nu contează

1
așa că nu l-am mai sunat.

mizeria asta de oraș îți oferă multe posibilități tocmai

pentru că nu sunt multe lucruri de făcut. te bucuri la
câțiva lei? dacă ai doar cinci lei ia-ți o bere. aici
contează dacă ai bani de băut e un semn de putere. de
obicei nu ai prea mulți așa că preferi tuborg sau holsten
nu te înfigi la carlsberg nici atât la catalogul cu beri
speciale care-s doar un moft. dă-i cu ciucaș să umple
mațu. sunt doar câteva cârciumi în care merită să intri.
jazz e pe praga la numărul 11 merg acolo de când am
intrat la liceu. alcoolul sexul drogurile legalele intră în
viața omului la o vârstă fragedă. intrarea la liceu
înseamnă primul pas în atmosfera nocturnă. tutunul e
deja un fleac drogul săracului. țigările la bucată sunt de
obicei până într-un leu e o afacere bună iar chioșcurile
de ziare din apropierea liceelor oferă astfel de servicii
deși nu au o gamă largă de țigări. kent 8 dunhill albastru
pall mall sunt de toate zilele. eu fumez marlboro roșu, e
mai scump dar merită. la țigări nu mă calicesc la bere da
la vin da la iarbă nu prea pun bani și nu fumez des. n-
am mai pus la iarbă de nu știu când și nici nu știu cum
supraviețuiesc în sfera socială a celor mai frumoși ani.
ani de liceu. legalele sunt împuțite rău au și nume
cretine. legalele sunt dinamită glonț în cap spargere praf
spital și alte cuvinte cu multe consoane apăsate.
legalele intră în viața prăjiților cam pe la 14-16 ani odată
cu prezervativele dubstepul drum and baseul și
frecvența scăzută la ore.

2
în răstimpuri fumez cu cosmin el are iarbă. de când a
plecat hasan în kuweit nu prea mai are cu cine trăi așa
că nu mă sfiesc să pierd vremea cu el. pornește pink
floyd rulează cuiul îl face baban ditai spliffu. gros într-un
capăt și subțire la celălalt unde stă filtrul făcut din bilete
de tren - sudat un pic cu bricheta lângă geam sau pe
balcon. parcarea e liniștită și auzi păsări ciripind și
ghitara lui gilmour. e deja un tabiet. vasele sforăie
jegoase lângă chiuvetă dacă dai cu degetul prin tigaie
te-alegi cu o dâră de jeg pe pielea zbârcită de atâta
viciu. cel puțin eu arăt jalnic sunt gras urât nebărbierit
dar nu am o barbă frumoasă aspră puternică ci niște
floace gri pe o scoarță opărită cu pretenții de obraz am
părul rar și lung și început de chelie respir greu mi-e
lene să mă spăl sau să mă rad la subraț am pieptul gol
și niște țâțe obosite cu sfârcuri înconjurate și ele de
floace și păr pe burtă. vai de capul meu. tigaia am
spălat-o eu măcar să avem în ce să prăjim niște cartofi.
și ăia congelați. cam totul de fapt se congelează se
ambalează se produce în serie. luchian a venit cu un pet
de bere. ciucaș 2.5 la preț de 2 litri. ce-ar fi ploieștiul
fără bidon.

e un oraș mic dar are avantajele lui cum ar fi că te

cunoști cu mai toți ai de unde cere o țigară un leu iar
gagicile nu prea au rușini. sex în baia unui bar este ceva
ce cu toții am făcut. este un carnaval al jegului al
mirosurilor ciudate în special de tutun și băutură al
muzicilor cretine al dansului pe întuneric care are
avantajul de a oferi intimitate puradeilor când se freacă
de cururi de țâțe se ling pe toată fața e destul de

3
rocknroll dar e desigur grețos până și pentru un tip ca
care este sinonim cu jegul.

irish e pe vasile lupu a devenit încetul cu încetul locul de

întâlnire al tinerilor din ploiești. mondenități. spuma
junimii ploieștene, lumea bună vine aici și se îmbată cu
un pișat la draft care cică-i bere dar e o apă de ploaie
îngălbenită de căldură. e și un loc al pasionaților de artă
niște tipi care frecventează irish-ul și se ocupă cu
fotografia au scos aici o revistă de artă. abcdart îi zicea.
au apărut câteva numere și apoi s-a dus dreacu’. dar cei
mai mulți sunt oameni normali cu gusturi normale cu
activități normale cu glume normale cu voci normale cu
fețe normale cu haine normale de-asta irish are un
succes extraordinar. e comercial plin de proști care nu
țin la băutură oameni cu ceva mai mulți bani decât cei
care rătăcesc prin puburi obscure deși nu sunt prea
multe astfel de puburi în oraș. muzica e comercială
distracția e comercială femeile sunt comerciale
zâmbetele sunt comerciale bancurile sunt de pe 9gag
referințele sunt la facebook conversațiile de la masă se
mută din când în când acolo berea e slabă îndoită
patronul e tânăr are barbă o gagică de la mine din liceu
și un badigard care menține pacea. BADIGARDARU’
mai mereu scoate afară cu fața roșie, uneori
însângerată, pe vreun lăbar care după ce a băut două-
trei pahare, începe să pună mâna pe cururi la
întâmplare. bidepa e un fel de comitet de primire atunci
când vrei să-ți faci o idee despre viața de noapte din
ploiești. poliția vine doar la ocazii speciale ca și băutorii
de vin la irish. printre care mă număr și eu. e un loc

4
perfect pentru mine fiindcă mă amestec repede în
zeama de acolo înăuntru e întuneric unii se îmbată își
pierd berile uită de ele sau nu-s atenți așa că am de
unde alege. mă rog nu chiar. holsten tuborg când am
noroc carlsberg. cum mereu rămân fără bani orice e
binevenit până și pișatul ăla la draft. e o adevărată
relaxare să ieși din camera aia mică și întunecată unde
clu îi încalecă pe toți la rând numai pe mine nu curva
dreacu’. exagerez, îmi oferă și mie un tratament similar,
însă nu pachetul întreg. știe că am o fată pe care-o
iubesc. plus că eu și clu suntem doar prieteni. adică ce
doar e mare lucru. nu există doar prieteni e ca și
cum ai zice măcar suntem prieteni ceea ce e o idioțenie.
suntem prieteni. e un lucru
extraordinar. poate că de-asta mă enervează când o
văd cum alunecă nebună în brațele unuia sau altuia. ce
pula mea pun toți mâna pe ea. o las în pace că știu că-i
place. o fire tare interesantă dar cu nimic diferită. din ce
în ce mai frumoasă. o să fie o actriță tare bună o să fiu
mândru de ea. fiind așa un loc schizofrenic irish e
destinația perfectă pentru un scriitor. niciodată ana nu a
înțeles de ce zic că irish e printre cele mai de căcat
locuri din ploiești și totuși merg acolo. ei bine, tocmai de-
aia. nu știu cum îl înțelege pe gellu naum și nu înțelege
chestia asta atât de simplă.

îi stă foarte bine în cămașa mea. are dungi și alte

simboluri e verde cu maro roșu albastru o cămașă foarte
frumoasă. e mare de ea ce-i drept eu am 1 82 și o sută
de kile pe clu o cuprind cu palmele de mijloc e firesc să
arate pe ea mai degrabă ca o pelerină sau să pară că

5
are aripi în loc de cămașă. tocmai mă despărțisem de
ana eram tare beat cristiana și vali rămâneau la mine
peste noapte vali era și el mangă ai mei erau plecați de
acasă eu aș fi rămas singur după cei 5 litri de bere care
așteptau la mine în frigider. i-am promis cămașa dacă ar
fi venit să doarmă la mine. a acceptat. nici măcar nu am
atins-o în pat nici nu am luat-o în brațe nici nu am vorbit
cu ea dar nici nu era nevoie. deși mă gândeam doamne
ce i-aș trage blugii jos și aș sări pe ea dar nu aveam
atâta tragere de inimă și nici suficient curaj. ana s-a
supărat foarte tare că i-am dat cămașa lui clu și nu a
înțeles deloc de ce am făcut-o. nu știu cum îl înțelege pe
naum și nu înțelege chestia asta la fel de simplă.

jazz este locul meu de suflet. nu are aceeași atmosferă

ca irish-ul de unde chiar poți să scoți poezii bune dar nu-
i loc mai potrivit în ploiești pentru meditat în liniște. vinul
de acolo e foarte bun mai ales cel fiert chiar am scris un
articol într-a noua când am descoperit locul „cel mai bun
vin fiert din ploiești”. de atunci s-a păstrat foarte bun.
vinul casei e și el foarte bun într-o vreme aduseseră o
poșircă dar cici s-a ținut de cuvânt și a adus unul de la
valea care merge blană. carafa de 1l e 15 lei, iarna
trecută era 12 așa că beam ca nemernicii acum un pic
mai peste mână pentru că preferăm să rămânem faliți
dar să bem cel puțin aceeași cantitate. ce aceeași
cantitate bem mai mult iarna asta. cici patronul e un
rocker bătrân cu chelie acoperită de bandană pantaloni
de piele bocanci grei motor tot ce trebuie. membru al
clubului de jazz din ploiești merge și la întruniri de
motocicliști destul de implicat în probleme cum ar fi roșia

6
montană sau asasinarea lui eminescu și redescoperirea
adevărului despre daci care-s subiecte foarte dezbătute.
bine, mai mult pe facebook. am prins tot felul de seri la
jazz cele mai multe au fost natural de beție cruntă alături
de foarte simpaticii oameni de peste 30-40 de ani sau
uneori singur dar atunci beția e mai domoală. au fost și
seri în care am băut o bere și am plecat. uneori chiar
acasă. dar cele mai aprige confruntări cu paharul erau la
concerte. a fost o grămadă de lume la cântări în jazz
totuși cel mai spectaculos era la podul de lemn. o
formație de coveruri folk pentru oameni 40+ muzica

tinereții lor practic. în care muzica folk și poezia erau

modalități de E V A D A R E e-va-da-reeeee din cotidian. ce
handicapat sună cuvântul e v a d a r e din gura tinerilor
comuniști care își reamintesc și cresc copii. mă zgârie
pe creier s-o aud pe mama cum povestește despre
tinerii care E V A D A U prin CULTURĂ și despre întoarcerea la
ORIGINI. astfel de oameni se bucurau la podul de lemn
noi fiind singurii fani ai formației sub 30 de ani. eram de
fapt mai mult un fel de prieteni ai trupei. eram fideli, au
cântat de multe ori doar cu noi în tot barul. chiar și-
atunci se lăsa cu urcat pe mese chiuit.

iarna trecută era nașpa rău plecam pe șapte cărări ne

țineam unul de altul și ne îndreptam spre casa mea de
obicei ca într-un dans popular unde rămâneam peste
noapte și ne înghesuiam în patul pe care cu greu îl
desfăceam. dormeam până dimineață blană ceilalți mai
greu pentru că atunci când beau mult sforăi de pică
tavanu. ne treazeam mahmuri făceam o cafea sau

7
ciuguleam ceva și eu eram recunoscător că am rămas
la mine și nu la altul și că nu trebuie să merg până
acasă acum. e un chin să te trezești devreme după o
noapte de băute și să mergi până în stație să aștepți
tramvaiul. te doare tot corpul parcă mergi pe nisipuri
mișcătoare te-neci în asfalt aprinzi țigara te rupe în
plămân ochii ți se închid îți pică scrum pe haine îți calci
pe blugi îți pui gluga pe cap mijești privirea zici futu-ți
morții mă-tii de soare tramvaiul se bălăngăne pe linii
roade din pământ se cară până la stație și te-așteaptă.
și trebuie să te ridici de pe bancă să ajungi până la scări
să te ridici până în tramvai și să fii atent în jurul tău și
asta foarte repede ca să poți să prinzi un loc înaintea
babelor aflate în obișnuita plimbare de dimineață către
hală. și stai între jegoși și puți și tu și-adormi dar ți-e
rușine să dormi în tramvai cu atâtea babe în jurul tău și
parcă și teamă parcă și scârbă. ai vrea să mai aprinzi o
țigară băga-mi-aș pula în el de tramvai nici n-am apucat
s-o termin. tot ce ți-ai dori ar fi ca toată lumea să te lase
în pace. să poți să cobori din tramvai și să nici nu mai
auzi de nimeni vreodată. să găsești o bucată încălzită
de asfalt să-ți faci loc printre căcații de câine și să te
culci acolo. dar nu poți nu deocamdată.

cam așa sunt podul de lemn. lăutari, dar nouă ne

plăceau mult. gabi era un superbăiat mă rog băiat avea
vreo 40 de ani și o voce foarte bună. dar iustin gâlea
cred că era șchepsisul în toată treaba asta. un violonist
foarte bun care s-a săturat de un repertoriu luat și reluat
la infinit. sigur, el are posibilități pentru mult mai bine.

8
de-asta a plecat din trupă. s-ar putea ca el chiar să fie
artist ceilalți nu au nimic în comun cu arta.

niciodată nu am mers la jazz pentru ce am vrut mai mult

pe lume adică să stau la o masă în grădină vara să nu
bată vântul să fie pomii cu fructe în ei să beau vin rece
și alb să am bani să-l plătesc să am țigări și să stau așa.
și poate să scriu câte ceva. nu ar strica ar fi chiar
perfect. să am cămașa mea largă de la tata gri cu
mâneci scurte blugii mei și bocancii mei. dar dacă aș
aștepta acum să vină vara să înflorească pomii să facă
fructe să fie o zi senină și să am bani și dacă aș merge
la grădină și aș sta - sigur ar fi de căcat. pentru că deja
am pronunțat. probabil mi s-ar face dor de cineva de
mircea sau de cristiana sau de georg. i-aș suna și i-aș
chema. oricum s-au întâmplat la jazz lucruri mult mai
marfă decât ar fi fost dacă aș fi stat singur aș fi băut vin
și aș fi stat degeaba. aici un om a început să citească
literatură aici m-am împrietenit cu cristiana aici am fost
intim cu ana și am mușcat din țâțele tari ale francescăi.
aici georg mi-a zis avea lacrimi în ochi cică eu mai mult
te urăsc decât te iubesc cred că 70% te urăsc și 30% te
iubesc. aici au venit poeți aici am discutat despre poezie
aici am cântat am dansat am strigat și aici m-am simțit
mereu acasă. nu ca acasă. acasă mă simt înlănțuit și
încușcat. de fapt chiar și pe cheia de la casa mea scrie
jazz. ar putea fi o coincidență, ar putea fi. au fost și
vremuri mai ciudate însă când nu prea îmi mai găseam
locul la jazz de fapt nici nu știu de ce nici nu cred că m-
am gândit. dar m-am bucurat s-o văd pe magda la toni
după ce am început să merg acolo și să nu prea mai

9
merg pe praga. la toni nu mi-a plăcut deloc când am
intrat dar am mai băut câteva beri pe acolo și a început
să nu mi se mai pară așa de căcat. era practic un beci
dar avea avantajul de a vinde bere la 2.5 lei. la sticlă
chiar. un chilipir, bine era bergenbier și dacă aveai
noroc ciucaș. totuși. nu prea mersesem în puburi unde
lumea cânta odată cu melodia de la boxe sau în care
toată lumea vorbea cu toată lumea și nu avea un loc
stabil la masă. nici nu era greu într-un beci neîncăpător
cu niște bănci de lemn pe care îți rezemai berea
oamenii se plimbau unii jucau table alții jucau cărți alții
jucau altceva alții pur și simplu beau. printre cei mai
handicapați oameni pe care îi știu se numără mulți
dintre cei pe care i-am întâlnit acolo. în mare e vorba de
mulți minori sau dacă nu minori șomeri libidinoși care
bagă bere cât intră pun bani la pet iau țigări la bucată și
fumează cânepă sau alte căcaturi după aia borăsc la
veceu și ori iau un taxi spre apartamentul galben cu
miros greu din blocul de unde au ieșit ori dacă nu mai
sunt în stare să se ridice de pe jos sunt aruncați într-un
taxi. pe care îl plătește mama sau tata din pensia lor de
croitoreasă sau strungar. îmi dădusem de mult seama
de chestia asta în seara când m-au dat afară însă
continuam să mai dau pe acolo când nu aveam bani. a
fost mult mai spectaculos decât când am fost dat afară
din conac. atunci tot ce s-a întâmplat a fost că mi-am
luat cava doro de la nonstopul cobra și când m-am
întors la bar m-am așezat pe jos pe terasă lângă gard și
am început să beau. a apărut patronul și mi-a zis că
dacă nu vreau să pună badigarzii pe mine aș face bine
să plec. schimbaseră gardianul cu care mă aveam eu

10
bine cu un prost fără vreo doi dinți înalt și palid care mă
saluta mereu și îl salutam și eu fără să fi făcut vreodată
cunoștință. am plecat.

din toni a fost altceva vine patronul la mine îmi dă două

bucăți din senin mă ridic să îl iau la pumni pleacă spre
bar oamenii de față mă iau în brațe lasă-l rareșe du-te tu
acasă nu fi prost în secunda doi coboară bidepa. lăbaru
îi chemase până să îmi dea două în cap. desigur și de
aici am plecat eram băut așa că m-am luat la înjurături
cu bidepa mi-am dat seama că ei nu au nicio vină sunt
și ei niște maimuțe chelioase căscoase. m-am cărat și
pe drum am spart cu piciorul vitrina unei ceasornicării cu
cotul geamul unei mașini un paznic de la hale m-a oprit
m-am luat și cu ăla la înjurături a venit poliția am mers la
poliție haos. până la urmă am scăpat și de-acolo.

când a aflat cosmin s-a dus la toni și-a băgat pula în

patron și în barul lui și nu a mai dat pe-acolo. a fost o
dovadă de prietenie. nici ceilalți prieteni ai mei nu au
mai mers acolo. peste un timp barul era pustiu când a
început să vândă bidon la 9 lei toți lăbarii s-au întors și
probabil terasa colcăia din nou de minore futute și-n
ureche că era vară.

privit din altă persepectivă ploieștiul este un oraș ca

toate celelalte. sunt mai multe terase și baruri unde se
ascultă radio și unde vin oamenii cu bani gagicile beau
două martini și apoi nu mai sunt în stare să scrie parola
de la facebook ca să dea check in. așa că lăbarii se
bucură și speră că o să aibă parte de o sesiune de limbi
în gură în baia localului. de cele mai multe ori eșuează.

11
deși sunt niște proaste care nu țin la bătură și care își
taie unghiile doar când le devine imposibil să mai
folosească touchscreenul gagicile astea nu prea le au
cu futaiul. pentru că nu sunt stimulate nu prea au cu-i să
pupe umerii și-obrazul nu prea au cu-i să sugă pula.
adolescenții care savurează cocktailuri și au aceeași
freză aceiași pantalonii strâmți și aceleași cămăși în
carouri că-s din nou la modă nu-s chiar masculii care să
le facă să cedeze. cele mai intense experiențe sexuale
sunt prin urmare luările de limbi în gură momente în
care parcă își aspiră fața între ei parcă se sug unul pe
altul. gagica pleacă acasă cu taxiul că are bani de taxi
lăbarul pleacă tot cu taxiul dar spre casa lui unde se
încuie în cameră intră pe internetul de mare viteză și dă
o labă. unii au chiar cont pe brazzers o burghezie
revoltătoare.

iar viața continuă fără să ne pună întrebări. trece o

săptămână vineri seara orașul prinde viață o avalanșă
de lumini de claxoane și de tineri. poliția așteaptă un
semn. barurile sunt pline sau pustii. și peste tot plutește
mirosul familiar al weekendului care stă să fiarbă.

12
încap

13
deși ceilalți plecaseră la 5, linie a mai stat în noua mea
cameră până la cinci jumate. au fost cele mai lungi
treizeci de minute din viața mea exceptând orele de
română. urma să fiu exmatriculat sau așa o anunțau pe
mama oricum nu prea mă mai impresiona nimic.
așteptam să fiu lăsat în pace și să scriu pe întuneric
cava doro nu mai era așa că nu aveam ce să beau juma
de gram de iarbă dar nicio foiță. ce-i de făcut. AM SĂ M-
ARUNC PRIN FLĂCĂRI ASTA AM SĂ FAC CHIAR PRIN

FLĂCĂRI.

știam că o altă șansă nu mai era. speram doar să-mi

dea taică-miu mașina să plec la dreacu’ să mă ia să-mi
iau cărțile de la ana. s-o mai văd zâmbind să fumez o
țigară și pe urmă să conduc înapoi spre ploiești având
grijă la radare.

camera arăta foarte bine aveam acum birou de scris ca

orice scriitor care se respectă. cărțile deasupra în niște
rafturi în două culori în dreapta un loc pentru cd-uri și
dvd-uri pe masă încă mai era șprei de mobilă. alex și
costache m-au ajutat să pun patul se asorta foarte bine
nu era nimic uniform în cameră dar toate erau potrivite.
după 18 ani aveam și eu camera mea. ștersesem
scaunele măturasem așezasem toate cărțile urma să
mai intre în bibliotecuță în aceeași seară șuncă pe pâine
și tales of ordinary madness. între cărți pusesem cutii
goale de pringles am zis că oricum nu am ce face cu ele
într-una dintre ele era un manuscris pentru un volum de
poeme pe care îl pregăteam. până și netul mergea mai

14
repede descărcam cu aproape 900 kb pe secundă ceea
ce e un lux pe care în sufragerie nu mi-l permiteam. ce
mai camera a fost un real succes mi-era teamă doar să
n-o distrugem într-o seară când ne-am fi întors morți de
beți sau după un sex ceva mai nebun.

mi-a trecut prin minte să abandonez scrisul dar acum

singur fiind priveam cum apar cuvinte pe ecranul
laptopului. dac-aș avea și-o imprimantă mă gândeam
mi-ar fi mult mai ușor să tipăresc textele. oricum mă
gândeam de multe ori la ce naiba o să-mi folosească. și
pe urmă mă întrebam ce folos să te întrebi la ce o să îți
folosească.

eram amenințat de exmatriculare toți profesorii din liceu

mă cunoșteau ca pe o piază rea. tRĂIAM sUB
aMENINȚAREA uNUI eVENIMENt TRAGIC și tot ce
făceam era să beau să fumez și să scriu. oricât de
penibil ar suna asta era realitatea. nu prea aveam un
sens. maică-mea îmi povestea mereu cum ana și ceilalți
aveau să mă părăsească să uite de mine na ei s-or
duce la facultate fiecare în treaba lui eu nici liceul nu o
să pot să-l termin și acuma ca țiganu’ la mal în ultimul
an se duce totul de râpă. m-oi duce la muncă dar asta
nu va face decât să contribuie la diferența dintre mine și
ei. ceea ce era parțial adevărat. până la urmă fiecare
era pentru el noi eram concidențe nu prieteni. și totuși
îmi venea tare greu să cred asta când îi vedeam strânși
în camera mea sau bând cafea și fumând în bucătărie
neavând rușini nici pretenții. înjurându-mă ei îmi ziceau
te iubim înjurându-i la rândul meu le spuneam și eu. se

15
crease o rețea de gânduri și emoții foarte complexă între
noi și totuși nu puteam fi sigur că ăștia nu aveau
dreptate când îmi prevesteau sfârșitul în singurătate.

e destul de mică camera mea da-ncap toți prietenii mei

în ea părea un scenariu destul de potrivit. umblau
diferite lozinci cum ar fi

pe lupeni în gios

pe-un trotuar frumos

rareș fogaș trece

cu tovarăși zece

nouă bețivi mari

drogați și curvari

și cu fogaș zece

care-i și întrece

refăcusem celebra poză de pe abbey road. în poză

apăream eu care eram lennon mircea ringo star nicu
mccartney și costache harrison. fotografia era agățată
pe un perete în camera lui costel. ne iubeam mult dar
liceul era pe terminate așa că toată lumea privea înainte
în timp ce eu continuam dansuldansuldansuldansuldan

de fapt eu stau pe loc și mă uit la ei. îmi pare așa de

rău, de ce sunt eu cel care rămâne pe loc și observă

16
carnavalul. sunt rare momentele în care particip cu
adevărat la ce se întâmplă, deși uneori mă gândesc că
fără unele intervenții de-ale mele nu s-ar întâmpla
nimic nu știu ce să zic dar sindromul ăsta ciudat pe
care-l am mă face să mă dau cu capu’ de sus sau să-mi
sparg fața de asfalt. mă simt foarte singur în
majoritatea secundelor ceea ce mă îndeamnă ori la scris
ori la izbirea capului cu viteza luminii în primul
stâlp. o izbire în afara timpului,

pentru totdeauna,
Rareș Fogaș

dar sigur când mă scald în atâta nimic în jurul meu

încep să prind o formă care mă mulțumește cel puțin pe
moment dar exact când te bucuri mai al naibii de luxul
statului degeaba ceva se întâmplă sună un telefon vine
cineva te roagă să-l ajuți sau începe ploaia trebuie să iei
toate rufele de pe sârmă sau începe un meci de fotbal și
se aprinde televizorul sau se termină un cântec și
acuma poți să auzi ce scrii și sigur că n-o să-ți placă de
asta e foarte de căcat să ai impresia că ești scriitor. mă-
ntreb ce dreacu’ se va alege de mine. ce-or zice când
m-or întreba ce-i cu mine și le-oi spune că sunt scriitor.
care mai e locul scriitorului în anii ăștia de propagandă
filo-americană. sex drugs & rocknroll sub egidă

17
occidentală și fabricată în bangladesh. o labă prelungită
de cât de prost e filmul porno.

oricum nici nu m-ar crede că-s scriitor cu fața asta ar

considera că sunt beat și șomer. scriitura nu este o
profesie nici un hobby nu prea e. scriitura e un fel de
boală. dar cei mai mulți n-au nici măcar tuse
scriitoricească nici cârcei scriitoricești cei mai mulți
suferă de o diaree scriitoricească inconstantă în scurte
reprize de un sfert de oră în care umplu veceul cu un soi
dubios de apă gălbuie care pute îngrozitor.

despre ce să scrie un scriitor. nu are un șef care să-i

dea dispoziții nu are fișa postului nu are o familie care
să-l întrețină nu are multe din lucrurile pe care oamenii
normali le au. și-acum ne-au luat și cel mai de preț lucru
scânteile luminile fantomele baubaii moșcrăciunii
sinceritatea prostiei neștiința de cauză lucrurile pentru
care merită să luptăm. mucegaiul pe pereți. țigările și
băutura. ce să mai facă scriitorul cu ele când le găsești
pe toate drumurile cine mai are nevoie de ele.

