~ p!/)4 .

;/f1/;,Ul,rl;";Uâ/2,dit;,Z

I
I
I

FARMACOPEEA
ROMANĂ
EDIŢIA A X-A

l Prevederile sînt valabile

de la 1 septembrie 1993

EDITURA MEDICALĂ - BUCUREŞTI - 1993

Coperta de: ADRIAN CONSTANTINl!:SCU

TABLA DE MATERII

I. Prefaţă . . 7
II. Introducere 11
III. Comisia Farmacopeei Române (1984-1992) 17
IV. Colaboratori . . . . . . . . . . . . . . 20
V. l. Monografii şi tabele noi introduse în FR X 23
V.2. Monografii şi tabele din FR IX şi Supiimente care nu
mai figurează în FR X . . . . . . . 25
V.3. Titlurile monografiilor şi tabelelor din FR ·rx şi Supli-
mente care au fost modificate în FR X 28
VI. Prevederi generale 33
VII. Prescurtări şi simboluri 40
VIII. Monografii - Monografii individuale pentru substanţe, pro-
duse vegetale şi preparate farmaceutice şi mono-

grafii generale pentru preparate farmaceutice 43

IX. Monografii - Metode generale de analiză 977
X. Soluţii volumetrice. Indicatori. Reactivi 1177
XI. Standarde 1227
XII. Tabele . . 1231
XIII. Index alfabetic 1293

t*\·ş ·.1·
ISBN 973-39-0226-8

'
'.:.•.1
. ..

I
 I. PREFAŢA

Farmacopeea Română este codul oficial al normativelor care asigură.

calitatea medicamentului în, ţara noastră.
Elaborarea periodică de noi ediţii ale f armacopeei este impusă de progre-
sele continue înregistrate în domeniul tehnologiilor de preparare şi a metodo-
logiilor de control, precum şi de introducerea în terapeutică de noi medica-
mente.
Existenţa unor noi reglementări elaborate de organisme ştiinţifice inta-
naţionale la care ţara noastră a aderat impunea în egală măsură o revi-
zuire a textului şi, în consecinţă, o nouă' redactare a Farmacopeei Române.
Prima Farmacopee Română a apărut în anul 1863 şi a fost redactată
de eruditul farmacist Constantin Hepites, atît în limba latină, după cum se
obişnuia în acea epocă, cît şi în limba română.
Ediţiile ulterioare au apărut numai în limba română după cum urmează:
- ediţia a II-a, în anul 1874, redactată de o comisie a cărei compo-
nenţă nu a /ost publicată ;
- ediţia a III-a, în anul 1892, redactată de profesorii: C. Istrate,
I. Măldărescu, D. Grecescu, A. Trausch şi farmacistul I. Roşu;
- ediţia a IV-a, în anul 7926, redactată de prof. dr. I. Vintilescu;
- ediţia a V-a, în anul 1943, redactată de o comisie alcătuită din:
prof. dr. I. Vintilescu, prof. dr. St. Bogdan, prof. dr. C. N. Ionescu,
/arm. dr. I. Polovrăgeanu, /arm. G. Velescu;
- ediţia a VI-a, în anul 1948, redactată de o comisie alcătuită din:
prof. dr. I. Vintilescu, prof. dr. C. N. Ionescu, prof. dr. N. Ioanid, /arm.
dr. I. Polovrăgeanu, prof. dr. E. Cionga, /arm. dr. N. Popovici, prof.
dr. Al. 1tlavrodin, /arm. dr. I. C. Pop, /arm. dr. N. Stanciu;
- ediţia a VII-a, în anul 1956, elaborată de un colectiv larg de spe-
cialişti, definitivată şi redactată de o comisie alcătuită din: prof. dr.
C. N. Ionescu, jarm. dr. L. Coniver, prof. dr. V. Ciocănelea, /arm. dr.
Viorica Cucu, f arm. Elena Demetrescu, /arm. Ruxandra Simionovici, jarm.
I rina Solomon, /arm. dr. H. V arcovici ;
- ediţia a VIII-a, în anul 1965, elaborată de comisii de specialişti,
definitivată şi redactată de o comisie de coordonare şi redactare alcătuită din:
prof. dr. P. Ionescu-Stoian, farm. dr. N. Stanciu, farm. Elena Dumitrescu,
8 I. Prefaţă

