestini erau refractare reprezentarii divinului in arta.Predicand mesajul
Lui Hristos intr-o lume captiva inchinarii la idolii vechilor zeitati,crestinii s-au abtinut in
genere de la reprezentari artistice figurative ale credintei lor in primele 3 secole e.n..Aceasta
pentru ca un mare numar din ei erau si evrei si din populatiile provinciilor orientale ale
Romei.In catacombe sunt putine reprezentari accidentale ale insemnelor crestine.
Trecerea imparatului Constantin cel Mare la crestinism si apoi prin Teodosie cel Mare
impunerea crestinismului ca religie de stat urmata de interzicerea religiilor vechi, au
determinat o extindere grabnica a procesului de catehizare crestina si intrare in Biserica a
unei majoritati populationale pestrite ,a Imperiului Roman de Rasarit cu capitala la
Constantinopol.

Marii parinti ai Bisericii au intampinat provocarile imense ale valorificarii a tot ce era
totusi pozitiv in lumea veche,frumusetea acesteia, pusa in operele culturale si artistice ale
antichitatii ,reconvertind-o in noua viziune despre viata crestina, bazata pe credinta in
nemurire.Diversele orientari schismatice in interiorul Bisericii au determinat dezvoltarea
continua in etape a unei teologii explicative(filosofii divine), despre misterul credintei
crestine, dezvoltat apologetic de oameni mari ai crestinatatii rasaritene.Pentru a raspunde
acestor noi,variate si mari provocari Biserica a trebuit sa vorbeasca argumentat logic si pe
toate caile,inclusiv prin arta.

Artistii noilor generatii crestine de oameni si-au gasit in Biserica caile de manifestare ale
vocatiei lor.

Ce are deci artistul bizantin specific?

Ne referim la majoritatea creatorilor de arta mare in Biserica,pentru ca, cu siguranta

ambiguitatea constiintelor a continuat multe secole in generatii si generatii de oameni
nascute in peste 1000 de ani de istorie a Statului Bizantin.

In mare parte sunt anonimi.Si se exprima prin pictura si mozaic in realizarea vesmantului
Casei Lui Dumnezeu-care este locul de rugaciune comun al comunitatii religioase
locale(eclesia).

Nu mai este acelasi om antic.Este un om talentat in exprimarea plastica a simtirii lui ca si in

antichitate,dar innoit.Are ceva absolut nou ,pentru ca nu se poate explica altfel arta sa-
icoana,-care exercita un ‘’farmec sfant” asupra celui mai profan nou privitor, care acum nu
doar o priveste ci se inchina ei.Acest om artist a trecut prin metanoia(schimbarea mintii )
crestine.Diferentele radicale de expresie ale artei sale-icoana-comparativ cu vechea arta
greceasca ,sunt marturii ale schimbarii interioare ale artistului antic.Totul degaja sentimentul
sfinteniei,asa cum nici o alta realizare artistica de nicaieri si dintr-un alt timp postum sau
antum nu a emanat-o.Artistul bizantin trecuse inainte de a lucra icoane prin misterele
credintei lui.

In constiinta lui el intra in Biserica(imparatia Lui Dumnezeu)printr-un mister mare:Botezul

crestin.Ritualic si ontologic moare ca om prin scufundare in apa Botezului(simbolizand apele
primordiale ale creatiei din Geneza biblica).Apoi iesind din ape renaste ca si Fiu al Lui
Dumnezeu-fratele Lui IIsus Hristos pentru a trai o viata noua ,vesnica de Om-
Dumnezeu.Primeste Duhul Sfant prin Taina Mirungerii asa cum Adam a primit suflarea divina
in Rai.Incepe sa se lumineze , adica sa inteleaga misterul lumii:
Asa cum spune Sf.Ioan Damaschin dintru inceput Dumnezeu ‘’L-a ctitorit’’ pe om dupa chipul
si asemanarea Sa-adica perfect si foarte potrivit Lui pentru ca la’’plinirea vremii”,adica atunci
cand Pamantul era pregatit ,Insusi Dumnezeu sa se poata uni cu aceasta faptura perfecta
initial si total compatibila cu Dumnezeirea.Fiinta aceasta creata in acest sens avea un mister
inefabil-era libera.De ce?Crestinii spun ca, Creatorul este Pluralitate de Persoane (3)unite in
fiinta Iubirii,si din extensia acestei Iubiri a vrut sa creeze si alte creaturi pe care sa le
primeasca in Sine.Iubirea cere insa Libertatea alegerii si cresterea nesfarsita in experienta
Ei.Pentru ca, Libertatea, este unul din numele Lui Dumnezeu.Ca sa poti sa spui ca esti liber
trebuie sa poti avea optiuni.Sa alegi sa fii si altfel decat cu Dumnezeu.Practic imposibil pentru
ca Dumnezeu este dintotdeauna si este Totul,Plinul,Viata.Din Voia Sa I s-a permis omului sa
poata alege Nimicul,Ceea ce nu este,absenta,singuratatea,imaginatia proprie.Domnul
Nimicului era déjà o alta fiinta creata si care a ales sa fie Domnul Nimicului-Satan inainte de
crearea omului.Si omul creat a ales sa cunoasca experienta nimicului din ignoranta copilariei
lui.Sclav al imparatiei nimicului omul traia dureros in timp, –Istorie-indepartarea de Viata-
Dumnezeu,navigand prin oferta epuizabila a imaginatiei sale,ca fiinta finita.Din imaginatia sa
si-a cladit tot felul de idoli ai sperantei efemere.Plini de un farmec rau si aducatori de limita si
neant.A modelat FORME MAI MULT SAU MAI PUTIN FRUMOASE-ARTA IDOLATRA A
ANTICHITATII pentru a-si indulci tristetea si angoasa nesfarsita a existentei sale in timp-
ISTORIE.