scriitorul aleargă scriitorul își trage gluga pe ochi

scriitorul se rezeamă pe bordură trage un fum scriitorul
se ascunde în tramvai se uită pe geam adoarme
scriitorul se trezește scriitorul e
neooptzepostoțuicădetulceapogotrâmbițarist CHIAR MĂ
ÎNTREb scriitorule unde te crezi

aici nu e casa ta

18
dar Berea e ieftină

ce faceți mă nu veniți și voi

nu bă nu mai avem bani

acăsicăăăăă!!!!! Domnule invizib il

mda

se apropia cincișpe ianuarie nici nu știam ce e de făcut.

ana vroia să discutăm despre facultate eu vroiam să
facem sex să ascultăm muzică aveam nevoie de un pic
de răgaz un pic de plăcintă de dovleac un pic de
zacuscuță un pic de căldurică în cameră un pic de jocuri
video. știam ce mă așteaptă citeam bukowski îmi intrase
în cap rrrrrRRoooooOOoooooOoooooooooollllllllLL
the DICE.
iSOlatION IS thE GIft
sigur, e un mare adevăr, dar și o labă. indiferent cât de
ciudat ar părea, cred că mereu am știut că nu prea mă
pricep la nimic. adică așa încât să fac bine ce fac sau
să-mi și placă să lucrez așa. dacă m-ar fi pus cineva să
mănânc toată ziua gogoși probabil că m-aș fi descurcat
dar sigur nu m-ar plăti nimeni pentru asta. de mic eram
așa îmi luăm răgaz pentru anumite intimități care
surprinzător nu se refereau la labă. nu prea mă
încadram pe nicăieri în școala generală am intrat în
gașca din spatele clasei când am început să nu îmi mai
fac temele să nu îmi mai învăț cred că era singurul
criteriu pe care trebuia să îl îndeplinești ca să intri în
gașcă. găsisem ceva la care mă pricepeam. nu eram eu

19
prea popular, dar făceam față cu brio testului pe care-l
dădeam cu liviu sau pandele. ne-am bătut noi cât eram
mici de câteva ori, dar până la urmă am ajuns să ne
înțelegem. la liceu mă gândeam eu trebuie să fie altfel.
într-a noua caragiale mi se părea cel mai marfă liceu pe-
atunci eram destul de cumințel mai aruncam ochii și prin
caiete dar rămăsesem cu reflexul din generală de a fi
glumeț la ore. pot să zic că eram un fel de ștrengar
adică nici vreun rebel nici vreunul din băncile de onoare.
pe atunci nu fumam dar stăteam la fumoar cu ceilalți
fumători. am încercat să fac dezbateri academice îmi
plăceau foarte mult însă nici acolo nu m-am încadrat
prea bine cred că nu eram destul de amuzant sau de
inteligent sau de chill cum erau ei nu mi-am pus
întrebarea asta de prea multe ori dar e cert că am plecat
din clubul de dezbateri când mi-am dat seama că nu mă
mai atrage așa de mult nici sportul ăsta nici clișeele de
acolo nici oamenii de acolo nici figurile lor eram un hipiot
iar ei erau corporatiștii. de fapt, cam așa e destinul unui
din ăsta cu dezbateri academice. cei mai mulți ajung
avocați și câștigă sume enorme lucrând pentru cine știe
ce asociații. alții ajung angajați în corporații foarte mari
alții ajung niște jurnaliști de căcat. încep să-și modifice
felul în care discută în general și îl adoptă pe cel tehnic
de la dezbaterile lor. au același tip de glume. se
străduiesc din răsputeri să fie sarcastici. nu era chiar ce-
mi doream. bine că mi-am băgat pula în el de debate.
oamenii ăia toți vorbesc la fel vai de morții lor

20
nici la revista școlii nu prea mi-am găsit locul deși
practic eu o făcusem. când nu am mai fost la
dispoziția profesorilor, aceștia au decis că nu mai e
nevoie de mine. atunci am scos propria revistă care
cirucla prin liceu am fost amenințat cu exmatricularea
cei care scriau alături de MINE s-au retras și
retrași au fost eu am încetat activitatea. așa că într-a
unșpea am început pe cont propriu să scot sub
anonimat o foaie tipărită care să umble prin liceu. a
mers de minune. toată lumea era înnebunită ce e cu
foaia de caragiale cine o scoate
dar asta oricum nu
conta cât timp nu aveau cum să dovedească. foaia a
reprezentat unul dintre lucrurile pe care le-am făcut cu
cel mai mare drag în viață. era un săptămânal de satiră
și cultură pe care-l tipăream miercurea dimineața până
să intru la ore chiar la xeroxul de lângă liceu. prima
pagină era ocupată cu unul sau două pamflete, depinde
cât încăpeau. pe verso găseai două secțiuni: prima era
legată de literatură publicam ori o poezie de-a vreunui
poet de care nu prea auzi prin liceu ori o proză oricum
lucruri legate de literatură. ultima secțiune se chema H.
de la Hristea, cum se semna în liceu nichita stănescu pe
caricaturile făcute profesorilor sau pe versurile care îi
luau la pulă. nu știau decât trei persoane cine scoate
foaia adică ana cristiana mircea. mă și ajutau uneori s-o
împart. mă plimbasem prin liceu cu câteva zile înainte
să tipăresc primul număr și îmi făcusem o idee destul de
clară despre colțurile în care nu bate nicio cameră de
luat vederi și unde pot să las exemplare din foaie liniștit.

21
din păcate n-am scos decât vreo cinci numere pentru că
bunica a găsit prin casă un exemplar aruncat pe sub pat
în timp ce făcea curat. l-a citit și și-a dat seama despre
ce e vorba iar când am venit acasă a început să plângă

răreșelu, te dau ăștia afară din școală rareșu.

n-am mai scos nici foaia. dar și-acum zâmbesc când îmi
aduc aminte de un anunț făcut de președintele elevilor
din liceu care erau un coleg de-al meu. zicea ceva de
genu’ cică nu se va mai lua nicio măsură în școală până
nu vom rezolva următoarele probleme. era o listă de
cinci probleme dar în vârful ei scria: foaia de caragiale.
now thats something cum ar zice colegii mei de
generație.

NIRVANA
eram singur de vreo patrușopt de ore nu îmi mai găseam
locul nici în cameră. abia puteam să respir tușeam și-
n spate simțeam plămânii parcă aripi vroiau să-mi
spargă spinarea să iasă să se-ntindă. capul mă durea
îngrozitor cu niște șocuri electrice tot așa când tușesc
parcă un bec se-aprinde și se stinge și e conectat la

22
craniul meu. treijdemii de miliarde de mii sute de mii
de volți sparg în mine sparg în mine……

ana a trecut azi pe la mine. mi-era dor de ea o și

visasem. era lângă un scris mare pe cer jos iarbă grasă
verde praz ieșea ca pădurea din pământ era o iarbă
foarte grasă. pe cer erau nori rotunjori totul semăna cu o
imagine clasică de desktop pentru xp. scrisul era MaRE
MIc mArE MiC iar MaRe iar mIC și era înconjurat de
puncte de suspensie și se chema așa: present calling
lângă el era o bucată de ana de la talie până la
genunchi își mișca piciorușele. AM O GROAZĂ DE
VISE CIUDATE MI SE PAR FASCINANTE TOTUL E
AȘA DE CONVINGĂTOR. dimineața când mă trezesc
îmi zic hai că nu îl uit pe ăsta dar dacă nu notez ce se
întâmplă tot degeaba. țin minte că fiind copil am
descoperit uitându-mă în oglindă o parte total nouă a
camerei bunicii chiar în spatele patului care din câte
știam eu era lipit de perete. mă tot suceam mă tot
învârteam nu reușeam să-mi dau seama cum să
pătrund pe culoarul ăla de vreo 50 de centimetri lățime
cam cât lungimea spadei făcută din două rigle lipite cu
scoci. după vreo 15 minute de holbat mi-am dat seama
că de fapt mă uitam printr-o oglindă și tot ce vedeam eu
era doar o reflexie ciudată. am fost foarte dezamăgit
teribil de dezamăgit și faptul că încă țin minte
întâmplarea asta cred că e o dovadă.

mi-aduc aminte de un vis cu mult mai interesant decât

pățania asta dar în care există și mai puțină acțiune. nu

23
știu cum naiba ajunsesem într-o zonă a orașului care nu
există sau nu am descoperit-o încă eu o localizez cam
prin cartierul meu într-un fel ori la blocurile din spate de
la cavalului ori pe la parc spre sud. văd un gard
portocaliu aprins, la un moment dat văd un părculeț mai
mult niște alei înconjurate de iarbă cu un fel de
gărdulețe în dreapta și stânga aleilor. la un moment dat
sar peste gardurile astea mici sau poate și peste ăla
portocaliu care era sigur unul mare. adică normal. de
când mi-a intrat imaginea asta în minte mă gândesc ce
marfă ar fi să găsesc locul ăsta. la un moment dat am
avut impresia că mă apropii de el. eram de mână cu ana
prin sud între mihai eminescu și bobâlna.

eram așa de distras de dimensiunile astea noi sau

nenoi, eram chemat de ele foarte atras. poate o să
ajung vreodată la ele.

ana mi-a adus un film, un dvd cu donnie brasco. e foarte

atentă la ce-mi place și îmi face o groază de cadouri. nu
doar că mă simt de căcat că nu-s în stare să mă
revanșez dar uneori cadourile pupăturile zâmbetele ei
care sunt de-a dreptul adorabile mă obosesc rău. mă
simt foarte sictirit foarte bătrân mai ales. când mă uit în
oglindă nu-mi vine să cred că am 18 ani. arăt deplorabil.
n-am nimic din tinerețea prietenilor mei sau a colegilor.
nu arăt a bărbat dar nici puștan nu sunt. nici băiat nici
flăcău. mă simt foarte singur teribil de singur. și totuși
nu-i așa de rău

24
 one more. this is called lake of fire.

a i-auite ce frumos bravo răruț. e numai bună, mică și

călduroasă ție nu-ți trebuie mai mult. ai aicea tot ce vrei
ia patul îl desfaci seara?

nu, m-am obișnuit așa.

bravo e frumos. s-o stăpânești sănătos.

25
tuse muci și podoabe de crăciun

26
linie își scoate carte. am trăit s-o văd și pe-asta. nu e că
nu mi-ar plăcea neapărat pe care le scrie deși
majoritatea sunt foarte plictisitoare dar nu o vedeam
deloc poetă cu fața aia. nu înseamnă că publicarea unui
volum de 50 de pagini proză + poezii e o dovadă că ești
sau nu scriitor însă ideea e că eu mai mereu am văzut-o
pe linie mai mult profesoară de română decât artistă, ca
mă-sa.

aici ar fi cam două chestii. am o chestie ciudată cu

profesoarele de română adică mi se par o categorie
aparte. pe scurt, mi se par idioate. o specie de femei
idioate.

și cealaltă chestie ar fi că mie mereu gagicile mi s-au

părut mai mult muze decât artiste. și mă gândeam câte
gagici apar în literatura contemporană pe mine mă
sperie valul ăsta de pohete.

astfel că nu prea îmi dau seama încotro o ia literaturA

ce naiba e cu bărbații scriitorI

sunt prea ocupați cu nikonurile și eșarfelE

ce e cu ei de ce nu apar de ce nu publică câte gagici

publică ei stau pe barĂ

gagicile devin puternice din ce în ce mai sigure pe ele

tocmai admițânD

presiunea discriminarea supunerea față de bărbațI

27
 și oi suna misogin acuM

admit că am văzut femei cu coaie mai mari decât

bărbaȚII

dar până la urmă tot despre coaie e vorba nu-i aȘA

mă rog linie era fericită azi când m-a vizitat alături de ion
și mircea cred că pur și simplu îi place la MINE

am stat în camera nouă am încăput

ei n-aveau nicio țigară doamne ce aș mai fi fumat o

țigară dar nu aveam cum chiar dacă aș fi avut

țiți

pentru că aveam gâtu’ vraiște tușeam SÂNGE când îmi

suflam nasul suflam SÂNGE

ce pula mea.

linie a plecat mai devreme să-și ia cărțile de la editură.

ion și mircea au rămas și am vorbit despre revelion. nu
prea avea ce să nu iasă marfă exceptând faptul că încă
nu strânseserăm banii pentru cazare și nu mai era mult
până trebuia să îi predăm. oricum problemele astea
contau mai puțin. mă simțeam mai bine că am vorbit cu
ei. chiar dacă de la atâta vorbă și atâta râs mi-a revenit
o tuse vai morții mei. pe seară m-a sunat și costache am
vorbit vreo oră cu el la telefon. mi-era dor să-l aud.

28
și numai după două zile eram mort. ce m-aș fi făcut eu
fără oameni în jurul meu. nu mai suportam cușca asta
de căcat cu mobilă care mirosea a nou și covor curat pe
parchetul schimbat și televizor cu ecran plat 61 cm
diagonala chiar în dreapta biroului. prin perete zbierau
mamele și tații

încercând să adorm m-am gândit la ana. m-am simțit

mai bine. aș fi băut o bere dar mai mult un ceai cald. și-
aș fi fumat o țigară, dar de unde. Iar Această Carte E Ca
O Pictură, Uitați-Vă Un Pic La Ea.

a doua zi curățam usturoi. nu mă deranja prea tare, mai

ales că îmi făcusem un playlist marfă pe care să-l dau la
200% în vlc să-l aud din bucătărie dar vâjâia basul zici
că zgâria aerul pereții așa că degeaba. totuși mă
mulțumeam cu ce aveam. după ce am terminat și m-am
spălat calumea pe mâini aveam o aromă plăcută de
lango

29
ș cu mujdei pe mână. pe taste alunecam plăcut usturoiul
era un fel de amortizor. în cameră era din nou întuneric.
mă simțeam nasol de câteva zile eram în afara oricăror
manifestații sociale de avengură cum ar fi ieșitul la bere
chiulitul ieșitul la țigară făcutul miștoului. doar ce mai
veneau pe la mine să verifice dacă mai trăiesc în orele
de vizită de după școală maxim până veneau ai mei de
la serviciurile lor.

oricum am supraviețuit.

când a trebuit
să îl duc pe tata cu mașina până la restaurantul da vinci
pentru o întâlnire cu colegii de serviciu ca de sfârșit de
an mi-am dat seama că nu am cum să supraviețuiesc
singur și dacă voi fi nevoit s-o fac sigur o s-o fac într-un
bar așa ar fi fost cel mai relaxat. în timp ce conduceam
mă uitam ca un tarzan prin oraș. mă bucuram așa mult
să văd lumini de crăciun, atâta agitație în care mă
încălzeam ca-ntr-o pătură un trafic jegos dar îmi părea
bine că eram mașină lângă mașină și stăteam cuminți la
semafor și curgeam pe banda noastră și ne acordam
prioritate. învățam bunele maniere. nici măcar orășelul
copiilor nu m-a făcut să borăsc pe parbriz. pe drum m-
am uitat la fiecare fată din oraș. n-aș merge așa departe
să zic că toate erau frumoase, dar toate semănau cu
CINEVA. am crezut chiar c-o zăresc pe piper. ăsta ar fi
fost un cadou frumos de crăciun. nu mai văzusem

30
atâtea culori de o săptămână m-aș fi plimbat prin tot
orașul dacă m-ar fi ținut benzina. începeam să fiu
sensibil la crăciun la colinde la lumini la oameni
deveneam un fel de pacifist din ăla axara vă doare-n
pulă viața e frumoasă. în jurul meu era atâta culoare.

numai acasă nu era nicio lumină de crăciun niciun brad

niciun zâmbet niciun miros plăcut. anul ăsta nu aveam
să împodobim. cred că îmi convenea mai mult așa. era
mai sincer.

31
ana doarme eu stau pe întuneric și scriu

32
în seara aia mă simțeam mai bine. nu mai băusem de
mult și îmi doream o bere ca naiba. am mers la karaoke.
am băgat și un biliard. nu era așa de rău părea o seară
liniștită aveam să mă întorc acasă pe la vreo 12-1 să
mănânc un cârnat un colț de pâine să fumez o țigară de
la tata să citesc câteva pagini și să adorm cu televizorul
programat 120 de minute. nu știi niciodată când se
închide tv-ul din senin și rămâi treaz în beznă și nici ce
se ascunde în beznă nu poți știi. începea vacanța de
iarnă asta însemna că se apropia 15 ianuarie iar eu și
ana trebuia să aplicăm pentru universitatea GLASGOW.
încă nu eram sigur că vreau să plec acolo la facultate
deși erau câteva lucruri care mă făceau să mă gândesc
serios la plecarea în SCOȚIA cum ar fi să beau bere
rece la draft care să nu fie pișat să fumez marlboro într-
o țară de limbă engleză să trăiesc în MAREA BRITANIE
să cunosc oameni și locuri să colind din bar în bar aș fi
putut să colaborez cu reviste literare de acolo să merg
la concerte să merg la lecturi de poezie să port kilt să
îmi las barba să crească. CELTIC GLASGOW era
echipa mea favorită din SPL BIFFY CLYRO e una dintre
formațiile mele preferate GLASGOW e un nume super
marfă BIFFY CLYRO e un nume super șmecher
învățământul în SCOȚIA e gratuit și pe lângă asta mai
era și facultatea. arăta șmecher rău un fel de
HOGWARTS combinată cu tehnologii de ultimă
generație. Dar Eu Nu Vroiam Să Mă Gândesc La
Facultate Vroiam Doar Să Beau.

așa că până la urmă după karaoke pe la 1 am plecat

spre irish. mi-era dor de irish nu mai aveam bani așa că

33
puteam să fac niște beerspotting în întunericul din
camera de dans. dar când am intrat totul se
transformase în ceea ce era irishul când eram eu mai
mic adică fără camera de dans. într-un fel mă bucura
pentru că era un căcat foarte mare dar în seara aia
pentru asta venisem.

a whiter shade of pale

totuși cum am intrat am văzut o căpățână familiară m-

am postat lângă ea s-a întors și a sărit în brațele mele. a
stat acolo un minut. a țipat m-a pupat pe obraz pe gât.
mă simțeam bine. din câte se părea clu era deja beată.
era frumoasă în seara aia după ce mi-a dat drumul din
brațe a apărut cami. și ea era beată. pentru că irish
părea amorțit am plecat spre jazz. închis.

am ajuns la berărie în clădirea fostului teatru de păpuși

ciufulici. aici atmosfera era tare neobișnuită pentru că de
obicei berăria era un loc unde se asculta vali sterian
holograf asia muzică românească veche de obicei și-n
majoritatea cazurilor rock sau folk. o destinație perfectă
pentru o bere două liniștite. probabil de-asta mircea și
taică-su trăgeau acolo când era cazul. mă întreb dacă
vreodată voi merge și eu cu tata la o bere sau la un suc
sau să punem benzină la mașină măcar.

34
în orice caz acum în sala mare a berăriei era un căcat
de dj la un laptop și duduiau manele la modă căcaturi de
radio zu. o imitație a mizeriei strânse sub covor din irish.
se așteptau să danseze cineva. bine erau vreo doi trei
cocalari care băuseră câteva beri și aveau chef de
panaramă caterincă vrăjeală urcat pe mese. măcar clu
și ion s-au distrat. clu își mai revenise ion o mai luase la
bord. au dansat și ei un pic la ce le-a plăcut. lumea era
ok. enache și linie și celălalt cuplu de la masă nicu era

TĂCUT.

am cerut o cola la sticlă măcar aveau cola la sticlă și era

numai cinci lei. prețul ideal pentru o băutură. m-a sunat
ana am mers la baie s-o aud pentru că în sală nu aveam
nicio șansă să înțeleg ceva mai mult de ce la vie la la la
la la la. vorbea încet cum vorbește de obicei. se vedea
că îi era somnic. bine puiule culcă-te.

când m-am întors am văzut un pahar de cola pe masă.

cerusem cola la sticlă nu la pahar ce pula mea care mai
e șmecheria s-o bei din pahar. bine, a fost bună. rece.
dulce. dar nu a fost la sticlă.

nu am mai stat mult deja eram dator zece lei și la

veniturile mele asta reprezentă destul. calculând în beri
erau vreo două maxim trei iar în țigări vreo 15-16 deci
nu-mi permiteam să risipesc prea mult. când m-am
ridicat clu era supărată că plec.

mai stai un pic aici.

35
am stat linie și enache și celălat cuplu de la masă au
luat-o înainte. clu a început să danseze energic cred că
vroia să mă încalece. cred că m-ar fi sărutat. n-am putut
să stau cât ar fi vrut ea. mi-am luat geaca și i-am prins
pe ceilalți din urmă. pe drum m-am gândit numai la ea și
la curul ei. tot ce aș fi vrut să fac era să rămân cu ea. tot
ce am putut să fac a fost să merg acasă. aș fi luat-o
acasă aș fi desfăcut patul ne-am fi întins în pat am fi
stins lumina. mai departe nu știu ce s-ar fi întâmplat. aș
fi futut-o n-aș fi futut-o habar n-am. dimineața ne-am fi
trezit am fi băut o cafea am fi mâncat câte ceva am fi
fumat o țigară. tata s-ar fi bucurat s-o vadă i-ar fi zis ce
faci măi clu. am fi râs un pic pe la prânz ar fi luat
tramvaiul spre nord iar eu m-aș fi întors la viața mea.

ascultând a whiter shade of pale mi-am dat seama că

singura femeie pe care aș putea s-o iubesc este ANA
desigur era doar TERAPIE NEINTENȚIONATĂ.

36
următoarele câteva luni

37
urmau să fie de căcat. totuși în câteva zilele MĂ
HOTĂRÂSEM. singurul eveniment care ar fi putut să
mai schimbe ceva ar fi fost revelionul. cine știe ce căcat
putea să se întâmple și să mă determine să rămân
pentru facultate la bucurești trăindu-mi viața pe care mi-
o imaginam de multe ori beat singur scriind mergând la
facultate doar ca să am unde sta pe timpul zilei izolat
total de fluxul normal al lucrurilor. deja mă simțeam
separat în fiecare moment eram cu un ochi la ce se
întâmpla și cu altul la stele sau la picioarele unei fete
deși niciodată nu am fost un obsedat. mircea întorcea
capul după orice strâmbă orice scârboasă în colanți cu
părul vopsit și nespălat se vedea că e disperat. și eu
mai făceam asta, dar numai după femei frumoase și în
rare momente când simțeam nevoia să mă relaxez ca
atunci când te uiți la un film ca să treacă vremea.

nici de scris nu prea îmi mai ardea de băut hmm mă

cam potolisem începusem să prefer cola la sticlă. Nu îmi
era foarte clar ce aveam să fac în privirea facultății îi
spusesem anei că aș merge cu ea la universitatea din
GLASGOW totuși cu ai mei nu discutasem deloc și pe
lângă faptul că cel mai probabil nu aș fi avut bani să
trăsesc într-un oraș ca GLASGOW decât cu o slujbă cu
jumătate de normă din care să îmi iasă ceva bani era un
complicat proces de aplicare cu o grămadă de
hârțogăraie. mai trebuia și să dai un examen de engleză
iar eu nu mă simțeam nici pregătit nici nu îmi venea ușor
să risc 6-7 milioane cât ar fi fost taxa de examen. la bac
nu știam ce naiba puteam să obțin mereu mă gândeam
să iau un 9 media generală cât să-mi asigure un loc la

38
stat la filozofie. dar cine știe ce pretenții ar fi avut
scoțienii. Și mai mult mai erau doar 2 săptămâni până
se închidea perioada de aplicare. mă rog, singurul lucru
care îmi era clar era că Habar Nu Aveam Ce Urma Să
Se Întâmple însă următoarele luni erau decisive. și mă
cam durea-n pulă. vroiam puțină liniște puțin timp pentru
scris un laptop care să nu cedeze în mijlocul unui roman
și Îmi Doream Să Rămân Cu ANA.

mă gândeam că oricum ar ieși m-aș fi descurcat dar

vroiam să evit deranjul și să nu ies prea șifonat din liceu.
instabilitatea și traiul de pe-o zi pe alta mi se păreau
atrăgătoare și la îndemână totuși era destul de obositor
să te gândești la ce ar fi putut fi și de-asta mi-era mai
frică decât de câteva zile fără mâncare sau fără duș. nu
e bună lenea. dar trebuia să realizez până la urmă ceva

știam că înevitabil se va ajunge și la asta și nu mă

grăbeam deloc. mai ales în aceste luni în care aș fi
preferat să mă lungesc în patul meu să dorm și să mă
trezesc la facultate sau pe străzi sau cu un serviciu
prost plătit.