Jann. Irina Ionescu Solomon, jarm. Paulina Grinţescu.farm. dr. I. Cruceanu

si Prof. dr. V. Stănescu. Această ediţie a fost completată cu trei suplimente
'a,pârute î1i anii 1968, 1970 şi 1972.
- 1ncepînd cu anul 1961 Ministerul Sănătăţii a hotărît ca redactarea
F armacopeei Române şi a suplimentelor acesteia să revină Institutului pentru
Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-
Stoian", factor responsabil pentru calitatea medicamentelor şi bază experimen-
tală Pentru studiul metodologiei de control. ·
Ediţia a IX-a a Farmacopeei Române, elaborată în anul 1976 de comisii
de specialişti, a fost definitivată şi redactată de o comisie de coordonare şi
redactare alcătuită din: prof. dr. P. Ionescu-Stoian, prof. pr. C. Baloescu, . Această ediţie a Farmacopeei Române a fost tipărită cu sprz· ·z·nul
cercei. princ. I. Chialda, /arm. dr. I. Cruceanu, cercet. princ. V era Geor- financuw acordat de: 1
gescu, cercel. princ. Paulina Grinţescu, /arm. Elvira Malache. Această ediţie
a fost completată cu două suplimente apărute în anii 1981 şi 1984. Fundaţia „Soros" pentru o societate deschisă
Farmacopeea Română ediţia a X-a este rezultatul cercetărilor întreprinse Reprezentanţele din România ale firmelor străine:
în Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farma- Byk-Gulden
ceutice „Petre I onescu-Stoian", cu colaborarea unor specialişti cu preocupări • Farmitalia Carlo Erba
în domeniul medicamentului din alte unităţi de cercetare, învăţămînt şi pro- Hexal-Pharma
ductie. Hoechst
' Mulţumesc tuturor celor care au contribuit cu competenţă şi devotament
la elaborarea Farmacopeei Române ediţia a X-a. Hoffmann-La Roche
Af ulţumesc grupului de specialişti de limbă şi literatură română şi de Knoll
limbă latină din cadrul Universităţii Bucureşti pentru sprijinul acordat la J:.eclerc & Co.
redactarea acestei lucrări. Parke-Davis
M ulţumfri speciale odată cu gratitudinea mea şi a întregului corpfarma- Polja
ceutic adresăm tuturor celor care, prin bunăvoinţă, au sprijinit cu fonduri
bănesti editarea acestei lucrări. Schering-Plough/USA-Essex-Chemie East AG
Adresez multumiri Editurii Medicale şi tipografiei „Ardealul", Cluj- - Societăţile comerciale:
Napoca pentru ~unea plină de migală depusă la tipărirea FR X. • Antibiotice S .A.
Biofarm S.A.
Prof. Dr. Doc. D. DobrMeu
Hofigal S.A.
Directorul Institutului pentru C.ontroh:tl de Stat Pl.a.ntextrakt S.R.L.
al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice
.,Petre Ionescu-Stoian•• Sindan S.R.L .
Preşedintele Comisiei Farmacopeei Române
Terapia S.A.
Bucureşti, decembrie, 1992
 II. INTRODUCERE