Dumnezeu I-a oferit insa sansa de a termina cu experienta nimicului, prin blestemul Mortii.
Apoi asteptarea unui alt Timp.A intretinut aceasta asteptare prin oameni speciali alesi –
profetii.Acestia au cerut oamenilor, sa nu-si mai creeze propriile iluzii(idoli imaginari
materializati )si sa astepte adevarata Aratare(Revelatie).Poporului lui Avram Evreul I s-a
permis sa materializeze in lumea sensibila(perceputa prin ochelarii simturilor)o macheta a
lumii(cortul marturiei)si-n inima acestuia –numita Sfanta Sfintelor-,o imagine(symbol)-o
lada(chivot)cu trei obiecte symbol:toiag+mana(painea pustiei)+table Lege.Toate adumbrite
de heruvimi(simboluri ale ingerilor).In istoria umana aceasta se intampla acum 3200 de ani in
urma, in timpul unui mare profet evreu numit Moise.Ulterior o constructie mult mai mare
creata de om a jucat rol de macheta a lumii-Templul lui Solomon in care au fost transpuse
cele de mai inainte.

Dupa 1000 de ani pamantesti,in Sfanta Sfintelor inima templului,intra o Fecioara profetita cu
500 de ani inainte,ramane acolo pana la 15 ani si apoi naste un prunc .Pruncul se va numi
IISus Hristos-Mantuitorul lumii, iar fecioara Sfanta Sfintelor-Maria.A fost implinirea vremii-in
limbaj biblic- cand Dumnezeu a raspuns asteptarii omului.A implinit rostul Lumii.S-a unit cu
creatul .Noul Fiu al Omului, traieste in istorie(timp si spatiu) o viata indumnezeita imprastiind
lumina a cunoasterii si putere fara de margini,toate intr-o taina a simplitatii. Traverseaza ca si
Fiu al Omului experienta Mortii si Invie .Intre om si Dumnezeu nu mai este prapastie .Iisus
,Fiul Omului si Fiul Lui Dumnezeu se inalta la ceruri aratand verticala drumului oricarui nou
Adam infiat prin Taina Botezului.O culme mai inalta de evolutie a omului nu se poate
imagina.Dupa 50 de zile pamantesti, peste cei ce au crezut in El, pogoara o respiratie noua-
Sfantul Duh ,care va schimba treptat totul...Noul ev crestin-era noastra.

Aceasta este noua viziune a lumii(dogmatica) prezenta in constiinta noului artist bizantin
increstinat,crescut de mic in teologia inalta a Sfintilor parinti rasariteni ai Bisericii.

El nu va lucra singur in arta sa .Cand este vorba de icoana Artistul lucreaza impreuna cu
Duhul Sfant.El reda amintirea unei istorii sfinte traite, sub simturile oamenilor.Icoana
intrupata-Hristos-poate fi pastrata in amintirea fratilor sai din timpurile viitoarei istorii.Pentru
ca Parusia-sfarsitul istoriei omului cazut-intarzia si noi generatii de crestini primeau pe scurt
invatatura.

Astfel conceptia artistului asupra artei realizate nu mai este deloc lipsita de
responabilitate.Obiectele artei sale sunt importante Au nenumarate rosturi.Lucreaza asupra
constiintelor.Le smeresc,le atrag cu un farmec inefabil si sfant.Constiinta omului ce priveste
icoana e libera nu simte tentatia.Omul nou increstinat intotdeauna trebuie sa faca un effort
spre aprofundarea ei.Nu e nimic constrangator.Aici e diferenta intre arta buna, folositoare
omului ,si arta care doar rapeste anuland libertatea.

