Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de cultura ideilor
„Doar democra]ia cenu[ie,
editat` de cu ale sale drepturi ale omului
Academia Ca]avencu [i institu]ii ale societ`]ii civile,
Director poate \nlocui armele
H.-R. Patapievici
cu dezbateri.“
Anul III Num`rul 11 (26)
NOIEMBRIE 2006 Adam Michnik
3 lei
Mo[tenirea secolului XX
H.-R. Patapievici
Noica
[i politica \mp`c`rii
Laura Pamfil
idei \n dialog Anul III NUM~RUL UNSPREZECE (DOU~ZECI {I {ASE) h NOIEMBRIE 2006
3 h TRAIAN UNGUREANU
|nceputul, sfîr[itul, 5 h
Revolta, Revolu]ia [i Cultura
ALEX. LEO {ERBAN
deznod`mîntul 7 h
Venezia 63: Alte filme
DAN C. MIH~ILESCU
O moarte [i mai multe învieri
Problema sfîr[itului se afl` în centrul preocup`rilor teoretice
18 h SORIN LAVRIC
din Fran]a axate pe mizele estetice, politice [i de civiliza]ie ale
perioadei contemporane.
Filozofia ca act de credin]`
21 h LAURA PAMFIL
Noica [i politica împ`c`rii
30 h HORA}IU PEPINE
h LIONEL RUFFEL PAG. 10 Despre discern`mînt
31 h HORIA BARNA
Obiec]ii 32 h
Tranzi]ie energetic` în UE
HENRY MAVRODIN
reloaded 34 h
Despre anatomia sacrului
BR|NDU{A PALADE
Am mai întîlnit acest tip de ap`rare din partea filosofilor relativi[ti Profilul spiritual al Europei
[i postmoderni. Li se aduce o obiec]ie; r`spund c` au fost r`u în]ele[i, 36 h VLADIMIR TISM~NEANU
iar dac` criticul insist`, ei sugereaz` sau afirm` direct c` sensul în Adev`rul ca pasiune
care iau ei anumite concepte este altul decît cel „esen]ialist“ utilizat 37 h LIVIA SZÁSZ
de critic [i c`, deci, obiec]ia adus` nu are temei. Nobel pentru dou` lumi
h ANDREI CORNEA PAG. 39 38 h OVIDIU OLAR
Ale lui Dumnezeu sunt R`s`ritul [i Asfin]itul
Comunismul 40 h OVIDIU PECICAN
Lecturi pretextuale
\n Tibet 42 h SEBASTIAN BO}IC
Urbanismul liberal: cazul New York
44 h MIHAELA TIMU{
Drama succesului lui Marx în ultimul secol e c` a prins în ]`ri de Focul care se stinge
dimensiunea unui continent [i c` multe din cele mai populate state ale 45 h POEM
lumii pot selec]iona probe uria[e de marxism [i comunism, când nu le 46 h SEBASTIAN E. BARTO{
epitomizeaz` durabil, radical [i centralist.
Aba]ia ca semn
47 h BOGDAN POPA
h EUGEN CIURTIN PAG. 14 Etic` [i metaetic`
49 h DUMITRU POPOIU
Cre[tinismul în agonie
Sfâr[itul celui de-al 50 h ADRIAN MIHALACHE
Istoria nelinear` a literaturii române
treilea val? 51 h RADU PARASCHIVESCU
Cronica traducerilor
52 h ALEXANDRU GABOR
Din Europa occidental` pân` în Venezuela [i aiurea în Ameri- Un cet`]ean al republicii Literelor
53 h MIRCEA MIH~IE{
ca Latin` populismul a ajuns deja la putere, dar în forme de
Cinci zile din via]a lui Marlowe (1)
manifestare exterioar` complet diferite [i chiar antinomice. 55 h H.-R. PATAPIEVICI
Mo[tenirea secolului XX
h ANDREI }~RANU PAG. 26
Scriu \n acest num`r Ontologia lui Noica. O exegez`, 2005. Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte Alex. Leo {erban Critic de film. A publicat \n colaborare cu
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Henry Mavrodin Artist plastic. publicat`: Ghidul nesim]itului, 2006. {tefan B`lan, Mihai Chirilov: Lars von Trier: filmele, femeile,
Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului. Adrian Mihalache Profesor la Universitatea „Politehni- H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate: fantomele, 2004.
Sebastian E. Barto[ Student al Facult`]ii de psihologie, ca“ din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Verva Thaliei, 2004. Discern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004. Mihaela Timu[ Doctorand la École Pratique des Hautes
Universitatea „Babe[-Bolyai“ din Cluj. Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la Ovidiu Pecican Scriitor, istoric, profesor de studii eu- Études, Section des Sciences Réligieuses – Sorbona, Paris.
Sebastian Bo]ic Student la Universitatea de arhitectur` Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`: ropene la Universitatea „Babe[-Bolyai“, Cluj. Ultima carte A publicat Întotdeauna Orientul. Coresponden]a Mircea Eli-
„Ion Mincu“, Bucure[ti. Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen, 2005. publicat`: Imberia, 2006. ade-Stig Wikander (1948-1977), 2005.
Eugen Ciurtin Doctor în istorie, profesor invitat EPHE, Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în Româ- Vladimir Tism`neanu Profesor la Universitatea din
Paris. Ultima carte publicat`: Du corps humain au carrefour carte publicat`: Perspective eminesciene, ed. a II-a, 2006. nia. Maryland. Ultima carte publicat`: Stalinism pentru eterni-
de plusieurs savoirs en Inde. Melanges Arion Ro[u a son 80 Ovidiu Olar Doctorand EHES-Paris / Universitatea Bu- Bogdan Popa Absolvent al Facult`]ii de filozofie [i doc- tate: O istorie politic` a comunismului românesc, 2005.
anniversaire, 2004. cure[ti. Ultima carte: Împ`ratul înaripat, 2004. torand la Indiana University. Andrei }`ranu Politolog, pred` la SNSPA. Ultima carte
Andrei Cornea filozof, pred` la Facultatea de Litere, Uni- Laura Pamfil Doctor în filozofie al Universit`]ii din Bucu- Dumitru Popoiu Absolvent al Facult`]ii de Teologie publicat`: Doctrine politice moderne [i contemporane,
versitatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Scriere [i orali- re[ti cu teza „Tradi]ie [i originalitate în ontologia lui Noica“. Ortodox` din Bucure[ti. 2005.
tate, 2006. Brîndu[a Palade Este doctor în filozofie, pred` la Fa- Lionel Ruffel Conferen]iar la Universitatea din Cipru. Ul- Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie, cultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA). Ulti- tima carte publicat`: Le Dénouement, 2005. cronicar [i eseist sportiv. Ultimele c`r]i publicate: Tehnica
Universitatea Bucure[ti. ma carte publicat`: Amurgul Leviathanului: Supravie]uire [i Livia Szász Editor [i traduc`tor. Este redactor-[ef al re- neputin]ei la români, R`zboiul timpurilor, 2006.
Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publicat`: libertate în comunism, 2000. vistei Secolul XXI.
Revolta, Revolu]ia
[i Cultura
ISTORIE RECENT~
(Budapesta 1956-2006)
o TRAIAN UNGUREANU o
M
IERCURI, 31 octombrie 1956, la 10 vitabil, spre zone [i tonuri pe care vorbitorii în[i[i nu le îndr`zneau s` cread`: Ungaria nu voia o les` mai larg`.
diminea]a, noul guvern maghiar s-a programaser` con[tient. Dac` se întîmpl` ceva cu Ungaria nu voia nici o les`. Trupele sovietice nu plecau,
întrunit pentru prima oar`. În centru, adev`rat misterios în Ungaria, atunci acest ceva e capaci- ci se preg`teau de lupt`. Dar întrunirea îl convinge pe
la un birou înc`rcat de hîrtii r`sfirate [i tatea irepresibil` a mîinilor [i a limbii de a se deplasa spre Nagy. Comunistul ponderat, ca un gospodar cump`nit,
asediat de mesageri cu r`suflarea t`iat`: concluzii [i obiective inimaginabile cu un minut, cu o nu putea concepe tr`darea absolut`, jocul de putere
Imre Nagy. Primul-ministru – un b`rbat bonom [i un secund` înainte de sau chiar în momentul vorbirii. Un- care face din minciun` o lam` de ghilotin`. Nagy crede.
must`cios pasionat de fotbal – a dezb`tut cu gesturi mari garia pleac` la bord cu o popula]ie [i un partid care con- Nagy se întoarce, cu o fa]` luminat` de u[urare, [i îi
[i hohote s`n`toase în cafenelele budapestane, dup` ul- tinu` s` cread` c` pot construi un socialism uman, dar spune vecinului: „Cred c` am reu[it!“ Vecinul era János
timul meci al lui Honvéd. Omul pe care o revolu]ie vi- navigheaz` cu fiecare cuvînt spre anticomunism. Kádár.
rulent` îl aruncase, dup` nu mai mult de o s`pt`mîn` de Aceast` nou` gravita]ie care desparte proiectul de forma
convulsii, în fruntea statului. Nagy, cunoscut [i iubit pen- lui ini]ial` [i gîndirea de pruden]ele ra]ionale sînt cel mai Cine a g`tit gula[-comunismul?
tru talentul u[or neverosimil de a ]ine laolalt`, în acela[i bizar [i str`lucitor fenomen al Ungariei 1956. Misterul i
trup, un comunist metodic [i un maghiar civilizat, pon- unei revolte antistaliniste care descoper` c` e revolu]ie Acest moment împlete[te strîns, aproape inanalizabil, Totul începuse, de fapt,
derat, înc`rcat de cel mai agreabil bun-sim]. A[ezat la anticomunist`. toate tr`s`turile de adîncime ale Revolu]iei maghiare. în iunie, la Poznan, în
birou, în vecin`tatea colegilor din noul guvern, Nagy nu Imre Nagy vorbe[te sincer, dar nu e autorul acestor cu- Polonia. Dup` 10 ani de
mai avea timp de anecdotele înfl`c`rate despre „Arany- Ungaria refuz` lesa vinte. Din spatele acestui naiv generos vorbesc, laolalt`, marxism aplicat, clasa
csapat“, Echipa de Aur, na]ionala maghiar` a lui Puskás, grav [i dezastruos, adev`rurile infernale. Mai întîi, soar- muncitoare ie[ea din
Kocsis [i Hidegkuti – minunea care colinda lumea [i Cercul Petöfi e supravegheat strict de Securitate. Îns` ta lui Nagy însu[i. Apoi, natura unei revolte care se teoria în`l]`toare care
schimba istoria fotbalului cu fiecare meci. De altfel, agen]ii care se întorc din misiune depun pe biroul [efu- define[te, în doar 12 zile, altfel decît o în]eleg purt`torii îi rezerva postul de con-
Echipa de Aur nu era în ]ar` – [i bine f`cea. Pe 23 oc- lui lor, Sándor Kopácsi, mai multe inform`ri uluitoare. ei. Nagy nu crede c` poate conduce o revolu]ie anticomu- ducere a progresului
tombrie izbucnise Revolu]ia. Aproape to]i se convertesc. „În majoritatea lor, agen]ii de- nist`, începe prin a se adresa mul]imilor cu „tovar`[e“, universal [i p`[ea în
clarau c` sînt de acord cu argumentele prezentate în Cer- dar e fluierat, se repliaz` în iluziile create de cuvîntul realitate. Clasa munci-
Polonia l`rge[te lesa cul Petöfi. Apoi, un grup numeros de agen]i a semnat „colegilor sovietici“ [i accept`, for]at de presiunea munci- toare începea s` î[i
chiar o Declara]ie în care precizau c` sînt de partea toreasc`, s` organizeze alegeri libere. În]elesese oare alerge protectorii. O
Totul începuse, de fapt, în iunie, la Poznań, în Polo- membrilor Cercului Petöfi“ – î[i aminte[te Kopácsi în Nagy rostul [i mersul Revolu]iei, m`car în zorii zilei de sut` de mii de munci-
nia. Dup` 10 ani de marxism aplicat, clasa muncitoare memorii, publicate dup` o lung` carier` de m`tur`tor 16 iunie 1958, cu o clip` înainte de a atîrna în [treang, tori de la uzinele ZISPO
ie[ea din teoria în`l]`toare care îi rezerva postul de con- exilat în Toronto (În numele clasei muncitoare, 1986). Pe 23 la închisoarea central` din Budapesta? Nu [tim, dar [i Cegielski începeau
ducere a progresului universal [i p`[ea în realitate. Clasa octombrie, conversiunea maghiar` se încheie. De- putem b`nui c` nu. Limitele lui Nagy erau principiile greva [i – dup` ce î[i
muncitoare începea s` î[i alerge protectorii. O sut` de mii monstra]iile studen]e[ti devin mi[care de mas` [i disloc` unui om cumsecade [i potolit. Limitele Revolu]iei ma- demonstraser` seriozi-
de muncitori de la uzinele ZISPO [i Cegielski începeau practic baza popular` a partidului. Trupele sovietice ghiare erau în mi[care. Ele m`rgineau, abia-abia, o socie- tatea distrugînd sediul
greva [i – dup` ce î[i demonstraser` seriozitatea dis- primesc ordinul de lupt` [i încep cu stîng`cie un r`zboi tate umilit` [i revoltat`. „or`[ene[tii“ de partid
trugînd sediul „or`[ene[tii“ de partid – cereau hran`, re- de h`r]uial` urban` pe care îl pierd în mai pu]in de 5 zile. Nagy a murit nevinovat de dogmatism [i pe deplin vi- – cereau hran`,
tragerea trupelor ruse[ti [i libertate pentru Biserica Revolu]ia e la putere. Partidul dispare, de[i Imre Nagy, novat de încercarea uman`, prea uman`, de a face din is- retragerea trupelor
catolic`. Revolta a fost trecut` pe sub [enila tancului. 90 noul lider, crede, mereu cu un pas în urma eveni- torie o desf`[urare de povestiri logice [i rezonabile. Nu ruse[ti [i libertate pen-
de muncitori sînt uci[i, Poznań e pacificat în dou` zile. mentelor, c` socialismul maghiar are, în continuare, acesta era cazul Revolu]iei maghiare. În fond, cea mai tru Biserica catolic`.
Dar Moscova ezit`. Explozia de la Poznań începuse cu form` [i con]inut. Guvernatorii coloniali sovietici mare problem` r`mas` în urma Revolu]iei e succesul ei
revendic`ri foarte socialiste (consilii muncitore[ti, salarii promit precipitat retragerea trupelor din Ungaria [i postum, împotrivirea extraordinar` care limiteaz` [i
mai mari) [i devenise, în cîteva ore, o mi[care antisovie- chiar negocierea c`ilor de extragere a statului maghiar epuizeaz` comunismul, dup` un interval de 30 de ani.
tic`. Nu procapitalist`, c`ci muncitorii cînt` „Inter- din Tratatul de la Var[ovia. Îns` miercuri 31 octombrie Povestea spune, în aparen]a datelor ei succesive, a[a: pe
na]ionala“ [i cred într-o anume etic` social` egalitar`. 1956, la prima întrunire a noului guvern maghiar, Imre 4 noiembrie, coloane de tancuri sovietice intr` în Bu-
Numai c` Moscova sim]ise corect ce se putea întîmpla Nagy e întrerupt de emisari care aduc mesaje contradic- dapesta [i ocup` centre urbane pe tot cuprinsul Ungariei.
dac` revolta supravie]uia m`car cîteva ore în plus. torii: trupe sovietice ies din Ungaria, trupe sovietice Mare[alul Ivan Koniev îl asigurase pe Hru[ciov c` revol-
Dedesubt, în adîncul comunitar prosocialist, clocotea p`trund în Ungaria. Ce fac ru[ii: se retrag sau invadeaz`?! ta va fi zdrobit` „în 72 de ore“. Ordinul de lupt` e clar: nici
orice altceva decît dragostea sau fidelitatea fa]` de comu- Situa]ia se va l`muri. În mai pu]in de o or` e programat` o re]inere. Tancurile, artileria grea [i escadrile de avia]ie
nism. În consecin]`, Marele Patron moscovit promite [i întîlnirea-cheie cu dou` personaje speciale: Anastas atac` baricade, cl`diri [i pasaje fortificate. Rezisten]a e
permite un comunism mai îng`duitor. Moscova l`rge[te Mikoian [i Mihail Suslov, plenipoten]iarii deta[a]i de anihilat`. În urm`torii doi ani, Ungaria geme sub repre-
lesa [i îl pune la cap`tul ei dinspre om pe Wladyslaw Go- Hru[ciov la Budapesta pentru rezolvarea crizei. Mikoian, siune, dar, în mare, odat` cu anii ’60, noul patron comu-
mulka, noul secretar general. La Budapesta, noua situa]ie un armean energic [i un comunist cu urme de roman- nist, János Kádár (pe numele adev`rat Czermanik,
e perceput`, f`r` întîrziere, acut. Ungaria e într-o dis- tism principial, [i Suslov, un rictus sever la cap`tul unui copilul ilegitim al unei servitoare slovace – condi]ie pe
pozi]ie asem`n`toare. Primii 10 ani de contact cu stîlp de bauxit` ideologic`, viitor teoretician al brej- care János o va transforma într-un resentiment t`cut [i
ocupa]ia sovietic` sînt aceia[i: violen]` antiburghez` nevismului, sînt numai zîmbete [i bun`voin]`: trupele persistent) lanseaz` gula[-comunismul. Ungaria acestui
(partidele istorice sînt transferate în pu[c`rii sau adînc, sovietice se vor retrage, o comisie mixt` va analiza [i re- comunism benign e – crede, de pild`, str`lucitul istoric
sub p`mînt), violen]` anticivil` (presa [i opinia dispar, zolva desprinderea Ungariei de obliga]iile Tratatului de István Deák – un caz de infantilizare, sub o ploaie de
plecate s` sus]in` mult mai înalta cultur` socialist`), vi- la Var[ovia. Apoi, cei doi emisari sovietici, turna]i în pal- bun`t`]i [i soporifice, inaccesibile în gr`dina mizer` a Es-
olen]` intrapartinic` (comuni[tii trec prin ritualul sta- toane severe, de o anume elegan]` oficial`, pleac` spre tului: magazine înc`rcate de trufandale, excursii apro-
linist al purific`rii). Mátyás Rákosi, stalinistul suprem, aeroport. Nu mai e nevoie de ei. Criza a luat sfîr[it. bate în Vest, consum liber de cultur` pop, erotism
conduce teroarea cu mîn` [i [treang de fier. Comuni[ti, Amîndoi poart` o minciun` gre]oas`: soarta Ungariei neprincipial, dar s`]ios. În viziunea expus` recent de pro-
studen]i [i intelectuali prosociali[ti sau pur [i simplu re- fusese decis`. Dup` cîteva zile de ezit`ri, Hru[ciov comu- fesorul Deák, la o sesiune consacrat` Revolu]iei, în Cana-
volta]i de cursul violen]ei de stat se strîng în a[a-numi- nic` ordinul de invazie. Hru[ciov în]elesese primul ceea da, în]elesul tragediei maghiare e aproape comic, dac` nu
tul Cerc Petöfi. Discu]iile se îndreapt`, inexplicabil [i ine- ce mul]i unguri, în frunte cu Nagy, nu credeau sau nu de un grotesc glazurat: Revolu]ia se încheie într-o
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
4
declasare vesel`, protocapitalist`. Într-adev`r, Ungaria lui ten]` la colonizarea comunist`. Pe scurt, kádárismul nu pleca]i acas`!). Ajun[i în fa]a sediului Securit`]ii, ei cer
Kádár a f`cut, între 1960 [i 1988, figur` de fantasm` [i e inven]ia lui Kádár, ci victoria unei culturi de mas` care îndep`rtarea stelei ro[ii comuniste de pe frontispiciul
tenta]ie socialist`. Gula[-comunismul a permis so- precede comunismul [i nu îl poate tolera. Aceast` capa- cl`dirii. Dup` cîteva clipe, rafele de mitralier` f`r` aver-
ciet`]ilor care disperau t`cut sub comunismul românesc, citate de a discuta polemic [i de a men]ine valori proprii tisment [i grenade aruncate în mul]ime ucid 52 de per-
bulgar sau albanez s` viseze la binefacerile socialismu- porne[te, în 1956, ca revolt` [i devine rapid un anticomu- soane. Demonstran]ii se reîntorc. Înarma]i. A[a cum s-a
lui cu fa]` uman`. Imaginea e tentant`, dar, foarte pro- nism integral, care îi dep`[e[te pe Nagy, pe Kádár [i pe întîmplat în toat` Ungaria, armata s-a al`turat Revolu]iei
babil, fals`. Da, kádárismul a fost o excep]ie respirabil`, sovietici, impunînd istoria viitoare a statului maghiar. [i a deschis depozitele de arme. Demonstran]ii trec la
îns` armisti]iul consumist maghiar n-ar trebui s` Paradoxal, de[i suferise, în 1956, un dezastru politic asalt. În cl`dire r`mîn patru ofi]eri AVO. Doi sînt r`ni]i
ISTORIE RECENT~
împiedice o observa]ie grav`: Ungaria fusese, de fapt, ad- major, societatea maghiar` cî[tig` disputa [i fixeaz` [i evacua]i în ultima clip`. Ceilal]i doi sînt rup]i în
judecat` istoric sub presiunea societ`]ii. Kádár n-a fost traiectoria comunismului pe termen lung. Explica]ia buc`]i. Mul]imea se îndreapt` spre spital [i îi cere, acolo,
un liberal conspirat. Dimpotriv`, János Kádár pare s` fi acestui paradox nu vine din structurile politice (pe care pe cei doi securi[ti r`ni]i. Medicii refuz`, dar nu se pot
fost, atît cît [tim despre acest pasionat de [ah [i t`ceri vi- societatea maghiar` le-a pierdut, categoric), ci din victo- opune. Cei doi neferici]i sînt sco[i, cu tot cu pat, în pia]`
clene, un demonic discret [i eficient. Un om abject. Un ria structurilor culturale. Cu alte cuvinte, tradi]ia [i [i sfî[ia]i de o mul]ime delirant`. Al doilea episod, mult
tr`d`tor de voca]ie, credincios misticii conspirative [i valorile perpetuate de societate nu au îng`duit instalarea mai cunoscut, se petrece în diminea]a zilei de 30 oc-
complotului r`bd`tor. Dosarul Kádár plesne[te de o vi- masiv` a comunismului stalinist. Dup` ciocnirea tombrie, la sediul din Budapesta al Partidului Comunist.
clenie vecin` cu sadismul. sîngeroas` de valori din 1956, colonia maghiar` nu mai Devreme, cînd lumea iese la cump`r`turi sau discut`
putea fi condus` în limitele stricte [i, în acela[i timp, ar- situa]ia, în cafenele, la sediul partidului sose[te un
Dosarul János K. bitrare ale tiraniei de partid. Aceast` limit` fusese fixat` camion cu o înc`rc`tur` special` de mezeluri pentru
de reflexul advers al societ`]ii, dincolo de puterea de con- „bugetul partidului“. Vestea se r`spînde[te imediat, [i un
În 1948, abia numit ministru de interne, Kádár trol a aparatului de partid reunit sovieto-maghiar. Aceas- grup înarmat se îndreapt` spre sediu pentru a cere so-
men]ine leg`turi strînse, de familie, cu mentorul s`u, Lás- ta era noua realitate la sosirea lui Kádár în Ungaria. Noul coteal`. Grupul g`se[te cl`direa în]esat` de ofi]eri AVO.
zló Rajk. În 1949, Kádár devine na[ul copilului lui Rajk. secretar general are m`car meritul c` în]elege, dar e de Discu]ia se transform` rapid în schimb de focuri. Insur-
Apoi, dup` cîteva s`pt`mîni, Rajk [i Kádár joac` în- b`nuit c` o face, de fapt, cu pruden]a vicioas` care îi mai gen]ii sînt respin[i, dar se întorc în num`r mare [i con-
delung [ah [i deap`n` amintiri. Kádár [tie foarte bine c` recomandase de cîteva ori s` rabde [i s` se alieze cu tim- tinu` asediul. Cîteva tancuri ale armatei ungare apar în
Rajk urmeaz` s` fie arestat a doua zi din ordinul purile. Probabil, în cazul în care Moscova ar fi avut fa]a sediului [i deschid frontal focul. Insurgen]ii p`trund
Supremului de Partid, Rákosi. Cînd, într-adev`r, Rajk e energia sau neghiobia s` încerce din nou o tiranie vio- în cl`dire. 23 de ofi]eri de securitate sînt sco[i afar`,
arestat, ministrul de interne conduce interogatoriile [i î[i lent` în Ungaria, Kádár ar fi condus-o con brio. Îns` noua scuipa]i, b`tu]i [i împu[ca]i. Cî]iva sînt atîrna]i de stîlpi,
i acuz` prizonierul de spionaj. Rajk e condamnat la realitate fixat` cultural în 1956 avea s` dicteze cursul co- stropi]i cu benzin` [i incendia]i. Asemenea scene se
O enorm` majoritate a moarte. Kádár asist` la execu]ie. În 1951, vine rîndul lui munismului maghiar pîn` la sfîr[it [i tocmai acest repet` în multe cartiere ale Budapestei. Ofi]eri ai Secu-
r`mas cu certitudinea Kádár. Arestat sub acuza]ia de spionaj de acela[i Rákosi, armisti]iu intern explic` de ce desp`r]irea de comu- rit`]ii sînt spînzura]i în copaci [i apoi atîrna]i de stîlpi.
c` emisiunile Europei Kádár e b`tut îndelung, dar refuz` s` semneze depozi]ia nism n-a avut nevoie de pretextul [i sprijinul unor în- Adesea, mul]imea a[az` al`turi de capul nenorocitului,
Libere anun]` inter- care îl incrimineaz`. Apoi e tîrît în biroul colonelului scen`ri sîngeroase, ca în România. Milioane de unguri pe caldarîm, o gr`m`joar` de bani pe care n-o atinge ni-
ven]ia american`. În Vladimir Farkas, specialist celebru în tortur` al trecuser`, înc` din 1956, în mas`, pragul. O rezerv` cul- meni: sînt bani murdari, de care orice ungur adev`rat nu
realitate, administra]ia Securit`]ii (AVO). Apare [i Mihály Farkas, ministru al tural` solid`, acumulat` cu mult înainte de Revolu]ia din trebuie s` se ating`. Aceste scene au dat mul]imilor
american` decisese s` ap`r`rii [i frate nu mai pu]in vicios al viciosului 1956 [i de ocupa]ia din 1945, a fixat cîteva obi[nuin]e so- maghiare o reputa]ie imediat` de gloat` bestial`. Medii
perfecteze un modus Vladimir. Kádár e ridicat de la podea. Dou` namile îi ciale fundamentale: opinia, siguran]a, identitatea. Aces- de informare americane s-au aplecat fotografic asupra
vivendi geopolitic. deschid gura, în timp ce Vladimir Farkas urineaz` rîzînd. te lucruri puteau fi administrate [i îndiguite (prin subiectului. Senza]ionalismul explic` doar în parte in-
Ungaria nu interesa. Cînd, dup` alte cîteva minute, sun` „firul scurt“ [i mi- kádárism), dar nu mai puteau fi abrogate. Cultura a decis, teresul subit al mediilor de informare americane.
Revolu]ia a fost un nistrul Mihály Farkas r`spunde, se aude vocea Marelui cu subversiunea ei imprevizibil` [i implacabil`, cursul Oroarea relatat` intens a sp`lat sau a f`cut uitat pasivis-
eveniment nea[teptat, Conduc`tor Rákosi: „N-a m`rturisit? Ocupa]i-v` mai unei istorii aparent confiscate de monopolul comunist mul jenant al administra]iei Eisenhower. Pre[edintele
aproape deranjant. bine de el!“ AVO se ocup` în detaliu de Kádár, [i acesta [i de brutalitatea sa armat`. Planificarea existen]ial` co- american a petrecut Revolu]ia maghiar` în campanie
Îns` verdictul fusese „m`rturise[te“. Eliberat, în 1954, Kádár se simte dator s` munist` sufer` primul ei e[ec major în Ungaria. De ce electoral`. El avea, deci, alte priorit`]i, dar nu e mai pu]in
fixat, f`r` [tiin]a ame- îl viziteze pe Rákosi. Îi promite un comportament exem- arat` altfel cazul României? În primul rînd pentru c` adev`rat c` Eisenhower a cerut de la bun început Depar-
ricanilor sau a sovieti- plar [i e numit în fruntea celei mai mari organiza]ii de reac]ia cultural` a fost mereu amînat` [i pentru c`, mai tamentului de Stat s` dea asigur`ri Uniunii Sovietice. {i
cilor, de rezerva cultu- partid din Budapesta, organiza]ia cartierului munci- apoi, cînd amînarea nu a mai avut ce amîna, a devenit asta în cuvintele cele mai clare: Statele Unite nu vor
ral` masiv` aflat` la toresc Angyafold. Eliberarea lui Kádár se datora inter- limpede, în primul rînd pentru aparatul comunist, c` încerca s` profite militar de evenimentele din Ungaria.
dispozi]ia ungurilor. ven]iei lui Imre Nagy, pe atunci într-o scurt` ascensiune a[teptarea ei era o mare iluzie. Cultura social` româ- Rana a fost profund`. Ungurii au primit cu mirare vestea
Generalizarea [i una- în partid. Nagy îi cere lui Kádár sprijinul împotriva lui neasc` nu presupunea o revolt` sau vreo alt` form` de c` revolu]ia lor nu e, practic, înregistrat` la Washington
nimitatea revoltei au Rákosi, dar, dup` o întîlnire destul de rece, Kádár refuz`, polemic` în condi]ii de dictatur`. [i c` Na]iunile Unite nu se pot hot`rî s` discute criza. În
n`scut o revolu]ie de invocînd disciplina de partid. La desp`r]ire, Nagy fond, sear` de sear`, pîn` la 80% din popula]ia adult` a
care ungurii aproape n- vorbe[te cu naivitatea care avea s`-l piard`: „Sper c`, Ra]iunile violen]ei Ungariei ascultase emisiunile înfl`c`rate ale Europei
au fost con[tien]i la atunci cînd îmi va veni rîndul, m` vei ajuta“. Kádár nu Libere. O enorm` majoritate a r`mas cu certitudinea c`
început, iar aceasta a promite nimic, dar, atunci cînd vine într-adev`r rîndul Al doilea mister al Revolu]iei maghiare e violen]a. Vi- emisiunile Europei Libere anun]` interven]ia ameri-
scos din curs` comunis- lui Nagy, nu ezit`. În noiembrie 1956, în plin` revolu]ie, olen]a feroce a popula]iei în ansamblu [i a grupurilor de can`. În realitate, administra]ia american` decisese s`
mul maghiar [i a rupt Kádár fuge pe ascuns la Moscova, unde e încoronat combatan]i înarmate. Imaginea „securi[tilor atîrna]i de perfecteze un modus vivendi geopolitic. Ungaria nu intere-
perdeaua mitologic` pe lider al partidului. Între timp, dup` ce tancurile sovietice felinare“ a f`cut carier`, în estul Europei, unde a trecut sa. Revolu]ia a fost un eveniment nea[teptat, aproape de-
care plutea visul comu- distrug centrul Budapestei, Nagy se refugiaz` în Ambasa- semiconspirativ din gur` în gur`, înso]it` de respect, in- ranjant.
nist sovietic. Comunis- da Iugoslaviei. Revenit de la Moscova, Kádár îi promite vidie [i groaz`. Incontestabil`, violen]a anticomunist` a
mul est-european libertatea. E o minciun`. Kádár pusese deja la punct un ungurilor a fost îns` deplasat` de imaginarul popular [i Cred c` am reu[it!
întîrzie înc` 30 de ani, plan am`nun]it de r`pire, împreun` cu Iuri Andropov, de interven]ia propagandei comuniste spre vechiul
dar întîrzie într-o ambasador [i om al KGB-ului la Budapesta. Nagy crede cli[eu al maghiarismului atavic [i bestial, nevindecabil Îns` verdictul fusese fixat, f`r` [tiin]a americanilor
retragere care devine [i e r`pit, transportat în România, readus în Ungaria [i la „urma[ii lui Atila“. Lucrurile stau mult mai simplu [i sau a sovieticilor, de rezerva cultural` masiv` aflat` la
scleroz` [i iner]ie. executat. Aceea[i schem` îi pune în [treang pe to]i cei ce mai politic. Ungurii s-au r`fuit cumplit cu membrii dispozi]ia ungurilor. Generalizarea [i unanimitatea re-
Mitul fusese distrus la accept` promisiunile lui Kádár. De multe ori, arestarea AVO [i cu o parte a activului de partid dintr-un motiv voltei au n`scut o revolu]ie de care ungurii aproape n-au
Budapesta. are loc în cabinetul noului secretar general. Îndat` dup` foarte ra]ional: fuseser` trecu]i, de AVO [i de partidul lui fost con[tien]i la început, iar aceasta a scos din curs` co-
zdrobirea Revolu]iei, Kádár, pune pe picioare o re]ea de Rákosi, printr-o baie de teroare, în conflict de moarte cu munismul maghiar [i a rupt perdeaua mitologic` pe care
tribunale populare, încuviin]eaz` 20.000 de arest`ri [i obi[nuin]ele civile ale unei societ`]i care î[i respecta plutea visul comunist sovietic. Comunismul est-euro-
contrasemneaz` sau refuz` s` abroge cel pu]in 600 de echilibrul [i buna cre[tere. Ungurii au reac]ionat dur, la pean întîrzie înc` 30 de ani, dar întîrzie într-o retragere
execu]ii. Ultimul arestat e eliberat abia în 1970. Acesta prima ocazie, împotriva celor ce înc`lcaser` grav o care devine scleroz` [i iner]ie. Mitul fusese distrus la Bu-
e omul care, printr-o presupunere pe care istoricii nu se regul` de care atîrna, de fapt, bunul nume al civiliza]iei dapesta. În aprilie 1989, b`trîn [i aproape senil, János
mai obosesc s` o explice, trece la liberalism brusc, odat` de extrac]ie burghez`. Cafeneaua elevat` a centrului bu- Kádár ia cuvîntul la o plenar` a Comitetului Central.
ce încheie tr`d`rile [i execu]iile. Ideea dup` care kádáris- dapestan [i cartierele bine întocmite ale periferiei s-au Asisten]a ascult` jenat` un discurs greu inteligibil. Brusc,
mul e, cumva, copilul gîndirii suple a lui Kádár e ab- sim]it împinse spre o alternativ` barbar`. Replica a fost ce]urile monologului se risipesc [i Kádár vorbe[te despre
surd`. A[adar, mai întîi Kádár – stalinistul de mare crunt` [i a provocat o traum` de care comuni[tii „o anumit` persoan`“ care îl viziteaz`, îl bîntuie, nu îl
adîncime. Apoi, pîn` la sfîr[itul anilor ’80, kádárismul – maghiari [i st`pînii lui sovietici au ]inut cont pîn` la las` în pace. Imre Nagy. Naivul bonom al anului 1956 se
o epoc` tihnit`, de prosperitate relativ` [i un interval de cap`t. Dou` episoade spun tot. putea, în sfîr[it, întoarce spre Kádár, pentru a-i spune cu
molcom` corup]ie moral`. Securitatea [i Partidul fac toat` dreptatea: „Cred c` am reu[it!“ j
figur` de paznici sf`to[i. Societatea r`spunde cu un Bani murdari sub felinare cu securi[ti
abandon cordial. Adev`rul, dac` dorim o solu]ie realist`,
nu un pastel sociologic, e cu totul altul. În acest tablou, Mosonmagyaróvár, un or`[el m`runt la grani]a cu
Kádár se estompeaz` [i las` locul unei for]e pe care ni- Austria. Pe 26 octombrie, localnicii au hot`rît s` organi-
meni nu obi[nuie[te s` o felicite, tocmai pentru c` e zeze un mar[, dup` modelul demonstra]iilor care aveau
neconvenabil`, invizibil` [i aproape invincibil`: cul- loc în toat` Ungaria. Jum`tate de ora[, cam 2-3.000 de oa-
tura social` maghiar`, ca rezerv` de autonomie [i rezis- meni, s-au încolonat, scandînd „Russkik haza!“ (Ru[i,
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
5
Venezia 63:
Alte filme
FILMEMORIE
o ALEX. LEO {ERBAN o
Pe unele le ui]i de cum ai ie[it din sal`. Pe altele ]i le aminte[ti – mai exact, î]i aminte[ti
frînturi din ele: cadre, gesturi, replici. Orice cronic` de film devine, în asemenea
condi]ii, un exerci]iu de memorie.
Greierii lui Aoyama Shinji pare multe ]`ri pe singura baz` a r`zboi mondial), închipuind diabil de joaca cu celuloidul. timp în care are o rela]ie com-
s` pluteasc` într-o indeter- plicat` cu foarte tîn`ra servi-
minare temporal` [i într-o toare b`[tina[` care-l iube[te
„cea]`“ dramatic`, amîndou` (sau nu), timp în care viseaz`
servind perfect scopul filmu- (sau nu) o femeie blond`,
lui. Detaliile sînt realiste, natu- moart` misterios în urm` cu
raliste pe alocuri, [i tocmai un secol, care poate fi (sau nu)
aceast` ancorare ferm` în una [i-aceea[i cu scriitoarea
verosimil face ca revela]ia parizian` interpretat` de
final` (imaginea unei fete care Arielle Dombasle, care, cînd nu
se [terge din fotografie – vorbe[te doct despre cartea ei,
prezentul, ca „interferen]`“ a traverseaz` cadrul – [i souk-
trecutului [i viitorului) s` fie urile – precum fantoma Isado-
conving`toare [i din punct de rei Duncan, toat` numai
vedere afectiv, nu doar intelec- voaluri albe [i atitudini stu-
tual. diate… Este prea mult; este ridi-
Tot la Vene]ia (chiar în col.
competi]ie) [i-a prezentat ul- Am asistat, în schimb, la
timul s`u film Johnnie To, care proiec]ia de gal` a lui Quijote,
anul trecut ar`tase la Cannes un film de 75 de minute sem-
Election, iar anul acesta Election nat de unul din marii arti[ti
2. Filmul de la Vene]ia, plastici ai Italiei: Mimmo
Fangzhu (Exilat), pare – în com- Paladino. Nu este chiar o
para]ie cu acestea – mai mult o „ecranizare“ a celebrului text al
joac`, o „juc`rea“ f`cut` f`r` lui Cervantes, ci mai curînd o
mari eforturi dup` impresio- recitire a lui în cheie postmo-
i nantul diptic cannez, care-l re- dern`, ceva între interpretare
S` nu uit`m –, în timp comanda pe maestrul liber` [i „instala]ie“, cu cîteva
ce Cannes-ul se mîn- hongkonghez al filmului de icon-uri italiene în distribu]ie:
dre[te a fi „Festival du ac]iune drept un cineast nu cantautorul Lucio Dalla
Alain Robbes-Grillet
film“ (unicul, incompa- doar virtuoz (ceea ce un Marco (prezent [i în sal`, conving`tor
rabilul!), Vene]ia a fost Müller, [i cî]iva pe lîng` el, titlului (ultracelebru) [i a noto- un decor de operet` în care Problema cinematografului [i pe ecran, în chip de Sancho
[i r`mîne „Mostra [tiam de mult!), ci de-a dreptul riet`]ii „artistului“ britanic. De solda]i de operet` sar în aer [i s`u (c`ci putem vorbi, cu sigu- Panza), poetul octogenar
internazionale d’arte redutabil în ambi]ia altfel, îns`[i proiec]ia de gal` – din tran[ee r`sar flori (probabil ran]`, de un „cinema robbe- Eduardo Sanguinetti [i cî]iva
cinematografica“ – nem`surat` de a da un Godfa- în vestitul teatru La Fenice – c` sursa inspira]iei sale a fost grilletian“, a[a cum nu prea al]ii, mai pu]in cunoscu]i la
adic` expozi]ia unei ther asiatic… De ast` dat`, To spune mult despre europud- Marlene Dietrich [i-al s`u ne- putem vorbi de un „cinema noi… Proiectul lui Paladino
arte: este singurul festi- mic[oreaz` miza, tureaz` mo- dingul cultural gustat de muritor song „Where Have All kennethbranaghian“!) este c`, cuprinde, de fapt – pe lîng`
val din lume care e mai toarele la jum`tate [i d` impre- func]ion`rimea aflat` în pos- The Flowers Gone“)… Flautul de fapt, el nu este decît ilus- film –, o expozi]ie [i o carte, [i
mult decît un festival!… sia c`-[i trage sufletul, or- turi-cheie, europudding care fermecat devine – în „viziunea“ trarea – cînd mai inspirat`, a fost întreprins pentru a
chestrînd – cu mîna stîng`, trebuie s` con]in` – în mod de vizuin` luminat` ca la circ a cînd deloc – a literaturii sale. marca 400 de ani de la publi-
„stînga“ lui To fiind îns` la fel obligatoriu – parfumul patri- britanicului – un „manifest În reu[itele sale (Trans-Europe- carea c`r]ii lui Cervantes. Tot o
de dextr` ca dreapta altora! – o monial, durata standard (nici antir`zboinic“, în care perso- Express [i L’homme qui ment, bifare cumva oficial`, a[adar –
poveste între mafio]i. Core- prea-prea, nici foarte-foarte: fix naje à la Pierre et Giles (gen: deja amintite), Robbe-Grillet se ca [i Flautul… lui Branagh –, di-
grafia mi[c`rilor este la fel de 2 ore [i 15 minute), „pana[ul“ trei c`lug`ri]e cu coifuri albe) dovede[te un „autor“ cel pu]in feren]a stînd în faptul c`
perfect` ca [i inevitabilele mo- de provocare (evident, cînt` Mozart pentru c` n-au interesant, capabil de cele mai filmul lui Paladino este foarte
mente de umor, filmul e rezo- politic`!) [i, nu în ultimul rînd, g`sit partitura la musicalul bune surprize – cum s-a putut viu, deloc pompos [i elocvent,
nabil de surprinz`tor pe kitschul de rigoare… Or, dac` Goodbye, Mr Chips… Este vedea acum mai mul]i ani, în timp ce acela al lui Branagh
alocuri – în twist-urile ac]iunii exist` un artizan pe care te po]i grosolan [i obraznic, cum cînd Cinemateca român` a or- este foarte mort, inutil [i
–, actorii lui To ponteaz` mese- baza c` bifeaz` toate aceste numai grosol`nia poate fi ganizat o retrospectiv` a grandilocvent. Quijote este plin
ria[ în rolurile aferente, dar – cerin]e, plusînd magnanim la obraznic`. {i este anti-mozar- filmelor sale. În e[ecurile sale de imagini surprinz`toare,
pîn` la urm` – Fangzhu nu este capitolul kitsch, acela este tian la maximum – cum cinematografice, scriitorul este medita]ia asupra personajului
mai mult decît obi[nuitul di- Kenneth Branagh. numai un agit-prop cîntat la îns` îngrozitor de prost: nu titular are consisten]` intelec-
vertisment made in Hong Kong, Cu toat` iubirea de Mozart, fla[net` în Place Pigalle poate pentru c` în filmele sale „sim]i tual`, iar tipul acesta de experi-
care nici nu-i scade, dar nici m`rturisesc c` n-am rezistat fi! Dl Branagh ar trebui s` re- miros de laborator“ – cum se ment multiartistic – prezentat
nu-i ridic` lui To cota deja mai mult de o or`… C`ci s` turneze fiecare b`nu] cheltuit exprima acum [i mai mul]i ani tot în sec]iunea „Orizzonti“,
[tiut`… ascul]i acea muzic` sublim` [i pentru facerea acestei mon- cineva în defuncta revist` Cine- unde, la Mostra trecut`, am
s` vezi „îndr`znelile“ var- struozit`]i, iar Mostra s`-[i ma –, la drept vorbind, asta nici v`zut în premier` Drawing Re-
zovizuale ale lui Branagh este cear` scuze. nu e ceva r`u ([i în literatura sa straint 9 al artistului Matthew
Europortunistul o experien]` oximoronic`, pe sim]i acela[i miros!); dar Barney – î[i g`se[te pe deplin
care nu o recomand decît Outsideri stîng`ciile sale de „outsider“ locul într-un festival ca acesta.
Kenneth Branagh a revenit afonilor. Acum ceva timp, bri- într-ale cinema-ului, aerul ve- C`ci – s` nu uit`m –, în timp
[i el la Vene]ia, de[i m`-ntreb tanicul atacase (da, „atacase“ Alain Robbe-Grillet (chiar tust cu care-[i dezbrac` ce Cannes-ul se mîndre[te a fi
sincer cine-l mai a[teapt`… este cuvîntul potrivit) un Ham- el, însu[i „papa“ Noului „îndr`znelile“ sale erotice, al- „Festival du film“ (unicul, in-
Fostul actor devenit regizor, let „reinterpretat“ ca oper`. Nu Roman!) este un alt nume ternînd cu r`sf`]ul rînced [i comparabilul!), Vene]ia a fost
a c`rui ambi]ie profesional` oper` literar`, nici oper` cine- prezent, bizar, la Vene]ia, în tonul lînced-pompos cu care [i [i r`mîne „Mostra inter-
este invers propor]ional` talen- matografic` – ci oper` pur [i calitate de „cineast“. Filmul le împopo]oneaz` – toate aces- nazionale d’arte cine-
tului, a propus Mostrei – nici simplu. Genul liric. Sigur, nu s`u, C’est Gradiva qui vous ap- tea îl fac, adeseori, prea pu]in matografica“ – adic` expozi]ia
mai mult, nici mai pu]in – un se cînta (numai Ofelia cînta, în pelle, era inclus între proiec]iile frecventabil. unei arte: este singurul festival
Flaut fermecat a c`rui unic` ([i scena cu pricina), dar totul intitulate „Evento speciale C’est Gradiva qui vous appelle din lume care e mai mult decît
inestimabil`) calitate este mu- curgea – pe ecran – în ritmul Orizzonti“. face parte din aceast` ultim` un festival!… j
zica lui Mozart. marmelodic al unei muzici M`rturisesc c` nu eram la categorie. O poveste tipic
Nu m`-ndoiesc ce a stat în neauzite, iar „To be or not to curent cu faptul c` scriitorul „robbe-grilletian`“ – cu
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
7
O moarte
[i mai multe învieri
VIA}A LITERAR~
o DAN C. MIH~ILESCU o
D
intotdeauna am avut o net` dorin]` pe care, în ce m` prive[te, o din jurnalul Monic`i Lovinescu („…Nu spre detaliile [i dedesubturile „afacerii“,
in-dispozi]ie pentru ideea în]eleg perfect) [i cu o nou` ipostaz` a demult am fost la notar pentru testa- dar una peste alta retragerea echipei lui
de necrolog. Mi s-a p`rut domnului Virgil, care ne-a r`v`[it cu ment, iar zilele trecute ne-am [i pl`tit Mircea Martin nu e deloc un lucru îm-
ceva urât, o pornire mer- tandre]e: la un moment dat, în cursul dinainte incinerarea, spre a nu compli- bucur`tor. (Slav` Domnului!, am auzit
cantil` deghizat` l`crimos, conversa]iei, a a]ipit câteva secunde, ca sarcina executorilor testamentari, c` trecerea cu arme [i bagaje la Cultura
în tot cazul ceva indecent. Când ]ii la dup` care – nervos, brusc locvace [i de Gabriel [i Mihnea…“) [i m` rezum s` n-ar fi decât un zvon def`im`tor.)
cineva, iar acel cineva dispare, suferi [i nimic agasat – a exclamat trepidant: citez din editorialul lui Nicolae Plec`ri spectaculoase s-au înregistrat
taci. Orice expunere a durerii aduce a „Monique, nu m` mai întrerupe!“… Manolescu, România literar` nr. 40 din 6 recent în trustul MediaPRO – lui Adrian
exhibi]ionism, orice verbalizare a aduc- Nu e nevoie de nici un talent psi- oct.: „Activitatea literar` a lui Virgil S`rbu i-au plecat nu mai pu]in de cinci
erii aminte devine o form` de retoric` hanalitic pentru a în]elege ([i a te în- Ierunca e întins` [i original`. A fost, în competen]e esen]iale, ca s` nu mai vor-
narcisiac`, nicidecum un „prinos pen- duio[a empatic de) elocven]a gestului, anii ’40, în România unul din rarii oa- bim de retragerea lui Teo –, dar mai ales
tru cel disp`rut“. Sigur, lumea te judec` dup` [ase decenii de convie]uire. O con- meni de stânga din convingere, nu din la Libertatea (trustul Ringier), unde-i
aspru, nedrept, te taxeaz` de insensibil, vie]uire deplin armonioas`, [tim bine, oportunism (…) Cum îns` Ierunca a de-
nerecunosc`tor etc., fiindc` regula jocu- bazat` pe o complementaritate venit, în exil sub presiunea ororilor co-
lui nu e atât s`-l omagiezi pe cel des`vâr[it`, dar în care, prin inevitabila muniste, un om de dreapta, influen]at
disp`rut, ci s` faci frumos în fa]a celor for]` a firii [i a lucrurilor, Virgil Ierunca de gânditori liberali ca Popper, Hayek,
r`ma[i în via]`. }in minte întreb`rile a fost cel mai adesea „ilustrul so] al R. Aron ori François Revel, unii au
insinuante ale amicilor la moartea lui Monic`i Lovinescu“. crezut c` polemistul din 1946 gândea la
Ionesco (tocmai tu, care i-ai tradus tot Dac` în cazul domni[oarei de la fel. I-am citit, câ]iva ani dup` apari]ia ei
teatrul, cum de nu scrii nimic acuma? e ProTV refuzul a fost simplu, cu pri- în 1963, culegerea de articole intitulat`
cumva din cauza lui Marie-France? etenii a fost mai greu. Rodic`i Palade Române[te, i-am ascultat absolut toate
[.a.m.d.), ca [i, nu demult, la dispari]ia n-am putut s`-i explic conving`tor de ce comentariile radiofonice, am discutat
lui Jean François-Revel, un om la care, am scris în 22 la moartea lui Alexandru cu el cartea despre Pite[ti, [i nu m`
ce-i drept, am ]inut infinit mai mult, Paleologu, iar acum am spus nu. Cum sfiesc s` observ c` pu]ine alte condeie
de[i nu l-am cunoscut personal, ca pe s` v` fac s` în]elege]i: Paleologu era o critice s-au dovedit în lunga mea carier`
Ionesco. Atunci când traduci mult din alt` lume, alt` epoc`, la care m` uitam de cititor mai oneste [i mai adev`rate
opera cuiva, leg`tura afectiv` care apare ca la spectacol, era deja o fil` frumoas` decât Virgil Ierunca“.
în timp o dep`[e[te clar pe cea strict [i în]eleapt` de manual de istorie, pe Tocmai din aceast` cauz` a fost [i
profesional`. care, în ciuda întâlnirilor uneori îndea- este atât de reticent [i f`r` în]elegere co- vorba de o echip` de peste 50 de oa-
juns de familiare, am contemplat-o de mentat, când nu incriminant sau de-a meni, dar estimp a ap`rut sub condu-
Virgil Ierunca, a[adar la distan]`, a[a cum de altfel mi s-a în- dreptul agresiv, fie de r`u conservatorii cerea lui Cristian Teodorescu edi]ia
tâmplat [i cu Cioran. Asta în vreme ce memoriei unor Arghezi, Sadoveanu, româneasc` a lui Le Monde diplomatique
Vineri 29 septembrie, cînd în toat` Virgil Ierunca ne era infinit mai C`linescu, fie de cei care binevoiesc s` (unde unul ca mine, traduc`tor de
casa au început s` sune telefoanele cu prezent, mai patern, mai aproape – [i în deslu[easc` în orice fireasc` rezerv` la Revel, numai simpatie pentru alde Igna-
trista veste a mor]ii lui Virgil Ierunca, casa lor, [i în casa noastr`… Mai prezent biografia unui Tudor Vianu cine [tie ce cio Ramonet nu poate s` aib`…). Au
am în]eles o dat` mai mult nenorocita [i mai de neîn]eles – m` gr`besc s` obscure puseuri… antisemite. disp`rut f`r` zgomot [i din p`cate de pe
condi]ie a gazetarului în astfel de mo- adaug. Niciodat` nu am priceput în TVR Cultural Eugen Negrici [i Alex.
mente. Nenorocit` în ambele ipostaze: a adev`r cum a evoluat de la tro]kismul Schimb`ri iu]i, emula]ie, Leo {erban, în locul lui Gabriel Li-
celui de dincolo [i de dincoace de interbelic înspre în]elegerea lui D. optimism iceanu la Asocia]ia Editorilor Români a
cap`tul firului, deopotriv`. „V` rog s` St`niloae, cum a împ`cat atitudinea de fost ales Grigore Arsene, directorul de la
m` în]elege]i, nu pot s` vorbesc un tip Camus, Aron, Revel cu pre]uirea a[a O singur` veste trist` într-un peisaj Curtea Veche, iar Mircea C`rt`rescu a
minut în fa]a ecranului la moartea unui de rafinat` a dimensiunii metafizice, dominat îmbucur`tor [i surprinz`tor de început s` ]in` editorial în {apte seri, în
om despre care a[ avea de spus o c`tre personalism, existen]ialismul dinamism, speran]e bine c`ptu[ite vreme ce Gabriel Liiceanu [i Andrei
mul]ime de lucruri“, i-am r`spuns cât se catolic [.a.m.d., sau cum a ajuns de la financiar, împliniri institu]ionale, festi- Ple[u au pe Realitatea TV un talk show
poate de b`trâne[te resemnat avangard` [i suprarealism la adoptarea valuri etc., [i anume plecarea echipei duminical, la o or` de maxim` audien-
domni[oarei de la ProTV care m` brusc` [i necondi]ionat` a lui Daniel lui Mircea Martin de la Cuvântul tocmai ]`, c`ruia-i dorim longevitatea [i „legen-
sunase la recomandarea lui Stelian Turcea, cândva, ori a lui Patapievici în când revista [i conferin]ele omonime daritatea“ Seratelor lui Iosif Sava.
}urlea. „Dar [i eu v` rog s` m` urm` cu mai bine de zece ani. Pentru p`reau mai bine înfipte în realitatea Altminteri, deci, la câ]iva metri de
în]elege]i, e ora 14 [i la 19 vrem s` mine, Virgil Ierunca a r`mas definitiv cultural`. Ca unul care am trecut când- integrarea european`, pia]a mediatic`
transmitem la {tiri“, a insistat d-sa t`ios, un mister în el însu[i, îns` leg`tura cu va prin buc`t`ria firmei (când era vorba autohton` geme de ini]iative, înnoiri cu
„am în]eles c` l-a]i vizitat ast` Monica Lovinescu face din acest mister s`-l înlocuiesc pe de-neînlocuitul Radu tâlc [i reu[ite. Mircea Dinescu [i Sorin
prim`var`, deci [ti]i mai multe de-a dreptul o revela]ie de tot G. }eposu), pot s` depun m`rturie c` Ovidiu Vântu, Ca]avencii, Dilemateca [i
despre…“ vindec`toare. patronatul în cauz` dore[te prestigiu Satiricon, TVR [i Realitatea TV palpit`
Despre ce? Sigur c` a[ fi vrut s` Nu po]i redacta – simultan sub im- cultural [i management profitabil, dar cel mai vivace. Mircea Vasilescu, Si-
povestesc m`car acel ceas petrecut în periul triste]ii [i al urgen]ei – un aproape f`r` investi]ii, cu o difuzare mona Sora [i Marius Chivu au fost anul
martie cu doamna Monica [i domnul necrolog salvat de formalism [i banali- nul` – pe scurt, cu un bizar [i inexplica- acesta selec]ionerii români pentru Târ-
Virgil, când am profitat de drumul la tate, lucru pe care, din fericire, Rodica bil elan de autosabotare. N-om fi noi li- gul de carte de la Frankfurt ([i v`d c`,
Salon du Livre ca s` urc`m din nou Palade l-a în]eles, ca [i Cristian Teodo- tera]ii ni[te exemple de talent în fund minus câteva bomb`neli „[imonciene“,
dealul dinspre Butte Chaumont c`tre rescu, câteva minute mai târziu. Ce-i raising, dar nici domnii Cârciog [i mai toat` lumea a agreat catalogul [i or-
str`du]a François Pinton, la o nou` drept, astfel de neputin]e (am mai tre- Bor[an nu au dat [i nu dau mari semne ganizarea). Ioan T. Morar a dat lovitura
tacla, la o nou` spaim` (leg`tura lor, in- cut prin a[a ceva la moartea lui Mircea c` debordeaz` de generozit`]i pro-edito- printre (cel pu]in) adolescen]ii ahtia]i
disolubil`, de-o via]`, interdependen]a Nedelciu) las` o durere de neînl`turat riale, de disponibilit`]i aparte întru de lectur`, la Cotidianul, cu proiectul
absolut` [i, pentru omul comun, în timp. marketing [i voin]a de a accepta s` „Intra]i în c`r]i“ (numai la standul vred-
însp`imânt`toare, i-a f`cut s` vorbeasc` O înghi]i [i taci. pierzi pe termen mediu ca s` câ[tigi pe nicilor din pasajul Universit`]ii se vând
despre o pl`nuit` „extinc]ie comun`“, Recitesc pagina datat` 9 iulie 1998 termen lung. Nu [tiu absolut nimic de- miercurea 600 de exemplare!). Florin
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
8
Iaru a fost pus pe post de Prospero în unde îns` a disp`rut Apropo-ul lui Costi din 17 oct.). Aten]ie: libr`ria C`rture[ti dezarmant` [i înduio[`toare într-o
„furtuna“ programului „Mari Români“ Rogozanu, Georgeta Dimisianu a plecat ofer` liceenilor care se prezint` cu un scen` memorabil` din carnetele sale eu-
de la TVR (foarte bine flancat de Irina de la Albatros la Historia lui Ion bon de la profesori reduceri de 20%. ropene. {tiu c` am mai citat-o (re-
P`curariu [i Radu Naum), care a f`cut Cristoiu, unde a [i reeditat însemn`rile cunosc, îmi [i face o pl`cere sadic`), dar
valuri indubitabil benefice în esen]`, s-a zilnice ale Reginei Maria [i Din psiholo- Reveniri la teme cu t`i[ mi se pare absolut pilduitoare pentru
derulat tot mai spectaculos [i a avut o gia poporului român de D. Dr`ghicescu, contextul în spe]`. Marino,vajnicul as-
final` în tromb` (la 21 oct. înving`tor iar la Institutul Cultural Român am Cam în s`pt`mâna în care l-am citit pirator bibliografic, tocmai publicase
fiind {tefan cel Mare, într-o asistat vineri 20 oct. la o dezbatere „pe în Suplimentul de cultur` pe Doris ditamai c`r]oiul despre hermeneutica
semnificativ` concuren]` cu Carol I, o bune“ pe marginea libertarianismului Mironescu semnalând moartea lui Mircea Eliade [i se a[tepta, fire[te, ca
VIA}A LITERAR~
dovad` în plus pentru eternul chal- (socialismul [i intelectualii, statul asis- dou`miismului (schematizez scanda- la întâlnirea cu subiectul în carne [i
lenge autohton între tradi]ionalism [i ten]ial [i impopularitatea dreptei etc., los?), paralel cu alte semne de con[tien- oase s` înregistreze cuvenitele
modernitate, ruralism [i urbanism, rela- printre participan]i fiind Zoe Petre, tizare public` a sec`tuirii egofic]ionis- mul]umiri, osanale, firitiseli, invita]ii la
tivizare [i demitizare vs. venerarea pa- Sorin Vieru, Stelian T`nase, Adrian mului autohton, am citit în Ziua un ar- colocvii interna]ionale, propuneri de
trimoniului). Conferin]ele Teatrului Cioroianu, Sever Voinescu, Alexandru ticol al Iuliei Popovici în care – onest` [i burse etc. În loc de toate acestea, Eliade
Na]ional din Bucure[ti au f`cut [i-n oc- L`zescu, Cristian Ghinea, Sorin Cucerai, cu amar – r`zboinica sa h`rnicie înre- – mare specialist dintotdeauna în auto-
tombrie s`li pline pentru Ana Blan- Vlad Topan, Romulus Brâncoveanu). gistra decesul insurgen]ei estetice a promovare [i infailibil în public relations
diana, Andrei Ple[u, Constantin Dac` este adev`rat c` mereu tinerei genera]ii teatrale (cel pu]in pen- – îl întreab` febril: ce crezi, va scrie
B`l`ceanu-Stolnici, Vladimir surprinz`torul C`t`lin Tolontan (n-am tru o vreme, [i cu prec`dere în rama Nicolae Manolescu despre cartea dumi-
Tism`neanu [i Varujan Vosganian. s` uit niciodat` ce revela]ie am avut proiectelor gen DramAcum), dup` ce de tale?