Farmacopeea Română ediţia a X-a marchează o sporire a calităţii medi-

camentului românesc şi o aliniere a acestuia la prevederile ultimelor ediţii ale
f armacopeelor de circulaţie internaţională.
A ceastă ediţie a F armacopeei Române, structurată într-un singur vo-
lum, ca şi ediţiile anterioare, conţine monografii individuale de substanţe,
produse vegetale şi preparate farmaceutice, monografii generale pentru pre-
parate farmaceutice şi pentru metodologia generală de analiză, precum şi
capitolele „Soluţii volumetrice", ,,Indicatori", ,,Reactivi", ,,Standarde" şi
,, Tabele". Ordinea de expunere a monografiilor individuale este cea aljabe-
tică; monografiile de preparafe farmaceutice sînt totdeauna precedate de mo-
nografia generală respectivă.
La alegerea monografiilor pentru FR X s-au avut în vedere importanţa
terapeutică şi extinderea folosirii produselor respective în practica medicală
sau farmaceutică, precum şi posibilităţile de introducere a acestora în farma-
copee.
Monografiile noi introduse în F R X sînt înscrise într-o listă care figu-
rează la capitolul V. Acestea cuprind produse realizate în majoritate în ţară
şi care aparţin unor categorii terapeutice diferite cum ar fi: antibiotice, anti-
depresive, antiinflamatoare nesteroidice, antidiabetice orale, citostatice, vaso-
dilatatoare.
Capitolele generale ale farmacopeei cuprind: monografii pentru prepa-
rate farmaceutice, monografii pentru metodologia de analiză, Soluţii volume-
trice, Indicatori, Reactivi, Standarde, Tabele. Monografiile pentru metodele
de analiză au fost amplificate şi completate cu metodologii moderne de analiză
din domeniul fizico-chimic (Cromatografie de lichide sub presiune, Spectrofo-
tometrie de absorbţie atomică), f armaootehnic (Dizolvare) şi microbiologic
(Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni). O atenţie deosebită a
fost acordată în F R X capitolului „Prevederi generale", care a fost revizuit,
structurat în mod diferit fi completai cu noi specificaţii faţă de capitolul
,,Generalităţi" din FR IX. . .. .
Parametrii de calitate şi metodologiil/ ,de control prevăzute în monogra-
fiile din F R X au la bază o analiză a cercdărilor experimentale, precum şi
posibilităţile de obţinere şi control a medicamentului în ţara noastră în perioada
redactării actualei ediţii. Astfel, menţinerea în F R ·X a unui număr apre-

