Sunteți pe pagina 1din 2

II. 22-23.

APENDICELE

Apendicele vermiform este un organ diverticular, rudimentar, anexat cecului. El se deschide pe fata postero-mediala a cecului, la 2-
3 cm inferior de valvula ileo-cecala, printr-un orificiu numit orificiu ceco-apendicular. Orificiul ceco-apendicular este ovalar si este
prevazut o plica mucoasa numita valva Gerlach. Originea apendicelui in partea postero-
mediala a cecului poate fi usor reperata urmarind cele trei tenii si indeosebi, tenia
anterioara (libera), deoarece toate trei merg convergent spre originea sa.
Apendicele are o forma cilindrica si o lungime de aproximativ 6-10 cm, cu variatii
intre 2 si 20 cm. In timpul vietii intrauterine, din bratul inferior al ansei ombilicale se
formeaza diverticulul cecal. Acestui diverticul i se disting o parte superioara (proximala),
care creste mai repede si va fi mai larga, formand cecul, si o parte inferioara (distala), cu
ritm de crestere mai lent, care va forma apendicele vermiform.
Pozitia apendicelui este foarte variabila, ea depinzand de:
1. Gradul de dezvoltare al cecului  cand exista o insuficienta de dezvoltare a
cecului, apendicele este in pozitie subcecala (numita si infantila)  apendicele
are un traiect descendent si este situat in continuarea directa a cecului.
2. Pozitia cecului  cand cecul este subhepatic, apendicele este in pozitie inalta, iar cand cecul are pozitie joasa, apendicele are
pozitie pelvina (trece de stramtoarea superioara a pelvisului).
3. Modul de dezvoltare al peretelui cecal  apendicele se va deplasa in partea opusa peretelui care creste mai mult. Astfel:
 daca va creste peretele medial, apendicele va fi situat latero-cecal.
 daca va creste peretele lateral, apendicele va fi situat medio-cecal. El poate ajunge poate ajunge posterior de ileonul
terminal (apendice retro-ileal) sau chiar de mezenter si ansele intestinale (apendice mezoceliac).
 daca va creste peretele anterior, apendicele devine retro-cecal. Cand apendicele este mai lung, el poate ajunge chiar
retro-colic.
 daca va creste peretele posterior, apendicele devine prececal.

In general, apendicele este un organ intraperitoneal, mobil, ce prezinta un mezou


numit mezoapendice (mezenteriol). Acesta provine din foita stanga a mezenterului si
leaga apendicele de cec si de ileon. Practic, la nivelul unghiului ileo-colic, foita stanga a
mezenterului se reflecta pe cec, formand plica ileocecala, ce ajunge pana la originea
apendicelui, de unde ia numele de mezoapendice. Mezoapendicele are forma triunghiulara
si in marginea sa libera trec vasele apendiculare, limfaticele si nervii apendicelui.
Mezoapendicele limiteaza posterior recesul ileocecal inferior. Peretele anterior al acestui
reces este format de plica ileoapendiculara, care contine ramura recurenta ileala a arterei
apendiculare.
La femeie, cand mezoapendicele este lung, el poate trimite o expansiune/o plica
peritoneala care trece peste vasele iliace externe si care ajunge la marginea superioara a
ligamentului lat, formand ligamentul apendiculo-ovarian Clado.

RAPORTURILE APENDICELUI
Baza apendicelui are raporturi similare cu cecul, in care se
deschide. Portiunea libera si varful apendicelui au raporturi ce depind
de pozitia si lungimea apendicelui. In aproape orice pozitie,
apendicele, sau cel putin baza sa, are raporturi cu m. iliopsoas. Acest
raport este folosit pentru investigarea durerii apendiculare in
apendicita. La palpare, intensitatea durerii creste la flexia coapsei pe
abdomen, datorita contractiei m. psoas.
In explorarea clinica, apendicele fiind situat profund, nu este
direct accesibil palparii. De aceea, in inflamatia acestuia (apendicita),
se cauta sensibilitatea punctelor dureroase de la nivelul peretelui
anterior al abdomenului.
Punctul McBruney corespunde bazei apendicelui si este
situat pe linia ce uneste SIAS dreapta cu ombilicul (linia spino-
ombilicala), la unirea 1/3 inferioare cu 2/3 superioare.
Punctul Lanz este situat pe linia bispinoasa (ce uneste SIAS), la unirea 1/3 drepte cu
2/3 stangi.

VASCULARIZATIA SI INERVATIA APENDICELUI

1. Vascularizatia arteriala
Este asigurata de artera apendiculara. Artera apendiculara ia nastere din a. ileocolica si
trece posterior de ileon, dupa care intra in marginea libera a mezoapendicelui (mezenteriol),
care continua plica ileocecala. Din artera apendiculara se desprind urmatoarele ramuri:
 a. ceco-apendiculara  vascularizeaza baza apendicelui si cecul, in zona adiacenta orificiului ceco-apendicular
 ramuri apendiculare (3-5)
 artera recurenta ileala, care strabate marginea libera a plicii ileo-apendiculare si participa la vascularizatia fetei posterioare
a ileonului terminal (a. apendiculara trece posterior de ileon, de aceea vascularizeaza fata posterioara). Aceasta artera
recurenta ileala se intalneste destul de rar (Ranga).

2. Drenajul venos
Sangele venos de la nivelul apendicelui este drenat in v. ileocolica, iar din aceasta, in v. mezenterica superioara. Datorita curgerii
laminare in v. porta, sangele venos de la nivelul apendicelui ajunge in special la lobul drept al ficatului, explicand astfel abcesele hepatice
de lob drept ce apar ca o complicatie a unei apendicite.

3. Drenajul limfatic
In submucoasa apendicelui exista numerosi foliculi limfatici, motiv pentru care apendicele este considerat un organ limfoid
periferic. Limfa de la nivelul apendicelui este colectata de retelele limfatice din mucoasa si submucoasa. Vasele lor eferente strabat tunica
musculara si ajung in reteaua subseroasa, de unde pleaca vase limfatice ce strabat mezoapendicele si se termina in ggl. din mezoul
apendicular, iar de aici, limfa este drenata catre ggl. limfatici cecali posteriori si retroileali. De la acestia, limfa se duce la ggl.
mezenterici superiori si mai departe, in trunchiul intestinal si cisterna chyli.
Dupa Clado, in situatia in care exista ligamentul apendiculo-ovarian, intre foitele sale se gasesc vase limfatice anastomotice ce fac
legatura intre retelele limfatice ovariana si tubara (anexiale) si reteaua limfatica apendiculara. Aceste anastomoze limfatice ar permite
propagarea ascendenta a unei infectii anexiale.

4. Inervatia apendicelui
Este similara cu a cecului. In submucoasa apendicelui nu exista un plex nervos submucos (Meissner), dar exista plexul mienteric
(Auerbach), intre cele doua straturi musculare.