BACALAUREAT 2019

RESPIRAŢIA LA OM

Respiraţia constă în schimbul de gaze dintre organism şi mediu.

Funcţional, respiraţia implică 4 procese:
- ventilaţia pulmonară cu inspiraţia şi expiraţia;
- difuziunea O2 şi CO2 între alveolele pulmonare şi sânge;
- transportul O2 şi CO2 prin sânge şi lichidele organismului către şi de la celule;
- reglarea ventilaţiei..

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase dintre aerul atmosferic şi organism constituie sistemul
respirator.
Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii şi plămânii.
Căile respiratorii sunt: cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea şi bronhiile principale.
Plămânii sunt organe pereche, situate în cavitatea toracică. Sunt protejaţi de pleure. O pleură este alcătuită din două foiţe (foiţa
parietală şi foiţa viscerală), care delimitează cavitatea pleurală, în care se află o lamă fină de lichid pleural.
Unitatea morfo-funcţională a plămânului este acinul pulmonar, format din o bronhiolă respiratorie împreună cu formaţiunile derivate
din ea: ducte alveolare, săculeţi alveolari şi alveolele pulmonare.
In jurul alveolelor pulmonare se găseşte o bogată reţea de capilare, care împreună cu pereţii alveolelor, formează membrana alveolo-
capilară, la nivelul căreia au loc schimburile de gaze dintre alveole şi sânge.

VENTILAŢIA PULMONARĂ

Constă în succesiunea a 2 procese: inspiraţia şi expiraţia.

Inspiraţia este un proces activ, care constă în contracţia muşchilor inspiratori (diafragmul şi muşchii intercostali externi) şi are drept
rezultat mărirea volumului cutiei toracice. Modificările de volum ale cutiei toracice determină modificări corespunzătoare ale
volumului plămânilor datorită pleurelor, care acoperă plămânii şi a ţesutului elastic conţinut. Presiunea intrapulmonară scade faţă de
presiunea atmosferică şi aerul atmosferic pătrunde în plămâni.
In inspiraţia forţată acţionează şi muşchii inspiratori accesorii cum sunt muşchii gâtului.
Expiraţia este un proces pasiv în condiţii obişnuite, toracele revenind la dimensiunile de repaus ca urmare a relaxării musculaturii
inspiratorii. Plămânii revin şi ei la volumul iniţial, dar presiunea intrapulmonară creşte faţă de presiunea atmosferică şi o parte din
aerul introdus în plămâni este expulzat.
In expiraţie forţată (proces activ) intervin muşchii intercostali interni şi muşchii drepţi abdominali.
Inscrierea mişcărilor respiratorii se face cu ajutorul pneumografului, iar graficul mişcărilor respiratorii poartă numele de
pneumogramă.
Frecvenţa mişcărilor respiratorii în stare de repaus este de 16 respiraţii/min. la bărbat şi 18 respiraţii/min. la femeie.

VOLUME ŞI CAPACITĂŢI RESPIRATORII

VOLUMELE RESPIRATORII:
- VOLUMUL CURENT(VC) = 500 ml aer Este volumul de aer introdus în plămâni printr-o inspiraţie normală şi care este eliminat
prin expiraţie.
- VOLUMUL INSPIRATOR DE REZERVĂ (VIR) = 1500 ml aer Este volumul suplimentar de aer care poate fi introdus în plămâni
peste volumul curent printr-o inspiraţie forţată.
- VOLUMUL EXPIRATOR DE REZERVĂ (VER) = 1000-1500 ml aer Este volumul suplimentar de aer care se poate elimina din
plămâni printr-o expiraţie forţată, care urmează după o expiraţie normală.
- VOLUMUL REZIDUAL (VR)=1500 ml aer Este volumul de aer care rămâne în plămâni chiar după o expiraţie forţată. El poate
fi expulzat din plămâni doar prin deschiderea toracelui.
CAPACITĂŢILE RESPIRATORII:
- CAPACITATEA VITALĂ ( CV): CV=VC+VIR+VER CV = 3500 ml aer
- CAPACITATEA PULMONARĂ TOTALĂ (CPT): CPT=CV+VR CPT = 5000 ml aer
- CAPACITATEA INSPIRATORIE (CI): CI= VC+VIR CI = 2000 ml aer
- CAPACITATEA REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ (CRF): CRF=VR+VER. CRF = 3000 ml aer
Debitul ventilator/respirator(minut-volumul respirator) este cantitatea de aer mobilizată pe minut în repaus şi reprezintă produsul
dintre volumul curent şi frecvenţa respiratorie (debit respirator = VC x frecvenţa respiratorie). Debitul respirator la un volum curent
de 500 ml aer şi o frecvenţă respiratorie de 18 respiraţii/min. este egal cu 9 l aer/min. (9000 ml aer/min.)