12 II. Introducere
cialJil din metodele clasice de analiză neinstrumentale p~rmite identificarea
produselor la nivelul farmaciei şi controlul ac~stora la nivelul labo~ataaretor
de control. Cromatografia de lichide sub pre~iune, spectrofo~ometria de ab_~
sorbţie atomică şi testul de diz~~vare au fost i'!}1,rodu3e nu'!"'ai ca monografii
generale de analiză, acestea nefiind de~~am~att:' prevazut~ in cadr;!l metodolo-
giilor de control înscrise în monografiile i1:diyid1:ale din F R _X.
ln cele ce urmează sînt prezentate principatele aspecte noi care caracte-
rizează continutul şi f arma de redactare a F R X :
_ AZ:, fost actualizate un număr _1:;onsiderabjl diJ:, monografi~le generale,
pe baza experienţei cîştigate în domeniile_ resp_ective şi in confo:m_itate cu pre-
vederile altor farmacopee sau lucrări dit:. l~~era~ur~ de . spec_ialitate {de e~.
Densitate relativă, Viscozitate, Dozarea grup arii n:c_w xi, De~ermi:"are'! pH-ulu~,
Controlul sterilităţii, Impurităţi pirogene, Activitatea microbiologica a anti-
bioticelor, Comprimate) ; . . . ,
_ Au fost reformulate prevederile f '!-r1!1'aeopeei privitoare_ l~ aezagrega-
rea preparatelor Jarmaceutice solide administrate pe. c~le orala ş: comple~ate
prin oficializarea unui aparat de dezagregare a comprimc:,te~or şi capsuleto~,
realizat în tar a noastră· testul de dezagregare a fost inscris intr-o monografie
separată . . '. . Dezagrega;e - la subcapitolul general „Determinări f armaco-
tehnice" · . şi pentru decelarea şi limitarea unor eventuali produşi cu structură chimică
_ S-a introdus testul de dizolvare „in. vitr~" pentru_ contl'olut compor-
tamentului la dizolvare a unei substanţe act'.ve di!i com_primate sau, cr:,ps_ul_e;
FR X înscrie două aparate de dizolvare r~alizat~ !1! ţara, bazate pe principiul
a itării mediului de dizolvare, precum şi condiţii~e gen~rale _d~ lz:cru; . punzătoare. S-au prevăzut, în ,majoritatea cazurilor, tehnici cromatografice
g _ A fost completat controlul farm:acogn_osti? prin oficializare'!- unei
metode colorimetrice de dozare a taninurilor din produsele veget~~e, iar de:
terminările biologice şi biochimice_ au fost_ c~mpl~tat~, cu monogra1ia generala
Controlul eficacitătii conservanţilor antimicrobiem. ; . analizat în concentraţii care limitează impurităţile respective. Pe;ntru deter-
" _ Aspecte comune ale controlului de calitat~ pentru toate co1:1-Pri~tele,
unele faze comune ale procesului tehnologic de obţine_re a a_cestora ş: 1::cesitatea
punerii în acord a prevede~il_or _FR X cu_ pr_et1ederile ultimel?: ediţii ale alto:
farmacopee au condus la oficializarea unei ~ingure. monografii pentru compri-
matele neacoperite şi acoperite (Compressi, Ţabutettae); . .
_ Param~trul „Variaţii în greutate" din FR _IX a/ost revizuit, reJ.or-
mtdat si intitulat în F R X în mod diferit pentru ~iverse forme f armac~utice.
/ n cazul, preparatelor solide în doze unitare [ ~o~prima_te: cap~ule, supozitoare,
pulberiJ, F R X prevede controlul uni/orm,_itaf-ii masei :nfividt:ale a acest_~;a
fată de masa medie a 20 de unităţi luate in lucru {,, U:"i/ormitc:,tea masei ) ,
iar în cazul celorlalte pr~p_arate prevede cont~olul va~iaţiei„m~sei totale a pro-
dusului respectiv pe recipient (,,Masa totala_ pe recipient ) , . p_entru substanţe şi, în general, a unei terminologii, în conformitate cu regu-
-, - Au fost reformulate prevederile referitoare la modul ~e asigurare aste-
rilitătii preparatelor pentru ochi unidoză şi multiloză, s-a _introdu_s controlul
mărimii particulelor de substanţă aati:_v~ suspendată în colir sa~ i~ unguent
si s-a prevăzut O m,'Jnogr,4{:ie $ep«.r/1Jii. ~nt,:u unguente~e _oftal"!ice '.
' - Pentru obtinerel, · · A#uarea ffl'idicamentelor inJectabile şi perfuza-
bile s-a prevăzut ~blig . · . · · i,t; a. se f~si „apă distilată _Pentru prepara-
te injectalJile". Controlul,'· #ritii.ţil,(>r pirogene se adreseaza tuturor prepa--
Introducere II. 13
1'atelor perfuzabile şi numai acelor preparate injectabile care se administrează
în volume mari;
- Au fost revizuite şi reformulate prevederile f armacopeei privitoare la
dozarea substanţei active; în cazul preparatelor farmaceutice s-au înscris limite
şi abateri admise pentru acestea în funcţie de conţinutul declarat ;
- O serie de preparate farmaceutice realizate în industrie sînt definite
în F R X numai din punct de vedere a substanţei active folosite, fără a se mai
înscrie formula şi modul de preparare. Acest punct de vedere al farmacopeei
oferă libertatea producătorului de a efectua unele modificări în privinţa
substanţelor auxiliare sau a metodei de preparare folosite, cu condiţia ca pro-