îmi iubeam prietenii totuși vedeam cum lucrurile se

schimbă între noi am discutat cu ei le-am zis bă ce
handicapat sunt singurul motiv pentru care
aș merge la facultate

39
 Seattle
la bucurești e că voi mergeți acolo. dacă
mergeați la facultate la sovata probabil
veneam și eu acolo. clu ion și mircea s-au uitat la
mine. ion înțelegea ce ziceam dar nu prea îi păsa. clu a
zis că știe prin ce trec. totuși ea oricum mergea la cluj la
actorie. mircea nu înțelegea ce vroiam să zic. nu m-a
mirat. era cam greu de cap cam sclerozat în multe
privințe. erau totuși și seri în care întorcându-ne din oraș
stăteam ore în fața porții de la casa mea și discutam
despre stele sau despre politică sau despre poezie sau
despre muzică și secunde în care simțeam că mă
înțeleg cu el mai bine decât cu oricine în lume. nu m-am
gândit totuși că avem vreo legătură carmică așa cum
zicea georg că se petrece între mine și ea. am crezut-o.

erau seri în care beam singuri și nu era nicio problemă.

beam și vorbeam și fumam. într-o noapte s-a îmbătat
așa rău dintr-o sticlă veche de garrone că nu se mai
putea ține pe picioare. nu a reușit să ajungă nici până la
baie să se pișe l-am dus l-am ținut cât s-a pișat și la final
mi-a zis bă să nu mai bem bă granini din ăsta.

dar acum nu știa la ce mă refer. el probabil nu simțise

asta niciodată. mircea avea un sens sau cel puțin își
căuta unul. eu nu știam pentru ce exist. în ultima vreme
se tot întâmpla asta. nu prea mai ajungeam pe aceeași
frecvență. oricum el mai niciodată nu a înțeles pe deplin

40
alergiile mele la oxigen. mereu faci urât la băutură du-te-
n pula mea vezi poate de revlion spargi ceva pe acolo.
gata pe 30 nu bem păstrăm pentru 31 și nici nu riscăm
să faci ceva să spargi ceva că știm cum te manifești ca
un alcoolic împuțit. așa-mi zicea.

faptul că îmi vorbea urât nu era decât o dovadă de

sinceritate și de prietenie așa că nu aveam cum să mă
supăr pe el. totuși m-a călcat pe nervi ce pula mea știe
el. vorbește despre ce fac eu când beau. normal că i se
pare ciudat când răbufnesc. lui nici pula nu i-a dat pe-
afară deocamdată, d-apoi inima. îi și place să facă pe
responsabilul e perfect.

i-am zis stai liniștit mirceo n-o să se întâmple nimic grav

n-o să sparg nimic dacă mă îmbăt sparg cel mult fața ta
nu e o mare pierdere oricum. a întors capul nu vorbea
cu nimeni dar poate nu avea tupeul să o zică privindu-
mă în ochi: ce prost e acesta. așa zicea mereu când
rămânea fără răspuns. după ce a râs înfundat cum face
de cele mai multe ori ion l-a liniștit.

stai bă c-o să fiu eu acolo N-O Să-L Las Să Facă Nimic.

uite mirceo dacă mă fac pulă și vă deranjez mă scoate

ion afară m-aruncă în cotețul porcilor și mă lasă acolo.
îți promit că fac cumva și scap și vin lângă tine să te iau
de gât și să mirosim amândoi la fel să nu te simți singur.
fără resentimente suntem frățiori.

nu a mai zis nimic și a fost bosumflat toată seara. futu-l

în gură a uitat când îl țineam să se pișe că nu era în

41
stare să facă doi metri. și dându-mi seama de asta mi-
era și mai dificil să mă hotărăsc ce morții mei aveam să
fac.

mircea era cu nicu și costache în oraș m-au sunat hai vii

la o bere. eu mă întorceam acasă de la bibliotecă dar ei
erau deja la un bar ei deja vorbiseră. și-au adus aminte
de mine. însă EU nu eram în planul inițial. pe măsură ce
se apropia facultatea cuibușorul nostru de nebunii se
boțea ca o haină veche. costache își făcea planuri
pentru un partid cristiana vorbea mai des despre noii
prieteni pe care aveam să ni facem la bucurești nicu
urma cursul normal al vieții unui școlar serios ion vroia
să programeze jocuri video clu pleca la cluj cosmin la fel
mircea își vedea de treaba lui. A N A era singura care
nu avea un plan stabilit deși era cea mai calculată dintre
noi. C E F A T Ă M I N U N A T Ă.

eram în vacanță și nu erau prea multe lucruri de făcut.

nu aveam bani mereu să ieșim în oraș să ne vedem nici
pe ana nu o puteam vedea foarte des pentru că nu prea
aveam benzină mereu ca să ajung la românești. tot ce-
mi rămânea să fac era să mă gândesc la ce aș fi putut
face dacă aș fi avut resursele necesare

42
citeam mult ceea ce nu îmi era caracteristic însă aveam
cărți bune șuncă pe pâine am dat-o gata în două nopți
după ce am terminat-o am început la drumul spre los
angeles a lui john fante. am dat de tipul ascultându-l pe
buk într-o lectură publică de pe youtube zicând
EVERYBODY SHOULD READ A GUY NAMED JOHN FANTE. pe spatele
cărții scria: „fante este ZEUL meu” (charles bukowski).
hmm am zis interesant să vedem ce-i și de capul lui
ăsta. am citit primele pagini în timp ce mâncam de prânz
niciodată când îmi cumpăram cărți nu puteam să aștept
să termin ce citeam deja mereu ciupeam câte 5-10
pagini sau câte-un fragment pe care-l nimeream.
bandini părea un ratat.
îmi plăcea foarte mult bukowski. preferam poemele dar
citisem și romanele femei și șuncă pe pâine. îmi
cumpărasem și tales of ordinary madness. văzusem la
humanitas o ediție interesantă pentru dragostea e un
câine din iad în traducerea lui dan sociu. Mai mult îmi
plăceau ilustrațiile decât traducerile. prima dată când am
văzut-o m-am gândit ce fel de debitoc ar traduce
bukowski sună ca un căcat. totuși mi-am dat seama că
dan sociu nu e chiar un dobitoc poate că era un pic
confuz.??? îmi plăcea dan sociu dar mă consideram
mai bun decât el. îmi părea un tip cu intuiție dar mă

43
gândeam totuși tipul nu prea știe exact care e treaba. e
pe-aproape totuși.

mă enerva la culme că mă regăseam într-o grămadă de

căcaturi de-ale lui bukowski. și MIE îmi plăceau în mod
special picioarele femeilor și EU eram agnostic și EU
eram un jegos beam dar nu ca el și EU aveam temerile
confuziile nepăsarea lui și EU purtam aceleași haine la
nesfârșit amândoi uram păianjenii și EU mă simțeam
bine singur și EU mă uitam cu scârbă la căcatul imens
plin de oameni care plutesc printe resturi de mâncare în
mațele marelui câine din iad. găseam puține momente
în care diferențiam personalitatea MEA de cea a lui buk.

asemenea căcaturi mi s-au întâmplat de multe ori.

lucrurile astea mă enervau exact cum pe eliade îl
enerva faptul că există un giovanni papini care i-a furat
existența și a scris despre ea. până și metacăcatul ăsta
se întâmplase deja.

măcar trecuse crăciunul deși nu știam dacă mă bucur

sau nu. în orice caz vacanța se apropia de sfârșit. n-am
suportat niciodată crăciunul după ce am crescut și am
aflat că nu există moș crăciun. nebunia începea din
noiembrie în decembrie apăreau reclamele de crăciun la
coca cola la orange cu muzica de sărbătoare și teatrul
ăsta prost continua până începea noul an. de parcă în
dimineața de 1 ianuarie te vei trezi și toate probleme
tale vor fi dispărut. țeapă fraierilor. mâine începe munca.
ați cumpărat destul înapoi la fabrici ca să produceți
cadourile pe care le veți cumpăra crăciunul viitor.

44
chiar și așa anul ăsta am fost mai sensibil la crăciun. mă
bucura s-o văd pe ana așa de entuziasmată. mi-a făcut
plăcere să îi dăruiesc lucruri. m-am bucurat și eu când
s-a bucurat ea. în orice caz încă un crăciun trecuse. se
terminase și x factor și programele tv de crăciun. urmau
cele de revelion. vacanța nu se sfârșise. urma să-
nceapă how i met your mother și californication. pe
animax dădeau la miezul nopții două episoade din
dragon ball gt și pe urmă unul din naruto. puteam să mă
joc pes când vroiam toată noaptea să citesc și să
mănânc bunătățuri. urma o băută cruntă de revelion.

MIRCEA AVEA DREPTATE.

tot ce trebuie să faci în acest joc este să creezi să te

distrezi și să faci ce vrei tu.

lucrurile mergeau înspre bine.

haha

pe urmă mi-am amintit.

45
georg bordelo

46
era o ceață groasă dar măcar arsenal intra în 2014 pe
primul loc în premier league. georg avea buzele roșii
mari frumoase ca ale francescăi. îmi plăceau buzele ei.
îi crescuse părul și cădea ondulat mult peste umeri și
parcă-i mai crescuseră și sânii se făcuse o frumusețe.
stătea în ușă deși nu îi era rușine să pătrundă mai mult
în casă mă aștepta. mama îmi pregătea sacoșile. le-am
dus la mașină portbagajul era înghețat așa că le-am
așezat pe bancheta din spate. am condus până la
mircea.

nu te-am mai văzut conducând până acum a zis georg.

nu e nimic special. arăt ca oricare alt om care conduce.

am ajuns repede și am oprit. fumăm o țigară a întrebat.

m-am dat jos din mașină și i-am oferit o țigară le-am
aprins și am tras în plămâni. stăteam rezemat de
mașină ea se rezemase de mine. nu mai știu ce am
discutat pentru că nu eram foarte atent. la un moment
dat m-a luat în brațe. am nevoie de un moment a zis.
am ținut-o în brațe. și eu mă gândesc la momentul ăsta
de când m-ai sunat să-mi zici că vii i-am răspuns.

a început să plângă. eram sigur că se întâmplase ceva

cu bașa. s-a ridicat de pe mine și mi-a zis că vrea să îmi
arate ceva și că să nu mai zic la nimeni. mi-a arătat un
mesaj de pe facebook de la un anume george nan. scria
acolo că bașa își bate joc de ea cât e la facultate la
bucurești și se distrează cu tot felul de gagici. persoanei
îi plăcea de georg. o compătimea. așa scria acolo.

47
nu știu ce să fac mi-a zis georg în timp ce lacrimile
curgeau spre țigară. încă stăteam rezemat de mașină
ea acum mă privea.

știi cine e persoana asta am întrebat

nu știa pagina george nan era creată special pentru

mesajul ăla era goală

am tras un fum. și care e problema am întrebat

ce fel de întrebare e asta cum poți să întrebi asta

păi ce te deranjează adică

cum ce mă deranjează

mă deranjează că face treaba asta. plângea. nu pot să

cred că îmi face asta. de ce să-mi facă una ca asta.

s-ar putea să fie o glumă proastă

și eu tot sper să fie doar fosta lui prietenă nebună

se poate. eu din ce am vorbit așa cu bașa mi se pare un

băiat deștept. tot ce e posibil.

cum adică

adică nu că mi se pare neapărat oportunist dar cred că

îi place viața. pentru mine e la fel de posibil ca el să își
bată joc de tine sau ca mesajul ăsta să fie un căcat scris
de o nebună sau un gagiu care vrea să te desparți de

48
bașa ca el să intre în scenă. habar nu am. și nici nu cred
că e așa important.

cum să nu fie important tu auzi ce zici plângea georg. cu

mâna mică ducea din când în când marlboroul la gură și
pe filtru rămânea ruj. întorcea capul ca să dea fumul
afară.

eu cred că important e să nu te clintească prea mult

treaba asta. s-ar putea să fie o porcărie. și dacă nu e, și
mai bine.

a continuat să se uite nedumerită la mine. era normal să

nu înțeleagă.

e normal să nu înțelegi georguț. eu îți vorbesc despre

problema ta prin prisma lucrurilor care mi s-au întâmplat
mie. dar eu nu sunt tu nu stăm la aceeași adresă nu
fumăm aceleași țigări nu ne cheamă georg sau rareș. ce
vreau să zic e că eu cred că mai bine ai profita de șansa
care ți se oferă. e un nou ritm și trebuie să vezi care
sunt pașii de dans. nu te teme carnavalul te așteaptă.

Georg Era Frumoasă. Avea Buze

bașa mi-a spus că mă iubește.

poate chiar te iubește i-am zis.

cum să mă iubeasă când face căcaturi din astea

loialitatea și iubirea n-au nicio legătură i-am zis.

49
a căzut din nou pe umerii mei. am luat-o în brațe. tu îl
iubești?

nu știu țin foarte mult la el

de cât timp sunteți voi împreună.

patru luni. patru luni nu-s de colea. pentru mine

înseamnă la fel de mult ca trei ani. patru luni trei ani, tot
aia.

păi da tot aia e. patru luni, trei ani, o săptămână, tot aia
e. tot trecute sunt nu mai ai ce să le faci. important e să
vezi ce faci acum. nu-ți fie teamă să pici de fraieră
aceasta nu este decât o virtute. și e cel mai bun lucru
care ți se poate întâmpla.

ce e bun în chestia asta

păi chestia asta ajută la clădirea unui georguț puternic și

mai bordelo ca până acum.

treceau mașini pe lângă noi pe mircea încă nu îl

anunțasem să coboare să ia sacoșile. în dreapta mea
era chelsea liverpool. mă piș pe ei gândeam. la
newcastle arsenal m-am uitat ca un mielușel. apreciez
mai mult fotbalul când sunt liniștit. în rest îmi bag pula în
el. cam așa e cu tot de fapt.

pe georg a sunat-o bașa i-am dat drumul din brațe. au

stabilit să se întâlnească. îi mai trecuse plânsul.

50
nu eram sigur că georg înțelege tot ce vroiam să zic sau
că măcar o ajută. ne-am mai aprins o țigară s-a rezemat
de mine. crezi că ar trebui să-i spun și lui despre
mesajul ăsta?

în locul tău nu aș zice. dar dacă tu simți că asta vrei să

faci eu zic să-i spui.

păi m-ar ajuta măcar să îmi zică nu contează da am

făcut sau nu nu am făcut nu contează să zică ceva.

dacă asta te-ar ajuta fă-o. dar crezi că dacă într-adevăr

te-a înșelat ar recunoaște și ți-ar lua un buchet de flori și
ți-ar propune o despărțire amicală.

l-aș face să recunoască.

din mesaj se înțelege că face asta de ceva vreme și tu

nu ai avut nicio suspiciune n-ai ridicat nicio sprânceană.
se pare că se pricepe la asta. mă rog, dacă e adevărat
ce zice acolo.

a început din nou să-i curgă lacrimi silențios.

mie nu mi s-a întâmplat asta până acum e prima dată

nici nu știu ce să fac a trebuit să vorbesc cu cineva.

am râs. de-asta te simți așa rău nu ți s-a mai întâmplat

niciodată dar e bine că se întâmplă prea plutești mereu
ca un nufăr pe lac. crede-mă e o izbăvire.

o țineam în brațe. mi-a mulțumit a zis chiar aveam

nevoie să discut îți mulțumesc. am întrebat-o mai știi

51
când mi-ai zis că tot ce ai făcut zilele astea a fost să te
gândești cum să faci să faci dragoste cu mine.

a zâmbit s-a îmbujorat. îi ștersesem lacrimile de pe

obraz și arăta ca o prăjitură. aș fi luat cu o linguriță din
obrajii ei și aș fi savurat. l-am sunat pe mircea să
coboare. am întrebat-o cum te-ai simți dacă asta ar
apărea într-o carte.

cum m-aș simți? nu știu.

mircea a coborât și l-am ajutat să ducă în curte sacoșile

cu o parte din cumpărăturile pentru revelion. a doua zi
era 30 decembrie urma să plecăm la bușteni. patru zile
băute. după cinci minute de vorbă mircea a intrat în
casă. eu și georg ne-am urcat în mașină. trebuia să se
întâlnească cu bașa la bancpost. i-am zis c-o s-o las
aproape dar nu mai intru pe bulevard pentru că băusem
o bere și nu știi niciodată cum te opresc gaborii.

am virat la stânga pe armași. am accelerat. georg se

uita în oglină și se ruja. m-a întrebat mai știi când mi-ai
zis că mă iubești.

nu, am răspuns.

nu mai știi? dar mai știi când mă iubeai?

nu am răspuns.

am luat-o la dreapta pe lupeni era foarte ceață. am tras

pe dreapta. georg mi-a mulțumit din nou. se uita la mine
parcă aștepta să fac ceva. I-am pus mâna pe picior pa

52
georg. nu era sigură dacă vroia să mă pupe de obicei nu
mă pupă dar cred că și în asta ar fi constat mulțumirea.
s-a îndreptat spre obrazul meu am zâmbit. și buzele ei
au atins buzele mele. țuc. era și timpul. am început să
râd. ea părea speriată parcă acum realiza ce făcuse. s-a
uitat nedumerită în jur pe urmă foarte scurt la mine a zis
pa rareș și a deschis portiera. nu m-am mai uitat după
ea după ce a ieșit din mașină. am luat-o la stânga spre
casă și am parcat în fața curții.

când am intrat mi-am aprins o țigară. încă mă gândeam

la georg. probabil fusese un sărut amical sau poate că
ea era iubirea vieții mele. cum poate și bașa era pentru
ea. nu știi niciodată ce RiTmUrI ciudate ia ringul de
dans.

53
radio city serenade

54
era un loc bun pentru analizat masa opt era chiar în cel
mai retras colț al barului mă simțeam ca pe un nor. un
programator român lua prânzul cu șeful lui străin.
vorbeau în engleză românul era extrem de schilod cu o
cocoașă înfricoșătoare care-i împovăra spatele fragil.
purta un pulovăr care-i venea ca o velă pe membrlele
rahitice. avea un început discret de chelie în creștetul
capului și ochelari tot tacâmul era clar că era un
specialist. Mâna Dreaptă A Șefului La Sfârșitul Lunii Va
Primi O Mărire.

vecinul meu marian care mă plimba cu bicicleta când

eram mici stătea la o altă masă aproape de bar. aștepta
să fie gata pizzele să se urce în mașină și să le livreze
lucra acolo. își tăiase pleata purta o șapcă cred că avea și
o prietenă.

o altă fată necunoscută era frumoasă lua masa cu

prietenii ei. avea părinți bogați. părea mai tânără ca
mine mânca frumos mesteca repejor avea gura mică și
ochi frumoși.

trei bărbați au sosit și s-au așezat la o masă în mijloc.

au comandat bere nefiltrată cola și ceva de mâncare.
programatorul și-a mai luat un pahar de vin șeful lui încă
o bere. paharul era mare cu picior și era plin pe
jumătate. vinul părea foarte bun. unul dintre cei trei
bărbați a scos un pachet de dunhill alb pe masă și i-a
zis celui de lângă el vezi, ce fumai dacă nu aduceam eu
țigări. aveam și EU kent lung la magazin nu găsisem
marlboro roșu. îmi plăcea pachetul necartonat și cum se

55
șifonau țigările în buzunar. erau foarte bune dar nu la fel
ca marlboro.

mă așteptam ca un DUMNEZEU să întindă degetul de pe un

nor mai sus și să îmi dea viață dar nu se întâmpla nimic.
stăteam și priveam bând din cafea și fumând o țigară.
am scos o hârtie și-un pix din geacă și am început să
scriu ceva.

era un loc bun pentru analizat masa opt era chiar în cel
mai retras colț al barului mă simțeam ca pe un nor. un
programator român lua prânzul cu șeful lui străin.
vorbeau în engleză românul era extrem de schilod cu o
cocoașă înfricoșătoare care-i împovăra spatele fragil.
purta un pulovăr care-i venea ca o velă pe membrlele
rahitice. avea un început discret de chelie în creștetul
capului și ochelari tot tacâmul era clar că era un
performăr. mâna dreaptă a șefului la sfârșitul lunii va
primi o mărire.

vecinul meu marian care mă plimba cu bicicleta când

eram mici stătea la o altă masă aproape de bar

pe urmă au sosit fetele. pe clu am văzut-o prima m-am

bucurat s-o văd au intrat și georg și linie după aia. clu
mi-a zâmbit și a venit la mine RARATA! mi-a zis și a râs.
mi-am împachetat hârtia și am pus-o cu tot cu pix într-un
buzunar. a vrut să se așeze dar linie a zis eu stau lângă
rareș. clu a luat loc lângă georg în fața mea.

ANA m-a sunat ceeee faaaci mi-a zis la fel de încet cum
vorbește mereu parcă-i e frică sau rău sau dor de mine.

56
i-am zis ce făceam. mersi că m-ai chemat mi-a zis și a
închis. am continuat să sorb din cafea.

am vorbit. clu și-a luat o cafea celelalte și-au luat un

ceai cu un nume sofisticat. linie nu cred că era foarte
obișnuită cu ceaiuri de genul a încercat să stoarcă
mierea din plic s-o bage-n ceai și și-a împrăștiat miere
pe cămașă pe față în păr și pe masă în jurul cănii ei de
ceai. clu era supărată că își pierduse cămașa de la mine
în vila unde făcusem revelionul. credea că i-o furase
cineva în special o bănuia pe cristiana. îmi zisese
cristiana în full measure la o bere că nu-i convine că i-
am dat cămașa aia lui clu îi plăcea și ei. și ANEI îi plăcea.
și lui clu. și mie. nu știam ce să zic dar era clar. cămașa
nu mai era la clu și probabil nu o să mai fie niciodată.
dacă se face ghenă și uită de haine repede n-am ce să-i
fac dar îmi părea și mie rău. la un moment dat a ajuns și
bașa. s-a așezat lângă noi. lucrurile între el și georg
arătau foarte bine cred că se rezolvase problema dintre
ei care începuse de la mesajul misteriosului george nan.
nu știam însă pentru că nu mai vorbisem cu georg
despre asta. știu doar că a continuat să-mi
mulțumească pentru discuția de atunci din fața casei lui
mircea și la revelion. am zâmbit înțelegător. nu așa
înțelegător am fost însă când, de revelion, am urcat la
etajul unu al casei din bușteni unde petreceam și am
vrut să intru.

mi-a deschis clu și și-a băgat capul după ușă astfel încât
nimeni dinăuntru nu putea să vadă ce se întâmplă doar
dacă stătea la geam și privea pe balconul unde stăteam

57
eu dar nu era nimeni la geam. s-a apropiat de mine am
crezut că e rangă și că vrea să îm
i șoptească ceva
amuzant la ureche. m-am apropiat de ea. era frumoasă.
prietenul ei era în camera din spatele ușii întredeschise.
la fel toată lumea. aproape toată lumea. ana era într-o
cameră sus cu alți refugiați care nu făceau față
întâmplărilor dintr-o a treia noapte de beție. eu eram față
în față cu clu care nu își putea menține echilibrul
agățându-se de ușa crăpată și alunecând către mine. m-
a sărutat. am făcut o față intrigată pentru că nu mă
așteptam deloc să mă pupe. văzându-mi fața și ea a
făcut una la fel de intrigată și mi-a zis nu nu asta vroiam
să fac asta vroiam să fac de fapt și m-a pupat pe obraz
aproape de buze. s-a dat la o parte am intrat în casă și
mi-am turnat încă un pahar de vin. am băut vreo oră
două întrebându-mă ce naiba face ana la etajul doi ba
singură în cameră cu mircea ba cu nicu și cu alex. nu
bănuiam vreo infidelitate sau vreun căcat din ăsta poate
doar o răzbunare dar șansele erau prea mici pentru a fi
vorba de așa ceva. am continuat să beau cu costache
ion și lorena stăteau în cur pe saltelele așezate în
bucătăria mică despărțită de o ușă glisantă de
sufrageria unde stăteam. obosiseră. fuseseră trei zile de
băut dansat râs iar ei nu cred că erau prea obișnuiți cu o
astfel de desfășurare. dar măcar se cunoscuseră cu
ocazia asta. erau împreună acum.
după vreo zece pahare mircea a coborât de la etajul doi
mi-a zis bă du-te și tu sus că ANA stă singură în cameră
și plânge vezi și tu vorbește cu ea. am înjurat de cristoși
și mi-am mai turnat un pahar. mi-era din ce în ce mai

58
greu să urc și să o împac pe ANA. se supăra întruna
începea să plângă iar eu trebuia să am grijă să își
revină. nu făcusem nimic în pula mea. dar acum trebuia
să repar ceva.
mi-era tot mai silă de chestia asta.
obosisem.

mi-am stins țigara mi-am luat paharul de vin și am urcat

am găsit-o stând în patul nostru incomod înconjurat de
pereți de lemn într-o cameră care arăta a debara. ușa
glisantă era pe jumătate trasă. Plângea. Când M-A
Văzut A Început Să Plângă Și Mai Tare Când Am Luat-
O În Brațe Și Mai Tare. M-Am Așezat Lângă Ea Am
Lăsat Paharul De Vin Jos.

clu mă sărutase mă privea afrodisiac, în noaptea de

revelion avea o fustă scurtă niște dresuri cu un model
care îi lungeau picioarele deja lungi. dansam rar aspru
și concret aproape violent ca în irish de obicei când ana
nu era în sufragerie. era întuneric. m-am așezat să beau
și să fumez o țigară. clu s-a apropiat de mine și-a pus
un picior pe canapeaua pe care stăteam eu piciorul ei
era îndoit l-aș fi privit l-aș fi mângâiat. în schimb am
început să râd. a râs și ea s-a apropiat mai mult de
mine.

nu știu de ce dar mereu ajungem în ipostaze din astea i-

am zis.

știu a răspuns a râs.

59
s-a așezat lângă mine dar nu am scos niciun cuvânt așa
că nu a zăbovit și a continuat să danseze îmi plăcea s-o
privesc era într-adevăr foarte sexy foarte bună.

ana avea ochii umflați de plâns asta mă scotea din minți

fața ei rotunjoară era roșie. am vorbit cu ea. spunea că
nu știe cum de am venit la ea. am împăcat-o. era
epuizată de cât plânsese. nu făcusem decât să stau cu
toată lumea. era o petrecere. ea a rămas sus și s-a
supărat că nu am venit.

eram cu toții în vama veche de 1 mai. noi aveam

cazarea în doi mai. ne-am întors pe la 4-5 dimineața să
dormim. am mai rămas să fumăm o țigară pe terasă. a
urcat un handicapat mort de beat fumat probabil nu
avea deloc prieteni. îl văzusem prin vamă cum se
plimba pe plajă singur. a adus niște bere. noi am plecat.
doar georg și ana au rămas georg a plecat cu el ana a
intrat în cameră după o oră în care au stat toți trei de
vorbă. îi auzeam din cameră deși îmi acoperisem
urechile cu perna. am murit de furie. am ieșit dezbărcat
să fumez o țigară încercam să mă abțin să nu îi fut un
șut în gură cretinului. vorbea ca un prăjit probabil era un
ardelean căcăcios. avea părul cărunt deși era tânăr și o
voce foarte iritantă. a trebuit să ies din curtea vilei ca să
nu îl mai aud. dârdâiam de frig. m-am dus pe o stradă
alăturată. acolo nu îi ajungeau cuvintele molfăite și nici
râsul fraierelor. strângeam din dinți nu vroiam să creez
scandal pentru că probabil ne-ar fi dat afară și ar fi venit
și ambulanța dacă intram în prăjitu’ ăla. m-am întors în
cameră. tremuram de frig nu puteam să închid un ochi

60
VOCEA LUI ERA FOARTE DERANJANTĂ MĂ
GÂNDEAM SĂ-I TAI LIMBA SAU SĂ-I SPARG CAPUL
ÎNTR-UN GEAM SAU SĂ-L ARUNC DE PE TERASĂ
până la camerele de jos unde era cazat. după o
jumătate de oră de transpirat de la atâția nervi au plecat
și ana s-a întors în cameră.

dormi m-a întrebat

încerc.

a început să mă mângâie și să mă pupe i-am zis să

termine. s-a urcat pe mine și-a dat tricoul jos țâțele
atârnau pe mine erau fierbinți. a început să se frece de
mine vroia să mă sărute întorceam capul. dă-te jos i-am
zis. s-a dezbrăcat. a vrut să mă dezbrace și pe mine nu
a reușit nu vroiam. la un moment dat am cedat și m-am
dezbrăcat și eu.

acum eram în pat cu ea între pereții de lemn ai

debaralei care ne servea drept cameră pe perioada
revelionului. am vorbit vreo jumătate de oră. Se mai
liniștise. i-am zis merg să le zic să dea muzica mai încet
să iau niște apă și să fumez o țigară. mă întorc după aia
și stăm doar noi doi. a fost de acord vroia să stăm doar
noi doi. am ieșit din cameră am stins lumina din
întrerupătorul care era pe hol și am coborât. au dat
muzica mai încet. am urcat să fumez o țigară și m-am
oprit la baia de lângă camera mea. am intrat am deschis
geamul și am privit afară. totul era atât de liniștit. niciun
copac nu plângea niciun aer nu îl împăca nu era niciun
om nici animale nu vedeam. era frig dar niciun pic de

61
zăpadă - numai pe munți. m-am așezat pe cadă am
aprins țigara și am tras. priveam pe fereastră. în dreapta
mea era un veceu.

am auzit zgomot pe hol. ușa de la baie s-a deschis era

clu. în mână avea pijamalele și periuța de dinți. a intrat
și a închis ușa pe urmă mi-a zis că vrea să se schimbe.
mă privea într-un fel care mă făcea s-o trag peste mine
în cadă și s-o fut. nu cred că s-ar fi împotrivit prea tare.
a continuat să mă privească așa parcă se uita drept în
sufletul meu. parcă îmi zicea heeeeeeei ce faci acolo
ești bine. ai nevoie de ajutor?