Adev`rul literar [i artistic [i-a schimbat fa]` cu etica exemplar` a acestui „gaze- la o vreme mult` lume din valul demiti- Revin. Pe bun` dreptate, Cristina
formatul [i înf`]i[area (debutând tar sportiv“ care, la 27 iunie, cînd a zanto-detabuizant semnala cu of mein- Modreanu sus]ine dreptul fiec`rui cre-
printr-un incitant interviu cu Nicolae debutat programul „Mari Români“, l-a strimizarea (dac` mi se permite barbara ator de a-[i alege propriul gramaj, pro-
Manolescu, urmat de o bun` idee: rubri- propus tocmai pe Mircea Vulc`nescu!) ortografiere) celor câteva energii cu bla- pria-i doz` de cultur`, propriul drum
ca de „teologie social`“ a lui Radu a refuzat un milion de euro de la Sorin zon în domeniu. Procesul e, [tim prea exegetic, [tiut fiind c`, zic eu, adeseori
bine, cât se poate de firesc; carbonarul un eseu de mici dimensiuni, ap`rut în
de azi – ministrul de interne de mâine. vreo revist` gra]ios-frivola[`, poate des-
Fapt e c` fisurile s-au f`cut, bre[ele [i-au chide perspective intelectuale cât zece
v`zut împlinit rostul, iar eu tot caut în bucoavne firoscoase, o tablet` eferves-
zadar prin libr`rii de luni de zile cartea cent` de cultur` poate face, terapeutic,
unei teatroloage rusoaice, tradus` de mai mult decât un întreg concediu (en-
Ma[a Dinescu, despre care Cristina ciclopedic) medical, o bun` campanie
Modreanu scria în Gândul c` descrie jurnalistic` echivaleaz` cu o bibliotec`
foarte conving`tor moartea vârstei de de pr`fo[enii teoretizante [i tot a[a.
aur (înc` una) a teatrului. A[a e, de-aia „Lumea de azi, observ` cu dreptate au-
fug [i eu la Na]ional s-o prind pe Valeria toarea, [i-a schimbat printre altele [i
Seciu în Menajeria de sticl`, a[teptând [i suflul cultural: respira]ia scurt` dar in-
Festivalul na]ional de teatru ca s-o v`d tens` e azi la mare pre] în condi]iile în
în Amy de la Teatrul Mic. Nu-i vorb`, care via]a întreag` a devenit un fel de
anul `sta am v`zut [i primul spectacol curs` nebuneasc` pe o autostrad` (…)
„pe stil nou“ care m-a cucerit, adic` în R`mâne de discutat dac` rigoarea aca-
linia a ceea ce – generic – conservatoris- demic` a unei c`r]i mai poate fi apre-
mul nostru poate subsuma formulei ciat` în zilele noastre [i dac` nu cumva
„invazia barbarilor“. N-am crezut c` mai ea va bara pur [i simplu accesul la ideile
pot aplauda ceva a[a de cu foc precum pe care le con]ine. Iar dac` da, de ce s`
am f`cut-o la cei patru tineri – Mihaela mai publici? Doar ca s`-]i justifici doc-
Sîrbu, Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, toratele?“
{erban Pavlu – condu[i la Teatrul ACT {tiu, rediscut`m a suta oar` aceste
de Vlad Massaci în labirintul captivant lucruri tocmai în ]ara uria[elor energii
din Forma lucrurilor de Neil LaBute [i talente epuizate sinuciga[ în jurnalis-
(scenografia Andu Dumitrescu). Am tic`, dar [i în ]ara marilor ambi]ii enci-
în]eles c` paseistul, demodatul care clopedizante, pe linia – atât de sim-
sunt a avut noroc: fa]` de alte torente de patetic analizat` de Noica – de la Can-
crunt` violen]` ale susnumitului autor, temir, Heliade, Hasdeu, Eminescu la
textul cu pricina este unul ceva mai Iorga, Eliade sau Culianu. Dar nu e mai
„nevinovat“, dar în tot cazul jocul celor pu]in adev`rat c`, a[a cum avem
trei a fost entuziasmant, mie dându-mi predilec]ie în proz` pentru genul scurt
speran]a c` nu sunt chiar de tot pierdut [i povestea la foc mic, nici mania ger-
pentru noile „shapes of things“ ale man` a tratatelor academice nu ne este
scenei. familiar`, iar ast`zi e cum nu se poate
Apropo de Cristina Modreanu, reco- mai normal ca o serie de articole sem-
mand revistelor noastre de teatru s` nate de, s` zicem, Marina Constantines-
propun` breslei spre dezbatere articolul cu [i Cristina Modreanu s` aib` o for]`
acesteia despre „Dreptul la inconsisten- de impact însutit` fa]` de eforturile sin-
]`“, publicat în Gândul din 23 august, de tetizatoare [i teoretizante (admirabile [i
Preda). Sunt semne c` Teodor Baconsky Ovidiu Vântu, apoi sunt semne c` tot ce altfel un text incitant pentru toat` lu- utile, f`r` doar [i poate) ale Mirunei
va conduce o revist` de studii teologale amenin]a s` devin` contagiune mea intelectual`, nu doar pentru junii Runcan sau ale lui Marian Popescu.
finan]at` de ÎPS Bartolomeu Anania, cu amoral` în presa noastr` are, cel pu]in teatrologi. Adev`rat, discu]ia v`ic`rea]` Numai c` – a[ezându-m` [i eu, cu ju-
o echip` de tineri de calibrul [i entu- în germeni utopici, [anse de vindecare. despre „refuzul sintezei“ la eseistul bila]ie [i incon[tien]`, în barca inconsis-
ziasmul lui Mihail Neam]u. La Palatul În fine, la ceain`ria libr`riei ludic român, „cultul alienant al ten]ei, a risipitorilor nep`s`tori, a im-
Cotroceni a început seria colocviilor or- C`rture[ti s-a petrecut sâmb`t` 14 oct. gazet`riei“, „mania distrug`toare a foile- presionismului [i gazet`riei – trebuie s`
ganizate de Bogdan T`taru-Cazaban (in- cea dintâi întâlnire a liceenilor înseta]i tonismului“, „r`sf`]ul impresionismu- fim de acord c`, în ultim` instan]`, va-
vita]i au fost, joi 12 oct., s` vorbeasc` de- de lectur` din sectorul 1: aduna]i în lui“, „incapacitatea constructiv`“, fobia loarea pe termen lung [i sarea p`mân-
spre religie, politic` [i cultur`, Teodor Consiliul Local al Tinerilor, ei au de- la teorie, ispitele minimalismului tului o con]in tot doctoralele sinteze
Baconsky [i Daniel Barbu, împreun` cu marat programul „Mind the Book“, în [.a.m.d. este una periodic`, declan[at` buc[ite cu atât de ironizatele note de
un public de elit` [i foarte activ), o cadrul c`ruia s-au hot`rât s`-[i deter- când insidios, când isteric, de pe bari- subsol. {i c` dreptul consisten]ei insipi-
ini]iativ` care-[i propune s` aduc` ener- mine colegii refractari la ideea de carte cadele academismului, ale criticii doc- de la popularitate este egal cu dreptul
giile polemice ale vie]ii spirituale bu- s`-[i modifice orbita existen]ial`, dat torale universitare [i ale cercet`rii cu inconsisten]ei efemere la substan]` [i
cure[tene sub „arbitrajul“ tradi]ionalei fiind c` – în urma unui sondaj propriu morg` de ni[`, invidioase, ele, pe im- perenitate. Importante r`mân voin]a
senin`t`]i princiare a locului. – a rezultat c` numai 4% dintre cei pactul mediatic „nemeritat de mare“ al dialogal`, în]elegerea adecvat` [i, mai
Ce s` mai spun? Gheorghe Grigurcu, chestiona]i au fost îndemna]i de profe- „micimanilor“ frivoli [i fumi[ti. (În fapt, ales, sus]inerea public` reciproc`. Lucru
ajuns la 70 de ani, prime[te la Dese[ti- sorii de român` (sic!) s` citeasc`, numai vulpi [i struguri a[a-zis acri se afl` pe greu, [tiu asta. Normal ar fi ca ziaristul
Maramure[ tocmai premiul… Nichita 6,5% acord` importan]` lecturii [i doar ambele maluri ale dihotomiei.) Cu alte „formator de opinie“ s`-[i dep`[easc`
St`nescu, Gândul lui C.T. Popescu a 3,5% este media c`r]ilor citite într-un cuvinte, acea sfânt` furie a lui Adrian dispre]ul [i complexele [i s` sprijine
ajuns în gr`dina lui Adrian Sârbu, de an în rândul adolescen]ilor (v. Ev. zilei Marino, povestit` de el cu o sinceritate mediatic, a[a cum [i cât poate, opul
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
9
savant editat de eruditul X într-o sut` de crezuse într-o reform` de natur` le- Kadaré sau Aitmatov) nu-s iubi]ii no[tri social`) – un document pe marginea
exemplare „pour les connaisseurs“, iar gionar` a ]`rii [i într-o gesticula]ie pa- prozatori…“ c`ruia ar trebui s` asude cu spor to]i
la rândul s`u personalitatea scor]os-ca- triotic` funest`. Dar una e derapajul Sau, tot Mu[ina: „hoardele de poe]i factorii care concur` la „ingineriile
tedratic` s` cabulipseasc` din când în ideatic, caracteristica inadecvare la îm- nu se mai mul]umesc (ca-n cultura noastre sociale“ de ast`zi. În interviu,
când s` ia în discu]ie la curs ori la semi- prejur`ri a unui anumit tip de intelec- popular`) cu autoconsumul sau cu dincolo, fire[te, de detaliile biografiei
nar inclusiv cutare eseu sprin]ar din tual, inocen]a periculoas` [i, în fond, micul troc, ci au n`v`lit pe marea pia]` artistice, sunt câteva evoc`ri [i pledoarii
pres`, f`r` acreala specific` delirului de sinuciga[` a spiritului utopic, [i alta e [i vor cu orice pre] s`-[i vând` produse- exemplare prin profunzimea
grandoare. Dup` cum la fel de normal colaborarea cinic`, turn`toria lucrativ`, le fie c` exist` o cerere pentru ele, fie c` simplit`]ii: ce înseamn` s` te na[ti în
ar fi ca ambele tipuri de op]iune profe- c`derea moral`. A face din Noica un nu. De aici senza]ia de infla]ie poetic`, }ara F`g`ra[ului [i s` ai 11 kilometri ca
VIA}A LITERAR~
sional`, de dotare cultural`, de atitu- «guru al comunismului», a-l califica aerul de cer[etori sau de vânz`tori de spa]iu p`duratic de joac` [i plimbare în
dine, metod` [i maniere s` se „resem- drept informator sau «consilier» al talcioc, penibilul manifest`rilor – copil`rie; cum a vrut s` dea examen la
neze“ cu adoptarea acestora, evitând vechiului regim e o prob` de rea- publice [i particulare – ale multor scri- Seminarul Teologic de la Sibiu; perso-
luxarea reciproc` [i acceptându-[i stoic credin]` cras`, o m`g`rie de spe]` infe- itori (îndeosebi poe]i). De aici pân` la a nalitatea lui Podlipny („proteguitorul
statutul. rioar`“. cere interzicerea pe pia]` a produsului meu era mare membru de partid,
M` rog, tot ce voiam s` spun e c` În „Epistolarul s`u de la Ol`ne[ti“ generic «Poezia» nu mai e decât un pas lupt`tor ilegalist, o specie de care ne
subiectul merit` repritocit în spiritul publicat în Vatra ([i care aud c` st` s` (pe care prof. univ. Simu], lipsit de sub- ]inuser`m deoparte. Paradoxal, aveam
dezbin`rilor de azi, pledoaria Cristinei apar` în volum) – plin de observa]ii in- tilitate cum e, l-a [i f`cut“. Hot`rât s` descop`r c` omul care vorbe[te cel
Modreanu fiind aplicabil` aidoma confortabile pentru toat` lumea –, lucru, când se va rev`rsa pe pia]` la în- mai clar [i f`r` nici un ascunzi[ despre
teatrologiei, istoriografiei, criticii lite- Alexandru Mu[ina în]eap` din nou ceputul lui noiembrie, cartea lui urâ]enia lumii comuniste era tocmai
rare, de film etc. megalomania bovarizant` a scriitorului Mu[ina va face valuri mai ceva ca Isto- profesorul“), figura emblematic` a
Alte reveniri. Tocmai când de- nostru vizavi de premiul Nobel, de ria lui Alex {tef`nescu! ofi]erului din tren care mânca pe ziar,
plângeam închiderea pr`v`liei cu cucerirea Vestului etc. „Am cele mai prin 1958-59 („eu m-am speriat, la noi la
dosare securistice [i citeam în ziare c` [i bune idei pentru a face din România o Lumea lui Câl]ia ]ar` niciodat` n-am mâncat decât pe
Bronislaw Geremek era încadrat în Sis- ]ar` superprosper` (modelul meu e [tergar. Pân` la urm` comunismul i-a
tem înc` din anii ’60, s-a reîncins ches- Elve]ia)“, noteaz` iute Mu[ina. Dar mai Descop`r în mapa cu „subiecte pen- f`cut pe muncitori s` m`nânce pe ziar“,
tia cu „ceau[ismul“ lui Noica, utopia lui avem nevoie de multe pentru a face lite- tru ID“ un frumos [i dulce-miezos inter- or, asta „înseamn` a omorî ideea de a
c`, vorbindu-i în graiul specific, mon- ratura parte a acestei superprosperit`]i. viu acordat Brându[ei Armanca, în Ziua tr`i frumos“) sau realitatea satului care
strul poate fi narcotizat cu abilitate Mai este nevoie, de exemplu, de imagi- din 17 august, de {tefan Câl]ia. {i-mi „era m`turat în fiecare sâmb`t`“.
[.a.m.d. (Nu pot s` uit mândria resem- na]ie „or, escribadorele român e (cu aduc aminte de o secven]` cu domnia În sfâr[it: „A[ vrea s` am oboseala
nat` [i mucalit exprimat` a lui Aurel mici excep]ii) lipsit de imagina]ie. El re- sa dintr-o emisiune TV „România mea“ unchilor mei care, când se culcau seara,
Cioran, care-mi povestea cum l-a prelu- cicleaz` mituri, discursuri, fie autoh- a lui Emil Hurezeanu, unde Câl]ia se culcau mul]umi]i suflete[te c` [i-au
crat el ani de-a rândul în dialoguri so- tone (protocroni[tii), fie str`ineze (post- prezenta un tulbur`tor document , cât hr`nit vitele, c` [i-au arat ogorul. Eu
cratice pe Coasta Boacii pe securistul modernii). Cât de plictisitori sunt se poate de umilitor [i pilduitor toto- spun mereu c` noi, arti[tii, nu avem
care-l p`storea, „a[a încât ajunsese el «marii» no[tri prozatori: mereu ceva ce dat` pentru înv`]`mântul românesc: o nimic de împ`r]it unii cu al]ii, pentru
mai legionar decât mine, î]i închipui?!“) am mai citit – [i la Breban [i la D.R. fi[` de evaluare a elevului din anii ’30, c` fiecare am primit de la Dumnezeu
Ei bine, în Cotidianul din 7 august, An- Popescu, [i la Cr`ciun [i la C`rt`rescu! care cuprindea toate datele fizice, psi- buc`]ica lui de p`mânt. Important e s`
drei Ple[u cred c` pune definitiv lu- Mai inventa]i, b`ie]i, ceva nou, c` ro- hice, suflete[ti [i de comportament, ne-o lucr`m ca lumea, ca s` ne
crurile la punct: „O spun cu luciditate [i manele voastre le-am «fumat» cu dotare profesional`, social`, ale elevu- împlinim rostul“.
afec]iune: Noica putea s` bat` câmpii în Márquez, Dostoievski, Flaubert sau Pyn- lui, cu proiecte existen]iale etc., precum Cine s` aud`!? j
chip euforic. O f`cuse [i în anii ’40, când chon! Nici m`car exotici (precum [i situa]ia p`rin]ilor (fizic`, economic`,
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
10
|nceputul, sfîr[itul,
CRONICA IDEILOR
deznod`mîntul
Cum s` numim postmodernul
(Fran]a-Statele Unite)
o LIONEL RUFFEL o
P
ROBLEMA sfîr[itului se afl` în centrul pre-
mizele ideologice au încercat s` profite de o schimbare
ocup`rilor teoretice din Fran]a axate pe
istoric` care r`mîne de definit.
mizele estetice, politice [i de civiliza]ie ale
perioadei contemporane. Numai c` aici
este vorba despre un sfîr[it cu totul special,
Deznod`mîntul
pentru c` el nu deschide nici un alt început, astfel
sau postmodernismul francez
Ce se întîmpl` deci în Fran]a începînd cu anii ’80
încît îl putem califica drept milenarist sau apocaliptic,
pentru ca temele sfîr[itului s` ajung` s` fie supraeva-
pentru c` nu autorizeaz`, se pare, decît marele vid sau
luate în cîmpul literaturii, al artelor [i al ideilor? Dou`
cel mult întoarceri. Putem acum s` reamintim cele trei
straturi eterogene se suprapun. Primul este cronologic:
stadii fundamentale care se enun]` în acest sfîr[it:
secolul se termin` [i, terminîndu-se, implic` o nelini[te
sfîr[itul istoriei, sfîr[itul artei, sfîr[itul modernit`]ii [i
istoric` ce ar putea lua numeroase forme. În acela[i Printr-un joc de trimiteri, arta [i filozofia modern`
numeroasele lor variante – sfîr[itul politicii, sfîr[itul
timp, un eveniment istoric vine s`-i dea o coloratur` sînt [i ele atacate [i, în extrema acestei logici, judecate
avangardei etc. Ce ne spun ele? C` ar începe o pe-
special`. Este vorba despre destructurarea blocului so- indirect ca vinovate de atrocit`]ile sovietice. Ne con-
rioad` care, proclamînd sfîr[itul modernit`]ii, ar
vietic, care-[i va g`si în c`derea zidului de la Berlin rea- frunt`m, a[adar, cu suprapunerea a trei straturi etero-
func]iona pe chiar aceste teme ale sfîr[itului, cele care
litatea [i spectacolul. Fran]a, care nu fusese învestit` gene: cronologic, evenimen]ial [i „teoretic“ (sau ideo-
caracterizeaz` în aparen]` modernitatea: o perioad`
politic în acest proces istoric, a participat afectiv la di- logic), care fac din perioada care începe în anii ’80 [i se
care ar proclama un sfîr[it al istoriei non-hegelian, un
zolvarea unui context politic, sensibil` deja de la în- radicalizeaz` în anii ’90 un timp al sfîr[itului. Un
sfîr[it al politicii non-marxist, o perioad` care ar
ceputul anilor ’80. Pentru a-l în]elege, putem evoca mai sfîr[it pe care mul]i ar vrea s`-l impun` ca nesfîr[it,
enun]a un sfîr[it f`r` noul pe care orice început ne
multe ra]iuni, dintre care prima este de ordin biografic. c`ci în caz contrar n-ar face decît s` reînnoiasc` ideea
face s`-l sper`m. Iat` întreaga miz` a unei neîn]elegeri
Ar fi vorba despre cei care, abia ie[i]i din excesele avangardist` a modernit`]ii, timp al crizei, care nu
profunde care explic` ceea ce putem numi confuzia
modernit`]ii, sînt cei mai promp]i în a condamna ucide decît pentru a rena[te. Rezultatul, în ceea ce
prezentului. Aceast` confuzie nu provine dintr-o reac-
modernit`]ile în ansamblul lor. E adev`rat, dar motivul prive[te literatura, este cunoscut. Pentru c` ideea de
tivare ideologic` a temelor sfîr[itului, ci din oblite-
nu e suficient. Mai adînc, în incon[tient [i în fantas- literatur` care s-a dezvoltat vreme de dou` secole era
rarea total` a temelor lui dup` [i a începutului. Acestea
mele colective, Fran]a (cel pu]in o parte din scriitorii [i legat` eminamente de mizele modernit`]ii, atunci lite-
fiind spuse, exist` un cuvînt – mai precis, un prefix –
gînditorii ei) a devenit teritoriul de elec]ie a îns`[i ideii ratura era pur [i simplu… moart`4, realitate despre
i care con]ine exact semnifica]iile începutului, ale lui
de revolu]ie. Aceast` fantasm` ini]ial` a avut dou` con- care nu se poate spune c` nu între]ine un raport strîns,
Ne confrunt`m, a[adar, dup`, dar [i ale sfîr[itului, [i care nu este cu totul ne-
secin]e reale: mari inova]ii estetice, [i mai ales avan- dac` nu consubstan]ial, cu sfîr[itul. În orice caz, lite-
cu suprapunerea a trei cunoscut: este vorba despre atît de contestatul [i de
gardele istorice, [i-au g`sit azil în Fran]a, influen]înd ratura putea m`car pretinde c`, dac` nu „se termin`“,
straturi eterogene: seduc`torul în acela[i timp prefix „post“. Nu tocmai
puternic ideea de modernitate care tocmai atunci se se angajeaz` în reîntoarceri.
cronologic, necunoscut, pentru c` dac` Fran]a deap`n` de
contura la nivel na]ional [i interna]ional (c`ci Parisul Cadrele teoretice au un inconvenient real: lor nu le
evenimen]ial [i „teoret- dou`zeci de ani [irul sfîr[iturilor, de cealalt` parte a
era atunci capitala lumii); gîndirea marxist` a avut o pas` deloc de operele care, adesea, le dezmint cu cru-
ic“ (sau ideologic), care Atlanticului se construiesc la gr`mad` post-uri, în
influen]` considerabil` nu numai asupra popula]iei, zime. Cît despre mine, pentru c` voiam s` contest
fac din perioada care general urmate de -isme: postmodernism, postcolonia-
cît mai ales asupra arti[tilor [i filozofilor. Fran]a a fost aceast` viziune a prezentului – [i dac` voiam s` o con-
începe în anii ’80 [i se lism, poststructuralism, postfeminism etc., la fel cum,
atunci în mod special implicat` în ideea revolu]ionar` test, era nu numai pentru c` vedeam operele „tr`ind“,
radicalizeaz` în anii de fapt, modernitatea (sau mai degrab` modernismul)
[i avangardist` a modernit`]ii. De aceea, c`derea im- pur [i simplu, dar, mai mult, vedeam cum ele pun în
’90 un timp al sfîr[itu- f`cuse la vremea ei, dar f`r` prefix. Aceast` opozi]ie ne
periului sovietic, n`scut din Revolu]ie, a cl`tinat bazele joc o gîndire a istoriei [i a literaturii [i cum mobi-
lui. Un sfîr[it pe care spune cu siguran]` cîte ceva despre timpul istoric: nu
vie]ii politice [i estetice franceze pentru mult` vreme. lizeaz` mize politice [i estetice, adic` realit`]i care ar fi
mul]i ar vrea s`-l sîntem poate, acum, pe creasta unei epoci, ci într-o
Ura a fost la în`l]imea iubirii, exorcizarea la nivelul pa- trebuit s` se d`rîme o dat` cu zidul de la Berlin –, am
impun` ca nesfîr[it, vreme a – în func]ie de p`r]i [i de pozi]ii ocupate –
siunii. O carte care a deschis întrucîtva acest cîmp al cercetat dou` corpusuri romane[ti contemporane, în
c`ci în caz contrar n-ar emergen]ei, decaden]ei, muta]iilor, care ar putea fi
sfîr[itului este lucrarea matricial` a lui Bernard-Henri aparen]` foarte diferite, unul „maximalist“ [i cel`lalt
face decît s` reînnoiasc` rezumat` de aceast` întrebare: ceva începe sau ceva se
Lévy, Barbaria cu chip uman2, a c`rei influen]` nu poate „minimalist“5. Cu toate c` aceste opere se preocup` în
ideea avangardist` a termin`? [i de înc` una: e la fel sau e diferit? [i, even-
fi subestimat`. Putem s`-i reamintim repede principiile mod evident de temele sfîr[itului (ele încep toate
modernit`]ii, timp al tual, de aceast` a treia întrebare, pu]in neserioas`, dar
[i metoda, c`ci ea rezum` de una singur` tentativa de printr-o figurare a sfîr[itului), ele resping cadrul mile-
crizei, care nu ucide totu[i frecvent`: e mai bine sau mai r`u?
exorcizare a modernit`]ii revolu]ionare. Lucrarea narist, valorizînd mai ales temele începutului [i ale lui
decît pentru a rena[te. Nu vreau s` m` înscriu în aceste perspective frag-
pleac` de la o constatare – atrocit`]ile lag`rului sovie- dup`. Într-adev`r, ad`ugînd sfîr[itului ini]ial una sau
mentare, dar, convins c` desemn`rile nu se nasc din
tic – [i de la o presupozi]ie mai ambigu`, mai mai multe sute de pagini, ele trimit c`tre un „dup`-
întîmplare [i sînt purt`toare de sens, mi-ar pl`cea
pronun]at implicit`, conform c`reia o idee a moder- sfîr[it“, ceva ca un început, înc`rcat totu[i cu valori
totu[i s` încerc s` în]eleg ra]iunile postmodernului.
nit`]ii propune o rela]ie esen]ial` între practicile artei, terminale. Asta face singularitatea acestor romane,
M-am ocupat de aceast` problem` interogînd exclusiv
absolutul filozofic [i promisiunile comunit`]ii politice, faptul c` sînt început [i sfîr[it la un loc, un înainte [i
temele sfîr[itului [i un corpus de texte exclusiv
rela]ie subîntins` de ideea general` de emancipare. un înapoi suprapuse, propunînd o concep]ie asupra is-
francez1. A[ vrea s` le confrunt acum mai ales cu tema
Plecînd de la aceast` leg`tur` [i gra]ie unei „logici a toriei care nu se prea acomodeaz` cu futurismul vo-
post- ([i mai ales cu cea a postmodernului), în special
rezultatului“3, B.-H. Lévy deduce din e[ecurile marxis- luntarist care caracterizeaz` subiectivitatea modern`
în varianta ei american`. Acest studiu va fi deci ocazia
melor reale o condamnare de ansamblu a procesului mitic`, f`r` totu[i a o renega, f`r` a o conjura. Este o
unei c`l`torii transatlantice dus-întors care va povesti
modern, marcat, dup` el, de pulsiunea mor]ii. Acest concep]ie care se acomodeaz` înc` [i mai pu]in cu
istoria unui decalaj: din Fran]a anilor ’80-’90 în Statele
proces merit` atunci în ansamblul s`u numele de
Unite ale anilor ’70-’80, neîn]elegerile, ignoran]a [i
barbarie. l pag. 12
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
12
l paseismul neoclasic sau chiar cu prezenteismul imposibil de în]eles în termenii istoriei artei [i a John Cage, Pierre Boulez, Robert Rauschenberg, Joseph
unei presupuse „ere a vidului“6. Demonstra]ia e ideilor. Ruptura pare consubstan]ial` cu ritmul Beuys; în cîmpul literaturii pe Beckett, Ionesco, Borges,
abrupt`, dar putem re]ine atît: ceea ce caracterizeaz` modernit`]ii, cu ceea ce am putea numi modernism, Nabokov, Pinter, Peter Handke, Thomas Bernardt, Gar-
profund postmodernismul romanesc francez este care în spiritele secolului al XX-lea s-a confundat cu cía Márquez, Cortázar, Robbe-Grillet, Butor, Maurice
con[tiin]a începutului [i a lui dup` care se na[te din modernitatea. S` rupi cu ruptura înseamn` în Roche, Philippe Sollers, John Barth, William Bur-
con[tiin]a sfîr[itului. Pentru c` cele trei no]iuni se aparen]` s` termini o perioad` [i s` deschizi alta. Post- roughs, Thomas Pynchon, Donald Barthelme.
suprapun în timpul acestei perioade de muta]ii, am modernul ar fi astfel sfîr[it, apoi început, adic` ar fi Aceast` list` este semnificativ` în mai multe
propus s` o numim „deznod`mîntul“. De ce „dezno- animat tocmai de o dinamic` modernist`, contestînd-o privin]e. În primul rînd, ea citeaz` ca postmoderni pe
CRONICA IDEILOR
d`mîntul“? Pentru c` în vocabularul teatral el desem- totodat`. Dar pentru c` modernitatea nu înceteaz` aproape to]i gînditorii [i autorii francezi pe care gîndi-
neaz` timpul rezolv`rii care închide o pies`. Dup` in- niciodat` s`-[i poarte propria contesta]ie, ce ar putea rea contemporan` francez` îi consider` ca fiind ul-
trig` [i dup` punctul culminant, el încearc` s` ridice totu[i s` disting` aceast` mi[care ale c`rei realiz`ri es- timii moderni, poate cei mai periculo[i [i mai
contradic]iile [i s` desfac` firele intrigii. Din acest tetice îi afirm` totu[i diferen]a? Astfel, de la primele ei vinova]i. Aceast` neîn]elegere face ca acelea[i per-
motiv, el nu e atît defintiv, cît mai degrab` fondator. manifest`ri, în teoria arhitecturii, termenul postmodern soane s` fie numite postmoderne pe un mal al At-
Nici început, nici sfîr[it, limitat [i tranzitoriu, el implic` o suprapunere de semnifica]ii proprii lanticului [i moderne pe cel`lalt. Nu e nimic anormal
desf`[oar` o temporalitate complex`, simultan în- prefixului post-: început, sfîr[it, dup`, dar în nici un în asta, c`ci postmodernul se na[te pentru teoreticia-
toars` c`tre trecutul pe care-l transform` [i spre vi- moment anti-. C`ci dac` propune ruptura cu moderni- nul american la începutul anilor 1960, iar pentru teo-
itorul pe care-l autorizeaz`. Deznod`mîntul deschide tatea, este vorba despre ruptura cu mitul modernit`]ii, reticianul francez la începutul anilor 1980. Dac`
spre necunoscut, c`tre „vid“, c`tre „ceea ce urmeaz`“, cu modernismul, care vizeaz` tocmai ruptura. Post- dorim s` vorbim de început, de sfîr[it sau de dup`, tre-
spre ruinele [i resturile trecutului, [i propune o nou` modernul se impune atunci ca diferen]` [i repeti]ie, buie s` c`dem de acord asupra unei date reper. Or, nu
configura]ie a istoriei, o solu]ie cur`]at` de tot ceea ce-i dublu codaj, suprapunere. este cazul, iar postmodernismul este astfel condamnat
împiedica realizarea. Mi s-a p`rut atunci legitim s`-l Pornind de la aceast` complexitate matricial`, de la s` r`mîn` un concept vag, cel pu]in din punct de
întrebuin]ez ca nume al epocii, adic` s` încerc s` aceast` confuzie, se va dezvolta o teorie a literaturii [i vedere temporal. Insist asupra acestui punct pentru c`
dep`[esc imposibilitatea în care ne afl`m, de a utiliza a culturii. Mai degrab` decît s` m` las luat de avalan[a ideile de ruptur`, de început [i de sfîr[it devin foarte
în Fran]a termenul de postmodern, cînd, în cîmpul de publica]ii asupra subiectului, mai mult sau mai problematice atunci cînd sînt chemate s` numeasc` o
teoretic american, el este fondator. pu]in ezoterice pentru cititorul francez, m` voi epoc`. Suprapunerea [i confuzia par modurile cele
mai eficace de aprehendare a ei. Dou` elemente r`mîn
de notat. Hassan citeaz` de-a valma gînditori [i arti[ti,
adic`, spre deosebire de ceea ce se va întîmpla în tim-
pul schimb`rii de paradigm` din Fran]a anilor 1980, el
nu face din rela]ia art`-filozofie-politic` principiul
modernit`]ii cu care postmodernismul ar rupe-o. Ul-
timul element: suprareprezentarea gînditorilor [i
arti[tilor francezi, ceea ce stabile[te o leg`tur` foarte
strîns` între postmodernismul american, numit mai
tîrziu french theory, [i aceste ultime curente de avan-
gard` care sînt Noul Roman [i Tel Quel, cînd de fapt
reac]ia antimodern` francez` a anilor 1980 este întîi
de toate o conjura]ie a propunerilor teoretice [i artis-
tice ale anilor ’70-’80, o voin]` de a le pune cap`t.
Neîn]elegerea e profund` [i continu` [i ast`zi.
În continuarea acestei liste, Hassan izoleaz` zece
elemente care ar constitui postmodernismul. Voi
re]ine cîteva dintre ele. În primul rînd, autorul face
aceast` remarc` de bun-sim]: „Cuvîntul postmo-
dernism evoc` ceea ce în]elege s` dep`[easc` sau s`
suprime, modernismul însu[i“10. Cuvîntul face dova-
da unei instabilit`]i semantice din cauza tinere]ii sale,
desigur; dar [i pentru c` se sprijin` pe al]i termeni in-
stabili din punct de vedere semantic, în primul rînd
modernitate [i modernism: „De aceea“, spune el, „ceea
ce anumi]i critici semnific` prin postmodernism, al]ii
numesc avangardism sau chiar neo-avangardism ori
mul]umi s` citez un text fundamental [i considerat pur [i simplu modernism. Modernismul [i postmoder-
Na[terea postmodernismului: astfel, în aceea c` vizeaz` postmodernul ca ruptur` [i nismul nu sînt separate de o cortin` de fier sau de
i postmodernismul american continuitate, adic` în raporturi dialectice cu temele în- Marele Zid chinezesc, pentru c` istoria este un
Aceast` concep]ie a isto- Aceast` imposibilitate [i aceast` neîn]elegere tre- ceputului [i sfîr[itului. Este vorba de postfa]a „C`tre palimpsest deschis spre trecut, prezent [i viitor“11.
riei, borgesian` dac` buie urgent în]elese. Pentru a fi scurt, mi se pare c` ele un concept de postmodernism“7, pe care Ihab Hassan Aceast` concep]ie a istoriei, borgesian` dac` vre]i,
vre]i, nu se potrive[te cu se refer` chiar la sensul prefixului post-, care, de[i a ad`ugat-o în 1982 c`r]ii sale, Dezmembrarea lui Orfeu. nu se potrive[te cu epopeea modernist` v`zut` în di-
epopeea modernist` spune în acela[i timp sfîr[itul, începutul [i dup`, n-a Spre o literatur` postmodern`, carte ap`rut` ini]ial în mensiunile ei mitice: ruptur`, nou, futurism. Ne
v`zut` în dimensiunile ei fost în]eles în Fran]a decît ca sfîr[it [i, înc` [i mai 1971. putem întreba dac` aceast` armonie între modern [i
mitice: ruptur`, nou, fu- frecvent, ca anti-. Ihab Hassan î[i ia precau]ii infinite înainte de a postmodern nu este specific postmodern`, dac` totu[i
turism. Ne putem întreba Cu toate astea, elaborarea american` a cuvîntului a purcede la conceptualizarea postmodernului, care au postmodernismul se define[te nu ca o contesta]ie a
dac` aceast` armonie favorizat foarte mult dimensiunile de început [i de toate ca obiectiv s` evite efectul de ruptur`, de sfîr[it [i modernului, ci ca o contesta]ie a mitului modernist.
între modern [i postmod- dup`, destul de pu]in pe aceea a sfîr[itului [i aproape de început succesive în favoarea unei suprapuneri Hassan ajunge astfel la miza reflec]iei sale: „Am senti-
ern nu este specific post- deloc pe cea a lui anti-. Dac` r`mînem în domeniul complexe. Istoria, ne spune el în postfa]`, evolueaz` în mentul c` sîntem cu to]ii pu]in victorieni, pu]in mo-
modern`, dac` totu[i post- literaturii, al artelor, al ideilor, s` spunem c` teoriile [i acela[i timp în mod continuu [i discontinuu – derni [i pu]in postmoderni, în acela[i timp. (…) Asta
modernismul se define[te operele postmoderne se dezvolt` în America anilor afirma]ie care rupe cu tradi]ia noului pe care Harold înseamn` c` o perioad` trebuie perceput` în termeni
nu ca o contesta]ie a mod- ’60: adic` – [i faptul acesta e capital – departe de Rosenberg a crezut c` o poate formula ca defini]ie a de continuitate [i discontinuitate în acela[i timp, cele
ernului, ci ca o contesta]ie sfîr[itul secolului [i de virtualitatea sa milenarist` [i modernismului, numit de el modernitate8: „Astfel, dou` perspective fiind complementare [i par]iale“12.
amitului modernist. apocaliptic`, în timpul unei faze de echilibru politic [i preeminen]a actual` a postmodernismului, dac` Derapajul este aici patent. Postmodernismul nu
de cre[tere economic`, departe deci de orice perspec- totu[i ea exist`, nu implic` supozi]ia c` ideile [i insti- mai este o epoc`, ci privire aruncat` asupra Istoriei.
tiv` a declinului. Nu este acesta singurul motiv, dar nu tu]iile trecutului au încetat s` fasoneze prezentul“9. Hassan refuz` s` o considere ca teleologie, care, de alt-
e de mirare c` prefixul post- a semnificat atît de pu]in Dar [i aici aceast` precau]ie oratoric` determin`, în- fel, marcheaz` marile texte ale modernismului, acelea
„sfîr[it“ în elaborarea american` a conceptului de post- trucîtva, o schimbare de epistem`, pentru c` istoria nu ale lui Hegel [i Marx în primul rînd. Refuzul rupturii,
modern. Termenul iese din preistorie în critica arhi- mai este v`zut` ca progres. Odat` luate aceste al sfîr[itului, al începutului este, a[adar, dac` privim
tecturii [i, de aici, începe s` primeasc` semnifica]iile precau]ii, Hassan citeaz` o list` lung` de nume [i au- mai îndeaproape, o ruptur`. Postmodernul, în acest
actuale. Arhitec]ii postmoderni voiau s` manifeste o tori care în]elege s` schi]eze pragmatic [i inductiv con- caz, este mai pu]in o condi]ie, cît o con[tiin]` – [i mai
ruptur` cu „revolu]ia continu`“ [i s` promoveze drep- ceptul de postmodernism. Reiau o parte din aceste precis o con[tiin]` a Istoriei, f`r` început, f`r` sfîr[it.
tul la un eclectism radical, care nu [i-ar refuza aluzii la nume c`ci aceast` list` este semnificativ` pentru Con[tiin]a schimb`rii este deci cea care s-a schimbat.
trecut. Ei ar vrea s` rup` cu academismul, cu moder- neîn]elegerea transatlantic` ap`rut` la începutul Particularitatea postmodernismului nu este aceea de a
nul pe care-l putem numi modernism. Începînd din anilor 1980. În domeniul gîndirii, Hassan îi citeaz` pe fi delegitimat concep]ia istoriei moderne, ci de a-i
aceast` clip`, elaborarea termenului [i a realit`]ilor pe Derrida, Lyotard, Foucault, Lacan, Deleuze, Marcuse, suprapune un model antitetic încercînd nu o sintez`,
care se presupune c` le desemneaz` este de o ambigui- Baudrillard, Habermas, Barthes, Kristeva, iar în dome- pentru c` ea ar fi imposibil`, ci o coprezen]`. Hassan
tate nebun`. S` rupi cu ruptura, iat` o idee aproape niul artistic pe Merce Cunningham, Meredith Monk, conchide situînd postmodernismul ca una din etapele
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
13
tradi]iei noului al`turi de avangardism [i modernism. modernist. Noul [i revolu]ia semnific` amîndou` în- s-o în]elegem pe aceea mai veche care este a noastr`.
Tradi]ie a noului pe care postmodernismul o contest` toarcerea la tradi]ie. Acest discurs este conservator în Ruptura, sfîr[itul, începuturile succesive sînt astfel
din interior. În]elegem astfel c` tentativa de teo- mod explicit. El este una dintre fe]ele postmoder- o virtualitate a modernit`]ii care nu mai e atît de vizi-
retizare nord-american` a postmodernismului a fost nismului, pentru c` proclam` sfîr[itul modernit`]ii. bil` în prezentul occidental. Acesta este un fapt.
prea mult [i nedrept caricaturizat`, chiar dac` poate Mai exist` una, promodernist`, tehnologizant`, cultu- Proclama]ia noului e un pic mai evident`, dar f`r`
criticat`. ralist`, care se las` surprins` ca supramodernitate. aceast` ortodoxie pe care vîrsta eroic` a modernismu-
Dup` Meschonnic exist`, cum spunea Lyotard, dou` lui o presupunea. Asta-i tot. Ajung aceste constat`ri
Întoarcerea în Fran]a postmodernuri: „unul, cel întotdeauna-mai-departe, pentru a legitima o atare disput` terminologic` [i a
CRONICA IDEILOR
cel`lalt subiacent, sînt-peste-tot sau niciodat` suficient na[te opozi]ii atît de tran[ante? Spre deosebire de
Pentru a aborda ultima perioad`, aceea a întoarcerii de în urm`. Amîndou` se diferen]iaz` prin criticile Meschonnic, cred c` da. Deznod`mîntul reprezent`rii
în Fran]a, ar trebui s` evoc mai multe lucruri, pe care aduse modernit`]ii“15. Aceasta permite ajungerea la moderniste a modernit`]ii justific` aceast` încercare
m` voi mul]umi doar s` le men]ionez. În primul rînd, urm`toarea defini]ie: „Paradoxul este c` adversarii de a-l gîndi. {i, dup` cum se [tie, numirea serve[te
[i contrar a ceea ce se poate crede, propunerile lui Ihab modernit`]ii [i ap`r`torii ei practic` o aceea[i metod`, gîndirii. Dar un deznod`mînt nu e definitiv – el
Hassan [i ale postmoderni[tilor americani n-au r`mas al c`rei efect este de a ambiguiza no]iunea de moderni- anun]` mai pu]in sfîr[itul, cît rezolvarea unei situa]ii
f`r` ecou în Fran]a. Prima incursiune editorial` care tate. Ceea ce poate ]ine loc de defini]ie în mod provizo- date. Postmodern, f`r` cratim`, înseamn` pentru mine
profit` de aceste teorii în Fran]a dateaz` din 1977, cu riu: este postmodern`, oricare ar fi scopul ei, favorabil suspendarea [i deplasarea contemporane revendic`rii
ocazia numerelor 71-73 ale revistei Tel Quel intitulate sau ostil, ambiguizarea modernit`]ii“16. Iar aceast` am- rupturii, a noului [i a avangardismului în gîndirea
„Statele Unite“13. Faptul c` aceasta are loc în ultima biguizare vine probabil dintr-o prea mare bog`]ie se- artei occidentale.
mare revist` francez` de avangard` nu este mantic` a prefixului post-, care înseamn` în acela[i
întîmpl`tor [i dovede[te, pe plan teoretic [i uman, c` timp ruptur`, continuitate [i repeti]ie“17. Traducere de Alexandru Matei
postmodernismul nu anun]` în afirma]iile sale gene-
rale sfîr[itul modernismului. 1977 este, de altfel, un an Ce se întîmpl` ast`zi? Dou`zeci de ani mai încolo, l
capital în via]a intelectual` francez`, pentru c` e anul termenii dezbaterii au evoluat oare? În aparen]`, 1 Lionel Ruffel, Le Dénouement, Verdier, colec]ia „Chaoïd“,
în care apare Barbaria cu chip uman, care, prin reac]ia ei proclama]iile de ruptur` sau foarte puternicele efecte 2005.
antimodernist`, condamn` dinainte o ipotetic` de grup par s` fi disp`rut din spa]iul literar [i artistic 2 Bernard-Henri Lévy, La Barbarie à visage humain, Paris,
supravie]uire a modelului teoretic american pe solul occidental. {i înc`, aceast` constatare e formulat` Grasset & Fasquelle, 1977. Barbaria cu chip uman, trad. Irina
francez. Leg`tura dintre gîndirea francez` post-struc- foarte simplist: ea afirm` o abstrac]ie, pentru c` dansul B`descu, Bucure[ti, Humanitas, 1992, colec]ia „Societatea
turalist` – mai ales operele lui Derrida, Deleuze, Fou- contemporan, de pild`, mai ales în Belgia, [i benzile civil`“ (n. trad.).
cault, Lacan [i Baudrillard – [i postmodernismul ame- desenate, în Fran]a, uzeaz` de strategii avangardiste 3 Alain Badiou, Abrégé de métapolitique, Seuil, „L’ordre
rican devine într-adev`r atît de puternic` în deceniile animate de dorin]a rupturii. Presupunînd îns` c` philosophique“, 1998, p. 141.
1970-1980, încît condamnarea french theory în Fran]a aceast` orbire ar fi adev`rat`, putem vedea în ea alt 4 Este vorba despre aluzia la moartea artei proclamat` de
împiedic` orice p`trundere a teoriilor postmoderne sens decît unul sociologic? Efectele de grup, efectele de Hegel (n. trad.).
americane. {i, invers, aceast` nou` condamnare a post- manifest au voca]ia de a construi un spa]iu artistic al 5 Pentru primul, operele studiate erau cele ale lui Pierre
modernismului american antreneaz` o discreditare [i recunoa[terii. N-ar trebui s` trecem dincolo de aceast` Guyotat, Valère Novarina, Olivier Rolin [i Antoine Volodine.
mai puternic` a french theory. percep]ie, care nu este lipsit` de importan]`. Dar ob- Pentru cel de-al doilea, operele apar]ineau lui: Jean Echenoz,
Neîn]elegerea cedeaz` locul cîmpului de lupt` [i se serva]ia ne informeaz` asupra unui punct important: Jean-Philippe Toussaint, Christian Gailly, Eric Chevillard,
[tie c` în Fran]a, global vorbind, teoriile sfîr[itului [i avangardismul e departe de a fi singura form` de Christian Oster et Marie Redonnet. În limba român` a ap`rut,
ale declinului formulate de noii filozofi sînt cele care subiectivitate [i de istoricitate modern`. Ea este rece- dup` 1990, cîte o traducere din Olivier Rolin (Ultimul port, Trei,
s-au impus, m`car mediatic. siv`. Poate reap`rea, în alte p`r]i. Ea a definit o subiec- 2003), Jean Echenoz (Lac, Babel, 1992) [i Jean-Philippe Tous-
Dac` încerc s` rezum ceea ce se întîmpl` la în- tivitate modern` care a înflorit în secolul al XX-lea în saint (Sala de baie, Unu, 1991) (n. trad.).
ceputul anilor 1980 – [i îmi închipui caracterul pu]in Europa occidental`, apoi în Statele Unite. Dar chiar 6 Aluzie la lucrarea omonim` a sociologului Gilles Lipovet-
ridicol al frazei care urmeaz` –, postmoderni antimo- de-a curmezi[ul întregii lumi, în afara spa]iului occi- sky (1983), adeptul unei postmodernit`]i anemice, indiferente,
derni[ti se lupt` feroce cu moderni postmoderni avînd dental, ast`zi înc`, [i poate în mod mai masiv ca „nedureroase“ (n. trad.).
ca miz` îns`[i postmodernitatea. Decalajul original alt`dat`, scriitori, arti[ti, gînditori g`sesc în subiectivi- 7 Ihab Hasan, The Dismemberment of Orpheus: Toward a Post-
continu` [i, de aceast` dat`, Fran]a se afl` cu zece ani tatea avangardist` o modalitate de aprehendare a modern Literature, Oxford University Press, New York, 1971. O a
înaintea Statelor Unite. C`ci ceea ce se întîmpl` în- prezentului. Ei tr`iesc la Shanghai, la New Delhi, la doua edi]ie ad`ugit` a ap`rut la University of Wisconsin Press,
cepînd cu 1977 este o lupt` între „tineri“ care-[i spun Rio, la Teheran, dup` ce New York, a[a cum anun]a Madison, 1982. Întrebuin]ez aceast` a doua edi]ie care cuprinde
„noi“ [i care profetizeaz` sfîr[itul [i declinul titlul unei c`r]i, ar fi furat ideea de art` modern`18. postfa]a.
„b`trînilor“, care nu pretind nimic, dar aspir` la nou [i Poate c` ei vor comite din nou eroarea de a crede c` 8 Harold Rosenberg, Tradition of the New, Horizon Press,
vor s` cucereasc` viitorul. Aceast` lupt` prefigureaz` modernitatea [i ruptura, modernitatea [i noul sînt 1959.
ceea ce în SUA, zece ani mai tîrziu, va fi cunoscut sinonime. Dar eroarea lor va fi suficient`, într-un 9 „Thus the prevalence of postmodernism today, if indeed it
printr-o expresie tulbur`toare pentru orice istoric al cadru istoric mai larg [i mai pu]in localizat, s` ne fac` prevails, does not suggest that ideas or institutions of the past
ideilor: „revolu]ia conservatoare“. Se-n]elege, miza va cease to shape the present“, Ihab Hassan, The Dismemberment of
fi devenit semantic` [i, începînd din acest moment, nu Orpheus, op. cit., p. 259.
mai putem întrebuin]a cuvintele „modern“ [i „post- 10 „The word postmodernism (…) evokes what it wishes to
modern“ în Fran]a. A vorbi despre prezent înseamn` surpass or supress, modernism itself“, ibid., p. 263.
s` iei pozi]ie, în sensul politic al termenului. 11 „Thus some critics mean by postmodernism what others
O carte care, dup` mine, a [tiut s`-[i fac` drum call avant-gardism or even neo-avant-gardism, while still others
printre aceste semnifica]ii, s` le clarifice, propunînd o would call the same phenomenon simply modernism. (…) Mo-
abordare a lor conving`toare, este Modernité Modernité dernism and postmodernism are not separated by an Iron
de Henri Meschonnic, asupra c`reia m` voi opri pen- Curtain or Chinese Wall ; for history is a palimpsest, and cul-
tru a conchide. Conving`toare pentru c` analizeaz` ture is permeable to time past, time present, and time future“,
confuzia semantic` ce define[te prezentul cultural. ibid., p. 264.
Meritul lui Meschonnic este c` [i-a dat seama c` 12 „We are all, I suspect, a little Victorian, Modern, and Post-
reac]iile promoderniste [i antimoderniste proveneau modern at once. (…) This means that a period (…) must be per-
dintr-o aceea[i incomprehensiune a modernit`]ii ceived in terms both of continuity and discontinuity, the two
înse[i. Mai mult, c` ele erau mult mai înrudite decît perspectives being complementary and partial“, ibid., p. 264.
credeau. Teza lui e cunoscut`: analizele contemporane 13 Tel Quel, „Etats-Unis“, n° 71-73, Paris, Seuil, 1977.
propun în general o istorie a artei care se na[te dintr-o 14 Henri Meschonnic, Modernité Modernité, Verdier, 1988,
turi [i sfîr[ituri, ceea ce modernitatea nu este. Mo- 17“Nu înseamn` numai dup`. Dup` poate implica [i conti-
dernismul, da, ca o radicalizare excesiv` a modernit`]ii nuitatea [i ruptura. Dar dac` este vorba despre continuitate, de
în fenomenul rupturii. Pe aceast` neîn]elegere origi- ce un prefix [i un cuvînt nou? În mod obiectiv, el separ`, f`r` a
nal` se vor construi, pe cele dou` maluri ale Atlanticu- reu[i îns`, semantic, s` se deta[eze de ceea ce separ`. Întors
lui, discursurile postmoderne anti- [i pro-moderniste. c`tre ruptur` [i continuitate în acela[i timp. O ruptur`
Pentru c` modernitatea este mers înainte, ruptur`, adev`rat` î[i g`se[te un nume al ei. R`mîne, a[adar, o continui-
nou, atunci discursul anti-modernist preconizeaz` în- tate [i linearitate în acest post-. A rupe, în mitul rupturii moder-
toarceri [i, ne spune Meschonnic, „acest apel la în- nit`]ii, este gestul modern prin excelen]`. Pentru a rupe cu
toarcerea în trecut este inversul mitului avangardei“14. modernul, postmodernul trebuie s` repete modernul“, ibid.,
Ironia este c` noul (în sintagma „noii filozofi“) [i sub- p. 221.
stantivul „revolu]ie“ (în „revolu]ie conservatoare“) au 18 Serge Guibaut, How New York Stole the Idea of Modern
Comunismul
ASIA CONTEMPORAN~
\n Tibet
o EUGEN CIURTIN o
L
A 9 octombrie 2006, republica
comunist` Coreea de Nord [i-a
testat în premier` armele nu-
cleare. De ani, deja, instabili-
tatea s-a standardizat în Irak:
ororile, macabrul pur iau aerul c` sunt
necesara genuflexiune oriental` a
oric`rui buletin de [tiri, un fel de mete-
orologie a masacrului. Rareori în istoria
Vienei au trenat atât de nelini[titor
dosare precum cel nuclear al Iranului
islamist. Orientul Apropiat [i Mijlociu
î[i prelungesc ades instabilit`]ile mult
dincolo de frontierele originii unui
conflict. Dincolo de lumea puterilor nu-
cleare [i dincoace de lumea teroris-
melor, din imaginea contemporan` a
Asiei lipse[te – mai ales la noi, dar deloc
doar la noi – un element: Tibetul. {i co-
munismul, care l-a luat prizonier de o
i jum`tate de secol. Fa]` de Tibet [i co-
Pe claviatura ap`r`rii munismul chinez, aten]ia colectiv`
drepturilor omului – minim` pare mereu drenabil`. {tim
sincopat`, câteodat`, poate bine, unii dintre noi, ce s-a întâm-
dizarmonic –, problema plat [i continu` s` se întâmple, [i totu[i
tibetan` e mai mult ce [tim e o form` – malign` – de uitare.
decât o problem` de E uitare mai ales pentru c` elementele Palatul Potala din Lhasa mai are trecut? Mao, Deng Xiaoping [i Jiang Zemin îi promit viitorul (fotografie L. Paradise, 2001)
digita]ie [i velocit`]i precau]iei necesare [i celelalte, ale
corecte. Compara]ii ele- la[it`]ilor deghizate, nu se pot reuni minut.) Guénon a fost în Shambhala. Un provincie a Chinei. Recomandarea di- platoul tibetan a cunoscut o depresie is-
mentare livreaz` sar- într-o singur` mul]ime. Înc` încurca]i yak, eventual. Da, [i ceaiuri. rect` a Chinei [i recomandarea tacit` a toric` de o gravitate f`r` precedent.
casm: asocia]iile inter- în pu]in`tatea straturilor ferme pe care Conferen]iaz` Dalai Lama? Dar pe Brad tuturor celorlal]i e de a-l încadra (chiar Resim]it de la dep`rtare ca magic, Ti-
na]ionale pentru drep- le-a c`p`tat postcomunismul la noi, am Pitt l-ai v`zut? Pe verso e o mandala care ]i [i geografic mutilat) ca „Regiune Au- betul buddhist a n`scut un realism
turile animalelor sunt uitat cu totul ce înseamn` comunism la se potrive[te. – Aceea[i, foarte scurt`. Pro- tonom` a Tibetului“ din republica co- magic incredibil, ca în portretul acelui
mai bine luate în prezent, [i din nefericire chiar la viitor. gramul nostru e mâine foarte înc`rcat. De munist` chinez`. „Buddha viu“ întâlnit cândva de Os-
seam`, mai respectate, E un fapt la fel de îndep`rtat precum Ti- netrimis. Într-o povestire din 1988, numit` sendowski: un „vieillard aveugle et
a[adar mai eficiente betul. De[i un 1989 sângeros a existat Doar paradoxul global al Tibetului Alerg`torul tibetan [i publicat` în Perga- ivrogne écoutant un air banal de
decât cele care sus]in mai ales acolo. ar merita o concizie asem`n`toare: al mentul diafan. Ultimele povestiri, Culianu gramophone, ou donnant à ses servi-
independen]a Tibetului. XIV-lea Dalai Lama prime[te în 1989 imagina destinul unui mesager care teurs une secousse électrique avec sa
Adnot`ri la o carte po[tal` Premiul Nobel pentru pace. Dar Tibetul memoreaz` un secret terifiant [i alearg` dynamo“1. Treptat, magia pare a se fi
[i un catehism comunist nu e recunoscut ca entitate geopolitic` f`r` oprire, aceasta fiind [i defini]ia lui. desprins de tibetani [i c`l`tore[te mai
independent` de nici unul din statele E sigur c` nu o carte po[tal`. Cum degrab` în Occident (desigur c` [i la
Pentru cei mai mul]i dintre noi, Ti- lumii. Nici guvernul tibetan din exil. Al spunea un tibetanist, pare mai mult Hollywood), realismul fiind abandonat
betul e atât de unitar [i pasabil încât în- XIV-lea Dalai Lama poate primi cea mai decât incongruu c` buddhismul, care a escaladei campaniilor de „educa]ie pa-
cape pe o carte po[tal`. {i, ca [i ea, acest înalt` decora]ie civil` oferit` de Statele vorbit [i vizualizat atât de des „ve- triotic`“ comunist`. „Acoperi[ul lumii“
m`runt rezumat pestri] poart` promi- Unite (Congressional Gold Medal of hicule“ ale eliber`rii, care cunoa[te e m`cinat de directive leniniste, dar
siunea fantasmatic` a dep`rt`rii. – Hi- Honor) în s`pt`mâna în care chiar [i în rotirea acelor moulins à prière [i circum- prea pu]inora le pas`. Aici a intervenit
malaya. Acoperi[ul lumii. Mun]i. Venera- România sunt raportate masacre îm- ambula]iunea, nu a cunoscut ro]ile un caz de o precizie stranie: o carte care
bili [i venera]i. Z`pezile sunt eterne (schiul potriva refugia]ilor tibetani, la frontiera decât târziu, în secolul al XX-lea, [i mai se întreab` dac` Le Tibet est-il chinois? O
nu poate fi creat din nimic). Buddhism. cu Nepalul. Posibilitatea de a vorbi de- ales ca elemente ale agresiunii comu- încercare unic`, într-o foarte vast` lite-
Mân`stiri, desigur. (Ceva ezoteric, ceva spre Tibet în sensul istoriei recente e niste. Br`zdat de tancuri [i apoi de ratur` recent`2 în care, ca [i magia [i re-
bun pentru a fi profund în urm`torul mai mult decât delicat`. El nu e decât o roti]ele „revolu]iei culturale“ maoiste, alismul, tibetanistica [i Tibetul p`reau
ASIA CONTEMPORAN~
cate referitoare la Tibet – pe care îl con-
sider` al s`u a[a cum îl consider` „eli- Pe claviatura ap`r`rii drepturilor
berat pacific“ –, comunitatea omului – sincopat`, câteodat`,
tibetani[tilor occidentali îi r`spunde dizarmonic –, problema tibetan` e mai
într-o carte din care rezult`, foarte docu- mult decât o problem` de digita]ie [i ve-
mentat, c` preten]iile [i descrierile co- locit`]i corecte. Compara]ii elementare
muniste sunt false [i iluzorii. Dac` Ti- livreaz` sarcasm: asocia]iile
betul nu e independent, iar China nu interna]ionale pentru drepturile ani-
poate fi, în privin]a sa, obiectiv`, malelor sunt mai bine luate în seam`,
r`spunsul cel mai adecvat afluxului de mai respectate, a[adar mai eficiente
pamflete propagandistice oficiale – în- decât cele care sus]in independen]a Ti-
tâmpinat pasiv aproape pretutindeni – betului.
nu putea avea decât doi parametri: inde- Studiul tibetanei de c`tre tibetani a
penden]a [i obiectivitatea. Nu cred c` avut, în [colile întregii „Regiuni Au-
exist` o juste]e mai armonioas` între tonome“, zeci de ani, de suferit din pri-
orientali[ti decât cea ilustrat` magnific cina suprapunerilor cu chineza, limba
de tibetani[tii care au luat la timp în se- prioritar` în administra]ia local` [i în
rios propaganda comunist` [i au vrut raporturile cu Beijingul, precum [i din
s`-i contrapun` o replic` implacabil`. imposibilitatea de a impune un bi-
Antagonismul dintre ceea ce face China lingvism veritabil, în pofida recrut`rilor
cu acest breviar al falsific`rii [i modul sinofone masive. Tibetana se poate
în care reac]ioneaz` o comunitate înv`]a în ciclul primar, dar nu se mai
[tiin]ific` interna]ional` a ajuns, pentru poate continua în gimnaziu. Nu se mai
o dat`, perfect simetric. Tibetani[tii poate relua public, de acum, nici m`car
(unii dintre ei [i sinologi) au afirmat-o la Universitatea din Lhasa, iar manua-
r`spicat: a te preocupa de soarta Tibetu- lele, a[a cum erau, au început s` fie re-
lui nu presupune o raliere la politica scrise din nou, pentru a purga ultimele
celui de-al paisprezecelea Dalai Lama, referin]e la religie sau, cum se spune în
nici la politica propriu-zis` a guvernu- jargonul oficial, la „supersti]iile feu-
lui tibetan din exil, el însu[i un ele- dale“. China’s Tibet, o revist` chinez` ex-
ment, doar, al ecua]iei. Nu presupune, primând pozi]ia oficialit`]ilor, afirm`
desigur, nici a ataca China, în genere. c` rezultatele recens`mântului din
Orice sinofobie ar fi foarte regretabil`. 1990 depistau aproape 50% de anal-
Ap`rut` în 1968 [i beneficiind de reedi- fabe]i la tibetanii în vârst` de peste 15
t`ri [i aduceri la zi (ultimele în 1995), ani. Lhasa – dup` Anne-Marie Blondeau
cartea tibetani[tilor David Snellgrove [i – e „un ora[ desfigurat“ (p. 418) de
Hugh E. Richardson e dedicat` unui mul]imea demol`rilor, deplas`rilor de
c`rturar tutelar cu care se confund` is- popula]ii, anihil`rii specificului s`u re-
toria studiului Tibetului de-a lungul se- Ceremoniile Anului Nou la Jokhang, în Lhasa, dup` o fotografie din anii ’40 a tibetanistului Hugh E. Richardson (1905-2000) ligios. Potala, simbolul s`u, e vegheat
colului XX: Giuseppe Tucci. În fapt, e acum de un imens turn al Securit`]ii
chiar pandantul anglofon cel mai O întreag` politic` de stat e discutat` cu ran al Tibetului. O va face Imperiul bri- publice. Se [tie c` tibetanii sunt mari
cunoscut al sintezei lui Blondeau [i Buf- toat` seriozitatea, în contextul istoric tanic, într-un acord eminamente comer- pelerini [i c`l`tori destoinici. Dar
fetrille. Mai nou, Janet Gyatso [i Hanna profund, ob]inând – la timp – con- cial, de deschidere a unor rute de a[ez`rile lor, chiar [i cele mai m`runte,
Havnevik reunesc dimensiunea cluzia: nimic din ceea ce e oficializat de comer] [i a unei noi pie]e, f`r` ca ter- nu mai pot fi p`r`site azi f`r` dobândi-
reprim`rii dintr-o perspectiv` – cea a ti- China în privin]a Tibetului, din 1951 menii acestui protectorat s` poat` rea unui permis chinez. Pelerinajele ti-
betanelor – mult` vreme ignorat`. Sunt încoace, nu se sus]ine. Bro[ura din 1988 justifica ulterioara imagine de sine a betanilor au asigurat secole la rând co-
pu]ine agreg`rile umane care au supor- nu e decât un catehism comunist, în Chinei comuniste. Expedi]ia armat` în eziunea religioas` [i cultural` a întregu-
tat mai viguros decât tibetanii lipsa au- care nu cred decât converti]ii cu sim- Tibet a colonelului Francis Younghus- lui platou, vascularizarea identit`]ii.
todetermin`rii. Claritatea ecoului pu- brie. band are loc în 1904. Doar China comu- Televiziunea tibetan` emite o sear` din
blic e limpede: sunt pu]ine domenii în Câteva elemente ale recapitul`rii: nist` a introdus rozuri peste sânge. Nu
câmpul umanist unde reac]ia de acest 1876 aduce prima recunoa[tere de c`tre era [i nu putea fi vorba, atunci sau în
tip e la fel de salutar`, prob`, oportun`. o putere occidental` a Chinei ca suze- 1951-1959, de „indignarea poporului
chinez“ care „cere armatei s` elibereze
Tibetul de sub imperiali[ti“. Retorica
puterii – China ca stat plurietnic (de
totdeauna) – e demistificat`: avem de-a
face doar cu un imperiu comunist.