dusul final să corespundă condiţiilor de calitate înscrise în farmacopee ;
- Metodologiile de control prevăzute în monografiile individuale au fost
îmbogăţite şi aplicate în mod judicios pentru a asigura identitatea, puritatea
şi conţinutul în substanţa activă ; parametrii de calitate stabiliţi asigură garan-
ţia unei calităţi sporite a produselor înscrise în FR X. Astfel, spectrofotome-
tria în infraroşu a fost extinsă pentru identificarea majorităţii substanţelor
cu structură complexă. Spectrofotometria în ultraviolet a fost aplicată. la iden-
tificarea unor produse, dar mai ales la. dozarea şi la determinarea puritătii
acestora. Cromatografia, în special tehnica în strat subţire, s-a introdus
într-un număr considerabil de monografii (produse de natură steroid,ică,
alcaloi~i, glicozizi, antibiotice, uleiuri volatile) atît pentru identijiclJ!re; cît
înrudită, precum şi a unor produşi de descompunere proveniţi în timpul pro-
cesului defabricaţie sau în urma modificărilor datorate unei conservări necores-
sensibite, simpk şi economice care nu ridică probleme deosebite legate de sel~
vettţi sau de existenţa unor substanţe de referinţă ; compararea eventualelor·
pete seoundare obţinute se face cu soluţii-etalon, preparate din substanţele de
minarea conţinutului în substanţă activă s-au selecţionat metode precise şi
reproductibile. S-au îmbunătăţit metodologiile de control biologic şi s-a pre-
-văzut controlul încărcăturii microbiene în monografiile unor produse de origine
anitntdă, vegetală sau unele prduse obţinute din surse minerale, cît şi a unor
preparate farmaceutice nesterile.
Revizuirea textului actuaiei ediţii a f ar.macQpeei a permis efectuarea unor
ffl0dificiiri în modul'lk exprimare şi, în general, în stilul de redactare, confe-
ri,ui, 1nanografiilor din acest punct de vedere o uniformizare.
~ Printre principalele modificări efectuate la forma de redactare a
FR X, comparativ cu ediţiile anterioare, se înscrie aplicarea Sistemului Inter-
naţional de Unităţi (SI) şi adoptarea, pe cît posibil, a unei nomenclaturi
lile pentru nomenclatura substanţelor organice şi anorganice elaborate de Uniu-
nea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC). Astfel, termenii
de extincţie (E) şi de extinctie specifică {Ei'l;,..), folositi în eaiiiile anterioare
au fost înlocuiţi cu termenii de absorbanţă (A), respectiv abso;banţă specijich
(Af~m). Termenul de greutate (G sau g) este înlocuit cu termenul de masă
( M sau m), inlăturînd astfel ambiguitatea privind semnificaţia termenului
 14 II. Introducere
Introduce·re II. 15
de „greutate" care era folosit impropriu în sensul de masă şi nu în sensul tui , -_ O scrie de parametri de calitate au j t , · · • .
real de forţă. J aia ac cele prevăzute în FR Ix- t . l . os dinscriti sub alte aenumiri
- Modificările în nomenclatura substanţelor au fost efectuate pe baza ' , , ermino agia a oPtata de F R X ·
ad~°!l_ata determinărilor respective si în acord cu cea p . t. d este. mai
unor lucrări, elaborate de Academia Română, care conţin reguli pentru nomMt- ediţii ale f armacopeelor străine ( d; ex D . , " , revazu a c ultimele
clatura chimiei organice şi anorganice în conformitate cu prevederile Uniunii ,,_D_ensitate relativă" în loc de Densit~te';scrpieHr~, ,in lloc dde „Prop~ietăţi",
Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată ( IU PAC) adaptate la limba română.
ln cazul substanţelor organice bine definite din punct de vedere chimic, denu- , .' ,, S u bst an,te organice
,tiei" · uşor "carbonizabile" ' " în locind oe 5 eb". Reactia
' sol!4'-
straine", ,,Impurităţi toxice" în loc de Toxicitate" ; 'au sran_ţe organif}c
mirile chimice sistematice prevăzute în FR X sînt în acord cu prevederile loc de „Substante minerale" Unifo;'.mitatca '. ::, ro usc minerale" m
ultimelor ediţii ale farmacopeelor străine. Spre deosebire de FR IX, în recipient" în toc' de ua · t ·-', " masei sau „Masa totală pe
,, v na i i in greutate" Doza
FR X este prevăzută în formula grafică a substanţelor organice şi configuraţia cantitativă"). ' ' " re " in' l oe de „ Dctcrminarc
·
stereochimică.
- In FR X exprimarea valol'ilor mărimilor fizice, pre-cum şi orice - Tabelul cu doze terapeutice maxime pentru ad lt · -r
F R X cu dozele terapeutice uzuale . dozele tera, .. U,, i a Jos~ completat în
alte operaţiuni cu unităţi de măsură se face în unităţi SI şi în alte unităţi
din afara SI admise de reglementările standard din ţara noastră. ln -situaţii
particulare, a fost menţinut fie vechiul sistem de unităţi CGS, fie au fost\pre~
st
:~:i:~ ;:;:l n:e;:,,~:.înt înscrise în ~adrul mon;g::;;~{0 :~1 ~~:f
i:at~ c~a~:~m!~

