16-20.

41
De aici se vede si vechiul foisor din lemn in care veghea trabantul cum era denumit in Evul
Mediu, osteanul de paza.
Din foisor, dincolo de acoperisurile castelului vederea se deschide asupra satelor insirate
pe firul vaii, parte din vechiul domeniu al Branului.
Peste acest domeniu alcatuit din mai multe sate din Tara Barsei, castelanul, care era numit
pe timp de un an si sub prestare de juramant, era socotit stapanul locurilor.
Numirea putea fi innoita cum s-a intamplat cu Andreas Bocros, ce a fost mentinut ca
castellan timp de 42 de ani.

Taranii, iobagi in acea vreme, li se adresau cu Maria Ta.

In secolul al XIX-lea, dupa desfiintarea iobagiei, locuitorii domeniului Bran devin tarani
liberi.
Despre calitatile lor de gospodari si modul de viata, gasim marturii la muzeul etnografic in
aer liber din apropierea castelului.

Datorita culturii fanetelor si cresterii vitelor, satele branene au case izolate iar gospodaria
este amplasata in mijlocul proprietatii.
Aceasta casa cu ocol intarit datata 1843 provine din satul Pestera.
Ea are aspect de cetate cu o curte interioara din care se deschid camerele de locuit
impodobite cu picture taraneasca asa cum am vazut la castel.
Dar aici inflluenta in mod sigur a functionat in sens invers.
Peretii, impodobiti cu vase, stergare, icoane si culmea pe care stau expuse straiele de
acoperit tesute in casa din lana oilor proprii marturisesc gustul pentru frumos si buna
cuviinta in pastrarea datinilor si a credintei.
Icoanele pe sticla provin din Scheii Brasovului, Nicula si Fagaras.
Ne intoarcem la castel pentru o reconstituire a timpului cand el apartinea reginei Maria,
asa cum de fapt si regina a apartinut acestor locuri.