Cl`dit în anii ’50 de Mao Zedong (peste
dou`zeci de ani probabil cel pu]in locul
11 la „Mari chinezi“), apoi de Deng Xi-
aoping (atunci adjunct responsabil cu
invadarea Tibetului), cu recuzita „Re-
volu]iei culturale“. 1989 a fost un an cri-
tic [i pentru tibetani. În martie, trei zile
de manifesta]ii care n-au mai putut
aniversa pa[nic patruzeci de ani de
„eliberare“ [i promisiunea viitorului ra-
dios au fost anihilate. În locul oric`rei
forme de declin al comunismului, ti-
betanii [i-au atras în bloc sanc]iunile
legii mar]iale, în func]iune timp de
treisprezece luni, pentru prima [i singu-
ra dat` declarate pe teritoriul Republicii
Populare Chineze. Tibetanii Tibetului
sunt „separati[ti“ ai Chinei. Frica de
consecin]ele oric`rui contact cu Occi-
dentul a luat expresii bizare: [ase
mode[ti profesori de englez` – care C`tre Asiae pars: reprezentarea Tibetului [i a misiunii „tibetano-serafice“ la Orazio della Penna,
Triumful "Armatei populare de eliberare": rezisten]a tibetan` a fost înfrânt` (fotografie din 1951, st`teau de mult` vreme, cu acte în Missio Apostolica Thibetano-Seraphica, Das ist: Neue durch Päbstlichen Gewalt in dem Großen
colec]ia Samten G. Karmay, CNRS, Paris) regul`, în Tibet – au aflat despre mani- Thibetanischen Reich von denen P.P. Capucineren aufgerichtete Mission, München, 1740.
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
16
dou` în limba tibetan`, îns` un hazard drepturile omului nu sunt respectate de pân` la urm`, s` consideri c` un geno- pare a trona deja deasupra tuturor
tipic întrerupe curentul tocmai atunci. vreme ce organismele interna]ionale cid te plictise[te. Oricum, nu e defel formelor de globalizare, cu o suverani-
Explica]ia comunist` c` faptul s-ar dato- cele mai influente nu-[i permit nici sigur c` situa]ia totdeauna delicat` a tate deja monstruoas`. Antidoturile
ra supraconsumului de energie elec- m`car s` le discute. O simpl` geopoliticii noastre ne imunizeaz` pe sunt îns` la fel de prezente, în chiar soli-
ASIA CONTEMPORAN~
tric` din respectivele seri conduce, în informa]ie necesar`, neutr`, cât se poate totdeauna într-un ansamblu de p`reri daritatea silen]ioas` a victimelor.
fond, la aceea[i imposibilitate de a as- de obiectiv`: Hu Jintao e fostul secretar care nu mai are de ce s` fie atent la Alerg`torul tibetan, cel care transmite
cunde realit`]ile: dup` o jum`tate de al Partidului Comunist al Regiunii Au- analogii. Oare „azi“ înseamn` s` nu [tii c` „ro]ile sunt aici“, care [tie c` lumea
secol, chinezii nu sunt accepta]i în tonome a Tibetului, „cel care a reprimat mai nimic despre vreo dou` sute de ]`ri sa se va pr`bu[i, poate fi de fapt întâlnit
Tibet. Atunci când nu poate desfide di- manifesta]iile [i a impus legea mar]ial` contemporane [i despre tot atâtea im- cu u[urin]`. Oricine ar trebui s` se des-
rect eviden]ele, guvernul comunist în Tibet în 1989“ (p. 422). perii moarte? Fire[te, nombrilist [i ste- copere, dup` genocidurile ultimului
fondeaz` un „Comitet pentru dirijarea Când, în 1987, Dalai Lama [i-a ril, am recuperat chestiunea printr-o secol, întrucâtva solidar. A[adar
buddhismului tibetan“, care avea s` se prezentat în sfâr[it punctul de vedere în singur` permutare: nimeni nu [tie unde armean. Evreu. Tibetan.
ocupe cu „trasarea directivelor în fa]a Congresului american, propunând suntem noi. {i institu]iile, [i personalit`-
Regiunea Autonom` a Tibetului [i în un plan de pace în cinci puncte, ocazie ]ile noastre culturale ar trebui s` [tie c` l
provinciile Quighai, Gansu, Sichuan [i cu care f`cuse câteva concesii dramatice pragul de mediatizare al culturii ti- 1 Ferdinand Ossendowski, Bêtes, hommes et
Yunnan“, având [i rolul de a „înt`ri puterii de ocupa]ie, în aceea[i betane în întregul Occident e – pentru dieux, Paris, Plon, 1924, p. 230.
leg`tura dintre religio[i [i laici“ [i mai s`pt`mân` doi tibetani au fost executa]i culturi care au suportat, timp de secole, 2 O rapid` orientare bibliografic`. Le Tibet
ales de „a-i înv`]a pe c`lug`ri [i adep]ii la Lhasa pe stadion, în fa]a a 14.000 de aceea[i izolare, [i care au fost desfigu- est-il chinois? Réponses à cent questions chinoises,
lor s`-[i iubeasc` patria [i s`-i respecte tibetani soma]i s` asiste [i s` ia aminte. rate de acela[i comunism – infinit supe- volumul editat de cele dou` profesoare de la
legile“ (pp. 241-242). Avalokiteśvara s` Represalii la fel simptomatice au existat rior, [i c` acesta, în chip poate misterios, École Pratique des Hautes Études cu concursul
binevoiasc` a participa la [edin]ele lui [i în 1989, pu]in înainte ca Dalai Lama nu s-a bizuit într-atât pe o strategie de celor mai buni speciali[ti interna]ionali, scris
Marx. Mao îi va explica viitorul lui s` primeasc`, la Oslo, Nobelul pentru impunere, cât pe convergen]e. Tenzin într-un stil alert [i echilibrat, se sprijin` par]ial
Buddha Maitreya. pace. Avea s` le discute în cadrul cere- Gyatso a vizitat – cel pu]in o dat` – 70 pe anchetele reunite de Katia Buffetrille [i
Lhasa nu e o capital` în care jur- moniei decern`rii, insistând c` premiul de ]`ri, capitale, cancelarii. A fost pri- Charles Ramble, Tibétains, 1959-1999, quarante
nali[tii se pot exprima. Prin[i de unul nu e al lui, care e un simplu c`lug`r ti- mit, de pild`, de [ase ori în Cehia, ans de colonisation (coll. „Monde“, Paris,
din numeroasele capete ale fantasmei, betan, ci al tuturor acelora care, în numai întâlniri precum cele cu pre[e- Autrement, 2003). Pentru a observa cum
regizorii [i cinefilii pot visa mai departe Tibet, a[teapt` acea zi a independen]ei, dintele Havel ar`tându-ne cât de întins func]ioneaz` înc` religiozitatea tibetan`, se
la miracole tibetane agreabile [i la sce- [i o a[teapt` renun]ând la seduc]iile [i durabil a fost [i a r`mas comunismul poate apela la o parte a tezei Katiei Buffetrille,
narii de un exotism amuzant, îns` luptei politice moderne occidentale secolului XX. Dar – e indubitabil [i tra- Pèlerins, lamas et visionnaires. Sources orales et
rapoartele despre situa]ia din teren nu pentru sus]inerea unor drepturi, gic – diaspora tibetan` a [tiut s`-[i écrites sur le pèlerinages tibétains, Wiener Studi-
îndrept`]esc r`spândirea altei forme no- renun]ând, a[adar, la violen]`, ima- reg`seasc` cu brio tura]ia [i a putut en zur Tibetologie und Buddhismuskunde
torii de u[ur`tate. În fapt – [i aici e miza ginând chiar un district al non-violen]ei transplanta o form` subtil` de Tibet Heft 48, Arbeitskreis für tibetische und bud-
(ahim -
volumului lui Blondeau [i Buffetrille –, . sa ), desp`r]indu-se de tot ce e într-un patrimoniu imaterial comun. dhistische Studien Universität Wien, Wien,
cazul tibetan global reune[te strident [i str`in valorilor religioase ale unei lupte În fond, singura preten]ie tibetan` e 2000, 11+378 pp. Pân` acum, cea mai bun` is-
letal stadii ale comunismului [i postco- politice, în întreaga Asie [i lume de aceea, str`veche, a edictului în piatr` torie recent` a exploziei buddhismului tibetan
munismului asiatic încât alura comen- dup` Gandhi – pe care Tenzin Gyatso îl din fa]a templului Jokhang (Lhasa): „ti- în Occident ([i mai ales în Statele Unite) în ra-
tariilor e cea a unei autopsii preventive. consider` marele predecesor. betanii vor tr`i ferici]i în marea ]ar` a port cu emigra]ia tibetan` e cartea mult discu-
i Dup` 11 septembrie 2001, guvernul Tibetului, iar chinezii vor tr`i ferici]i în tat` a lui Donald S. Lopez, jr., Prisoners of
Drama succesului lui chinez [i-a afirmat rapid alierea la lupta Amnezie [i genocid: marea ]ar` a Chinei“. Dar formula Shangri-La. Tibetan Buddhism and the West,
Marx în ultimul secol e antiterorist`, ad`ugând pe loc c` î[i va „ro]ile sunt aici“ aceasta simpl` a fost contrazis` de atâ- Chicago-London, University of Chicago Press,
c` a prins în ]`ri de intensifica vigilen]a fa]` de propriii s`i tea ori în cele dou`sprezece veacuri de 1998, 1999, tradus` în francez` de Nathalie
dimensiunea unui conti- „terori[ti“, anume „separati[tii uiguri“ [i Drama succesului lui Marx în ulti- când m`soar` deraierile politice, iar azi Münter Guiu (Fascination tibétaine: Du boud-
nent [i c` multe din cele „clica lui Dalai Lama“. Amnesty Inter- mul secol e c` a prins în ]`ri de dimen- e abolit`. Cu acea perfid` voin]` cu care dhisme, de l’Occident), cu o prefa]` de Katia Buf-
mai populate state ale national avea s` noteze c` m`surile au siunea unui continent [i c` multe din comunismul [tie s` desfid` memoria [i fetrille (Paris, Autrement, 2003). Pornind de la
lumii pot selec]iona devenit înc` [i mai drastice, soldându-se cele mai populate state ale lumii pot s` o congeleze, schimonosit`, ca Donald Lopez jr. [i trecând printr-o sesiune a
probe uria[e de mar- între altele numai în 2001 cu execu]ia a selec]iona probe uria[e de marxism [i planificare în r`sp`r. Multe i s-au în- American Academy of Religion din 1998, sunt
xism [i comunism, când 2.500 din cei 4.015 condamna]i la comunism, când nu le epitomizeaz` tâmplat acelui secol IX în timpul „Re- utile nuan]`rile lui Charles S. Prebish [i Mar-
nu le epitomizeaz` moarte. În acela[i an, China a câ[tigat durabil, radical [i centralist. Fire[te, volu]iei culturale“, salutat`, cum [tim, tin Baumann (eds.), Westward Dharma: Bud-
durabil, radical [i cen- dreptul de a organiza Jocurile Olimpice dac`, cum [i când situa]ia se va schim- mai degrab` viguros [i în Occident. dhism Beyond Asia, Berkeley: University of Ca-
tralist. din 2008 [i a aderat la Organiza]ia Mon- ba, vom asista negre[it la improvizarea Cum spunea Eliade în 1936, „ge- lifornia Press, 2002. Rela]ia dintre Dalai Lama
dial` a Comer]ului. Sunt extrem de anali[tilor politici, pe acest meridian, ografia e mai important` decât istoria“, [i secundul s`u, Panchen Lama, a fost normal`
pu]ine autorit`]ile care au inclus în precum [i pe toate celelalte. Ei ar putea ceea ce se poate observa foarte bine [i în pân` când politica regional` de care sunt în
agenda lor problema tibetan`. În 2002, cu to]ii afirma c` s-au preocupat de detenta etniilor, [i în cea a indivizilor. mod tradi]ional responsabili împreun` a fost
Statele Unite propuneau Comisiei pen- atâta timp de Tibet, c` au contribuit Geografia trimite totdeauna la mitul lui perturbat` – câteva decenii chiar profund – de
tru Drepturile Omului de la Geneva in- poate la eliminarea unei p`r]i a Anteu. Dar azi, lega]i de o glie a imixtiunea unor interese occidentale [i comu-
cluderea pe ordinea de zi a situa]iei injusti]iei, c` arbitrajul lor a fost autori- judec`]ii pernicioas`, nu mai putem niste, cele din urm` fiind [i cele mai grave.
acestor drepturi în China. F`r` [ans`, de tar, eficient, sim]it. Dar numai asta nu afirma – precum misionarii iezui]i – c` Vezi în acest sens Parshotam Mehra, From
vreme ce Uniunea European` a uitat c` se întâmpl` acum. Nu e timp, nici nu în]elegem nimic din principiul Conflict to Conciliation. Tibetan Polity Revisited. A
le exportase pretutindeni cândva, [i s-a suficient` acuitate. Tibetul poate îns` transmigra]iei, nici tibetanii sau Brief Historical Conspectus of the Dalai Lama-
ab]inut. Nimeni nu poate avea dubii: rapid interveni à la une, oricând. Cost`, chinezii nu se pot refugia înd`r`tul ili- Panchen Lama Standoff, ca. 1904-1989, Asiatis-
zibilit`]ii p`catului originar. {i mai ales che Forschungen Band 148, Wiesbaden, Har-
nu mai putem proceda precum Spen- rassowitz Verlag, 2004, xxiv+192 pp. La noi
gler, care proiecta în morfologie mo- îns`, de la volumenul interbelic al lui C. An-
mentul acestei adolescen]e. Nici proble- tonescu, I. Ro[ca [i P. Cote], un (soi de) manual
ma tibetan` nu mai face parte din alt` despre Continentul care se de[teapt` (Bucure[ti,
lume, cum nici orientalistica din alte Casa {coalelor, 1943), sau de la Asia imens` [i
culturi. Dac` alte secole au produs tragic` a lui Mario Apellius (Craiova, Editura
Aha[veri, ultima jum`tate ne-a prezen- Scrisul Românesc, 1942), nu dispunem decât
tat am`nun]it figura (inclusiv pre- de compila]ii cert binevenite, dar insuficiente,
miat`!) a Tibetanului R`t`citor, care nu precum cea a lui Sorin Mitu, Istoria Asiei mo-
are înd`r`tul lui nici m`car umbra mi- derne, de la marile descoperiri geografice la primul
tului. Migra]ia transversal` care e r`zboi mondial, cuvânt înainte de Camil
conatural` buddhismului tibetan s-a Mure[an, Bucure[ti, Grupul editorial Corint,
transformat rapid [i, dup` unii, ire- colec]ia „Istorie universal`. Microsinteze“ (vol.
versibil în statistica deplas`rilor de 59), coordonat` de {erban Papacostea, 2003,
popula]ii. De la transmigrare la în- 190 pp. (doar câteva pagini despre Tibet). De-
noirea la fel de delicat` a unor spre literatura tibetanist` recent`, Shambhala,
pa[apoarte mai bune, conturul tibeta- Tibetul accesibil (pân` la trivializare) [i Ti-
nului [i-a p`strat omogenitatea. Si- betul interdic]iei (dincoace de gnoze sincretice
nistrul palmares al sfârtec`rii arunc` în [i tradi]ionalisme felurite), am scris, de pild`,
aer acea uitare vioaie, lipsit` pân` [i de în Observator cultural (nr. 66 din iunie 2001).
cele mai elementare inhibi]ii. O în- j
De[i regulile monastice îl interzic, autoritatea chinez` a pres`rat biliardul pe str`zile Regiunii Autonome a Tibetului creng`tur` interminabil` [i vorace de
(fotografie Katia Buffetrille, 1992) tipuri ale uit`rii [i aboliri ale aten]iei
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
18
Filozofia
ca act de credin]`
o SORIN LAVRIC o
ESEU
U
N cuvînt ne spune însutit mai pu]in decît
poate el s` ne sugereze. Adev`rul acesta
nu poate fi demonstrat logic, ci doar pre-
sim]it psihologic. Sau dac` totu[i poate fi
demonstrat, el ar cere un [ir atît de lung [i
plictisitor de piruete teoretice, încît cititorul, obosit de
atîta b`tut apa în piu`, ar da pagina c`utînd un articol
mai atr`g`tor. Tocmai de aceea nici o urm` de teorie
nu va fi de g`sit în rîndurile ce urmeaz`, iar dovada
cea mai bun` c` teoria este în genere inutil` st` în
aceea c` cititorul a început deja s` în]eleag` despre ce
este vorba chiar mai înainte ca eu s` fi pornit la con-
struirea vreunei teorii. {i pentru c` deja intuie[te unde
bat cuvintele mele, tocmai de aceea mintea lui
confirm` valabilitatea titlului aflat în capul rîndurilor
acestora: filozofia, departe de a fi o activitate ra]ional`
[i logic`, este prin excelen]` un act de credin]`.
Un fenomen de care am auzit cu to]ii [i pe care
ne-am obi[nuit s`-l privim ca pe un semn al
ciud`]eniei inexplicabile a psihicului uman este cel pe
care medicii îl numesc fenomenul placebo. Înf`]i[at cît
mai succint cu putin]`, acest fenomen ne spune
urm`toarele: asupra unor pacien]i c`rora li se sugerea-
z` c` o substan]` poate avea un efect benefic în cazul
unei anumite suferin]e, acea substan]` chiar ajunge s`
aib` un asemenea efect – [i asta în ciuda am`nuntului
înm`rmuritor c` în compozi]ia acelei substan]e nu
exist` nici o urm` de principiu farmaceutic, darmite
vreun ingredient care, chipurile, ar putea provoca toc-
mai efectul a[teptat. {i totu[i efectul apare, [i pacien]ii
sunt mul]umi]i c` în sfîr[it cineva le-a g`sit un leac
pentru boala lor. Recuno[tin]a lor e pe m`sura spe-
ran]elor pe care [i le-au pus în mirabilul remediu [i ar
fi o impruden]` cras` dac`, vrînd s` le luminezi
min]ile, le-ai spune c` totul se m`rgine[te la un
fenomen de amplificare psihic` al c`rui punct de ple-
care a stat într-o subtil` sugestie terapeutic`. Nu, nu
trebuie s` le spui c` au preluat o insinuare [i apoi au
dezvoltat-o în imagina]ia lor în chip independent, nevoia de a sc`pa de plictiseala provocat` de literele cauzalit`]ii psihologice în virtutea c`reia ceea ce p`rea
pîn` au alunecat în cercul vicios al autosugestiei psi- moarte ale unui text inert. Dimpotriv`, va citi textul ecou e de fapt cauza lucrului pe care îl credeai cauza
hice. Nu, nu trebuie s` le spui asta, altminteri li s-ar repede [i cu aten]ia absorbit`, pricepîndu-l dintr-o dat` ecoului. {i a[a cum Diavolul nu poate face r`u decît
spulbera n`dejdile [i li s-ar pr`bu[i orizontul [i f`r` nici un efort, ba chiar putînd s` sar` peste rîn- celor care cred în el, tot a[a frumuse]ea femeii nu
a[tept`rilor, ba chiar ar ajunge s` te du[m`neasc` din duri f`r` riscul de a pierde ceva din în]elesul lui, [i asta poate tulbura decît mintea celui care o dore[te, cum [i
cauza senin`t`]ii cu care i-ai supus, asemenea cobailor fiindc` dorin]a ner`bd`toare de a afla cît mai repede puterea politic` nu poate fi eficient` decît asupra celor
docili [i creduli, unui experiment de manipulare psi- de ce este filozofia un act de credin]` este înso]it` de care cred în utilitatea ei.
hic`. presim]irea c` filozofia chiar este un act de credin]`, Dar s` lu`m un caz privilegiat, pe cel al evangheli-
Apoi, nici cititorului nu trebuie s` i se spun` c`, ceea ce înseamn` c` cititorul împ`rt`[e[te acela[i fun- ilor. Dac` evangheliile sunt citite literar, cu aten]ia
prin chiar primele cuvinte cu care am început textul, dal intuitiv cu autorul acestor rînduri. Complicitatea filologic` a unui om care nutre[te convingerea c` are
[i anume cele prin care afirmam c` un cuvînt nu ne s-a ivit, iar restul este o chestiune de am`nun]ire a sub ochi ni[te simple crea]ii omene[ti, atunci mai
spune decît o f`rîm` din ceea ce tot el ne poate sugera, nuan]elor. mult decît aticismul sec ce caracterizeaz` asprimea
tocmai prin aceste cuvinte i-am deschis poarta suges- Asupra noastr` nu au efect decît lucrurile în care lapidar` a cuvintelor evanghelice nu vei putea sesiza.
tiei. El a intrat pe pîrtia unui gînd pe care îl intuie[te, credem cu adev`rat, tot a[a cum influen]` asupra Asta dac` nu î]i sar în ochi contradic]iile inerente ver-
îns` f`r` s` poat` spune prea bine în ce const` acesta. Iar min]ii noastre nu au decît acei oameni de a c`ror au- siunilor sinoptice [i simplitatea uneori infantil` a ex-
cînd presim]i c` autorul are dreptate chiar dac` nu ]i-a toritate nu ne îndoim. {i tot a[a în cazul c`r]ilor care presiilor de care se face uz în ele. Dac` îns` acelea[i
adus nici un argument în sprijinul ideii lui, se cheam` ne-au marcat existen]a. În aceast` privin]`, nu e nici o evanghelii sunt citite cu un ochi de credincios, a[adar
c` aten]ia ta a fost prins` în cîmpul unei complicit`]i deosebire între modul în care ne raport`m la Dum- cu aten]ia hipnotic` a celui care vede în ele nu opera
afective gra]ie c`reia autosugestia începe s` lucreze de nezeu [i felul în care citim o carte, [i asta deoarece unor oameni, ci expresia frust` a cuvîntului dum-
la sine, f`r` ca autorul s` mai fie nevoit s` depun` un credin]a este o tr`ire prin care lucrul în care credem nezeiesc, atunci evangheliile sunt capitale, texte
prea mare efort pentru a te convinge de adev`rul cap`t` puterea de a ne înrîuri. Credin]a e actul prin cutremur`toare ce î]i dau înfiorarea adev`rului reve-
spuselor tale. Pur [i simplu îi dai dreptate cu de la tine care fiin]a în care credem are putin]a de a ne influen]a. lat. Lectura lor te întoarce pe dos [i ajungi s` le sila-
putere – [i asta în ciuda eviden]elor ra]ionale care î]i E ca atunci cînd tr`ie[ti un sentiment cu încredin]area bise[ti în [oapt` la lumina sc`zut` a veiozei,
[optesc c` dreptatea vine dinspre tine spre cuvintele c` el nu este decît ecoul obligatoriu a ceva ce vine din tremurînd de emo]ie în fa]a uria[ei f`g`duin]e de mis-
textului, [i nu invers. Credin]a a fost declan[at`, iar de afara ta, cînd de fapt, dac` stai s` te gînde[ti mai bine, ter ce r`zbate din rîndurile lor.
acum încolo nu trebuie decît s-o la[i s` se desf`[oare. î]i dai seama c` el, ecoul, a fost cauza lucrului venit
De acum încolo cititorul nu va mai da pagina din din afar`, [i nu invers. Pe scurt, se petrece o inversare a l pag. 20
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
20
l Ei bine, acela[i lucru se întîmpl` cu c`r]ile de seama „sufletului“ sau a „psihicului“, ar însemna s`-mi
filozofie, [i asta cu atît mai mult cu cît acum avem de-a încalc jur`mîntul intuitiv. De aceea, starea sufleteasc`
face cu ni[te texte de o abstrac]iune maxim`, a c`ror nu e nimic altceva decît o stare fantasmatic`. Acestei
lips` de con]inut intuitiv nu î]i poate isca nici o st`ri îi pot spune la fel de bine stare de spirit sau dis-
reprezentare imediat` în imagina]ie. Citindu-le, te pozi]ie l`untric`, cum tot a[a o pot numi tonus psihic
sim]i parc` desprins de realitate [i încerci în van s` sta- sau oricum altcumva. Nu atît sinonimele acestea au
bile[ti vreo leg`tur` între lumea în care te mi[ti zilnic însemn`tate, cît faptul c` starea desemnat` prin ele se
[i aerul rarefiat al unor sintagme care, dac` nu sunt caracterizeaz` printr-o uria[` promisiune ce r`zbate
de-a dreptul ininteligibile, sunt cel mai adesea obscure. din fundalul ei intuitiv. În cazul filozofiei, ceea ce
{i totu[i, atunci cînd ochii sunt însufle]i]i de o r`zbate literalmente din imagina]ia noastr` este o
credin]` ce precede deschiderea c`r]ii, întîlnirea cu uria[` promisiune de mister, putere [i seduc]ie.
rîndurile textului declan[eaz` exact acela[i tip de Înf`]i[ate dintr-o dat` [i pe nepus` mas`, aceste
fenomen ca cel pe care l-am întîlnit în cazul evanghe- trei dimensiuni ale st`rii fantasmatice nu pot s` nu
liilor sau al medicamentelor placebo. Tu institui stîrneasc` nedumerirea. C`ci ce leg`tur` poate fi între
lumea c`r]ii [i tot tu îi conferi autoritate, ridicîndu-i filozofie [i mister? Sau între filozofie [i putere. Sau,
apoftegmele la rangul unor adev`ruri sibilinice [i culmea, între filozofie [i seduc]ie. R`spunsul franc [i
irefutabile. direct este c`, în tot ce are ea mai intim, filozofia î[i
S` lu`m, de pild`, cazul Fenomenologiei spiritului a trage farmecul din mister, putere [i seduc]ie. Acolo
lui Hegel sau pe cel al Metafizicii lui Aristotel. Dac` lec- unde misterul piere, filozofia [i-a ie[it de mult din
ESEU
tura lor nu este însufle]it` de o credin]` aprioric` în drepturi, cum, tot a[a, acolo unde puterea a sleit,
autoritatea acestor texte, atunci rîndurile lor î]i vor filozofia a fost coborît` în bern`. Cît despre seduc]ie, e
suna în toat` goliciunea searb`d` a nonsensului lor. destul s` spun c` actul filozof`rii î[i trage for]a din
Fenomenologia ]i s-ar p`rea o încîlceal` de sofisme ili- acea prealabil` seduc]ie mental` prin care, în sufletul
zibile, iar Metafizica ai categorisi-o drept un monu- nostru, ia na[tere credin]a. Credin]a, tocmai acea
ment de plictico[enii fade, neputînd pentru nimic în credin]` despre care am vorbit în primele paragrafe ale
lume s` în]elegi cum de enormit`]ile obscure ale lui acestui eseu, este rezultatul unei seduc]ii mentale de
Hegel se mai bucur` ast`zi de interes, cum nu ai putea tip fantasmatic. Suntem robii propriei noastre imagi-
pricepe nici de ce o carte atît de tern` [i insipid` ca cea na]ii, iar zeii c`rora ne închin`m înl`untrul fantas-
aristotelic` poate fi considerat` punctul de origine al melor noastre sunt misterul, puterea [i seduc]ia. În ei
metafizicii europene. Explica]ia e simpl`: asemenea în]elesul direct al unui cuvînt are importan]`, ci cîm- credem [i tot lor le d`ruim autoritatea secret` a
texte declan[eaz` în cititor o suit` de fantasme care nu pul afectiv pe care acel cuvînt îl poate isca în imagi- dorin]elor noastre. {i pentru c` credem în ei, tot ei au
provin din texte, ci tocmai din imagina]ia aflat` în na]ia cititorului. De pild`, din punct de vedere al deno- asupra noastr` cel mai puternic efect. Cine posed`
spatele ochilor care le citesc. Textele acestea sunt doar ta]iei cuvintelor lui Hegel, mori[ca sofismelor la care misterul, acela are puterea, iar cine are puterea exer-
prilejul imagina]iei, nu [i cauza ei. Ele sunt doar cata- se preteaz` dialecticianul anuleaz` orice posibilitate cit` o irezistibil` for]` de seduc]ie asupra oamenilor.
lizatorul imagina]iei, fermentul unei reac]ii fantas- de a-i depista vreo referin]` ferm` în aceast` lume; în Ce sunt evangheliile dac` nu un exemplu de text care,
matice care s-ar putea desf`[ura foarte bine chiar [i în schimb, din punctul de vedere al conota]iilor pe care prin promisiunea de mister [i putere pe care o isc` în
lipsa lecturii unor asemenea c`r]i. Dac` totu[i ele sunt obscuritatea cuvintelor sale le poate stîrni în mintea imagina]ia noastr`, exercit` asupra min]ii noastre o
preferate în locul altora, este pentru c` autoritatea cu noastr`, neam]ul poate fi citit cu aceea[i ardoare cu seduc]ie frizînd fascina]ia?
care tradi]ia le înveste[te printr-un act ini]ial de care un credincios silabise[te cutremurat literele Ei bine, misterul, puterea [i seduc]ia sunt cele trei
credin]` colectiv` le confer` putin]a de a exercita evanghelice. variabile din a c`ror convergen]` ia na[tere cîmpul
asupra imagina]iei noastre cel mai puternic efect A gîndi înseamn` cu prec`dere a-]i imagina, iar a fantasmatic al erosului uman. Suntem erotici din
placebo. citi un text filozofic înseamn` a-i folosi litera ca pre- cre[tet pîn` în t`lpi, [i asta pentru c` ne dorim mis-
i Dac` ceea ce spun este adev`rat, atunci de aici de- text pentru declan[area unei fantezii care ajunge s` se terul, tînjim dup` putere [i ne place seduc]ia. Iar fun-
Ei bine, misterul, pu- curg dou` consecin]e vitale pentru tema rîndurilor de desprind` cu totul de literele aflate sub ochii cititoru- dalul intuitiv al acestor variabile reprezint` tocmai
terea [i seduc]ia sunt fa]`: mai întîi, c` ceea ce se afl` în fa]a noastr` nu coin- lui. Iat` de ce litera textului din fa]a cititorului nu co- terenul premorbid al actului de credin]`. Spun „teren
cele trei variabile din a cide niciodat` cu ceea ce se afl` înaintea ochilor no[tri. incide niciodat` cu ce se afl` înaintea ochilor lui, [i premorbid“ ca s` nu spun „condi]ie de posibilitate“, ex-
c`ror convergen]` ia Altfel spus, nimeni nu tr`ie[te cu ochii lipi]i de reali- anume fantasmele aflate în mintea lui. Cu alte cu- presie inept` a unei tautologii de prost-gust. Condi]ie
na[tere cîmpul fantas- tate. Noi nu vedem niciodat` realitatea de-a dreptul, ci vinte, înaintea ochilor no[tri plutesc imaginile pe care de posibilitate este un pleonasm jalnic [i aiuritor, pe
matic al erosului uman. o privim mereu prin prisma reprezent`rilor pe care le mintea ni le pl`smuie[te, [i tocmai de aceea între reali- care numai autoritatea seduc`toare a tradi]iei ne
Suntem erotici din avem în minte în privin]a ei. Noi nu citim niciodat` tatea din fa]a noastr` [i fantasma dinaintea ochilor ispite[te s`-l credem în continuare. De pild`, cînd m`
cre[tet pîn` în t`lpi, [i un text în chip nemijlocit, ci îl interpret`m întotdeau- no[tri se interpune liziera desp`r]itoare a imagina]iei întreb care sunt condi]iile de apari]ie a unui lucru se
asta pentru c` ne dorim na prin prisma fantasmelor pe care mintea noastr` le creatoare. Iat` de ce ochii no[tri, atunci cînd privesc re- subîn]elege c` m` gîndesc la acele condi]ii care fac ca
misterul, tînjim dup` avea chiar mai înainte de a ne apleca asupra textului. alitatea, sunt ghida]i de ceilal]i ochi, cei ai min]ii. Ei acel lucru s` fie posibil. Iar dac` acum m` întreb
putere [i ne place Dac` nu ar fi a[a, atunci nimeni nu ar mai sim]i sunt sediul fantasmelor [i tot ei sunt scopul lecturilor asupra condi]iei de posibilitate a acelui lucru nu fac
seduc]ia. Iar fundalul nevoia s` citeasc` vreodat` o carte. filozofice. decît s` învîrt cuvinte într-o piruet` repetitiv` al c`rei
intuitiv al acestor vari- A doua consecin]` a acestui adev`r este c` volu- Termenul de fantasm` nu trebuie s` ne sperie. El efect retoric nu poate s` plac` decît neaveni]ilor sau
abile reprezint` tocmai mele de filozofie reprezint` acel gen de texte care, în trebuie luat în sensul cel mai banal cu putin]`. Fantas- snobilor. O expresie mai inutilizabil` [i mai falacioas`
terenul premorbid al loc s` ne transmit` informa]ii, ne declan[eaz` st`ri ma e o reprezentare a min]ii, un cadru intuitiv, acel cu greu s-ar fi putut g`si, de aceea o las în plata Dom-
actului de credin]`. fantasmatice. Oricine este cît de cît familiarizat cu psi- ceva pe care fiecare îl vede înaintea lui atunci cînd nului [i în locul ei o prefer pe cea de teren premorbid.
hologia unui cititor de filozofie [tie c`, în cazul lui, lec- închide ochii. Spuneam ceva mai sus c` textele {i asta pentru c` ea are un iz patologic care surprinde
tura nu înseamn` studiu lucid f`cut în numele in- filozofice nu transmit informa]ii, ci declan[eaz` st`ri întocmai ru[inea cu care filozofii î[i ascund fantas-
struc]iei intelectuale, ci retr`irea unui ritual afectiv a suflete[ti. Expresia de „stare sufleteasc`“ e tot ce poate mele. Dac` a[ renun]a la ea, mi-a[ reprima bucuria
c`rui principal` tr`s`tur` st` în credin]a aprioric` cu fi mai vag [i mai nemul]umitor, iar a continua s` o r`ut`cioas` de a mai ar`ta înc` o dat` cît` abstrac]iune
care te raportezi la autoritatea unui text. F`r` o aseme- folosesc f`r` a c`uta s`-i prind conturul înseamn` a patologic` acoper` bog`]ia intuitiv` a fiin]ei noastre
nea credin]`, cititorul nu ar putea citi nici m`car o l`sa p`mîntul intui]iilor s`-mi fug` de sub picioare. fantasmatice.
dat` de la un cap la altul melasa textelor filozofice, în- Or, miza acestui eseu este s` m` mi[c mereu în Dar s` mai înaint`m înc` un pas. Spuneam c` un
torcîndu-le spatele [i tr`ind cu dezam`girea c`, în afar` t`rîmul intui]iilor, ferindu-m` cu orice pre] de ab- text filozofic declan[eaz` în imagina]ia noastr` o stare
de monotonia doct` a unor abera]ii specioase, nimic strac]iunile docte. Numai a[a cititorul va sim]i c` aici sufleteasc` pe care o putem defini foarte bine ca stare
nu e de g`sit în ele. În schimb, animat de credin]a în nu i se joac` o fest` [i c`, în locul unei parade snoabe fantasmatic`. Ceea ce e surprinz`tor este c` aici afectul
autoritatea indubitabil` a textelor tradi]ionale, de artificii lingvistice, aici i se serve[te, în form` brut`, e pus în rela]ie cu imagina]ia. De fapt nu e nimic sur-
r`bdarea lui poate atinge pragul sisific al unui ritual materialul zilnic al gîndurilor sale. Între noi fie spus, prinz`tor, ci este modul firesc în care orice om î[i
interminabil. Un asemenea om oficiaz` o repeti]ie tot ce e brut e bun, fiindc` e intuitiv, în schimb tot ce e simte propriile reprezent`ri. Orice fantasm` treze[te
sacr`, încredin]at c` parcurgerea marilor texte ale prelucrat filologic e r`u, fiindc` e abstract. Iar un sentiment, iar acest sentiment e chiar gradul de
omenirii îi va spori substan]a gîndirii [i îi va mijloci abstrac]iunea e cel`lalt nume pe care Diavolul lumii adeziune sufleteasc` cu care ne ata[`m de imaginile ce
cunoa[terea unor adev`ruri uitate. În realitate, ele nu moderne îl poart` ascuns în pîntece. E îndeajuns s` ne populeaz` creierul. Sentimentul acesta de comuni-
fac decît s`-i stîrneasc` o imagina]ie al c`rei cîmp de spun c` o femeie m-a p`r`sit doar pentru c` îi vor- une cu propriile fantasme este chiar credin]a. În con-
efervescen]` fantasmatic` d` textului o semnifica]ie beam în pilde abstracte, [i de atunci mi-am jurat c` cluzie, to]i suntem credincio[i chiar f`r` s` o [tim. Iar
pe care litera lui nu o con]ine defel. nici un cearc`n de abstrac]iune nu-mi va mai adumbri dac` acum încep s` descriu cu ajutorul cuvintelor
{i a[a se face c` ceea ce textul spune prin litera lui vreodat` pupila intuitiv`. Diavolul mi-a ucis iubirea, reprezent`rile din capul meu, ceea ce va rezulta se
e incomparabil mai pu]in decît poate el s` sugereze. iar acum îl ucid eu pe el. nume[te teorie. Cu alte cuvinte, am o reprezentare,
Orice sugerare are efect numai în prezen]a unei imagi- Cea mai la îndemîn` defini]ie a st`rii suflete[ti e reprezentarea e înso]it` de un sentiment, [i aceea[i
na]ii bogate. Sau, folosind termeni ceva mai tehnici, cea care se bazeaz` pe intui]iile cititorului. Dac` nu a[ reprezentare, dac` o descriu prin cuvinte, d` na[tere
denota]ia unui cuvînt nu înseamn` mai nimic pe proceda a[a, prin înaintare din intui]ie în intui]ie, [i teoriei. Teoria nu este decît expresia discursiv` a unor
lîng` conota]ia lui. Asta înseamn` c`, în filozofie, nu m-a[ l`sa în schimb furat de specula]ii etimologice pe intui]ii ini]iale.
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
21
Intui]ie, sentiment, teorie, iat` cele trei elemente noastre cele mai banale. doctrine st` în gradul de promisiune ce r`zbate din
ale gîndirii oric`rui om. Lor le mai pot spune, respec- În concluzie, fantasma este esen]a vie]ii noastre fantasmele pe care ]i le poate declan[a. Cu cît
tînd ordinea: viziune, credin]` [i doctrin`. Sau: fan- suflete[ti. Iar cînd spun „esen]`“, s` nu cread` cineva f`g`duin]a ei este mai mare, cu atît subjugarea
tasm`, tr`irea ei, conceptul ei. În mintea oric`rui om c` voi c`dea în capcana etimologiilor tradi]ionale. Nu, min]ilor omene[ti este mai irezistibil`. Toate marile
din aceast` lume întîlnim, într-o form` mai precar` mai bine mi-a[ mu[ca limba decît s` fac o asemenea religii [i toate sistemele filozofice care au f`cut epoc`
sau mai confuz`, m`nunchiul acestor trei elemente. {i gre[eal`. Ar fi o înc`lcare a leg`mîntului meu intuitiv în istoria omenirii nu [i-au datorat succesul unei
ca s` m` întorc la r`fuiala mea cu abstrac]iunile, mize- dac` a[ începe acum s` bat cîmpii pe seama unor con- pretinse infailibilit`]i a demonstra]iilor lor concep-
ria c`r]ilor de filozofie este c` în paginile lor nu în- cepte ca ousia, quidditas, „ce este“-le [i alte asemenea ca- tuale, ci puterii lor de fascina]ie intuitiv`. Îndr`gim
tîlne[ti decît unul din cele trei elemente: teoria dis- davre filologice. Nu, esen]a nu mai poate fi folosit` azi numai acele teorii care corespund fantasmelor noas-
cursiv`. În schimb, intui]ia [i sentimentul au fost decît în accep]iunea ei farmaceutic`. Da, spun bine tre, [i orice fantasm` care ne d`ruie[te o mare promi-
[terse din catastiful paginilor lor, iar motivul acestei ceea ce spun: numai semnifica]ia farmaceutic` a aces- siune l`untric` devine un articol de credin]`. Iar crezul
escamot`ri, dac` e s`-l spunem pe [leau, este vanitatea: tui cuvînt îl mai poate salva de discreditarea funest` pe care îl rostim în biseric` nu se deosebe[te decît în
un filozof care ar da frîu liber intui]iilor [i senti- pe care secole de specula]ie filologic` au a[ternut-o form` de cursurile pe care le audiem în amfiteatrele
mentelor sale [i-ar pierde prestigiul de oracol al con- peste el. Esen]a este principiul activ prin care ceva are facult`]ilor de filozofie: ambele reprezint` forma dis-
DEZBATERI
ceptelor sale abstracte. Ar fi un degenerat, un apostat un efect dinainte [tiut. A[a cum în orice medicament cursiv` pe care o cap`t` încînt`toarele noastre fan-
ridicîndu-se împotriva propriei bresle, un tr`d`tor care exist` un principiu activ, adic` o substan]` de baz` tasme interioare.
a îndr`znit s` încalce regula de fier a oric`rei secte care produce un efect terapeutic testat experimental, Încheind, toat` poliloghia acestor rînduri poate fi
filozofice: ascunderea intui]iilor în spatele conceptelor tot a[a fantasma este acel principiu activ al c`rei efect rezumat` în dou` fraze: credin]a noastr` în textele
abstracte. asupra min]ii noastre poart` numele de credin]`. {i tot tradi]iei d` na[tere unor fantasme a c`ror expresie dis-
Ce înseamn` asta? C` filozofia nu este nimic altce- astfel, a[a cum în orice medicament substan]a de baz` cursiv` este propria noastr` teorie despre lume. Dac`
va decît arta de a-]i ascunde fantasmele în spatele unui este amestecat` cu o serie de excipien]i f`r` de care ea acum l`s`m la vedere numai teoria, în timp ce fantas-
limbaj cît mai abstract cu putin]`. {i mai înseamn` nu ar putea fi asimilat` [i metabolizat` de organism, ma [i sentimentul le trecem sub t`cere, ceea ce facem
ceva: c` filozofii au o duplicitate constitu]ional` pe tot a[a, în cazul fantasmei, cîmpul ei intuitiv are parte se nume[te filozofie. j
care o folosesc ca strategie de scriere a propriilor c`r]i. de acei excipien]i de care am vorbit pîn` acum tot tim-
Î[i trec sub t`cere intui]iile [i sentimentele, punîndu-[i pul: misterul, puterea [i seduc]ia, al`turi de distinc]ia
masca unei gîndiri a c`rei profunzime este dovedit` de obligatorie între ceea ce exist` în fa]a ochilor [i ceea ce
chiar abstrac]iunile cu care î[i chinuie cititorii. C`ci ce se afl` înaintea lor, [i în plus al`turi de diferen]a între
e abstract nu poate fi decît profund, cînd de fapt ceea ceea ce spune un cuvînt [i ceea ce poate sugera el.
ce e abstract nu e cu nimic mai profund decît intui]iile În fine, puterea de contagiune sufleteasc` a unei
Noica [i politica
împ`c`rii
o LAURA PAMFIL o
O cauz` printre altele: nate. În spe]`, voi încerca s` r`spund câtorva întreb`ri nul „tinerei genera]ii“, Mircea Vulc`nescu4 – ar trebui
patima pentru România pe care mi le-au putut suscita articolul lui Gabriel Li- s` numim acest motor intern care a antrenat o în-
iceanu2 [i alte texte ce au tatonat anterior acest teren treag` genera]ie în degringolada legionar`. Mi[carea ei
În num`rul din luna septembrie al revistei Idei în delicat. pare s` corespund` întru totul cuvintelor lui Barrès:
dialog, Gabriel Liiceanu a readus în aten]ia publicului M` întreb a[adar: rezultat` din peisajul complex al „Dac` o genera]ie n-ar începe prin a-[i dori altceva
controversatul subiect al atitudinii noiciene la r`spân- perioadei interbelice, poate explica singur` „pasiunea decât ceea ce prime[te, ar însemna c`-[i recunoa[te ea
tia dintre legionarism [i regimul totalitar, oferind o disperat`“ pentru România în egal` m`sur` angaja- îns`[i, prin aceasta, inutilitatea de a tr`i!“ Chestiunea
posibil` variant` de în]elegere a ceea ce a fost numit mentul legionar al unora [i pasivitatea altora în fa]a este, a[adar cel pu]in interesant` [i credem c` merit`
uneori, mai mult sau mai pu]in pripit, „colaborarea“ regimului comunist? Nu cumva în în]elegerea „de- nuan]at`.
lui Noica cu puterea comunist`. Tema, f`r` îndoial` raierilor politice“ ale acestora trebuie s` lu`m în con-
important`, a stârnit nu de pu]ine ori afecte fur- siderare [i al]i factori? Ce trebuie s` în]elegem de fapt Mistica exalt`rii
tunoase, invitând cel mai adesea la excese [i convulsii prin aceast` formul`, invocat` de Cioran cu exaltarea versus echilibrul spiritual
jurnalistice, [i nu la cercet`ri judicioase. Replicile care tân`rului exponen]ial pentru o genera]ie ivit` în mar-
au curs în urma acestui articol – cea a lui Ion Vianu, ginea r`zboiului, r`zboi ce a presupus ca peste tot în „Cu ce zestre biografic` venea Noica la întâlnirea
aducând în discu]ie, printre alte documente, scrisoarea lume „sacrificarea individului pe altarul scopurilor cu Securitatea?“, se întreab` Gabriel Liiceanu în arti-
adresat` de Noica profesorului s`u Tudor Vianu la 28 colective, mai mult sau mai pu]in împ`rt`[ite“3, [i colul amintit. R`spunsul, dac` am în]eles bine, este: cu
septembrie 1953, [i cea a Laurei T. Ilea, interogându-se c`utând „cu orice pre]“ ie[irea din relativismul gene- acea „pasiune disperat`“, „patim` de-o via]`“ pentru
asupra condi]iilor de instituire a unei instan]e morale1 ra]iilor anterioare? Are în vedere aceast` formul` o ]ar`, care i-a determinat pe Cioran, Eliade [i Noica s`
– par s` invite îns` la o altfel de în]elegere a acestor unitate teritorial`? Sau puritate etnic`? Sau exprim` adere la fanatismul misticii revolverului din Mi[carea
probleme, mai apropiat` de documentele epocii [i tendin]a de a construi o limb` [i o crea]ie cult` care s` Legionar` [i care avea s`-i marcheze pe to]i trei, în ]ar`
poate tocmai de aceea mai principial`. {i pentru c` reziste vremurilor? Toate la un loc? În sfâr[it, pot fi sau în afara ei, „pentru restul vie]ii“.
apelul la umilitatea surselor scrise s-a dovedit pân` în]ele[i cu aceea[i m`sur`, sub eticheta „pasiunii dis- S` ne oprim întâi la gestul ader`rii: se na[te oare el
acum singurul capabil s` valideze acest tip de discurs, perate“ pentru ]ar`, Eliade, Noica [i Cioran, cum pare la to]i cei trei interbelici cita]i sub zodia impulsivit`]ii
v` propun în cele ce urmeaz` s` urm`rim acela[i par- s` sugereze articolul lui Gabriel Liiceanu [i alte texte presupuse de un afect asumat ca excesiv? Recunosc c`
curs din perspectiva unei schi]e istorice care, oprin- anterioare? Poate nu atât abstract` „iubire de ]ar`“, cât mi-a fost imposibil s` g`sesc, chiar [i în vechile arti-
du-se asupra altor surse decât cele citate de obicei, par „sete de absolut“ [i dorin]` de a o rupe cu ceea ce i-au cole legionare ale filosofului de la P`ltini[, declara]iile
s` arunce o altfel de lumin` asupra faptelor chestio- dat genera]iile anterioare – cum o atest` [i teoreticia- fanatic juvenile ale unui Eliade („Corneliu Codreanu a
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
22
f`cut din mine un fanatic român“) sau ale unui Cioran spune ceva despre influen]a sub care intrat filosoful în cu C. Floru cursurile universitare ale lui Nae Ionescu,
„(…) s-a întâmplat s` fac o pasiune pentru ]ara mea; o fantasma legionar`, iar mai apoi în anii României to- Noica manifest` acela[i scepticism în privin]a calit`]ii
pasiune disperat`, agresiv`, din care nu exista sc`pare talitare. lor [i înclin`, în r`sp`rul acribiei filologice vulc`nes-
[i care m-a h`r]uit ani de-a rândul“). Ce scrie la rândul M`rturia fostului coleg de liceu [i prietenul s`u ciene, s` le publice pe toate 14 „a[a cum erau“13. La
s`u Noica în pledoaria din 1940, de pild`, intitulat` de-o via]` Ar[avir Acterian pare s` infirme eventualul cap`tul acestor lucruri, e aproape cert c` Noica, de[i re-
L`muriri pentru o Românie legionar`? Îl entuziasmeaz` interes al lui Noica pentru cursurile ]inute de magis- cuno[tea alura carismatic` a mentorului genera]iei, nu
„jur`mântul de s`r`cie [i severitate pe care îl cere trul genera]iei: „Când uneori îl întâlneam pe cori- a fost un admirator al acestuia [i nu a intrat nici în le-
elitelor C`pitanul“ [i promisiunea Legiunii de a înnoi doarele Universit`]ii unde m` strecuram din când în gionarism, nici în înghe]ul comunist sub imperativele
România veche, cea care nu mai tr`ia decât din iner]ie, când ca s` ascult cursul de metafizic` sau logic` al lui acestui model.
c`ci „atunci când nu se înnoie[te, via]a nu mai este cu N.I., eu îl îmbiam s`-l audieze pe acesta m`car din curi-
adev`rat“. Î[i exprim` credin]a potrivit c`reia Mi[carea ozitate. Noica îmi spunea c` acest fel de filosofie nu-l Un posibil model: Mircea Vulc`nescu
Legionar` ar face trecerea de la politic la educativ, de intereseaz`…“8 Refuzul proasp`tului student este uimi-
la o ordine exterioar` la una l`untric`, nemaiputând fi tor dac` ]inem cont de atmosfera de emula]ie din jurul Un „model“ în sensul de „maestru“ care s` vegheze
considerat` în cele din urm` decât o mi[care spiritu- s`u [i de faptul c` ace[tia sunt anii „socratismului pur“ la evolu]ia sa spiritual` e foarte probabil c` Noica nu a
DEZBATERI
al`. A[adar nu fanatism, nu disperarea lui „a face cu ai profesorului, într-un fel cei mai rodnici ani ai peda- avut, a[a cum singur o m`rturise[te undeva. Totu[i,
orice pre]“, ci echilibru spiritual, sensuri formative, gogiei sale, înc` neatins` de aripa faustismului de mai cine are ocazia s` lectureze amintirile sale despre
maturitate deplin` [i, desigur, cu atât mai primej- târziu. Vulc`nescu nu poate s` nu fie frapat de aceast` de-
dioas`. La 6 iunie 1937, fostul student semneaz` în revista clara]ie de afiliere: „Cu to]ii l-am fi ales pe el s` ne
E explicabil`, în lumina acestei diferen]e de atitu- Vremea un articol nea[teptat de virulent, intitulat „Ce reprezinte nu numai în fa]a genera]iilor vechi sau a
dine, aderarea premeditat` a lui Noica la legionarism, înva]` „filosofii“ de la Nae Ionescu“. Aceast` izbucnire str`inilor, dar [i în fa]a oric`rei instan]e [i a Marelui
nu din impulsul care i-a animat pe Eliade [i Cioran, ci de revolt` din partea cump`tatului Noica, îndreptat` Str`in“14. {i mai departe: „Merita s` tr`ie[ti ca s` fii
dintr-un gest anun]at ca programatic semn de protest împotriva unuia dintre cei mai influen]i oameni din Eckermann-ul unui om ca acesta!“ Ce vedea Noica în
fa]` de asasinarea lui Corneliu Codreanu. {i totu[i, ]ar`, este cel pu]in stranie. Ce ar fi avut s`-i repro[eze? Vulc`nescu? Dincolo de natura excep]ional` a univer-
de[i aderent mai degrab` din principiu, e greu de Nici mai mult nici mai pu]in decât preocup`rile („Tre- salismului s`u, incapabil s` se a[eze sub o singur` idee
negat c` Noica ar fi fost, spre deosebire de atâ]ia al]ii, buie s` par` foarte curios multora faptul c` profesorul creatoare [i poate tocmai de aceea – î[i explic` Noica –
surd la cântecul „sirenelor“. Dar cu atât mai inexplica- Nae Ionescu n-a g`sit altceva mai bun de f`cut, în ul- neiubitor de Hegel, acest om îl impresioneaz` prin
bil ni se pare, în acest context, refuzul s`u ini]ial de a timul timp, decât s` scrie la o revist` de critic` teolo- disponibilitatea sa enorm` de a sluji. Faptul c` cineva
se înscrie în Legiune! Acest „copil b`trân“ al tinerei gic`“), faptul c` discut` problema mântuirii sufletului de formatul acesta, capabil de ctitorii reale în cultura
genera]ii, blajin [i cump`tat prin excelen]`, care i-a într-un cotidian („Dac` nu ne în[el`m, domnia sa este superioar` liber` sau angajat` (ca succesor la catedr` al
putut p`rea lui Eugen Ionesco nepreocupat de „grave- întâiul mare gazetar care s` discute astfel de probleme lui Gusti), consimte s` se supun` administrativului,
le probleme care fr`mânt` pe adolescen]i“, rupt deci în într-o foaie zilnic`“), lipsa de discern`mânt cu care se mai cu seam` în domeniul economic, cel atât de orb
chip straniu de curentul epocii, nu avea nimic struc- raporteaz` acesta la tematica aleas`, f`r` delimit`ri ri- fa]` de gratuitatea purei culturi, este calificat de Noica
tural dintr-un excesiv. Iat` cum ilustreaz` Alexandru guroase [i distinc]ii prealabile („Dar profesorului Nae drept „uluitor“, „de necrezut“. „Titanism blajin“
Paleologu aceast` ruptur` de fond între Noica [i Ionescu i se par desigur tare grele chestiunile acestea. nume[te el aceast` supunere superioar` – atât de nece-
colegii s`i de genera]ie: „Noica era mai reticent. Pri- El nu se va m`sura cu ele – ci se va a[eza de-a dreptul sar` în România acelor vremuri – care dezminte atât
etenii îi spuneau: «Vino s`-i vezi, vino s`-i ascul]i, nu în miezul celor ce are de spus“). Nu lipsesc persifl`rile de profund natura enciclopedic` a lui Vulc`nescu
sunt cum credeam noi, ni[te barbari [i ni[te s`lbatici. la adresa sub]iraticei produc]ii ionesciene („Ai citit însu[i [i care îl face nu o dat` pe tân`rul Noica s` se
Nu, sunt oameni cultiva]i, ideali[ti, care viseaz` o tratate groase, cu note [i apendice, [i n-ai dezlegat mai ru[ineze de a fi intrat „atât de adânc în ne-trebnicia
purificare a societ`]ii, prin violen]`, e adev`rat, dar nu nimic. Articola[ul profesorului Nae Ionescu pare c` te cultural`“15. Este, desigur, ispititor [i nu tocmai fals s`
exist` schimbare radical` f`r` lupt` etc.» (…) Noica face s` dezlegi ceva.“) [i aluziile la preferin]a pentru a[ezi aceast` admira]ie la originea „secretariatului cul-
spunea: «Nu, filosofia mea vine de la Descartes [i Kant, traiul bun în defavoarea muncii de intelectual ascetic tural“ pe care îl va practica mai târziu, a tendin]ei de a
nu coincide cu mistica voastr` exaltat`»“5. Rezult` c`, („Nu-i lipse[te nimic, nu-i lipsesc nici m`car mijloa- sluji din margine pentru împlinirea altora, pe care o
de[i prin[i împreun` sub t`v`lugul istoriei, cei trei cele s`-[i tip`reasc` tratatele, pare-se. Dar dac` nu vrea trece în „fi[a clinic`“ a ahoretiei sale. (De aceea ne e [i
gânditori sunt greu de în]eles unitar, în aceast` adezi- s` scrie tratate?“). În sfâr[it, Noica se declar` „revoltat“ greu s` credem, în rând cu Gabriel Liiceanu, c`
une la haosul timpului lor, f`r` a omite unele aspecte de acest gânditor care spune ocazional „ce are el mai proiectele lui Noica se puteau schimba în func]ie de
semnificative. bun de spus“ [i conchide c` acela[i destin marginal pe direc]ia în care b`tea „vântul“ politicii partidului de
De altfel, „pasiunea de-o via]`“ pentru România care îl tr`ie[te în filosofie îl pânde[te pe fostul s`u pro- dup` 1964, hot`rând în noile condi]ii s` produc`,
pare s` necesite amendamente notabile chiar [i în fesor [i în via]a public`. printre altele, o elit` cultural`. Cit`m din articolul
cazul impetuosului Cioran, dac` avem în vedere con- Este perioada deplinei puteri faustice, de „lup vi- domniei sale: „Cu un regim politic care î[i f`cuse o
stat`rile care-[i fac loc în scrisorile adresate lui Noica foros“, a lui Nae Ionescu, în care ispite violente, de la strategie politic` din na]ionalism, «iubirea de ]ar`» a
în anii ’70: „odat` (apartenen]a la o cultur` mic`, nota cea legionar` pân` la cea a distrugerii de destine, îl lui Noica î[i putea g`si acum un nou debu[eu“. Cre-
mea, L.P.) m` f`cea s` suf`r; ast`zi ea e greu de distins încearc` una câte una, f`când s` triumfe geniul amoral dem, dimpotriv`, c` imperativul cre`rii unei elite cul-
de un regret mai mult sau mai pu]in rece“ (Paris, 5 al acestui personaj. Nici m`car generosul Vulc`nescu turale, împreun` cu premisa unui „secretariat cultu-
martie 1970). Sau: „Semin]ie f`r` rost! Il est révolu le nu mai poate trece sub t`cere aceast` pr`bu[ire: „Cita ral“ în scopul form`rii acesteia, era deja înscris în pro-
temps ou une telle constatation me faisait souffrir. Je ne sais câteodat` vorba aceluia[i Nae: «Ne pl`cea s` vedem un gramul s`u spiritualist anun]at înainte de anii 1940 [i
ce qui s’est brisé en moi, mais j’ai perdu tout lien secret avec om c`zând»“, m`rturise[te Noica în Amintiri despre consemnat de Mircea Vulc`nescu.) La fel cum e greu
notre neam…“ „Nu [tiu ce s-a spart în mine, dar am Mircea Vulc`nescu9. Fostul student asist` tulburat la s` nu consta]i în modula]iile române[ti ale lui a fi din
pierdut orice leg`tur` secret` cu neamul nostru“, con- prefacerile demonice ale magistrului genera]iei, în- Sentimentul românesc al fiin]ei influen]e concrete ale
stat` el sfâr[itul irevocabil al „patimii pentru Româ- doindu-se c` ceva pe lumea aceasta l-ar mai fi putut eseului vulc`nescian Dimensiunea româneasc` a exis-
nia“ la 5 ianuarie 1976. pune în ordine, c` s-ar mai fi putut „reface din incredi- ten]ei, f`r` de care Noica m`rturise[te c` n-ar fi scris
Iat` a[adar doar câteva indicii care par s` sugereze bila lui descump`nire“10. Aceea[i „incredibil` des- poate niciodat` Rostirea filosofic` româneasc`16. Pe scurt,
c` o tratare a „cazului Noica“ s-ar cere distins` de cea a cump`nire“ va face s` se scrie pagini uneori stupefiate putem vorbi de o real` influen]` a modelului
lui Eliade [i a lui Cioran. S` coborâm pe firul istoriei, în jurnalele epocii. sacrificial Vulc`nescu. Ce ne spun toate acestea?