Aceasta viziune asupra Lumii si Istoriei adusa de crestinismul genuin,nu poate fi transpusa in
material pentru a servi in imanent simturilor omului care este si trup fara multa grija spre a
nu sminti.Pentru ca drumul omului nu este doar joc ci este foarte serios pentru ca jocul
libertatii inseamna si cadere intr-un abis fara fund din care fiinta umana poate ramane
inchisa vesnic –dupa aceeasi descoperire crestina.

Grija Bisericii(eclesia)a fost sa transmita Adevarul,sa-l intrupeze in imanent si prin formele

artistice cu atentie(canonul in arta),respectand cuvantul Revelatiei.Dumnezeu din Lumea Sa
inefabila se descopera creaturii sale –Omul.In icoane faptul descoperirii este intotdeauna
essential.De aceea imaginile iconice nu au profunzime.Perspectiva este inversa.Ni se
transmite ca Mantuirea se datoreaza venirii Luminii Dumnezeesti din afara catre lumea
noastra.Lumea de dincolo,lumea Duhului se pogoara in lumea aceasta.Este imaginea
gratiei ,a harului oferit in dar celor receptivi de aici.Lumina necreata,Viata izvorand din
Dumnezeire insoteste toate prezentele figurative:Sfinti,Maica Domnului,Mantuitorul
IIsus.Aurul fondului icoanelor este simbolul continuu al vesnicilor Rusalii.

Duhul sfant lucreaza cu artistul iconar.Acesta, pentru a crea arta autentica crestina
trebuie sa fie inbisericit,sa practice asceza si viata de rugaciune.De multe ori artistii sunt
calugari.Vedem deci ca artistul nu mai este atat de nepasator el picteaza cu teama sfanta de a
fi in prezenta divina.El reda mai cu seama acest sentiment al tainei al maximei apropieri-
neapropiate a lumii infinitului Vietii , oprit doar de nereceptivitatea si inchiderea noastra de a
ne imprimavara duhul,maxima noastra intimitate.

Arta bizantinului te trezeste .Ea este sens si prezenta.Ea nu inseamna doar estetica de
dragul esteticii.Te antreneaza spre problematizare,spre interogarea constiintei ,spre
inchinare,spre contemplare.De aceea rolul urias jucat de icoana raportat la constiinta
privitorului este de-Prezenta.Omul constientizeaza ca are ochiul Lui Dumnezeu asupra sa si
umbla cu teama sfanta pe caile scurtei vieti pamantesti.Pleaca genunchiul si se
roaga.Lemnului?Cu siguranta nu…Lui Dumnezeu celui Intrupat,rastignit,Inviat si inaltat-
Tatalui sau ,si Fratelui sau, impreuna cu Duhul Sfant care este cu el, pentru ca omul crestin
este in Inima Sfintei Treimi gazduita in inima lui.

Arta bizantinului este memorie-pastreaza cu grija amintirea istoriei sfinte pentru a o

da urmasilor.E practica.Ce sa faci cu peretii locului comun de rugaciune (basilica)?Sa-I lasi goi
sau sa-I umpli de marturisirea prin imagini a memoriei crestine pastrate oral sau in scris?
Bizantinii erau moderni tinand seama ca acum sistemul rapid de operare a calculatorului este
bazat pe icons-imaginile.Icoanele sunt un scurtcircuit catre memoria crestina.

Traditia crestina bizantina pastreaza inca de la inceput in amintire icoana

acheiropoetos-cea nefacuta de mana(icoana lui IIsus apartinand regelui Avgar), icoana Maicii
Domnului cu pruncul facuta de Sf.Luca in primul secol crestin,,care au fost importante pentru
stabilirea canonului in pictura bizantina.Pastrarea canonului artistic era strans legata de
canonul(insiruirea logica) textelor liturgice din Biserica.Arhitectura,pictura si mozaicul
transmiteau mesaje complementare cuvintelor sacre.Toate aveau menirea de jaloane care
ghideaza trecerea omului crestin spre tinta calatoriei sale care era indumnezeirea.

Deci arta era calauza(stoker) prin simbolurile ei ,de aceea trebuia sa se mentina in
dimensiunea simbolica si nu sa naufragieze in arta de dragul artei .De aceea personajele sunt
figurate cu trasaturi sumare,accentuindu-se trasaturile lor discursive teologic.

E o gandire corect filosofica (orto-doxa)foarte inalta, transpusa in imagini foarte

simple pentru a putea fi impropriata de neofit.Nu a rasarit la intamplare ci doar la apogeul
culturii clasice greco romane hibridata de trairea crestina si aflata sub protectia disciplinei
romane oferita de imparatii increstinati ,intr-o perioada istorica favorabila.