PEARL JAM
i-am zis să mă lase în pace să fumez. mi-a zis că insită
să se schimbe în baia aia. dar mai e una jos i-am zis. o
vroia pe asta. dar am ajuns primul lasă-mă du-te în aia.

se apropia de mine își îndoise piciorul și-l rezemase pe

cadă. nu părea prea naturală deși era o actriță grozavă.
mi-am dat seama că o face dinadins și asta mă provoca
și mai rău. i-am pus mâna pe cur. îmi pare rău clu,
primul venit primul servit. ieși afară. hai băăă de ce ești
de căcat mieuna.

m-am ridicat de pe cadă.

eu sunt de căcat mă?

nu am așteptat să-mi răspundă am coborât și mi-am

terminat țigara. iubitul ei o căuta. i-am zis unde era.

62
ana îmi povestise că auzise cum cami și clu vorbesc
urât despre ea și cristiana. chestia asta mă înfuriase la
culme. ce curve erau femeile.

m-am uitat prin sufragerie și am văzut o sticlă de apă pe

jumătate goală. am luat-o cu mine în cameră unde mă
aștepta ana. am tras ușa după mine și m-am așezat
lângă ea în pat.

care a fost faza din baie m-a întrebat. auzise discuția e

și normal baia era fix lângă camera noastră. i-am
povestit ce s-a întâmplat. era stoarsă de atâta plâns. am
ajutat-o să se dezbrace apoi m-am dezbrăcat și eu. pot
să dorm pe tine m-a întrebat. i-am răspuns că da. ne-am
întins și am tras pătura pe noi. încă era agitație în vilă
clu era dezbrăcată în baia de lângă camera mea georg
și bașa erau în camera de lângă noi probabil nefutându-
se. din camera băieților se auzea râsul nevinovat de
zgomotos al lui mircea. jos era muzică costache încă
bea probabil.

aș mai fi vrut să beau dar nu puteam face asta. după

vreo patruj de minute de ascultat MURMURUL ȘI
AGITAȚIA am început să adorm.

am comandat o cola la sticlă începuse să îmi placă mult.

am avut revelația asta într-o seară din irish venisem cu
mașina iar berea fără alcool nu îmi plăcea deloc. mi-am
luat o cola rece la sticlă a fost cea mai bună cola pe
care o băusem până atunci. am terminat-o și pe cea de-
acum. le-am zis că plec să mănânc sau să mă mai uit la
tv până seara când aveam să ies să beau și eu ceva.

63
clu m-a luat de mână și mi-a zis să nu plec. am început
să râd. m-am ridicat de la masă am dat noroc cu bașa și
mi-am tras geaca pe mine. le-am salutat și pe fete. m-
am dus s-o pup pe clu însă tot ce-am făcut a fost să îi
pun mâna pe umăr și să îi zâmbesc. mi-a zâmbit și ea.

ele plecau cu iubiții lor la bowling. ei erau studenți. noi

eram niște liceeni fraieri niciunul chipeș niciunul prea
interesant toți virgini mai puțin eu și ion. studenții erau
frumoși înalți se îmbrăcau bine aveau bani povești care
le păreau interesante erau la modă ascultau muzică la
modă. erau mai șmecheri ca noi. georg și clu se
simțeau foarte bine cu ei. mi se părea ciudat să le văd
împreună cu cineva. și lui costache la fel. dar mă
bucuram pentru ele. se vedea că încearcă din răsputeri
să îi impresioneze. noi nu mai eram prietenii lor când ei
erau de față, eram prietenii lor ratați sau prietenii lor
ciudați. nu le mai plăcea pâinea dacă găsiseră
cozonac. dar tot țineam la ele.

am lăsat zece lei pe masă și am plecat. când am ieșit

din bar am sunat-o pe ana. încă era supărată pe

mine.

64
căcaturi pe care le-am făcut, poeme pe care le-am scris

65
 tristețea a revenit în viața mea.
avea să fie o seară liniștită de sâmbătă ultima din
vacanța de iarnă. gândul că luni începea din nou școala
mă termina dar vroiam să uit de asta. eram singur acasă
ana trebuia să vină la mine. urma să facem sex și pe
urmă să mergem la jazz să ne întâlnim cu prietenii
noștri. aș fi băut suc sau bere fără alcool pentru că
trebuia s-o duc acasă cu mașina. stătea în românești.
nu mă deranja chiar așa tare deși aș fi vrut să beau vin
fiert. dar mă gândeam de-ar fi ăsta singurul sacrificiu pe
care l-am făcut pentru ea. mă uitam la niște secvențe
dintr-un film când m-a sunat să îmi zică că a ajuns. am
pus pauză și am ieșit afară să îi deschid. Era Foarte
Frumoasă Purta Cerceii De La Mine îi stătea așa
bine cu ei. ne-am sărutat când a intrat în curte. am luat-
o în brațe și ne-am zis că ne fusese dor unuia de
celălalt. am mers pe gangul către ușa casei mele și am
intrat în cameră. gangul era uscat și rece ca un deșert
toată iarna fusese la fel. în cameră era foarte cald. m-
am așezat pe scaunul de la birou. ea s-a urcat pe mine
am început să ne sărutăm. râdea încetișor când o
pupam pe gât sau când o mângâiam pe păr și încleștam
pumnul în pleata ei. limba urca dinspre claviculă spre
gură îi plăcea. a tras zgomotos aer în piept. stând pe
mine mă privea. Nu Mai Văzusem Ceva Așa Frumos
Toată Viața Mea. mi-a zis

încă puțin, mai e puțin.

bărbia mi-a picat în capul pieptului.

66
dar ai zis că ține doar cinci zile. au trecut șase zile de
luni.

a râs. nu ține mereu cinci zile. încă puțin.

deci, fără sex. nicio problemă un blowjob ar trebui să

rezolve problema. și oricum măcar eram împreună. am
întrebat-o vrei să mâncăm ceva sau să bem un suc. nu
vroia. am continuat să ne sărutăm. am luat-o în brațe și
am pus-o pe pat m-am aplecat și eu asupra ei.

îmi zisese odată îmi place mult cum te porți cu mine.

asta se vedea clar din complimentele pe care mi le
făcea respirându-mi greu în ureche icnind aaaa. i-am
sărutat cerceii și urechile. am continuat să o încălzesc și
după zece minute ne-am dezbrăcat. îi sugeam sfârcurile
o mușcam încet de sân dar știam că nu pot să intru în
ea. nu acceptase niciodată sexul pe durata menstruației.
am continuat în pat până s-au auzit niște pași spre
camera mea. mi-am pus repede ceva pe mine și am
ieșit din cameră.

pe hol se apropia bunică-miu cu pași lenți. vroia să

verifice dacă sunt acasă sau dacă plecasem. după ce
am terminat de discutat cu el m-am întors în cameră
ana era deja îmbărcată se speriase. mi-a luat alte zece
minute s-o conving să continuăm.

a început să mă sărute pe piept a coborât spre buric m-

a sărutat și acolo pe urmă mai jos ajunsese la curea. mi-
am dat pantalonii jos și am așteptat. urma să simt o
căldură plăcută. a luat-o în mână și a decalotat-o atât de

67
tare încât m-a durut. sub capul pulii aveam niște
firimituri albe.

ce sunt astea m-a întrebat.

m-am gândit să-i zic că sunt rămășițe de spermă. cred

că era doar jeg. oricum, adio blowjob. totuși mâna ei a
rezolvat problema. îi mângâiam spatele și fundul mă
privea într-un fel care mă excita. țâțele ei îmi atingeau
pielea erau mai reci ca mine. a început să frece mai tare
pe urmă să încetinească pe urmă iar repede. când mi-
am dat drumul am simțit cum corpul mi se strânge apoi
explodează era apocaliptic. în timp ce ejaculam o
strângeam de carne. a gemut. cred că și eu. când am
deschis ochii eram plin de spermă.

ar trebui să iau un șervețel să mă șterg m-am gândit dar

mi-era prea lene. nici ea nu a insistat. am vorbit. avea o
privire foarte calmă foarte liniștită așa mă privea mereu
după ce îmi dădeam drumul. nu îmi plăcea acest calm
mă plictisea. dar oricum nu aveam altceva de făcut. în
15 minute începea meciul arsenal – tottenham. am
decis să rămânem acasă să îl vedem și abia pe urmă să
mergem în oraș. dar asta nu avea să se întâmple.

am mers în sufragerie să aprind televizorul echipele de

start erau prezentate pe grafica televiziunii engleze. m-
am mirat să îl văd pe fabianski titular era un meci greu
pentru noi. ana era în camera mea. când am trecut spre
bucătărie era la calculator. speram să nu găsească ceva
să citească mai ales din manuscrisele pentru acest
roman. deocamdată nu citea. oricum le ascunsesem

68
bine. m-am dus să îmi iau ceva de mâncare. îi
spusesem să nu citească și refuzasem să îi arăt ce
lucram pentru carte. nici măcar nu îi spusesem că e
vorba de o carte. m-am întors cu mâncarea în sufragerie
și aruncând o privire în cameră am văzut că nu citește
nimic. m-am așezat în fața televizorului și am privit
meciul. arsenal domina avea multe faze de atac și știam
că golul era aproape. santi era în formă mare azi. ana
nu mai venea deși o strigam să ne uităm la meci. am
mers să văd ce face.

pe ecran era un document word pe care îl citea. Băga-

mi-aș pula mi-am zis am uitat de ăsta. era capitolul radio
city serenade. am uitat să îl pun la loc cu celelalte

lua-m-ar nai

BA fu

tuți SU

fletu mă-tii de

VIAȚĂ

ssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss
ssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssssss

de fapt, nici nu eram în VIAȚĂ.

s-a întors la mine auzindu-mă în ușă m-a privit intrigată.

de ce nu vrei să citesc asta m-a întrebat

69
știam că urma o discuție lungă.

i-am explicat ce era cu textul pe care îl citise.

ana, ți-am zis să nu mai citești chestiile mele. mi-o mai

luasem așa. se uita prin calculatorul meu și căuta noi
căcaturi scrise de mine. mă enerva la culme mai ales că
dacă găsea ceva ce nu înțelegea și dacă îi explicam și
nu îi convenea ne certam nu mai vorbea cu mine o
săptămână două. îmi venea să sparg laptopul când se
întâmplau nenorociri din astea.

chiar la majoratul lui costache se uita prin laptopul meu

pe care îl foloseam să punem muzică. pe desktop
lăsasem un fișier cu poemul new corpses for today.
francesca apărea în el. fusesem acasă la francesca cu
câteva nopți înainte de ziua lui costache după ce mă
întorsesem din oraș. nu eram beat și nici nu mă
dusesem pentru că îmi doream să mușc o țâță sau
poate ceva mai mult ci trecusem pe la ea ca să îi zic să
nu-și mai piardă vremea proiectând iluzii despre un
nimic ca mine. cu greu scăpasem din casa ei goală cu
un pat mare în care mă trăgea. m-am abținut. după aia
mi-a părut rău. francesca era o FRU-MU-SE-ȚE. părul ei
vai avea un păr. blond și ondulat și lung de-o mână.
avea ochi mari nu știu sigur ce culoare oricum. dar cel
mai mult îmi plăceau buzele. erau rotunde pline dar gura
ei era mică. când o sărutam parcă o cuprindeam pe
toată cu gura mea. se excita foarte repede o auzeam
respirând din ce în ce mai greu când o sărutam pe gât.
sânii ei erau rotunzi și tari albi ca o plajă și cu sfârcuri
roz. o pereche de sâni fără cusur. mă miram uneori

70
când vedeam că nu purta sutien. nu ai fi putut să îți dai
seama erau ca niște fructe. îmi plăcea respirația ei
mirosea frumos era caldă îmi plăcea și râsul ei deși
uneori mă enerva pentru că era cam stupid și
nejustificat dar ce bou poate avea pretenția ca râsul să
fie justificabil.

mă tot întrebam cum o frumusețe ca ea se agață de un

cur ca mine. îmi zicea mereu tu nu ești ca ceilalți ești
foarte diferit. în noaptea în care fusesem la ea am
încercat să îi explic că nu e chiar așa. îmi părea rău că
intervenisem în soarta ei. și ei în a mea. eu aveam iubită
ea mă înnebunea. îi plăcea ideea de a fi amanta mea. și
mie mi-a plăcut ideea. vreo 10 minute.

am scris un poem cu ea în el adică new corpses for

today când m-am întors acasă teafăr dintre picioarele ei
care mă ademeneau spre pat. ana l-a citit și-a dat
seama. a plecat de la majoratul lui costache a trebuit să
merg după ea a plâns o oră în continuuuuu eu nu știam
cum să o liniștesc a doua zi m-a părăsit.

vremea a trecut eu și ana am fost din nou împreună.

continua să citească ce aveam prin calculator. când
venea pe la mine abia aștepta să plec din cameră să mă
piș sau să beau o cană de apă sau să caut niște pahare
ca să cotrobăie după texte noi. era foarte de căcat
termină i-am zis. nu a înțeles.

de ce nu-mi mai arăți ce scrii?

71
îți arăt ce pot să îți arăt dar majoritatea textelor de-acolo
sunt idei sau părți. nu are rost și nu vreau să ți le arăt. îți
arăt ce pot.

și într-o zi când stăteam în spatele ei pe canapea a citit

versul avea în seara asta o fustă. stăteam foarte liniștit
în spatele ei întins cu ochii închiși mă simțeam bine era
foarte confortabil o sărutam pe spate din când în când.
dar la un moment dat am auzit-o întrebând

cine avea o fustă

tavanul s-a crăpat și o bucată a picat pe mine. speram

să rămân acolo pe veci.

nimeni nu avea o fustă e un căcat de poem ana

spune-mi rareș te rog cine avea fustă.

știam că nu are rost.

francesca, am spus. acum o să te superi nu?

fața ei se schimbase ca și cum ar fi încercat să își

stăpânească lacrimile.

știam că despre ea e vorba. iar ai fost la ea? de ce nu

îmi zici și mie? de ce îți bați joc?

ana e un poem te rog liniștește-te lasă-mă să îți explic. i-

am explicat dar degeaba nu îi mai plăceau explicațiile.
dar nu făcusem nimic nici de data asta. o văzusem doar
în irish cu un băiat după ea. era un lăbar desigur, cred
că francesca avea o pasiune pentru ratați. țin minte cum

72
eu și ea făceam mișto de acest iubițel al ei pe vremea
când petreceam timp împreună. pe-atuncea el era mort
după ea. eram fericit pentru francesca. am simțit niște
furnicături când a intrat în bar eu sugeam cola mea la
sticlă. fumam o țigară. ea și prietenul ei au stat doar
cinci minute nimeriseră în mijlocul unei bătăi care s-a
lăsat cu poliție și bidepa. sigur că au plecat. ne-am
salutat doar.

nu mai știu dacă și atunci eu și ana ne-am despărțit dar

cred că da.

pe urmă mă gândeam că n-o să mai fiu niciodată cu ea

că niciodată nu voi mai iubi și că îmi voi petrece viața
din banchet în banchet din fustă în fustă din pahar în
pahar. ar fi fost mai ușor dar nu cred că asta preferam.
dreacu’ știe.

și de data aceasta ne-am împăcat totuși dacă ne-om fi

despărțit. eram decis să nu îi mai arăt texte de-ale mele.
schimbasem locul lor în calculator și nu le mai lăsam pe
desktop pe cele noi le înfundam într-un folder prin e.

dar de data asta uitasem un capitol afară. a continuat să

îmi pună întrebări stupide

îți place de clu

de ce nu mi-ai zis

știi că nu îmi place să pic de proastă

73
știu că nu sunt așa frumoasă ca ea îmi dau și eu seama
și nu mă supăr pe tine dar numai spune-mi.

generoaso gândeam eu.

sigur că nu era vorba despre asta. i-am zis

Ana Asta E O Parte A Unei Cărți Ce Căcat. dacă ai fi

citit o altă parte probabil te-ai fi simțit bine. Nu Trebuie
Să Te Superi.

dar de ce te-ai sărutat cu ea

TE ROG citește mai atent.

din sufragerie vocea comentatorului s-a auzit. arsenal

deschisese scorul prin cazorla. am dat să mă ridic de pe
canapea dar m-am așezat la loc. nu ar fi fost frumos față
de ana. dar ea a dat din cap în semn că să merg să văd
golul. era un gol marfă un șut puternic și bine plasat la
colțul lung. când m-am întors în cameră încă citea.

nu pot să zic neapărat că ne certam. se abținea să

plângă îmi zicea că s-a săturat de tâmpeniile pe care le
fac și că nu poate să îmi ierte orice căcat. ascultam fără
să vorbesc prea mult. nici eu nu mai suportam discuțiile
astea. Nu Îmi Plăcea S-O Văd Că Suferă Din Cauza
Mea. Și Nu Știam Ce Naiba Să Fac.

și ce naiba să fac am întrebat-o

cum adică? să nu mai faci porcăriile astea sunt sătulă

să îți iert orice.

74
nu înțelegeam ce făcusem greșit. discuția nu avea
niciun rost dar am ascultat-o. îmi zicea aceleași lucruri
dar nu vroiam să o întrerup. nici asta nu îi plăcea deloc.

telefonul meu s-a auzit. era costache. mă suna pentru a

treia oară să vin la jazz unde ne așteptau toți și să îi
aduc țigările care rămăseseră la mine. i-am zis anei că
trebuie să iau mașina și să îi duc țigările lu’ ăla. i-am zis
dacă vrea să vină cu mine. a vrut. dar îmi spusese că nu
mai vroia să rămânem în oraș. era ultima sâmbătă din
ultima vacanță de iarnă din liceu iar noi ne certam
despre habar nu aveam ce. dar era clar că ceva nu îi
convenea. ana se îmbrăca foarte încet o rugam să se
grăbească ca să scap de costache să îi dau țigările mai
repede.

aaaa, deci pe alții nu îți place să îi faci să aștepte dar pe

mine cât m-ai făcut să aștept

am înghițit în sec foarte des. ne-am urcat în mașină și

am pornit spre praga. ana m-a așteptat în mașină. când
am intrat la jazz lumea s-a bucurat să mă vadă. eu nu
am zâmbit. unde e ana m-au întrebat în mașină le-am
răspuns. ai uitat-o acolo a zis costache toți au râs eu nu
am râs. ei nu știau ce e cu mine. le-am zis că vorbim
altădată. am plecat. când am revenit în mașină ana nici
nu s-a uitat la mine. îmi spusese că vrea să rămânem
doar noi doi în oraș. unde vrei să rămânem ana?

nu știu zi tu.

75
la jazz. nu vreau la jazz. atunci unde? zi tu unde și acolo
mergem. nu avea nicio idee. eu am propus irish. nu
vroia. nici la berărie nu vroia. am hotărât să mergem
acasă.

am prins finalul meciului. deja era 2-0 și așa urma să se

termine partida. măcar un lucru bun pe seara aia. ana
nu privea meciul și nici pe mine stătea cu capul pe
genunchi și plângea mocnit. am întrebat-o dacă vrea să
ne uităm la titanic. îi era indiferent. haide să mergem la
mine în cameră.

nu s-a așezat pe canapea lângă mine a stat pe scaunul

de la birou. am convins-o să ne așezăm amândoi pe
canapea și-am ținut-o în brațe.

nu se uita la film plângea. simțeam cum totul se duce de

râpă. a doua zi trebuia să înceapă școala. urma să
devin un robot. nici măcar liniștea că totul e bine între
mine și ana nu mai exista. măcar până ar fi plecat în
cazul în care nu aș fi avut cum să merg cu ea la
facultate la capătul europei.

fratele anei a sunat. i-a spus că o ia cu mașina de la

mine, să nu mai fac eu un drum până la r o m â n e ș t i,
el și cristina fuseseră în oraș. eu i-am mințit pe ai mei că
o duc acasă mi-au dat cheile de la mașină. am ieșit cu
ana în fața curții mi-am aprins o țigară. gabi și cristina
au apărut ea a plecat. mi-a cerut să o sun când ajung
acasă.

76
n-am mai așteptat să dezgheț mașina am plecat după
ce am aprins luminile vroiam să merg la jazz să stau
singur o clipă. am virat dreapta pe linia de tramvai spre
praga. în stânga era barul full measure acolo se
mutaseră prietenii mei după ce băuseră vin la jazz. am
continuat să mă îndrept spre locul de unde plecaseră ei.
dar jazzul era închis. băga-mi-aș pula. l-am sunat pe
mircea să văd dacă ei mai sunt la full measure. a zis că
da. am mers acolo am parcat mașina la romtelecom și
am fugit spre bar. stăteau la mesele de jos se pare că
nu aveau chef de karaoke. era în oraș și lorena se pare
că ea și cu ion începeau o relație un pic mai serioasă.

nu stau decât să fumez o țigară și plec acasă le-am zis.

mircea a zis că vine cu mine. vali și flavius jucau biliard.
restul beau bere. ce fericiți trebuie să fi fost. cristiana se
uita la mine

ce e cu tine m-a întrebat. sigur ești bine?

da

am stins țigara în scrumieră. am ieșit din bar împreună

cu mircea lorena și ion. nici ei nu mai stăteau. am mers
la mașină și l-am lăsat pe mircea acasă. pe urmă am
ajuns și eu imediat. când am intrat în casă ai mei
dormeau. m-am bucurat că nu trebuia să mai stau cu ei
la taclale. am sunat-o pe ana să îi zic că am ajuns
acasă. nu mi-a răspuns. pe urmă am citit niște joyce și
am încercat să adorm.

77
a doua zi era duminică cea mai proastă zi din lume.

luni începea școala. primele ore au fost de coșmar.

română și latină. la filosofie am zis că înnebunesc. cât
căcat mâncau despre mitul peșterii și mitul nu-știu-cui și
șarpele lui eliade. Mânca-Ia-Ți Șarpele Lu’ Eliade
PETARDELOR.

cu ana vorbisem numai când am ajuns la școală. mă

lăsase să o țin în brațe. era foarte drăguță. asta mi-a
mai dat speranță de viață. celelalte ore le-am dormit în
bancă încălzindu-mă cu hanoracul și au trecut ca zece
cinșpe minute. după ore am mai rămas cu ana. ne-am
ținut de mână. ne-am pupat. își reproșa că face asta și
zicea că încă e supărată. nu știam încă de ce, dar mă
bucuram că pot s-o țin de mână când mergeam.

te-aș arunca pe scări mi-a zis. am zâmbit.

ne-am urcat într-un 44. am ajuns la gară. mi-a zis că

vrea să mergem undeva. mergem undeva cu trenul am
întrebat-o. nu.

vroia să luăm un taxi spre cimitirul bolovani acolo era

înmormântat profesorul meu boaru.

știi că mi-ai zis că vrei să mergi acolo când ne

întorceam de la sinaia. nu e chiar o surpriză dar mă
gândeam că poate ai vrea să mergem acum.

nu știu ce să zic, am răspuns. nu prea e momentul. nici

nu aș avea ce să îi spun.

78
a plecat privirea spre asfaltul umed din apropierea gării.

ar trebui să mă las de chestiile astea, nu prea îmi ies, a

spus dezamăgită.

avea dreptate de multe ori surprizele pe care vroia să le

facă nu se pupau cu realitatea. totuși, i-am amintit de
dățile când m-am trezit că îmi zice să mergem la sinaia
din senin și am mers. a fost foarte frumos.

am decis să mergem altădată la mormântul profesorului

meu. pentru astăzi aveam să luăm niște fornetti. am
mers în stație s-o așteptăm pe mama ei cu care mergea
acasă. am stat un pic cu ea dar când știa că se apropie
mă-sa mi-a zis hai du-te și tu acum.

de ce? am râs. te simți ca un copil?

păi da... a răspuns cu o voce înceată și subțire.

păi asta ești un micuț mic mic pitic.

a zâmbit. își arăta dințălăii când îi plăcea ce aude. bine

am zis plec.

papa, TE IUB
s-a oprit. și-a acoperit gura cu mâna. scuze a zis. de
parcă eu m-aș fi supărat. am râs.

i-am zis și eu papa. am hotărât să ne sunăm fiecare

când ajungem acasă. ca în zilele normale.

79
și așa am făcut. am sunat-o. nu a răspuns însă. i-am zis
bunică-mii că nu mănânc. în casă era bine. m-am culcat
după ce m-am uitat la un film. seara m-am jucat niște
pes. mă simțeam mai bine.

mai târziu m-a sunat georg.

mi-ai promis un volum de ioan es. pop. poate mi-l aduci

mâine la școală.

mă bucuram să îi aud vocea. se apropia 15 ianuarie.

80
wa wa wa wa.wav

81
mă simțeam ca un câine privind prin garduri vroiam să mă lase
înăuntru mama a ajuns acasă mi-a zis numai tu răspunzi acum
de ceea ce faci. eu am luat-o în brațe. nu mă deranja să o văd dar
când a ajuns în dormitor s-a schimbat. eu eram afară fumam o
țigară tata a venit nici nu l-am auzit când a deschis poarta.
credeam că întârzie nu a întârziat era 18 30 când a ajuns. la ora
aia eram în fața ușii pe scări când l-am văzut am palmat țigara
și am dus mâna la spate. a intrat în casă eu am terminat
marlboroul și am vrut să merg la baie îmi venea să mă piș afară
era frig. când am vrut să intru la baie mama a zis nervoasă
extraordinar de fiecare dată când ajung și eu acasă baia e
ocupată e fantastic n-am văzut așa ceva. același lucru spunea
când trăia la noi baba în camera căreia mă mutasem eu din
sufragerie. m-am simțit

s t r ă i n

dar în timp ce căutam alte dimensiuni unde riscul de a o

lua razna era redus mi-a sunat telefonul era ana.
plângea. vroia să scrie scrisoarea de intenție pentru
facultate. un fel de eseu în care arăți de ce ar trebui să
te aleagă să studiezi la ei. spunea că nu se pricepe și că
nu e bună la nimic și că nu are nimic special despre
care să scrie și că e o persoană lipsită de farmec.