aruncând o scurt` privire rela]iei lui Noica cu modelul Cu toate acestea, efervescen]a [i coeziunea climatu-
oficial al tinerei genera]ii: Nae Ionescu. lui filosofic îl vor re]ine pe tân`rul Noica în preajma Activism politic
maestrului r`t`cit. A[a se face c` îl reg`sim în casa pro- versus spiritualism
Nae Ionescu sau fesorului la întoarcerea acestuia din recluziune, ca in-
„incredibila descump`nire“ vitat la obi[nuitele mese din serile de luni, al`turi de Ne spun în primul rând c` Noica, de[i a simpatizat
Mircea Eliade, p`rintele Alecu Popescu, C. Floru, Virgil o vreme cauza legionar`, nu este subsumabil acelei
A urmat Noica sau m`car a admirat în rând cu Bogdan [i Mircea Vulc`nescu, unde tonul discu]iilor îl aripi a tinerei genera]ii cuprinse sub denumirea gene-
ceilal]i modelul lui Nae Ionescu, idolul tinerei gene- d` acesta din urm`, iar to]i ceilal]i, inclusiv amfitri- ric` de „activism prin disperare“17, c`reia i-au c`zut
ra]ii [i ideologul Mi[c`rii Legionare? R`spunsul onul, sunt „figuran]i ferici]i“11. În fa]a unui Nae Iones- victime majoritatea colegilor de genera]ie – între care
obi[nuit este afirmativ. Atât Alexandra Laignel-Lavas- cu „mai stins acum“, intransigen]a înv`]`celului pare Cioran [i Eliade, cita]i în articolul lui Gabriel Liiceanu
tine, a c`rei lucrare a devenit, iat`, „de neevitat“, cât [i îmbunat`, iar moartea acestuia îl va transpune ful- – [i a c`rui între]inere c`dea din plin în îndatoririle
alte medii ce nu îmbr`]i[eaz` pozi]iile tenden]ioase ger`tor în fa]a unei sarcini imense [i a unui viitor tul- ideologice ale magistrului Nae Ionescu. Activismul
ale autoarei6 vorbesc despre „pasiunea comun`“ sau bure. La 16 martie 1940, a doua zi dup` moartea profe- prin disperare, conform tabloului pe care îl face
„fascina]ia“ membrilor tinerei genera]ii fa]` de profe- sorului, îi scrie lui Cioran: „Dar a murit Nae [i asta Vulc`nescu tendin]elor tinerei genera]ii, exprim`
sorul Nae Ionescu, pe care l-au înconjurat cu o fer- schimb` totul (…) când [tiu tot ce are s` r`mân` neros- op]iunea pentru un „evazionism biologic“ al celor mai
voare devo]ional` capabil` s` fac` din acesta un tit, neînchegat, negândit în ce prive[te na]ia asta [i ros- s`n`to[i dintre tineri – s`n`to[i fizic, nu moral, sub-
fenomen f`r` precedent al scenei interbelice turile ei, simt c` chaosul e prea mare ca s` mai în- liniaz` autorul – din „putreziciunea“ României vechi.
române[ti7. Este men]ionat` adesea [i o oarecare reti- târziem aici“. ({i totu[i va întârzia!) Asist` la funeralii Personajul Emilian din romanul lui Eliade Întoarcerea
cen]` a mentorului genera]iei fa]` de Noica, reticen]` cu sentimentul c` marele disp`rut nu [i-a dat m`sura din rai ar ilustra astfel magistral fanatismul [i îndâr-
ce ar motiva [i lipsa lui din lista apropia]ilor casei. nici în cultur`, nici în via]a public`12. Doi ani mai jirea acestora. Astfel, p`trun[i de convingerile lor abso-
Chestiunea nu este lipsit` de importan]`, ea putând târziu, când Vulc`nescu îl invit` s` editeze împreun` lutiste, activi[tii disper`rii nu sunt sedu[i atât de misti-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
23
cismul Mi[c`rii Legionare, cum se poate considera de spus-o direct, e lesne de în]eles. Dar s-o spunem în „(…) într-o zi, dup` o discu]ie cu privire, s` spunem, la
la distan]a unei jum`t`]i de secol, cât de posibilitatea locul lui: tocmai pentru c` fiin]a este maladiv` ea îns`[i [i ierarhiile îngere[ti în opozi]ie cu dialectica hegelian`,
pe care le-o ofer` aceasta de a trece la fapte pe cont pro- admite precarit`]i, Statul ideal este o imposibilitate. Prin ur- ne-a dus într-o odaie al`turat`, a ridicat capacul unui
priu („s` pot lovi în piept o singur` bestie“), cu lipsa de mare, din idealismul noician, platonizant [i hegelizant cuf`r plin cu dosare [i ne-a spus: «Aici sunt toate piese-
omenie [i de discern`mânt a dezn`d`jduitului: mai mult în spirit decât în liter`, cum s-a observat, nu le justificative în procesul ce mi se va face». Avea s`-l
„R`zbunarea decisiv` contra b`trânilor, contra stârpi- decurge câtu[i de pu]in o justificare a totalitarismului! Nu rosteasc` [i el exist`. L-am citit cândva [i am sim]it c`
turilor care au creat un Bucure[ti la[ [i o Românie este locul s-o dezvolt`m aici; s` mai observ`m doar c` admirabila ap`rare pe care, f`cându-[i-o sie, o f`cea de
infam`. (…) Ce-mi pas` dac` ac]iunea mea conduce la istoria, ca loc prevalent al politicii, va fi repudiat` în fapt ]`rii, în rezisten]a fa]` de impactul german, era în
ruin`, la anarhie, la distrugerea frumosului, a binelui, rând cu ea. gol. O [tia [i el“21.
a adev`rului?! Vom crea noi altceva, mai curajos [i mai Bineîn]eles, aceasta nu explic` totul. Care este ati- Noica însu[i nu a l`sat nim`nui în grij` cuf`rul cu
plin…“18 Din motive evidente, Noica nu intr` în tudinea sa fa]` de Occident, ce crede despre „revolu]ia dosare al ap`r`rii sale. Sau dac` l-a l`sat, el nu a fost
aceast` categorie. De altfel, chiar Vulc`nescu îl trece în socialist`“, ce semnifica]ie are gestul de a-l chema pe f`cut public. S` nu fi [tiut c` va veni [i momentul
categoria „istori[tilor prin resemnare“ din care f`cea el Cioran în ]ar`, de ce lipsa ac]iunilor disidente? Înainte acesta? S` fi tr`it cu sentimentul c` în fa]a z`d`rnici-
însu[i parte, adic` a acelei grup`ri care inverseaz` radi- de a încerca s` oferim un r`spuns, s` observ`m c` ilor istoriei o ap`rare, oricât de admirabil`, este „în
DEZBATERI
cal perspectivele activismului disper`rii, protestând Noica însu[i nu [i-a construit niciodat` o ap`rare (ba gol“? Sau s` fi încercat numai s`-[i protejeze apropia]ii,
împotriva imperativului autenticit`]ii [i a utiliz`rii dimpotriv`!). S` mai privim o clip` c`tre ceea ce am cum sugereaz` [i frumoasa pledoarie a lui Ion Vianu?
valorilor ca mijloace de ascensiune politic`, propu- numit „modelul Vulc`nescu“ pentru a sesiza cât de M`rturia lui Nicolae Octavian, cel ce avea s` fie cunos-
nând împotriva acestora o ascez` a vie]ii sociale, un flagrant` este aceast` omisiune pentru vizionarul cut ca „secretarul lui Noica“ – el însu[i cu 15 ani de
refuz al „celor mai buni“ de a parveni politic, punerea Noica. deten]ie politic` la activ – în ultimii 12 ani de via]` ai
lor în slujba altora [i limitarea activit`]ii lor la îm- filosofului petrecu]i la P`ltini[, pare s-o confirme:
plinirea con[tiincioas` a îndatoririlor profesionale. Non-ap`rarea ca alegere „Scrisorile primite, în mare parte, le citeam împreun`,
„Tr`irism“ agonic [i ac]iune cu orice pre] pe de o parte, iar dup` aceea mi le d`dea s` le arunc în foc – nu voia
spiritualism [i spirit de sacrificiu pe de alt` parte. În A[adar: cândva, c`tre zilele tulburi ale lui 1944, s` r`mân` din ele nimic, s` nu încap` cumva în
replic` la acest imperativ al autenticit`]ii, Noica va Mircea Vulc`nescu reunea la Direc]ia V`milor câ]iva mâinile altora [i s` fie compromis` vreo persoan`“22.
spune mai târziu: „Cunoa[te-te pe tine însu]i. Marile reprezentan]i ai „tinerei genera]ii“, printre care Noica Aceast` grij` de a distruge eviden]e pre]ioase, poate
vorbe stupide ale omenirii! Pe cine s` cunosc? Pe mine, [i Alexandru Dragomir, pentru a comenta împreun` salvatoare pentru propriul s`u destin postum, te pune
Smerdiakov, pe mine Stavroghin?“ În miezul acestui
program, Vulc`nescu consemneaz` propunerea
tân`rului Noica: înainte de a produce crea]ie cult`, de
valoare universal`, „genera]ia“ este datoare „s` creeze o
limb`, s` fac` dic]ionare, s` traduc`, s` precizeze pro-
blemele proprii ale mediului (…). Fiecare s`-[i vad`
modest de treab` [i totul are s` fie foarte bine“19.
rat`, for]a istoriei era, mai ales aici, în marginea Orien- mentului legionar nu putea decât s` convin` regimu- exerci]iul libert`]ii, care pentru a avea succes de cauz`
tului, oarb`. Dar fiindc` pentru un spirit cu adev`rat lui. Totu[i, aceasta nu e singura explica]ie posibil` [i trebuie întâi s` înceteze a se mai nega pe sine. Sigur c`
hegelian istoria trebuia în cele din urm` s` ajung` la o poate nici m`car cea adev`rat`. da: „Nu avem nimic de opus comunismului – decât
„sintez`“, tot ce se putea face era s` preg`te[ti terenul, Credincios programului s`u din tinere]e de a crea o valorile europene“27. Dar Europa trebuie s`-[i retrag`
evident cultural, pentru acest moment. limb`, de a face dic]ionare, de a traduce, de a configura în mod fertil apele pe care le-a trimis în lume [i de
problemele mediului, pe scurt de a preg`ti terenul aceea Noica insist`: comunismul nu este un „cancer ce
O opinie cu urm`ri unei crea]ii culte aici, unde totul era de luat de la trebuie extirpat“; comunismul este înc` Europa, iar
cap`t, Noica îi scrie lui Cioran în aceea[i scrisoare din sensurile de aici, expresie a suferin]ei [i a pierderii, nu
Unul dintre documentele gr`itoare în privin]a vi- 1957: „Peste 100 de ani, într-o Europ` desigur unit`, se sunt de expiat, ci de „integrat“ în vederea Europei de
ziunii noiciene asupra „revolu]iei socialiste“ este vor alege în chip firesc 8 sau 10 idiomuri în care s` se „peste 100 de ani“. Europa nu trebuie s` se sperie sau
scrisoarea adresat` lui Cioran în 1957 [i publicat` sub vorbeasc`, iar limba aceasta a noastr`, cu prea târziul s` aduleze aceast` ran` („splendid` utopie a
titlul R`spuns al unui prieten îndep`rtat. Noica o trimite ei, nu va fi printre ele. Limba olandez` va supravie]ui umanit`]ii“, cum i s-a spus în Vest), acest alter ego scan-
în Fran]a cu inten]ia de a o publica, în admirabila poate, dar a noastr` nu: pentru un singur poet mare, dalos al ei care a ap`rut la R`s`rit, ci s` îl îmblânzeasc`
francez` cioranian`, în colec]ia NRF a Editurii Galli- limbile nu supravie]uiesc“. {i pe acela[i ton vizionar [i s` îl subjuge, îndr`zne[te Noica s` spun`.
mard. Cioran îi r`spunde c` a primit-o, dar c` n-o va d` limbii române un r`gaz de 50 de ani în care „spiri-
publica „pentru a nu-i face r`u“23, [i totu[i textul apare tul obiectiv“ al acesteia ar putea, sub presiunea anxi- l
chiar în 1957 în Nouvelle Revue française, fiind republi- et`]ii unei mor]i timpurii, s`-[i g`seasc` în sfâr[it ex- 1 Ion Vianu, „Filosoful [i pretorienii“, [i Laura T. Ilea, „Certi-
cat apoi în volumul Histoire et utopie la Gallimard, în presia „mai adânc` [i mai nea[teptat`“ sau, dim- tudinea ra]ional` [i râsul. Cum poate fi restaurat` «ordinea
1960, 1974, 1977, 1988, 199624. Acest text, pe alocuri potriv`, s` constate c` a trecut degeaba prin istorie. moral` a lumii»“, Idei în dialog, nr. 10 (25), octombrie, 2006.
profund „du[m`nos“ fa]` de regim, a fost unul dintre Câte n-ar fi avut de f`cut aici un stilist de ]inut` ca Cio- 2 Gabriel Liiceanu, „Noica [i Securitatea“, Idei în dialog, nr. 9
„corpurile delicte“ ale procesului din 1960, soldat cu o ran – desigur, Noica se gândea la aceasta! {i ce f`cea el (24), septembrie, 2006.
condamnare la 25 de ani de închisoare. Ce spune în Occident? Cioran însu[i o recunoa[te într-o 3 Mircea Vulc`nescu, „Tendin]ele tinerei genera]ii în dome-
Noica aici? scrisoare: „Am fugit de gura noastr` de raiu pentru c` niul social [i economic“, în: „Tân`ra genera]ie“. Crize vechi în
i Vorbe[te despre „lipsa de loialitate“ a utopiei socia- avea asupra mea un efect dizolvant. Dar, ca s` spun haine noi. Cine sunt [i ce vor tinerii români?, Bucure[ti, Ed. Compa-
Ei bine, acesta este fon- liste, care nu poate ]ine balan]a dreapt` între libertate drept, nici Occidentul nu mi-a reu[it deloc. Îl detest nia, 2004, p. 117.
dul pe care a survenit [i [i necesitate [i, în încercarea de a-i reda omului necesi- pentru ceea ce este [i mai ales pentru ceea ce sper`… 4 Mircea Vulc`nescu, op. cit., p. 114.
prin care trebuie tatea, îl priveaz`, f`r` s-o recunoasc`, de „o sumedenie Bilan]ul [ederii mele aici (35 de ani!) este, cum vezi, 5 Al. Paleologu, Minunatele amintiri ale unui ambasador al
în]eleas` chemarea de libert`]i“. Afirm` c` utopia comunist` este o alie- mai curând negativ“ (Paris, 2 ianuarie 1973). Iar într-o golanilor, Bucure[ti, Humanitas, 1991, p. 88.
adresat` lui Cioran de nant` „experien]` de laborator“, o lupt` „deschis`, vio- alt` scrisoare, acela[i Cioran avea s` remarce discor- 6 http://autori.humanitas.ro/noica/story.php?id=2
a veni în România în lent`, patetic` [i pân` la urm` desperat` cu verbul dan]a dintre „entuziasmul juvenil“ noician, aflat „în 7 Alexandra Laignel-Lavastine, Filozofie [i na]ionalism. Para-
plin regim comunist. Ea auxiliar «a avea»“, o revolu]ie care pune pe lume un plin` prospe]ime“ creatoare dup` anii de închisoare [i doxul Noica, Bucure[ti, Humanitas, 1998.
nu este nici „naivitate“, om s`rac cu instincte de bogat. Un om deposedat nu dup` cei de domiciliu for]at la Câmpulung-Muscel, [i 8 Ar[avir Acterian, „Un coleg de liceu despre Constantin
nici un „proiect“ ap`rut numai de avu]ia concret`, ci [i de idealul de înavu]ire „monotonia Destinului“ pe care o tr`iau occidentalii Noica“, Vatra, nr. 208.
din senin în func]ie de [i c`ruia nu-i mai r`mâne decât s` constate „triste]ea liberi, dar „acri]i, sminti]i, dec`zu]i“ (Paris, 10 noiem- 9 C. Noica, „Amintiri despre Mircea Vulc`nescu“, în: Mircea
schimbarea condi]iilor de dup` victorie“. Mai vorbe[te [i despre „huliganis- brie 1967). Este o tem` asupra c`reia c`zuser` amândoi Vulc`nescu, Pentru o nou` spiritualitate filosofic`. Vol. I: Dimensi-
istorice, nici mul“ revolu]iei socialiste, care sfâr[e[te prin a fi o re- de acord înc` din 1953, când Noica observase „plati- unea româneasc` a existen]ei, Edi]ie îngrijit` de Marin Diaconu [i
„colabora]ionism“ stu- volu]ie contra femeii – c`reia i se ia din mân` „taina tudinea“ destinelor libere, care risca s` fac` pân` [i din Zaharia Balinca. Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1992, p. 6.
pid, ci o chemare la c`minului, sacerdo]iul hr`nirii, al educa]iei, al exil o stare „banal`“, redus` la „nostalgie, patriotism [i 10 Idem.
exilul de acas`, în folo- model`rii individuale [i sociale“ etc. –, dar una f`cut` sentiment“, spre deosebire de exilul de acas` al celor 11 Idem, p. 8.
sul „spiritului obiectiv“ ca o afirmare, pe baz` de elan sau de „îmbrâncire“ („în- confrunta]i direct cu suferin]a, „exil printre ai t`i (…), 12 Ibidem.
[i al crea]iei culte ale trecerea socialist`“) a elementului slab [i resentimen- exil în lumea ta [i totu[i dintr-o dat` vidat de ea“. Dac` 13 Idem, pp. 8-9: „Meritau oare cursurile – ]inute liber,
acestui loc – desigur, cu tar. În sfâr[it, Noica recunoa[te în lumea comunist` o ar fi fost vreodat` de invidiat libertatea Occidentului nerev`zute niciodat` [i editate în general atât de corect de D.C.
sacrificii dintre cele lume „întârziat` pe la 1880“, care, de[i î[i spune pro- „pe considerente cu totul secundare“ (securitate per- Amz`r – o atent` filologie de text?“, se întreab` Noica la cap`tul
care intraser` de mult` gresist`, ]ine în fond de un ceas de infantilism al epocii sonal`, c`r]i, idei, Paris), acest sentiment s-a dovedit cu unor [edin]e de lucru întinse uneori pân` la 2 noaptea.
vreme în respira]ia zil- ma[inilor. totul copil`resc în fa]a realit`]ii c` în aceast` parte tu- 14 Idem, p. 7.
nic` a lui Noica. Iar lucrul cel mai grav pe care îl poate spune despre moral` a Europei comuniste se afla centrul cu 15 Ibidem.
„marxismul tr`it“ e c` întruchipeaz` „o lume a nedem- adev`rat dramatic [i important al lumii. 16 Idem, p. 7.
nit`]ii umane“, în care to]i tr`iesc con[tiin]a hegelian` Ei bine, acesta este fondul pe care a survenit [i prin 17 Mircea Vulc`nescu, op. cit., pp. 110-140.
a sclavului, chiar [i atunci când nu se [tie dac` care trebuie în]eleas` chemarea adresat` lui Cioran de 18 M. Vulc`nescu, op. cit., p. 123.
st`pânul nu a ajuns cumva „un simplu mecanism“. O a veni în România în plin regim comunist. Ea nu este 19 M. Vulc`nescu, op. cit., p. 156 (sublinierea mea, L.P.).
lume care, de[i tr`ie[te zilnic din invocarea lui Hegel nici „naivitate“, nici un „proiect“ ap`rut din senin în 20 Sub semnul dep`rt`rii. Coresponden]` Constantin Noica-
[i a contradic]iei dialectice ca principiu de via]`, se func]ie de schimbarea condi]iilor istorice, nici „colabo- Sanda Stolojan, Bucure[ti, Humanitas, 2006, p. 183.
teme de tot ce ar putea-o contrazice din afar` [i face ra]ionism“ stupid, ci o chemare la exilul de acas`, în 21 C. Noica, „Amintiri despre Mircea Vulc`nescu“, în: Pentru
totul ca s` în`bu[e ce o contrazice din`untru. folosul „spiritului obiectiv“ [i al crea]iei culte ale aces- o nou` spiritualitate filosofic`, vol. I: Dimensiunea româneasc` a ex-
Bineîn]eles, nu e o ordine a viitorului – cum a putut tui loc – desigur, cu sacrificii dintre cele care intraser` isten]ei. Edi]ie îngrijit` de Marin Diaconu [i Zaharia Balinca.
p`rea Occidentului [i mai ales Fran]ei câteodat`! – [i de mult` vreme în respira]ia zilnic` a lui Noica. Un Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1992 (sublinierea mea, L:P.).
nici m`car hegelian` nu e din moment ce nu are pe Cioran, un Ionesco, un Eliade, români în România [i 22 Nicolae Octavian, De la Poarta Alb` la P`ltini[, Bucure[ti,
„altul“ în ea, las` Noica s` se în]eleag`. E doar o lume nu în afara ei, ne-ar fi adus poate de la 1880 în actuali- Ed. Anima, 2004, p. 126.
ce încearc` s` fie [i care, sub „complexul timidit`]ii“, a tate – iat` speran]a utopic` [i „vina colabora]ionist`“ a 23 C. Noica, Jurnal de idei, Bucure[ti, Humanitas, 1991, pp.
devenit violent`. Ce se poate face în aceste condi]ii? lui Noica. Îndemnul „nu mai face]i politic`“ adresat 227-228.
celor liberi însemna poate, tot în spiritul dezacordului 24 În române[te, în addenda volumului Cioran, Istorie [i
La ce bun poe]i… timpuriu fa]` de „politique d’abord“: politica e ireme- utopie, Bucure[ti, Humanitas, 1992, pp. 143-158.
diabil rea, oricum a]i face-o; face]i deci cultur`! Nu 25 C. Noica, „Amintiri despre Mircea Vulc`nescu“, în op. cit.,
„(…) chaosul e prea mare s` r`mânem aici“, scrisese r`spunde]i r`ului cu r`u, ci în]elege]i-l în resorturile p. 9.
Noica în 1940. Drept care mul]i aveau s` plece, as- lui adânci [i subordona]i-l! („Nu ne r`zbuna]i!“, spus- 26 „Plan de m`suri în dosarul de urm`rire informativ`
cultând de un minim instinct de conservare. Ocazii ese Vulc`nescu.) Face]i din el un sclav legat cu «Noica»“, ACNSAS, fond informativ, dosar 15156, vol. 4, în: His-
aveau s` apar` destule [i pentru Noica, chiar [i înainte lan]urile de aur ale Binelui, cum îl vedea Plotin! „Nu toria, nr. 57, septembrie 2006, pp. 5-7.
de 1944, începând cu propunerea lui Mircea face]i politic`“ este politica, desigur riscant`, a 27 C. Noica, „R`spuns al unui prieten îndep`rtat“. j
Vulc`nescu, care î[i anun]` înv`]`ceii, la sfâr[itul unui împ`c`rii. Ce înseamn` aceasta? Înseamn` o abdicare
seminar dintre cele ]inute la Direc]ia V`milor, c` a optimismului s`u filosofic în fa]a unui r`u de neso-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
26
Sfâr[itul celui
{TIIN}A POLITIC~
A
NII ’89 [i ’90 au reprezen- nerezistînd în men]inerea unui atare cet`]enilor s`raci împotriva oligarhilor
tat, într-un fel, cei mai regim. El, probabil, a fost primul care a funciari [i a celor ce de]in companiile
frumo[i ani ai secolului încercat s` demonstreze c` mi[c`rile ce petroliere. Pentru a-[i legitima puterea,
XX, probabil cu excep]ia î[i propun democratizarea au la baz` Chávez a f`cut apel la asisten]` ideolo-
zilelor când s-au sfâr[it considerente diferite prin care explic` gic` din Cuba comunist`, intrând astfel
r`zboaiele mondiale ce l-au bântuit. procesul: unele îl asum` cultural, altele în mod f`]i[ în contradic]ie cu au-
Exuberan]a [i dinamismul acelor zile economic [i foarte rare sunt procesele torit`]ile americane – [i în special cu
tr`ite nu numai de est-europeni, ci, care asum` democra]ia din punct de George W. Bush, pe care îl nume[te El
al`turi de ei, de lumea întreag` au f`cut vedere politic. Probabil c` Huntington Diablo. Alian]ele politice pe care le-a
ca democra]ia s` devin` cuvântul cel r`mâne tributar ideilor sale de la ma oricând în formule populiste. asumat în numele poporului venezue-
mai uzitat [i mai mitologizat din lume. sfâr[itul anilor ’60, din Ordinea politic` a În ceea ce prive[te populismul exist` lean îi includ, al`turi de Castro, pe
Democra]ia s-a transformat atunci societ`]ilor în schimbare, prin care explica o multitudine de defini]ii care, a[a cum pre[edintele Iranului [i pe al]i lideri din
într-un feti[ de care nimeni [i nimic nu procesul moderniz`rii ca un proces ce spune René Cuperus1, se pot reduce lumea a treia (]`rile nealiniate), care
se putea atinge, mai ales în perspectiv` se petrece invariabil doar de sus în jos, toate la ideea c` „populismul este o for- numai democra]i nu pot fi numi]i. Re-
teoretic`. Democra]ia a fost prins` ca reforma politic` [i economic` propus` mul` ideologic` în care poporul este o volu]ia sa bolivarist` s-a redus pân` la
un fluture în insectar [i nimeni nu a de elite fiind cea care produce schim- entitate omogen` ce se confrunt` cu o urm` la folosirea profitului enorm
mai îndr`znit s` se preocupe de ce barea, în timp ce modernizarea prin in- «elit` tehnocrat`» corupt` care a tr`dat ob]inut de pe urma petrolului pentru a
înseamn` ea cu adev`rat, preluându-se termediul maselor nu produce decât interesul majorit`]ii“. O perspectiv` „mitui“ popula]ia s`rac` din suburbiile
modific`ri minore ale sistemului politic asem`n`toare o reg`sim [i la Giovanni marilor ora[e sau din satele selvei. În
– [i de cele mai multe ori blocaje insti- Sartori, care atr`gea aten]ia asupra fap- schimbul acestei mite – benzina [i alte
tu]ionale. Ele apar atunci când elita nu tului c` „democra]ia trebuie s` se fe- bunuri de larg consum sunt aproape
mai rezist` în fa]a populismului propus reasc`, înainte de toate, de capcanele gratis pentru cei considera]i s`raci –,
de elitele competitoare, care, preluând unui perfec]ionism dorit de popor [i de Chávez le cere s` boicoteze celelalte
mecanismele democra]iei, o lipsesc de demagogi. C`ci pericolul la adresa clase sociale, în special clasa mijlocie,
orice con]inut real. Explica]ia propus` democra]iei nu este reprezentat de pu- considerat` de liderul venezuelean
de Huntington nu este totdeauna coe- terea men]inut` constant de elite. El principalul s`u du[man.
rent`, dar are meritul cert de a pune în eman` din masele incapabile s` se În emisiuni televizate ce dureaz` ore
discu]ie distinc]ia fin` dintre educe, tentate adeseori s` înlocuiasc` o bune, Chávez st` de vorb` cu poporul,
democra]ie [i democratizare. Pentru elit` democratic` cu o oligarhie autori- îndemnându-l f`]i[ s` se opun` le-
Huntington, democra]ia pur` r`mâne tar`“2. Observ`m, deci, c` problema galit`]ii [i ideilor de proprietate. Iar
un ideal, mai exact o ideologie în sine, pare a se reduce la confruntarea perio- când diverse grupuri sociale se revolt` –
care ac]ioneaz` ca un magnet intelec- dic` între ceea ce îndeob[te se nume[te a[a cum a fost cazul muncitorilor din
tual doar atunci când celelalte formule elita politic` – de[i în termenii lui industria petrolier` –, „blândul“ pre[e-
politice dau gre[ – [i, din punctul s`u de Roberto Michels [i aceasta este o oli- dinte reac]ioneaz` prin for]`, [antaj [i
vedere, acestea vor da întotdeauna gre[. garhie – [i grupuri reactive fa]` de cen- na]ionalizare. Astfel, într-un amestec de
În schimb, democratizarea este un pro- trele tradi]ionale de putere. „peronism“ [i democra]ie de fa]ad`,
ces institu]ional de preg`tire a im- Îns` dac` privim atent situa]ia ac- Chávez vrea s` se impun` lumii întregi
punerii democra]iei ca form` de mani- tual`, putem lesne remarca faptul c` ca un salvator al socialismului [i al
festare a diversit`]ii [i a moderniz`rii defini]iile [i avertismentele anterioare drept`]ii sociale. De[i î[i asum` formula
politice. sunt deja dep`[ite. Din Europa occiden- socialist` [i se declar` cel mai bun prie-
Or, dac` al treilea val al tal` pân` în Venezuela [i aiurea în ten al lui Fidel Castro, Chávez se consi-
democratiz`rii a fost unul care [i-a pro- America Latin` populismul a ajuns deja der` [i un cre[tin fervent, îmbinând
pus doar construc]ia institu]iilor la putere, dar în forme de manifestare într-o manier` pronun]at latino-ameri-
politice ale democra]iei, din punctul exterioar` complet diferite [i chiar anti- can` revolu]ia socialist` cu Hristos.
nostru de vedere se poate spune c` acest nomice. Îns` în orice parte s-ar manifes- Îns` dac` am r`mâne doar la acest
val tinde s` se apropie de sfâr[it – fie ta, grupurile acuzate de populism tind exemplu, ar fi foarte greu s` decel`m ce
pentru a preg`ti un al patrulea val, fie tot mai mult s` pun` mâna pe putere, este populismul, c`ci forma sa de mani-
doar elementele formale ale acesteia, pentru a preg`ti refluxul. {i aceasta modificând substan]ial rela]iile interne festare european` nu p`streaz` nimic
conceptualizarea fiind oarecum aprio- pentru c`, de[i dup` 1980 tot mai multe [i interna]ionale [i generând o confuzie din acest spectacol sinistru performat
ric asumat`. state au pornit pe drumul tot mai mare în ceea ce prive[te rela]iile de un pre[edinte din lumea a treia în
Samuel P. Huntington a teoretizat democratiz`rii construind noi institu]ii politice normale. dauna democra]iei [i a propriului
nu democra]ia, ci democratizarea – politice [i ale societ`]ii civile, efer- În Venezuela, pre[edintele Hugo popor. C`ci ar fi aproape imposibil s`
adic` procesul prin care se ajunge la un vescen]a democratic` a început s` Chávez î[i mascheaz` prost populismul aplic`m aceea[i defini]ie de populism
plus de democra]ie –, considerând c` is- capete tot mai multe accente de printr-o pseudo-doctrin`: bolivarismul, mi[c`rilor de dreapta din Europa occi-
toria secolului XX cunoscuse doar trei populism. Dar trebuie ar`tat c`, de fapt, o form` de independentism de stânga, dental`, care, iat`, sunt numite [i ele ca
mari valuri de democratizare; mai mult: avem mai multe tipuri de populism, care amestec` modelul revolu]ionar à la reprezentante ale aceluia[i curent.
acestea nu au dus în chip necesar la o oarecum în concuren]`, care duc la am- Fidel Castro [i Che Guevara cu Ceea ce apropie chávismul de
„stabilizare“ democratic`, unele dintre biguizarea termenului [i la impresia c` monopolul asupra extrac]iei de petrol; populismul european – [i în aceea[i
statele care [i-au asumat democra]ia marile doctrine politice se pot transfor- asumându-[i imaginea de ap`r`tor al m`sur` îl distinge de acesta – este
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
27
tocmai boicotul adresat elitelor presta- nile sistemului partitist stabilizat. rasiale [i culturale. Cu alte cuvinte, aceast` tem` are un loc specific în dis-
bilite. Dac` în Venezuela Chávez este Populismul occidental se concen- populismul de dreapta european cursul populist, dar esen]a acestuia este
detestat de „middle class“ [i adorat de treaz` pe reforma democra]iei pentru „a readuce în discu]ie un na]ionalism cen- mai degrab` de factur` cultural-politic`
masele s`race, în Europa occidental` recupera suveranitatea poporului, trat pe comunitatea etnic` [i pe tradi]ie, decât de factur` economic`. Spaima pe
mi[c`rile populiste se adreseaz` tocmai furat` de elitele corupte“6. Populi[tii cer fiind de multe ori adeptul xenofobiei [i care încearc` s` o alimenteze populis-
clasei de mijloc împotriva celor foarte noi proceduri politice [i o nou` reform` al unui autoritarism în ceea ce prive[te mul este asem`n`toare cu cea a lui Os-
s`raci, care aici sunt în marea lor ma- moral` a societ`]ii pentru a înl`tura imigra]ia sau libera circula]ie a per- wald Spengler la sfâr[itul primului
{TIIN}A POLITIC~
joritate emigran]ii. Dac` Chávez este influen]a „corup`toare“ a elitelor, [i soanelor. De exemplu, Blocul Flamand r`zboi mondial – c`derea culturii eu-
mândru c` reprezint` din punct de chiar, de multe ori o schimbare consti- î[i proclam` peste tot simpatia fa]` de ropene sub domina]ia Orientului –,
vedere genealogic chintesen]a Americii tu]ional` bazat` pe mai mult` impli- fostul sistem de apartheid din Africa de doar c` actorii s-au schimbat.
Latine3, mi[c`rile europene fac perma- care popular` în actul decizional – Sud, sus]inând principiul „eigen volk Pim Fortuyn – una din cele mai mar-
nent apel la originea alb` a continentu- adic` introducerea unei democra]ii refe- eerst“ (indigenii trebuie s` fie primii), cante figuri ale populismului european
lui european. Îns` ambele formule rendare, specific` cezarismului demo- ceea ce conduce la o separare complet` contemporan [i martir al cauzei – scria
reac]ioneaz` la elitele politice [i/sau cratic, cum arat` Guy Hermet7. Dar fa]` de Belgia – Flandra flamanzilor, Bel- c` na]iunile din Europa occidental`
economice din statele lor. De altfel, ceea ce le diferen]iaz`, pe marea lor ma- gia belgienilor, Europa europenilor tr`iesc într-o epoc` asem`n`toare celei
politologul belgian Cas Mudde conside- joritate, fa]` de partidele clasice nu este (albi). Iar modelul flamand nu este sin- de la sfâr[itul Imperiului Roman, în
ra c` asemenea societ`]i se divid în cerin]a pentru mai mult` democra]ie, ci gular, c`ci principii asem`n`toare a bun`stare [i civiliza]ie, în timp ce
„poporul pur“ [i „elita corupt`“, o form` ciudat` de na]ionalism [i etno- promovat [i Haider în Austria [i Bossi popoarele barbare de la grani]` le in-
populi[tii asumând ideea c` nu întreg centrism liberal. în Italia în deceniul trecut. Vedem, deci, vidiaz` [i ur`sc statul. {i dac` Europa
poporul este uniform lipsit de p`cate, ci Robert Griffin este cel care a intro- c` reac]ia populismului nu este numai nu se va trezi în ultimul ceas, va avea
numai anumite segmente sociale – cele dus termenul de liberalism etnocratic fa]` de elita conduc`toare, ci [i fa]` de aceea[i soart` cu a Romei antice, c`ci
alese politic: clasa de mijloc, or`[enii pentru a descrie aceast` form` parado- to]i cei care sunt – într-un fel sau altul – semnele dec`derii sunt tot mai vizibile,
sau ]`ranii, în func]ie de formula ideo- xal` a populismului european care considera]i str`ini. iar lupta care se va da va fi între tradi]ia
logic` asumat`4. îmbr`]i[eaz` entuziasmat sistemul libe- Cel mai evident element al acestei iudeo-cre[tin` de tip liberal a Europei [i
{i mai este un lucru care apropie ral al competi]iei politice [i economice, forme de populism este anti-imigra]io- cultura islamic`10 (cultur` de mâna a
populismul de pe cele dou` continente, dar consider`, în acela[i timp, numai nismul – [i, în principiu, este considerat doua în perspectiva lui Pim Fortuyn).
[i anume faptul c`, spre deosebire de membrii unui grup etnic ca fiind mem- ca fiind cel mai important. Dar anti-imi- Ceea ce dorea Fortuyn s` apere – [i
populismele perioadei interbelice, nu bri deplini ai societ`]ii8. Na]ionalismul gra]ionismul nu trebuie în]eles ca urma[ii s`i ap`r` ast`zi – este în mod
renun]` la jocul democratic, folosindu-l asumat de Frontul Na]ional din Fran]a, având doar baze economice, reducând paradoxal ideea de libertate [i de
îns` în scop propriu.
În special în Europa, probabil, o
reac]ie dur` la adresa democra]iei nici
nu ar fi posibil`, c`ci principiile acesteia
s-au înr`d`cinat prea adânc în spiritul
european pentru ca cineva s` se gân-
deasc` s` renun]e la ele. Dar dac` nu
renun]` la ideea de democra]ie, nu
înseamn` îns` c` ceea ce numim
populism european nu are obiec]ii se-
rioase la democra]ia contemporan`. În
bun` m`sur` tocmai radicalismul cu
care î[i sus]ine ideile reform`rii
democra]iei în spiritul na]ionalismului
[i al antipartitismului face ca mi[c`rile
de acest gen din Europa – tot mai nu-
meroase [i mai vehemente – s` fie de-
clarate populiste.
În primul rând, se pare c` aceste par-
tide au ap`rut în urma crizei profunde
pe care o sufer` modelul ideologic
împ`mântenit în Europa, cel al clivaju-
lui clasic dintre stânga [i dreapta. Cre-
dem c` startul a fost dat de Italia dup`
1992, când, în urma haosului politic ce
a urmat scandalului „mani pulite“, sis-
temul de partide a fost dat complet
peste cap. Într-un fel, toate partidele cla-
sice italiene au fost privite ca având
leg`turi cu Mafia – [i deci ca partide
complet corupte. Iar cei care au profitat
de pe urma acestui scandal au fost toc-
mai grup`rile care au asumat un mesaj
post-ideologic, în care principiile
dreptei [i cele ale stângii au fost amalga-
mate, mixtum aparent incoerent, expre-
sie clar` a populismului. Mesajele
politice nu s-au mai bazat pe idei clare,
ci pe reac]ii rapide la situa]ii date [i pe
încercarea de ocupare a întregului spec-
tru ideologic5.
Criza manifest` atât a stângii, cât [i a
dreptei clasice, a generat peste tot în Eu-
ropa o reac]ie de respingere a sistemu-
lui, iar alian]ele tot mai dese între stân-
ga [i dreapta, coabit`rile politice [i alte
formule prin care sistemul politic fun-
damentat dup` cel de al doilea r`zboi
încearc` s` p`streze puterea fac ca
popula]ia s` nu mai în]eleag` nimic [i
chiar s` se simt` tr`dat` de elitele
tradi]ionale. Iar aceast` tr`dare conduce Liga Nordului, Blocul Flamand [i altele9 succesul formulei populiste doar la democra]ie liberal`, forme considerate
la apari]ia unor partide noi, de sorginte implic` o respingere a ideilor multicul- teama pierderii de locuri de munc`, ca fiind organice civiliza]iei europene
populist`, care asumându-[i formula de turalismului, propunând o nostalgie cre[terea impozitelor pentru a proteja de ast`zi. Mi[carea care îi poart` nu-
partide anti-sistem speculeaz` sl`biciu- pentru o lume mitic` a omogenit`]ii s`racii altor ]`ri [.a.m.d. Desigur, [i mele atrage permanent aten]ia asupra
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
28
schizofreniei pe care minorit`]ile s` î[i cear` scuze de la lumea islamic`, profund na]ionalist, dar cu elemente noi provoc`ri precum globalizarea eco-
islamice o impun în societatea euro- altele adoptând tocmai argumentele noi, la limita democra]iei liberale, pre- nomic`, „confruntarea civiliza]iilor“,
pean` – faptul c` apeleaz` permanent politico-culturale propuse de populis- cum apelul la sprijinul Bisericii, xenofo- multipolarismul economic [i, nu în ul-
la ideile de drepturi [i libert`]i ale civi- mul de dreapta european, dând astfel, bia sau iredentismul. timul rând, modificarea percep]iei
liza]iei democratice, f`r` ca ele s` le res- implicit, senza]ia c` lumea european` De exemplu, venirea la putere a par- asupra existen]ei umane în general –
pecte în interiorul comunit`]ilor lor. nu poate rezolva în totalitate problema tidului fra]ilor Kaczyński (Lege [i apari]ia noului hedonism. Iar modelele
Ceea ce Lista Pim Fortuyn denun]` este de fond a confrunt`rii civiliza]iilor, dar Justi]ie) în Polonia s-a f`cut cu sprijinul ideologice sunt realmente r`mase în
{TIIN}A POLITIC~
faptul c` tocmai principiile democra]iei c` aceast` problem` exist` [i nu mai direct al Bisericii catolice, pe un fond de urm` sau, [i mai grav, incapabile s` mai
sunt înc`lcate de minoritatea musul- poate fi ascuns` sub pre[. promisiuni economice de factur` dea vreun r`spuns pertinent la aceste
man`, [i în special neutralitatea statului Asumându-[i proiectul anti- populist` [i pe o propagand` anticomu- provoc`ri. La rândul lor, asumându-[i
în problemele individuale. Faptul c` un imigra]ionist ca proiect director, nist` cu puternice reflexe revan[arde. aceste ideologii, partidele „clasice“ nu
grup particular – în acest caz musul- mi[c`rile de dreapta de genul celor Cei doi fra]i Kaczyński – Lech pre[e- mai pot propune aproape nimic socie-
manii – cere permanent statului s` îi pomenite mai sus au fost comasate în dinte [i Jaroslaw prim-ministru – s-au t`]ilor pe care pretind c` le conduc – [i
apere „dreptul“ de a nu fi criticat [i re- aceea[i clas` cu alte partide na]ionaliste aliat, pentru a forma puterea, cu partide astfel apare criza de legitimitate. Iar
pudiat de alte grupuri, iar statul inter- europene, oarecum clasice, precum minuscule11 (Partidul Autoap`r`rii [i criza de legitimitate a elitei nu poate
vine este o înc`lcare a libert`]ii. C`ci Frontul Na]ional din Fran]a al lui Jean- Liga pentru Familiile Poloneze), dar cu decât s` înt`reasc` criticile aduse de cei
Pim Fortuyn nu ar fi cerut niciodat` Marie Le Pen sau Partidul Libert`]ii din inflexiuni la limita fascismului. Astfel, ce se doresc a fi viitoarea elit` politic`.
statului s` intervin` atunci când Austria condus de Jörg Haider. Dar, cele trei partide ce formeaz` arcul gu- {i dac` asum`m în aceast` form` jocul
imamii criticau homosexualitatea sau dup` o analiz` de discurs serioas`, este vernamental – toate trei partide antisis- politic contemporan, nu putem decât s`
impuneau purtarea v`lului de c`tre evident c` cele dou` formule – ambele tem – s-au legitimat prin ridiculizarea remarc`m c` democratizarea s-a
femei [i discriminarea f`]i[` a acestora, însu[ite ca populiste de dreapta – nu partidelor clasice ce jucaser` un rol im- încheiat, r`mânând doar structura for-
chiar în ]`ri cu lung` tradi]ie liberal`, sunt deloc asem`n`toare [i nu par a portant pe pia]a politic` a Poloniei, mal` a circula]iei elitelor în democra]ie.
precum cea olandez`. avea nimic în comun. C`ci Frontul pân` la integrarea în UE. Din nefericire
Aceast` declara]ie pro domo pentru Na]ional al lui Le Pen, pe lâng` faptul pentru Polonia, îns`, guvernarea l
democra]ie a fost asumat` de mi[c`rile c` este anti-imigra]ionist [i na]ionalist, populist` se dovede[te a fi un model de 1 Rene Cuperus, „The fate of European
populiste europene mai ales dup` ata- este [i homofob, antifeminist [i europo- criz` permanent` – premierul populism“, Dissent, Spring 2004, p. 17.
cul de la 11 septembrie 2001, conside- fob, elemente care nu se vor reg`si amenin]` permanent cu alegeri antici- 2 Giovanni Sartori, Teoria democra]iei rein-
rându-se c` lumea [i civiliza]ia islamic` niciodat` în discursul noilor mi[c`ri pate sau cu na]ionalizarea firmelor terpretat`, Polirom, Ia[i, 1998, p. 247. Sartori
sunt incompatibile cu democra]ia libe- nordice. Totu[i, o asem`nare rezid` în poloneze în numele siguran]ei vedea solu]ia la aceast` provocare în alegerea
ral`. Astfel ap`rarea valorilor europene faptul c` toate aceste partide doresc s` na]ionale. Ultimul scandal, legat de în- reprezent`rii propor]ionale, care permite pro-
face parte din „confruntarea se legitimeze pe teama colectiv` de registrarea unor convorbiri între fesioni[tilor din politic` s` selec]ioneze mai
civiliza]iilor“, confruntare adoptat` ca str`in, pe europocentrism [i prin re- primul-ministru [i un lider al opozi]iei, bine candida]ii fiabili.
un act de r`zboi împotriva lumii isla- jectarea multiculturalismului – [i deci a care negociau formarea unei noi puteri, 3 Chávez are un amestec de sânge spaniol,
mice. Scandalul caricaturilor a fost stâr- diversit`]ii, element constituent al arat` foarte clar c` situa]ia politic` a amerindian [i african de care este foarte mân-
nit chiar de o publica]ie apar]inând Par- democra]iei liberale. Poloniei se degradeaz` permanent, fapt dru, asumându-se ca un adev`rat latino-ameri-
tidului Poporului din Danemarca, par- În centrul [i estul Europei, situa]ia se eviden]iat [i de liderii UE în mai multe can – cholo –, spre deosebire de elita profund
tid care copiaz` mult din modelul Listei schimb` dramatic, c`ci formele populis- rânduri. europenizat`, care a încercat s` se delimiteze
Pim Fortuyn din Olanda. Acest scandal mului se multiplic`, devenind mai de- În România, pia]a populismului este periodic de metisarea claselor conduc`toare.
a pus întreaga Europ` într-o pozi]ie grab` etichet`ri ideologice. Aici, ca [i în în continuare deschis` larg, competi]ia 4 Cas Mudde, „The Populist Zeitgeist“, Go-
destul de ingrat`, unele state acceptând Europa occidental`, populismul devine ducându-se actualmente între PRM [i vernment and Opposition, 4/2004, pp. 527-541.
PNG, care, ambele, se lupt` pentru 5 O formul` exemplar` o reprezint` afi[ele
gra]iile Bisericii ortodoxe [i ale canalu- electorale ale lui Silvio Berlusconi din ultima
lui TV de apartament OTV. Aici campanie electoral` – pierdut`, de altfel, la
populismul atinge cote ale ridicolului limit`. Într-unul dintre afi[e, Berlusconi
greu de imaginat, liderul PNG înte- poart` un pulover albastru, cu mesajul „Lide-
meindu-[i imaginea pe poman` direct` rul muncitorilor“, pentru ca în altul s` apar`
dat` celor s`raci, pe fotbal [i pe revela]ii într-un costum impecabil, cu mesajul „Liderul
mistice. De[i, bineîn]eles, partidul con- întreprinz`torilor“.
dus de Gigi Becali nu are nici o rele- 6 Tjitske Akkerman, „Anti-immigration
van]` politic`, el este creditat cu in- parties and the defence of liberal values: The
trarea în Parlament datorit` „charismei“ exceptional case of the List Pim Fortuyn“, Jour-
liderului s`u, un fel de lup tân`r pentru nal of Political Ideologies, 10 (3) October 2005,
Corneliu Vadim Tudor, probabil cea p. 338.
mai important` figur` a populismului 7 Guy Hermet, „Poporul contra
greu de în]eles înc` în ce fel va modifica endgame? Radical right thought in the «post-
populismul existen]a politic` a fascist era»“, Journal of Political Ideologies,
democra]iei, dar este evident c` el a 2/2003, pp. 163-178.
ap`rut pentru a r`mâne provocarea 9 Când spunem „partide populiste de
sia unei reale formule de schimbare a Parliamentary Elections in 2002 and 2003: The
sistemului politic european, c`ci dup` rise and decline of the Fortuyn mouvement“,
scurte perioade de de]inere a puterii Acta Politica, 1/2003, pp. 51-69.
majoritatea formulelor populiste au 11 Numai numele partidelor aflate ast`zi la
e[uat lamentabil sau sunt – cum am guvernare în Polonia spune aproape totul de-
ar`tat – pe cale s` e[ueze. spre perspectiva ideologic` asumat`. j
Impactul incredibil al populismului
– de dreapta [i de stânga – în întreaga
lume, [i în special în Europa, este evi-
dent un semnal c` avem de-a face cu o
criz` major` de perspectivare a ideologi-
ilor politice [i a politicilor în special. So-
cietatea actual` trebuie s` fac` fa]` la
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
30
Despre discern`mînt
o HORA}IU PEPINE o
O
tem` care scap` Discern`mîntul r`mîne îns` unghi ai privi faptele trecutu- care, privit` doar din acest caut` s`-[i exercite
POLITICA
complet discursu- tema privilegiat` a oric`rui lui, ele par s` inspire mai unghi, apare ca surs` predilect` discern`mîntul (Traian B`sescu
lui curent despre principe/suveran, ea fiind aban- curînd politici revizioniste. De a ceea ce este nerezonabil în este un „tiran“ în stat, Monica
politic` este aceea donat` treptat în epocile con- aceea, imperativul politicii de politic`, sînt diverse [i nu- Macovei este un „tiran“ în frun-
a discern`mîntu- stitu]ionale. Democra]iile mo- azi con]ine un îndemn la o am- meroase. tea sistemului judiciar, dar [i
lui. Asist`m la o perfect` derne nu mai recunosc impor- nezie func]ional`: „L`sa]i trecu- Din nefericire, mobilizarea C`lin Popescu-T`riceanu este
ocultare [i la o minimalizare re- tan]a discern`mîntului – care, tul pentru c`r]ile de istorie [i masiv` a resurselor societ`]ii un „tiran“ în PNL). De fapt, oa-
gretabil` a unei facult`]i care în esen]`, presupune a [ti s` iei ocupa]i-v` doar de prezent!“ (pres`, ong-uri, partide politice) menii discern`mîntului, pe
r`mîne indispensabil` în buna decizii în afara unui sistem nor- Ast`zi se pare c` doar în scopul limit`rii abuzurilor care nu-i putem identifica în-
desf`[urare a treburilor statu- mativ cuprinz`tor sau evitînd cunoa[terea economic` mai persoanei a ocultat valoarea ei totdeauna ca atare, fiind mai
lui, iar efectul este mecanizarea aplicarea lui mecanic` –, se dis- poate furniza ceva din acea de neînlocuit [i risc` s`-i sece curînd tipuri ideale, sînt ast`zi
deciziei [i, la cap`tul acestui penseaz` de el [i îl condamn` [tiin]` delicat` [i inefabil` a de- izvoarele de creativitate. partizanii libert`]ii, oameni
proces, plafonarea societ`]ii. De ca fiind alibiul tuturor ciziei, de vreme ce economi[tii Un exemplu proeminent pentru care libertatea
la legisla]ia anticorup]ie la abuzurilor [i sursa principal` a sînt „filosofi ai lucrurilor este concertarea eforturilor ma- cînt`re[te mai greu decît con-
schimbarea componen]ei arbitrarului în politic`. {i nu p`mînte[ti“. Întreruperea acor- jorit`]ii partidelor politice de formitatea, pacea social` sau
umane în institu]iile publice [i întîmpl`tor, de vreme ce el „cu dului cu FMI, de pild`, episod a-i retrage ministrului de obiectivitatea, valori de altfel
pîn` la sistemul de impozitare tain` chivernise[te“, dup` cum relativ recent, a fost primit` nu justi]ie prerogativa desemn`rii vagi [i cel mai adesea instru-
se duce o b`t`lie acerb` între spune Neagoe Basarab, adic` se ca o decizie cu garan]ii certe, procurorilor generali. Pre- mente ideologice în slujba di-
oamenii, pe care i-a[ numi ai refuz` în]elegerii comune [i, rezultînd din calcule stricte, ci, supozi]ia este aceea c` orice verselor politici de conservare.
„discern`mîntului“, adic` cei desigur, se sustrage controlului dimpotriv`, ca o victorie îm- persoan`, mai devreme sau mai A[a cum cu u[urin]` se
care, într-o aproximare rapid`, public. potriva regulilor unei doctrine tîrziu, va ajunge s` exprime in- poate vedea, asumarea deciziei
asum` decizii puternic subiec- Democra]iile manifest`, în rigide. A[adar, ca un fapt de dis- teresul cel mai îngust [i c` per- personale, exercitarea cît mai
tive [i ceilal]i, aparent mai bine consecin]`, o maxim` reticen]` cern`mînt. Am putea spune c` sonalizarea unei decizii majore complet` a libert`]ii, este
situa]i, ai „obiectivit`]ii“. Opo- fa]` de „în]elep]i“, „guru“, ultimii „în]elep]i“ sînt econo- privitoare la func]ionarea stat- mereu ambigu` [i con]ine un
zi]ia aceasta – discern`mînt „ini]ia]i“, adic` fa]` de to]i aceia mi[tii, care de altminteri se ului este un pericol permanent. risc consubstan]ial. Dar o lume
(afirmare subiectiv`)/obiectivi- pentru care cultivarea dis- bucur`, instinctiv, de mare Contextul politic european a care nu risc` niciodat` nimic,
tate – care nu se reg`se[te ca cern`mîntului a continuat s` pre]uire, cu toate c` – sau poate ajutat-o pe Monica Macovei care se mul]ume[te s`-[i lustru-
atare în limbajul curent al poli- r`mîn` o problem` central`. Iar tocmai pentru c` – [tiin]a lor s`-[i conserve, deocamdat`, in- iasc` rutina institu]ional`,
ticii, are nevoie de cîteva expli- în „taina“ sa, adic` în respin- este atît de nesigur` (cota unic` tacte prerogativele [i s`-l nu- poate fi o lume pa[nic`, îns` în
ca]ii. gerea gîndirii critice, a fost de impozitare, criticat` insis- measc` pe [eful Departamentu- nici un caz nu poate fi una cre-
i Literatura medieval` dedi- identificat` sursa totalitarismu- tent ca o decizie insuficient lui anticorup]ie, dar [i pe atoare.
Simptomatic, orice cat` principilor acorda o im- lui. „fundamentat`“, pare s` fie o procurorul general. Recent,
încercare de asumare portan]` capital` edific`rii inte- Desfigurat de aceste prob` de curaj [i de încredere nou-desemnata [ef` a parche- l
personal` a deciziei este lectuale [i rafin`rii sufletului – evolu]ii, discern`mîntul a în discern`mînt). telor, Laura Kövesi, abia insta- 1 Edi]ia slavo-român`, P.P.
perceput` ca un abuz, altfel spus, cre`rii acelor calit`]i ajuns s` fie în]eles ca fiind opus Cî[tigul enorm de obiectivi- lat` în func]ie, a dovedit la rîn- Panaitescu, 1959.
ca o form` incipient` de pre]ioase [i neanalizabile care obiectivit`]ii, transparen]ei [i tate [i juste]e în decizia politic` dul ei o remarcabil` hot`rîre, 2 Niccolò Machiavelli, Principele,
tiranie. De altfel, alc`tuiesc discern`mîntul. ra]ionalit`]ii, cu toate c` la are îns` un revers negativ. Dac` operînd demiteri rapide în sis- traducere Nina Façon, Ed. Antet, cap.
acuza]ia de tiranie este „Mintea, se spune în origine reprezenta tocmai acea monarhul f`cea, de pild`, din temul judiciar5. În felul acesta, XXII, p. 81.
ast`zi neobi[nuit de Înv`]`turile lui Neagoe Basarab facultate menit` s` aduc` în alegerea personal` a colabora- o întreag` realitate se schimb`. 3 O evaluare neoficial` a candi-
frecvent` [i îi vizeaz` c`tre fiul s`u Teodosie1, este co- via]a supu[ilor mai mult` drep- torilor importan]i, a mini[trilor O decizie atrage dup` sine alte da]ilor la postul de comisar euro-
pe to]i aceia, din toate moar` neclintit` [i tate [i obiectivitate: „Judec` pe [i a consilierilor, o activitate de decizii, toate avînd la originea pean publicat` recent de cotidianul
taberele, care caut` s`- netrec`toare; mintea cea curat` fiecare cu dreptate dup` faptele maxim` importan]` în stat, lor o convingere intim` neanal- Evenimentul zilei aplic` o gril` de cri-
[i exercite discern`- se urc` pîn` în înaltul cerului [i lui, c` de aceea e[ti domn care democra]iile au inventat tehni- izabil`, adic` discern`mîntul. terii menit` s` inspire o alegere
mîntul. cu tain` chivernise[te toate ale trebuie s` fie ca un izvor nese- ci complicate, prin care diferite Alternativa oponen]ilor optim` [i în orice caz neinfluen]at`
sufletului [i trupului în fa]a cat ce d` tuturora aceea[i ap`, pozi]ii publice sînt desemnate este, desigur, obiectivarea (de- de considerente „subiective“. Exer-
împ`ratului atot]iitor“. Iar apoi nu unora dulce, iar altora în a[a fel încît s` evite impli- politizarea) deciziei, adic` ci]iul acesta, foarte prizat, se arat`
cu trimitere precis` la darul dis- amar`“ (Înv`]`turile lui Neagoe carea în decizie a unei singure atribuirea prerogativelor de se- îns` complet orb la persoana uman`.
cernerii: „Fi]i în]elep]i [i Basarab…). persoane. Mi[carea neîntre- lectare a [efilor de parchete 4 „Reglementarea activit`]ii far-
cumin]i ca albina, care culege Ca urmare, în epocile mod- rupt` a acestei evolu]ii are ca unui for colectiv, independent, maciilor printr-o lege reprezint` un
mierea nu din toate florile, ci erne, discern`mîntul a încetat destina]ie final` obiectivitatea Consiliul Superior al Magistra- act necesar în condi]iile în care ac-
numai din cele bune [i mirosi- s` mai fie cultivat [i a dec`zut [i, implicit, deplina deperson- turii. Discu]ia poate fi abordat` tivitatea farmaciilor este reglemen-
toare“. Dar chiar la apusul aces- din rolul s`u public major. {co- alizare. Modelul ideal al din punct de vedere juridic [i tat` prin ordine de ministru, ceea ce
tei puternice tradi]ii morali- lile moderne de politic` oric`rei numiri pare s` fi de- politic, [i par]ial am mai f`cut- creeaz` nesiguran]` [i premisele
zante, în Principele lui Machia- ([tiin]ele politice, dreptul, venit aplicarea mecanic`, o, dar ceea ce m` preocup` aici unor decizii ce pot fi suspicionate a
velli discern`mîntul r`mîne o sociologia) îl înva]` pe tîn`rul obiectiv` [i a[adar necontesta- este s` ar`t c` tehnicile de se lua sub presiunea unor circum-
tem` central`: „Atunci cînd politician s` interpreteze mai bil` a unei grile de criterii3 Ur- obiectivare, oricare ar fi ele (fie stan]e subiective“. Din expunerea de
cineva posed` o minte capabil` bine normele constitu]ionale, marea este uniformizarea deliberarea în cadru colectiv, motive care precede un proiect de
de a deosebi binele sau r`ul pe dar nu îl înva]` s` ia decizii. Iar uman` [i excluderea riguroas` fie aplicarea unei grile de cri- lege semnat de 14 deputa]i PNL, PD,
care cel`lalt îl face [i îl spune, recursul la istorie, studiu care a excep]iilor adic` tocmai a terii bine definite), au adesea ca UDMR [i PC.
