Adrian Paunescu – Fat-Frumos

Oameni, oameni, fraţii mei,

Disperaţii, fericiţii,

V-aţi spălat de superstiţii,

De demoni şi dumnezei.

Însă nu-i destul folos

Dacă peste tot ce este

V-aţi spălat şi de poveste,

L-aţi pierdut pe Făt-Frumos.

Vin la voi acum plângând,

Gura-mi sângeră ca rana,

Unde este Cosânzeana,

În ce bolti, pe ce pământ?

Mă ridic plângând de jos,

Ca la un pierdut examen,

Unde vă e basmul, oameni?

Ce-aţi făcut cu Făt-Frumos?

Făt-Frumos n-a existat,

N-a stat nimănui în cale,

Era numai visul moale

Al vreunui trist băiat.

Mai visaţi de vreţi să fiţi

Fericiţi cu capu-n pernă,

Feriţi epoca modernă

De rigizi şi scofâlciţi.

Din prea mult entuziasm

Să nu spargeţi Voroneţul,

Daţi-i voi mai mare preţul,

Oameni, mai râvniţi la basm.

Voi, care aveţi copii,

Nu-i lăsaţi sub gând satanic,

Să respire sterp, mecanic,

Ca şi când nu ar fi.

Doborâţi himera jos,

Oameni, reveniţi în lume,

Pe umana noastră culme

Regăsiţi pe Făt-Frumos.

Făt-Frumos şi toţi ai lui,

Fiindcă unde nu-i poveste

Lume nu-i şi om nu este

Şi, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos

Şi ni l-au răpit piraţii,

Vameşi vigilenţi, redaţi-i

Actele lui Făt-Frumos.

Daţi-i viaţa înapoi,

Ochii mari, mişcarea buzii,

Făt-Frumosul din iluzii

Şi frumos numai prin voi.