Nu Cunoscusem Pe Nimeni Ca Ea. Era Incredibilă. Ea

Și Restul Oamenilor Erau Două Categorii Diferite. Era
Singura Persoană Alături De Care Aș Fi Vrut Să-Mi
Trăiesc VIAȚA. sigur, avea tâmpeniile ei dar cine nu le

82
are. însă când era vorba să am o problemă care nu
ținea strict de mine și-n care mă gândeam că mi-ar
folosi ajutorul cuiva ana era prima persoană la care mă
gândeam. problema era că nu avea încredere în
oameni. i-am câștigat încrederea foarte greu și totodată
involuntar. dar puteam vorbi orice.

am calmat-o cu greu am vorbit toată seara la telefon.

am hotărât ca și eu să scriu un astfel de eseu deși nu
eram foarte sigur că sunt dispus să plec. îmi luase cam
zece minute să mă hotărăsc că îmi doresc să merg cu
ana. dar acum mă gândeam mai mult și îmi dădeam
seama că nu ar fi așa ușor. mi-am zis că dacă eu nu voi
putea să plec alături de ea măcar să lucrez și eu cu ea
la aplicație asta i-ar da încredere. așa că am scris și eu
un căcat din ăla. i-am trimis eseul.

ce părere ai

e SUUUUPER eu ți-aș da un premiu pentru asta mi-a

plăcut foarte mult. vocea ei dădea impresia că se simte
mult mai bine.

a doua zi a venit la mine și l-am scris și pe al ei. am

început cu un sex. pe urmă scrisul ne-a luat mai mult
decât sexul dar a meritat. a fost mulțumită. ne mai
trebuia o scrisoare de recomandare de la un profesor.

eu am mers la cancelarie s-o caut pe una silvia

georgescu care mi se părea destul de naivă dar pe care
toată lumea o iubea. nu vedeam nimic extraordinar la ea

83
poate doar faptul că arăta ca o vrăjitoare. când m-a
văzut a zis.

tu? mă cauți pe mine? what the fuck?

i-am explicat despre ce era vorba. a acceptat imediat. a

luat eseul meu ca să se inspire pentru că îmi zisese eu
nu te știu foarte bine mai mult din auzite iar
recomandarea trebuie să fie una bună. mă rog.

așa că eu aveam scrisoarea asigurată. mai rămânea

ana. profesoara noastră de engleză era mătușa lui clu
așa că vorba despre plecarea noastră s-a răspândit
destul de repede dar într-un cadru închis cel puțin așa
părea.

am primit scrisoarea de la profă din mâna lui costache.

mi-a întins-o părea supărat a zis

ce bă? pleci?

m-am simțit ca un căcat. costache avea o voce gravă. a

vrut să mergem la o țigară. m-a întrebat

și

unde mergi

eram la jazz și beam Și La Un Moment Dat Clu A

Început Să Se Miște Ca O Cadână Sau Ca O Nu Știu
Ca O Sânziană. spunea cu O VOCE FANTASTICĂ

Îți Știu Secretul. Știu Că Ai Planuri Pentru Noi. C

84
redeam că se referă la sărutul de la revelion. pe urmă a
continuat.

îți știu secretul. vrei să îți trădezi prietenii?

ce pula mea.

nu știu ce să zic cu prietenii ăștia.

totul era difuz nu știam ce se întâmplă nu vroiam să mă

gândesc ce se întâmplă ai mei îmi ziseseră că nu avem
posibilități ca eu să merg acolo chiar cu o slujbă pe care
mi-aș lua-o. ana mi-a zis după un sex pe bancheta din
spate a mașinii lui fra-su:

îmi place că ești așa calm te gândești la jocurile tale și

la desene și la mâncare.

problemele se adunau ana îmi dovedea că clu e

îndrăgostită de mine. ai văzut-o când s-a aplecat în fața
ta să arunce nu știu ce la gunoi?

nu.

păi nu, pentru că vorbeai cu altcineva. și i-am zis clu

termină, nu m-am putut abține. și ea a zis: e o ALUZIE
la ceva? orice om normal ar fi zis

ce? cu ce să termin? ea știa că e o ALUZIE.

s-ar putea să fi avut dreptate. clu poate chiar era

îndrăgostită de mine. începuse să bârfească despre ana
să se uite urât la ea și să le spună lui georg și cami ce
mult semăn eu cu teo iubitul ei nevinovat.

85
când ana îmi povestea chestiile astea mă gândeam că
ar fi neplăcut să-i trag o palmă peste bot lui clu
următoarea dată când aș fi văzut-o. reușea să mă facă
să uit de chestiile asta când era în preajma mea totuși.

e normal să îți placă de ea, noi suntem de atâta timp

împreună știi sigur că eu te iubesc. nu mai am multe
lucruri cu care să te surpind. dar ea te surprinde e
normal nu m-aș supăra dacă ți-ar plăcea de ea numai
spune-mi nu mă lăsa așa.

ana dacă îmi doream așa mult să fiu cu clu ți-aș mai fi
zis să plecăm împreună în scoția ce naiba eu am fost
sincer atunci.

s-a dat jos de pe mine și s-a uitat prin bibliotecă a scos

o carte. vreau să șterg ceva a zis. cartea era a doua zi
după moarte de dan stanca. mi-o cumpărase de la deva
la olimpiada de latină. eu eram la alba iulia la istorie. ei îi
fusese dor de mine.

pe prima pagină scrisese:

nu pentru acum ci pentru

atunci când vei uita,
ANA

86
am descoperit scrisul după mult timp de când îmi oferise
cartea într-o perioadă când eram certați. acum simțeam
din ce în ce mai mult pofta de a o citi în totalitate.

87
 YLOLDETR

ELWEBTE

îmi plăcea armonia îmrăcămintei de casă a

burții de bere a cheliei și-a capului
nespălat. simțeam cum creierul îmi
chelește curvele fac trotuarul eu mă
plimb eu mă așez eu aprind țigara curvele
îmi fac cu mâna sunt superbe au un fel de
neg pe nas un fel de carne le zic fetelor
nu vă grăbiți tot ce vreau eu este să joc
fotbal să compun la ghitară sau să mă
înrolez vreau să fiu bibliotecar să
aștept acolo dragostea să port pantaloni
de stofă să fac o operație de extensie a
penisului fetelor vă iubesc dar uite-mă
stau la umbra copacului vă privesc faceți
trotuarul ăsta o să fie al doilea telefon
pe care-l sparg în gură îl scot fără
display mă descurc bine fără să văd mai
dă o țigară nu te uita la mine nici nu
sunt aici.

ce e așa greu nu am nevoie să mă iei în

brațe nu am nevoie să îmi zici că mă
iubești nu am nevoie să mă ajuți mă
descurc și singur să-not în jeg să dorm
în ghenă e simplu nu am nevoie de
dragoste când pasiunea mea e linsul
grăsimii de parizăr de pe ziar

88
Pe orice stradă împuțită adorm tot după
tine mă uit înainte să închid ochii la
focul din cazan mă-ncălzesc ca-ntr-un
cămin ceilalți boschetari știu că pe tine
te caut îmi oferă un număr dintr-o
revistă la televizor am fața blurată și
toți oamenii o au pe stradă vă rog
domnule prim-ministru dați-mi voie să mă
prezint sunt karl von cockenstein

când eram mic visam să am o poreclă. îmi

imaginam singur că mi se zice pantera
neagră. singura poreclă pe care am
primit-o a fost grasu’. îmi plăcea mai
mult decât pantera neagră suna armonios.
suna și japan dacă stau să mă gândesc dar
nu stau nu stau nu stau nu stau nu stau
nu stau nu stau n u m a i s t a u

apa curgea pe scări ca-ntr-o mare cascadă

femeile așteptau un semn fustele lor
scurte strâmte le strângeau carnea parcă
erau împachetate am coborât becurile
pâlpâiau noaptea era frumoasă și
liniștită pe scară era cald dar luminile
orașului mă determinau să fur o mașină.

nu găseam nimic de făcut vroiam să mă

sinucid.

aveam trei ani acum mă aflam la cinci m e

89
t r i înălțime pe piedestalul către pod
urcasem scara ruginie din fier nu știam
ce pot să descopăr tocmai asta mă făcuse
să escaladez până în pod. vecina tanti
cristina m-a văzut și a anunțat-o pe
mama. mama a fost foarte speriată cât am
stat sus și am privit de la înălțime
peste mahalaua scăldată în soare parcă
botezată sub ochii mei de un mag în alte
vremuri. dar când tata m-a dat jos de
acolo a devenit subit supărată și m-a
bătut nu înțelegeam de ce în definitiv ce
făcusem. tanti cristina a început să
plângă când a văzut crunta bătălie care
mă făcea să urlu. a fugit în casă
nemaisuportând masacrul. i-am rămas
veșnic recunoscător.

fetelor încă faceți trotuarul? ar trebui

să vi se dea un birou de fapt

a apărut într-un film ceva. zicea my

beerdrunk soul is sadder than all the
dead christmas of the world. a fost cel
mai frumos lucru pe care l-am auzit
vreodată.

eu plângeam ana zicea înțelegătoare

și eu m-aș îndrăgosti de tine dacă n-aș

fi iubita ta. a sunat ca un suspin le
îmbrățișa pe mari frumoasa de mari pe

90
maria sau mădălina cum pula mea o fi
chemat-o pe casandra pe oana pe georg pe
clu pe francesca pe corina pe femeia de
patruzeci de ani de la jazz pe fetița de
23-24 de la jazz pe fetița nevinovată mai
mică cu un an ca noi pe lorena pe ea
însăși pe alina pe care o uitasem complet
și habar nu aveam cine era pe mălina pe
mișu care-i zicea lu’ mama multe inimi o
să frângă fiu-tu cu atitudinea asta și pe
atâtea și atâtea pe care nici nu mi le
mai amintesc.

era grotesc.

mijlocelul lui georg era cald mâinile

mele o cuprindeau era rece și umed afară
zicea zilele astea n-am făcut decât să mă
gândesc cum să fac sex cu tine. eram în
patul ei o trăgeam mai aproape din
cealaltă cameră clu gemea ana m-a sunat
ce faci mi-a zis sunt în patul lui georg
am răspuns. nu a fost foarte fericită.

dan stanca este singurul prozator de factură eliadescă

pe care-l avem. singurul la care realismul cotidian și
teroarea istoriei fac saltul brusc în metafizic, în
simbolismul tradiției hermetice, singurul alchimist narativ
interesat – fascinat, de fapt – de camuflarea sacrului în
profan. (dan c. mihăilescu)

91
sunt doar iluzii boy

92
era 14 ianuarie o zi tragică mi-era imposibil să plec în
SCOȚIA era clar. toată ziua am stat în pat ana avea
căpșorul pe umărul meu eram întinși aveam loc
amândoi se încălzea m-a întrebat

tu nu mai trimiți aplicația nu

mi-era greu să mă mai gândesc la asta ai mei îmi

spuseseră clar că nu sunt bani pentru așa ceva. Și
totuși poate m-aș angaja aș spăla vase podele aș curăța
veceuri aș mânca o juma de pizza pe zi poate m-aș lăsa
ușor ușor de fumat dar numai și cazarea de-acolo era o
problemă fără soluție.

formația anei era the beatles eram fericit gândindu-mă

că va avea ocazia să facă excursii la LIVERPOOL eram
FER ICIT

ce să fac eu să mai trimit aplicația? tu ce zici cum te

gândești că după liceu relația noastră se va termina a
zis ana

îmi era greu până și aud cuvintele astea mă obișnuisem

așa mult și-mi plăcea așa de tare îmi venea teribil de
greu să îmi imaginez viața fără ea fără obrajii ei fără
sânii ei fără buzele ei fără sexul cu ea fără respirația
care mirosea a lăptic fără pielea fină moale fără
coapsele curate și armonioase fără zâmbetul ei fără
râsul ei fără dințălăii ei fără mâini fără degetele de la
picioare fără vaginul ei părul ei pubian fără lenjeria ei
fără fundul ei fără calmul pe care îl aducea în viața mea

am început să șoptesc ceva prin întunericul din cameră

93
pe de-o parte mă gândesc că dacă eu nu pot merge
măcar tu să mergi pe de-altă parte nu vreau să trăiesc
fără tine.

pe de-o parte mă gândesc că nu pot să accept să te las

acolo singură și că aș vrea să te ajut și să îți fiu alături
pe de-altă parte mă consolez când mă gândesc că
acolo există o asociație a studenților români, că deja o
cunoști pe gagicuța aia teodora. e un început bun plus
prietenii noi pe care o să ți-i faci dintre studenții
internaționali.

pe de-o parte mă gândesc că aș muri de dorul tău dar

pe de alta nu vreau să te țin pe loc sau nu știu cred că
dacă tu îți dorești să mergi acolo ar trebui să mergi dacă
asta te face fericită eu asta îmi doresc pentru tine

cât te-aș iubi nu vreau să te țin doar pentru mine

dar crezi că îți trădezi prietenii dacă vii acolo a întrebat

i-am zis că nu m-am gândit nicio clipă la asta

prieteni, am spus ăștia-s prieteni care plimbă căcatul din

gură în gură care se bagă-n scorburi și scârnăvesc
despre cei de lângă ei și râd pe-ascuns. să râdă în pula
mea pe față eu așa fac.

***

era 14 ianuarie și pe la miezul nopții ana m-a sunat

94
aproape am terminat mai am de făcut doar plata dar tati
a uitat codul ăla de securitate de la card o s-o fac mâine
dimineață. vorbea mai încet ca de obicei mă căzneam s-
o înțeleg dar asta nu mă deranja. mi-e cam somnic a zis
vorbim mâine te iubesc noapte bună

95
era ca o telenovelă

96
poate la cărat lăzi să te primească dar și acolo trebuie
să ai 12 clase - spuneau ai mei. Totuși să zicem că
insiști te ții de capul lor și te primesc o să îți convină să
îți iei șuturi în cur de la patron și să te dea afară când n-
o mai avea nevoie de tine?

nu știam ce să-i răspund.

nu mai puteam să mă concentrez la nimic citeam la

portretul artistului de multă vreme citeam doar spre
dimineață când eram cel mai obosit și mă uitam în bec
cât să mă ia durerea de ochi să-i închid și poate să
adorm. Și Poate Să Nu Mă Mai Trezesc. Nu Puteam Să
Mănânc Dar Simțeam Un Gol În Stomac Și O Puternică
Senzație De Foame Cred Că Tutunul Rodea La Fibre În
Pacea Domnului. Dacă Mai Și Puneam Alcool În Gură
Boram Așa Că Asta Nu Era O Opțiune. Vroiam Doar
Fetița Mea În Casa Noastră Dar Știam Că Nici Asta Nu
M-Ar Fi Satisfăcut Pe Deplin. Eu ERAM POET IAR
POEZIA E PRIMUL SEMN DE DESPĂRȚIRE. căsnicia
mi se părea inutilă credeam că singurul scop al căsniciei
e divorțul. îmi plăcea omleta pe care o făcea ana vroiam
s-o mănânc în fiecare dimineață după un sex uscat și
care frige. vroiam să locuiesc la sinaia cu ana dar de
asemenea nu vroiam mă gândeam la toate lucrurile pe
care ni le propusesem și nu le făcuserăm. ele urmau să
ia o pauză cel puțin sau poate să nu se întâmple
niciodată. eram distrus. nu-mi rămăsese decât să mă

97
rog ce javră-i omul rugăciunea e ultima opțiune. e firesc
să fie așa. sigur dumnezeu nu se supără.

țigările aveau același gust fie că erau marlboro de-ale

mele sau dunhill șparlit de la tata nu îmi găseam locul
prin casă fiecare cameră era la fel de goală la fel de
rece camera care era a Mea Răsuna De PINK FLOYD
Și Era Frig Tot Ce Găseam De Interes era să citesc ce
mai făceau colegii mei de generație intram pe site-uri
ale editurilor sau pe Hyperliteratura Dar Stăteam 2-3
Articole Și Ieșeam. Rețeaua Literară mi se părea un
căcat. încercam să încălzesc niște cartofi cu un ou ochi
de ieri dar nu știam cum așa că am preferat să îmi
potolesc foamea care era atotprezentă cu o altă țigară.
Îmi Așteptam În Celulă Cuminte Execuția. pereții erau
aspri pe birou era mizerie trei pachete goale de țigări
erau în sertarul cu manuscrise. mă uitam în oglindă
arătam ca hemingway înainte să își zboare creierii tot ce
îmi lipsea era SHOTGUN-ul. mi se Întâmplau Atâtea
Căcaturi Și Nici Măcar Nu Eram bacalaureat.

DAR cel mai deprimant a fost pe 15 ianuarie. ana nu era

hotărâtă să plece dar ar fi fost schizofrenic să rămână în
țară după nopțile de carceră prin care trecusem. era o
așteptare dureroasă și speram să râd măcar ca în zilele
în care pierdeam ore cu mircea uitându-ne la clipuri cu
manele. era o sursă sigură de amuzament de distracție
de râs. linie avea să își lanseze cartea de poezuțe la
casa de cultură un volum numit PE SCĂRILE LUMII a
cărui prezentare m-ar fi făcut să mă cac pe mine de râs.
sigur mă-sa era mândră era fericită. ningeau peste ea

98
împliniri cum scria pe facebook m-am pișat pe mine de
râs când am citit ce penibil. nu-i așa că domnul boaru a
fost depășit de înălțimea poeziilor cristianei mă întreba
la o săptămână după ce mă rugase să i-o prezint lui
boaru pe linie poheta tha :*. Ce Țață Ieftină De Păulești.
Futu-Ți Morții Mă-Tii De Cretină. acum sigur această
profă de română fină care ne trata cu rom jack sparrow
și purta o rochie scurtă de vară în care arăta destul de
sexy pentru o țața leana plutea în al noulea cer.

am întârziat la lansare deși nu îmi dorisem asta. totuși

am prins locuri în față se pare că nu era o bătaie foarte
mare. luță ionesco de la casa de cultură care făcea
cenaclul atitudini îmbâcsit de talente stătea cu curul pe
un scaun în fața unei mulțimi impresionante. wow m-am
gândit câte rude au venit la lansare. mică mi-a fost
mirarea totuși când am aflat că în afară de mă-sa ta-su
șase colegi de școală care eram noi și un emokid care
până și pe linie o plictisea cu dramele sale ceilalți
participanți la evenimentul literar care onora ziua în care
eminescu făcea 164 de ani nu erau decât mândri
concurenți la o competiție ridicolă de recitări ce avusese
loc în aceeași sală așteptându-și rezultatele. lansarea
volumului PE SCĂRILE LUMII era un succes. după ce
luță ionesco a irosit cele 15 minute de pălăvrăgeală
despre tânăra speranță a literaturii române s-a băgat în
seamă cu mine.

avem printre noi un alt autor de la caragiale a zis

era 15 ianuarie era o zi tragică

99
rivalitatea este foarte bună a început luță. dar când ea
se manifestă în plan artistic nu de genu’ să-i moară și
capra vecinului. dacă e așa - ia-ți tu două capre. nu e
mai bine?

părea că vorbește în general dar eu știam că vrea să

mă ia la pulă cumva. proastă încercare. de parcă m-aș fi
comparat eu cu linie. corpul ei negricios se balansa
aiurea în speranța de a fi armonios, iar în spatele mult
prea deselor zâmbete simțeam uneori cum put cariile
unei răutăți impotente. credeam că LINIE E O VICTIMĂ.
EU ERAM UN EROU.

nu i-am răspuns la provocare lui luță. așteptam să văd

ce-i poate pielea lui linie. nu prea știa ce să spună. a
preferat să îi pună întrebări copilașii din sală.

cică

de ce scrii?

sau

care e poezia ta preferată?

urmată de

care e poetul tău preferat?

când cineva a întrebat scrii din pasiune sau din plăcere

toată sala a râs. n-am înțeles de ce.

și aici s-a terminat inspirația întrebătorilor.

100
pe ușă au intrat câteva persoane țineau în mână cărți și
diplome în sală era larmă. mi-am dat seama că era juriul
de la concursul de recitări. ce așteptaseră toți. printre
jurați era și o băbuță galbenă și nevinovată cu glas
subțire. se pare că ea era autoarea postfeței volumului
în cauză. când a trecut pe lângă locul unde ședea linia
poheta s-a ridicat către băbuță și a zis în gălăgia care se
crease doamna doamna vreți să vorbiți un pic despre
cartea mea?

doamna sa întors și-a zis eeeei lasă-mă în pace.

mă întrebam dacă situația ar putea deveni mai penibilă.

juriul a anunțat câștigătorii. fata care a luat premul 1 a

icnit avea lacrimi în ochi. mă-sa era o femeie grasă a
izbucnit în plâns. fata a fost rugată să recite din nou. nu
a fost în stare să scoată mai mult de două versuri. LA
FINAL TOATĂ LUMEA ERA FERICITĂ.

mama liniei a ținut să facă niște poze. după s-a terminat

șmecheria urma o lecție de dans pentru preșcolari în
sala care găzduise evenimentul literar ce peste ani avea
să fie consemnat în cronici cum zicea băbuța galbenă.

eram foarte trist când am plecat. mă simțeam fără rost.

după ce am coborât cele patru etaje ale casei de cultură
mi-am aprins o țigară la fel și ceilalți care fumau. lângă
noi era tatăl lui linie un fel de om care își urăște viața
cam așa arăta. un om foarte trist. gras cocoșat
ochelarist cu aceeași față mereu cu un mers împiedicat

101
târșâindu-se de la salar la salar. stătea și nu zicea
nimic.

linie și mă-sa au coborât și ele.

unde ai fost mă popescule a zbierat mă-sa lu linie.

popescu și-a ridicat capul greu și s-a strâmbat prin

ochelari

păi ce era să fac să stau degeaba acolo?

eu tremuram de nervi de supărare de greață. pentru

oameni ca ăștia de la casa de cultură urma să scriu?
speram că nu-s peste tot la fel de proști. probabil și mă-
sa lu’ linie a observat. cu un zâmbet mândru a întrebat
ce faci rareș nu ai stare?

vreau să beau o bere i-am răspuns.

o întrebasem pe linie dacă vrea să ude cartea. ea a

plecat cu mă-sa și ta-su spre casă. în timp ce noi ne
terminam țigările s-a întors și a zis cine vine la bere în
jazz. toată lumea a mers.

la jazz linie a stat în capul mesei. în jurul ei atârnam noi

cititorii și prietenii ei. totul era perfect pentru ea. cineva a
propus să citim din carte. linie a citit o poezea care se
chema marș. a ținut să precizeze că eu am fost
inspirație pentru acea producție și că titlul se termina cu
un semn de exclamare. am râs. era tot ce puteam face.
a citit toată lumea câte ceva din cărticică. am citit și eu
numai știu ce. aaaa, o poezuță care era dedicată lui

102
georg. am improvizat la final niște versuri despre prostia
lui georg și a cristianei. cele două și-au umflat buza.
nimeni nu a fost de acord cu ideea mea în afară de
mircea. redeveneam un paria încetul cu încetul. îmi
plăcea. dar lor nu le plăcea și nimeni nu mai zicea nimic.
era o atmosferă minunată gotică.

și de la jazz am plecat la fel de trist. pentru cine aveam

eu să scriu dar mai important pentru cine aveam să fiu
scriitor. eram dezamăgit.

au trecut zile fără număr mă simțeam ca stephen

dedalus când i s-a propus să devină reverend. aveam
mintea încărcată dar ceva mă împiedica s-o folosesc.
îmi era foarte greu să scriu. nu știam când treceau orele
ba prea repede ba prea greu. încercam să dorm cât mai
mult. aveam multe de făcut pentru școală dar nu eram
în stare de nimic. ajunsesem să mă uit din nou la în
gura presei sau să mă joc fifa 07. sunt recunoscător
jocurilor mele video nimic nu îți mecanicizează mintea
mai bine ca WASD. mi-era lene să mă piș și dacă nu o
făceam la timp aveam diaree. dacă nu era asta mi-era
lene să mă cac și când mă hotăram s-o fac și-mi
dădeam jos chiloții deasupra veceului nu rezolvam
nimic. mi-era mereu foame dar nu puteam să mănânc.

mi-era dor de zilele glorioase când

ascultam krose și mă plimbam cu
motocicleta prin munții din state când
înscriam de la 40 de metri dintr-un
sprint început din jumătatea mea de
teren. rădel era în stânga sau în dreapta

103
mea iar eu șutam spre poartă și înscriam.
mi-era dor de zilele când puteam să
cuceresc cetăți cu ziduri late sau cu
turnuri înalte și subțiri dispuse la mică
distanță unul de celălalt. când furam
mașini și ucideam și nimeni nu îmi putea
face nimic. sau când furam ambarcațiunile
colonelului. nu-mi păsa că mă-sa lu’
costina nu îi mai lăsa pe ea și fra-su
costin să se joace cu mine și cu anică
pur și simplu îmi plăcea de costina. mă
rog, ea era fată de profesor și de țață eu
și cu anică și cu ionică încă ne jucam cu
puța în nisip. dar nu îmi păsa. îmi
plăcea de costina și eram atent s-o
zăresc prin gard când se juca prin curte. o
făceam să râdă ea știa că eu pot să îl bat pe anică chiar
dacă se bagă și fra-su ionică iar eu știam că ne vOM
căsători. săream din barcă în barcă cu grijă să nu pic în
ocean pentru că M-AȘ FI ÎNECAT și iar aș fi ajuns la
spital FĂRĂ ARME. ce fericit am fost când am învățat să
înot toată ziua stăteam cu capul în apă și mă uitam la
mi-am făcut
pești la meduze LA DELFINI LA EPAVE.
un tatuaj am început să am grijă cum mă
îmbrac. și tot statler brothers ascultam deși
acum puteam să zbor pe deasupra area 51
sau să am o gașcă sau să fac sex.
lângă ȚINUTUL MEU se instalase un rege puternic,
playerul Mihai Christian. știam că mă pot baza pe

104
camaradul meu mondialull în cazul unei lupte. și mai era
și Zarbon2800 chiar dacă mai departe de noi dar aveam
încredere în el. avea o forță militară de luat în seamă.
eu și Mihai Christian am început să ne scriem. eram în
relații bune. dar într-o zi Mihai Christian a început să mă
spioneze.

de ce faci asta l-am întrebat printr-un mesaj.

cică ca să te atac mai bine :))

și au început atacurile asupra capitalei mele

CORUSCANT

Ca să te atac Mai BiNe :)) MaI Bine :)) M Ai

bbIINEeeeE :)))))=))((=(((((((::::
de ce mă ataci l-am întrebat pe Mihai Christian.
credeam că suntem amici.

păi suntem mi-a răspuns. e doar un joc. NU PUNE

SUFLET.