î[i d` seama care ac]iuni ale mai cuprinde ceva din con]in- acelora care pot aduce un plus rezultat pauperizarea uman` [i 5 În urma scandalului avoca]ilor
ministrului s`u sînt rele [i care utul „în]elepciunii“ de odin- de creativitate. stagnarea social`. Nu exist` alt clandestini, a fost demis, f`r` ezit`ri,
sînt bune [i le laud` pe acestea ioar` [i totodat` un posibil „în- Un alt aspect este acela al for mai inert decît acest CSM. Alexandru Vancea, [eful Sec]iei de
din urm`, iar pe celelalte le în- dreptar“ pentru decizia politic`, excesului de legiferare, care de Simptomatic, orice încer- urm`rire penal` [i criminalistic` din
dreapt`“2. Deosebirea este c`, este sever restric]ionat. Modul multe ori este argumentat prin care de asumare personal` a de- cadrul Parchetului instan]ei
de ast` dat`, discern`mîntul st`ruitor în care, de pild`, nevoia de a limita arbitrariul ciziei este perceput` ca un supreme. j
caut` s` ias` din sfera misteru- UDMR reaminte[te hot`rîrile deciziilor personale ale unui abuz, ca o form` incipient` de
lui moral [i s` afle puncte de de la Alba Iulia din 1918 este o ministru, sau altei persoane de- tiranie. De altfel, acuza]ia de
sprijin (criterii de judecat` [i de surs` de mare nelini[te social` semnate s` ia decizii4. Simp- tiranie este ast`zi neobi[nuit de
ac]iune practic`) în [i este mereu supus unei sub- tomele acestei lupte perma- frecvent` [i îi vizeaz` pe to]i
cunoa[terea pozitiv`. tile cenzuri. Dar din orice nente împotriva persoanei, aceia, din toate taberele, care
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
31
Tranzi]ie energetic`
INTEGRAREA EUROPEAN~
în UE
o HORIA BARNA o
D
E ce vor românii s` m`sura calit`]ii de membru. de trai civilizat [i societatea de ergia pe care o consum`. Adic` s` nu mai consume in-
adere la UE? Ca s` În cadrul UE exist` o iner- consum au p`strat continuu Economisind energie, Europa util energie a[a cum se întâm-
tr`iasc` mai bine, ent` separare între nivelul standarde impresionante, cel va contribui la rezolvarea prob- pl` în prezent când, de exem-
într-un spa]iu cu politic [i cel social al Visului pu]in pentru românii care în lemelor generate de plu, pierd c`ldur` sau ap` prin
voca]ie democratic` European. Dar proiectul trans- anii ’80 nu prea aveau lumin` modific`rile climaterice, pre- instala]iile prost izolate, chel-
verificat` [i prosperitate asigu- form`rii rapide a Uniunii în în cas` [i pe strad`, benzina le cum [i cele ale consumului tuind indirect mai mult` en-
rat` de un efort colectiv con- cea mai puternic` [i prosper` era ra]ionalizat`, iar în perioa- sporit [i a dependen]ei sale de ergie decât e nevoie – 40% din
stant. Dar, înainte de a se bucu- entitate politico-economic` a da ulterioar` de tranzi]ie se combustibilii fosili importa]i total în UE.
ra de drepturile planetei este sus]inut de luptau cu pre]urile care s`ltau din afara Uniunii“, cere comis- Nu doar consumatorii vor
corespunz`toare, sunt, oare, cet`]enii europeni dintr-un constant [i galopant la fiecare arul european pentru Energie, trebui s` strâng` cureaua în
dispu[i românii s` se achite in- motiv simplu: chiar dac` une- cre[tere a pre]ului Andris Piebalgs. {i prezint` privin]a asta. Se lucreaz` la
tegral de îndatoririle pe care le ori nu sunt de acord cu decizi- carburan]ilor. avantajele pe termen mediu: se elaborarea altor norme pentru
presupune func]ionarea unui ile comunitare, ei au în]eles de- Uniunea European` a vor reduce cu 780 de milioane a îmbun`t`]i eficien]a capac-
sistem democratic [i economia mult c` nu po]i primi ceva în]eles c` se confrunt` cu o de tone anual emisiile de biox- it`]ii de producere a energiei,
liber` de pia]`, mai ales cea de dac` nu oferi tu suficient. problem` fundamental` în ma- id de carbon în atmosfer` (a[a cu reducerea simultan` a
pia]` unic` european`? Greu Integrarea noastr` se face în terie de energie, c` e depend- poate mai sc`p`m de tornade pierderilor în timpul trans-
de spus c` a[a vor sta lucrurile primul rând din ra]iuni ent` de Rusia [i de al]i furni- în Europa) [i vor fi economisi]i portului [i distribu]iei sale.
dup` 1 ianuarie 2007, de vreme politice. UE [tie foarte bine cât zori, [i c` trebuie s` rezolve 100 de miliarde de euro pân` Transporturile reprezint`
ce înc` destui români conserv` de [ubred` este stabilitatea aceast` problem` printr-un pa- în 2020, reducându-se astfel [i 26% din focarele de contam-
mentalitatea de a a[tepta s` li politic` a României, ce rat` a chet de m`suri prioritare. Aces- dependen]` energetic` extern`. inare [i consum energetic, iar
se dea, ba chiar pretind c` au infla]iei reu[im s` men]inem tea, peste 75 în total, ar face ca 98% depind de petrol. A[a c`
dreptul s` primeasc`, înainte sau chiar încerc`m s` sc`dem aparatele electrocasnice, Cine va strânge va fi încurajat` fabricarea de
de a oferi ei ceva. Mecanismele la 6,1%, ce cre[tere economic` cl`dirile, transportul, inclusiv cureaua? vehicule mai „curate“ în acest
[i rela]iile din cadrul UE real` avem [i ce consum. Din producerea energiei s` devin` Unul dintre punctele prin- sens, odat` cu îmbun`t`]irea
func]ioneaz` altfel: drepturile punct de vedere politic, a[adar, mai eficiente din punct de cipale ale planului Comisiei eficien]ei sistemelor de trans-
[i obliga]iile reprezint` un în- Consiliul European nu ar avea vedere energetic. Sunt propuse are în vedere reducerea con- port urban, feroviar, maritim [i
treg armonios, asumat de ce s` nu ratifice Raportul norme mai riguroase de sumului casnic, responsabil de aerian. Planurile lui Piebalgs
con[tient [i necondi]ionat. Comisei, avizat [i de Parlamen- eficien]` energetic`, dez- 16% din total. Deocamdat` ni prev`d [i cre[terea impozitelor
tul European, iar ]`rile mem- voltarea serviciilor energetice se recomand` s` închidem pentru proprietarii de vehicule
Integra]i [i bre înc` în expectativ` – Bel- [i mecanisme specifice de complet televizoarele, care contamineaz` mediul în-
controla]i gia, Danemarca, Germania [i finan]are pentru sprijinirea aparatele video [i DVD, com- conjur`tor. Fabrican]ii de auto-
Raportul de monitorizare Fran]a – s` nu ratifice Tratatul produselor cu o eficien]` mai puterele sau cuptoarele cu mi- mobile s-au angajat s` reduc`
anual` adoptat de Comisia Eu- de Aderare. Probleme pot s` mare. crounde când nu le folosim, emisiile de CO2 la 140 g/km
ropean` pe 26 septembrie apar` dac` aplicarea normelor În spatele îngrijor`rii fire[ti fiindc` în pozi]ia de a[teptare parcurs în 2008 [i la 120 g/km
conchidea c` România este comunitare r`mâne doar pe legate de sc`derea inevitabil` a (sau „stand-by“) ele continu` s` în 2012. Fabrican]ii europeni
preg`tit` s` adere la UE în- hârtie. Deocamdat` entuzias- resurselor energetice consume. S` decongel`m sis- au reu[it s`-i întreac` pân`
cepând de anul viitor, mul este ridicat, românii, ca [i conven]ionale, fenomen tematic frigiderele ca s` acum pe cei japonezi în aceast`
confirmând progresele înregis- bulgarii, sper` c` vor începe s` dublat la fel de inevitabil de func]ioneze mai bine [i mai privin]`.
trate pe calea integr`rii, mai tr`iasc` din ce în ce mai bine cre[terea pre]urilor, se con- eficient din punct de vedere Toate aceste norme vor tre-
ales în domeniile cheie ale în anii urm`tori. tureaz`, deocamdat` prea energetic, s` nu mai folosim bui adunate în propuneri leg-
justi]iei [i luptei împotriva pu]in manifest, o situa]ie f`r` becuri „tradi]ionale“ islative ce ar urma s` fie apro-
corup]iei. Tratatul de Aderare Tranzi]ie energetic` precedent în perioada contem- ineficiente uitându-le aprinse bate în anii urm`tori de Con-
cuprinde îns` o serie de clauze inevitabil` poran`. Civiliza]ia occidental` [i s` nu folosim ma[ina de siliul de Mini[tri al UE. {i cum
de salvgardare, care pot fi invo- Dar, tocmai în anii trebuie s` modifice radical sp`lat vase pân` n-am umplut- planul a fost prezentat acum
cate timp de trei ani dup` in- urm`tori, s-ar putea s` fim sursele de alimentare a mo- o. dup` o solicitare a Consiliului
trarea în club dac` vor ap`rea nevoi]i s` strângem cureaua în torului care o pune în mi[care. Proiectul are ambi]ia s` [efilor de stat [i de guvern din
deraieri de la aplicarea prin- anumite privin]e. „Iar`[i?“ vor Mai mult chiar, propunându-[i impun` un set minim de întreaga Uniune, are toate
cipiilor [i legisla]iei comu- exclama destui. Cel pu]in s` înlocuiasc` formele de en- norme privind eficien]a ener- [ansele s` se materializeze.
nitare, cu prec`dere în domeni- jum`tate dintre românii adul]i ergie devenit` clasic` prin al- getic` pentru o gam` larg` de Campaniile de sensibilizare
ul economic, pia]a intern` sau sunt înc` bântui]i de spectrul tele mai pu]in costisitoare [i, aparate, care va merge de la a popula]iei, preconizate de
justi]ie [i afaceri interne, dar [i penuriei tr`ite dramatic mai în special, mai pu]in poluante, electrocasnice pân` la ventila- Comisie, nu vor fi deloc
în zona siguran]ei alimentare ales în ultimul deceniu al va trebui modificat chiar mo- toarele industriale. Piebalgs a u[oare. Ultimul sondaj de
sau a fondurilor agricole co- regimului comunist. {i cum torul. Asta presupune avertizat c` din magazine vor opinie publicat de Euro-
munitare. Continuarea gene- tot ceea ce înseamn` via]` [i schimb`ri semnificative [i de disp`rea aparatele care con- barometru ar`ta c` 26% dintre
ral` a reformelor din România activitate normal` se bazeaz` – lung` durat`, pe orizontal` [i sum` energie peste standarde europeni sunt dispu[i s`-[i
va fi monitorizat` printr-un simplu spus – pe energie, vertical`, în toat` infrastruc- [i c` etichetele pentru electro- foloseasc` ma[inile în contin-
mecanism de cooperare [i Comisia European` anun]` un tura civiliza]iei occidentale ac- casnice vor trebui s` indice clar uare, chiar dac` pre]ul com-
verificare, care presupune plan de ac]iune privind tuale bazat` pe alimentarea cu nu doar pre]ul ci [i nivelul lor bustibilului va ajunge la 2
rapoarte despre evolu]ia sau eficien]a energetic`: europenii energie conven]ional`. Deci o de consum. euro/litru, iar al]i 31% s-ar
involu]ia lor la fiecare [ase trebuie s` economiseasc` 20% perioad` de tranzi]ie ener- În privin]a cl`dirilor care se putea s` le foloseasc` „ceva
luni. Adic`, odat` afla]i în inte- din energie pân` în anul 2020. getic`. vor construi sau a celor care mai pu]in“, astfel c` nu fac-
riorul Clubului „Celor 27“ vom Nici pân` acum statele mem- „Trebuie neap`rat s` vor fi renovate, acestea vor tre- torul pre] va reduce singur
fi controla]i de dou` ori mai bre mai vechi ale UE n-au f`cut economisim energie. Europa bui s` se adapteze la noile consumul de energie. j
des dac` oferim destul, pe risip` de energie, dar normele risipe[te cel pu]in 20% din en- norme pentru a fi „pasive“.
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
32
Despre anatomia
sacrului
o HENRY MAVRODIN o
V
OM admite c`, pe parcursul rat` a Nazarineanului de pe Poarta Chalké
ultimelor dou` veacuri, 1 a cet`]ii Constantinopol8. Persecu]iile
ARTE
dic]ie între interdic]ia imaginilor din Ve- ficiu acoperind toate valen]ele corporale Între timp, în R`s`rit, canonul bizan- 8 Vezi G. Herm, I bizantini, Garzanti, Milano,
chiul Testament [i obiceiul cre[tin de a- [i spirituale ale dramei, îns` f`r` s` poat` tin rezist` [i, cu multe probabilit`]i, va 1985.
[i face imagini sacre (chipul cioplit) de- fi evitat` ipostaza comercial` a acesteia. rezista înc`; coeren]` ce mai a[teapt` s` 9 H. Mavrodin, Glaocon sau prestigiul artistu-
oarece în întruparea Verbului L-am cunos- Negustorii nu pot fi goni]i din templu. considere c` omul c`ruia i se adreseaz` lui în Cetatea Ideal`, Paideia, Bucure[ti, 2000.
cut pe Dumnezeu: „Filip, cine m` vede pe Pentru a se deosebi în mod cert de Apollo, ast`zi nu mai este bizantin. 10 Vezi Cornelia de Vogel, Platonismo e cris-
mine vede Tat`l“13. Aici se contureaz` [i cu care a fost de altfel substituit pentru o În secolul XX, odat` cu redeschiderea tianesimo, Vita e pensiero, Milano, 1993.
principiul care st` la baza esteticii: reali- perioad` de tranzi]ie, anatomia Celui spre abstract, iconoclasmul încearc` o 11 Când prime[te cele zece porunci, Moise
tatea care, atunci când este absent`, trebuie s` crucificat a beneficiat de gândirea unor revan[`, dar omul nu poate fi convins cu aude doar vocea lui Dumnezeu. Dar chiar dac`
fie v`zut` intelectual nu poate fi v`zut` nici teologi forma]i la cultura clasicit`]ii gre- u[urin]` doar de anonimatul culorilor lip- L-ar fi v`zut, sus]in evreii, Moise ar fi fost limi-
m`car intelectual, dac` ini]ial nu a fost v`- co-romane. Îndumnezeirea Corpului cru- site de conturul lor spiritual – desenul. Bi- tat din pricina ochilor s`i p`mânteni, în ideea c`
zut` sensibil14. cificat nu a fost doar opera artistului; aces- serica îns`[i s-ar fi confundat prea mult un muritor nu poate cuprinde Incomensura-
Prestigiul puterii religioase [i al celei ta a fost doar bra]ul nobil [i ascult`tor. În cu celelalte confesiuni în vederea unui bilul.
ARTE
politice – sau al amândurora, atunci când perioada celei mai rafinate interpret`ri ecumenism f`r` limite rezonabile. 12 Vezi D. St`niloaie, O teologie a icoanei,
ele se suprapun – rezid` în comunicarea teologice, paralel în Occident [i R`s`rit, A doua tem` propus`, Adormirea Fe- Anastasia, Bucure[ti, 2005.
cu nev`zutul, de la care amîndou` ob]in ochii Omului de pe cruce vor fi închi[i în cioarei, este de asemeni un model presti- 13 Ioan, XIV.
binecuvântarea suprem` pentru a o exer- virtutea interioriz`rii [i demnit`]ii întru gios de anatomie comportamental`, de 14 M. Ferraris, Estetica razionale, R. Cortina
cita. Astfel nev`zutul, în fine, a trebuit asumarea durerii [i p`catelor lumii. Pri- data aceasta reprezentat` orizontal în Ed., Milano, 1997, citat în Teodor Studitul, Anti-
con[tientizat cu ajutorul imaginii sale virea rug`toare spre cer va consolida ulte- sensul p`mântului, în contrast cu vertica- hereticus, III-IV.
vizibile; nu a putut fi impus` credin]a rior ideea Fiului intermediar. litatea materializat` a sufletului Fecioa- 15 F. Tristan, Primele imagini cre[tine, Meridi-
cre[tin` în nev`zut decât determinând Amintim, legat de teologia corpului, rei, care are acces la ceruri f`r` s` treac` ane, Bucure[ti, 2000, „R`stignire“, panou de filde[
omul s`-l recunoasc` diferen]iindu-l de un pasaj semnificativ din „Prima epistol` prin obstacolul Judec`]ii. Drama apocrif` de la un sipet (an 420), British Museum, Londra.
rest, s`-l vad`, s`-l arate [i s`-l propage. c`tre Corinteni“ a lui Pavel17 pe care se ba- va ap`rea cu dubl` semnifica]ie: adormi- 16 J. Burckhardt, La civiltà del Rinascimento in
Forma perfect imaterial` prin care zeaz` figura]ia cu caracter sacru cre[tin a rea, dar [i rememorarea mor]ii Fiului, sim- Italia, Newton, Roma, 1994, p. 141: „Cultura pe
Aristotel define[te divinitatea nu coin- Evului Mediu din Apus, ca [i din R`s`rit: bolizat` prin ve[mântul negru ale c`rui care la timpul s`u Carol cel Mare a favorizat-o,
cide cu practica reprezent`rii sacrului în se seam`n` un corp natural, învie un corp cute nemi[cate [i perfect orizontale subîn- a fost în esen]` o rena[tere \n raport cu barbaria
operele de art` ale Greciei clasice. O spiritual. Corpul natural este Cel de pe ]eleg la rândul lor înm`rmurirea, lini[tea secolelor VII [i VIII [i nici nu ar fi putut fi altce-
simpl` piatr` sau o coloan`, în timpuri cruce, apoi înviat, care cuprinde binomul: Corpului adormit pe ideea supunerii în va. (…) Curmat` barbaria, se anun]` imediat la
imemorabile, puteau fi venerate în nu- om p`mântesc – Om ceresc. Ideea teolo- fa]a hot`rârii divine, coerent` cu d`ruirea poporul italian, pe jum`tate înc` antic, con-
mele zeului, dar omul nu a reu[it s` re- gic` a lui Pavel define[te destinul cre[ti- necondi]ionat` [i cu acceptarea fireasc` a [tiin]a timpurilor sale anterioare“; J.J. Winckel-
ziste pentru mult` vreme în fa]a tenta]iei nului intim legat de al Fiului lui Dumne- întregii drame existen]iale (fig. 4). mann, Istoria artei antice, Meridiane, Bucure[ti,
portretului, tenta]ie care continu`, foarte zeu: omul, corp p`mântesc viu, natural, În fond, numai o femeie L-ar fi putut 1985, pp. 85, 87, 89: „În ce prive[te [tiin]a arti[-
probabil de altfel, pentru c`-i asigur` un destinat devenirii spirituale. În cultura crea pe Dumnezeu. Tot ceea ce nu am tilor egipteni, se pare c` ea prezenta mari lacune
fel de nemurire. autohton` semnal`m un ecou târziu (se- amintit legat de anatomie poate fi g`sit în \n unul dintre domeniile de prec`dere ale artei,
Independent de motiva]ii, inclus` cea colul XVIII), dar de asemeni semnificativ: nenum`rate texte, complete sau mai anume în cuno[tin]ele de anatomie: o [tiin]`
de la Niceea, nev`zutului cre[tin i se deci- Chesarie Râmniceanul, episcop al }`rii Ro- pu]in complete, texte nerev`zute pentru care, atât în Egipt cât [i în China, a r`mas total
de (paradoxal, pe considerente ra]ionale) mâne[ti, în prefa]a la o Psaltire din 1879, c` anatomia vizibil` a omului erect a r`- necultivat` [i necunoscut`. (...) Slabele cuno[-
o anume anatomie în baza c`reia este re- scrie c` „sufletul nostru iaste alc`tuit în mas la stadiul aproximativ ini]ial. Fiecare tin]e ale sculptorilor egipteni în ale anatomiei
prezentat, o anatomie coerent` simetriei [i trup dup` armonia muzichiei, dup` Pita- epoc` [i-a impus idealul pe acelea[i coor- se v`desc nu numai în gre[ita indicare a anumi-
perspectivei policentrice (cu multiple linii gora, iar el, Chesarie, se sile[te a nu lep`da donate biologice, idealuri impuse de fie- tor p`r]i ale corpului, dar [i într-o prea sumar`
de orizont), într-o lume de asemeni nev`- cu totul dogma mai sus zisului filosof“18. care dat` de necesit`]i mai mult sau mai sugerare a mu[chilor [i a oaselor“.
zut` ce trebuia con[tientizat` material. Când divinitatea va trebui s` radieze pu]in urgente. 17 La Bibbia, edizioni San Paolo, Milano,
Evreii [i musulmanii vor continua s` compasiune, aceasta va fi gândit` cu alte 1997, I Cor. XV.44.
nu vad` nev`zutul, motiv pentru care es- mijloace anatomice decât atunci când va 18 Al. Du]u, Coordonate ale culturii române[ti
tetica acestor dou` confesiuni se sprijin` trebui s` inspire speran]` sau când va tre- l în secolul XVIII, Editura pentru literatur`, Bucu-
pe coordonate opuse. bui s` ob]in` supunere ori resemnare. În 1 G. Durand, Aventurile imaginii, Nemira, Bu- re[ti, 1968, pp. 151-152.
Argumentul este extrem de vast [i ast- imaginea crucific`rii la Cimabue, anato- cure[ti, 1999, pp. 28-29. 19 În reprezentarea Crucific`rii, pân` la
fel, pentru sintetica noastr` exemplifi- mia divinit`]ii este flac`r` circumscris` 2 Alain, Preliminaires à la mythologie, p. 29. Rena[tere, lejeritatea corpului de pe cruce, lipsa
care, ne vom rezuma la dou` teme ce au cu fireasc` supunere pe suportul a c`rui 3 J.-P. Sartre, l’Imaginaire: psychologie phéno- gravita]iei sale nu au fost întâmpl`toare: odat`
traversat istoria culturii, fundamentale form` ascensional` [i-o asum`. Elegan]a ménologiquedel’imagination, Gallimard, Paris, 1940, absolvit` misiunea pe P`mânt, urma ipostaza as-
pentru era cre[tin`: Crucificarea [i Ador- cu care accept` supliciul justific` nobila pp. 82, 85, 91, 137, 175. censional` care trebuia s` apar` în laten]`. j
mirea Fecioarei, a doua apar]inând matu- trecere pe p`mânt [i precede elegan]a În- 4 G. Durand, ibidem, p. 29. R`mâne înc` de
rit`]ii depline bizantine din perspectiva vierii, devine stil în coeren]` cu edificiul stabilit cu mai pu]in` aproxima]ie rela]ia imagi-
textelor apocrife. teologic. Perioada istoric` numit` foarte nii de cult cu arta.
Imaginea crucific`rii apare relativ târziu Rena[tere (secolul XIX) începe s` 5 Le petit Larousse, Larousse, Paris, 1995,
târziu, iar prima dintre cele cunoscute umanizeze peste m`sur` durerea în spiri- p. 65.
este o miniatur` în filde[ din secolul V15; tul anatomiei elenistice; descoperirea 6 Filip., II.6-II.7, citat de Ioan Damaschin în
scena cuprinde sintetic [i pomul sub care grupului Laocoon influen]eaz` epoca, iar
atârn` firesc Iuda. Imaginea este înc` marmura greac` devine, r`mânând pân`
elenistic`, dar con]ine, embrionar, toate târziu, etalon al supliciului care va fi trans-
caracteristicile viitoarei expresii bizan- pus în reprezentarea martiriului crucifi-
tine (fig. 1). c`rii (fig. 2). Abilitatea sculptorului exalt`
O parantez`: de ce oare pân` în seco- virtu]ile anatomofiziologice, pentru
lul V nu apare în iconografia paleocre[- ob]inerea credibilit`]ii martiriului; pen-
tin` ipostaza sacrificial` a Fiului? Un r`s- tru omul ra]ional al Rena[terii a fost ne-
puns la aceast` întrebare necesit` desigur voie de argumente suplimentare: mu[chi,
un comentariu mai amplu. tendoane, vine, unghii [i transpira]ie. Ast-
Ceea ce istorici ai artei de notorietate fel, Fiul lui Dumnezeu devine campionul
din ultimele trei secole au în]eles prin rezisten]ei pe cruce doar în trei cuie. Cre-
barbarie16, referitor la imagine în repre- dinciosul nu va mai avea dubii (fig. 3).
zent`rile prerenascentiste, este în fapt Crucificarea baroc` va conduce Corpul
expresia profund original` [i creativ` în de pe cruce la adev`rate performan]e ana-
[tiin]a desenului, a formei, dublate de cu- tomice; spectacol exaltant al virtu]ilor tra-
no[tin]e anatomice neb`nuite în vederea gicului exterior. Pânzele sau stofele din
unei inteligente [i rafinate adapt`ri la ca- imagine sufer` la rândul lor, particip`
non, la expresie [i, bineîn]eles, de fiecare afectiv, completeaz`, împreun` cu dez-
dat` la materia utilizat` [i la suprafa]a l`n]uirea fenomenelor atmosferice [i cu 4
abordat` – excelen]` continuat` în urma legea din ce în ce mai accentuat` a gravi-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
34
Profilul spiritual
EUROPA COMUNITAR~
al Europei
o BR|NDU{A PALADE o
P
ROIECTUL Europei unificate mesajul biblic: exigen]a de a construi o
trece, a[a cum [tim, printr-un civiliza]ie a c`rei calitate moral` s` fie
moment de criz`. Criza a în- adeverit` de faptul c` to]i membrii ei au,
ceput în mai 2005, atunci într-o m`sur` cît mai mare, posibilitatea
cînd Fran]a a respins prin ref- ca tr`ind în lume s`-[i poat` urm`ri scop-
erendum Tratatul Constitu]ional al Uniu- urile cele mai importante ale unei vie]i
nii Europene. Despre votul negativ al omene[ti. Chiar dac` definirea acestor
Fran]ei s-au oferit deja numeroase scopuri presupune în primul rînd
ipoteze [i explica]ii. De la obsesia re- respectul pentru libertatea fiec`ruia,
toric` legat` de fantoma „instalatorului ra]iunea poate unifica totu[i idealurile
polonez“ ce ar fi amenin]at s` acapareze morale omene[ti. Antropologia prezent`
cu succes pia]a francez` a muncii pîn` în aceast` concep]ie despre societate nu
la explica]ii sociologice legate de lipsa absolutizeaz` îns` umanul pîn` la uita-
inform`rii popula]iei în leg`tur` cu rea lui Dumnezeu [i denun]` ca iluzorie
obiectivele reale ale Tratatului orice refugiere în paradisuri cum sunt
Constitu]ional, interpretarea „nu“-ului cele promise de tehnologia avansat`, de
francez a f`cut deja în presa european` experien]ele halucinogene sau de practi-
obiectul celor mai variate comentarii. cile New Age.
EUROPA COMUNITAR~
aproape dou` milenii, dac` except`m [i inspira]ia ce pot umple cu sens l`u-
ultimul secol, aspira]iile europenilor au dabilele sale proiecte comunitare.
fost într-un fel sau altul legate de per- Bisericii îi revin îns`, de asemenea,
soana lui Isus Cristos, de evanghelia responsabilit`]i care o angajeaz` fa]` de
speran]ei [i de Biseric`. Iar dac` Biserica societatea european` de ast`zi. În fapt,
a fost numit` de Novalis „locuin]` a isto- Biserica din Europa este invitat` expli-
riei“, ea este într-un mod predilect cit de Ioan Paul al II-lea s` redescopere
locuin]a istoriei europene. Chiar dac` Bise- sensul misterului [i s` se întoarc` cu
rica a fost divizat` în ultimul mileniu umilin]` la sacramente, celebrînd privi-
precum c`ma[a lui Cristos r`stignit, legiul comuniunii cu Dumnezeu reali-
chiar dac` au existat nenum`rate dis- zate prin Cristos, pentru a oferi lumii
pute, neîn]elegeri [i chiar conflicte între occidentale sufocate de idealuri de feri-
confesiuni, dac` privim totu[i cu aten]ie, cire consumist` sau exotic` vestea bun`
pe chipul ei continu` s` str`luceasc` [i c` Isus e în continuare singurul care
azi frumuse]ea [i gra]ia d`ruite ei de poate ar`ta calea unei spiritualit`]i ro-
Cristos prin Duhul Sfînt. buste [i autentice [i care poate d`rui
Ironia face, cu toate acestea, ca exact bucuria comuniunii pacifice [i vitali-
acele valori cre[tine care stau la temelia tatea speran]ei în comuniunea viitoare.
idealurilor europene de ast`zi – a idea- Pentru ca Biserica s` poat` oferi o surs`
lurilor de pace, reconciliere [i solidari- de inspira]ie pentru unitatea în spirit a
tate – s` nu mai fie recunoscute în dimen- Europei comunitare, trebuie s` fie mai
siunea lor evanghelic`. Acest fapt poate întîi ea îns`[i la în`l]imea propriei sale
p`rea, desigur, un scandal, chiar dac` misiuni. O comunitate eclezial` care nu
putem în]elege motivele pudorii ofi- s`rb`tore[te ea îns`[i, cel pu]in în adu-
cialilor europeni de a asuma referin]a la narea duminical`, faptul c` Domnul e
valorile cre[tine, din temerea de a nu viu [i care a pierdut sensul misterului
stîrni revolta practican]ilor europeni ai liturgic [i sacramental nu poate trans-
altor religii. Trebuie îns` spus c`, prin mite bucuria comuniunii în spirit nici
aceast` timiditate în afirmarea propriei chiar propriilor s`i membri.
sale identit`]i spirituale, Europa î[i re- Rezumînd, exigen]ele privitoare la o
fuz` chiar dreptul la o asemenea identi- Europ` reunit` în spirit, prin intermedi-
tate. Aceast` auto-amputare o face in- ul valorilor care apar]in nu doar culturii
firm` [i incapabil` s` poarte un dialog sale politice, ci [i resurselor sale spiritu-
inter-religios autentic, care nu poate fi, ale, nu se adreseaz` doar institu]iilor
desigur, sus]inut dac` ethosul spiritual al europene, care sunt invitate s` con[tien-
Europei, cu care s-ar putea plasa în acest tizeze mai lucid rolul [i poten]ialul cre[-
dialog, r`mîne vag [i nedefinit. tinismului în unificarea Europei, ci [i
Bisericii îns`[i. Atît Europa, cît [i Biserica
Biserica din Europa din Europa sunt invitate s`-[i redescope-
re propria voca]ie identitar`. Europei i se
Predecesorul Papei Benedict al sugereaz` s`-[i recunoasc` valorile cele
XVI-lea, Ioan Paul al II-lea, a c`rui voca- mai specifice în dimensiunea lor cre[-
]ie vizionar` s-a completat întotdeauna tin`; Bisericii i se cere s` nu se închid`
eficient cu spiritul p`trunz`tor, lucid [i între zidurile parohiilor [i catedralelor [i
analitic al (pe atunci) prefectului Con- s`-i ofere Europei de azi un model uitat
grega]iei pentru Doctrina Credin]ei, a pentru tr`irea unit`]ii evanghelice în
mers chiar mai departe în definirea mie- spirit, prin misterul prezen]ei lui Cristos
zului tare al identit`]ii spirituale euro- în liturghie [i în celebrarea sacramen-
pene. Legînd aceast` identitate în mod telor. Numitorul comun al Europei [i al
inextricabil de misiunea Bisericii în Bisericii din Europa este nevoia continu`
lume, el a definit voca]ia spiritual` a de speran]` [i de comuniune. F`r` spe-
Europei ca reflectînd universalitatea Bi- ran]`, proiectele europene, la fel ca [i
sericii [i promovînd în mod caracteristic misiunea Bisericii, nu pot fi sus]inute
valori de sorginte cre[tin` ca demnitatea decît inert [i f`r` entuziasm; f`r` comu-
persoanei umane, importan]a ra]iunii, a niune, no]iuni morale ca pacea, drep-
democra]iei [i a libert`]ii. Biserica Cato- tatea, reconcilierea [i solidaritatea nu au
lic` în particular, a c`rei unicitate [i uni- nici un în]eles.
versalitate sunt conservate în pofida
particularismelor ecleziale [i culturale, l
1
ar putea, dup` Ioan Paul al II-lea, s` ser- Ioan Paul al II-lea, Ecclesia în Europa.
veasc` drept model [i surs` de inspira]ie Exorta]ie apostolic` postsinodal` despre Isus
pentru o Europ` care î[i caut` unitatea Cristos, viu în Biserica sa, izvor de speran]`
în diversitate. pentru Europa, c`tre episcopi, preo]i [i dia-
Pentru ca Europa comunitar` s` coni, c`tre persoanele consacrate [i c`tre to]i
poat` înv`]a din experien]a unit`]ii în credincio[ii laici, Ia[i, Presa Bun`, 2003, p. 127.
spirit a Bisericii, este îns` nevoie s` i se 2 Ibid., pp. 108-110.
Adev`rul ca pasiune
Adam Michnik [i ethosul rezisten]ei antitotalitare
o VLADIMIR TISM~NEANU o
PROFILURI
I
DEILE [i ac]iunile lui Adam Mich- familia intelectualilor critici capabili s` de Michnik în anii ’70, era direct legat` de hominem , de[i este probabil cel mai
nik în anii disiden]ei au contat treac` de orice idiosincrasii personale în redescoperirea în cercurile disidente a str`lucit polemist al Poloniei contempo-
enorm în elaborarea unei strategii a favoarea dialogului [i toleran]ei. Eseurile conceptului normativ al societ`]ii civile. rane. A pledat pentru compasiune [i
rezisten]ei antitotalitare. Opera sa reunite în cele dou` volume ap`rute la Nu mai pu]in important, de[i ini]ial mar- iertare împotriva vendetelor [i a uit`rii.
este o contribu]ie esen]ial` la sal- Polirom fac parte din tezaurul ideatic al cat de iluziile revizionismului marxist, Sunt mul]i care nu-i iart` lui Michnik
varea demnit`]ii în acele timpuri în- rezisten]ei nonviolente împotriva unui Michnik a fost printre primii care a aceste atitudini. A deranjat pe poten]ialii
tunecate. Dup` c`derea comunismului, sistem bazat pe minciun`, conformism, în]eles c`, odat` cu interven]ia militar` comuni[ti [i continu` s` îi deranjeze pe
Michnik a continuat s` scrie cu curaj [i re- oportunism cras, teroare mai mult sau din Cehoslovacia din august 1968, aceste unii dintre succesorii lor. A fost [i r`mîne
alism despre marile dileme ale noilor mai pu]in subtil` [i incredibile ofense la abord`ri deveniser` cu des`vîr[ire un spirit incomod. Istoric al ideilor, Mich-
democra]ii. B`iatul care la 11 ani partici- adresa libert`]ii umane. Multe dintre ele desuete. Socialismul tancurilor nu poate nik este un cunosc`tor al modului în
pa la reuniunile cercurilor revizioniste au fost scrise înd`r`tul gratiilor, în clipe fi nici umanizat, nici democratizat. Sau, care radicalismul genereaz` fundamen-
marxiste, al`turi de mae[trii s`i, Jacek de dezolare, cînd, spre a relua un celebru cum spunea chiar Michnik, „nu exist` co- talisme de tot soiul. Opera sa, precum [i
Kuroń [i Leszek Kolakowski, în Polonia aforism al lui Walter Benjamin, p`rea c` munism cu chip uman, ci doar totali- strategia resurec]iei societ`]ii civile stau
anului 1957, l-a f`cut pe liderul comunist „numai datorit` celor f`r` de speran]` tarism cu din]ii sf`rîma]i“. m`rturie pentru o gîndire eminamente
Wladyslaw Gomulka s` cad` în etern ne este dat` speran]a“. Întîlnirea cu ideile Dintre atîtea superbe pagini scrise de antidogmatic`. Se prea poate ca, uneori,
ridicol cînd l-a identificat atunci drept o lui Michnik ne ofer` accesul la marile Adam Michnik, poate c` cele mai impre- s` se fi în[elat în analizele sale. Se prea
„for]` antisocialist`“. Iat`-l pe Michnik fr`mînt`ri ale unui spirit pentru care ver- sionante sunt medita]iile din închisoare poate s` fi dovedit excesiv` generozitate
acum, cînd marile b`t`lii par sfîr[ite, ticalitatea etic`, ob]inut` prin enorme pe marginea eseului lui Thomas Mann în raport cu fo[tii s`i tor]ionari. Dar, dac`
ajuns la vîrsta de 60 de ani. Tot tîn`r, tot sacrificii, este mai important` decît o despre Don Quijote. Ca [i autorul pot relua o fraz` celebr` din vremea
generos, tot incandescent în plan spiritu- supravie]uire larvar`. În scrisoarea trim- Muntelui vr`jit, Michnik s-a întîlnit nu o polemicilor intelectuale franceze ale
al [i psihologic. Mai ata[ant decît oricînd, is` generalului Kiszczack, ministrul de in- dat` cu brutalitatea colectivismelor gre- anilor ’50, m` simt mai bine gre[ind
Michnik r`mîne iconoclastul care nu terne al juntei lui Jaruzelski, care îi con- gare. Nimic nu i-a repugnat mai mult al`turi de Michnik decît avînd dreptate în
cedeaz` modelor [i partizanatelor gre- ferise în 1983 eliberarea din închisoare cu disidentului polonez decît starea de compania inamicilor s`i.
gare. Un personaj eminamente moral, condi]ia de a p`r`si Polonia, Michnik turm`, îngenuncherea în fa]a diverselor Exact acum zece ani, pe 17 octombrie
dar nu un procuror înver[unat. Dac` traseaz` liniile de for]` ale eticii comandamente tribale. Într-o vreme cînd 1996, Adam Michnik a împlinit cincize-
cineva l-ar numi „instan]` etic`“, ar izbuc- rezisten]ei: unii se obstinau s` cread` în posibilitatea ci de ani. Am fost împreun` cu el, cu
ni în rîs. Tocmai acest minunat sim] al „(…) a oferi cuiva care a stat doi ani în socialismului reformist, Michnik a so]ia mea Mary, cu Irena Grudzinska-
umorului [i o remarcabil` capacitate de pu[c`rie s` plece pe Coasta de Azur, în în]eles c` nu exist` salvare în interiorul Gross (ea îns`[i figur` marcant` a
empatie fac pozi]iile lui Michnik mult schimbul sinuciderii morale, înseamn` sistemului. {i-a riscat libertatea atunci mi[c`rii studen]e[ti de la Var[ovia din
mai persuasive decît cele ale criticilor c` trebuie s` fii un porc. (…) Adev`rul este cînd al]ii prosperau în atmosfera mocir- martie 1968) [i un mic grup de amici
s`i, sumbri [i p`tima[i. c` sunte]i ni[te porci nesim]i]i [i f`r` loas` a „socialismului realmente exis- ru[i [i polonezi la restaurantul favorit al
i Cotropi]i de atîtea pseudovalori, agre- onoare. Adev`rul este c` [i dac` ar fi exi- tent“. A riscat umilin]e [i jigniri în nu- lui Adam din New York: „The Russian
Dintre atîtea superbe sa]i de o incredibil` avalan[` de titluri stat vreo f`rîm` de cinste în inima voas- mele unei iubiri profunde pentru istoria Samovar“. Pe perete se afla fotografia altui
pagini scrise de Adam baroce ori de dubioase nout`]i ce se tr`, a]i îngropat demult acel sentiment în Poloniei. O istorie necontraf`cut`, eliber- remarcabil spirit al luptei pentru liberta-
Michnik, poate c` cele pretind a apar]ine lumii spiritului, uit`m brutalele [i sordidele voastre lupte pentru at` de totemuri [i resentimente, de exclu- te, Joseph Brodsky. Îl întîlnisem pe Brod-
mai impresionante sunt adesea c` exist` un num`r de repere uni- putere pe care le da]i între voi. De aceea, sivisme [ovine [i clericalism orb. O isto- sky, legendarul poet rus, laureat al premi-
medita]iile din versale validate, lucr`ri capitale care au tic`lo[i cum sunte]i, a]i vrea s` ne tîrî]i în rie emancipat` de mitologii ului Nobel [i cîndva favoritul între tiner-
închisoare pe marginea dat [i dau m`sura umanului în acest jos pîn` la nivelul vostru. (…) Problema grandilocvent-narcisiste. Pe scurt, o isto- ii scriitori al Annei Ahmatova, la o con-
eseului lui Thomas secol. S` amintesc aici cutremur`toarele este, domnule general, c` pentru mine rie adev`rat`. ferin]` organizat` de revista Partisan Re-
Mann despre Don Qui- memorii ale Nadejdei Mandelstam, am- valoarea luptei nu st` în [ansele de victo- Dac` ar fi s` identific gînditorul est-eu- view. Tot acolo l-am întîlnit prima dat` pe
jote. Ca [i autorul intirile lui Lev Kopelev, povestirile de la rie, ci în m`re]ia cauzei. Micul meu gest ropean care mi-a marcat cel mai profund Michnik [i am pornit pe calea unei pri-
Muntelui vr`jit, Kolîma ale lui Varlam Salamov, Arhipe- de refuz e o m`runt` contribu]ie la senti- evolu]ia spiritual`, nu a[ ezita o clip` s`- etenii de care sînt cît se poate de onorat.
Michnik s-a întîlnit nu lagul Gulag de Soljeni]în, c`r]ile lui Primo mentul onoarei [i demnit`]ii acestei ]`ri, l numesc pe Michnik. Pentru genera]ia Fiul meu Adam îi poart` numele.
o dat` cu brutalitatea Levi despre universul concentra]ionar tot mai înjosit` pe zi ce trece. Pentru voi, mea, ac]iunea lui consecvent antitotali-
E
colectivismelor gregare. nazist, scrierile politice ale unor George negustori ai libert`]ii oamenilor, e o tar` a coincis cu deschiderea spre un RA locul în care, aveam s` aflu,
Nimic nu i-a repugnat Orwell, Manès Sperber [i Arthur Koestler palm` peste obraz“. umanism critic înr`d`cinat în tradi]ia îi pl`cea lui Brodsky s`-[i aduc`
mai mult disidentului ori cele datorate marilor figuri ale Luminilor. Pe vremea cînd la Paris o stu- prietenii. L-am ascultat pe
A
polonez decît starea de disiden]ei anticomuniste din Europa de CESTE rînduri, de o tragic` den]ime rebel` se prosterna în fa]a Adam, i-am urm`rit gesticu-
turm`, îngenuncherea Est [i Central` (Václav Havel, Leszek Ko- noble]e, se situeaz` în cea portretelor lui Mao, Adam [i prietenii s`i la]ia nervoas`, admirîndu-i nu
în fa]a diverselor lakowski, Bronislaw Geremek, György mai frumoas` tradi]ie a re- de la Universitatea din Var[ovia protes- numai extraordinara inventivitate con-
comandamente tribale. Konrád, Jacek Kuroń, Miklós Haraszti, fuzului sclaviei. Ele îl tau în numele idealurilor lui Adam Mick- ceptual`, dar mai ales c`ldura uman`.
de exemplu). Este astfel simptomatic [i plaseaz` pe Michnik în com- iewicz, ale decembri[tilor ru[i [i ale unei „Eroii sunt obosi]i“, m`rturisea el în urm`
chiar alarmant c`, la atî]ia ani de la pania marilor romantici, a unor Byron, glorioase tradi]ii de lupt` împotriva cu cî]iva ani, încercînd s` explice margi-
pr`bu[irea regimului Ceau[escu, publi- Schiller, Mickiewicz, Pu[kin [i B`lcescu. tiraniei. Michnik nu s-a opus comunis- nalizarea fo[tilor disiden]i în întreaga
cul românesc este înc` lipsit de acces la Pe de alt` parte, trebuie reamintit, Mich- mului în numele unor viziuni arhaic- lume postcomunist`. Se prea poate, [i lu-
atîtea din aceste opere fundamentale. Iat` nik a fost [i r`mîne un redutabil analist colectiviste. A spus-o [i a demonstrat-o crul nu este în fond anormal, ]inînd cont
de ce în]eleg s` reamintesc ac]iunea edi- politic: departe de a fi un apriorist moral, din plin în anii de dup` 1989. Dimpotriv`, de datele noilor jocuri politice. Asemenea
turii Polirom, a excelentului ei director, el s-a str`duit întotdeauna s` surprind` în marile sale eseuri politice, scrise în în- prietenului s`u Václav Havel, Michnik a
Silviu Lupescu, ca [i al traduc`torilor, posibilul în real, evitînd ac]iunile disper- chisoare [i într-o îndelungat` clandes- în]eles c` les jeux ne sont pas faits [i c` de-
minuna]ii esei[ti [i dragii mei prieteni, ate animate de considera]ii pe cît de gen- tinitate, el a accentuat mereu o tem` pri- pinde doar de noi s` ne men]inem demni
Adriana Babe]i [i Mircea Mih`ie[, ca pe eroase, pe atît de abstracte. Strategia rev- mordial` a spiritului liberal: ruptura cu [i liberi. Lec]ia lui Michnik este c` politi-
un gest de veritabil` construc]ie intelec- olu]iei autolimitate, a[a cum s-a constitu- comunismul nu înseamn` plonjarea în ca nu este un joc necesarmente degradant
tual` [i moral`. Amintesc prefa]a lui An- it ea în Polonia, geneza Comitetului de alt autoritarism, de semn contrar. A spus- [i c` prezen]a intelectualilor democra]i în
drei Ple[u la Restaura]ia de catifea. Andrei Ap`rare a Muncitorilor (KOR), întreaga o demult, înc` din anii Legii Mar]iale, c` polemicile care agit` Cetatea nu este o
Ple[u este gînditorul [i disidentul român sag` a Solidarit`]ii ar fi fost de necon- nimic nu-l dezgust` mai profund decît concesie temporar` ori o z`d`rnicie auto-
de care Michnik se simte cel mai apropi- ceput f`r` contribu]iile teoretice capitale voluptatea revan[ei. Nu a pretins [i alto- mutilant`, ci o obliga]ie moral` de o
at, iar acest lucru mi se pare cît se poate ale lui Michnik. Filosofia „noului ra s` dea dovad` de acela[i spirit caritabil. vital` urgen]`. j
de firesc. {i Michnik, [i Ple[u fac parte din evolu]ionism“, a[a cum a fost formulat` Nu [i-a impus tabla etic` prin atacuri ad
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
37
Nobel
pentru dou` lumi
NOBEL LITERAR
o LIVIA SZÁSZ o
D M
OU~ lumi, un ora[ acord`rii premiului. Mi-a spus Prix de la Découverte eu- mai diferite, a furnizat invari- ~ numesc Ro[u (recent
[i un scriitor au ad- c` secretarul Academiei ropéenne, romanele lui Pamuk abil pentru Pamuk substan]a publicat la Editura
judecat anul acesta suedeze, Horace Engdahl, avea au început s` fie traduse cu un scrierilor sale, infuzate de- Curtea Veche, în tra-
Nobelul: Occidentul s` m` sune curând – lucru care uria[ succes [i în Occident. Pre- opotriv` de tema conex` a ducerea Lumini]ei Munteanu,
[i Orientul, într-o s-a [i întâmplat, un minut mai miile cele mai prestigioase ale imaginii [i problematicii [i primul din seria de autor
acolad` a confrunt`rilor, dar [i târziu; acesta m-a în[tiin]at c` lumii occidentale nu au întârzi- „celuilalt“. lansat` în colec]ia „Byblos“)
a interferen]elor, mai vechi [i primisem Premiul Nobel [i c` at s` se alinieze disciplinat pen- În via]a public`, preocu- este o deschidere c`tre un
mai noi. Istanbulul, melancolic urma s` dea un comunicat de tru a saluta defilarea romanelor parea pentru acest „cel`lalt“, univers romanesc mirific, con-
[i fabulos, r`sfirat pe malurile pres` în trei minute. M-a între- scriitorului, t`lm`cite în peste pentru „cel diferit“, „minoritar“, struit pe schel`ria artei roman-
Bosforului [i îmbr`]i[ând ge- bat dac` accept premiul. L-am treizeci de limbi: în Fran]a Prix l-a mânat pe scriitor c`tre lu`ri ului european, dar cu recuzita
neros dou` continente. {i acceptat cu bucurie – în pri- du Meilleur livre étranger, Prix de pozi]ie dintre cele mai istoriei [i a legendelor orientale.
Orhan Pamuk, cel care le-a mul rând, ca pe un omagiu France culture, Le prix Méditer- tran[ante, culminând cu cele- O crim` petrecut` în lumea
transformat în tema predilect` adus limbii [i culturii turce, ranée étranger, Prix Medicis; în bra declara]ie f`cut` unui ziar fascinant` a miniaturi[tilor
a scrierilor sale, împrumutând c`rora le apar]in; [i în al doilea Italia Premiul Grinzane elve]ian în 2005 cu privire la otomani la sfâr[it de secol XVI
forma [i me[te[ugul european rând, pentru mine personal; Cavour; în Irlanda The Interna- necesitatea recunoa[terii de este un pretext de incursiune în
al romanului, pentru a-[i ]ese l-am primit cu gratitudine, ca tional IMPAC Dublin Literary c`tre oficialit`]ile de la Ankara „miniatura“ unei epoci, a unei
arabescurile unor basme cu iz recunoa[tere a celor treizeci [i Award; în Germania Frieden- a genocidului armenilor din istorii [i civiliza]ii de mult pier-
oriental. doi de ani pe care i-am dedicat spreis (Premiul P`cii), acordat anii 1915-1917 [i a masacr`rii a dute. Vocile [i identit`]ile nara-
La 12 octombrie, Academia cu umilin]` artei romanului“. de industria de carte german`. 30.000 de kurzi în Anatolia. tive alterneaz` într-o polifonie
regal` suedez` anun]a, prin O coinciden]`, demn` chiar Peste Ocean, în Statele Unite, Mai pu]in mediatizat` la noi, cu accente postmoderniste, din
vocea secretarului s`u perma- de un roman al lui Pamuk, lui Pamuk i s-a oferit titlul de de[i cu nimic mai modest` ca care r`zbat glasuri de oameni,
nent, profesorul Horace Eng- face ca tot la Columbia s` se fi membru al Academiei ameri- anvergur`, merit` consemnat` culori, copaci, animale, vocea
dahl, decernarea Premiului aflat scriitorul, în urm` cu 22 cane de art` [i literatur`. [i solidarizarea cu Salman Mor]ii, a unui ban calp etc.
Nobel pentru literatur` pe anul de ani, când, lucrând într-un Rushdie (prima ini]iativ` de Toate au câte o istorie de re-
P
2006 scriitorului turc Orhan cotlon al faimoasei biblioteci ROIECTATE pe fun- acest fel a unui scriitor musul- latat, o poveste de dep`nat, o
Pamuk, care, „în c`utarea sufle- „Butler“, î[i încheia romanul daluri istorice (M` man, de altfel) în momentul imagine de descris, o problem`
tului melancolic al ora[ului Cartea neagr`, cel care probabil numesc Ro[u, Fort`- condamn`rii acestuia la de dezb`tut, valabil` ieri, dar
s`u natal, a descoperit noi sim- a marcat g`sirea unei iden- rea]a alb`) sau axate moarte de c`tre mai ales azi: statutul [i condi]ia
boluri pentru conflictele [i în- tit`]i scriitorice[ti [i a unei în contemporanei- fundamentali[tii islamici pen- artistului, religia [i extremis-
trep`trunderile dintre culturi“. voci narative proprii. tate (Z`pada, Via]a cea nou`), tru publicarea Versetelor satan- mul, problema valorilor [i
Anun]ul, primit cu aplauze [i Orhan Pamuk este autorul concepute în cheie poli]ist`, ice. Într-o campanie mai ampl` aceea a reprezent`rii în lumea
explozii de bucurie, era îns` de a [apte romane – Cedvet Bey [i roman]ioas` sau politic`, scrier- de sus]inere a libert`]ii de ex- islamic` [i cea occidental`,
mai mult` vreme a[teptat. fiii (1982), Casa t`cut` (1983), ile lui Pamuk râmân fidele presie, Pamuk declara: „Liberta- condi]ia femeii sunt doar câte-
Presa interna]ional` scrisese Fort`rea]a alb` (1985), Cartea dublei priviri, spre Occident [i tea de gândire [i de expresie va dintre acestea. Pamuk cita la
înc` în urm` cu doi ani c` în- neagr` (1990), Via]a cea nou` Orient, asemeni Istanbulului, sunt libert`]i necesare omului un moment dat vorbele lui
trebarea care se pune în cazul (1994), M` numesc Ro[u (1998), separat, dar – paradoxal – [i precum pâinea [i apa. Nu ar Mallarmé: „Totul exist` în lume
lui Pamuk nu este dac`, ci când Z`pada (2002) – [i al unui unit de Bosfor. Recunoscând trebui s` fie niciodat` îngr`dite pentru a fi pus într-o carte“. {i,
i se va acorda Nobelul. Mai vor- volum de memorii, Istanbul ve[nicul balans între civiliza]ii, de na]ionalisme, sau – înc` [i dup` Pamuk, cartea cea mai
biser` despre mult râvnita dis- (2005). Adulat, dar [i denigrat valori [i mentalit`]i diferite, mai r`u – de interese militare bine înzestrat` pentru a absorbi
tinc]ie admiratori celebri ai cu egal` patim` în Turcia sa între modernitate [i tradi]ie, eu- sau de afaceri“. Robert Mc- totul din lume este – f`r` în-
scriitorului, precum Margaret natal`, Pamuk [i-a câ[tigat un ropenism [i conservatorism, Crum, editorialist la The Ob- doial` – romanul.
Atwood sau John Updike, care statut de celebritate rareori în- Pamuk m`rturisea la un mo- server, propunea chiar cu o Pe 10 decembrie, va avea loc
nu se d`duser` în l`turi s` îi tâlnit, [i ades râvnit, în tagma ment dat c`, la rândul ei, „Tur- s`pt`mân` în urm` un entuzi- la Stockholm ceremonia înmâ-
consemneze, cu acribie de sim- scriitoriceasc`. Tiraje uria[e [i cia este alc`tuit` astfel încât ast joc de cuvinte: „Acest laure- n`rii oficiale a Premiului Nobel.
pli recenzen]i, apari]ia ul- distinc]ii literare (unele chiar pân` [i cultura ]`rii este com- at nobil ar trebui s` primeasc` Pentru aceast` ocazie, laureatul
timelor c`r]i prin diverse re- refuzate) i-au asigurat o imen- pus` din dou` spirite diferite, [i Nobelul pentru pace“. turc a promis deja un discurs „în
viste culturale. s` popularitate, în ciuda stilu- nu în primul rând luptându-se buna tradi]ie european`“. j
Pe Pamuk, vestea acord`rii lui sofisticat [i al arhitecturii unul cu altul, ci încercând s`
Nobelului l-a surprins la New elaborate, postmoderne ale g`seasc` modalit`]i de a se îm-
York, unde este în prezent pro- scrierilor sale. Admirator al lui pleti (…). În sensul `sta, sunt
fesor asociat la Universitatea Tolstoi, Dostoievski, Proust [i pu]in schizofrenic – pu]in…“
Columbia. Mann, dar [i al lui Nabokov, Con[tient de aceast` identitate
l Orhan Pamuk
„Am primit vestea Faulkner, Borges sau García „schizoid`“, Pamuk s-a ferit îns`
decern`rii Premiului Nobel în Márquez, Pamuk are o bucurie întotdeauna de stereotipuri în M~ NUMESC RO{U
Traducere din limba turc`, glosar
zori, la telefon. Eram în pat, la [i o savoare a povestirii, o aprecierea scrierilor sale: [i note de Lumini]a Munteanu, Ed-
New York. Era atât de întune- pl`cere autentic` a dep`n`rii „Metafora pun]ilor este atât de itura Curtea Veche, Bucure[ti,
ric, încât am crezut c` sunt în de istorisiri care reu[esc s` îm- demodat`… Îndeletnicirea mea 2006
toiul nop]ii. A sunat telefonul, blânzeasc` eventualele este s` caut noi metafore. Cul-
[i la cap`tul firului se afla dificult`]i din tendin]ele ex- tura mea este construit` din
Sarah Chalfant, de la Agen]ia perimentale ale prozei sale. dou` lumi. Le explorez pe
literar` «Wylie», care mi-a dat Din 1991, odat` cu traducerea amândou`. Aceasta este
de [tire c` la biroul din Londra în limba francez` a romanului povestea mea“. Întâlnirea din-
al agen]iei tocmai sosise vestea Casa t`cut`, încununat` cu tre culturi, în forme din cele
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
38
o OVIDIU OLAR o
C
ONVINGEREA c` lumea în aflat undeva „la jum`tatea drumului între Academiei suedeze. Ea se afl` îns` în per-
„Unchiul“, îi pune la treab` pe cei mai is-
care tr`im sau pe care o vis`m vechiul mod de via]` al marilor familii fect` concordan]` cu opiniile exprimate
cusi]i arti[ti din atelierul imperial. De-
poate fi gândit`, definit` [i, de otomane [i cercul mai intim al în toate c`r]ile sale publicate la zi. Re-
parte de privirile oarbe ale Marelui
ce nu?, în]eleas` în baza unor existen]elor moderne“. Pentru Pamuk, formele lui Mustafa Kemal Atatürk
Maestru Osman [i sub o atent` supraveg-
categorii binare este nu numai „Estul [i Vestul“ reprezint`, în fapt [i de (1881-1938) au reu[it s` transforme un
here, cei porecli]i Barz`, M`slin`, Delicat
str`veche, ci [i extrem de prestigioas`. Su- drept, „trecutul [i prezentul“. imperiu decadent [i învins într-un stat
[i Fluture trebuie s` întruchipeze în de-
porterii înver[una]i ai dihotomiei tind Colegiul american din Istanbul, cur- modern [i mândru. Punerea lor în prac-
senele lor „întregul univers al Padi[ahu-
îns` s` ignore un aspect important, dac` surile de arhitectur` [i jurnalism vor tic` a declan[at îns` puternice crize de
lui Nostru“. Numai c` întreprinderea este
nu fundamental al problemei. Ei uit` c` jalona apoi o existen]` cum nu se poate identitate. Iar despre ele, Pamuk vorbe[te
extrem de riscant` – arta Occidentului are
postularea unei opozi]ii ireconciliabile mai normal`. Aparen]ele aveau s` se de mult` vreme: „E dureros s` încerci s`
un pronun]at parfum de erezie.