SCHIMBURILE GAZOASE RESPIRATORII

Prezinta 3 etape:
- etapa pulmonară;
- etapa sangvină;
- etapa tisulară.
Etapa pulmonară :
Schimburile gazoase pulmonare se realizează prin difuziune, datorită diferenţei presiunilor parţiale ale oxigenului şi ale dioxidului de
carbon în cele două medii separate de membrana alveolo-capilară: aerul alveolar şi sângele din capilarele pulmonare.
Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sângele din capilare pulmonare, deoarece presiunea parţială a O2 în aerul
alveolar este de 100 mm Hg, iar în sângele care intră în capilarele pulmonare este de 40 mm Hg. Egalarea presiunilor parţiale,
alveolară şi sangvină, ale O2 se face în 0,25 secunde.
Difuziunea CO2 se face dinspre sângele din capilarele pulmonare spre alveole, deoarece presiunea parţială a CO2 în sângele din
capilarele pulmonare este de 46 mm Hg, iar în aerul alveolar de 40 mm Hg. Egalarea presiunilor parţiale, alveolară şi sangvină, ale
CO2 se face în 0,25 secunde.

Etapa sangvină(transportul gazelor respiratorii):

Transportul sangvin al oxigenului se face: - sub formă dizolvată în plasmă (1,5%),
- sub formă de oxihemoglobină (98,5%).
Fiecare moleculă de hemoglobină se poate combina cu maximum 4 molecule de O2, iar saturarea hemoglobinei cu O2 este de 100%.

Transportul sangvin al dioxidului de carbon se face: - sub formă de dizolvată fizic în plasmă (5%),
- sub formă de carbohemoglobină (carbaminohemoglobină) (5%),
- sub formă de bicarbinat plasmatic (90%).
Etapa tisulară:
La nivelul capilarelor tisulare, sângele cedează oxigenul şi se încarcă cu dioxid de carbon. La nivel tisular, presiunea parţială a O2 este
de 40 mm Hg, iar O2 va difuza din plasmă în interstiţii şi de aici în celule. CO2 difuzează din celule în capilare, determinând creşterea
presiunii sale parţiale în sângele venos cu 5-6 mm Hg faţă de sângele arterial.

BOLI ALE SISTEMULUI RESPIRATOR LA OM

- GRIPA este o boală produsă de virusul gripal (ribovirus). Se manifestă prin febră, inflamaţie acută a căilor respiratorii superioare,
dureri musculare, tulburări nervoase(dureri de cap). Este o boală contagioasă şi cu caracter sezonier.
- FIBROZA PULMONARĂ constă în înlocuirea ţesutului pulmonar funcţional cu ţesut fibros. Un exemplu este antracoza, ce rezultă
prin inhalarea, timp îndelungat, a prafului de cărbune.
- EMFIZEMUL PULMONAR constă în acumularea de aer în ţesutul pulmonar. De cele mai multe ori, este consecinţa fumatului
îndelungat. Alte cauze sunt: bolile pulmonare(bronşite, TBC). Se manifestă prin iritarea mucoasei bronşice, infecţii cronice,
obstruarea căilor aeriene mici, ceea ce face expirul foarte dificil, astfel încât aerul este “prins” în alveole. Are loc supradestinderea
alveolelor şi distrugerea lor (50-80% din pereţii alveolari sunt distruşi).

Metode de prevenire:
- evitarea frigului şi a surselor de infecţie;
- evitatea fumatului şi a mediilor cu fum de tigară;
- asigurarea unei alimentaţii bogate în vitamine;
- putarea de îmbrăcăminte adecvată condiţiilor de mediu.