și-atunci mi-am zis

UP
MAMAS DONT LET YOUR BABIES GROW TO BE
cccccCOOOOOOOwwwwwWBOoooooooYyyySSSS.

105
destul bukowski pentru mine mulțumesc

106
se-auzeau pașii venind spre camera mea pe hol era
semiîntuneric în casă și era frig. SIMȚEAM CĂ SE
APROPIE și nu puteam să fac nimic din falcă se
scurgeau un fel de bale invizibile pe perna aspră care-
mi intra în carne. la un moment dat ușa s-a deschis.
acum chiar nu mai aveam ce face.

rareș! m-a strigat tata.

URAM cuvântul ăla și tonul pe care îl rostea. parcă

întrebându-mă, chemându-mă în boxa acuzaților. vocea
îi devenea acută când încerca SĂ MĂ ÎNJUNGHIE-N
SOMN. dar eram treaz deja. i-am zis că o să vin imediat
să vorbesc cu el.

***

după ore fusesem la costache am băut niște vin. nu

mâncasem nimic și după al treilea pahar deja începuse
să mă ia îmi Plăcea staRea aia mă făcEa fericiT
sau mai bine zis trist într-un sens bun. vinul era foarte
bun și rece. nu am fumat în casă decât vreo șase țigări
lui costache îi era frică să nu vină maică-sa acasă și să
miroasă tutunul. la școală citisem din tales of ordinary
madness. acum atmosfera cărții mă urmărea nu puteam
să scap de ea. parcă mă îngropa în marea de lăbari
care-l considerau pe bukowski un mare scriitor și-atât.
începusem să mă piș pe el de bukowski citisem poeme
romane proze scurte ascultasem lecturi și recitări
urmărisem filme după cărțile lui. nu puteam să scap.
când fumam singur erau momente când recitam în gând

107
bukowski sau îmi creșteau în minte versuri în engleză
cu accentul lui. its all about the low keeeeyy. mă cac pe
el de lăbar. acum mare parte din lucrurile pe care le
făceam erau sub egida bukowski. sau, de fapt, le
asemănam cu ce căcaturi făcea el. cu ce-i plăcea ce nu.
mintea MEA era mult mai tâmpă și mai leneșă decât
în primii ani de liceu. atunci orice moment în care eram
singur era un moment de ME-DI-TA-ȚIE. îmi treceau
prin cap gânduri ca niște ecuații și asta era nasol mă
durea capul dar mai frustrant era să îmi dau seama că
tot ce îmi căca mintea era deja cunoscut. mă rog nu
chiar tot dar nici nu mai țin minte toate ocaziile în care
aflam că ce gândisem scrisesm sau făcusem sau
plănuiam să fac fusese deja gândit scris făcut de
altcineva.

ANA îmi povestise că henry miller are niște tropice în

care vorbește despre un fel de BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ
PE CARE O ACCESEAZĂ NUMAI ANUMITE
PERSOANE CARE AU ANTENELE POTRIVITE. Dar
Tot Nu Mă Consola gândul ăsta pentru că și eu mă
gândisem la treaba asta cu biblioteca virtuală deja. și-

atunci EU la ce naiba mai foloseam.

dar bukowski mă includea rău de tot în nimicurile lui.
ajunsesem să îi urăsc vocea joasă și acneea și
poveștile despre cum bea el ca șmecheru’ bere și se
îmbăta cu 2-3 cenți și fuma cinci camioane de mahoarcă

108
cu 1 dolar. și cum stătea cu 3 dolari pe lună într-o
cameră jegoasă în care avea tot ce îi trebuia pat masă
de scris și scrumieră și cum spărgea buboaie și țâșnea
sânge pe față și pe spate ȘI PESTE TOT NUMAI
SÂNGE ȘI CĂCAT. uram porcăriile astea dar de

asemenea le și iubeam.
tristețea mă seca. era o tristețe uscată și nu puteam
decât să aștept. ce pula mea să fac iar să fumez cât să
fumez. și dacă fumez ce rezolv.

costache făcea cea mai bună cafea din lume. mereu

erau bună chiar și când nu era chiar atât de bună. caldă,
rece, fierbinte, mergea mereu. marlboro erau cele mai
bune țigări. vinul lui era bun. ce mai, viață bună. câteva
ore în care să uit de problemele mele și să mă gândesc
la altceva.

vorbeam despre ion și doina teodorovici despre cenaclul

flacăra și muzică folk despre vieru păunescu despre
teribilul accident aviatic care se întâmplase rezultând în
moartea pilotului adrian iovan și a unei nevinovate
studente la medicină. tot nu scăpam de bukowski,
recitând și discutând despre el. vinul rece aluneca bine
în stomac. cât de rece era începusem să mă încălzesc.

am ieșit la o țigară în spatele blocului. mâncasem o felie

de mango. nu mai mâncasem niciodată fruct din ăla era
foarte bun.

109
costache a început să îmi povestească despre cum a
aranjat o întâlnire cu o studentă de la bucurești prin
telefon în 5 minute. oricum nu-l credeam dar era
amuzant să îl ascult. tot timpul înflorea poveștile. de
asemenea povestea despre vise ciudate pe care le avea
Mâini Gigantice Care Aduceau Din Larg Cadavre Și Le
Aruncau Pe Țărm Sau Maică-Sa Privindu-L Cum Se
Pișă Pe O Icoană Care Înainte Levitase Și Acum Se
Așezase Pe Un Dulap.

maică-sa era plecată o săptămână la bucurești într-o

noapte eu și alex am rămas la costache. ne-a povestit
despre cum la serbările de la grădiniță îl alergau
educatoarele pe scenă pentru că se ducea la microfon
și spunea bancuri. era amuzant să îl auzi avea o
imaginație bogată și îmi plăcea asta. a continuat să ne
povestească despre cum îi era predestinată o viață de
bețiv. cică la moț alesese de pe tava aia cretină paharul
cu vin.

dar costache nu se pune pahar cu vin pe tava aia.

a făcut ochii mari după un moment a zis.

a da bă scuze de fapt i l-am furat lui taică-miu din mână

că stătea lângă mine.

alex s-a căcat pe el de râs. și eu la fel. alex se tăvălea

pe jos de râs.

deci bă costache am continuat eu tu vrei să ne zici că la

un an i-ai furat un pahar de vin lui taică-tu din mână ai

110
putut să-l apuci să îl ții în mână și el te-a lăsat să-l iei
pur și simplu. nu ai și băut?

bine, poate că nu l-am furat. da-n orice caz l-am atins!

ne-am prăpădit din nou de râs.

costache se enervase. gata bă ce pula mea râdeți am

faza filmată pe casetă o să v-o arăt.

nu ne-a arătat-o niciodată. ce noapte frumoasă opt ore

în care nu ne-am ridicat de la masă decât ca să ne
pișăm și ca să mai cumpărăm băutură și țigări. o noapte
plină DE MUZICĂ DE DACI DE HAIDUCI DE MOROI ȘI
STRIGOI de folclor de brazi munți și doamne cum se
spărgea ceru-n două când treceau haiducii pe murgi.

trăgeam din țigări. mă uitam la poarta de fier pictată cu

grafitti era ceață peste tot un frig groaznic iar mâinile îmi
crăpau și îmi sângerau sângele se usca în dâre pe
degetele mele. iar îmi aduceam aminte de acneea lui
bukowski și mă comparam cu el. ratatul de
bukowski. un bou.
așa bă, zicea costache, gagica asta era a lui andrei. i-
am suflat-o pentru că nu m-a crezut că pot să aranjez o
întâlnire cu o fată la telefon fără să mă cunoască.
rămăsese să ne întâlnim în bucurești dar nu mă duc.

(oricum nu îl credeam)

ce bă, am zis eu, a trecut andrei de faza cu linie?

111
da bă ce-ai face mișto de ea acuma

de ce. e ultimul care ar trebui să facă asta

de ce zici asta

păi a fost cu ea coaie.

păi tocmai e primul care ar trebui să facă asta(avea un

mod ciudat de a discuta în contradictoriu)

păi ar trebui să facă mișto de el în primul rând.

păi face. și noi facem.

am râs.

ÎN CaSĂ aM COnTINuAt sĂ BEm ViN. AScUlTAm

PETER NALITCH Îmi pLĂCEeA dE omul ĂLA. avea o
voce foarte frumoasă și un zâmbet frumos și avea o
piesă dacha care mă făcea să mă schimonosesc ca-ntr-
un plâns. deși nu mă făcea să urlu cum urlam de fiecare
dată când ascultam singur câinii lui pink floyd. doamne
ce mai urlam.

se apropia ora ca maică-sa să vină acasă. timpul

trecuse foarte repede. mă duceam să mă îmbrac nu
vroiam ca mama lui să mă găsească acolo iar costache
trebuia să spele paharele să pară că nu fuseseră
folosite și mai ales să nu miroasă a vin.

i-am zis bă costel nu ai vreo sticluță mai mică să îmi lași

și mie niște vin din ăsta la pachet e tare bun.

112
s-a întors spre mine din călcâie făcându-mi semn să tac.
Maică-sa era în casă chiar în camera din fața noastră.
m-am speriat m-am ascuns în baie. costache a plecat la
calculator deschizând o pagină cu un referat despre nu
știu ce căcat îi zisese lui maică-sa că avem de pregătit
pentru științe. nu știu de ce mama lui costache mă
speria. era incredibil de frumoasă. avea niște ochi
deosebit de albaștri un păr foarte creț Dar Ochii Erau
Mari Și SCLIPEAU Din Când În Când. era foarte
amabilă și plângea ușor. era hiperprotectivă. normal, era
o femeie văduvă.

mi-am făcut curaj totuși și am dat să plec. am salutat-o

pe mama lui costache și ea pe mine. am improvizat cu
costel o discuție despre o temă. maică-sa l-a întrebat

păi bine măi andrei, îmi zici că vii să faci treabă și pe

urmă mă suni să mă întrebi unde sunt filmele lui
hitchcock?

m-am încălțat repede mi-am pus geaca și am plecat.

blocul lui costache era chiar lângă stația de tramvai și
tramvaiul tocmai se oprea în stație. aveam bilet m-am
urcat și m-am zgribulit într-un scaun. niște idioți se
băteau la caterincă și făceau caterincă erau foarte
caterincoși o proastă cu trei fire lungi de păr prinse în
coadă zbiera ca o târfă proastă care nu se spală pe dinți
pentru că oricum și-i albește des. au coborât cu două
stații înaintea mea. afară totul era un trotuar și
SEMAFOARELE ERAU FRUMOASE CA LUMINILE DE
CRĂCIUN de pe bulevard. ninsese azi și era un polei
jegos pe stradă care s-a tercit repede în cauciucuri. eu

113
și costel dezghețasem loganul care fusese al lui taică-su
și acum îl aștepta cuminte în fața scării să-și ia permisul.
după ce am curățat parbrizul și am încuiat mașina
costache a zis ia uite bă arată de parcă a mers cineva
cu ea. de fapt arăta ca o ghenă glaciară dar era o ghenă
frumoasă. crăiasa ghenelor zăpezii, dacia lui costache.
când am coborât din tramvai era să dea mașina peste
mine. băga-m-iaș pula M-A RATAT.

eram amețit după vinul ăla. totuși era mai bine decât
când mă întorceam acasă fumat. și mai aveam și treabă
doamne ce uram să fac treabă spart. bunica mereu se
prindea când veneam cu ochii roșii și pleopele grele și
mereu îi ziceam că am fost la costache și că m-a tras
curentul. îl iubeam pe costache dar nu cred că i-am zis
niciodată, poate pentru că era adevărat. era prietenul
meu.

am dormit un pic dar când m-a trezit taică-miu același

căcat era în jurul meu. pur și simplu nu puteam să scap.
aș fi vrut să plec și să nici nu mai aud vreodată de voi.

neavând ce face tot la bukowski m-am întors. pișa-m-aș

pe el. am trimis pe facebook un videoclip. era sfârșitul
filmului factotum cu o recitare a poemului roll the dice.
mamă ce șcenă. l-am trimis anei lui mircea lui costache
lui cosmin lui clu. singurul care mi-a răspuns a fost
costache. mi-a zis.

bă hai

bagă-te pe minecraft.

114
ghețuri geruri și mizerii

115
în mare parte totul era amorțit. în sfârșit venise iarna pe
la sfârșitul lui ianuarie. toată românia era sub zăpezi
oamenii mureau de frig și de foame în sate izolate. la
ploiești ne bucuram că era zăpadă. trecuseră numai
două săptămâni de la 15 ianuarie dar mi se părea că
trecuseră luni. ce bine că s-au mai liniștit apele îmi
ziceam dar când mă gândeam mai bine îmi dădeam
seama că era vorba de numai 13-14 zile. ă
î ă î
ț ț î ă ș ă î
ă ș
ă ț ă ș
â ă ă î
ă ă ă î ș ă
ăț ă ș

acum iarna continua cu drumuri închise, cursuri

suspendate, ceea ce mă bucura enorm, victime
scandaluri la televizor și aceleași căcaturi despre cât de
incompetenți sunt oamenii de la conducere. mereu
aceleași porcării. pentru că întotdeauna e vorba de
aceleași probleme.

chiar și la ploiești zăpada avea părți proaste. făcusem

febră musculară de la cât o dădusem și o aruncasem în
troiene pe marginea drumului la cât curățasem curtea și
făcusem pârtie și parcă și lopețile se plângeau de
spinare sub greutatea apei. deși beneficiam de o

116
vacanță de 2 săptămâni în loc de una singură, lucru
care numai prin luare la cunoștință mă facea fericit, halal
vacanță. nu știu cum taică-miu găsea în fiecare zi câte
ceva de făcut prin curtea strâmtă a casei noastre. iar eu
trebuia să îl ajut.

era de căcat.

m-am hotărât să plec la dispensar. trebuia de vreo lună

să duc un rahat de adeverință ceva că sunt asigurat
medical.

în zăpadă bocancii lăsau urme gigantice ca niște gropi.

înaintam greu nu mai ningea dar bătea un vânt ca un
crivăț. pe drum mergeau doar taxiuri și câțiva oameni
care abia își țineau echilibrul. pe potecile înguste de pe
trotuar zăpada îți ajungea la genunchi și era complicat
când mergând cu capul în jos ferindu-te de vânt te
nimereai față în față cu un alt om. mă enervam când
eram nevoit să intru prin troienele de zăpadă să fac loc
vreunei doamne sau vreunei babe să treacă dar cel mai
păcat era când după tot exercțiul de alpinism pe care-l
făceam prin nămeți nimeni nu zicea nimic, nici măcar un
mulțumesc. De Parcă Nici Nu Eram Acolo, De Parcă
Nimeni Nu Era Acolo În Afară De Fiecare Dintre Ei. Era
Foarte Trist.

dar m-am bucurat când am văzut că dispensarul era

pustiu. mă așteptam să fie plin de femeile din mahala
care-și aduceau plozii cu muci la nas și la gură să
orăcăie așteptând-o pe domnișoara vlădescu (trecută de
55 de ani binișor) să îi consulte. era liniște în camera de

117
așteptare goală și niciun plod nu zbiera. am ciocănit la
ușa de la biroul asistentelor. o voce familiară a spus da.
de parcă mă aștepta. o voce subțire care mă invita
înăuntru. dispensarul era gol și eram singurul oaspete.

adelina e singură m-am gândit.

am deschis ușa și i-am zâmbit.

ce faci rareș a întrebat.

purta un halat medical roz și scurt și niște blugi negri.

era blondă. își schimba culoarea părului des dar cel mai
bine îi stătea când avea părul roșcat închis. avea nasul
acvilin și ochii mici și se potriveau cu vocea ei peltică.
era foarte provocatoare și era singură în birou. cabinetul
domnișoarei vlădescu era la două camere depărtare și
cel mai probabil nici nu ajunsese la serviciu.

adelina era asistentă acolo de când eu eram prea mic

ca să mă impresioneze în vreun fel ș
â ă î ă î ș
ș â ș ț
ș î î ș ă
ș

sunt bine, i-am răspuns, dumneavoastră? continuam să

îi vorbesc cu dumneavoastră deși probabil nu avea mai
mult de 26-27 de ani. așa mă obișnuisem de când eram
mic și ea nu îmi zisese să îi spun pe nume. mereu se
purta frumos cu mine, râdea și când îi înmânam vreo
hârtie pe care trebuia s-o aduc la cabinet mă ținea mai

118
mult decât era necesar de mână. ă ă
î ș ă ș î ă
ă ă ș ș ă ă
î ă î

dar probabil că dacă aș fi invitat-o mi-ar fi zis că are

prieten. dacă aș fi trecut și de partea asta se prea poate
să fi găsit sub halatul medical și sub zâmbetul politicos o
bluză decoltată pe care să scrie
ă ă ș
ț ț ș ț
î ș ț
î ă

uite pe aici cu hârtiile astea a zis.

v-am adus adeverința aia că-s asigurat. sper că nu am

întârziat prea mult.

nicio problemă a spus, e foarte bine.

Ă Ă Ă Â Â Ă ș î ă ă î
Ț î nu-ți face griji, nu era nicio
grabă.

mă bucur atunci.

s-a ridicat de pe scaun dar nu cred că avea ceva de

făcut pentru că nu s-a îndreptat nicăieri. era minionă și
singură într-un dispensar abandonat și sinistrat printre

119
troiene. ă ă
ă
ș

știi ce era bine? să-i faci o copie că poate îți mai trebuie
adeverința la vreo trimitere cine știe. uite, e un xerox
aproape, dacă...

ana îmi făcuse o copie deja.

am o copie deja.

da? bravo, te-ai gândit foarte bine.

încerca să mențină conversația.

în rest? ești bine? continua să rămână în picioare și să

se miște ba încolo ba încoace parcă își căuta ceva de
făcut.

putea fi ȘANSA MEA SĂ I-O trag adELINEI. SEX CU O

ASistenTĂ PELTICĂ MINIonĂ CU PICIOARE ȘI CUR
MIȘTO ÎNTR-un LOC UITAT de lume. s-ar FI TOPIT
toaTĂ ZĂPADA DIN MAHALA. MăcAR UN ORAL, MĂ
GÂNdeaM. părea foarte generoasă. nu prea vedea
băieți de 18 ani pe la cabinet, cel puțin nu din cei care
nu par a fi făcuți din căcat

da, sîn regulă.

mama?

îhî

120
tata? bunica? bunicu?

totu bine.

mă bucur foarte mult să aud asta, rareș.

păi, bine. atunci o zi bună la revedere.

papa rareș, TE MAI AȘTEPT.

pe drumul de întoarcere mi-am aprins o țigară. era un

slim furat de la maică-mea. am smuls filtrul cu dinții. am
tras în piept era tare mă zgâria pe gât. îmi plăcea.
tutunul îmi mai rămânea pe buze pe limbă îl scuipam în
zăpadă. era destul de . urma să merg până
în celălalt capăt al cartierului, de fapt, în alt cartier cred,
să cumpăr niște amoxicilină pentru bunica. mă gândeam
la adelina. ce-o face singurică acolo. aș fi putut să fac
ceva orice s-o chem în oraș poate. să îi zic să bem un
ceai fierbinte, ar merge grozav pe gerul ăsta. nu cred că
ar fi zis nu.

totuși, AveaM UN COLIBRI care mă aștepta acasă. mă

rog, acasă la ea. urma să mă părăsească în câteva luni.
dar până atunci/

până atunci/

până atunci până atuncia pâ îî năănăn ă n ă/n ă n ă

121
122
o mahmureală care nu dovedește nimic

123
 1. TREI măsline

mi-era dor de ea. trebuia să ne întâlnim la gară la cinci

jumate. stația de autobuz din fața gării unde de obicei
mă aștepta era plină de lume. câțiva cocalari se uitau
într-un coș de gunoi și râdeau. bătrânii așteptau un
troleibuz. un puști gras se uita într-o vitrină în
spatele meu și privind ca pentru prima oară
gara mi-am dat seama că și ea este o gară
ca și cea de la vest. ASTFEL DE REVELAȚII

TE ÎNCÂNTĂ. cerul era în convalescență

peste noi treceau pescăruși. Și eu o așteptam pe

ANA de vreo zece minute fumându-mi marlboroul mai

departe.

mereu m-au amuzat textele care fac reclamă cărților,

prefațele postfațele. genul de texte care se pun pe
spatele unei cărți și sub ele scrie un nume de critic cu
îndelungată activitate și cu notorietate în istoria litaraturii
române

Arta conversației este o proză continuă, centrată pe un

singur personaj migălit cu singurătate, o lungă
confesiune unde râsul se întrepătrunde cu lacrimile,
încinsă de un brâu de sinceritate și de umanitate
neclinită. Scrisă cu o agerime a privirii ieșită din comun,

124
scrisă în registru realist, dar și livresc, scrisă îndrăzneț
de pudic și dozată cu mult chibzuit rafinament.

NICOLAE ILIESCU

doar nu crede cineva că textele astea sunt vreo

șmecherie. că au vreo importanță, că sunt în spiritul
textului. dacă pe ileana vulpescu sau pe orice autor îi
încălzește cu ceva vreun text de genul ăsta sau dacă e
de părere că are legtură cu cartea înseamnă că
problema e la mine. dar sunt obișnuit să fie așa. oricum
pe mine mă amuză labele criticilor. Tare Trist Trebuie
Să Fie Criticul Literar, Dar Nu Mai Trist Decât Scriitorul.

ANA a ajuns la gară repede după ce am terminat țigara.

iar am dat cinci lei la ocazie că nu am avut mărunt ce

mă enervează niciodată nu am mărunt când merg cu
ocazia.

ți-am zis că nu îmi place să mergi cu ocazia

întârziam dacă luam celălalt microbuz.

atunci nu trebuia să îl pierzi. oricum nu era nicio

problemă dacă mai așteptam. prefer asta decât să
mergi cu străini. (iubirea mă transforma într-un dobitoc)

a, nu, că nu am mers singură. nu merg niciodată

singură. sunt oameni mai mulți care așteaptă și mergi cu
ei. ce vrei să facem?

125
mă gândeam să mergem la tres olivos am zis. e mișto
acolo.

a pus o fățucă îmbufnată.

ce?

credeam că mergem la da vinci.

putem merge la da vinci dacă vrei nu mă deranjează.

nu, hai mai bine la tres olivos. nu propui așa des să

mergem undeva și mă bucur mult când o faci a zis a
zâmbit.

îți place?

da a râs. și-a pus fesul pe cap arăta ca o plăcintă cu

mere și zahăr pudră. să nu râzi de mine, ai promis.

am luat o cafea ea a comandat clătite cu dulceață.

aveam doar două țigări dar nu era o problemă. nu
fumam mult când eram cu ea, nu simțeam nevoia.

normal că nu fumezi mult a zis nu sunt fumătoare nu ai

cu cine te antrena.

hmm poate era și asta.

îmi adusese telefonul reparat. schimbase bateria. am

pus cartela în telefon și am văzut că mergea strună. îmi
era dor de el. am băut încet din cafea și ea a mâncat
încet din clătite. de fapt, pe a doua mi-a oferit-o mie.
mereu făceam așa, ea nu putea niciodată să mănânce

126
tot iar eu nu mă săturam pe deplin dintr-o porție. așa că
eu mâncam ce rămânea de la ea. deși, uneori mă
simțeam cam plin după ce curățam și farfuria ei.

nu mai țin minte ce am discutat. dar știu că mai mult

vorbeam eu și ea asculta. râdea.

nu te plictisești ascultându-mă mereu? aș înnebuni dacă

aș sta în locul tău pe scaun și m-aș avea pe mine în față
trăncănind despre o grămadă de porcării mi-aș sparge o
sticlă în cap. adică mie celui din fața mea, gurăspartă.

nuu, mie îmi place să te ascult a zis. știu, tu te plictisești

foarte repede de lucruri.

nu sunt de părerea asta i-am spus.

cum a aflat că îmi merge telefonul mircea mi-a dat

mesaj. ia zi bah frate ce facem nu mai rezist să stau în
casă mă dizolv de plictiseală. ieșim?

i-am zis să vină la tres olivos. mai ieșise de multe ori

doar cu mine și cu ana, nu vroiam să-l las singur.

trăgeam de o cola la sticlă când a ajuns. doamne

băutura aia e super. mi-am aprins o țigară și el la fel.

ana a trebuit să plece pe la opt. eu și mircea am mers la

jazz unde stabilisem să ne întâlnim cu cristiana. aveam
o poftă incredibilă de a mă pune în cap.

intenționez să mă plantez cu capul în asflat și picioarele

în sus am zis când am plecat de la tres olivos.

127
ana nu părea foarte fericită.

2. GOING underGROUND

la jazz am cerut un litru de vin și un pahar. cristiana

întârzia. mircea a luat o cană de vin fiert. era cel mai
bun vin fiert din ploiești. cristiana ne-a sunat ne-a zis că
să mergem la full measure. nu m-am mirat.

deja ne comandasem băutură mie un litru de vin îmi

ajungea pentru seara aia. mircea sugea cuminte la vinul
fiert. barul era pustiu numai la separeu se juca remi.
aveam nevoie de niște jeg, dar la jazz nu am găsit
deloc. era trist.

totuși la un moment dat a apărut cristiana. a luat loc la

masă și a cerut un pahar pentru vin. ne-am adus aminte
de vremurile bune când eram doar eu ea și mircea.
lucrurile astea nu se uită. am terminat litrul de vin mai
repede decât mă așteptam.

cristiana vroia să mergem la underground să dansăm.

pe mircea îl sunau ai lui să vină acasă. era vreo unșpe
jumate era prea devreme ca să plec spre casă. am mers
cu ea la underground care era sub fostul teatru de
păpuși ciufulici transformat cu câțiva ani înainte.
șșșșșșșșșșșș
cele patrușnouă de statui mă priveau le-
am zis hai ho potoliți-vă că nu-i chiar
așa. pula mea. Să-i zică cineva cuiva
ceva.