între alb [i negru, bine [i r`u, trup [i su- dovedeasc` îns`, o dat` în plus, te al`turi mental unei alte civiliza]ii din
Iconoclast din fire, Islamul tolereaz`
flet implic` o doz` ridicat` de ira]ionali- în[el`toare. La dou`zeci [i doi de ani pricina unor motive tehnologice sau ca
miniaturile numai în m`sura în care ele
tate. Indiferent cât de credibile ar p`rea ar- izbucne[te furtuna. „M-am încuiat în dor- urmare a unei înfrângeri militare“. „Ge-
în]eleg s` se subordoneze respectuos tex-
gumentele [i cât de abil` ar fi prezentarea mitor pentru opt ani“, poveste[te scri- ografic apar]inem Europei (…) dar
tului pe care îl înso]esc. Lucrurile pictate
lor, subiectivismul [i superficialitatea ax- itorul. „Vi-l aminti]i pe Hawthorne? Eram politic?“, s-a întrebat adesea, retoric, cel
nu au de ce s` semene cu cele din jurul
iomelor radicale r`mâne implacabil`, genul acela de om, singuratic, ciudat. O care a luat ap`rarea printre primii autoru-
nostru – ele izvor`sc din memoria lui
imuabil` [i mai cu seam` stearp`. dat` la fiecare trei ani, mama deschidea lui hulitelor Versete satanice. R`spunsul i-
Dumnezeu. Vecin idolatriei, realismul
Larg mediatizata contradic]ie Orient- u[a [i-mi spunea: «Ar trebui poate s` te a venit aproape de la sine: într-o lume am-
imaginilor e deci de neconceput, iar per-
Occident ar putea servi oricând drept înscrii la medicin`»“. În loc de r`spuns, nezic` [i violent`, intelectualilor le revine
spectiva apare ca o blasfemie: datorit`
dovad`. {i totu[i nu despre ea vreau s` v` „am smuls dintr-o carte portretele f`cute sarcina delicat` de a cultiva gr`dina mem-
imundelor inven]ii, oamenii [i obiectele
vorbesc în cele ce urmeaz`. Au f`cut-o de Repin lui Tolstoi [i Dostoievski [i le- oriei. Interven]iile publice pe teme
apar a[a cum le vedem, indiferent de im-
al]ii mult mai bine decât a[ fi în stare eu am atârnat pe perete“. Nu tr`ie[te; ase- fierbin]i ]in, a[adar, de con[tiin]`, nu de
portan]a pe care le-o acord` Divinitatea.
s` o fac. Îmi propun, în schimb, s` supun meni unuia dintre viitoarele sale person- calcul rece.
Ciocnirea a dou` modalit`]i de a privi
aten]iei dumneavoastr` o carte de o fru- aje, e un strigoi. În schimb, de[i
lumea produce adesea victime. Delicat
muse]e tulbur`toare [i un scriitor absolut recunoa[terea se las` mult a[teptat`, Dac` într-o noapte de Efendi se num`r` printre ele. Cu craniul
fabulos care ]ine s` vorbeasc` altfel despre scrie, [i înc` foarte bine. Primul roman, iarn` un c`l`tor… spart de o c`limar` grea, din fundul unui
întâlnirea Estului [i a Vestului. Cum alt- Cevdet Bey [i fiii s`i, apare în 1982. Ast`zi,
pu], el î[i spune primul povestea. O
fel? Simplu. Atent. Inteligent. Într-un cu- la nou` c`r]i [i numeroase premii dis- Dincolo de scandal, un lucru r`mâne
poveste de iarn` despre întâlnirea Estului
vânt, sensibil. Ascultând docil` poruncile tan]`, Orhan îl editeaz` pe autorul Pose- totu[i cert. Turcul are talent, un talent
cu Vestul.
unui veritabil magician al cuvintelor, da]ilor, al Idiotului [i al Fra]ilor Karamazov. dublat de pasiune [i de o extraordinar`
nuan]a reu[e[te s` impun` în fa]a vi- În plus, el a devenit pentru cona]ionalii putere de munc`. „Lucrez [apte zile pe
olen]ei [i a obtuzit`]ii unui discurs mono- s`i „the equivalent of a rock star, guru, di- s`pt`mân`, de la nou` diminea]a la opt
La început a fost cuvântul
color corect din punct de vedere politic. agnostic specialist and political pundit“. seara. Am în minte titlurile urm`toarelor
Dac` e s`-l credem pe Pamuk, toate op-
Nu e pu]in lucru, s` recunoa[tem. opt romane pe care vreau s` le scriu“,
erele sale vorbesc despre „pr`p`stiile [i
Cele dou` suflete m`rturisea el într-un interviu. Nu e deci
complicit`]ile“ care despart [i în acela[i
„Nu am tr`it…“ ale Turciei de mirare c` o zi de odihn` declan[eaz`
timp unesc R`s`ritul [i Apusul. Într-un
remu[c`ri puternice. Alese cu grij`, citate
univers înv`luit mereu în fulgi de z`pad`,
Începutul e simplu. Mi-a fost dat s` aud Gurile rele s-au gr`bit s` pun` aceast` amuzante din Elias Canetti sau din
eroii au disp`rut. Le-au luat locul person-
pentru prima dat` de Orhan Pamuk la celebritate pe seama declara]iilor Flaubert sunt oricând preg`tite s`
aje complicate, în egal` m`sur` victime [i
Paris, în iarna anului trecut. Aveam s` „politice“ incendiare f`cute de Pamuk în justifice izolarea [i orele petrecute în fa]a
c`l`i, înving`tori [i învin[i. }es`tura scri-
citesc atunci, tot în premier`, cel mai cu- ultima vreme. „Treizeci de mii de kurzi [i ma[inii de scris, în biroul cu vedere spre
iturii e pe m`sur`. Tehnicile experimen-
noscut roman al s`u – M` numesc Ro[u. În un milion de armeni au fost uci[i în Tur- Bosfor. „Cu cât sunt mai pu]ine erec]iile,
tale ale romanului occidental se îmbin`
traducerea excelent` a lui Gilles Authier, cia“, declara el ziarului elve]ian Tages cu atât e mai reu[it` scriitura“, ricaneaz`
cu tehnicile narative ale pove[tilor arabe
Mon nom est Rouge mi-a stârnit de la bun Anzeiger pe 6 februarie 2005, deschizând Pamuk. Pentru el, c`r]ile – „marea conso-
[i persane. Joyce versus Ferdousi. S` nu ne
început interesul: „Maintenant, je suis o veritabil` cutie a Pandorei. Intens me- lare“ – sunt totul.
induc` îns` în eroare acest amestec put-
mon cadavre, un mort au fond d’un puits“. diatizat, procesul care i-a fost intentat Spre o carte tainic` duc firele intrigii
ernic [i exploziv de atrac]ie [i respingere,
Ce monstru admirabil, vorba lui Cioran, pentru insult` [i calomnie la adresa ]`rii [i în M` numesc Ro[u. Dorind s` arate
de iubire [i ur`. Pân` s` vorbeasc` despre
z`mislise o asemenea minun`]ie? Curio- sale l-ar fi propulsat pe scriitor în prim- lumii c` „pân` în anul 1000 al Hegirei, el
dou` lumi, cartea vorbe[te despre oa-
zitatea, m`rturisesc, mi-a fost pe deplin planul vie]ii culturale interna]ionale. Pre- [i statul s`u aveau s` se poat` folosi, la
meni: „Tat`l meu lipsea adesea, [i noi
satisf`cut`. Proasp`tul laureat al premiu- miile, cred aceia[i detractori, ar veni oare- rândul lor, de iscusin]a frâncilor“, Sul-
duceam o via]` foarte asem`n`toare cu
lui Nobel pentru literatur` s-a dovedit a fi
cea pe care o descriu. De altfel, în carte,
un veritabil personaj de roman.
fratele meu î[i poart` propriul nume,
Pamuk s-a n`scut în 1952 la Istanbul,
{evket, la fel ca mama mea, {eküre.
într-o familie cosmopolit`. Tat`l s`u era
Farmecul lucrurilor const` în aceea c`
o fire boem`, „un om de afaceri jalnic [i
micul Orhan pe care îl descriu sunt eu,
un poet oribil“ tr`ind din renta l`sat` de
numai c` în secolul al XVI-lea“.
p`rin]i. Îndr`gostit de cultura francez`,
La urma urmelor, poate c` istoria are
traduc`tor al lui Valéry, îl adora pe au-
o alt` consisten]` decât credem. Poate c`
torul faimosului Étre et le Néant [i se l`uda
lumii îi este dat cu adev`rat s` sfâr[easc`
c` are în bibliotec` întreaga colec]ie alb`
într-o carte. {i poate c` important` cu
a editurii Gallimard. „Disp`rea cu lunile
adev`rat este numai povestea care ne d`
la Paris“, î[i aminte[te Orhan, „[i mergea
via]`. j
la Café de Flore s`-i vad` pe Sartre [i pe Si-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
39
Obiec]ii reloaded
o ANDREI CORNEA o
DIALOG
mare lucru din acest r`spuns, de parc` concuren]iale se devalorizeaz` reciproc
schema propus` de dl Braga, devenit` etc.? Mi se pare c` exist` o leg`tur` pro-
ea îns`[i anarhetipic`, lipsit` de contur fund` între anarhetip [i manierism, dar
precis, refuz` confruntarea, polemica, manierismul – în orice epoc`, nu doar
supunerea la critic`. Dar în acest fel nu în secolul al XVI-lea – r`mîne depend-
se poate discuta. Am mai întîlnit acest ent, chiar dac` în negativ, de marile
tip de ap`rare din partea filosofilor rela- modele clasice. În general, dac`
tivi[ti [i postmoderni (îmi pare r`u c` anarhetipul este un „post-arhetip“, el nu
dl Braga nu accept` eticheta, dar nu am poate fi considerat autonom, fie [i
ce face!), precum R. Rorty, Barbara Her- numai din punct de vedere istoric. Iar
rnstein-Smith etc., dar [i a unor post- dac` el este caracteristic epocilor
moderni[ti autohtoni, precum Liviu „alexandrine“, de „malaise“ spiritual,
Andreescu. Li se aduce o obiec]ie; atunci el ]ine de o patologie a culturii [i
r`spund c` au fost r`u în]ele[i, iar dac` mi-ar fi greu s`-l v`d ca egal valabil sub
criticul insist`, ei sugereaz` sau afirm` raport axiologic cu arhetipul. Admit
direct c` sensul în care iau ei anumite îns` c` nu pot dovedi valabilitatea aces-
concepte este altul decît cel „esen]ialist“ tui ultim punct.
utilizat de critic [i c`, deci, obiec]ia Dl Braga afirm` c` exist` autori
adus` nu are temei. „spontani“, care creeaz` în afara unui
A[a procedeaz` [i Corin Braga, din reper în domeniul arhetipului. Dar el
p`cate, atunci cînd scrie în articol c` însu[i pune termenul „spontan“ în
„distribu]ia anarhetip = natur`, arhetip ghilimele, ceea ce înseamn` c` nici
= cultur` în care m` plaseaz` dl Andrei chiar pentru el autorul respectiv nu e
Cornea este simptomatic` pentru un cu adev`rat spontan. {i, cîteva rînduri
mod de receptare a anarhetipului pe mai jos, el î[i dezv`luie gîndul, scriind
care tocmai încercam s`-l deconspir în c` autorul pseudo-spontan „poate s`-[i
demonstra]ia mea“. Or, nic`ieri nu am ele pot lipsi; nu am afirmat ceva con- gram explicit, o etichet`, o ideologie, e propun` s` restituie spontaneitatea [i
spus c` opera anarhetipic` e natur`. trar. În schimb, institu]ia artistic` este posibil. Dar n-am sus]inut niciodat` c` aleatoriul viziunii sau visului“. Într-
Dimpotriv`. Ceea ce am spus e c`, dac` totul, ea este de neînl`turat [i tocmai în la asta se reduce, pentru OAA, nivelul adev`r, autorul în cauz` (de exemplu,
accept`m distinc]ia dintre nivelul ea se manifest` plenar inten]ionalitatea. inten]ionalit`]ii. Or, dac` se elimin` un suprarealist) nu-i deloc spontan: el
obiectual-formal al operei [i cel al C`ci ce înseamn` de fapt „a captura [i orice inten]ionalitate [i institu]ion- se înscrie într-o inten]ionalitate: î[i
inten]ionalit`]ii ei, la acest ultim nivel izola“ hazardul în „eprubeta unei c`r]i“? alizare, se elimin` nu doar opera arheti- „propune“ ceva, anume s` restituie, s`
opera anarhetipal` (OAA) redevine arheti- Înseamn` tocmai a asuma o institu]ion- pal` (OA), ci [i orice „idee de oper`“ în recreeze, s` refac` un fenomen originar:
pal`, redobîndind rigoarea [i ordinea alizare, a da hazardului un sens cultural de sine. La urma-urmelor – s`-mi spun` dl or, exact în asta const` institu]ia artei
care la prima vedere p`reau absente. De oper` de art`. De acord cu dl Braga c`, Braga –, cum [tim c` un b`iat [i o fat` din toate timpurile – fie ea arhetipal`
fapt, ar`tam c`, în cartea sa, Corin Braga strict fizic, haosul nu se modific`. Dar e care se s`rut` nu joac` teatru? Foarte sau nu! Pentru mine, îns`, r`mîne de
însu[i folose[te din abunden]`, pentru a surprinz`tor c` dl Braga r`mîne aici, de simplu: fiindc` se s`rut` în sta]ia de auto- neîn]eles cum poate dl Braga s` nu fie
descrie OAA, termeni precum „sistem- parc` ar adopta punctul de vedere al buz, [i nu pe scena unui teatru! În primul con[tient c` utilizeaz` în mod constant
atic“, „deliberat“, „structur`“, „progra- chimistului pentru care acidul caz e un fragment de via]` spontan`; în un limbaj inten]ionalist [i arhetipal,
matic“, „organizare“, „logic`“, care clorhidric din natur` [i acidul al doilea caz e vorba, poate, despre voind s` exprime exact contrariul lui.
apar]in tradi]iei arhetipale, dovedind clorhidric din eprubet` sînt inter[anja- Romeo [i Julieta. Strict formal, diferen]a Iar apoi sus]ine c` îl în]eleg gre[it!
astfel, implicit, printr-un „joc de limbaj“ bile. poate fi minim` (mai ales într-o Nu pretind, deci, c` nu ar exista
inevitabil, dependen]a ontologic` a Or, din punct de vedere cultural – [i montare modern` a piesei). Diferen]a opere anarhetipice, rizomatice, descen-
anarhetipului de arhetip. asta ne intereseaz` –, e o imens` difer- autentic`, cultural`, nu este, deci, cea trate etc. Ci sus]in c`, în m`sura în care
Dl Braga pare a crede c`, vorbind de- en]` între haosul sau fragmentul de formal` [i ea este dat`, a[adar, de vorbim despre „opere“, adic` lucruri
spre inten]ionalitate, m-am referit la natur` aflate în natur` etc. [i acela[i frag- inten]ionalitatea manifest` în institu]ia destinate unei forme de contempla]ie
„eticheta unei explica]ii sau a unei ment sau haos, dar „ambalate“ în „insti- artistic`. estetic`, ele ajung s` fie institu]ional-
semnifica]ii“, la ambalarea OAA într-un tu]ia“ c`r]ii, a operei de art` plastic`, În general îns`, operele arhetipale, izate [i exprim` o inten]ionalitate care
„recipient de sens“ exterior [i deci lipsit dramatic` etc. De ce pissoir-ul lui mai ales cele clasice, au [i un grad înalt inevitabil le asociaz` „logosului“. A de-
de importan]` pentru oper` „în sine“. Duchamp este o oper` de art`? Fiindc` i de organizare intern`: s`rutul pe scen` clara c` „ce se întîmpl` în afara lor, în
Faptul c` un fragment de haos sau de se aplic` un program contestatar, desig- e stilizat, ca s` spunem a[a, ca [i cearta, realitatea la care ele pot fi raportate (…)
hazard „a fost capturat [i izolat în epru- ur; dar, în sens fundamental, programul dialogul, omorul [i tot restul. De aceea nu are nici o importan]` în acest con-
beta unei c`r]i – scrie el – nu îi schimb` este însu[i faptul expunerii sale în ved- spuneam c`, în cazul OA, logosul este text“ înseamn` a ignora tocmai
structura intern`, nu îl organizeaz` din erea contempla]iei estetice, într-o ex- prezent atît la nivel formal, cît [i la cel institu]ia artistic` (situat` în afara
haos în cosmos. A[adar, prin arhetip pozi]ie, al`turi de alte opere de art`, [i al inten]ionalit`]ii, în vreme ce pentru obiectualit`]ii fizice), adic` a ie[i în
vizez logica intern` a operei, [i nu nu prezen]a sa utilitar` într-un WC OAA el este prezent numai la nivelul afara artei sau chiar a culturii, pret-
semnifica]ia global` ce îi poate fi apli- public. De ce delirul unei boli mintale inten]ionalit`]ii. inzînd îns` c` r`mîi în ea.
cat` din exterior, de c`tre autor sau co- poate fi o oper` de art`? Fiindc` este
mentatori“. Eu îns` am vorbit despre transcris de un scriitor, publicat sub nu- 2. Dl Braga descrie mai multe mod- 3. Încercînd, pe de alt` parte, s` legit-
inten]ionalitatea crea]iei, despre împre- mele lui de o editur`, prezentat în uri în care poate ap`rea OAA [i pot fi de imeze cultural, dar [i politic anarhetip-
jurarea c` avem întotdeauna o „oper` „eprubeta unei c`r]i“, care este vîndut` acord cu faptul c` nu este obligatoriu ca ul, dl Braga afirm` c` respingerea „in-
de art`“, [i nu un fapt divers, ori natur` publicului, propunîndu-se astfel nu un OAA s` apar` numai ca rezultat al unei transigen]elor nu trebuie f`cut` în baza
pur`, sau un obiect utilitar. „Eticheta“, document psihiatric pentru medic, ci revolte f`]i[e împotriva arhetipului sau altui fundamentalism (fie el cre[tin, lib-
„programul explicit“, argumentele criti- un subiect de contempla]ie pentru citi- a unei culturi „logocentrice“. {i totu[i eral, ateu, budist etc.), ci în baza princip-
cilor literari sau de art` nu sînt, fire[te, tor – subiect, vorba lui Kant, luat ca înc` nu s-a demonstrat independen]a iului simplu c` libertatea unuia se
decît fragmente, uneori minore, ale „finalitate f`r` scop“. C` inten]ionali- OAA fa]` de OA la nivel istoric. Cum se întinde pîn` la marginea libert`]ii alto-
acestei inten]ionalit`]i [i, într-adev`r, tatea se poate manifesta [i într-un pro- explic`, de exemplu, c` toate formulele ra“. Mai întîi, nu exist` fundamentalism
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
40
liberal sau budist. În al doilea rînd, prin- cunoscute), [i în nici o alta din cîte a nici multiculturali[tii [i relativi[tii de dinii al lui Heisenberg, nu se pot pre-
cipiul „simplu“ enun]at mai sus este cunoscut istoria (poate cu excep]ia bud- orice fel nu ar mai trebui s` exalte ciza simultan pozi]ia [i impulsul unei
chiar principiul liberal întemeietor, for- ismului regelui A[oka al Indiei). A virtu]ile dialogului. particule nu înseamn` c` legile cuantice
mulat astfel, de exemplu, de John Stuart mima dificultatea de alegere în aceast` ar fi browniene – o absurditate sus]inut`
Mill. În al treilea rînd, acest principiu situa]ie, acumulînd interoga]ii, e de- 4. În sfîr[it, nu v`d nici o leg`tur` de Corin Braga. De asemenea, a[a-nu-
este incompatibil cu Sharia, cît [i cu plorabil. Iar ideea c`, pe plan public sau între anarhetipal [i fizica cuantic`, a[a mitele de el „legi liniare“ nu au nimic
diferite totalitarisme, deoarece el pre- privat, anarhetipul este democratic e cum sus]ine dl Braga. Cuno[tin]ele de-a face în mod exclusiv [i special nici
supune un stat strict separat de biserici, fals`, în m`sura în care democra]ia nu e mele de fizic` sînt foarte modeste, dar cu fizica macroscopic`, nici cu cea new-
suprema]ia legii civile, egalitatea tutur- totuna cu anarhia. tot sînt suficiente pentru a m` face s` tonian`, nici cu predictibilitatea, nici cu
or oamenilor (inclusiv a femeilor) în Cît despre „recentralizarea omului“, sus]in c` majoritatea specula]iilor pe arhetipul – cum crede el –, ci înseamn`
fa]a legii, libertatea de opinie [i a cuvîn- nici aici nu e cazul s` se formuleze false care le face el în acest caz sînt confuze, numai c` ecua]ia care le descrie este de
tului, distinc]ia dintre sfera public` [i interoga]ii [i alternative. Dac` dl Braga dac` nu false: legile statistice nu gradul întîi: ax + b = y. Legea gravita]iei
cea privat` etc. Prin urmare, alegînd va accepta c` „omul ra]ionalit`]ii“, înseamn` haos, dezordine [i nici impre- a lui Newton nu e liniar` [i totu[i ea a
acest „principiu simplu“ am ie[it din „omul sentimentului“, „omul pulsiu- dictibilitate. Ele nu sînt specifice fizicii oferit modelul ideal al predictibilit`]ii [i
relativism – atît din cel cultural, cît [i nilor de via]`“, „omul mistic“ ar putea cuantice [i au fost folosite mult înainte al determinismului. Dar tendin]a de a
din cel epistemologic –, consecin]` pe dialoga între ei, pentru a afla care dintre de aceasta în termodinamica clasic`. O ambala (adesea eronat) diferite consid-
care relativi[tii nu vor s-o admit`. O cul- ei merit` a sta în centrul con[tiin]ei, mi[care brownian` este impredictibil`, era]ii discutabile în limbajul fizicii
DIALOG
tur` unde coabiteaz` pa[nic mai multe f`r` îns` a-i anula pe ceilal]i, e clar c` într-adev`r, fiind totuna cu dezordinea moderne spre a le da mai mult` credi-
„arhetipuri“ nu este o cultur` anarhetipic`, dezbaterea, dac` se va duce cu argu- absolut`, sau cu entropia maxim`, dar bilitate este o veche marot` postmod-
cum fals sus]ine dl Braga, ci o cultur` lib- mente [i dovezi, va avea un caracter adesea particulele elementare formeaz` ernist`. Poate c` domnul Braga nu este,
eral-laic`, cu adev`rat fundat` pe valo- ra]ional – fapt ce ar acorda (a[a cum un sistem organizat [i armonios – de într-adev`r – cum afirm` –, un fanatic
rile „umanismului arhetipal“. Dreptul deja Platon notase) victoria „omului pild`, electronii din jurul unui nucleu. al postmodernismului. Dar atunci de ce
fiec`ruia de a avea propria op]iune (in- ra]ionalit`]ii“, c`ci numai ra]ionalitatea Mi[carea brownian` nu are strict de-a preia din relativismul postmodern
clusiv una opus` majorit`]ii sau statu- e intersubiectiv` [i universalizabil`. face cu fizica cuantic` [i a fost explicat` unele dintre cele mai antipatice habitu-
lui) este legitim [i valid numai în Fire[te, ace[ti „oameni“ ar putea s` nu de Einstein pe principii statistice, dar dini ale acestuia? j
aceast` cultur` (ale c`rei r`d`cini iudeo- dialogheze, ci s` m`nînce, s` se bat` sau ]inînd de fizica clasic`. Faptul c`, în
cre[tine [i greco-romane sînt bine- s` se iubeasc`; dar atunci nici dl Braga, conformitate cu principiul incertitu-
Lecturi pretextuale
o OVIDIU PECICAN o
Cantemir [i începuturile tura român`, dar numai din perspectiva 26), arat` c` trecutul reflec]iei de altitu- Sibiul hibridat de prezen]a universit`]ii
filosofiei la români unei în]elegeri moderne [i occidental- dine filosofic` are o anume vechime [i clujene în exil, pe cel`lalt îl admirau [i
izate a „autorlâcului“. Pentru al]i exege]i, complexitate pe teritoriul românesc, citeau, adresându-i manifestul lor de
Dificil s` consideri str`dania domnu- ca de pild` Virgil Cândea, primul tratat necesitând reconsider`ri [i nuan]`ri grup, dar r`mânând, în acela[i timp,
lui Florian Roati[ de a demonstra incom- filosofic în limba român` r`mâne cel al atente. mereu, ei în[i[i. Se vede bine îns` din
peten]a filosofic` a Martei Petreu o lui Pseudo-Josephus, Despre ra]iunea dom- L`sându-i pe istoricii pasiona]i de vre- coresponden]a lui I.D. Sârbu, de exemplu,
simpl` ajustare a celor dou` erori docu- inant`, [i preluat, dup` Biblia de la Frank- murile mai vechi s` î[i fac` datoria, Marta c` Lucian Blaga este pomenit, vrând-
mentare punctuale prezente în volumul furt, de traduc`torii Bibliei de la Petreu alege s` p`[easc` pe terenul ferm nevrând, mai des [i mai consistent, cum
Filosofii paralele pe care autoarea clujean` Bucure[ti. La rândul meu, cred c` alte al cunoa[terii deja acceptate consensual, era [i firesc în cazul unei prezen]e con-
îl semneaz`. Pentru o asemenea legitim` scrieri cu con]inut filosofic s-au bucurat fapt cât se poate de legitim, acceptat [i de crete, fizice, care a f`cut [coal` la propriu
ac]iune ajungea o not` critic` de dou`-trei de o [i mai timpurie traducere [i adaptare dl Roati[. Chiar [i preluând în cele dou` [i la figurat, [i nu doar a unei umbre de
fraze în care respectul pentru restabilirea în limba român`, semnalând c` în anti- cazuri men]ionate mai sus ni[te cifre hârtie, oricât de importante, aceasta din
corectitudinii factologice s-ar fi putut camera vechilor clasific`ri s-au petrecut eronate din bibliografia consultat`, ceea urm`. Repet, îns`: cerchi[tii r`mân pe
manifesta [i deplin, [i în limitele respec- lucruri importante în domeniu. Am în ce afirm` domnia sa – c` D. Cantemir este toat` durata activit`]ii ei în[i[i, nicide-
tului colegial. Dar lucrurile iau o vedere Albinu[a , preluat` dup` primul filosof român [i c` R`dulescu- cum ni[te bie]i epigoni ai vreunuia din-
întors`tur` burlesc`. Profitând de de- compila]ia italieneasc` Fiore di vertù (circa Motru modific` numele publica]iei sale tre criticii ori filosofii-poe]i în umbra
scoperirea faptului c` Descrierea Moldovei 1313-1323) [i care con]inea prelucr`ri dup` primul r`zboi mondial – r`mâne, în c`rora, simbolic ori strategic, s-au plasat
nu se datora unui impuls leibnizian, ci so- dup` clasificarea virtu]ilor [i viciilor da- esen]`, adev`rat. S` nu fie vorba atunci în ei în[i[i. Oricum, când îi men]ionezi ca
licit`rii Academiei de la Berlin, [i c` trans- torat` Sf. Toma d’Aquino. Versiunea ei atitudinea lui Florian Roati[ de ceea ce, arti[ti din perspectiva filosofiei pe care au
formarea Studiilor filosofice ale lui R`dules- româneasc` s-a realizat prin 1592, într-un limbaj mai pu]in academic, s-ar frecventat-o, numele lui Blaga, creatorul
cu-Motru în Revista de filosofie s-a petrecut pornind de la o prelucrare sârbeasc` în- chema chi]ibu[erie? de sistem, este cel care se impune. Ali-
nu în 1919, ci în 1923, domnul Roati[ so- tocmit` într-una din m`n`stirile benedic- mentat de lecturi teoretice solide, dintre
cote[te potrivit s` formuleze un rechizito- tine de la Marea Adriatic`. Între Lovinescu [i Blaga care cea mai notorie r`mâne formula so-
riu mai amplu la adresa c`r]ii [i autoarei. Acestea fiind zise, chiar [i deta[ându- ciologic` a lui G. Tarde, a fost [i E. Lovi-
În rândurile de mai jos nu m` voi ne de perspectiva nepotrivit etnicizant` Mai departe îns`, dl Roati[ î[i exprim` nescu. Totu[i, la cursurile lui Blaga se
mul]umi doar s` semnalez c` erorile nu atunci când vine vorba despre evul dezacordul fa]` de op]iunea autoarei de a reg`seau unii dintre ei [i pe Blaga îl
se datoreaz` ignoran]ei, ci surselor uti- mediu sau modernitatea timpurie, tot considera Cercul Literar de la Sibiu o gru- frecventau cei mai mul]i, nu pe Lovines-
lizate (în spe]`, articolul „Cantemir“, scris mai r`mâne chestiunea genurilor pare relevant` pentru preocup`rile cu ori pe altcineva. Prin urmare, tehnic
de Doina Curtic`peanu în Dic]ionarul scri- filosofice, care nu erau necesarmente cele filosofice ale membrilor s`i, instituind – vorbind, lumina autorului de sistem
itorilor români coordonat de Mircea Zaciu, cu care oper`m ast`zi. Fiindc`, dac` este mai mult sau mai pu]in transparent – o filosofic se r`spândea mai st`ruitor în
în primul caz, [i studiul [i cronologia lui s` te apropii de ceea ce se g`se[te „pe fals` dihotomie între literatur` [i filosofie perimetrul Cercului Literar sibian,
G. Vl`descu-R`coasa din volumul Omag- teren“, atunci ar trebui integrat` acestui (de altfel, aceasta str`bate ca un fir ro[u oricum am întoarce-o, pe fa]` ori pe dos.
iu profesorului C. R`dulescu-Motru, în cel orizont [i o tentativ` de reflec]ie cu pledoaria pentru filosofia româneasc` pe Dincolo de aceasta, Cercul de la Sibiu
de-al doilea). Voi remarca, în calitate de is- privire la condi]ia nobil` (blagorodia), a[a care discusantul o întreprinde). Domnia s-a n`scut într-adev`r în ambian]a univer-
toric, [i c` asemenea preciz`ri de detaliu cum se g`se[te ea, de pild`, în Îndreptarea sa se întreab` de ce Cercul Literar de la sit`]ii din Cluj, chiar dac` aceasta era am-
– f`r` îndoial`, pre]ioase pentru orice legii (Târgovi[te, 1652). Alimentat` de Sibiu ar fi mai mult lovinescian decât… plasat` pe moment în ora[ul Sibiu. Dup`
abordare pozitivist` – r`mân, totu[i, im- Capetele parenetice c`tre Justinian scrise de blagian. Este, cred, o fals` problem`. {i cum se [tie, universitatea clujean`, cu
portante numai pentru un tip de lectur`, diaconul Agapet [i de Înv`]`turile lui Lovinescu, ca [i Blaga, s-a num`rat print- numele ei p`strat din ra]iuni polemice [i
nu pentru toate sau, m`car, pentru cele Vasilie Macedoneanul c`tre fiul s`u Leon, re referin]ele aureolate ale cerchi[tilor mizând pe for]a sa simbolic` de a mobi-
mai multe. De acord cu Marta Petreu [i aceast` autentic` pagin` de filosofie f`r` ca frecventarea unuia s` exclud` liza spiritele, se afla în exil la Sibiu numai
Florian Roati[ c` principele moldovean politic`, semnalat` de Violeta Barbu (în emula]ia stârnit` de cel`lalt. Cu unul, [i numai din cauza ced`rii Ardealului de
începe un [ir de filosofi autohtoni în cul- volumul De bono coniugali, 2003, pp. 25- tinerii arti[ti [i studio[i peripatetizau prin nord c`tre Ungaria prin dictatul de la
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
41
Viena. Rezult` c` realit`]ile sunt multi- gional` [i pentru c` volumele de filosofie
fa]etate, locurile din geografia fizic` se livreaz` pie]ei în tiraje mici (de pân` la
ne]inând întotdeauna afi[ul [i fiind, nu o 500 ex.). Cum chiar dl Roati[ observ`,
dat`, în cultur`, surclasate de toposurile doamna Petreu este deja profesor univer-
cu înc`rc`tur` simbolic` asociate lor. (Nu sitar – adaug c` [i conduc`tor de doctora-
degeaba fostul Bizan] este pentru unii a te – [i nu are nevoie de bibliografie supli-
doua Rom`, pentru al]ii Constantino- mentar` pe baza c`reia s` accead`, even-
polul etern, iar pentru al]ii Istanbul, pur tual, la noi pozi]ii în cariera didactic`, ea
[i simplu.) atingând deja un maxim de consacrare
Cât despre Petre Hossu, dl Roati[ va ierarhic universitar`. Cred, de asemenea,
trebui înainte de orice altceva s` demon- c` titlurile pe care le-a semnat, dintre
streze c` a f`cut parte din Cercul Literar care unul tradus de curând [i de o editur`
de la Sibiu, formulând repro[uri legate de american`, îndrept`]esc respectul [i
acest nume abia dup` aceea. buna-credin]` pe care dl Roati[ i le refuz`.
Dar procedurile editoriale ale Martei
De la plagiat la reeditare Petreu îl nemul]umesc cu orice pre] pe
autor, dispus de-acum s` afle izvorul tu-
DIALOG
Nu f`r` o anume mirare descifrez [i at- turor relelor în cutezan]a de netolerat a
itudinile de partizanat naeionescian ale universitarei clujene de a discuta [i edita
dlui Roati[. Dup` domnia sa, de[i prelu- filosofie româneasc`. El repro[eaz` [i c`
ase – nesemnalând de unde [i cât – din Marta Petreu, ca editoare a lui D.D. Ro[ca,
autori str`ini de filosofie, Nae Ionescu a prefer` s` repun` în circula]ie edi]ia prin-
fost iubit în continuare de discipolii s`i… ceps a unei c`r]i a acestuia în loc s` asume
Iat` un sofism nea[teptat pentru rigoarea sarcina unei edi]ii critice exhaustive,
pretins` de autorul atâtor obiec]ii la comparând versiunile etc. S` fie dl Roati[
adresa doamnei Petreu. Chiar ast`zi amabil s` arate în conformitate cu care
i
„Lorem ipsum dolor sit
asist`m la pre]uirea ampl` a unor con- norm` cineva care reediteaz` o carte este
amet, consectetuer adip-
temporani v`zu]i ca intelectuali de constrâns s` recurg` la procedurile com-
iscing elit, sed diem
seam`, dar dovedi]i ca turn`tori sârguin- plexe ale edi]iei critice definitive în loc de
nonummy nibh euis-
cio[i la Securitate. Ce demonstreaz` asta a opta – mai modest, dar mai pragmatic
mod tincidunt ut lacreet
despre Nae Ionescu? Nimic nou, desigur. – pentru repunerea în circuit a uneia din-
dolore magna aliguam
Doar c` admiratorii filosofului interbelic tre edi]iile c`r]ii. N-ar fi oare mai potriv-
erat volutpat. ”
sunt incapabili de o receptare critic` [i it ca domnia sa s` ilustreze exigen]ele for-
r`mân inap]i s` trag` consecin]ele etice mulate printr-un efort propriu în aceast`
—Marius Chivu
ale actului de apreciere lucid`. Se adaug` direc]ie? În caz de reu[it`, izbânda ar
c` recenziile lui Nae nu au fost numai merita apreciere. Deocamdat` îns` îi
politice, ci [i „de filosofie, pedagogie, lit- propun s` pre]uim repunerea pe pia]` a
eratur`, istorie, religie etc.“ Din p`cate, edi]iei princeps din lucrarea lui D.D.
îns`, recenziile sale nu-l fac pe Nae Iones- Ro[ca prin eforturile Martei Petreu a[a
cu mai credibil ca filosof original, indifer- cum s-au concretizat ele; corect, f`r` nu
ent ce impresii covâr[itoare a l`sat retor- [tiu ce str`luciri ori emfatiz`ri, dar [i f`r`
ica sa asupra cut`rui sau cut`rui contem- gafele care din alte edi]ii din al]i autori nu
poran. lipsesc defel.
R`mâne, atunci, c` dl Florian Roati[
iube[te filosofia lui Nae Ionescu [i îl Filosofie [i literatur`
venereaz` pe autorul ei în a[a m`sur`
încât nu-i poate ierta Martei Petreu afron- Ce r`sare atunci, dincolo de utilizarea
tul de a-l fi înf`]i[at pe acest maestru al servil` a datelor istorice [i de un anume
genera]iei ’27 ca plagiator. Dac` este a[a, oportunism propagandistic (s` nu terfe-
îi recunosc cu senin`tate dreptul la ex- lim imaginea României, fiind sarcastici
ultare [i admira]ie îndreptat c`tre contro- cu „ai no[tri“ în lucr`ri destinate
versatul profesor dintre r`zboaie, dar nu str`in`t`]ii!), din luarea de pozi]ie a dom-
în]eleg de ce crede c` plagiatul – tran- nului Roati[? Preocuparea c`, Doamne
scrierea sau utilizarea unei surse f`r` in- fere[te!, volumul Filosofii paralele nu este
dicarea ei expres` – ar fi totuna cu relu- despre filosofii paralele, ci mai curând o
area unor studii dintr-o carte într-alta. culegere de eseuri literar-culturale. Chiar
Procedura din urm` este incriminabil`, s` fie a[a, de ce n-am accepta calitatea
socotesc, atunci când devine o dominant` metaforic` a unui titlu dac` ni se pare c`
comportamental` a unui autor [i când acesta nu întrune[te exigen]ele unei lec-
scopul în care este ea întrebuin]at` ]ine turi realist-descriptiviste?! Motive nese-
de ob]inerea unor avantaje materiale ori rioase, pesemne umorale, par s` îl
de imagine. Altminteri, tehnica respec- împiedice pe dl Roati[ s` vad` în Marta
tiv` vine de departe – trimiterea la evul Petreu un filosof avizat, cum de fapt este,
mediu [i la cultura lui manuscris` este [i îi permit s` o identifice numai ca poet`.
iar`[i obligatorie – [i ea este legat` de obi- Lupta exegetului pentru înl`turarea lit-
ceiul de a atribui o anumit` arhitectur` era]ilor din filosofie [i p`strarea purit`]ii
interioar` c`r]ilor pe care le facem. Tran- acestui domeniu m`rturise[te îns` limite
scrierea unor texte autonome din alte ale în]elegerii circuitelor subterane ale
c`r]i, fie [i ale aceluia[i autor, în contexte culturii semnificative pentru un anume
livre[ti diferite, este prin excelen]` arta tip de purism nu tocmai izolat în Româ-
compil`rii în care c`rturarii medievali nia. Într-adev`r, pentru mul]i oameni in-
excelau [i care nu avea nimic reprobabil teresa]i de scris, literatura o pot practica
într-o epoc` în care circuitul cultural numai absolven]ii de litere, filosofia doar
scris era, în majoritatea cazurilor, anon- posesorii unei licen]e în filosofie etc. În
im. Dl Roati[ socote[te îns` c` includerea aceast` lumin`, este de în]eles refuzul
într-un volum de autor a unor texte pub- dlui Roati[ de a înregistra emula]ia din
licate anterior de Marta Petreu este ilegit- jurul lui Lucian Blaga în anii de activitate
im`. S` pui la dispozi]ia publicului ni[te sibian`, preferând s` falsifice istoria prin
lucr`ri r`spândite anterior în mai multe omisiune ori bagatelizare.
volume de autor [i colective, nereunite M` opresc deocamdat` aici, n`d`jdu-
niciodat` în aceea[i structur`, nu este ind c` acribia dovedit` de dl Roati[ în lec-
decât foarte firesc; m`car din motivul c`, turile sale din Marta Petreu se va aplica în
din nefericire, în România postceau[ist` viitor cu mai mult folos altor autori [i
difuzarea c`r]ii este, cu rare excep]ii, re- opere. j
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
42
Urbanismul liberal:
cazul New York
ARHITECTUR~
o SEBASTIAN BOTIC o
Î
îl angajeaz` pe Georges-Eugène Long Island. Începând cu aceast` dat`,
Haussmann pentru a face o Moses începe s` adune progresiv tot
treab` murdar`: sanitarizarea felul de titluri [i s` devin` pre[edintele
Parisului1. Ceea ce vedem noi a numeroase comisii tehnice [i departa-
acum, de la în`l]imea celor 150 de ani mente administrative, pân` în 1968,
ce ne despart, este un nou ora[ [i, mai când, la 80 de ani, se retrage din sfera
important, este un ora[ ce nu poate fi public`. În 1981 se stinge din via]`, în
imaginat altfel. New York-ul, pe de alt` West Islip, New York, la vârsta de 93 de
parte, nu a avut împ`ra]i comanditari, ani.
nici baroni urbani[ti [i nici zeci de bari- Chiar [i acum, dup` ce s-au scris sute
cade ce trebuiau eradicate. Dar New de pagini despre proiectele, ascensiunea
York-ul, o metropol` pe cale s`-[i [i, de ce nu?!, mo[tenirea sa, o imagine
schimbe la fel de radical fa]a, a avut complet` asupra puterii sale scap` per-
totu[i ceva: un urbanist liberal. spectivei. Exist` doar, ca în urma unui
Robert Moses a fost un înalt oficial cumplit naufragiu, o serie de date [i sta-
municipal a c`rui carier` în adminis- tistici ce-[i croiesc drumul pân` la noi.
tra]ie a condus la majora „opera]ie estet- A[a afl`m c`, la un punct în zenitul
ic`“ a New York-ului. Realiz`rile acestu- evolu]iei sale, suma care se cheltuia
ia sunt atât de numeroase încât pân` în pentru dezvoltarea New York-ului
ziua de ast`zi vocile care i le recunosc reprezenta o p`trime din suma federal`
difer` substan]ial. De exemplu, Enciclo- alocat` construc]iilor [i c`, la acea dat`,
pedia Britanic` îi atribuie paternitatea a avea în subordine 80.000 de oameni.
peste „35 de autostr`zi, 12 poduri, (…) 2 Cum reu[ea acest lucru? Abilitatea sa
hidrocentrale“2, în timp ce în alt loc înn`scut` de administrator îl face pe
g`sim c` „a construit [apte dintre cele Moses s` orchestreze o serie de proiecte
mai mari poduri din lume, 17 dintre paralele – The Triborough Bridge, The
cele mai uzitate autostr`zi, 50 de par- Grand Central Parkway, The World’s
curi, 3 gr`dini zoologice, un imens ac- Fair, de exemplu –, astfel încât, cu pute-
variu [i un planetariu [i nu mai pu]in rea legii domino-ului, ob]inea sumele
de 658 de locuri de joac`“3 sau, în alt` Robert Moses necesare pentru a le realiza7. Credin]a
parte, afl`m c` a ridicat „751 de locuri lui Moses, confirmat` apoi de realitate,
de joac`, 18 [tranduri, 13 terenuri de nume[te Herbert Kaufman, chiar un toratul îl ob]ine la Columbia. În aceast` era c` e suficient s` porne[ti un proiect
golf, 6 plaje“4. Pus cap la cap, ceea ce a carismatic birocrat. Dar cine a fost omul perioad` îi apare lucrarea The Civil Ser- pentru ca ulterior, prin implica]iile sale
ridicat Moses într-o via]` de om este Moses? vice of Great Britain, unde Moses se pre- urbane [i corel`rile inevitabile, s`
neverosimil. Cel ce a primit supranu- S-a n`scut în decembrie 1888 într-o ocup` de istoria recent` a serviciului devin` imperioas` realizarea lui. {i
mele de Marele Constructor – o evident` familie de evrei germani stabili]i în civil în Marea Britanie [i face, în princi- atunci, ca prin minune, banii ap`reau.
recunoa[tere a meritelor sale – a fost un New Haven, Connecticut. Studiaz` pal, o clasificare în dou` categorii dis- Înseamn` asta c` Moses era un cheltu-
neîntrecut birocrat sau, dup` cum îl [tiin]ele politice la Yale [i Oxford, doc- tincte5. În esen]`, categoria care trebuie itor exagerat, un etatist f`r` respect pen-
s` ocupe pozi]iile importante în soci- tru banii contribuabililor? Nicidecum.
etate ar trebui s` fie cea educat` la uni- Ca s` ofer doar un exemplu, Lincoln
versit`]ile de prestigiu. Moses Center, dup` cum ne reamintim, este
aminte[te de o astfel de m`sur` luat` de viziunea aceluia[i Robert Moses ca
un consiliu în 1870 [i îi demonstreaz` r`spuns pentru sc`derea atractivit`]ii
calit`]ile, dar propune un amendament: Zonei de Vest a New York-ului (celebra
categoria I, cea cu salariile mari, s` fie Upper West Side) [i, oricât ar fi de dis-
deschis` unui concurs la care s` poat` putate opiniile în leg`tur` cu produsul
participa [i absolven]ii universit`]ilor arhitectural, to]i criticii par s` cad` de
mai „tinere“ ca London, Leeds, Man- acord asupra reu[itei urbanistice8. Cert
chester, Birmingham, nu doar cei de la este c` ansamblul s-a dovedit o injec]ie
Oxford sau Cambridge. Analog, propu- economic` pentru întreaga zon` [i
ne o democratizare [i a categoriei II, ast`zi, când se pune problema reame-
prin deschiderea ei spre [colile de orice naj`rii lui, interven]ia urbanistic` tre-
profil. Putem observa cu u[urin]` elit- buie s` ]in` cont exact de acest lucru.
ismul tân`rului Moses, cât [i înclina]ia Când vine vorba despre viziune ur-
acestuia spre liberalizare [i liber` com- banistic` [i implementarea ei, Moses
peti]ie. El este un conservator în împ`rt`[ea cu urbani[tii aceea[i atrac]ie
m`sura în care preia ceea ce pentru construc]iile înalte – v`zute ca
func]ioneaz` din trecut, dar un liberal maximizatoare economice –,
atunci când aduce îmbun`t`]iri sis- autostr`zile arteriale [i industria de-
temului, compatibile cu meritele [i scentralizat` ce poate fi recuperat` de
demnitatea uman`. ora[9. Dar Moses, spre deosebire de ei,
Din 1913 intr` în administra]ia New reu[ea s` dea carnalitate schi]ei de
York-ului. Inteligent [i ambi]ios, ajunge plan[et`. Care era strategia lui Moses,
în 1924 [ef al Administra]iei de Stat în ce-i constituia modus operandi? Adver-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
43
sari [i prieteni, to]i par s` accepte un politan`? M`rturia sa rezid` doar în
num`r de pa[i pe care înaltul oficial tonele de asfalt de pe [osele sau în miile
new-yorkez îi f`cea de fiecare dat`. Ceea de copaci ce str`juiesc protector par-
ce îi este de regul` repro[at lui Moses curile ora[ului? Cred c` un r`spuns
este determinarea [i iu]eala cu care ducea cuprinz`tor este acela c` a fost fidel
o ac]iune la cap`t. Acesta este primul crezului liberal. {i f`când asta a reu[it
pas al strategiei10. Al doilea era super- s` doboare pe tammani[ti11, a oferit mii
vizarea personal` a lucr`rilor. Nu era un de locuri de munc` pentru ingineri,
om de birou, deci nu în]elegea s` nu arhitec]i, muncitori în construc]ii [i nu
apar` pe [antiere, s` nu aduc` sugestii [i numai, agen]i imobiliari, companii de
s` schimbe planurile pe m`sur` ce con- aprovizionare cu materiale de con-
struc]ia evolua. Sub acest aspect se struc]ii, economi[ti, avoca]i, [i lista
ARHITECTUR~
asem`na cu „Micu]a Floare“ La Guardia, poate continua la nesfâr[it. Bine, dar
celebrul primar al New York-ului, cel exist` ceva pe care acest Moses s` nu îl
mai faimos din istoria Statelor Unite, fi f`cut?! Da, nu a lucrat niciodat` în in-
comparabil probabil doar cu „Rudy“ teresul s`u, nu a fost coruptibil, [i când
Giuliani. E interesant` survolarea s-a retras din administra]ia public` –
evolu]iei celor doi primari din perspec- lucru înt`rit chiar de adversarii s`i –
tiva istoriei urbanismului: ambii repub- avea o condi]ie material` mai mult
licani au condus ora[ul în momentele decât modest`. Fidel conforma]iei din
lui dramatice (Marea Depresie econom- tinere]e, a r`mas pân` la sfâr[itul zilelor
ic` din anii interbelici, respectiv 11 sep- un liberal.
tembrie), ambii i-au modelat fa]a (marea COTI
epoc` a construc]iilor, respectiv mira- l
colul eradic`rii criminalit`]ii). Închei 1. Proiectul lui Haussmann, asemeni rev-
excursul cu men]iunea c` Moses a lu- olu]iei franceze, a împ`r]it lumea în dou`
crat o vreme sub conducerea lui La tabere: cei ce îl ador` pentru c` a oferit lumii o
Guardia, o rela]ie tumultuoas`, dictat`, capital` modern` [i cei ce-l ur`sc pentru c` a
în principal, de puternicele caractere distrus un Paris medieval.
ale celor doi. Al treilea pas este cel prin 2. Encyclopædia Britannica, Copyright ©
care Moses reu[ea s` continue 1994-2002, edi]ia electronic`, sec]iunea Moses,
proiectele sale imense, cu concursul Robert (traducerea mea, S.B.).
unor clauze contractuale care îi ofereau, 3. Recenzie la Robert A. Caro, The Power
de fiecare dat`, umbrela legal` de care Broker: Robert Moses and the Fall of New York,
avea nevoie. Stânga îl acuz` azi de biro- New York: Alfred A. Knopf, 1974, semnat de
cratizare [i hipercentralizare. S-a întâm- Stanley Buder, Baruch College, City University
plat asta cu adev`rat? Nu, nici vorb`! of New York, în The American Historical
Sigur c` Moses [tia s` speculeze orice Review, Vol. 81, No. 2 (Apr., 1976), p. 463 (tra-
detaliu tehnic [i orice clauz` din legis- ducerea mea, S.B.).
la]ie, dar f`când asta el a ac]ionat în 4. Floyd Lapp, Robert Moses: Visionary or Vil-
direc]ia corect`: ce e mai bine pentru lain?, Urban Planning Program Graduate
ora[. School of Architecture, Planning, and Preser-
Ajun[i în acest punct, este normal s` vation, Columbia University (traducerea mea,
ne întreb`m: [tia el, f`r` excep]ie, ce S.B.). Se poate g`si la http://www.urban.colum-
este bine pentru ora[? Aici cred c` st` bia.edu/research/pips/LAPP_Robert%20Moses
cheia acestui personaj excep]ional, a .pdf
acestui carismatic birocrat. R`spunsul 5. A.G.P., recenzie la The Civil Service of
la întrebarea pe care am ridicat-o tre- Great Britain, în The American Political Science
buie s` fie da, întrucât Moses a reu[it Review, Vol. 8, No. 3 (Aug., 1914), pp. 501-502.
unde mul]i e[ueaz`. Robert Moses a 6. State Park Commissions este titulatura
[tiut când se termin` spa]iul public [i în englez`.
când începe cel privat, a [tiut când s` se 7. Roger Starr, The Valley of Ashes: F. Scott
opreasc`. El nu a impus nim`nui cum Fitzgerald and Robert Moses, http://www.city-
s` tr`iasc`, nu le-a modulat casele dup` journal.org/article02.php?aid=1524
cine [tie ce „modulator“ stupid, nu i-a 8. Myron Magnet, A New Lincoln Center,
„înv`]at“ nimic. Dar a [tiut s` ofere: o http://www.city-
re]ea de autostr`zi ce se constituie în journal.org/html/10_4_a_new_lincoln.html
sistemul arterial al actualei metropole, 9. John D. Fairfield, Xavier University
bogate spa]ii verzi [i locuri de recrea]ie, Cincinnati, Ohio, recenzie la Joel Schwartz, The
parcuri de amuzament [i plaje radioase New York Approach: Robert Moses, Urban Liber-
la maximum o or` distan]`. În enumer- als, And Redevelopment of the Inner City, în The
area asta nu g`sim ceea ce urbani[tii pa- Journal of American History, Vol. 81, No. 2
ternali[ti ar c`uta: imense ansambluri (Sept., 1994), pp. 801-802.
de locuit, pia]ete ce se instituie în zone 10. Herbert Kaufman, Robert Moses: Charis-
de comuniune for]at`, noi propuneri de matic Bureaucrat, în Political Science Quarterly,
locuire etc. Robert Moses nu face asta Vol. 90, No. 3 (Autumn, 1975), p. 524.
pentru c` [tie unde se termin` autori- 11. Tammany sau Tammany Hall erau
tatea sa [i unde începe libertatea pri- membrii biroului executiv al Partidului De-
vat`. A gre[it? Privi]i New York-ul mocrat cunoscu]i în istoria politicii urbane
ast`zi. Asculta]i cum pân` [i ultimii de- americane drept corup`torii. Ei erau cei care
tractori europeni, care au inventat pen- cump`rau oficialit`]i înalte ale administra]iei
tru urbanismul american termenul de locale sau lideri ai unei forma]iuni politice ri-
„anti-urbanism“, zâmbesc la binecunos- vale ca William M. Tweed. Ca o picanterie, v`
cuta butad` ce identific` cel mai euro- reamintesc, dac` nu m` în[el, c` acest „corupt“
pean ora[ din lume cu New York-ul. Tweed apare în celebrul monolog incrimina-
Adev`rul e c` oricât e[ti de obtuz în a tor al lui Al Pacino din finalul filmului Scent of
sesiza grandoarea libert`]ii ce se degaj` a Woman. j
din orice antrepriz` american`, nu po]i
merge atât de departe încât s` descon-
sideri ora[ul lui Moses. Pentru c`, da,
într-un sens acesta este ora[ul lui
Moses.
Dar ce a f`cut Moses în afar` de fap-
tul c` a modelat superb o zon` metro-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
44
Focul
ANTROPOLOGIE CULTURAL~
care se stinge
o MIHAELA TIMU{ o
L
a doi ani dup` În [alvari [i cu sodomizan]i“ [i nu mai pu]in „c`lug`rul“ insisten]elor masculine“, p. 38). Ini]ierea tierele c`sniciei. Organul olfactiv r`mâne
i[lic. Biseric`, sexualitate, dedat sodomiei. Li se al`tur` fenomenele se produce netemperat, neprogresiv, f`r` perpetuu activ: pentru a aspira par-
c`s`torie [i divor] în }ara de excep]ie de la regul`, consecvent bla- armonie. Individul se reg`se[te decimat fumurile paradisiace, pentru a întregi su-
Româneasc` a secolului al mate: concubinajul, r`pirea, violul [i între propria biologie [i codurile comu- pliciul con[tiin]ei c`zute. Putori infer-
XVIII-lea, Humanitas, 2004, sodomia. nit`]ii, societ`]ii în care tr`ie[te. Altfel nale invadeaz` sim]urile perpetue pentru
Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu, tân`r` Metodologic, lucrarea î[i trage seva spus, foarte multe dintre cazurile citate a îngreuna supravie]uirea p`c`to[ilor.
cercet`toare la Institutul de Istorie al dintr-o alian]` de formule istoriografice atest` o incapacitate funciar` a actan]ilor Decorul p`catelor este foarte apropiat de
Academiei „Nicolae Iorga“, revine cu diverse. Pentru c` este vorba de sexuali- de a asuma, de a se supune regulilor gen- tipologia condamn`rii sexualit`]ii, a[a
prospe]ime [i ingeniozitate cu o nou` tate, posteritatea foucaultian` era in- erale care toate converg c`tre o obâr[ie cum se articuleaz` ea în Focul amorului.
monografie: Focul Amorului. Despre evitabil`. I se al`tur` câteva modele de is- ecleziastic`, c`tre litera Bibliei: emanci- Dar dintr-o cu totul alt` arie cultural-re-
dragoste [i sexualitate în societatea toriografie francez` sau italian`, exem- parea sexual` nu este permis` decât sub ligioas` trebuie s` urce avatarul „t`ierii
româneasc` (1750-1830). Despre plificate de monografii precum: taina c`s`toriei, iar legitimitatea împre- nasului“. Poate tocmai otoman`, prin alte
dragoste deci, mai ales despre cei „al]i Véronique Demars-Sion, Femmes séduites un`rilor este univoc` procrea]ia. Sanda filia]ii neb`nuite.
demoni“ ai ei, despre condi]ion`rile et abandonnées au XVIIIe siècle. L’exemple du din Poiana Lung` [i Ioni]` negustorul, Vocabula „suflet“ apare rar de-a lun-
acestui „fenomen“ în cadrul societ`]ii Cambrésis, ESTER, Lille, 1991; Marie- Rada, fiica lui Stoian l`c`tu[ul, [i Nicola, gul acestei istorii a amorului, mai mult a
române[ti în a doua jum`tate a secolu- Claude Phan, Les amours illégitimes. His- Maria din Târgovi[te [i Scarlat logof`tul, formelor de asumare a sexualit`]ii decât
lui al XVIII-lea [i la început de secol toires de séduction en Languedoc (1676- pentru a decupa doar câteva nume din a dragostei. Iar atunci când apare, e mai
XIX, la mahala [i în s`r`cie, la boieri [i 1786), CNRS, Toulouse, 1986; sau S.S. panoplia de situa]ii, ilu[trii anonimi, sunt curând o apostil` a trupului, profunz-
în snobismul luxului lor, în mediul Menchi – D. Quaglioni (dir.), Transgres- arhetipuri ale rat`rii [i sacrific`rii. Sacri- imea e devastatoare, pân` la anihilare:
rural dar mai ales citadin. Despre focul sioni. Seduzione, concubinato, adulterio, fica]i în propria neasumare a unor coduri bun vehicul al apropierii, sufletul e bine
care se aprinde, despre nenum`ratele bigamia (XIV-XVIII secolo), Bologna, 2004, sociale [i religioase nu o dat` discordante. s` se [i volatilizeze din când în când. Ar
modalit`]i în care se [i poate stinge sau înrudire prin care lucrarea publicat` în Raportul dintre dreptul civil [i cel re- putea chiar încurca. „Î]i s`rut ochi[orii.
despre cum „se r`ce[te inima b`rbatului limba român` î[i afl` legitimarea într-un ligios înregistreaz` uneori cote para- Vai Cleopatra, psihi mu, scrie-mi repede,
despre so]ia (femeia) sa“ (p. 75). mai larg context european. Nu în ultim- doxale. Mentalitatea civil` contribuie din dac` se poate, tremur, s`rmanul de mine
Câmpul de investiga]ie este circum- ul rând, Focul amorului reprezint` o apro- plin la secularizarea preceptelor reli- [i-]i duc grija, [tiu c` e[ti sim]itoare. Dac`
scris de acte inedite p`strate de Direc]ia fundare a tendin]elor expuse programat- gioase. Nu o dat` institu]ia bisericii se afl` pot, vin disear` s` te iau cu calea[ca [i iar
Arhivelor Na]ionale Istorice Centrale [i ic în volumul coeditat de autoare împre- într-un raport invers propor]ional fa]` sufletul o s` ni se risipeasc`“ (p. 191).
