Sunteți pe pagina 1din 3

Romantismul Literar

Desfasurare:
Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape:

1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști sau de


tip Biedermeier)
 caracterizează gustul omului mediu, al burghezului
 domestic, ideizant, idilic, conservator
 cultivă confortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple
 creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice
din Europa de Vest, în special Franța
 reprezentanți: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie
Bolintineanu
2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt)
 dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces
 misticism, ocultism
 pasiuni înflăcărate
 capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
 reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creației sale asupra autorilor ce i-au
urmat este incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spațiul
românesc
3. romantismul posteminescian
 reactualizează teme și mijloace clasice și romantice, conferindu-le o nouă forță
expresivă
 marchează reacțiile lumii literare românești la depășirea apogeului de creație pentru
Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori
care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu
elemente de expresie aparținând simbolismului, semănătorismului etc.
 reprezentanți: George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu
Ștefănescu Delavrancea
George Călinescu, în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" vorbește
despre "micul romantism provincial și rustic" care s-a manifestat în perioada 1890-1900
reprezentat printre alții de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ioan Al. Brătescu-Voinești,
G.Coșbuc, I.A.Basarabescu, I.N.Roman. Totodată autorul menționează rolul publicațiilor din
această perioadă, fiind vorba despre "Revista nouă" scoasă de B.P.Hasdeu în 1887 și de "Vatra"
redactată de Ion Slavici, I.L.Caragiale și de G.Coșbuc În 1894. "Revista nouă" propunea "a
îmbrățișa tot ce merge la mintea și la inima poporului, tot ce se putea spune astfel încât lumea
să înțeleagă și să guste tot ce învață plăcând și place învățând".(G.Călinescu, "Istoria literaturii
române de la origini până în prezent")

Trasaturi:
 Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul
precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic
și nuvela istorică.
 Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea.
 Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric.
 Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn.
 Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații.
 Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare
intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
 Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și
portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice
nu sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de sentimente.
 Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a
spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști.
 Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în
structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate
 Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice.
 Puritate absolută in locul rigorii rationale a clasicismului
 Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat
 Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile
specifice unei existențe contradictorii
 Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii, motivelor si
limbajelor artistice

Specii abordate:
 elegia ("Miezul nopței" de Grigore Alexandrescu, "O fată tânără pe patul morții" de Dimitrie
Bolintineanu)
 epopeea
 epopeea istorică ("Mihaiada" de Ion Heliade-Rădulescu)
 epopeea cosmogonică ("Anatolida" de I. Heliade-Rădulescu)
 epistola ("Epistolă domnului Iancu Văcărescu" de Grigore Alexandrescu)
 oda ("Odă lui Schiller" de I. Heliade-Rădulescu)
 balada
 balada istorică ("Muma lui Ștefan cel Mare" de D. Bolintineanu)
 balada fantastică ("Mihnea și baba" de D. Bolintineanu)
 meditația ("Umbra lui Mircea la Cozia" de G. Alexandrescu)
 satira ("Satiră. Duhului meu" de G. Alexandrescu)
 fabula ("Toporul și pădurea", "Câinele și cățelul" de G. Alexandrescu)

Reprezentanti:
 Mihail Kogălniceanu
 Constantin Negruzzi
 Vasile Alecsandri
 Dimitrie Bolintineanu
 Mihai Eminescu
 George Coșbuc
 Octavian Goga
 Alexandru Macedonski
 Barbu Ștefănescu Delavrancea