128
printr-un tunel alunecasem în clasă era
foarte strâmt oare cum încăpusem. după
oră a fost mai nasol pentru că nu
încăpeam sau foarte greu și altfel nu
puteam părăsi sala. mi-era dor de
verdeața de afară și de soare însă din
demisolul acesta nu puteam scăpa decât
târându-mă printr-un tunel înapoi dar
eram claustrofob am încercat să îl
traversez inima mi s-a oprit am înjurat
de fapt eram căcat pe mine transpiram și
încercam să mai iau o gură de aer dar
degeaba. am făcut cumva să alunec înapoi
în clasă. auzeam ciripitul păsărilor
claxoanele vântul fremăta dar nu puteam
să scap din betonul clasei.

după un timp am pornit să caut o altă

ieșire. am dat colțul și am văzut o scară
am urcat-o și când am ajuns într-un hol
mare am întrebat pe cineva aici suntem la
parter? a zis că da. n-am mai fost așa
fericit niciodată.

la underground era o grămadă de lume. Aproape Toți

Imbecili. prietenii prietenului cristianei ne-au întâmpinat
cu o dragoste greu de imaginat. cel puțin pe ea.
cristiana mi-a dat cinci lei m-am dus să aștept la coada
care se făcuse la bar. dănuț era în față, un lungan. mi-a
făcut semn să mă duc la el.

129
dacă nu vorbești cu gagica asta, degeaba, mi-a zis. era
ospătăriță. mi-am dat seama că de fapt nu era coadă ci
erau niște lăbari care stăteau la bar. toți peste treizeci
de ani și beți morți. probabil la a treia bere. am luat-o și
eu pe prima.

de fapt nu făceam nimic. stăteam și beam. vali se

trosnise și căuta niște lămuriri am încercat să i le ofer.
râdeam cu dănuț. și singur râdeam singur mult. nimănui
nu i se părea ciudat pentru că nimeni nu se uita la mine.
dar eu îi priveam

era acolo o gagică îmi plăcea avea țâțe mari erau

rotunjori nu se comparau cu ai francescăi totuși. era
cam grăsuță dar nu conta era îmbrăcată cu colanți ceea
ce mi se părea groaznic dar în orice caz arăta bine. se
unduia frumos. se așeza mereu lângă mine. poate mă
plăcea. s-a sprijinit de piciorul meu când s-a urcat pe
scaunul înalt. cred că era singură. era brunetă avea fața
lată dar și ochii mari ceea ce compensa. sprâncenele
erau tare subțiri se vedea că are grijă mare de ele.

o chema flori. mai multe nu știam și nici nu mă interesa.

am continuat să beau cristiana mi-a oferit bere după

bere. până la urmă doi proști s-au luat la bătaie
certându-se pe care galerie e mai șmecheră. atunci s-a
închis barul. peste tot să bătea lumea, numai coioși în
ploiești.

a doua seară era concert la jazz. gabi la ghitară și iustin

la vioară. am fost fericit să îl revăd pe iustin, se pricepea

130
la vioara aia. ULTIMA OARĂ CÂND VORBISEM CU EL
ERA CAM băut ȘI ÎmI povestea aventurile sale PRIN
SUA. făcuse CINSTE cu vin la IRISH IAR LA IRISH
VINUL ERA SCUMP EU AVEAM ȘAPTE LEI LA MINE
ȘI NIȘTE țigări. el nu cred că știa câți bani avea la el.
era un tip deștept dar sigur CĂ ERA ȘI CAM LĂBAR.
CÂND AM PLECAT PE LA VReo Două De La Irish Mi-A
Zis Mâine Vii La Mine și ascultăm niște muzică. i-am zis
ok. nu l-am mai văzut câteva luni după seara aia.

așa că mă bucuram să îl văd dar el mă privea de parcă

nici nu mă cunoștea. nu cred să fi fost pentru că îmi
tăiasem pleata.

concertul A FOST BUN. atât DE BUN ÎNCÂT ANA

MEREU striga și cânta cu toată puterea. mi se părea că
mereU SE UITĂ LA IUSTIN ȘI INVERS. MI-AM ZIS CĂ
SUNT nebun. DAR CÂND ANA S-A RIDICAT De Pe
Scaun Într-O Pauză Să Meargă La Baie Iustin i-a zis

nu pleca că mai cântăm.

deja devenea ciudat.

mă rog. trebuie să fiu nebun.

iustin venea lângă mine și dădeam noroc și luam câte o

gură de vin. la un moment dat mi-a zis hai să le dăm pe
gât. paharul meu era plin al lui era mai puțin de jumate.
vroia să își bată joc de mine? să mă ia la mișto de față
cu iubita mea? s-o impresioneze? ce pula mea se
întâmpla. am dat pe gât paharul de vin roșu înaintea lui

131
și l-am lovit de masă când l-am așezat. ERAM
COWBOY.

slăbuț, slăbuț de tot i-am zis. pe urmă am mers să mă

piș.

băieții au început să cânte conexiuni – tu. îmi plăcea

mult cântecul ăla. am dansat cu ana. când iustin
începea să dea din vioară ana mă strângea foarte tare
de umăr și de mână. ce pula mea ziceam ce naiba are
femeia asta. îl aplauda pe iustin și îi făcea semne să
mai cânte.

a plecat cu fra-su și cumnată-sa. eu am rămas pentru

un ultim pahar cu costache.

ia zi bă te duci acasă m-a întrebat.

nu, mă duc să mai beau o bere.

unde te duci? că aș veni și eu.

la underground.

nu a vrut să vină.

m-am oprit la underground știind că o voi găsi acolo pe

cristiana. mi-am luat o bere. flori și celelalte gagicuțe și
prieteni ai lui vali erau acolo. la fel și cristiana cu vali.

lumea dansa și la un moment dat s-a oprit muzica.

132
da, boxa din spate e stricată, asta e, dacă nu aveți grijă
acum ați rămas cu muzică doar aici în față se auzi o
voce de la un microfon.

o să se închidă barul ăsta în curând a zis cristiana.

muzica a început din nou.

era un ritm foarte cunoscut

și mi-am dat seama

era varianta de la subcarpați a fir-ai tu sa fii de murg.

cred că mi-au dat lacrimile.

ce ai pățit m-a întrebat cristiana m-a luat în brațe.

astea sunt unele dintre cele mai frumoase versuri din

folclorul românesc. uite ce pula mea le-au făcut.

robot armasar attack era una dintre cele mai populare

(LOWL) căcaturi care prindeau prin cluburi și baruri și
locuri unde se dansa. toți cretinii dădeau din fizic. într-o
mână aveau berea în cealaltă țigara aveau șapca trasă
pe ochi sau hanoracul cu glugă și căutau să facă jok și
să se apropie cât mai mult de pizde. cum să faci să
pipăi ceva pentru cât mai mult timp, asta era șmecheria
în barurile de genul ăsta. genul ăsta de jeg îmi făcea
bine și mă făcea mai fericit uneori dar în seara aceea
pur și simplu nu aveam chef. vroiam doar să beau și să
nu mă mai trezesc vreodată.

133
cineva a început să vorbească despre femei. dănuț mi-a
povestit drama lui.

după trei ani a mea a plecat cu un violonist. mi-a picat

fața. eram de trei ani cu ana. și tocmai i se aprinseseră
călcâiele după un violonist. pe urmă am aflat că și în
povestea lui dan era vorba de același tip.

îi ziceam faza cu andra, i-a spus dan lui vali când acesta
a venit să bea lângă noi.

pe urmă am plecat la conac. alt jeg de loc. am mai băut

două beri. una de la dănuț. dănuț era super băiat. o
gagică mi-a căutat compania. nu am refuzat-o. vroia să-
și cumpere țigări. am mers cu ea până la cobra, nu știa
sărăcuța singură. m-am mirat. toată lumea știa unde e
cobra, un non stop ca ăsta te scoate mereu din căcat.
când m-am întors cristiana s-a uitat urât la mine. aflase
că fusesem singur cu fata aia pe care nici cum o
cheamă n-am întrebat-o să își cumpere țigări. se temea
să nu greșesc față de ana. bună, bună asta.

natural, a început să se certe cu vali. gașca s-a spart.

am rămas numai eu cu două tipe, flori aia și gagicuța cu
care fusesem la țigări. asta din urmă se lingea violent cu
un lăbăraș. flori stătea la masă. m-am apropiat de ea.
vrei să fumăm o țigară afară am zis.

probabil a crezut că mă dau la ea. la ce față am sigur că

a refuzat.

bine, am zis. mi-am luat geaca și am plecat.

134
am ajuns acasă pe la 5-5:30 am. mă simțeam oribil. mă
gândeam la succesul lui iustin și la cum mă făcuse de
tot căcatul. sigur că nu eram așa șmecher ca el, EU nu
puteam să cânt la vioară nu aveam barbă și nici nu
arătam așa bine. îmi luasem și EU o ghitară dar
abandonasem repede treaba. mâinile MELE erau pentru
săpat șanțuri nu pentru coarde ȘI IARNA FĂCEAU
NIȘTE GĂURI DIN CARE ȚÂȘNEA SÂNGE. EU nu
aveam bani nu aveam concerte nu aveam un tată
cunoscut. eram din cea mai schizofrenică invizibilă și de
fapt inventată zonă a unui oraș. mă întorceam de la
școală pe jos îmi dădeam toți banii pe țigări băutură și
rar pe cărți. nu puteam să mă compar cu el.

dar măcar EU nu sunt un lăbar, mi-am zis.

urMĂTOARELE ZILe au fOSt oriBILe.

3. repetent walPURGIS

mi-era foarte greu să scriu. bunica era supărată o

întrebam ce e ce-am făcut nimic cică păi de ce nu te uiți
la mine. cică ce tu te uiți la mine? cum vin la tine te
enervezi.

de unde ideea asta/

de unde/ mereu e așa// nu vrei să te deranjeze nimeni

nimeni să nu vină la tine trântești bufnești//

AVEA DREPTATE

135
repent walpurgis răsuna în casa mea
era ca un spectacol morbid

mă simțeam ca în plânsul lui nietzsche.

mergeam în partea dinspre stradă a casei unde locuia
ea cu bunicul meu. fumam câte o țigară. o mințeam că
am mâncat ca să îmi mai dea țigări mi-a zis că nu o să
îmi mai cumpere că nu merit. atunci mă întrebam ce
pula mea o să fac când o să trebuiască să am singur
grijă de câte țigări am cât alcool am și când nu va mai fi
nevoie să mint pe cineva că am mâncat pentru că
probabil nu voi avea oricum prea multe de mâncare și
nici prea mulți să mă întrebe.

mă întorceam la concertul întunecat din camera mea și

mai întunecată unde singura lumină era ecranul
laptopului și foaia albă. închideam ușa și nu mai era
nimic de făcut de aceea mă masturbam des și când nu
mai aveam deloc chef fumam din nou. zilele
treceau nopțile și ele iar în lumea mea
se petreceau aceleași lucruri neînsemnate
iar și iar.

îmi aminteam de boaru mi-era dor de el. oare ar fi

mândru de ce se alesese de mine. câți îl mai
pomeneau. prea puțini. dormea acuma sub pământ
redevenind substanță. florile mâncau din el să se facă
mari. poate și alte chestii mâncau dar nu îmi plăcea să
mă gândesc la asta.

136
mă gândeam la ana dar mi-era din ce în ce mai clar că
mă gândesc degeaba. visul se termina și trebuia să mă
trezesc dar eram leneș și visul îmi plăcea
enorm. când eram mic puteam să mă culc la
loc după ce mă trezeam dintr-un vis
frumos și să-l continui de unde rămăsese.
acum situația era diferită.

maică-mea mă amenința că dacă nu iau bacu’ îmi caută

de muncă la rosal sau numai știu pe unde. credea că
chestia asta mă sperie sau mă stimulează în vreun fel.
habar nu avea ce mult mi-aș fi dorit să fiu gunoier sau
să lucrez la groapă în șantier. nu avea habar ce izbăvire
ar fi lucrurile astea pentru mine.

îmi descărcasem the two towers varianta EXTENDED.

avea patru ore căcatul ăla de film. mi-ar fi luat câteva
săptămâni să îl termin. la fel și DBZ-ul pe care îl aveam
integral. câteva secole. secundele treceau foarte
greu dar mă miram când mă uitam la ceas
și vedeam ce mult a trecut de fapt.
ceasul mă mai ținea în realitate. aveam
multe jeguri pe birou dar într-o zi tata mi-a șters ecranul
laptopului. a fost un moment tare frumos să scriu și
să văd literele cum sunt clare și foaia luminoasă sub ele.
nu mai văzusem ceva așa luminos era ca o
bijuterie elfă. la fel și ana.

un miros de picioare nespălate intrase în pereți. nu mai

făcusem un duș de vreo două trei săptămâni. șosetele
nu mi le schimbasem de vreo săptămână. la ce bun. de

137
parcă ar fi schimbat situația cu ceva. desigur, nimeni
din familie nu înțelegea de ce put.

ana încerca să dea de mine dar nu aveam semnal la

telefon. poate că se stricase de tot. știam că dacă nu
mai prinde semnal un telefon e compromis de când îi
spărsesem antena c3-ului meu fidel într-un zid.

marți a venit la mine. am făcut sex și clătite și ne-am

împăcat. de parcă fuseserăm certați. I-am arătat un
mesaj de pe facebook de la mălina o fată plinuță dar nu
grasă căci sigur avusese grijă să țină o dietă riguroasă,
acum era și ea liceancă. o mai veche cunoștință cu care
am vorbit de câteva ori dar o fată bună. acum avea niște
țâțe mari, promițătoare din decolteul pozei de profil de
pe facebook.

Buna, Rares! Ce mai faci? Astept sa imi spui cand ne

putem vedea la un ceai, imi cam lipsesti, sa stii. 

anei i sa părut ciudat că încă n-o refuzasem. asta e

dubios, că refuzi să îi scrii că nu o să vă vedeți de față
cu mine. vrei să te gândești la ceva, să aștepți inspirație
ca să îi scrii ceva s-o impresionezi?

următoarea noapte i-am răspuns mălinei.

bună mălina
mulțumesc pentru propunere
dar chestia e că am prietenă
și nu aș vrea să o supăr
țin la ea

138
 sper că înțelegi

m-am simțit ca un căcat.

139
/intermission//

140
avantajul era că eram singur în casă mereu. noaptea
când mă duceam să mă piș mi-era destul de urât dar
când boram nu aveam nicio teamă de întuneric în
principiu pentru că nu realizam prea bine ce se
întâmpla. laptopul era mereu deschis dar nu o mai
ducea mult. îmi doream un sistem surround dar nu
aveam bani de așa ceva. revistele care îmi publicau
textele nu îmi dădeau nimic numai articolele din ziarul
tarantula ce îmi mai acopereau cheltuielile. pornisem
tarantula după o beție cruntă în regie. una dintre cele
mai bune decizii din viața mea. mâncarea de la maică-
mea. în rest țigările și băutura mi le procuram din
serviciile de caterinc pe care le ofeream săptămânal în
print. și o parte din chiria pentru garsonieră.

eram mai mereu ghenă.

îmi plăcea.

a sunat soneria și m-am bucurat. nu era prea multă

rin
cluburi când aveam norocul ca vreo proastă să pună
botul la gesticulația poetică de doi bani. ă
făcusem chiar și duș. când am deschis ușa georgiana
mi-a zâmbit m-a luat ț ă ș

ă roase dar nu butucănoase

ciorapii fini le făceau să strălucească la lumina becului
care atârna din tavan ca o ă .

Ă să te văd (s că mă bucuram să o văd)

141
ai luat ce ți-am zis am întrebat.

și-a lăsat geanta pe masa din bucătăria cu faianță albă

și geam și de lângă chiuvetă a scos berile și două
pachete de țigări.

bun. am niște ciorbă și niște pate sau niște fasole cu

ciolan dacă ți-e foame. dar ciorba trebuie s-o încălzești.
(uram să încălzesc mâncarea)

normal că trebuie să o încălzesc a zis. dar nu mai bine

fac o omletă? nu mănânci și tu?

mai târziu i-am răspuns.

haide o fac bună, pufoasă, știi cum îmi iese. mă mai uit
să văd ce mai ai prin frigider.

nu acum. fă-ți tu dacă vrei.

vroiam doar să o privesc.

bine, mai târziu.

și ț ă ș ș
ț ă ă . pe calorifer era o scrumieră cu două
chiștoace. a luat-o și a ș ă ș ș
ăș boro.

mersi că ai luat țigări.

cu plăcere, erau ultimele două pachete de marlboro.

îți dau banii mai târziu.

142
stai liniștit, nu e nicio problemă.

ea avea salariu prinsese un internship nu mai știu pe

unde și strângea bani ai ei n-o puneau să plătească
nimic. mă rog, pentru ea era mai lejer stătea cu încă trei
fete într-un apartament cu două camere.

ce faci aici singur cuc toată ziulica? nu te plictisești? sau

îți ești de-ajuns tu?

să zicem, am spus cu o voce răgușită în timp ce fumul

îmi ieșea din gură.

mă bucur că ai sunat.

de mult vroiam să te sun. dintr-a doișpea.

a trecut ceva. dar ce, e ceva important?

am tras două fumuri consecutiv și am stins țigara. m-am

ridicat să iau o bere. era rece. becks rece. am deschis-o
ă ț ă
ăă

vreau să vedem un film.

s-au uitat la mine mirată. continua să fie frumoasă pe

pielea brună cădeau umbrele cerceilor mari. părul era
ondulat până la umeri și negru
avea o aluniță mică
deasupra lor. ochii întunecați mă priveau în continuare
mirați dar privirea era una plăcută familiară. când eram
mici a sărit pe mine cu o privire agresivă dar cu ochii la

143
fel de curbați în dorința ei arzândă parcă implorând.

mi se par cele mai mari și mai scârboase curve cele

care fac sex anal ca să rămână virgine zicea pe atunci.

cine pula mea face asta am întrebat.

sunt destule.

peste vreo doi ani lumea zicea că într-o seară și-a luat-o
în cur în baie la irish și cică îi puseseră porecla
georgianal.

era o curvă de lux ce-i drept.

mai știi când vorbeam despre shining în liceu am
continuat. m-ai pus să promit că nu o să mă uit la filmul
ăla fără tine. și nu m-am uitat dar tot aștept să îl văd de
câțiva ani. odată chiar am vrut să trișez și să mă uit
singur dar nu am apucat mai mult de 10 minute că mi s-
a vărsat paharul de bere neagră pe laptop și s-a dus
pulii de suflet. cred că a fost un semn că nu e corect ce
făceam. în plus știi că-mi place nicholson.

a zâmbit. s-a înroșit. era ca o tomată gata să se facă

bulion de fiecare dată când ne aduceam aminte de
liceu.

deja îmi imaginam răspunsul.

144
/dar EU l-am văzut deja,

acum un an. îmi pare așa de

rău. dar nu-i nimic putem să ne uităm. e
drăguț că ai spus asta//

și reacția mea urlând

/IEȘI ACASĂ TÂRFĂ ÎMPUȚITĂ// după care ar fi plecat

și nici că aș mai fi văzut-o vreodată.

sigur a zis a zâmbit a râs. nici eu nu m-am uitat ți-am zis

că nu mă uit fără tine.

bun. l-am cumpărat aseară sperând c-o să accepți să vii

și-o să-l vedem. vlad ce mai face? nu se supără că ai
venit nu?

nici nu știe, nici n-am de gând să știe.

eram fericit să aud asta.

am luat berile țigările și am mers în cameră. laptopul

deschis avea o pagină de word pe jumătate scrisă s-a
repezit să citească dar i-am luat-o înainte și am închis
documentul. asta poate să aștepte i-am zis.

haide măi, de ce ești nașpa

ne-am întins în patul nefăcut și am pus

laptopul la o distanță care ne permitea
amândurora să vedem calumea. se gudura pe
umărul meu am cuprins-o cu brațul stâng

145
picioarele ni s-au încrucișat. ne-am
sărutat. niciun cuvânt. avem o legătură
carmică, zicea în liceu. cred că așa era
deși nu înțelegeam foarte bine termenul.
de fapt poate că îl înțelegeam. acum era
în brațele mele roșie și fierbinte.

când ne-am calmat am dat play. ne-am uitat la film fără

să zicem o vorbă. eu mi-am aprins o țigară ea a deschis
o bere. eu am terminat-o pe a mea și mi-am deschis
încă una. nu după mult timp am început iar să ne
sărutăm ea respirând greu eu simțind parfumul pe care
sânii mici și bruni îl emanau. am coborât și am ridicat
rochia cu gura am început să îi sărut picioarele. respira
greu și apăsat. am tras-o înspre mine și a alunecat pe
cuvertura aspră cu picioarele deschise larg. vechiul truc
cu filmul încă funcționa. dar de data asta nu era doar un
truc ci o reglare de conturi.

am revenit la buzele roșii încinse acum și stând să

crape sub pulpa proaspătă de dedesubtul rujului.
mușcam din ele numai cât s-o întărât. Și-A Înfipt Mâinile
În Spatele Meu Mare. Mă Chema. I-Am Tras Ciorapii Și
Am Sărutat-O Din Nou Pe Picioare. Nimeni Nu Zicea
Niciun Cuvânt Totul Era Foarte Natural. I-Am Tras
Chiloții Roșii Și I-Am Mângâiat Clitorisul. respirația ei era
caldă caldă. avea ochii închiși și sprâncenele frumoase
se încruntau. m-am descotorisit de blugi într-o clipă. în a
doua secundă eram în ea mișcându-mă de-a susul și
de-a josul ei. îmi plăcea s-o aud gemând. o sărutam și
nu aveam nicio gară trenul doar rodea în calea strâmtă
și incendiată. am scos-o ca să mă mai liniștesc și să nu

146
termin prea repede nu vroiam să par un ratat. m-am
odihnit un pic când am pus-o capră. după asta nu am
mai rezistat foarte mult dar după cum suna eram sigur
că mă achitasem de datorie. era fericită. după ce mi-am
dat drumul am sărutat-o pe spate pe fesele mari și
închise la culoare. eram transpirați ca naiba.
nemaiproptindu-se în mâini s-a ridicat în genunchi și cu
mine încă în ea și-a întors capul și m-a sărutat. Sufletul
Meu Trist Era Acum Împăcat. Mă Simțeam Ca Și Cum
Făcusem Ceva Ce Trebuia Făcut De Mult. m-am
prăbușit pe spate după ce am ieșit din georg și ea s-a
urcat pe mine întinzându-se pe trupul monstruos. am
continuat să ne sărutăm încet. doar atât liniștea totală
era acceptată. în fapt, eu nu făcusem nimic, ea nu
făcuse decât să îl înșele pe vlad. eu și georg nu aveam
nimic să ne zicem după acest sex în care timp de o
jumătate de oră nu s-au auzit decât gemetele și
scâncelile ei și vocile înfundate ale actorilor ieșind
distorsionat din laptop. îmi plăcea să sărut scurt acele
buze dăruite de dumnezeu omenirii întru blowjob.

mirosea bine. eu probabil puțeam ca un bivol. dar părea

că nu-i păsa. stătea cuminte pe pieptul meu și respira
satisfăcut. a doua zi avea să se mute în garsoniera mea
și să terminăm de vizionat filmul.

dar am întrerupt liniștea cu o întrebare

ce ziceai de omleta aia

a râs

147
era superbă o iubeam. eram slăbuț rău după sex, mă
îndrăgosteam de orice proastă pe care o futeam.
aproape orice proastă.

s-a dat jos de pe mine și a pornit dezbrăcată spre

bucătărie. îmi plăcea să o privesc coapsele ei luceau de
sucul sexului. puța revenise la dimnesiunea normală.
nu-mi venea să mă îmbrac, nu mi-era rușine să umblu
dezbrăcat în fața ei. nici ei nu îi era.

pregătea omleta în bucătărie și eu stăteam la masa de

lângă geam și fumam o țigară. Mi-A Luat Țigara Din
Gură Și A Tras Un Fum. Pe Urmă Altul.

ce naiba urăsc rujul pe filtre. am tras-o de curul frumos

și rumen și am așezat-o pe genunchii mei. îmi venea să
intru din nou în ea dar am preferat să îi sărut sfârcurile
și să o las să continue gătitu’. omleta pe care o făcea
era gustoasă. știa să facă și un ceai foarte bun. se
vedea că era liniștită, părea că se simte împlinită,
mulțumită. și eu eram destul de aproape dând din coadă
și rânjind.

te iubesc mi-a zis dar nu am avut timp să

îi răspund pentru că a sunat soneria și după ce am
închis ușa de la bucătărie am tras blugii pe mine m-
am îndreptat spre vizor și am privit.

Două Trei Zece Paișpe Secunde.

NU VĂZUSEM CEVA AȘA FRUMOS DE MULTĂ

VREME.

148
știam că clu ajunge în bucurești dar nu mă așteptam să
fie chiar în momentul ăla. i-am deschis și mi-a zâmbit
larg a început să râdă și s-a aruncat în brațele mele. mă
strângea tare

ce faaaaaaaaaaacciiii am auzint-o strigând.

am început să râd. suspendată în brațele mele

și am învârtit-o de câteva ori în micul
hol de la intrare părul ei creț și portocaliu îm
î â
ă în timp ce eu SĂRUTAT-O . știam că
nu se supără.

ce faaaaaaaci a repetat.

mi-ai lipsit cluuuuuuu.