în fondul de manuscrise al Bibliotecii un` cu Ionela B`lu]`: Bonnes et mauvaises cu mentalitatea societ`]ii: acolo unde bi- V`dit ata[at` obiectului cercet`rii,
Academiei Române ? anume, „condici mœurs dans la société roumaine d’hier et serica plaseaz` parte din „taina“ c`s`toriei Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu poveste[te
biserice[ti“, c`r]i de judecat` (porunci, d’aujourd’hui, EDR, New Europe College, în germenele fecioriei, societatea (rural` cu lux de am`nunte întâmpl`rile de-
anaforale, zapisuri [i pitace) privind Bucure[ti, 2005. sau citadin`) adaug` „taina“ preacurviei scifrate în manuscrise. Rezultatul e de
c`s`toriile, facerile [i desfacerile, împlinir- Punând la dispozi]ie o fresc` indis- la tinerii feciori: „c` nu este ru[ine, spune multe ori impresionist, un efort remarca-
ile [i neîmplinirile lor. Ele alimenteaz` pensabil` unui mai larg tablou de istorie Cantemir despre tinerii moldoveni, ci bil de a recrea [i transmite „atmosfera“ de
semnificativ [i prospe]imea, [i savoarea a mentalit`]ilor, al obiceiurilor [i al prac- este de laud` s` preacurveasc` în tain` epoc`. {i nu o dat` istoricul risc` s` treac`,
lucr`rii Constan]ei Vintil`-Ghi]ulescu. ticilor inclusiv religioase, cartea, scris` pân` se însoar`“ (p. 34), iar mentalitatea discret, explicabil, într-un final de pagin`
Acest set semnificativ de documente alert [i cu v`dit` pl`cere, dar a c`rei pref- este din plin probat` de seduc`torii de de literatur`. „{i aventura lor s-a târât
neinvestigate pân` azi ilustreaz` în acere a trecut prin peniten]a c`ut`rii, par- mahala indexa]i de autoare. Acolo unde prin întreaga mahala, ea cu basmaua pe
primul rând o stare de fapt a }`rii curgerii, clas`rii [i distil`rii documentelor biserica se arat` tolerant`, în vederea cap alergând s` g`seasc` solu]ii spre
Române[ti înainte de modernizare: con- inedite, se adreseaz` cu generozitate unui iert`rii [i a îndrept`rii gre[i]ilor, societa- îndep`rtarea so]ului nedorit, Rafail cu is-
junc]ia dintre organele legislative ale Stat- public larg. Un istoric al religiilor, tea devine mai ortodox` decât biserica, cusin]` plastografiind acte [i zapise astfel
ului [i cele ale Bisericii (vezi în acest sens bun`oar`, ar identifica cu u[urin]` di- condamnând violent, îngreunând demer- încât s`-[i asigure averea [i so]ia am`râtu-
anume „Biserica, Statul [i Seduc]ia“, pp. napoia analizelor am`nun]ite de jalbe surile bisericii (pp. 160-161: ie[it din bis- lui rival“ (p. 192). Într-adev`r, derizoriul
60-76, [i „Practica juridic` [i inventarea de depuse la tribunal, ad`ugate registrelor eric`, „sodomitul va fi apostrofat, batjo- în cele din urm` al majorit`]ii acestor is-
solu]ii“, pp. 77-126). ecleziastice, dinapoia tumultului în cele corit, umilit în uli]` sau la cârcium`“). torii anonime s-ar putea salva într-o nou`
Structura c`r]ii este par]ial orientat` din urm` monodic de via]` la mahala Potrivit Codului penal (1783), seduc]ia pagin` de literatur`, magic-realist` [i nu
dup` identificarea tipologiilor major re- (vezi mai ales partea I, „Cu dragostea la comis` f`r` voia fetei atrage dup` sine mai pu]in plin` de umor. Materia este din
curente: „seduc`torul [i victima sa“, „copi- tribunal: a iubi în rândul norodului“) un t`ierea nasului seduc`torului [i confis- plin accesibil`.
ii din flori“, „v`duva tân`r`“, „aman]ii“, fenomen care precede [i dragostea [i carea a jum`tate din averea sa, care va fi Scrupulozitatea descrierii, menit` a
aventurile [i neajunsurile lor, „so]ii modalit`]ile aneantiz`rii ei. Mare parte din- dat` fetei p`gubite (p. 61). Pedeapsa e degaja cât mai precis tipologiile, a indica
tre aceste acte inedite scoase din anoni- prev`zut`, dar nu se aplic` niciodat` (p. încreng`turile de institu]ii [i reguli care
matul arhivelor, repovestite cu un extra- 81). Îi sunt mereu preferabile taxele finan- patroneaz`, se înso]e[te adesea de patho-
l Constan]a Vintil`- ordinar pathos narativ de Constan]a Vin- ciare („gloaba“, „globirea“). „T`ierea nasu- sul enumer`rii. Epistemologic vorbind
Ghi]ulescu til`-Ghi]ulescu, confirm` cu consecven]` lui“ ca pedeaps` pentru p`cate sexuale ? numirea, al`turarea r`mâne un stadiu
FOCUL AMORULUI. un fenomen e[uat, anume ratarea unui rit avatar al c`rei alte tradi]ii religioase, sec- indispensabil, preliminar sintezei. Par]ial
de trecere. Intrarea în via]a adult` se pro- ularizat` [i decantat` la noi? Arda Wiraz, decantat` în aceast` monografie, sinteza
DRAGOSTE duce brusc [i traumatic. Mai ales pentru un text foarte popular în Persia atât islam- î[i a[teapt` mai departe continuarea. Mai
{I SEXUALITATE tinerele fete care, înainte de vreme, se ic` cât [i pre-islamic`, numit uneori Div- ales ca sintez` a coordonatelor tehnice ale
ÎN SOCIETATEA trezesc cu stupoare îns`rcinate, neaju- ina Comedie a Asiei, redactat în secolul al seculariz`rii. j
ROMÂNEASC~ torate fizic, social [i nu mai pu]in psiho- IX-lea, descrie cu lux de am`nunte
logic, dac` nu spiritual („Copile înc`, pedepsele infernale ale celor care au
1750-1830 fragede [i inocente la 11, 12, 13 ani nu comis p`cate sexuale. Suplicii nenara-
Humanitas: Bucure[ti 2006,
270 pp.
prea [tiu ce li se întâmpl` [i mai ales nu bile le revin post-mortem femeilor [i
[tiu cum s` reac]ioneze în fa]a b`rba]ilor care au înc`lcat sexual fron-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
45
h
Ioan Morar
L \n g ` m ama c a re n e n a[t e p e n oi
POEM
Lîng` mama care ne na[te pe noi
scîncind
ca un sac de piele care se gole[te
ca o de[urubare de ADN-uri
chiar în acela[i pat
chiar în aceea[i secund`
cu acelea[i dureri
moartea ei
na[te
moartea noastr`
Zile [i nop]i
dealuri [i v`i
rostogolite în biografie:
scîncetele altor femei
lumineaz` în od`i diferite
– pl`cere de c`p`tat
(Nici m`car
precizia cu care îmb`trînim nu e a noastr`)
Osta[
palid
cu drapelul ferfeni]`
sac de piele neroditor
plin cu sîngele mamei
po]i ajunge departe
dar
placenta îngropat` în p`mînt
te va urm`ri
ca o telecomand` a mor]ii b
Din volumul inedit Paloarea
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
46
Aba]ia ca semn
O contribu]ie la în]elegerea
prozei lui Eco
o SEBASTIAN E. BARTO{ o
ESEU
N postfa]a la prima edi]ie este una de semnificare: aba]ia ideile lui Guglielmo despre separat chiar [i de curtea bis- c`r]ii, în plan secund. Se ob-
este „semnul“ sau „modelul“i
Î
româneasc` a Numelui lume trebuie s` fie valabile [i ericii? Oare nu clerul este serv` fugar c` ei m`nânc` din
trandafirului, lumii, iar lumea este „referen- pentru aba]ie. Asta implic`, pe p`tura de intelectuali în Evul gunoaiele m`n`stirii, se am-
traduc`torul explica de tul“ aba]iei. Avem deci un de o parte, c` partea eseistic` a Mediu? Naratorul ne inte[te de limba lor „vulgar`“.
ce nu a optat pentru cu- obiect [i un model al s`u, dar c`r]ii e interpretarea p`r]ii nar- l`mure[te: „În ceea ce prive[te Dar „oile“ intr` în aten]ia nara-
vântul „roz`“: „Trandafir mai avem nevoie [i de un con- ative, ceea ce e practic de la lucrurile p`mânte[ti, se f`cea torului spre sfâr[it, în relatarea
provine în limba noastr` din cept, de o defini]ie care s` le sine în]eles. Dar ceea ce doresc deosebire între cler, seniori procesului condus de Bernardo
neogrecescul trandafillos, adic` lege, ceea ce se nume[te o s` fac în eseul de fa]` este dru- mireni [i popor, dar asupra Gui. Biserica se afl` din nou în
treizeci de foi, de petale… „referin]`“. Referin]a mul invers: voi folosi aba]ia, acestei împ`r]iri ocârmuia acel miezul problemei, a[a cum se
Treizeci, adic` multe, foarte func]ioneaz` ca un articol de modelul simplificat, pentru a ordo monachorum, leg`tur` di- afl` [i în centrul m`n`stirii.
multe, nenum`rate – ca [i sen- dic]ionar, care ne ajut` s` l`muri sensurile c`r]ii. rect` între poporul lui Dum- Dar, desigur, nu este vorba de
surile c`r]ii lui Eco“ (1, p. 500). facem leg`tura între un cuvânt nezeu [i cer, [i c`lug`rii nu c`lug`ri, ci de clerul pe care ei
A[adar, sensurile acestui [i o imagine: folosim termenul aveau nici o leg`tur` cu acei îl dispre]uiesc. M`rturia
roman sunt nenum`rate [i – „cal“ pentru a desemna un an- Aba]ia p`stori vremelnici care erau chelarului în procesul s`u este,
dup` cum ni se sugereaz` – umit animal, întrucât avem în preo]ii [i episcopii…“ (2, p. în ansamblul ei, gr`itoare pen-
nenum`rabile. minte o defini]ie de genul Eco a anexat c`r]ii o hart` 146). A[adar, c`lug`rul este, în tru situa]ia p`turii din care
Eseul de fa]` î[i propune s` „calul este un animal care – schi]a m`n`stirii. Pe de o viziunea benedictin` pe care o provine: ura [i invidia fa]` de
fac` ceea ce poate într-adev`r m`nânc` iarb`, are copite parte, acest fapt vine în sprijin- prezint` autorul, o categorie seniorii [i preo]ii boga]i,
s` par` nejustificat: anume, o nedespicate, coad` [i coam` ul asump]iei noastre dup` care aparte; iar preocuparea bene- tenta]ia permanent` a erezi-
ordonare a sensurilor pe care le dictinilor pentru studiu nece- ilor, foamea de pl`ceri a s`racu-
poart` Numele trandafirului, o sit` un spa]iu special în acest lui, lipsa unui discern`mânt
tentativ` de a „num`ra speculum mundi. moral bine conturat. S` nu
petalele“, ba chiar de a le Voi prezenta în continuare uit`m, toate acestea sunt
clasifica. Întreprinderea mea se detaliile acestei paralele, anal- prezentate al`turi de portretul
sprijin` pe numeroasele replici izând cl`dirile aba]iei [i eveni- admirativ al c`lug`rului int-
din carte care au conota]ii pro- mentele asociate lor. electual, al`turi de omagiul
funde, dar relativ evidente, pe adus erudi]iei din acea pe-
care Eco le pune de regul` în Sala capitular` [i rioad`. Numele trandafirului
gura lui Guglielmo. O aseme- „câinii“ devine astfel unul din pu]inele
nea perspectiv` este din capul texte care prezint` echilibrat
locului incomplet`, întrucât Conflictul dintre pap` [i Evul Mediu: Eco nu vorbe[te
nu încorporeaz` literatura împ`rat este în centrul vie]ii de acel „Dark Age“ al omului
scris` pe marginea acestui politice medievale – [i, modern semidoct, dar nici de
roman: sunt ignorate, de bineîn]eles, în centrul dezba- acel ev suspect de fermec`tor
regul`, conexiunile cu textele terii din sala capitular`. al medievali[tilor.
de nonfic]iune ale lui Eco, Guglielmo expune punctul de
chiar [i cele de semiotic`. vedere pe care l-am amintit Catedrala [i
R`mâne astfel o interpretare mai sus cu privire la organi- „p`storii“
relativ decontextualizat`, care zarea societ`]ii: împ`r]irea în
are în schimb avantajul de a fi etc.“ Nu putem spune c` aba]ia structura m`n`stirii este „p`stori“, „câini“ [i „oi“, al`turi Despre cler se vorbe[te rel-
„interioar`“, adic` de a nu este un model al lumii decât esen]ial` pentru în]elegerea ro- de autonomia monahilor. Se ativ pu]in în cartea lui Eco. În
„completa“, de a nu ad`uga dac` ar`t`m c` lumea se manuluiii. Pe de alt` parte, leg- discut` aprins, în acela[i con- viziunea benedictinilor, preo]ii
nimic ce nu este cuprins în define[te prin cutare caracter- enda schi]ei ofer` un inventar text, despre s`r`cia lui Hristos. [i episcopii sunt „p`stori
paginile romanului. istici, iar caracteristicile respec- al cl`dirilor [i, implicit, al ac- Eco introduce mostre vremelnici… înclina]i s` se
tive sunt reprezentate adecvat tivit`]ilor din aba]ie. În lumina savuroase de argumentare sco- supun` intereselor ora[elor“ (2,
Speculum mundi de aba]ie. Dar care este acea celor de mai sus, aceste com- lastic`: se pune problema dac` p. 146). M`rturia plin` de ur` a
„defini]ie“ a lumii care s` ne arate partimente ar trebui s` fie vala- Iisus era proprietar al hainelor lui Silvestro arunc` [i ea o
Ra]ionamentul studiului c` aba]ia este un model al ei? Este bile, grosso modo, [i pentru sale, dac` avea o pung` cu bani lumin` nefavorabil` asupra
de fa]` porne[te de la o chiar cartea, sau, mai exact, lumea medieval`. Iat`-le: spi- etc. Bineîn]eles, se ofer` [i o in- clerului. Dar pe cât e de
afirma]ie a lui Guglielmo: nenum`ratele ei pasaje eseis- tal, b`i, edificiu, biseric`, in- terpretare a dezbaterii: „Pro- schematic` informa]ia socio-
„dac` aceast` aba]ie ar fi un tice, în care ni se expune viz- cint`, dormitoare, sala capitu- blema nu este dac` Iisus a fost logic`, pe atât e de detaliat`
speculum mundi, ai [i avea iunea medieval`, în care afl`m lar`, ]arcuri, grajduri, fier`rie. s`rac, ci dac` trebuie s` fie imaginea arhitectonic`; biseri-
r`spunsul“ (2, p. 120). A[adar, cum func]ioneaz` – dup` A[adar, este prezent` religia, s`rac` Biserica. {i s`rac` nu ca – elementul simbolic ce
r`spunsul la enigmele c`r]ii cuno[tin]ele secolului al XIV- politica (prin întrunirile din înseamn` atât a avea sau a nu corespunde clerului – e de-
este paralelismul dintre aba]ie lea – boala [i vindecarea, sala capitular`) [i meseriile avea un palat, ci a men]ine sau scris` în detaliu [i saturat` de
[i lume: afirma]iile care se fac p`catul [i sfin]enia, (agricultur`, fier`rie, medi- a renun]a la dreptul de a da simboluri. Analiza fragmentu-
despre una se pot transfera cunoa[terea [i limbajul, psi- cin`). Dar mai avem un spa]iu legi asupra lucrurilor lui respectiv dep`[e[te scop-
asupra celeilalte. Se cere îns` hicul [i societatea. Pentru destul de bizar, într-o incint` p`mânte[ti“ (2, p. 344). urile eseului de fa]`. Tot ce ne
un al treilea termen al ecua]iei, Guglielmo [i Adso, lumea este separat`: Edificiuliii. {tim cu intereseaz` acum e s` demon-
sau, mai exact, teoria semiotic` a[a cum e ea prezentat` în dia- to]ii ce rol are Edificiul, adic` Acareturile [i „oile“ str`m paralelismul dintre
a lui Eco este cea care o cere. logurile lor, în]elepciunea fran- de bibliotec`, de scriptorium [i, situa]ia clerului [i cea a cl`dirii
Dup` Eco (3), rela]ia pe care o ciscanului este referin]a lumii. mirabile dictu, de buc`t`rie. De }`ranii [i me[te[ugarii ce îl reprezint`. S` analiz`m
avem aici între aba]ie [i lume Dac` am judecat corect, atunci ce este acest spa]iu intelectual r`mân, în cea mai mare parte a totu[i, drept exemplu, prima
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
47
informa]ie pe care o afl`m din pretare, nu va mai mira pe ni- Eco, dar, a[a cum spuneam, ea ele“ (2, p. 95). A[adar, c`utarea (5) J.-J. Annaud (regizor), The
relatarea lui Adso. Biserica este meni c` buc`t`ria este spa]iul nu face obiectul acestui eseu. lui Guglielmo nu este un sim- Name of The Rose (film), 1986.
– dup` cum putem deduce – în care au loc orgii [i crime: Dar ultimul nivel al Edificiului plu exerci]iu de gândire, ca în
construit` în stil romanic, iar este bine cunoscut` teoria lui este [i cel care corespunde ele- romanele poli]iste, ea este exer- i Am evitat inten]ionat o
asemenea monumente sunt Freud despre con]inutul sexual mentului „poli]ist“ al romanu- ci]iul unei anumite gândiri. discu]ie despre tipuri de semne [i
„mai pu]in dornice s` se ridice [i agresiv al Incon[tientului. lui. Pentru cititorul-intelectual, Ceea ce face franciscanul nu despre iconicitate. În mod evident,
CRONICA EDI}IILOR
ame]itor spre cer, ci sprijinite De asemenea, nimeni nu va acest nivel de lectur` poate s` este o investiga]ie oarecare, ci aba]ia este un semn iconic, deci se
s`n`tos pe p`mânt, adesea mai mai fi surprins de aventurile par` „un pretext stângaci“ (4). concretizarea oric`rei investi- aseam`n` puternic cu referentul
mult largi decât înalte“ (2, p. nocturne din Edificiu. Gugliel- Impresia se intensific` spre ga]ii a realit`]ii, o expunere s`u.
41). A[adar, biserica e „bine mo spunea la un moment dat finalul romanului, care am- (aproape didactic`) legilor gen- ii Cred c` fiecare cititor al ro-
sprijinit` pe p`mânt“, a[a cum c` „avem o aba]ie de zi [i o inte[te de filmele de ac]iune: erale ale gândirii. Iar obiectul manului va fi de acord c` pentru
clerul e [i el bine ancorat în aba]ie de noapte, [i cea de prea multe cadavre [i prea cercet`rii – suita de crime – nu în]elegerea ac]iunii nu era nevoie
treburile lume[ti. Paralelismul noapte pare, din nenorocire, multe fl`c`ri. Procedeul de a este un fapt divers, ci o concen- de o hart`: explica]iile din text sunt
aba]ie-lume medieval` se mai interesant` decât cea de zi“ „acoperi“ sensurile unui trare a realit`]ii în general. destul de clare [i de ample.
confirm` aici în detaliu. (2, p. 267). Este exact ce ar fi roman atât de complex cu o in- A[adar, aventura din bibliotec` iii O linie interesant` de inter-
spus [i Freud: modul cel mai trig` poli]ist` poate cel mult s` nu este o simpl` plimbare noc- pretare ar fi explorarea acestui ter-
Edificiul [i c`lug`rii bun de a în]elege psihicul, „via fie apreciat ca un procedeu turn`, ci îns`[i aventura omu- men. El trimite cu siguran]` spre
regia“, este cercetarea visului, a postmodern interesantiv. lui medieval prin cunoa[tere. birocra]iile distopice din romanul
Am l`murit mai sus izo- dezl`n]uirii nocturne. Pe scurt, Totu[i, în filmul s`u, Annaud contemporan, cum ar fi cea din
larea edificiului. Ceea ce Edificiul nu este altceva decât (5) îi atribuie lui Guglielmo Edificiul nebuniei absolute de S. Lem.
r`mâne îns` misterios, în lumi- sufletul unui c`lug`r: izolat de replica „Elementary, my dear l iv Opiniile apar]in conversa]iei
na interpret`rii noastre, e restul lumii, construit din via]a Adso“, cu trimitere evident` (1) F. Chiri]escu, Cuvântul tra- curente la care am asistat.
prezen]a buc`t`riei sub scrip- lini[tit` a scriptoriumului, dar spre Sherlock Holmes. duc`torului în U. Eco, Numele tran- v Eco vorbe[te el însu[i de inspi-
torium [i bibliotec`. Explica]ia presat de cunoa[tere (i.e. bib- H.-R. Patapievici vorbe[te dafirului. Cluj-Napoca: Dacia, 1984, ra]ia datorat` lui Ockham, care l-ar
dat` de Adso, potrivit` cu firul lioteca necunoscut`) [i de pul- la rândul s`u de un „detectiv pp. 496–505. fi ajutat s`-[i clarifice ideile lui Saus-
epic, este c` scriptoriumul era siuni (i.e. buc`t`ria). metafizic“ (4, p. 11): el face îns` (2) U. Eco, Numele trandafirului. sure (1). j
înc`lzit de cazanele buc`t`riei leg`tura nu numai cu Doyle, ci Cluj-Napoca: Dacia, 1984.
aflate sub el. Nu trebuie s` Biblioteca [i cu Ockhamv. Eco însu[i in- (3) U. Eco, O teorie a semioticii.
apel`m la prea mult` psihanal- sereaz` briciul lui Ockham în Bucure[ti: Meridiane, 2003.
iz` pentru a ne gândi la De[i parte a Edificiului, text, în punctul în care Gugliel- (4) H.-R. Patapievici, Eco-ul din-
Incon[tientul freudian, care al- biblioteca prime[te o aten]ie mo vorbe[te despre prima tre William Ockham [i Sherlock
imenteaz` cu energie [i special`. Bineîn]eles, este crim`: „Nu trebuiesc înmul]ite Holmes în U. Eco, Numele
nivelurile de suprafa]` ale psi- spa]iul în care se desf`[oar` explica]iile [i cauzele f`r` ca s` trandafirului, Ia[i: Polirom, 2002, pp.
hicului. Într-o asemenea inter- erudi]ia de medievalist a lui fie o neap`rat` trebuin]` de 7–18.
Etic` [i metaetic`
o BOGDAN POPA o
NCERCA}I s` v` imagi- util` sau trebuie s` respecte pline academice. Tratatul coor- por]ii echilibrate între încer- portante teorii etice (dreptul
Î
na]i c` sunte]i în 1987 în doar drepturile individuale? donat de Peter Singer are îns` o carea personal` a autorilor de a natural, etica kantian`, tradi]ia
fa]a unui ofi]er de securi- Poate gre[esc, dar de multe structur` diferit` [i este concentra analitic în câteva contractului social, egoismul,
tate care v` face o ofert` ori r`spunsurile pe care le alc`tuit din 47 de eseuri origi- pagini un subiect [i în]elegerea deontologismul, etica datori-
pe care nu o pute]i re- primim de la ceilal]i sunt nale ale unor cercet`tori im- acestui efort ca parte a coop- ilor prima facie, consecin]ialis-
fuza: fie colabora]i, fie ave]i aproape întotdeauna portan]i ai eticii, propunându- er`rii de echip`. Propor]ia mul, utilitarismul, teoriile
probleme serioase odat` ce „ei“ tran[ante, în timp ce deliber- [i s` ofere o perspectiv` din in- echilibrat` este cu atât mai virtu]ii, drepturile) – partea a
[tiu c` v-a]i l`sat o coleg` area în fa]a propriei con[tiin]e terior, angajat` a subiectelor necesar` cu cât tratatul î[i pro- patra, aplica]iile etice (s`r`cia
gravid`. Sau încerca]i s` v` este de multe ori complex` [i eticii. A[adar, tratatul este ex- pune mai întâi s` investigheze global`, etica mediului, avort,
pune]i în pielea personajului f`r` r`spunsuri decisive. Rolul plicit gândit ca un „prieten de originile eticii (partea I), s` sin- sex, rela]ii personale etc.) –
din The Third Man (Carol Reed) unui bun tratat de etic` este drum“ care s` stimuleze gândi- tetizeze ideile mari ale celor partea a cincea, meta-etica (re-
care trebuie s` aleag` între a-[i acela de a ne ajuta tocmai în rea [i s` ne avertizeze asupra mai importante tradi]ii etice alismul, intui]ionismul,
proteja prietenul [i a oferi pe acest de efort de clarificare per- fund`turilor pe care al]ii le-au (indian`, budist`, clasic` subiectivismul, prescriptivis-
mâna poli]iei pe cel care a sonal`, în condi]iile în care o înfruntat, distan]ându-se astfel chinez`, iudaic`, cre[tin` [i is- mul moral, metoda etc.), pen-
înc`lcat legea1. Exist` un lucrare de acest tip nu ofer` de idealul unei [tiin]e de tip lamic`) – partea a doua, s` tru ca în final, în partea a [asea,
r`spuns corect, o alegere r`spunsuri, ci doar un ghid wertfrei. ofere o scurt` istorie a eticii s` ne indice provoc`rile [i criti-
corect` la cele dou` alterna- pentru a discrimina între Ce este remarcabil în filosofice occidentale (partea a cile importante ale domeniu-
tive? Este alegerea mea justifi- diferitele atitudini morale. De aceast` lucrare, l`sând deop- treia), s` discute cele mai im- lui (etica feminist`, Marx, de-
cat` de intui]ie, de legea natu- altfel, un Companion (ori, în tra- arte structura precis` [i de-
ral`, de egoism, de o datorie ori ducere româneasc`, un scrierea competent` a
de o virtute anume? Este „tratat“) este o carte apropiat` subiectelor, este efortul de a
alegerea mea dependent` de ca structur` de un Handbook lega analiza unui subiect de l Peter Singer (editor)
conven]iile sociale, depinde de („manual“) sau de un dic]ionar, cea realizat` de ceilal]i partici- TRATAT DE ETIC~
faptul c` sunt femeie sau [i el este de obicei util pan]i la munca academic` Polirom, 2006
b`rbat, este consecin]a unui studen]ilor ca material supli- comun` (printre autorii arti- Traducere coordonat` de
anumit stadiu de dezvoltare mentar textelor obligatorii; colelor se g`sesc atât filosofi prof.univ.dr.Vasile Boari [i Raluca
moral`, este determinat` de prin urmare, trebuie s` aib` ar- cunoscu]i – R.M. Hare, Onora M`rincean, Cuvânt înainte de
circumstan]e? Este alegerea ticole scurte, în ordine alfabet- O’Neill, Kurt Baier, J.B. Vasile Boari, 608 pp.
mea consistent` cu etica bud- ic` (dac` e posibil) [i s` ofere Schneewind –, cât [i nume mai
ist` sau cre[tin`, este în con- informa]ie relevant` [i precis` pu]in cunoscute). A[adar, im-
tradic]ie cu deontologismul ori despre teoriile, ideile ori au- portant` în structura tratatului
consecin]ialismul, este ea doar torii importan]i ai unei disci- este tocmai realizarea unei pro-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
48
terminismul, dependen]a eticii discu]ia ra]ional` este întot- în]elege moralitatea dac` nu o secin]e rele de actele ilegitime obi[nuit al articolelor despre
de religie etc.). deauna mai mult decât o vedem doar ca având origini în rele. problema „mâinilor murdare“3
Inevitabil, orice încercare discu]ie în termeni de gust. În înclina]ii egoiste, ori dac` ne Onora O’Neill (Etica lui [i, în plus fa]` de discu]ia
de a rezuma întreprinderea int- al treilea rând, Singer observ` deta[`m de fanteziile dualiste Kant) analizeaz` criticile ma- legat` de „suspectul nostru de
electual` de dimensiunile [i c` exist` concluzii ale arti- care ne-ar îndep`rta de com- jore aduse „eticii kantiene“, serviciu“ – Machiavelli –, ne
precizia acestei lucr`ri este colelor în partea a patra care para]iile cu via]a animal` încercând s` r`spund` câtorva arat` [i problemele care inter-
CRONICA EDI}IILOR
utopic`. De aceea, în aceast` re- sunt diferite între ele (dar nu (totu[i, în articol echivalarea obiec]ii. Ea argumenteaz` c` vin odat` cu focalizarea noas-
cenzie voi selecta subiectele [i incompatibile) [i lucrarea nu simpl` între contractul social, principiile kantiene nu sunt tr` pe problema corup]iei (Po-
articolele care m` angajeaz` [i se fere[te de probleme [i atitu- hobbesianism [i egoism pare atât de abstracte pe cât le v`d litica [i problema „mâinilor mur-
care pot s` constituie, în opinia dini diferite în analiza reduc]ionist`). Mai departe, criticii [i c` ele pot ghida de- dare“). Coady observ` pe de o
mea, [i pentru al]ii un ghid de subiectelor, de[i accentul edi- George Silberbauer (Etica în so- ciziile, dar nu se pot constitui parte c` tindem de obicei s`
drum. Totu[i, înainte de torial este mai degrab` pe ciet`]ile de mici dimensiuni), anal- în ac]iuni; principiile univer- ignor`m circumstan]ele în
selec]ia mea, Peter Singer ob- ideea de convergen]`. izând moralitatea în comu- sale nu cer un tratament uni- care se produc actele de
serv` câteva lucruri impor- Nu e mai pu]in adev`rat c` nit`]i mici, observ` c` difer- form [i ele sunt pe deplin com- corup]ie [i c` trebuie s`
tante despre tratat. Mai întâi, un mali]ios ar putea observa c` en]a fa]` de societ`]ile mari patibile cu o aplicare ac]ion`m în primul rând îm-
de[i etica este un puzzle ex- pentru un tratat de amploarea provine din importan]a diferen]iat` [i contextual` a potriva acestor circumstan]e.
trem de complex, esen]ial este [i cu scopurile acestui Compan- rela]iilor personale în primele. principiilor; acuza de formal- Pe de alt` parte, exist` o
c`, dincolo de diferite abord`ri ion a afla c` umanitatea are Dac` în societ`]ile mari a fi ism fa]` de principii nu ia în tendin]` a filosofilor de a
culturale [i istorice, umani- constante [i c` etica poate fi moral înseamn` mai degrab` a calcul restric]iile kantiene „în]elege“ actele de corup]ie,
tatea are propriile ei constante discutat` în termeni ra]ionali respecta anumite reguli, pen- legate de ra]ionalitate [i con- sintetizat` [i de observa]ia lui
[i Singer observ` aici c` poate nu pare foarte mult. Totu[i, tru cei din comunit`]ile mici secin]e, [i c` universalizarea Fullinwider c` „avem nevoie
fi decelat` o oscila]ie perma- cred c` luând foarte în serios o ea e v`zut` ca un mijloc c`tre kantian` este diferit` din dou` de politicieni a[a cum avem
nent` între perioade în care ac- astfel de remarc` putem decu- un scop anume, în genere perspective de cea a prescrip- nevoie de gunoieri, [i în am-
centul este pus pe performarea pa mai bine ce ne este oferit s`n`tatea rela]iilor sociale tivismului universal [i a Reg- bele cazuri trebuie s` ne
datoriilor (înclina]ia c`tre etica aici, [i anume nu un r`spuns la (adic`, în termenii dilemei the ulii de Aur. În acela[i timp, a[tept`m ca ei s` nu fie prea
regulilor) [i perioade în care re- marile probleme ale vie]ii ori third man, voi fi mai degrab` prescriptivismul universal cura]i (stink)“.
formatorii ne arat` c` regulile concluzii despre via]a oame- înclinat s` îmi p`strez rela]ia sus]inut de R.M. Hare (Prescrip- Evident, acest Companion
sunt constituite pentru a nilor, cât o descriere a st`rii cu prietenul meu dac` tr`iesc tivismul universal) nu dore[te este un instrument aproape in-
ajunge la bunuri mai înalte sau cercet`rii academice, a într-o comunitate mic`, [i s` decât s` fie compatibil cu evitabil pentru a în]elege pro-
mai importante (etica con- direc]iilor ei viitoare [i a respect legea impersonal` dac` filosofia lui Kant [i utilitaris- gresul cercet`rii academice în
secin]elor). În al doilea rând, r`spunsurilor ei par]iale [i con- tr`iesc într-o societate de di- mul, [i sus]ine în principal c` etic`. Dac` a[ avea o critic` fa]`
aplicarea teoriilor la subiecte textuale la diferite probleme. mensiuni mari). propozi]ii etice care îl con]in de structura c`r]ii, a[ spune c`
practice are o tr`s`tur` De pild`, Mary Midgley (Orig- Mai mult, perspectiva pe „trebuie“ pot fi universal- Peter Singer este prea optimist
comun`, [i anume c` gândirea inea eticii) î[i propune s` argu- antropologic` de teren poate izate. Este interesant de atunci când sus]ine c`, odat`
subiectelor etice poate fi întot- menteze împotriva unor teorii produce o mai bun` în]elegere urm`rit în articolul lui Hare, cu aceast` lucrare, piesele de la
deauna pus` în termeni ra]ion- la fel de radicale, care v`d prac- a ceea ce Robert E. Goodin care a fost de altfel [i unul din puzzle încep s` se potriveasc`
ali ori în termeni de dezbatere tica moralit`]ii fie în termeni (Utilitatea [i binele) ori Philip consilierii editoriali ai c`r]ii, [i c` pu]ine piese lipsesc. Mai
argumentat`. De aceea, de[i de pruden]` egoist`, fie ca ceva Pettit (Consecin]ialismul) c`, de[i î[i desf`[oar` propria întâi, tratatul are o structur`
prezen]a dezacordurilor este cu totul diferit de rela]iile între numesc parti]ia tradi]ional` teorie, metoda lui pune accen- academic`, [i de aici lipsesc
important`, cel pu]in partea a animale. A[adar, ne putem între teorii ale drept`]ii2 (theo- tul pe problemele teoretice ale pozi]iile radicale care ar
patra ne poate releva c` plasa mai bine pentru a ries of the right, Goodin, p. 269) prescriptivismului universal sus]ine, de exemplu, „cli-
[i cele ale binelui – teoriile (atribuirea, pân` la urm`, ale- teridectomia“. Experien]a
drept`]ii sunt teorii moderne gerii noastre a atributului de moral` a oamenilor nu se lim-
deontologice care evalueaz` ce „moral“ – fie ea colaborarea cu iteaz` la tratamentul echilibrat
este moral în func]ie de re- securitatea ori denun]area pri- al problemelor, [i ea va fi de
spectarea regulilor, iar teoriile etenului – trebuie s` treac` de aceea doar par]ial acoperit` de
binelui sunt consecin]ialiste [i tribunalul universaliz`rii ei). astfel de lucr`ri (vezi [i proble-
asum` c` o ac]iune este moral` Articolul lui Christopher ma lui Hare, p. 492). În al
în virtutea promov`rii unui Rowe (Etica în Grecia antic`) doilea rând, este greu de crezut
anumit bine. Pentru Goodin, este o analiz` extrem de subtil` c` etica poate fi gândit` ca o
utilitarismul clasic ca teorie a a modului în care noi – mod- tabl` care poate fi descris`
binelui e[ueaz` în echivalarea ernii –, percepem etica greac`, complet [i nu cred c` prob-
binelui cu utilitatea, pentru c` o dat` indicând procesul direct lemele etice pot fi subsumate
utilitatea nu ne poate decât de construc]ie a ce numim unei mari table descriptiviste,
trimite la o alt` valoare. Exist` „etica greac`“ prin grila con- oricare ar fi ea (ne putem între-
îns` versiuni de utilitarism temporan`, [i în al doilea rând ba de ce lipsesc articole pe
care pot rezista mai bine la tri- sesizând [i influen]a direct` problema educa]iei morale, a
bunalul obiec]iilor [i Goodin prin preluarea în teoriile ac- vinii, a eticii credin]ei [.a.m.d).
sugereaz` în continuare c` tuale (B. Williams, M. Nuss-
principiul utilitarist poate fi baum) a unor concepte semi- l
mai bine folosit în termeni de nale ale eticii grece[ti. De 1 Pentru o analiz` subtil` a
politic` public` decât ca o asemenea, este interesant aici cazului din The Third Man, vezi
alegere privat`. Pentru Pettit, modul în care este descris con- Anca Gheau[, Care and Justice:
teoriile consecin]ialiste pot fi trastul între tipuri diferite de Why they cannot go together all
mai bine ap`rate decât cele în]elegere a unor concepte the way, cap. „The Tension be-
non-consecin]ialiste, pentru c` morale (eudaimonia fa]` de vir- tween Care and Justice“, tez`
respect` mai bine regula epis- tute) [i analiza p`trunz`toare a de doctorat sus]inut` la Depar-
temic` a simplit`]ii, dar acest „radicalismului“ lui Socrate [i tamentul de Filosofie, CEU,
lucru nu face ca teoriile non- Platon. Jean Grimshaw (Ideea nepublicat`.
consecin]ialiste s` nu aib` lim- unei etici feministe) discut` atât 2 Traduc`torii echivaleaz`
ite importante. Nancy Davis despre esen]ialismul prezent theories of the right cu „teorii ale
(Deontologia contemporan`) ob- în filosofia clasic`, cât [i în drept`]ii“. Luând în calcul îns`
serv` trei probleme importante teoriile feministe [i ofer` o [i formula theory of justice, care
ale teoriilor deontologice, bun` introducere în disputa C. trebuie tradus` „teoria
odat` ce, mai întâi, deontolo- Gilligan vs. L. Kohlberg a stadi- drept`]ii“, r`mâne îns` de dis-
gi[tii trebuie s` lege no]iunile ilor morale. Problema sexului cutat dac` right nu poate fi
lor de bine [i r`u de ceva exte- (Raymond A. Bellioti, Sexul) tradus mai degrab` cu „corect“
rior cadrului strict deontologic, este analizat` prin intermediul [i sintagma ar fi, prin urmare,
caracterul absolut al grilelor teoretice ale libertari- „teorii ale corectului“.
restric]iilor este întotdeauna anismului, eticii kantiene, 3 Vezi [i A Companion to
limitat [i, în ultimul rând, marxismului, feminismului, Contemporary Political Philoso-
ace[tia nu reu[esc s` justifice îns` Bellioti observ` în fiecare phy, (coord.) R. Goodin, P. Pet-
cu claritate bariera între caz problemele interne ale tit, Blackwell, Oxford, 1995. j
cauzarea legitim` a unor con- teoriilor. C.A.J. Coady este un
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
49
Cre[tinismul în agonie
o DUMITRU POPOIU o
P
REOCUPAREA centra- tinarea este ast`zi atât de extins` care pare s` spun` altceva despre nar [i nu s-a pronun]at nici în dispus` la noi r`spunsuri [i rein-
l` a academicianului pentru c` procesul cre[tin`rii a crea]ie decât Biblia. Dar ast`zi acest leg`tur` cu originea r`ului, deci terpret`rii la problemele epocii.
TEOLOGIA
francez Jean Delumeau fost mai pu]in întins [i profund conflict tinde s` dispar` prin problema este gre[it pus` de noi. Ea a mai fost posibil` [i la lumea
în cea mai recent` lu- decât ne spun manualele de isto- dep`[irea de ambele p`r]i a dog- Prea des ne întreb`m: de ce ast- greco-roman` acum dou` mile-
crare a sa, În a[teptarea rie a Bisericii. Dar „Dumnezeu, matismelor. Pe de o parte, marii fel sau cine e vinovatul?, [i vrem nii [i nu e nici o tragedie nici adap-
zorilor – un cre[tinism pentru alt`dat` mai pu]in viu decât s-a oameni de [tiin]` au ajuns la s` d`m un r`spuns savant la toate. tarea la vremurile noastre. Mi[-
mâine, este aceea de a reinterpre- crezut, ast`zi e mai pu]in mort concluzia existen]ei lui Dumne- „R`ul exist`, desigur. Dar exist` c`rile de tip harismatic nu mai
ta valoarea cre[tinismului ast`zi. decât se spune“, declar` Delu- zeu care a creat [i sus]ine toate [i binele. {i frumosul. {i blânde- trebuie v`zute ca ni[te simple di-
În pre]ioasa radiografie f`cut` meau. câte sunt. Einstein credea c` lu- ]ea exist`. La fel [i devotamentul siden]e cre[tine, ci ca ni[te mij-
„acestui mare muribund“, a[a Ostilitatea fa]` de cre[tinism mea întreag` este plin` de inte- (…) vorbim prea mult despre r`u loace de reînnoire a discursului
cum este numit de c`tre mul]i care se manifest` azi în virtutea ligen]`, iar „Gnoza de la Prince- [i prea pu]in despre bine (…) evanghelic, descre[tinarea nefi-
cre[tinismul, autorul încearc` „libert`]ii de opinie“ nu poate fi ton“ se apropie cu pa[i repezi de Spre deosebire de r`u, binele nu ind nicidecum egal` cu moartea
s` dea un r`spuns repro[urilor [i trecut` cu vederea. Delumeau ideea de Ra]iuni universale, pro- face zgomot. {i din cauza acestei cre[tinismului, ci cu dec`derea
criticilor din ce în ce mai dese [i deplânge faptul c` la adresa Bise- ferat` în trecut de Augustin sau discre]ii, nu-i acord`m suficient sistemului prea institu]ionali-
mai înver[unate aduse Bisericii ricii „sunt permise toate insulte- Maxim M`rturisitorul. {tiin]a loc în reflec]ia noastr` asupra bi- zat. La fel, globalizarea trebuie
în zilele noastre, acela c` ar fi o le“, mai ales în mediile de crea]ie p`r`se[te ideea evolu]iei lumii nelui“, spune Delumeau, [i „chiar privit` nu ca o mare nenorocire,
religie îmb`trânit`, inactual`, artistic` sau în cele politice. Sunt din hazard prin descoperirea unei dac` pare s` tac`, Dumnezeu ne ci ca un mod prin care mesajul
dep`[it` chiar. puse în prim-plan gre[elile isto- ra]ionalit`]i comune în întreaga vorbe[te în realitate prin tot ce cre[tin va câ[tiga teren, fiind
Va muri, oare, cre[tinismul? E o rice: intoleran]a fa]` de necre[- lume, de la nivelul microbiolo- este frumos [i bine în lume“. transmis mai u[or [i f`r` vreo
întrebare care îi preocup` de ce- tini, cruciadele, inchizi]ia, r`zboa- giei [i pân` la astronomie. Pe de Biserica are îns` o alt` proble- piedic` ideologic`, cu condi]ia s`
va vreme pe mul]i dintre filosofi iele religioase, procesul lui Ga- alt` parte, Biserica este pe punc- m` pe care trebuie s` o rezolve renun]e la triumfalism.
[i istorici, fiind subiectul multor lilei [i altele, dar se omit meritele tul de a renun]a la interpretarea numaidecât: dezbinarea cre[ti- Ultima parte a c`r]ii lui De-
articole de pres` sau al unor emi- ei deosebite în edificarea civili- literal` a Genezei în folosul une- nismului, un nonsens în raport lumeau vizeaz` întrebarea: prin
siuni radio-TV. Mai multe son- za]iei occidentale. Aici s-au tra- ia simbolice, mai aproape de în- cu înv`]`tura lui Hristos, care în- ce mai este cre[tinismul actual?
daje alc`tuite pe aceast` tem` dus filosofii antici, s-au deschis ]elesurile date azi de datele [ti- deamn` la în]elegere [i iubirea Prin multe: a adus o imagine nou`
sunt sumbre: în Anglia, Olanda primele universit`]i, s-au n`scut in]ifice. aproapelui. Solu]ia este mi[carea a lui Dumnezeu, care este apropiat
sau Cehia, aproape jum`tate din numeroase opere de art` care Ideea de p`cat originar în în- ecumenic`, ap`rut` acum mai oamenilor [i comunic` cu ace[-
popula]ie se declar` f`r` religie sunt ast`zi valori universal re- ]elesul ei strict este pe punctul de bine de un veac, dar ea bate as- tia, suferind al`turi de fiecare, [i
[i anual în Fran]a botezurile scad cunoscute. „Se conserv` [i se res- a fi dep`[it`. Dac` teologia Evu- t`zi pasul pe loc. Orgoliile fiec`- nu e situat în transcendent, a[tep-
cu un procent. Faimoasele cate- taureaz` monumente, dar se uit` lui Mediu occidental vedea gre- rei confesiuni de a crede c` de]i- tând jertfele oamenilor pentru
drale ale Europei, Marienkirche c` sufletul lor este cu totul str`in [eala primilor oameni ca pe o jig- ne adev`rul absolut ce trebuie a- a-i ierta; religia cre[tin` a eliberat
din München, Notre-Dame din fa]` de no]iunea modern` de art` nire a onoarei lui Dumnezeu ce doptat [i de celelalte duce la blo- lumea de sub robia riturilor [i
Paris [i altele, deschise milioa- pentru art`“, remarc` distinsul trebuia satisf`cut` printr-o moar- carea oric`rei c`i de împ`care. interdic]iilor, lucru pe care tre-
nelor de turi[ti care le trec zilnic academician. Tot aici au ap`rut te de egal` valoare cu ofensa, Înc`p`]ânarea papalit`]ii de buie s` îl mai fac` o dat` ast`zi.
pragul, au devenit de ceva vre- primele organisme ale filantro- teologii secolului nostru încep a nu ignora recomand`rile sinoa- Iisus a dat un nou statut libert`-
me „muzee“ care abia mai amin- piei: spitale, aziluri, orfelinate, iar s` se întoarc` la vechile interpre- delor episcopilor sau de a men- ]ii umane prin eliberarea de pre-
tesc de adev`rata lor menire de ast`zi organismele cre[tine chel- t`ri ale P`rin]ilor. Ace[tia vedeau ]ine celibatul preo]esc, neacor- judec`]ile epocii [i prin elimina-
odinioar`. Ba mai mult, Occiden- tuiesc cel mai mult pentru a ajuta p`catul primordial ca pe o gre- darea unui rol real laicilor în Bi- rea diferen]elor dintre oameni:
tul se confrunt` cu o criz` grav` lumea din zonele s`race ale glo- [eal` a unor „copii“ dornici s` de- seric`, dar [i alte practici duc la în El, cu to]ii suntem fra]i [i egali,
în rândul clerului, deseori preo- bului [i nicidecum ONU, UNESCO vin` ca Dumnezeu f`r` a trece falimentul catolicismului. Viito- lucru cu totul necesar a se aminti
]ii fiind de provenien]` african` sau UNICEF. printr-o „cre[tere“, iar consecin- rul Bisericii nu mai este „întoar- mai ales ast`zi, într-o lume m`-
sau est-european` [i, deoarece Chiar dac` e „pe cale s` moa- ]ele p`catului ca pe o stare de r`u- cerea celorlalte confesiuni în cinat` de r`zboaie mai sângeroa-
exist` câte un preot la cinci-[ase r`“ în Europa, a[a cum se crede, tate care se propag` [i care influen- staulul lui Petru“, ci unitatea în se ca niciodat`. Nu degeaba drep-
parohii, acesta nu mai poate cre[tinismul înflore[te pe cele- ]eaz` omul înc` de la na[terea sa. diversitate, iar papa trebuie s` se turile omului au ap`rut în spa-
s`vâr[i slujba duminica. lalte continente. Delumeau afir- Moartea nu mai e v`zut` nici cread` nu „loc]iitorul lui Hristos ]iul cre[tin. Îns` cea mai impor-
Sondajele de mai sus nu sunt m` c` „Dumnezeul cre[tinilor e ea ca o pedeaps` pentru p`cat, ci în lume“, ci arbitrul care veghea- tant` actualitate este aceea a În-
contestate de nimeni, îns` inter- pe cale s` î[i schimbe adresa“, mai degrab` ca un remediu îm- z` asupra iubirii cre[tine[ti. Lu- vierii: via]a nu se sfâr[e[te în mor-
pretarea lor nu e totdeauna potri- lucru deloc nou dac` analiz`m potriva propag`rii la nesfâr[it a crurile îns` nu stau mai bine nici mânt, nu mai e lipsit` de sens.
vit`, sus]ine Delumeau. Da, aproa- istoria. Palestina, Asia Mic` sau relelor, o etap` c`tre îndumneze- în Bisericile Ortodoxe, care, chiar Învierea este cea care ne d` spe-
pe 50% din popula]ia Europei Egiptul, leag`nele sale de odini- irea omului, iar Hristos nu a ve- în comuniune dogmatic`, au dis- ran]a c` toate lucrurile înf`ptuite
vestice se declar` f`r` religie, oar`, sunt demult regiuni str`ine nit ca s` onoreze prin sânge jig- pute în probleme de ordin admi- pe p`mânt au un ecou în eterni-
îns` crede în dumnezeirea lui acestuia. În schimb, dac` acum nirea adus` lui Dumnezeu, ci ca nistrativ sau liturgic, [i în lipsa tate [i numai prin acest lucru
Hristos [i în Învierea Lui, ceea ce 50 de ani în Coreea de Sud cre[- s` arate oamenilor cum trebuie unei colabor`ri fr`]e[ti nimic cre[tinismul, de[i în agonie,
înseamn` c` Biserica nu se con- tinii reprezentau mai pu]in de 5% dep`[it` condi]ia uman`, prin nu se va schimba în bine. nu are cum s` moar` niciodat`,
frunt` cu ateismul, ci cu o proble- din popula]ie, azi ei sunt aproa- jertfa pentru semeni [i prin iu- „Ce-i de f`cut?“, se întreab` ci î[i caut` împlinirea în oa-
m` de transmitere a mesajului, pe de 50%. S-ar putea spune c` [i bire, luptând contra urii [i egois- Delumeau. În primul rând, tre- meni. j
având nevoie de cuvintele po- aceste noi cre[tin`ri sunt oportu- mului. Dac` pân` de curând Bo- buie s` eviden]iem ceea ce ne
trivite care s`-i cheme înapoi pe niste, îns` în secolul XX au mu- tezul era considerat modul prin une[te [i s` accept`m diferen]ele
„aposta]i“. rit mai mul]i oameni pentru care se [terge p`catul str`mo[esc, dintre noi. Toate conferin]ele ecu-
Amploarea descre[tin`rii nu Hristos decât în timpul persecu- ast`zi se pune în valoare în pri- menice s-au blocat pentru c` dia-
este cauzat` de o pierdere brusc` ]iilor romanilor. mul rând rolul s`u de a-l introdu- logul a pornit de la diferen]e, în l Jean Delumeau
a încrederii în Biserici, ci mai de- Dup` ce a eviden]iat într-o ma- ce pe om în comunitatea cre[tin`. loc s` se l`mureasc` lucrurile ÎN A{TEPTAREA
grab` de o mitizare excesiv` a nier` cu totul lipsit` de prejude- Problema originii r`ului adu- cu care toat` lumea e de acord.
puterii cre[tinismului în trecut. c`]i locul cre[tinismului în lu- ce [i ea un dezavantaj cre[tinis- Apoi, cre[tinii de rând trebuie s` ZORILOR –
Acum o mie de ani, noile na]i- mea de azi, Delumeau pune sub mului, ducând pe mul]i la dispe- capete un rol mai mare în activi- UN CRE{TINISM
uni treceau peste noapte la cre[- semnul întreb`rii pertinen]a rare [i apostazie. Cum poate Dum- tatea comunit`]ii [i creativitatea PENTRU MÂINE
tinism din ra]iuni pur politice, [tiin]ific` a respingerii transcen- nezeu s` tolereze atâtea nedrep- ar trebui sprijinit`. De asemenea, Traduc`tor: Giuliano
aducând în sânul Bisericii mili- den]ei de c`tre societatea contem- t`]i, crime, r`zboaie? Poate c` de adaptarea la condi]iile vremii Sfichi, Editura Polirom,
oane de credincio[i care nu cu- poran`. Cu siguran]`, cea mai fapt Dumnezeu a murit! Trebuie nu mai trebuie privit` ca o apos- Ia[i, 2006, 237 pp.
no[teau mai nimic despre noul grav` lovitur` primit` în ulti- totu[i s` constat`m c` Iisus nu a tazie, ci ca o necesitate, ar`tând
lor Dumnezeu. Deci, descre[- ma vreme este cea dat` de [tiin]a spus nimic despre p`catul origi- c` avem de-a face cu o religie vie,
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
50
Istoria nelinear`
a literaturii române
LITERATURA
o ADRIAN MIHALACHE o
H
ENRI Zalis propune o istorie corectat` de reflec]ie [i împodobit` gen- pagini de maxim interes despre con- burghez“, „realismul apoetic“, „naturalis-
alternativ` a literaturii eros de o spiritualitate orgolioas`“ (p. 13). secin]ele absen]ei din orizontul culturii mul“ sunt concepte care, dup` Zalis, con-
române1. Nu este alternativ` Pe aceast` cale, rolul de „plac` turnant`“ îl na]ionale a figurii lui Goethe. Ea ar fi in- tinu` s` aib` valoare operatorie. În
în sensul c` ar înlocui sistem- de]ine poezia lui Al. Philippide, c`ruia i se spirat, poate, „o personalitate a discursu- aceast` zon`, istoricul literar se simte în
atic valorile consacrate, cite[te dedic` un capitol subtil [i p`trunz`tor. lui total, înzestrat` cu vitalismul spornic, elementul s`u, având în vedere [i con-
banalizate, cu altele, insolite, chiar extrav- „Dac` este romantic prin sensibilitate, inconfundabil, al celui care scoate umani- tribu]iile sale anterioare, prin care auto-
agante. Ambi]ia lui este s` fac` s` coex- prin discre]ie, prin refuzul confesiunii, tatea din vexa]iuni, din dubii, deziluzii, rilor români încadra]i în aceste curente le-
iste, în acelea[i pagini, demersul sincronic prin ton, Philippide este clasic“, conchide spre a o echilibra, dincolo de aparen]e, cu a g`sit înrudiri ilustre. Se pare c` natural-
cu cel diacronic. Conform primului, vrea autorul. Modernitatea lui, pe care is- subtilitatea construc]iei de sine“ (p. 100). În ismul duce c`tre orice, cu condi]ia de a
s` deslu[easc`, în fluxul capricios al pro- toricul o afirm` cu îndr`zneal`, rezult` locul d`ruirii arunc`toare în trans`, am ie[i din el, a[a cum reiese din observa]ia
duc]iei literare, „tipare“ constante, „din obstina]ia cu care î[i multiplic` eul avut, spune autorul, deliberarea în plural. despre Nicolae Breban, care „umanizeaz`
patterns; conform celui de-al doilea, însetat de experien]e“ (p. 31). O a doua Dup` ce a desp`r]it [uvoaiele culturale ascunse [i vizibile inten]ii de inspira]ie
încearc` s` racordeze, de la distan]`, sec]iune, dedicat` figurilor [i curentelor ale interbelicului, Henri Zalis se apleac` naturalist` pe canavaua unei idei gen-
crea]ii individuale, punând în eviden]` literare interbelice, are meritul de a re- asupra literaturii excentrice (pe care o erale, reluat`, apoi amplificat` în propria
tendin]e [i filia]ii mai greu detectabile. echilibra o perspectiv`. Prea multe studii nume[te, cu un termen discutabil, „inac- ei culpabilitate, combinat` cu
Expunerea cronologic` este repudiat`, în „recuperatorii“ au fost focalizate asupra tual`“) a lui Urmuz, Mateiu I. Caragiale [i rumori/infrac]iuni din subteranele
favoarea unui m`nunchi intricat de fire tendin]elor „tr`iriste“, intui]ioniste, etni- Eugen Ionescu. Interesant` este remarca r`sturn`rii de planuri“ (p. 205). La
conductoare, prev`zând [i posibilit`]i de ciste, pe care le-au exaltat. Era necesar s` privind „logica juridic` întoars` pe dos“ Gabriela Adame[teanu, autorul remarc`
trecere brusc` de la un fir la cel`lalt. Liber- se aduc` în balan]` [i filonul ra]ionalist- din opera lui Urmuz (p. 105); foarte sub- „eposul vocalelor [i euritmiilor unui
tatea de mi[care este absolut`, atât în critic, la fel de important [i influent în til` este observa]ia despre eroii Crailor c` Mateiu I. Caragiale pe dos“ (p. 208). Din
spa]iul divers al momentului, cât [i în epoc`. Delimitarea lui Blaga de Crainic „refugiul în detracare ar fi urmarea unei p`cate, cartea, începând de la pagina 227
timpul contorsionat al devenirii. Autorul este analizat` cu acuitate, ar`tându-se clar candidaturi respinse la demnitatea nu mai este o istorie – condensat`, nelin-
î[i asum` riscul de a ne oferi o construc]ie cum dep`[e[te Blaga ortodoxismul etnic ac]iunii intransigente“. Exotismul Crailor ear`, alternativ` etc. –, ci doar „un con-
care, datorit` complexit`]ii, poate s` par` prin trecerea în mitic, evitând, totodat`, îi joac` îns` o fest` istoricului, tentat s`-i glomerat de portrete, afinit`]i simbolice,
haotic`. Este îns` singurul mijloc de a stu- nivelul ideologic (cf. pp. 36-37). Figurile al`ture lui Mateiu, m`car ca vecin de capi- judec`]i [i impresii în continu` mi[care“
dia – lucid, dar empatic – „constela]iile de „genera]iei 27“ sunt examinate f`r` mânie tol, pe insignifiantul Em. Bucu]a. (p. 227). Finalul memorialistic „Crochiuri
maturitate, evolu]iile, filoanele eruptive“ [i p`rtinire, dându-se fiec`ruia onoarea Istoria se îndreapt` din nou spre t`râ- la purt`tor“, plin de calit`]i literare, nu-[i
(p. 6). Oricum, de vreme ce obiectul unei care i se cuvine (à tout seigneur, tout hon- murile poeziei, unde Emil Botta apare ca avea locul într-o istorie, ci într-un volum
istorii este, el însu[i, o entitate în de- neur). Interac]iunea dintre religie, ideolo- centru de interes: el „distinge dublul pro- separat, cum a fost excelentul „Gr`dina cu
venire, n-ar trebui s` cerem ca descrierea gie [i axiologie are, îns`, primejdiile ei. ces al suger`rii esen]elor jalnice [i al persi- rodii“.
lui s` aib` caracterul echilibrat [i definitiv Henri Zalis subliniaz` c` patima care a fl`rii lor prin etalarea teatral` a tenta- Ca [i în primul volum, Henri Zalis
al lucrului încheiat. dus la umilirea ra]iunii n-a ocupat întrea- tivelor de ascundere a acestor esen]e“ (p. evit` cu tot dinadinsul banalitatea, de
Henri Zalis [i-a expus metoda în ga scen` cultural`, c` spiritul critic, lucid, 127). Între poe]ii demni de comentarii aceea istoria lui este instructiv`, f`r` a fi
primul volum, ap`rut în 2005, despre care n-a putut fi în`bu[it. De aceea, insist` subtile se num`r`, pe bun` dreptate, Nina didactic`. Destinat` unui public care de-
am scris pe larg la vremea respectiv`2. Ca asupra semnifica]iei revistei Via]a Cassian, Nichita St`nescu, care „a reînviat test` „locurile comune“, ea delecteaz`
urmare, tactica revenirilor, mersul în Româneasc` [i a animatorului ei, Garabet dadaismul [i a declinat în forme expre- prin exerci]iile de subtilitate. Aplicarea
r`sp`rul cronologiei nu au de ce s` ne sur- Ibr`ileanu, sub îndrumarea c`ruia „va sioniste idei antonpanne[ti“ (p. 143), noii metode de analiz` istoric` nelinear`
prind`, citind al doilea volum. Propunân- conta din ce în ce mai mult, nu Gabriela Melinescu, Marin Sorescu (cîte- este îns` doar par]ial reu[it`, deoarece
du-[i un ]el ambi]ios, recte imposibil de mistifica]ia narodnicist`, cât haosul ei va pagini de analiz` pe cât de succint`, pe dep`[e[te puterile celui care, de[i
atins, istoricul nu are cum s` ajung` la germinativ“ (p. 59). Linia ra]iunii demne atât de pertinent`), Cezar Baltag, Ileana gânde[te ramificat, este constrâns s` se ex-
în`l]imea teoreticianului, dezam`gindu- trece prin Zarifopol, Ralea, Lovinescu, M`l`ncioiu etc. Inexplicabil, apar „printre prime secven]ial, scriind o carte
se, în primul rând, pe sine. Citim, în al C`linescu, Vianu, oameni care „nu s-au ale[i“ non-existentul Radu Boureanu, ridi- tradi]ional`. Împlinirea va fi atins` abia
doilea volum, capitole inovatoare, pagini mul]umit s` aproximeze, ci au ]inut s` colul Toma George Maiorescu sau entuzi- de o hiper-istorie redactat` pe suport elec-
str`lucite, observa]ii subtile, dar ac]ioneze“ (p. 69). Între „marii intelectuali astul Cassian Maria Spiridon. Prezen]a tronic, în care conexiunile s` desfid` atât
r`mânem cu visul neîmplinit al unei is- afla]i în mijlocul furtunii“, Henri Zalis in- unor George Vulturescu sau Ioan Patriciu cronologia, cât [i tipologia.
torii care s` se poat` citi în toate sensurile sist` cu venera]ie nelegat` la ochi asupra (atunci, de ce nu [i Radu Vasile?!) arat` cât
[i care s` dezv`luie toate sensurile. lui Tudor Vianu. Capitolul, scris la cald, de u[or se poate transforma istoria litera- l
În primul capitol ni se propune o per- este interesant [i emo]ionant, dac` facem turii într-un depozitar al resentimentelor 1 Henri Zalis, O istorie condensat` a literaturii
spectiv` insolit` privind evolu]ia poeziei. abstrac]ie de intruziunile memorialistice. sau al datoriilor de recuno[tin]` ale au- române. 1880-2000, vol. 2, Editura Bibliotheca,
Reîntorcându-se la Eminescu ca punct de Istoricul, ca [i maestrul s`u, are mai torului ei. În fond, Dante nu procedeaz` Târgovi[te, 2006.
pornire, Henri Zalis descoper` o traiecto- curând înclina]ia de a în]elege decât pe altfel în Comedia sa. În schimb, o alt` 2 Adrian Mihalache, Imposibila hiper-istorie a
rie poetic` ghidat` de un romantism aceea de a judeca (cf. p. 89). Analiza dis- figur` obscur`, {tefan Iure[, este justificat literaturii. În Idei în dialog, aprilie 2006. j
esen]ial, atemporal, situat sub semnul lui cursului ra]ionalist-critic trimite înainte remarcat` pentru „vraja liric` pe suport
Novalis. Sintagma „sufletul romantic [i c`tre opera lui Adrian Marino, care prile- grafic lapidar, savuroas` congestie de
visul“, impus` de Albert Béguin, cap`t` juie[te autorului observa]ia subtil` c` pedanterie în expresivitate“ (p. 155).
