C-altuia îi merge rău; Dumnezeu este dreptate, El te vede, mâine poate Vei fi tu în locul său. Cum de nu te temi tu oare Să râzi, să batjocoreşti? Dumnezeu cel sfânt şi tare Pedepsi-va a ta purtare Dacă nu te pocăieşti. Nu ridica piatra-ndată Să-l loveşti pe cel căzut Şi să faci tu judecată; Unde-i dragostea-ţi curată Ce la Domnul s-a văzut? Ştie Dumnezeu mai bine Starea şi nevoia sa; Nu te-a desemnat pe tine Ca să te ocupi de sine Să-i faci rana şi mai grea. El cunoaşte orice vină, Totu-i e descoperit; Degetele-I scriu pe tină… El, lumină-I din lumină, Nu te simţi tu osândit?! O, fii sincer, recunoaşte, Nu eşti cu nimic mai bun; El te ştie, îţi cunoaşte Chiar şi gândul ce te paşte; Vede paşii tăi pe drum. Chiar şi în Proverbe scrie Astfel: nu te bucura Când cel ce vrăjmaş ţi-e ţie Cade; căci a Sa mânie Se va-ntoarce-asupra ta. Să iei seama astăzi bine La Cuvântul ce ţi-a spus; Dă-I cinstea ce se cuvine Şi nu te încrede-n tine, Ca să intri-n ceruri sus. Amin.