1 2

Montarea pereţilor verticali

Rigips autoportanţi
Procesul de montare a pereţilor Rigips autoportanţi este
identic cu cel al montării pereţilor despărţitori.

1.-2.
Trasăm cu atenţie poziţia peretelui şi se marchează
pe podea şi pe plafon profile de ghidare UW, pe
care lipim înainte de aşezare banda de etanşare
Rigips. Se fixează profilele UW cu dibluri din plastic
(în cazul podelei din beton) eventual cu alte mijloace
de fixare adecvate, în funcţie de tipul suportului.
Distanţa reciprocă dintre dibluri este maxim 800 mm.
Distanţa primului diblu de la colţul încăperii este
3 maxim 200 mm.

3.
Se introduc profilele CW în profile de ghidare UW.
Sprijinim capătul inferior al profilului CW de profilul UW inferior.
Alegem distanţa dintre profilele CW în funcţie de dimensiunea plăcilor
de placare (jumătatea din lăţimea plăcii), însă maxim 600 mm. Profilul
CW trebuie să fie cu cca 10 – 15 mm mai scurt, decât distanţa între
profilul UW inferior şi superior. Se aşează profilele CW cu deschiderea
în sensul montajului, pentru ca să începem cu fixarea plăcilor pe
partea mai stabilă a montantului. Profilele CW individuale rămân liber
introduse în profilele UW, nu le îmbinăm reciproc.

4.-5.
Se introduc izolaţia din vată minerală şi executăm placarea din gips-
carton cu grosimea 12, 5 mm; vezi p. 8 şi 9 de la pag. 61. Ulterior se
chituiesc capetele şuruburilor şi rosturile dintre plăci din gips-carton.
Pentru detalii, vezi capitolul 1 – Gama de produse Rigips şi aplicaţiile
acestora, pag. 12-14.

De ce avem ne
voie la
placarea pereţi
lor:
4 - Plăci din gips-c
arto
- Chit pentru rostu n Rigips
ri
banda de armare Rigips şi
- Profile metalice
cu pereţi subţiri
CW şi UW
5 - Accesorii: şurubu
ri au
212, dibluri din pla tofiletante
stic, bandă
de etanşare
- Izolaţie termică
, eventual
bariera de vapori

62 Capitolul 8 – Pereţii verticali şi placarea lor