un con]inut nou în analiza autorului, care tr`im sub zodia sociologicului, în care se Trecând la proz`, Henri Zalis vorbe[te
arat` c`, la Eminescu, „actul oniric cap`t` bifurc` fire pe de o parte critice, pe de alta conving`tor despre anvergura lui
o semnifica]ie aparte prin stilizarea sim- rezistente la logic` [i istorism (cf. p. 100). Sadoveanu, al c`rui „mare stil al contem-
bolic` a conceptului de divinitate“ (p. 13). Devia]iile inteligen]ei îneac` în confuzie pla]iei [i idealit`]ii cultice corespunde
Persisten]a filonului romantic în poezia arta dezbaterilor, de aceea ra]iunea nu sentimentului generat de opera tol-
româneasc` nu este, în concep]ia acestei poate triumfa decât prin afirmarea „omu- stoian`“ (p. 186). Domeniul predilect al
istorii, un semn de retardare, ci o tentativ` lui meditativ“. Tentat aici de pl`cerea prozei r`mâne, pentru autor, cel al realis-
original` de „a re]ine imaginea lumii, divag`rii cu art`, Henri Zalis scrie câteva mului [i naturalismului. „Romanul
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
51
Arturo Pérez-Reverte
CRONICA TRADUCERILOR
C`pitanul Alatriste
o RADU PARASCHIVESCU o
S
-A întâmplat la începutul lui c`r]i transpuse într-o român` fanatiza]i, cârciumari [mecheri [i uleio[i, lor se ordoneaz` întâmpl`rile din roman,
octombrie. Eram singur fermec`toare de Mihai Cantuniari, dar dansatoare gracile, cu nurii la vedere, povestite cu verv` molipsitoare de Arturo
într-un compartiment de in- num`rul fix de semne alocate cronicii m` solda]i cu palmaresul crestat pe trup, Pérez-Reverte [i traduse sclipitor de Mihai
tercity [i mergeam la Alba împiedic` s-o fac. E totu[i obligatoriu s` v`duve dibace în îndeletniciri inavua- Cantuniari. Sigur, e din cale-afar` de u[or
Iulia, la un festival de teatru. spun c` printre scriitorii t`lm`ci]i cu stil bile, alchimi[ti cu smoal` în priviri, arca[i s` expediem acest tip de literatur` în sub-
(Nu, n-am încurcat borcanele, [tiu c` am [i flac`r` de domnul Cantuniari se exersa]i în despicarea s`ge]ii cu o alt` solul colbuit în care î[i fac veacul lecturile
de scris o cronic` a traducerilor.) Am scos num`r` Mario Vargas Llosa. „Cu stil [i s`geat`, cer[etori cu palma întins` la col] noastre de june]e, de la Amadis de Gaula
din geant` cartea lui Arturo Pérez-Re- flac`r`“? Vezi bine. Din fiecare rând a[ter- de strad`, corregidori inclemen]i, mae[tri la Dumas, de la Rafael Sabatini la Zévaco,
verte, fericit ca de fiecare dat` când nu tre- nut pe hârtie de acest erudit a[ezat [i de scrim` gata s` te înve]e s` r`pui sau s` de la Lesage la Féval. Îns` am convingerea
buie s` împart compartimentul cu ni- modest î]i dai seama c` ai de-a face cu un fii r`pus cu zâmbetul pe buze – o lume vi- c` am gre[i. Vine o vreme când te saturi
meni, [i m-am pus pe citit. Înainte s` giuvaiergiu de înalt` [coal`. Cu un bratil`, care se schimb` de la o clip` la de tropi, de strategiile literare, de teoria
ajung la Media[, m-a cuprins triste]ea: toc- me[te[ugar preten]ios [i niciodat` plic- alta, în func]ie de rico[eul razei de soare povestitorului multiplu, de fluxul
mai terminasem p`]aniile c`pitanului tisit de slalomul printre sensuri. Cu un dintr-o frunz` de stejar. O lume cu un con[tiin]ei [i de toate tehnicile narative
Diego Alatriste. Pe cât de bucuros fus- om care î[i respect` cititorii în m`sura în snop de certitudini [i un ocean de în- ale lumii `steia postmoderne [i, vai!, prost
esem pe durata lecturii, pe atât de posac care se respect` pe sine. Cu un profesion- treb`ri. O lume în care trebuie s` fii moderne. Vine o vreme când î]i arde buza
am devenit dup` ce mi-am dat seama c` ist sadea, c`ruia îi po]i da pe mân` f`r` mereu atent [i niciodat` naiv. O lume dup` o istorioar` colorat` [i previzibil`, în
parcursesem ultima pagin` a romanu- emo]ii texte de cert` dificultate. cântat` de poe]i care î[i compun strofele care [tii din capul locului c` lucrurile or
lui. La sosirea în Alba Iulia, mi-am l`sat „Dac` în cei aproape cincizeci de ani de cu butelca al`turi [i cu spada pe ge- s` se termine cu bine. Pentru a[a ceva, Ar-
bagajele la hotel, m-am dus glon] la domnie a bunului [i inutilului nostru monarh nunchi, pentru eventualitatea c` se turo Pérez-Reverte cel din C`pitanul Ala-
libr`ria din centru [i – sub imperiul unei don Filip al IV-lea, numit complet anapoda g`se[te cineva care s` le ia în derâdere triste n-are concuren]`. Iar când talentul
urgen]e inexplicabile – am cump`rat Cel Mare, gesturile cavalere[ti [i ospitaliere, actul creator. lui de povesta[ se întâlne[te cu harul de
toate c`r]ile spaniolului din Cartagena. serviciul divin în zilele de s`rb`toare [i plim- Diego Alatriste e un erou romantic, în- traduc`tor al lui Mihai Cantuniari, citi-
Opt la num`r, deocamdat`, [i toate batul cu spada sculat` b`] [i cu burta goal` tors la Madrid dup` câteva campanii în- torul î[i poate freca mâinile mul]umit.
ap`rute la Polirom. De curiozitate, m-am ar fi umplut str`chinile cu mâncare [i sângerate, în care [i-a v`zut tovar`[ii Spre stârnirea glandei literare, iat` înc`
uitat pe pagina de gard`, c`utând nu- buzunarele cu bani, alt` f`in` s-ar fi m`cinat m`cel`ri]i. Reinser]ie social`? Chef de un dumicat:
mele traduc`torilor. I-am g`sit sau reg`sit la moara noastr`, a mea, a c`pitanului Ala- r`zbunare? Tânjire dup` via]a f`r` griji „În ciuda mirosului de pr`jit [i a fumului
pe Mihai Cantuniari, Ileana Scipione, Tu- triste, a spaniolilor în general [i a bietei Spanii din civilie? Sau poate încercarea c`poas` de la buc`t`rie, a murd`riei de pe jos [i de pe
dora {andru-Mehedin]i [i Drago[ Cojo- în special. {i tocmai acel timp infam este de- de a lua totul de la cap`t [i de a pretinde mese, a [oarecilor care fugeau de colo-colo
caru. Edificat, am ie[it din libr`rie cu fa]a numit Secolul de Aur! Dar adev`rul e c` noi, c` nu s-a întâmplat nimic ireparabil? Ei urm`ri]i de pisic` sau c`utând buc`]ele de
l`]it` într-un zâmbet tolerant la adresa în- cei care l-am tr`it [i am suferit, aur abia de- bine, câte ceva din toate. Plus [ansa de a pâine, locul era confortabil. Era [i plin de
tregii omeniri. Eram fericit. Aveam ce s` am v`zut, iar argint exact cât s` nu murim deveni protagonistul unor evenimente mi[care, fiindc` obi[nuiau s`-l frecventeze
citesc o bun` bucat` de vreme. Libr`reasa de foame. Sacrificiu sterp, înfrângeri glo- decisive de la Curtea spaniol`, unde un- c`l`torii c`ru]elor de po[t`, juzi [i magistra]i,
m-a petrecut cu o figur` perplex`, con- rioase, corup]ie, via]` picaresc`, mizerie [i eltirile [i mâr[`viile se ]in lan] [i pot grefieri [i con]opi[ti, port`rei, flor`rese [i
vins` c` tocmai se întâlnise cu un excen- lipsa oric`rei ru[ini, asta da, am avut cât s` r`suci soarta continentului. C`ci Diego pr`v`lia[i din pie]ele Providen]ei [i Orzului
tric greu de încadrat. d`m [i la al]ii. Numai c` uite cum se-ntâm- Alatriste nu e doar un duelgiu tocmit de aflate în preajm`, precum [i fo[ti solda]i
O prim` veste bun`: C`pitanul Ala- pl`: trece niscai timp [i vine careva, se uit` la so]ii încornora]i pentru a le veni de hac atra[i de apropierea principalelor str`zi ale
triste reabiliteaz` fastuos literatura ca art` un tablou de Diego Velásquez, aude ni[te rivalilor g`si]i în budoar, ci [i un cavaler ora[ului [i de punctele de întâlnire [i de clac`
de a spune o poveste. Ar fi p`gubos [i lim- versuri de Lope [i Calderón, cite[te un sonet de bizar, care [tie s` fie când galanton, când de la San Felipe el Real. Ca s` nu mai vorbim
itativ s` spunem c` e genul de roman care don Francisco de Quevedo [i î[i zice: bun, iat` diplomat, în func]ie de context. Am aflat de frumuse]ea – cam trecut`, dar tot mi-
se cite[te la vreme de sear`, în nop]ile c` ceva tot a r`mas, înseamn` c-o fi meritat din istoria literaturii c` eroul picaresc nu nunat` – [i de vechea faim` a cârcium`resei,
geroase, cu lemnele trosnind vesel în str`dania.“ (p. 105) exceleaz` la capitolul acomod`rilor con- de vinul de Valdemoro, de cel t`mâios sau de
[emineu [i paharul cu vin ro[u pe masa E posibil ca tenorii postmodernismu- juncturale. Alatriste provine îns` din alt` înmiresmata licoare de San Martín de Valdei-
negeluit`. Nici vorb`. {i cartea în discu]ie lui s` cârteasc` nemul]umi]i. „P`i `sta-i pl`mad`. El nu ezit` s`-[i pun` spada în glesias; nici de minunata împrejurare c` lo-
aici, [i celelalte isc`lite de Arturo Pérez- un fel de Sadoveanu întârziat [i meridion- slujba a tot felul de cauze, dar [tie când s` calul avea o u[` dosnic` dând într-o poiat`
Reverte merit` citite oriunde [i oricând. al. Mersi frumos, nu ne trebuie.“ Este se opreasc` – de pild`, când î[i d` seama mare, [i de acolo în alt` strad`: procedeu
{i când a[tep]i troleibuzul sub ploaie sau dreptul lor s` rateze întâlnirea cu un c` oamenii pe care i se cere s`-i ucid` sunt foarte util de fofilare [i de evitare a vizitei al-
ar[i]`, [i când [ezi tol`nit în [ezlong, la doi povestitor stra[nic, c`ruia nu-i po]i regele Carol I al Angliei [i ducele de Buck- guazililor, potera[ilor, creditorilor, poe]ilor,
pa[i de Mediterana. {i dup` ce-ai aflat c` pretinde decât s` nu se opreasc`. În ce m` ingham. amicilor în c`utare de bani [i a altor soiuri de
]i s-a m`rit salariul, [i când te dor din]ii prive[te, [i mai ales în v`lm`[agul confuz Dac` ac]iunea c`r]ii trepideaz` [i nu nepofti]i.“ (p. 48).
sau te îndoaie sciatica. {i în toiul iernii, [i al acestor vremuri, g`sesc învior`toare îng`duie r`gaz, numele proprii împr`[tie Cum se ureaz` de la o vreme prin Bu-
în inima lui august. Efectul e acela[i. apari]ia unui scriitor care nu st`pâne[te la rândul lor o vraj` subjugant`, indifer- cure[ti: s-ave]i poft`. j
Sim]i c` te inund` o pl`cere cald`, doar limbajul romanului picaresc, ci [i ent dac` e vorba de o strad`, un cartier sau
mângâietoare. Sim]i c` ai ajuns într-un putin]a de a trece de la cronic` la analiz` un demnitar. Sonoritatea lor e prilejul
loc magic, unde nu te mai atinge nici un [i de la portret la descrierea de natur` cu unei lec]ii de muzic` pe litere [i silabe.
r`u. u[urin]a unui scamator rutinat. Din Personajele au nume fascinante: Guadal-
O a doua veste bun`: C`pitanul Ala- ce]urile misterioase ale secolului al [apte- medina (numele întreg: Álvaro Luis Gon-
triste e tradus de Mihai Cantuniari, unul sprezecelea, se apropie de noi o lume zaga de la Marca y Álvarez de Sidonia, l Arturo Pérez-
dintre hispani[tii no[tri împ`timi]i. Cu pestri]` [i crud`, pitoreasc` [i incert`, conte de Guadalmedina), fra Emilio Bo- Reverte
siguran]`, Arturo Pérez-Reverte i-a pl`cut sclipitoare [i capricioas`. Prin fa]` ne de- canegra, Caridad Lebrijana, Íñigo Balboa, C~PITANUL
traduc`torului, dat fiind c` tot sub fileaz` alguazili zorn`indu-[i c`tu[ele, Ambrosio de Spínola, Gaspar de Guzmán,
isc`litura domniei sale au ap`rut Husarul, aventurieri care î[i închiriaz` spada [i conte de Olivares, Martín Saldaña, Gual- ALATRISTE
Editura Polirom
Harta sferic`, de]in`toarea Premiului pen- uneori sufletul odat` cu ea, frumuse]i terio Malatesta etc. Nici denumirile Colec]ia Biblioteca
tru traducere decernat de Uniunea Scri- ireale, str`ini ciuda]i, curve generoase, locurilor înc`rcate de istorie din Madrid Polirom
itorilor în 2006, Clubul Dumas [i copii de pripas în care palpit` dorul de nu sunt de lep`dat: Alcázar, Casa cu {apte Traducere din spaniol`
Conspira]ia din Sevilla (tradus` împreun` aventur`, poe]i iu]i la mânie, în]elep]i de Hornuri, M`n`stirea Carmeli]ilor Des- de Mihai Cantuniari
cu Tudora {andru-Mehedin]i). Cuviin- bodeg` preg`ti]i s` r`pun` dialogul cul]i, Strada Archebuzei, Porti]a Su- 248 pp., 19,95 RON
cios ar fi din parte-mi s` enum`r [i alte printr-un citat latinesc, c`lug`ri fletelor, Corral del Príncipe etc. În jurul
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
52
Un cet`]ean
PRESA CULTURAL~
al republicii Literelor
o ALEXANDRU GABOR o
h „Am preferat s` citesc Faulk- h „Dac` nu intervenim, asta va Bulgaria în uniune. De[i ambele ]`ri au lui XX l-a determinat pe poetul Karl
ner [i Virginia Woolf, politicii“ tr`da sl`biciune [i va da ap` la moar` cre[teri economice peste media euro- Emil Franzos s`-l numeasc` „gr`dina
(Orhan Pamuk) imperiali[tilor.“ pean` (7% la noi, 6% la vecini), miezul paradisului german“. Dac` din 1904
Revista britanic` Granta (nr. 93, Replica de mai sus a lui Hru[ciov a articolului se concentreaz` pe „s`r`cia“ pîn` în 1953 locul cel mai periculos al
2006) con]ine un interviu cu proasp`tul fost spus` pe 31 octombrie 1956 [i a spiritului public [i eterna problem` a P`mîntului era triunghiul format de Bal-
laureat al premiului Nobel, Orhan preg`tit interven]ia tancurilor sovietice corup]iei. Aici România pare a se situa cani, Marea Caspic` [i Marea Neagr`, în
Pamuk, realizat de Maureen Freely. în Budapesta, din 4 noiembrie. Ultimul cu cîteva trepte înaintea vecinei bulgare, pragul secolului XXI cele trei circum-
Avocat febril al libert`]ii de expresie, num`r din Commentary cuprinde o re- datorit` unui „ministru de justi]ie f`r` stan]e cu poten]ial de violen]` organi-
con[tiin]` critic` [i incomod`, h`r]uit evaluare a rolului jucat de Statele Unite team` [i non-partizan“. Îns` [p`gile din zat` se reg`sesc în Orientul Mijlociu.
de autorit`]i [i denigrat de presa de în timpul [i dup` cel de-al doilea cu- sistemul serviciilor [i din cel sanitar Instabilitatea economic` a Irakului [i a
dreapta na]ionalist`, autorul romanului tremur în blocul comunist – „contrare- men]in iner]ia etichetei de corup]ie vecinilor, dezintegrarea etnic` din zon`
M` numesc Ro[u rememoreaz` începu- volu]ia maghiar`“ –, dup` iunie 1953 endemic`. Poate c` aceste estim`ri, [i „imperiul de facto american“ (cel pu]in
turile sale literare, accentuînd influen]a est-german. Semnat de Arch Pudding- potrivit unor exper]i, sunt exagerate. în percep]ia irakienilor), dar [i tradi]ia
lui Borges, Poe, Kafka [i Calvino asupra ton, expert la Freedom House, eseul s`u Un cercet`tor bulgar de la Centre for imperialist` a Iranului sunt datele unui
sa. În apartamentul s`u – „un templu al este legat de publicarea c`r]ii lui Charles the Study of Democracy este citat astfel: „scenariu de co[mar“, chiar dac` Niall
c`r]ii“ –, sau în vechiul ora[ al Instanbu- Gati, Failled Illusions: Moscow, Washing- „corup]ia din Bulgaria nu este în mod Ferguson r`mîne sceptic. Teoria sa este,
lui, scriitorul vorbe[te despre identita- ton, Budapest and the 1956 Hungarian necesar cea mai grav` din UE – dar este în acela[i timp, contrar` cu teza r`zbo-
tea Turciei, mo[tenirea reformatorului Revolt. Tonul extrem de critic al lui Gati cu siguran]` cea mai studiat`“. Din aces- iului între civiliza]ii, musulman` [i
Atatürk, melanjul bizar de secularism (retorica american` a „eliber`rii“, lipsa te motive, clauzele acceptului prev`d [i cre[tin`, ce angoseaz` Occidentul. Urm`-
în spa]iul public [i pio[enie în spa]iul de preg`tire a CIA) contrasteaz` cu ac- un raport bi-anual despre corup]ie. O torul r`zboi mondial va fi, potrivit auto-
privat, solidaritate intelectual` [i încli- centele triumfaliste ale lui Puddington, problem` similar` se contureaz` rului, unul intra- [i nu inter-civiliza]ional.
na]ia european` majoritar` a cona]io- care g`se[te similarit`]i între r`zboiul privind mobilitatea for]ei de munc`:
nalilor. Autor a opt romane, Pamuk îl rece [i r`zboiul împotriva terorismului. atît moldovenii cît [i macedonenii vor h „Ultimul cet`]ean ilustru al re-
scrie pe al nou`lea, Muzeul inocen]ei, cu Ceea ce re]ine aten]ia este rolul jucat de folosi pa[apoartele române[ti [i, respec- publicii literelor din secolul XX“
o disciplin` autoimpus`. Secretul succe- Europa Liber` în Revolu]ia maghiar`. tiv, bulgare pentru a lucra în UE. Îns` (Tony Judt)
sului? „Dac` punem deoparte hîrtia [i Potrivit lui Gati, postul a între]inut atît nici Europa Central` nu este v`zut` Sintagma lui Tony Judt se refer` la
stiloul, ceaiul [i cafeaua, ceea ce am confuzia c` este vocea oficial` a guver- într-o perspectiv` idilic`. În num`rul Leszek Kolakowski, autorul clasicei [i
nevoie este o anume iresponsabilitate. nului american cît [i speran]a ascult`- din 14 octombrie din The Economist, cu înc` netradusei trilogii Main Currents of
Este esen]ial cînd scrii fic]iune, cel pu]in torilor c` America va veni în ajutor. excep]ia Cehiei, Lituaniei [i Estoniei, Marxism, filosof [i gînditor catolic polo-
pentru mine: am nevoie de o irespons- imaginea ce se impune este cea a succe- nez de o ampl` influen]` în spa]iul cen-
abilitate ludic`, (...) s` caut ironia copi- h The Economist sului economic dublat de instabilitate tral-european [i nu numai. Reeditarea
l`reasc` în cea mai adînc` dram`, s` Num`rul din 30 septembrie al s`p- politic` (minciunile lui Ferenc Gyurcsá- operei sale în America este semnalat`
organizez subtile ambiguit`]i din care t`mînalului comenteaz` decizia Comi- ny în Ungaria, fragilitatea coali]iei de în The New York Review of Books (nr. 14,
se ive[te fic]iunea“. siei Europene de a primi România [i guvernare în Polonia, guvernul de sept. 2006) de T. Judt. O scurt` schi]`
rasi[ti, populi[ti [i autoritari[ti condus biografic` – povestea tîn`rului marxist
de Vladimir Meciar în Slovacia [.a.). devenit, pentru W. Gomulka, „princi-
palul ideolog al a[a-numitei mi[c`ri
h „Lec]ia esen]ial` a secolului XX revizioniste“ – este prologul unei
este c` ]`rile pot oferi cet`]enilor lor prospect`ri documentate a contribu-
prosperitate, longevitate, alfabeti- ]iilor gînditorului polonez. Cele trei
zare [i chiar democra]ie, îns` nu p`r]i ale c`r]ii, Fondatorii, Vîrsta de Aur,
pot preveni conflictele letale“ (Niall Colapsul, converg spre o conluzie
Ferguson) limpede: marxismul trebuie luat în
Bilan]ul secolului XX este parado- serios, comenteaz` T. Judt, fiindc` ofer`
xal: pe de o parte, progresul material f`r` un „amestec unic de iluzii romantice
precedent în istorie, pe de alta, peste 170 prometeice [i determinism istoric im-
de milioane de oameni deceda]i în con- placabil“. Ironia lui Kolakowski pentru
flicte organizate. Cu alte cuvinte, o vic- unii marxi[ti occidentali este exemplifi-
tim` a unui r`zboi la fiecare dou`zeci [i cat` prin disputa cu istoricul E.P. Thom-
doi de mor]i. Pornind de aici, Niall Fer- pson. Scrisoarea sa „Opiniile mele
guson, profesor de istorie la Harvard, corecte despre orice“ trimite la lenea
scrie în ultimul num`r din Foreign gîndirii celor ce adopt` aceast` „religie
Affairs (sept.-oct. 2006), studiul „Urm`- secular`“, ale c`rei concepte elucideaz`
torul r`zboi mondial“. El consider`, trecutul [i viitorul printr-o singur` tr`-
reanalizînd istoria conflictelor calde din s`tur` de condei. Nu doar parazitarea
secolul trecut, c` variabilele explicative limbajului r`mîne de pe urma marxis-
propuse pîn` acum sunt insuficiente mului, avertizeaz` T. Judt. Circumstan-
(crizele economice, tiranii lunatici sau ]ele începutului de secol XXI (men]ine-
ideologiile extreme). În locul lor, N. Fer- rea unui cost sc`zut al muncii de teama
guson argumenteaz` c` violen]a extre- outsourcing-lui [i redirec]ion`rii in-
m` depinde de cumularea a trei factori, vesti]iilor) par s` prefigureze note speci-
anume dezintegrarea etnic`, instabili- fice secolului al XIX-lea. Pentru cei care
tatea economic` [i declinul imperiilor. viseaz` s` dea replay la vinilul marxist
Ilustrarea tezei se pliaz` excelent pe „cu scratch-uri comuniste“, lectura trilo-
istoria ora[ului Cern`u]i, a c`rui armo- giei lui Kolakowski este un impera-
nie multietnic` de la începutul secolu- tiv. j
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
53
UNDERCOVER
o MIRCEA MIH~IE{ o
N debutul romanului The Big nu [i la cel al semnifica]iei – ele ne apar de ploaie. Mi-am îmbr`cat pardesiul [i- glez`: cavaler, în român`: cal:
Î
Sleep, Philip Marlowe are treizeci net superioare. Integrate într-o struc- am apucat-o gr`bit spre primul drug- „M-am uitat în jos la tabla de [ah.
[i trei de ani. Vorbe[te f`r` ocoli[, tur` mai ampl`, episoadele respir` un store, de unde mi-am cump`rat o sticl` Mi[carea cu calul era gre[it`. L-am pus
are sim]ul umorului [i, într-un alt aer [i câ[tig` [ansa de a deveni de whisky. Întors în ma[in`, am b`ut la loc. Caii n-aveau nici un sens în jocul
grad înc` mai mare, pe cel al secven]e cu un serios poten]ial simbol- destul ca s` m` înc`lzesc [i s`-mi a]â] `sta“.
ironiei. E sarcastic, independent, ic. Deta[ându-se de stilul impus de re- curiozitatea. Dep`[isem timpul de par- Somnul de veci s-a bucurat, din prima
înc`p`]ânat. Nu admite s` se subor- vistele anilor ’30 – un stil minimalist, care, dar poli]i[tii erau prea ocupa]i cu clip`, de sus]in`tori plini de entuziasm.
doneze orbe[te. A trecut printr-un centrat pe dialog [i pe descrierea trecerea fetelor [i cu fluieratul ca s`-[i Editorul Alfred Knopf a sim]it c` „debu-
colegiu [i, la nevoie, e capabil s` vor- sumar` a ac]iunii –, Chandler se mai bat` capul“. tantul“ Marlowe era capabil s`
beasc` engleza britanic`. A lucrat ca in- dovede[te un scriitor de intui]ie. Aceea[i func]ie o are [i paragraful str`pung` zidul de opacitate ce-i ]inea
vestigator, îns` a fost dat afar`. Nu e în- Dep`[ind perioada Black Mask (stilul re- dedicat atmosferei de lene[` perversi- pe autorii pulp departe de recunoa[terea
surat, pentru c` nu-i plac nevestele vistei îi obliga pe autori s` înghesuie o tate [i l`comie de la Cypress Club din public`/estetic` de care m`car unii din-
poli]i[tilor. cantitate mare de evenimente într-un Las Olindas, patronat de spiritul plin de tre ei ar fi meritat-o. Pagina întreag` de
Afl`m toate acestea într-un scurt di- spa]iu textual mic), Chandler cruzime, dar nu lipsit de fair-play, al lui reclam` cump`rat` în Publisher’s Week-
alog de deschidere cu generalul Stern- dobânde[te, în sfâr[it, libertatea la care Eddie Mars: ly anun]a evenimentul în cel mai curat
wood. Paralizat, muribund, generalul î[i visa. {i anume, s` ofere prin textele sale „Pe la zece [i jum`tate seara, mica stil al economiei de pia]`. De[i n-avea
petrece timpul într-un scaun cu rotile, nu doar materia prim` de divertisment orchestr` mexican`, cu centuri late, gal- decât trei propozi]ii, textul publicitar
izolat în atmosfera grea, sufocant`, satu- furnizat` de orice scriere poli]ist`, ci [i o bene, obosi s` mai cânte în surdin` o miza pe for]a de impact a numelor in-
rat` de umezeal` a unei sere cu orhidee. viziune a lumii. Seduc]ia exercitat` de rumb` într-un aranjament nostim, pe vocate: „În 1929 Dashiell Hammett. În
Îl chemase pe Marlowe s` rezolve un acest roman provine, desigur, din ritmul c`ruia nu dansa nimeni. Cel de 1934 James M. Cain. În 1939 Raymond
caz în aparen]` banal. Un oarecare farmecul dialogurilor, din inteligen]a [i la mosacasuri î[i frec` vârfurile Chandler“. Era limpede c` editorul î[i
Arthur Gwynn Geiger încerca s` ob]in` umorul personajelor, din spectaculozi- degetelor, ca [i cum l-ar fi durut, [i pusese speran]e serioase în viitoarea
de la general cinci mii de dolari, în tatea situa]iilor. Dar ea provine [i dintr- aproape cu aceea[i mi[care î[i vârî o carier` a debutantului. Alfred Knopf e
schimbul unor fotografii un procedeu folosit rarissim, înaintea ]igar` în gur`. Ceilal]i patru instrumen- secondat în aceast` viziune optimist`
compromi]`toare ale fiicei sale, Car- lui Chandler, de autorii de literatur` ti[ti, aplecându-se parc` simultan, de Hamish Hamilton, care
men. Era a doua încercare a lui Geiger pulp: acela al secven]elor narative inde- întinser` mâna sub scaune [i scoaser` achizi]ioneaz` drepturile pentru întreg-
de a stoarce o sum` consistent` de la pendente, al micilor medalioane menite ni[te pahare din care sorbir`, plesc`ind ul Imperiu Britanic. Edi]ia american`
milionarul ce-[i f`cuse averea din s` contureze o atmosfer` sau s` sug- [i aruncând priviri înfl`c`rate. Gesturile apare în februarie 1939, cea britanic` o
petrol. O afacere aproape banal`, ve]i ereze imaginea unui univers mai com- lor l`sau s` se în]eleag` c` beau tequila. lun` mai târziu. O sincronizare per-
spune. {i totu[i, lucrurile sunt mai com- plex decât cel descris îndeob[te de Era probabil ap` mineral`. Farsa s-a fect`, ve]i spune. Da, într-o lume nor-
plicate decât par. proza de divertisment. dovedit la fel de inutil` ca muzica lor. mal`. Dar lumea c`reia i se adresa ro-
The Big Sleep (Somnul de veci), publi- Astfel de scurte strangul`ri ale Nimeni nu se uita la ei“. manul începea s` fie preocupat` de alte
cat în 1939, e primul roman al lui Ray- nara]iunii reprezint` oaze de lini[te, Nu poate s` lipseasc` din aceast` violen]e decât cele descrise de autorul
mond Chandler. Dup` ucenicia de pasaje dilatate ca printr-o lup` ultrasen- list` secven]a jocului de [ah solitar. O californian. Nici nu se uscase bine
câ]iva ani la revistele pulp, fostul busi- sibil` într-un univers brownian. Pentru secven]` recurent` în romanele lui cerneala de pe edi]ia american`, când,
nessman din lumea petrolului decide, câteva clipe, scena încremene[te, per- Chandler, menit` s` sublinieze în martie 1939, Germania ocup` Ce-
sub presiunea vremurilor, s` se reinven- sonajele se dau deoparte [i cititorul e in- singur`tatea f`r` leac a personajului. Ca hoslovacia.
teze. Timp de trei luni, în vara lui 1938, vitat s` descopere intersti]iile unei re- pentru a marca distan]a de lumea în Prima edi]ie a romanului e tip`rit`
va lucra plin de energie, convins c` pro- alit`]i alternative. F`r` a fi prea nu- care s-a trezit aruncat, Marlowe între- în cinci mii de exemplare [i, în ciuda
duce o ruptur` nu doar cu propriile sale meroase (ele nu trebuie confundate cu rupe conversa]ia cu personajul care
scrieri, ci cu întreaga tradi]ie a romanu- descrierile ce au un rol bine determinat n`v`lise în apartamentul s`u, Carmen
lui poli]ist clasic. Cu inspira]ia unui în economia nara]iunii), astfel de Sternwood, pentru a se deda unei
juc`tor la rulet`, se arunc` într-un secven]e l`rgesc dimensiunea lumii ocupa]ii de-a dreptul ritualice:
vârtej ce i se pare lui însu[i total ne- sondate de autor. Nesfâr[itele drumuri „M-am apropiat de o lamp` cu pi-
frecventat. Pare oarecum surprinz`tor str`b`tute de Marlowe în c`utarea vino- cior, am tras de cordon ca s-o aprind, m-
c`, în acest context, romanul se sprijin` va]ilor, deplas`rile aparent capricioase am întors, am stins lumina din plafon,
pe pilonii unor povestiri anterioare. pe drumurile unei Californii suspect de [i-am traversat camera spre e[ichierul
Chandler a explicat procedeul vorbind ploioase se relev` a fi doar firimituri din a[ezat pe o mas` de joc sub lampa cu pi-
de „canibalizare“, de înglobarea într-o marele desen universal. Aparentele cior. Pe tabla de [ah era o problem` mat
structur` nou` a unor fragmente sau îndep`rt`ri de linia ro[ie a eveni- în [ase mut`ri. N-am putut-o rezolva, la
lucr`ri mai vechi. Somnul de veci reia, ad mentelor înt`resc atmosfera de realism, fel ca multe dintre problemele mele.
litteram, secven]e din „Killer in the de apartenen]` la o lume de oameni vii, Am întins mâna [i-am mutat un cal, mi-
Rain“, o povestire publicat` în 1935 în afla]i sub semnul existen]ei ce-[i am scos p`l`ria [i haina [i le-am arun-
Black Mask, iar întregul episod al urmeaz` propria logic`: cat unde-am apucat.“
traficului cu c`r]i pornografice e prelu- „Ploaia umplea rigolele [i pe cal- Scena nu se încheie aici. În toiul
at din „The Curtain“, ap`rut în aceea[i darâm te stropea pân` la genunchi. confrunt`rii cu Carmen, care se stre-
revist`, în 1936. Un ochi versat ar putea Poli]i[ti voinici, în impermeabile de curase în apartamentul lui pentru a i se
lesne identifica [i mici fragmente din cauciuc, lucind ca ni[te ]evi de revolver, oferi fizic, Marlowe revine în lumea ab-
„Finger Man“, o nuvel` republicat` în se distrau trecând în bra]e peste locurile strac]iunilor [i a simbolurilor pure.
culegerea Trouble Is My Business, îns` inundate fete ce chicoteau. Ploaia De[i desf`[urate în paralel, cele dou`
ap`rut` ini]ial în 1934, în Black Mask. r`p`ia violent pe acoperi[ul ma[inii [i scene converg într-o aceea[i direc]ie:
Chiar dac`, în litera lor, pasajele capota de pânz` groas` începu s` lase comportamentul cavaleresc al lui Mar-
„canibalizate“ sunt identice sau cvasi- ap`. La picioare se adun` o b`ltoac`. Era lowe e subliniat de mi[carea de pe tabla
identice, la nivelul expresivit`]ii – dac` o toamn` prea timpurie pentru o astfel de [ah a piesei care se nume[te în en-
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
54
împrejur`rilor devenite vitrege, se tentaculele „vinii morale“ –, dar creioneaz` un erou care avea s` izbuc- c`utat` [i aici, dar [i în alt` parte: în
vinde relativ repede. În scurt` vreme, se ra]ional [tie s` îmbrace la timp plato[a neasc` în Somnul de veci cu for]a unui intui]ia c` fusese pus pe o pist` secun-
ajunge la un tiraj de optsprezece mii de protectoare a insului cu principii. fenomen natural. Din multiplele dar`, c` drama familiei Sternwood e
exemplare, o veritabil` lovitur` comer- Asediat de surorile Sternwood, care semnifica]ii ce pot fi desprinse din jucat` de cu totul alte personaje decât
cial`. Se poate spune, a[adar, c` i se ofer` cu o generozitate ce dep`[e[te portretul autoironic al „investigatorului [antajistul cu identitate sexual` incert`,
investi]ia editorului fusese cu folos. limita decen]ei, Marlowe nu respinge privat“, una merit` relevat` de pe acum: Geiger, sau decât asasinii din solda lui
R`spunsurile criticilor s-au dovedit, din prima clip` atacul plin de seduc]ie con[tiin]a-de-sine aproape paroxistic`. Eddie Mars.
îns`, nea[teptat de reci. Felul în care al feminit`]ii debordante. {i Vivian, [i Detectivul „bine îmbr`cat“ [i Întâlnirea cu generalul Sternwood
Chandler prezenta lumea infractorilor Carmen sunt amazoane lipsite de in- „necherchelit“ nu e un dandy ce iese în se soldeaz` – pe lâng` un dialog plin de
[i asasinilor – cu o deta[are rece, ca [i hibi]ii, gata s` pun` la b`taie un vast ar- lume pentru a se l`sa admirat, ci un om str`lucire între dou` personaje ce nu
cum era de la sine în]eles c` tr`im într-o senal de farmec. Sexualitatea de o extraordinar` ra]ionalitate care par s` mai a[tepte nimic de la via]`,
lume a p`c`to[ilor – i-a îndep`rtat pe re- hipertrofic`, bolnav`, animalic`, a încearc`, prin strategii retorice pline de egale în cinism [i în lipsa de iluzii
UNDERCOVER
cenzen]i de carte. Stupefiat, Chandler se surorii mici nu e radical diferit` de suculen]`, s`-[i ascund` esen]a exis- privind existen]a – cu convingerea lui
confeseaz` editorului: „Dl. Conroy mi-a aceea insinuant`, calculat`, primej- ten]ei. Marlowe c` aceast` prim` misiune
scris de dou` ori c-ai fi spus c-ar trebui dioas` a surorii mari. Ambele fete ale Masca lui Marlowe, în aceast` avusese doar rolul de a-l testa:
s` m` pun pe lucru la alt` carte, [i i-am generalului par s` tr`iasc` doar pentru prim` zi a existen]ei sale ca erou „Probabil c` doar m` pusese la
r`spuns c` vreau s` amân pân` îmi fac a-[i satisface rapid [i f`r` rezisten]` fic]ional, e una seduc`toare, str`luci- încercare. Îns`rcinarea pe care mi-o
o idee despre recep]ia celei de fa]`. N- capriciile. Protejate de banii tat`lui, ele toare, tocmai pentru c` astfel de m`[ti d`duse era o treab` de avocat. Chiar
am v`zut decât patru men]iuni, dar ies la atac ca din spatele unor metereze ascund cel mai bine. De[i vizita lui la dac` domnul Arthur Geiger, C`r]i rare
dou` dintre ele p`reau mai preocupate lubrice de cinism [i arogan]`. V`zându- re[edin]a Sternwood pare a ]ine de ruti- [i edi]ii de lux, se dovedea un [antajist,
de depravarea [i aerul resping`tor al se respinse, renun]` fulger`tor la aerul na muncii detectivului, un impuls sub- tot r`mânea o treab` de avocat. Afar` de
c`r]ii decât de orice altceva. De fapt, de superioritate [i profer` inimagin- con[tient îl avertizeaz` c` a ajuns la o cazul când ie[eau la iveal` alte lucruri
noti]a din New York Times, pe care o abile injurii, neezitând s` aplice „vino- cotitur` a existen]ei sale. Nu cred c` tre- decât cele aparente. La prima vedere,
agen]ie de pres` mi-a trimis-o ca s` m` vatului“ pedeapsa capital`. „Sângele buie c`utate în]elesuri mistice în cei mi-am spus c` s-ar putea s` m` amuze
ispiteasc`, m-a dezumflat total. Nu stricat“ al familiei gâlgâie cu atât mai treizeci [i trei de ani ai lui Marlowe, s` le descop`r“.
vreau s` scriu c`r]i depravate. Eram atroce cu cât mândria de cuceritoare pentru c` în Somnul de veci nu exist` C` în urm`toarele patru sau cinci
con[tient c` povestea se referea [i la irezistibile le-a fost c`lcat` în picioare. nimic cristic. În str`fundul con[tiin]ei zile Marlowe n-avea s` se amuze deloc,
ni[te cet`]eni foarte nepl`cu]i, dar arta Somnul de veci e alc`tuit, de fapt, din sale, Chandler se va fi jucat, îns`, cu cititorul o [tie. Un prim semn îl de-
mea provine dintr-o [coal` aspr`, [i pro- dou` romane, din istoria rezolv`rii a semnifica]ia acestei cifre. În fond, Mar- scoperim în avertismentul pe care ni-l
babil c` nu i-am prea observat. Am fost dou` enigme. Cel dintâi const` în anihi- lowe, cel care p`[e[te pe „str`zile mur- adreseaz` atunci când d` cu ochii de
interesat mai degrab` de situa]ia în care larea unui [antajist, Geiger, care-i dare“ ale ora[ului scufundat în p`cat, ar atr`g`toarea fiic` mai mare a generalu-
misterul e rezolvat prin expunerea [i adreseaz` generalului Sternwood o putea juca rolul unui salvator. Nu-l lui: „She was worth a stare. She was
în]elegerea unui singur personaj, aflat scrisoare prin care-l anun]` c` se afl` în joac`, de fapt, la în`l]imea la care ar trouble“. F`r` a fi o sfânt`, Vivian Stern-
mereu la vedere, decât de lenta [i adese- posesia unui document compromi]`tor dori, pentru c` valorile sale nu intere- wood nu e, nici pe departe, personajul
ori încurcata înl`n]uire a pentru fiica sa, Carmen. A doilea e cen- seaz` pe nimeni. Probabil nici m`car pe malefic al familiei. Chiar dac` ati-
împrejur`rilor. Dar probabil c` acest as- trat pe g`sirea lui Rusty Regan, so]ul lui mul]i din cititorii aventurilor sale tudinea ei este, din prima clip`, una de
pect nu-i intereseaz` pe recenzen]ii ro- Vivian, disp`rut de acas` în condi]ii sc`ldate în apa tare a unui eticism in- provocare („S`tea întins` pe un [ezlong
manelor de debut, de[i pe mine m-a in- misterioase. În economia c`r]ii, primul transigent. modernist [i î[i scosese papucii, a[a c`
teresat foarte mult. Exist`, totu[i, un ar- caz ocup` nou`sprezece capitole, cel de- În realitate, intransigen]a lui Mar- m-am uitat lung la picioarele înc`l]ate
ticol foarte bun în Los Angeles Times de al doilea treisprezece. F`r` a fi radical lowe nu e compact` [i nici nu în ciorapi de m`tase foarte fini. Pi-
ast`zi, [i nu m` mai simt un cunosc`tor deosebite în ton, ele difer` în viteza de func]ioneaz` dup` criterii obiective. Ar cioarele p`reau a[ezate pentru a fi priv-
atât de bun al dec`derii morale precât narare. Dac` prima parte e alert`, plin` putea fi definit`, la rigoare, drept o etic` ite. Erau vizibile pân` la genunchi, iar
m` sim]eam ieri“ (Chandler, 1981: 4). de un dinamism al gândului [i cuvântu- selectiv`, ale c`rei ochiuri largi permit unul mult mai sus. Genunchii aveau
Era greu, de altfel, s` clasifici o astfel lui, partea a doua e mai degrab` reflex- nu doar readucerea între muritori a gropi]e, nu erau oso[i sau ascu]i]i.
de scriere, din moment ce autorul nu-[i iv-melancolic`. Parc` obosit de înaltelor comandamente morale, dar [i Pulpele erau frumoase, gleznele lungi [i
propusese s` [ocheze: el f`cea, într-un încerc`rile prin care a trecut, Marlowe relansarea aventurii. Obligat s` spun` sub]iri [i cu o linie destul de armo-
limbaj mai degrab` ironic, radiografia las` garda jos [i renun]` la multe din poli]iei povestea întâmpl`rilor prin nioas` pentru a inspira un poem muzi-
unei lumi putrede. Între o atrocitate [i armele sale retorice. care trecuse, Marlowe omite câteva cal. Doamna Regan era înalt`,
alta, Chandler g`sea timp [i pentru a se Diferen]a poate fi dat` de mobilul „am`nunte“ care nu numai c` sunt ciol`noas` [i voinic`. Î[i sprijinise capul
amuza, pentru a filozofa cu deta[are [i, ac]iunilor eroului. În cazul [antajului esen]iale, dar vorbesc despre implicarea pe o pern` de m`tase sidefie. Avea p`rul
mai ales, pentru a-[i plasa – cu o exercitat asupra lui Carmen Sternwood, sa personal`, emo]ional`, în cazul pe negru, sârmos, piept`nat cu c`rare la
nea[teptat` seriozitate – conceptele Marlowe e un angajat care-[i exercit` care se presupunea c` trebuie s`-l re- mijloc, [i ochii negri [i fierbin]i ai
etice. Latura cavalereasc` a personaju- mandatul încredin]at de altcineva. zolve cu lipsa de afectivitate a unui portretului din hol. Gura [i b`rbia îi
lui, „neprih`nirea“ [i rezisten]a lui Când, din impuls propriu, începe s`-l chirurg: erau frumos desenate“.
ie[it` din comun la tenta]ii (banii [i fe- caute pe Rusty Regan, motiva]iile sunt „I-am spus ce [tiam. Am omis dou` Un astfel de personaj putea, desigur,
meile i se ofer` parc` de la sine, cu o pur etice: ca om de meserie, Marlowe lucruri, f`r` s`-mi dau seama în acea s` provoace cu u[urin]` o avalan[` de
lejeritate pe care-o vom întâlni, ulterior, simte c` nu poate încheia cazul f`r` s` clip` de ce-o fac. Am omis s`-i pome- belele. Numai c` vina n-ar fi fost sut` la
doar la James Bond) fac din Marlowe un l`mureasc` [i misterul dispari]iei lui nesc de vizita lui Carmen acas` la Brody sut` a ei. O parte a p`catului trebuia s`
personaj mai degrab` conven]ional. El Regan. Explicându-i generalului Stern- [i de vizita lui Eddie Mars la Geiger în cad` asupra celui care [tia s-o priveasc`,
întrupeaz` o ipostaz` a moralit`]ii de wood dilema în care se afl` – s` con- aceea[i dup`-amiaz`. Restul i l-am s-o pun` în eviden]` atât de bine. Ochi-
tip victorian – [i chiar dac` personajul sidere cazul închis ori, dimpotriv`, s` povestit a[a cum s-a întâmplat“. ul lui Marlowe, atât de rece de obicei, se
î[i explic`, la rece, motivele comporta- mearg` înainte pe noile piste –, se ofer` În logica lumii pe care o str`bate, dovede[te incandescent. O incan-
mentului, respingerea compromisurilor s`-i returneze cei cinci sute de dolari un detectiv ar risca s` ascund` poli]iei descen]` mai violent` decât ghea]a.
nu ni-l apropie din cale-afar`. primi]i în avans. Abia când generalul am`nunte de o asemenea importan]`
Marlowe se salveaz` – o [tim deja – refuz` s`-i primeasc` î[i vede intui]ia doar dac` ar urm`ri el însu[i un scop l
prin limbaj. Pl`cerea iezuit` de a plasa confirmat`: adev`ratul caz, adev`rata precis. Or, Marlowe m`rturise[te c` a Chandler, Raymond, 1992, The Big
discursuri etice în orice împrejurare îngrijorare a b`trânului Sternwood se decupat acele fragmente de realitate din Sleep, New York: Vintage Crime/Black
intr` în contradic]ie violent` cu ac- referea la Rusty Regan, nu la Carmen motive care-i r`mân obscure lui însu[i. Lizard.
ceptarea lejer` a celor mai inacceptabile Sternwood. Carmen era oricum un caz Ceea ce înseamn` c` etica profesat` cu Chandler, Raymond, 1981, Selected
dintre situa]ii. Detectivul î[i hr`ne[te pe cont propriu – dar aceasta e deja o asemenea ardoare a fost înfrânt` de un Letters, edited by Frank Mac Shane, New
vitalitatea accesând dou` tipuri de alt` problem`. motiv de care nu e con[tient. Ira]ion- York: Columbia University Press. j
moral`: una, a lumii, a exteriorului, a Intrarea în scen` a lui Marlowe, dis- alul pare s` pândeasc` din tenebre,
„deprav`rii“ (pe care o respinge cu fer- cutat` pe larg în orice abordare a Som- acolo unde detectivul viseaz` la clari-
mitate), [i cealalt`, o etic` de uz pro- nului de veci, e important` nu doar pen- tate [i armonie.
priu, pe care o urmeaz` la milimetru. tru sugestiile privind definirea person- Un motiv plauzibil ar exista, [i ar
Exist` un anumit fanatism în c`utarea ajului, ci [i ca teren deschis unui cu putea fi unul provenit tot din spa]iul
adev`rului, în sim]ul datoriei, dar [i în totul alt fel de literatur`. Temele [i mo- etic: vorbind despre Geiger [i Eddie
pl`cerea de a vorbi despre aceste lu- tivele enun]ate acum vor supravie]ui Mars, Marlowe ar fi trebui s` vorbeasc`
cruri. Func]ionând ca alibi moral, com- de-a lungul întregii cariere a lui Chan- [i despre o parte a istoriei familiei
portamentul irepro[abil al lui Marlowe dler, f`r` a se uza total vreodat`. Nu e Sternwood pe care nu avea îndrept`]ire
ne transpune într-un regim al valorilor cazul s` reiau aici discu]ia despre moral` s` o abordeze. Ar fi însemnat s`-
absolute, al conven]iilor atent respec- avatarii lui Marlowe, despre personajele [i aroge un rol mai important decât fus-
tate [i al codurilor riguros administrate. din povestirile anterioare ale lui Chan- ese dispus generalul Sternwood s`-i
Instinctiv, el caut` pericolul – inclusiv dler, unde, sub nume diferite, se acorde. Reticen]a lui Marlowe trebuie
NUM~RUL 11 (26) h NOIEMBRIE 2006
55
Mo[tenirea secolului XX
ACORD/DEZACORD
o H.-R. PATAPIEVICI o
G
LOBESCAN este o societate interna]ional` de poate crea o ordine compatibil` cu binele comun; (2) Pentru mine, lucrul cu adev`rat uluitor este
sondare a opiniei publice, cu birouri la binele comun poate fi atins mai degrab` prin limitarea supravie]uirea socialismului, în condi]iile în care [i
Toronto, Londra [i Washington, iar PIPA libert`]ilor individuale, decît prin agregarea lor nest- logic, [i economic, [i politic, [i social superioritatea cap-
(Program on International Policy Attitude) ingherit`; (3) nu ordinea propriet`]ii private, ci mai de- italismului a triumfat de fiecare dat`. Cu toate acestea,
este un proiect institu]ional asociat (prin grab` ordinea impus` de stat este solidar` cu binele contrastul dintre succesul capitalismului ca furnizor de
intermediul a dou` centre de cercet`ri) cu School of Pub- comun; (4) numai statul poate crea un tip de organizare prosperitate [i e[ecul s`u ca produc`tor de atitudini
lic Affairs, de la Universitatea din Maryland. Pe site-ul cu adev`rat compatibil cu binele comun. De aici rezult` culturale care s` îi fie favorabile este cel mai straniu fapt
PIPA, www.worldpublicopinion.org, la intrarea din 11 în mod logic faptul c` interven]ia statului este mai bun` al modernit`]ii. În 1942, Joseph Schumpeter a dedicat o
ianuarie 2006 se poate citi analiza unui sondaj de opinie decît cooperarea voluntar` a indivizilor (deoarece ulti- întreag` carte acestui fapt, Capitalism, Socialism and
realizat în 20 de ]`ri din întreaga lume,1 care, în viziunea ma creeaz` disfunc]ii pe care numai statul, prin inter- Democracy. Teza sa este c` însu[i succesul economic al
lui Steven Kull, directorul PIPA, ar proba c` ne g`sim în ven]ie planificat`, le-ar putea limita ori elimina); deci c` capitalismului va fi cauza insuccesului s`u cultural. {i
fa]a unui consens de tip „sfîr[itul istoriei“ – umanitatea interven]ionismul este necesar (întrucît ar reprezenta o aceasta deoarece for]ele eliberate de capitalism vor sfîr[i
mileniului trei p`rînd a fi optat f`r` dubiu pentru capi- form` de realizare a binelui comun), în timp ce liberta- prin a eroda atît de mult proprietatea, încît, în atmosfera
talism, în chip de cel mai bun sistem economic. În real- tea este facultativ` (deoarece trebuie limitat` ori de cîte general` de ostilitate fa]` de ordinea social` care îi e pro-
itate, numai 61% din persoanele chestionate cred c` ori binele comun, a[a cum este acesta definit de stat, pare prie, cauzat` de e[ecul s`u cultural, tranzi]ia la socialism
economia de pia]` liber` este cel mai bun sistem eco- s` o pretind`). În lumina acestor observa]ii, adev`rata se va face f`r` ca m`car oamenii s` î[i dea seama c` se pe-
nomic (Fran]a face o trist` excep]ie: numai 36% din pop- mo[tenire a secolului XX pentru secolul XXI este trece cu ei un lucru r`u [i ireversibil.
ula]ia ei are încredere în capitalism, 50% îl respinge cat- credin]a în binele reprezentat de interven]ia statului în
S
egoric); în timp ce 73% din popula]ie se teme c` marile sfera libert`]ii private [i certitudinea c` solu]ia la prob- CHUMPETER [i-a reluat cu [i mai mult` for]`
întreprinderi au o influen]` prea mare asupra guver- lemele societ`]ii const` în sporirea interven]ionismului, argumentul în 30 decembrie 1949, cu mai pu]in
nelor, iar dou` persoane din trei cred c` „sistemul lib- mai degrab` decît în „eliberarea“ libert`]ii. de zece zile înaintea mor]ii sale, în conferin]a in-
ert`]ii antreprenoriale [i cel al economiei de pia]` liber` titulat` „The March into Socialism“, pe care a
func]ioneaz` mai bine în interesul societ`]ii dac` este (Rezultatul sondajului GlobeScan pare un epitom al ]inut-o la New York, în fa]a Asocia]iei Americane a Econo-
înso]it de puternice reglement`ri administrative“. Mai modului în care juriul premiului Nobel pentru mi[tilor. Dup` el, epoca unui capitalism lipsit de regle-
degrab` decît un consens postistoric asupra celui mai economie [i-a ales laurea]ii pentru anul 1974: Friedrich ment`ri a trecut, iar procesul de dezintegrare a societ`]ii
bun sistem economic, cifrele sondajului arat` c` uman- August von Hayek, un liberal de tip clasic (un Old Whig, capitaliste este mult mai avansat decît credem. M`sura
itatea începe mileniul al treilea împ`rt`[ind puternice cum singur a hot`rît s`-[i spun`), a fost ales s` împart` acestei descompuneri e sugerat`, pentru Schumpeter, de
convingeri contradictorii. Contradic]ia este urm`toarea: premiul cu Gunnar Myrdal, un sus]in`tor intratabil al u[urin]a cu care ne-am deprins s` accept`m consecin]ele
dou` treimi din popula]ia lumii crede atît c` economia politicilor etatiste, un socialist. Hayek a comb`tut toat` socialismului. Politicile de macrostabilizare (care implic`
de pia]` liber` este dezirabil`, cît [i c` ea trebuie bine via]a lucrurile pentru care Myrdal a militat, [i invers. Pre- administrarea public` a afacerilor), credin]a din ce în ce
]inut` în frîu. Pe de o parte, oamenii vor liber` ini]iativ`; miul Nobel pentru anul 1974 a fost atribuit pentru mai larg r`spîndit` c` egalizarea veniturilor [i redis-
pe de alt` parte, î[i doresc ca statul s` intervin`; ei cred „opera de pionierat în teoria banilor [i a fluctua]iilor eco- tribuirea averilor prin impozitare sunt politici dezirabile
[i c` liberalismul economic e bun, [i c` statul trebuie s` nomice [i pentru analiza p`trunz`toare a interdepen- [i normale, controlul pre]urilor (privit ca form` de
intervin` împotriva lui. Capitalismul este perceput ca o den]ei fenomenelor sociale, economice [i institu]ionale“: justi]ie social`), ajutoarele furnizate de stat gratis (ca efect
for]` util`, dar periculoas`, dac` e l`sat` în voia ei; stat- e o ironie c`, de[i amîndoi economi[tii s-au ocupat de al legisla]iei de securitate social`) [i generalizarea
ul, în schimb, este v`zut ca un aliat al societ`]ii împotri- aceste lucruri, solu]iile lor sunt la fel de divergente ca [i dorin]ei de a profita de pe urma lor — sunt numai
va capitalismului: este instan]a care salveaz` prin regle- încrederea contradictorie pe care oamenii de azi, potriv- cî]iva din indicatorii pe care îi propune Schumpeter pen-
ment`ri [i interven]ionism. Cu o mîn`, omenirea vrea it sondajului GlobeScan, o au atît în capitalism, cît [i în tru a descrie progresele socialismului în societatea cap-
capitalism, adic` libertate; cu cealalt` vrea etatism, adic` socialism.) italist` a vremii sale. Argumentul s`u poate fi reformu-
ordine impus`. Esen]a contradic]iei, dup` p`rerea mea, lat astfel: în fond, anume înt`rirea nem`surat` a puter-
C
este aceea dintre ordinea care decurge din agregarea lib- UNOA{TEM din istoria doctrinelor politice acest ilor [i func]iilor statului, consecin]` a progreselor moder-
ert`]ilor individuale [i ordinea care rezult` din lim- tip de gîndire, pentru care statul e un bine, în timp nit`]ii sociale, politice [i economice, face inevitabil` de-
itarea acestor libert`]i, prin aparatul de stat. De o parte, ce libertatea este doar un bun – e vorba de gîndi- generarea spiritului individual de ini]iativ` spre o form`
ordinea creat` de libertate; de cealalt`, ordinea impus` rea socialist`. Trebuie spus c` a fi socialist e o atitudine de del`sare colectivist`, care pretinde o asisten]` înc` [i
de stat. Oamenii le vor cu egal` t`rie pe amîndou`, cu care trece dincolo de puterea de caracterizare a califica- mai mare a statului, fie sub forma blînd` a statului-prov-
men]iunea, îns`, c` anume ordinea impus` de stat e tivelor ideologice de stînga [i dreapta. Faptul este u[or de iden]`, fie sub forma barbar` a totalitarismului (indifer-
chemat` s` corecteze (dez)ordinea creat` de libertate: în]eles dac` admitem c`, potrivit principiului, op]iunea ent c` este comunist, fascist ori nazist). Atît statul-prov-
ceea ce înseamn`, în fond, c` statul pare a fi salvarea, pentru socialism nu este altceva decît o op]iune în iden]`, cît [i statul totalitar au o r`d`cin` comun`, care
acolo unde libertatea e perceput` ca fiind problema. favoarea interven]iei statului (în detrimentul libert`]ii este fundamental socialist`: ideea c` este dezirabil` pre-
individuale) [i pentru etatism (în defavoarea ordinii luarea de c`tre stat a cît mai multe din prerogativele [i
Rezultatul acestui sondaj este exemplar nu doar pen- spontane). C` socialismul nu este nici de dreapta, nici de func]iile care, în timpurile pre-moderne, apar]inuser` ex-
tru c` arunc` o lumin` necru]`toare asupra incoeren]ei stînga (sau este [i de dreapta [i de stînga) poate fi istoric clusiv societ`]ii (preluare care conduce, în final, la con-
idealurilor noastre (confirmînd astfel teza lui Isaiah probat prin faptul c`, înainte de împ`r]irea revolu]ionar- fiscarea societ`]ii de c`tre stat) [i c` administrarea tutur-
Berlin privind lipsa de unitate a sufletului uman, în ce ilor în comuni[ti [i fasci[ti (dup` Primul R`zboi Mondi- or treburilor publice [i private prin metode de comand`
prive[te scopurile ultime), ci [i pentru c` diagnos- al), radicalismul politic din care s-au tras ambele totali- administrativ` este solu]ia adecvat` la toate problemele
ticheaz` corect ceea ce mi se pare a fi principala tarisme a fost f`r` putin]` de t`gad` socialist pur [i sim- sociale, economice, politice, morale, religioase, metafiz-
mo[tenire pe care secolul XXI a primit-o de la secolul XX. plu. Socialismul deriv` din convingerea c` ordinea ice etc. ale omului. Statul-providen]` nu este decît vari-
Într-o formulare rapid`, aceast` mo[tenire este chiar con- impus` de stat este superioar` ordinii propriet`]ii pri- anta blînd` a statului totalitar: esen]a lor este îns` iden-
tradic]ia semnalat` de sondajul realizat de GlobeScan, vate. Prin urmare, ceea ce se ascunde în spatele faptului tic` – socialismul.
aceea dintre încrederea în economia de pia]` liber` [i, în c` dou` treimi din popula]ia lumii crede atît c` econo-
acela[i timp, credin]a c` interven]ionismul de stat este mia de pia]` liber` e dezirabil`, cît [i c` ea trebuie bine Aceasta este teribila mo[tenire a secolului XX.
nu doar dezirabil, ci [i necesar. Reformulat`, contradic]ia ]inut` în frîu prin interven]ia statului este, în mod
este aceea dintre dou` tipuri de ordine: ordinea propri- esen]ial, nu atît succesul capitalismului, cît, în ciuda l
et`]ii private [i ordinea interven]iei de stat. Cum îns` or- acestuia, pe care nu îl poate nega nimeni, supravie]uirea 1 „20 Nation Poll Finds Strong Global Consensus: Support for
dinea propriet`]ii private mai e numit` [i capitalism, iar triumf`toare a socialismului, în pofida împrejur`rii c` a Free Market System, But also More Regulation“. Sondajul a fost
ordinea interven]iei de stat poate fi cu dreptate numit` falimentat de mai multe ori în cursul veacului al XX-lea realizat între iunie [i august 2005 (vezi detalii la
socialism, contradic]ia semnalat` de sondajul GlobeScan (sub formele sale consecvente: o dat` ca fascism/nazism, www.weforum.org/trustsurvey), iar concluziile au fost publicate
este, în fond, aceea dintre capitalism [i socialism, expri- alt`dat` sub form` de comunism). – Aceasta este în raportul pe 2005 al lui GlobeScan, Issues and Reputation.
mat` sub forma tezei: capitalismul este bun numai lim- mo[tenirea secolului trecut pentru cel în care am p`[it
itat de interven]ia statului. Or, ce presupune aceast` tez`? de doar cî]iva ani….
Urm`toarele afirma]ii: (1) libertatea individual` nu