îmi amintisem de un episod din liceu când beată fiind

dansând cu mine la un majorat al unuia dintre prietenii
noștri mi-a zis

rareș

tu ești singurul care mi-a arătat ce înseamnă un prieten.

avea niște pantaloni scurți și o bluză largă și subțire în

picioarele lungi și subțiri purta sandale ușoare prin care
se vedeau degetele de la picioare unul dintre ele mult
mai lung decât celelalte. zâmbea la fel de frumos și vocea

149
era la fel de răgușită chiar dacă se lăsase de fumat.
părul ei mirosea bine.

de ce ești dezbrăcat? te-am deranjat? ești cu vreo tipă?

nu, am răspuns. sunt singur.

bine, am adus niște bere.

era uimitor că făcuse asta. indiferent cât de lipsită de

inhibiții era în general, față de mine manifestase
mereu un soi de reticență, era în ciuda
aparențelor calculată când vorbea cu mine
căuta să arate că nu-i pasă fiindu-i
teamă probabil că o să fac mișto sau că
nu o să APRECIEZ SENTIMENTELE PUTERNICE
PE CARE LE AVEA PENTRU MINE CARE ÎN
MAJORITATEA CAZURILOR ERau de prietenie
însă dintr-o misterioasă și intensă
conexiune nu neapărat că evoluau ci
făceau un salt către alte coordonate dacă
se poate vorbi de coordonate în cazul
ăsta. adevărul e că și eu eram la fel de conectat la
ea.

cred că vrem să dăm senzația că nu prea

ne pasă unuia de călălalt când de fapt nu
e așa deloc, cel puțin pentru mine îmi zicea
demult.

poate că și eu trebuia să îmi dau seama de asta în

dimineața nopții în care a vrut să rămână la mine după o
băută. am citit dintr-o proză am vorbit am ascultat
muzică a stat pe umărul meu. pe la două am mers să

150
luăm țigări. pe drumul înapoi spre casă ne-am așezat pe
o bordură și am fumat un lucky. dinspre magazin se
auzeau niște urlete. trei căcați beți de la mine din cartier
se întorceau de la paranghelie cel din mijloc sprijinindu-
se pe umerii tovarășilor lui. era cel mai rangă. era un tip
scund. am întors capul și m-am abținut să râd. și clu la
fel. chiar nu era momentul pentru un scandal.

când s-au apropiat la vreo cinșpe metri de noi l-am auzit

pe puradel zbierând că am râs eu de el. a grăbit pasul
spre mine zbătându-se să scape din mâinile celorlalți
doi cretini. nu prea a reușit așa că nu i-am dat atenție
crezând că vor trece și nu vor rămâne decât vorbele de
el. așa că am privit din nou spre clu dar după câteva
secunde am auzit o bușitură groaznică și mi-am simțit
capul fierbând. pesemne că lăbarul reușise să se
desprindă dintre ăia și îmi futuse un picior în ceafă când
trecuse prin spatele meu. am stat vreo zece secunde să
îmi revin.

m-am ridicat încercând să-mi mențin echilibrul. încă

auzeam un țiuit constant. l-am văzut pe căcatul de 1.70
și 20 de Kilograme În Pantaloni Roz De Trening
Căutând Să Vină Din Nou Spre Mine. Ceilalți Erau Pe
Stradă. Unul Singur Era Mai Aproape Celălalt Era La
Vreo 50 De Metri Habar Nu Aveam cum sau de ce
ajunsese acolo. se vedea că ei Erau Mai Lucizi Pentru
Că Au Început Să Îl Înjure Și Să Îl Amenințe cu bătaia. l-
am înjurat iar el a venit din nou spre mine. clu a început
și ea să îl înjure se auzea un tremur tragic în vocea ei
care îmi frângea inima. A DAT SĂ O LOVEASCĂ PE

151
CLU CU PICIORUL DAR EA S-A FERIT. AM PORNIT
spre el

BĂGA-MI-AȘ PULA-N SUFLETU’ LU’ MĂ-TA SĂ-MI

BAG

căcatul a auzit și a și îndreptat un pumn spre fața mea

dar m-am ferit și atunci l-am tras de lângă clu și i-am
cărat doi pumni unul în meclă celălalt în coaste. Aveam
plete așa că m-a luat de păr însă nu a mai apucat să
facă nimic pentru că l-am luat de umeri și de picioare și
l-am ridicat în mâini. după o secundă l-am izbit de
trotuar și am auzit un sunet înfundat când capul lui
rânced a lovit asfaltul.

hai bă cutărică că te batem noi dacă nu vii nu vezi că

ești beat

a rămas câteva secunde la pământ iar eu îl înjuram de-l

treceam dunărea. lăbarul care era la vreo 50 de metri a
strigat către mine hai gura că te bat eu dacă nu te
termini.

Ia-ți-l p-ăsta d-aicea că ți-l bat de nu mai ai ce să-i duci

acasă lu’ mă-sa i-am răspuns.

a început să se ridice greoi. era acum cu genunchii

îndoiți dezechilibrându-se. iar și iar. tovarășul lui
ochelarist care era mai aproape de bătaie dar care nu
intervenise în niciun fel a venit să-l țină și să-l ia de-
acolo.

152
stai să-mi iau telefonu’ a strigat cu o voce năucă. s-a
aplecat după telefonul care îi zburase la câțiva metri de
locul unde aterizase forțat picând în genunchi. după ce
s-a ridicat ochelaristul l-a luat cu el și au plecat în zigzag
spre catacombele de unde ieșiseră.

am luat-o pe clu în brațe și am pupat-o pe frunte. îi

simțeam inima bătând tare în piept.

te-a lovit căcatu’ ăla am întrebat-o.

nu a zis. sunt bine.

nu prea era în stare să vorbească.

am ținut-o în brațe și am mângâiat-o.

mda. cartierul meu i-am spus.

n-a reacționat. i-am zis să ne așezăm și mi-am aprins o

nouă țigară. simțeam o durere constantă în ceafă și îi
ziceam lui clu sper să nu mă aleg cu vreun cheag după
șutu’ ăla. mă nimerise din plin. după ce am fumat țigara
am luat-o spre casa mea. am mai băut niște vin și am
decis să mergem la culcare. avea niște blugi în care îi
sătea foarte bine talia lor urcând până aproape de buric
conturându-i curul foarte armonios. erau tociți pe buci.
dormea cu spatele la mine și cu fața la perete. n-am
îndrăznit s-o iau în brațe dar am încercat să adorm
lângă ea ținând mâna dreaptă pe mijlocelul ei subțire. la
un moment dat mâna a coborât spre picioare și am
început s-o mângâi. am adormit cu mâna pe curul ei. nu
a zis nimic. nici măcar dimineață în pat când o mutam

153
din braț în braț și se întindea dezgolindu-și pielea pe
alocuri. în tot dansul ăsta m-a întrebat

rareș

ce faci

mă joc, i-am răspuns. gurile noastre erau apropiate. Am

abandonat joaca și m-am dus să mă piș. în dimineața
aia eram singuri în casă și am urmărit un dvd cu mari
lăutari niște înregristrări de la spectacolele televizate de
revelion de pe vremea lui ceaușescu.

pe cântăreața asta o cheamă romica puceanu i-am zis

a râs îi plăcea era frumoasă când râdea când cânta

când dansa. trebuia să îmi dau seama din dimineața
aceea.

am luat berea din sacoșa pe care clu o scosese la

iveală. hai în bucătărie să fumăm o țigară i-am zis, chiar
dacă numai eu fumam. geamul era deschis și se vedea
de afară lumină caldă de soare pe spatele gri al unui
bloc, un părculeț și o parcare mică.

ce cauți prin bucurești clu? așa devreme cel puțin. ți s-a

făcut dor de mine?

păi nu ți-am zis că o să îmi fie dor de tine la cluj?

și mie mi s a făcut dor de tine dar nu am venit la cluj.

dacă ești bou, a răspuns.

154
am râs. a început să îmi povestească despre festivalul
de teatru la care participa cu trupa ei de studenți și
despre scurta vacanță în care vroia să își revadă colegii
din liceu.

era bronzată. pistruii i se accentuaseră și în căldura

împuțită a verii ridica paharul mic cu bere rece. aaah
ofta după ce lua o gură și continua discuția.

tu ce ai mai făcut pe aici? am văzut pe facebook că ai

lecturi la club a.

da, și prin alte baruri. și cu mine și cu alți poeți. ne-am

găsit câțiva. avem un grup de tineri scriitori și vrem să
scoatem o revistă.

da?

da. satiră. și cultură. tipărită, dacă s-ar putea nu doar pe

net. marea problemă ar fi finațarea, mai ales la început.
și numele. tot ce am găsit până acum e tarantula.

taraaaantula fredona clu cântecul celor de la pendulum.

își aducea aminte de parodia pe care o făcusem în liceu
împreună cu cosmin.

da, de acolo vine. dar totuși mi se pare cam de căcat

pentru o revistă.

mie îmi place, a rostit.

am continuat să ne povestim aventurile din studenție.

155
seara am ieșit în oraș. ne-am întâlnit și cu georg pe care
nu o mai văzusem de asemenea de mult. aș fi vrut să
reduc vârsta necesară threesome-ului cu clu și georg
dar a rămas la 35 pentru că m-am pus pe băut și am
uitat de asta. noaptea ne-am plimbat pe străzi goale.

ai unde să dormi/ am întrebat-o pe clu.

mă gândeam că mă primești la tine a zis.

nu puteam fi mai fericit.

când am ajuns în garsoniera mea am aprins lumina și

am închis geamul de la bucătărie pe care îl lăsasem
deschis. clu și-a deschis geanta și a scos un joint lung.

am o surrrrrprizăăă

ne-am pus pe fumat stând pe covor rezemați de un

perete. Era Hașiș, Nu Mai Fumasem Până Atunci Decât
O Singură Dată Într-Un Apartament Al Unor Junkiști Cu
Care Oricum Nu Plănuiam S-O Ard Prea Mult.

Găsești Marfă Bună La Cluj Să Înțeleg Am Zis Deși Nu

Prea Știam Eu Ce E Aia Marfă Bună. A Dat Din Cap Că
Da. I-Am Pus Mâna Pe Picioarele Dezgolite care erau
încă reci de-afară. și-a lăsat capul să cadă pe umărul
meu. mi-a fost dor de tine.

m-am aplecat spre gurița ea și am sărutat-o. dup-aia m-

a sărutat ea și Și-A Înfipt Degetele Subțiri Și Lungi În
Umerii Mei. I-Am Sărutat Pieptul Și Sânii Mici Prin Bluza
Largă. Ne-Am Ridicat și ne-am aruncat în pat. am

156
continuat să ne sărutăm și să ne mușcăm și să ne lovim
corpurile ea Gemea Eu Respiram Greu. S-A Ridicat
Sprijinindu-Se În Mâini Și A Început Să Mă Sărute Pe
Gât A Coborât Continuând Chestia Mișto Pe Care O
Făcea Și Ajungând La Cureaua Blugilor M-A Descheiat.
Am Ajutat-O Să Îmi Tragă Blugii Și A Început s-o sugă.
era foarte cald în gura ei și gagica se pricepea de
minune. nu neglija Deloc Coaiele Și Știa Să Folosească
Limba. Trăgea Aer În Piept Zgomotos Când Îmi Dădea
Drumul Din Sărutare Și Atunci O Freca Și Pe Urmă Iar
Nu Îi Mai Vedeam Chipul Ci Doar creștetul capului suind
și coborând și mâna mea trecând prin crețurile ei
cărămizii azmuțind-o cu Vreo Mișcare De Degete. Mi-
Am Dat Drumu’ Instant. Mă Făcea Bine De tot.

fiind spart în gură am adormit în câteva momente. am

mai simțit doar cum și ea se ridică și pleacă spre baie
probabil. încă eram destul de lucid cât să mă deranjeze
lumina pe care o aprinsese acolo. după ce am auzit
urina ei picurând în veceu și apa trasă vociferând
monstruos am simțit-o urcând în pat lângă mine și fără
să deschid ochii am luat-o în brațe și am dat legătura cu
stadionul.

m-am bucurat dimineață s-o văd tot acolo sforăind ușor.

am coborât încet din pat simțindu-mă mahmur și obosit.
am mers să mă piș și după aceea mi-am aprins o țigară
și am pus niște apă la fiert pentru două 3 în 1. în timp ce
fumam în bucătărie mai aruncam am privire înspre patul
din cameră. încă sforăia. era o liniște matrimonială. mă
simțeam ciudat. nu mai petrecusem o noapte cu nebuna

157
de clu de multă vreme. era o curvă superbă. am vrut să
iau apa de pe foc pentru că fierbea dar atunci am auzit
că-mi sună telefonul. Băga-Mi-Aș Pula Am Zis. M-Am
Ridicat Și M-Am Dus În Cameră Să Mi Caut Telefonul
După Auz. Încă Dormind Clu Se Lăfăia în patul gol.
până am reușit să iau telefonul de după birou încetase
să sune. cu telefonul în mână și aruncând o ultimă
privire către ea am Pășit În Bucătărie. Apa Aproape
Fierbea. M-Am Simțit Foarte singur când uitându-mă în
plăsuța cu plicuri de nes am văzut că mai aveam doar
unul. telefonul a început să sune din nou.

lorenaaa lumiiina vieții meeele.... pe tiine

vroiam să te auuuuddd
a râs

da? mă bucur. ce faci

tocmai m-am trezit. vroiam să dau o labă. tu?

a râs din nou. cică

am terminat traducerile pentru /mitocan/ /ramona/

/salampăpâine/ și /nu plânge pentru mine, ernie/. le
trimit astăzi la ljubliana. tipii vor mai multe. le place. mi-a
dat unul de acolo un e-mail ieri. cică

the dude is horse shit but the readers like it. Send us
some more.

Thank you,

158
am luat apa de pe foc și am rupt cu dinții plicul de nes. l-
am turnat într-o ceașcă și am început să amestec.

să-mi sugă pula, nu le-ai zis?

haha, mă gândeam să-ți las ție șansa asta.

auzi dar ei nu trimit nimic dacă noi le trimitem textele

astea pentru blogul lor de căcat?

nu-ți ajunge că te publică?

oare îmi ajungea? un blog de căcat din ljubliana. eram

totuși bucuros, erau traduceri din textele mele. le
aduceau trafic vroiau mai mult. nu era vreun demers icr
dar totuși. oricum mă durea pe mine în cur de icr.

mulțumesc frumos lorette. mereu mă pot baza pe tine. ia

zi, bem o bere în seara asta?

hmmm... cred că da. de ce nu? la cât?

ne vedem la 8 la florărie la unirii, știi de unde i-am luat

atunci cristianei buchetul ăla de ziua ei.

sigur. ne vedem acolo.

bun. atunci așa rămâne. hai că bag ceva la jgheab beau

un 3 în 1 și mă mai apuc de scris.

bineeee, spor la lucru și poftă bună.

mulțumesc frumos, am răspuns.

159
m-am așezat la masă și am sorbit o gură din ceașcă.
era fierbinte. mi-am aprins o țigară și am lăsat nesul să
se mai răcească. mă simțeam fericit - nu
știam de ce. ca și cum ceva minunat mi se
întâmplase fără să știu. am băut nesul
uitându-mă pe fereastră și bucurându-mă
de priveliștea din spatele blocului. era
soare. timp de un sfert de oră au trecut
câțiva oameni pe acolo mai mult copii și
vreo două femei. după ce am terminat cu 3 în 1
m-am ridicat de la masă și am plecat spre laptopul din
sufragerie. mă aștepta pe birou cu două leduri verzi
aprinse zgâindu-se la praful din jur. în stânga mea patul
era nefăcut și șifonat. m-am aruncat în el și m-
am întins scoțând un răget de mulțumire
terminat într-un căscat. ciudat, dar
mirosea frumos. era un parfum plăcut în
jurul meu.

pe urmă m-am ridicat și m-am așezat la birou. am pornit

laptopul. aveam chef de niște muzică și de stat în patul
care mirosea atât de bine.

pe la cinci mi-am pus un film. tipul era un

scriitor tânăr sărac și fără prea mult
succes. boemia bossulică, boemia. tipul fuma o țigară la
masa de scris. în față avea câteva plicuri cu scrisori.

pe un plic scria

160
tipul s-a ridicat de pe scaun și-a pus bocancii în picioare
și-a luat geaca de blugi pe umăr și cu țigara în gură a
ieșit din garsoniera sa și a încuiat ușa. cheia a pus-o
sub preșul de la intrare.

să nu fie nevoiți să spargă ușa. sigur cristiana o să

verifice aici prima dată.

a început să urce scările către acoperișul blocului. a

ajuns la trapa din tavan care conducea sus. scara de
fier era lăsată în jos ca de obicei de copiii care se
aventurau până deasupra etajului zece. a urcat cu grijă
fiecare bară a scării. ajuns pe acoperiș, a luat o gură de
aer. cât jeg împuțit. vedea totul de aici.
blocuri, antene, soarele galben de
noiembrie care apunea. vântul bătea mai
tare aici la etajul zece și făcea zgomot.
aerul îl înțepa.

dar nu-i nimic e frumos tare fumos aici la

dumneavoastă aoleo ce fumos e

se simțea pe culmi dar nu-i venea să râdă. se apropie

de marginea acoperișului și făcu câțiva pași pe muchie,
ajutându-se de mâini ca să își păstreze echilibrul. se
întoarse către bucurești și privi. era grotesc dar
cât iubea jegul. trase aer în piept și
oftă. își mai aprinse o țigară. scoase
din geaca de blugi o sticluță de cava doro. luă o
dușcă. pe urmă o gură serioasă și scoase un sunet de
mulțumire.

161
GOODBYE CRUEL WORLD

IM LEAVING YOU TODAY

GOODBYE

GOODBYE

GOODBYE

GOODBYE ALL YOU PEOPLE

THERES NOTHING YOU CAN SAY

TO MAKE ME CHANGE MY MIND

goodbye

prinse țigara între degete și o lansă prin aer cu un

bobârnac. scoase cu zgomot fumul din plămân. în sticla
de cava doro mai rămăsese un pic de alcool. îl dădu pe
gât și aruncă sticla în depărtare. soarele îi intra acum în
ochi. probabil îl anunța că e timpul. își drese geaca și
cămașa își scutură un pic blugii și verifică bocancii. totul
părea în regulă. își trecu mâna prin păr pentru ultima
oară. apoi rosti.

enmaod csebui et

elurăveda csebui et

aemanaoi csebui et

își făcu semnul crucii și spuse

162
în numele tatălui al fiului și al
sfântului duh amin.

își întinse mâinile astfel încât trupul său forma acum un

crucifix. își luă zborul cu un salt cu capul înainte. în aer
mâinile se apropiaseră în continuarea capului. era o
săgeată. se bucura să vadă atâta lume jos, pe stradă.

163
visul

164
nu mai știam cum ajunsesem acolo dar cred
că veneam de pe undeva din bariera bucov.
sau eram pe la școala 9. în față era
loreli profa mea de literatură universală
dintr-a unșpea. ținea de mână pe cineva
cred că era soțul ei la un moment dat și-
a întors capul spre noi eu și mircea ne-
am simțit rușinați.

deși cred că ne plimbam împreună asta

până când loreli și lăbarul cu care era
au ajuns la mașină. ne-am salutat am
decis să ne întâlnim din nou pe același
drum și eu și mircea ne-am continuat
plimbarea. nu după mult timp loreli și
gagică-su erau iar în fața noastră
balansându-și mâinile împreunate cu
fiecare pas.

iubitul lui loreli nu era chiar așa lăbar

cum credeam. era ce-i drept mai mic de
înălțime ca mine dar era bine făcut
negricios avea un cioc aspru și doi ochi
întunecați, siguri pe ei, ageri.

aflându-ne prin zona școlii 9 la un

moment dat am trecut de o gașcă de golani
șezând pe malul dâmbului care deși era
secat și plin de gunoaie avea o albie
adâncă. unul dintre ei mai gras mai
periculos a fluierat după loreli. era de
înțeles. gagica era mai înaltă decât

165
mine, suplă, avea niște picioare
magnifice, începând de la umeri, cursive
și bine conturate. iubitul ei abia se
târa după ea. fiind foarte înaltă, purta
torcuri rar dar această dupamiază era una
dintre acele rare ocazii. mie și lui
mircea care o priveam din spate ne dădea
senzația că suntem binecuvântați să fim
martori la un așa spectacol al naturii.
în acele momente de primăvară timpurie cu
bălți și smocuri de zăpadă jegoasă pe
lângă caldarâm picioarele legănate ale
lui loreli erau echivalentul raiului
pentru doi băieței sărmani.

ochii ei, deși era ochelaristă, erau

plăcuți. de asemenea și mâinile și talia
și părul blond. o singură chestie o
strica: figura. deși nu era foarte
vizibil decât în dreptul gurii părea că
întreaga parte dreaptă a feței atârna
ceea ce îi oferea un nedorit aspect de
stafidă gurii ei. în rest era o
bunăciune.

un alt fluierat? poate. oricum iubitul

lui loreli s-a întors la mine și mi-a zis

stai puțin

pe urmă a strigat către grăsan.

166
BĂ VEZI CĂ ASTA E GAGICA MEA PIȘA-M-AȘ PE
TINE DE LABAGIU LUA-V-AȘ MORȚII-N PULĂ

ne-am continuat liniștiți drumul iar eu

și mircea ne-am văzut de spectacolul
nostru cu bilete în primul rând.

dar în urma noastră cel înalt și gras

mărea pasul. mircea dispăruse habar nu am
cum.

s-au luat la bătaie. cred că grăsanu’

avea un lanț în mână dar care la fel de
repede ca mircea a dispărut și el.

eram într-o dilemă. avea rost să lupt

alături de iubitul lui loreli pe care
tocmai îl cunoscusem? nu era lupta mea
nu-i așa.

dă-l în pula mea nici nu puteam să îi văd

fața până acum cinci minute m-am gândit.
și norocosu’ o mai fute și pe bucățica
aia de loreli. dă-l în pula mea să vadă
și el că viața e complexă și are multe
aspecte că dintre picioarele ăleia normal
că își imaginează lumea ca un paradis.

dar am stat să lupt ca de obicei. ăla de

fluierase îl lovea numai pe iubițel pe
mine mă neglija și asta îmi dădea ocazia
să îi prind pumni direct în mufa
nebărbierită și transpirată și gălbenie.

167
a încercat să îmi dea una din fundu’
curții dar m-am ferit aplecându-mă și i-
am împus burtoiu’ cu un pumn. abia când
am reușit să-l retrag din grăsime am
văzut apropiindu-se de noi un al doilea
inamic, pe flancul estic. el avea
culoarea albastră a pielii. m-am hotărât
ca cel care avea să-l înfrunte pe noul
dușman să fiu eu. iubițelul putea să
rămână cu grăsanu’. cel de-al doilea era
mai agil.

i-am cărat și lui doi pumni. iubițelul se

descurca bine cu grăsanu’. așa de bine că
imediat s-au împăcat s-au potolit și eu
și adversarul meu am scos șepcile albe.
nu știu de ce fără loreli, dar ne-am
teleportat imediat la mine pentru o
petrecere. se pare că nu eram singur în
casă. era întuneric peste tot chiar și în
camera mea care se mărise. din dormitorul
părinților mei se auzeau gagici multe
râzând și borând. nu știu exact ce făceau
acolo. simulau un fel de joc de societate
pe care tinerii îl numeau DRINKING GAME.

în bucătărie câteva fete tăiau lămâie

pentru niște shoturi. în sufragerie nu a
intrat nimeni sau cel puțin așa părea dar
cred că de-acolo venea muzica. lumina era
stinsă ușa deschisă probabil că niște
cupluri făceau sex totuși. sau dreacu’

168
știe ce se întâmpla acolo oricum nu
vroiam să intru.

în orice caz era plin de gagici la mine

nu știu cum pula mea se făcea. fețe pe
care le cunoșteam vag, probabil persoane
pe care le mai văzusem o dată sau de două
ori în viață. sau doar de-odată sau două
îmi aduceam eu aminte. mă întrebam unde-s
toți tipii doar gagicile nu veniseră
singure. sau veniseră toate pentru mine?

pe urmă am auzit-o pe cami dinspre camera

mea. vreo opt tipi stăteau în jurul ei
lingând băutura de pe trupul dezbrăcat.
cami striga ascuțit și se zbătea.

vai. ce rușine. Lăsați-o mă nu vedeți că

nu îi place. săraca ce trebuia să îndure.
ce barbari. era acolo flavius. după ce a
lins whiskeyul de pe abdomenul lui cami
urcând spre sâni și mușcând s-a întors
spre mine cu fața lui de cuteboy. nu știu
câți ani avea, probabil vreo 22-23-24 dar
arăta ca un băiețel de 16 ani. avea păr
blond ochi albaștri piele deschisă la
culoare. făcea ravagii, după cum e lesne
de înțeles. se arăta mult mai prietenos
cu mine decât de obicei nu prea mă plăcea
mă considera un cur. nu-l puteam
contrazice. mi-a mărturisit că și-ar fi

169
dorit să mă cunoască de mai de multă
vreme.

bine, am zis. am ieșit din camera mea

care devenise un fel de altar pentru
venerarea lui cami și m-am pus pe băut.
lumea se distra bine. dar nu îmi mai aduc
aminte deloc ce naiba am făcut eu. după
câteva zile am aflat că în paharele cu
bere de pe masa din bucătărie proastele
pisaseră nu știu ce căcat de pastilă.

dimineață m-am trezit în patul din camera

mea mult mai spațioasă decât o știam și
aflată parca la subsol. era un jeg peste
tot și încă mai erau câteva proaste bete
atârnând pe saltele și cu bale căzându-le
într-o baltă care se formase în jurul
lor. am înțeles că în noaptea petrecerii
nici nu mai știau unde locuiau așa că au
rămas la mine acasă.

nu-mi păsa. când am deschis ochii le-am

văzut lângă mine în patul desfăcut pe clu
și pe georg. speram să nu fi făcut cumva
sex pentru că vroiam să fiu treaz pentru
threesome-ul pe care îl programasem.
trebuia oricum să îl devansez cine știe
dacă om mai trăi la 35 de ani. mă durea
tot corpul. m-am întins și am scos un
căscat sălbatic. s-au trezit și ele.
miorțăiau. clu abia își ținea ochii

170
deschiși. georg s-a apropiat de mine și
m-a pupat. ea era în centru. clu în
dreapta ei. eu în stânga, la margine. de
fapt, departe de margine, pentru că patul
era imens. i-am zâmbit lui georg. clu a
mai sforăit un pic și a făcut ochi. era
moartă. i-am zis

haide încoace să stai lângă mine.

neah, a zis ea.

m-am resemnat. georg a intervenit.

haide măi te roagă băiatu’ să vii să stai

lângă el și tu îl refuzi. nu face asta,
du-te odată.

nu mai țin minte. și-o fi dat ochii peste

cap. dar cred că a zâmbit. pentru că s-a
ridicat în mâini și a călătorit prin pat
până în dreapta mea. și-a dat tricoul
jos. am presupus că îi era cald.
țâțișoarele îi erau mai roșii ca de
obicei. nu după mult timp m-a încălecat
și a început să se frece de mine. făceam
sex prin haine. sfârcul de la țâța stângă
era mult mai mare decât sfârcul de la
țâța dreaptă. clu a început să geamă. și
eu mă simțeam destul de bine. georg mă
ținea de mână. pe acordurile gemetelor
lui clu o auzeam strigând și rânjind

171
nu o să afle! nu o să știe nimic! ana n-o
să afle!

și continua să geamă și sfârcurile

creșteau. mi-am întors privirea către
georg.

mâna ei era mai mult rece decât caldă.

privirea ei era foarte plăcută. ochii ei
erau mari. nu o mai auzeam deloc pe clu
acum deși încă simțeam mișcările ei. mă
simțeam acasă când priveam chipul blând.
sunetul se oprise dar știam ce îmi zice
georg

tot o să rămânem împreună până la urmă.

și mi-a zâmbit.

172