văzute valorile respective în unităţi SI şi CGS sau au fost înscrise relaţiile de

conversiune a altor unităţi în unităţi SI. ln cazul soluţiilor volumetrice, .con-
Ie ~f
a datd ~afr/~~~e~:t l!g~:[}f~:ae;n~crierif Pe eticheta recipientului atît
industrie, iar în daz~l p;·escriptiilor obtf;:~;ei;n/azul troduselo~ realizat~ în
centraţia nu se mai exprimă în normalitate (NJ, ci în unitatea SI pentru,eon- preparare. Dacă nu se prevede data 'de . armac!e-numai a ~a_tei de
centraţia de cantitate de substanţă şi anume în moli pe litru ( moifl). unui produs realizat în industrie este de e5xpirm:e, perioada de valabilitate a
- Reactivii şi indicatorii din F R X au fost înscrişi, pe cît posibil, cu . ani.
- 1n FR X condiţii generale d
denumirile internaţional acceptate, conform prevederilor IU PAC. 1n lista
„Reactivi" s-au menţinut, în unele cazuri, pentru acelaşi reactiv alături de
.şi p~o~ecţia faţă d; factori externi - :e~~;::;r::; ;i::~p~:1~
specificate în monografiile individuale de substant~ si
l · ·
1e rec~1~entul jolo:it
umi i;aie sint p
noua denumire şi denumirile vechi sau au j ost prevăzute şi alte denumiri-mai preparatele f armaceuticc conditiile enerale d , , se, vege a e.. entru
cunoscute; în textul monografiilor s-a folosit întotdeauna denumirea IUPAC. monografiile generale respective' iar fn man c ~~ns~rv~r~ sint prevazute în
S-a menţinut în titlul reactivilor-soluţii concentraţia acestora, dar exprimarea c~nd este c_azul, condiţii speciaZe de păstrar~~rtfo::tit:~div;_dupa!et sînt înscrise,
s-a făcut, spre deosebire de FR IX, în unitatea SI pentru. conccntraţiă. de fiantelor si a substantelor foarte active s. . , e e as rare a stupe-
masă şi anume în grame pc litru (g/l).
~ ln textul monografiilor din FR X, s-au menţinut din considerente
de ordin practic şi concentraţiile procentuale dar, spre deosebire de FR 1.X,,
,,ş
J:;:::;:e~ :i:~trivi:d ::!::!,
s:t~Î;:~::r:;;~;ct;;~t;:~~p~~::l:rfz~
preparatele oficializat;' în ţ.R X Alte prod:s:ae .conţin 1;umai substanţele şi
:i;;
s-au înscris, după caz, raporturile. mărimilor respective şi anume:. m/m>; medicamente al Ministerului S ~ ·t T. . xistente in Nomenclatorul de
m/V; V/V; Vfm.
- Modificările titlului în limba latină în cazul unor monografii de· r:~~t~e!e!~;,at:~:~1:tc;::~;;a.~~:;0 ~:i:t::e ct:ep;e:ed:riF: l~;rraafi:n
0
î;i;~~
substanţe farmaceutice s-au efectuat în acord cu prevederile O.M.S. (,;Listele - Alineatul nou introdus în j p .
pentru Denumiri Comune I ntcrnaţionale") şi cu reglementările ·Pentru. nomen- întrebuinţări" cantine numai date in/rmatc? ee_ ,_,._4 cţiunc jar"'!acologică şi
clatură, elaborate de IUPAC. Modificările titlului unor monografii de·pre- colo ică b , . 1~rma ive privitoare la actiunea farma-
parate farmaceutice s-au efectuat în conformitate cu prevederile ·ultimelor ediţii aces1ora :n s;o!::f.uellor fad~malce11:tz:e şi/sau_ la principalele întrebuintări ale
• me ica şi 1 armaceutic. '
ale f armacopeelor de circulaţie internaţională; conţinutul declarat în substanţif:
activă este, .în general, prevăzut într-un alineat separat, conform specificaţiilor
de la capitolul „Prevederi generale" din F R X. Prof. Dr. Doc. D. Dobreseu
- Monografiile generale pentru metodologia de analiză au jost grupate; Directorul Institutului pentru Controlul de Stat
pe cît posibil, ,pe domenii de analiză - determinări fizice şi fizico-chimice, al ~fed1camentului şi Cercetări Farmaceutice
., Petre Ionescu-Stoian"
f <!:macognostice,jarmacotehnice, biologice şi biochimice - fiecare monografie Preşedintele Comisiei Farmacopeei Române
fiind înscrisă sub un cod f armat din litere şi cifre. 1n scopul interpretării
core~te a specificaţiilor înscrise, precum şi pentru simplificarea textului şi Bucureşti, decembrie, 1992
claritatea redactării, în textul monografiilor din F R X se folosesc trimiteri
la monografiile. generale de analiză prin înscrierea în paranteză a codului
corespunzător şi uneori şi a titlului acestora.
 IlI. COMISIA FARMACOPEEI ROMANE (1984-1992)

l'reşe«liilte: Prof. Tu. Doc. D. DOBRESCU - Directorul Instiiu.tului pentru Controlul <le Stat
al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian" (1990-)
Prof. Dr. C. BALOESCU Facultatea de Farmacie Bucureşti (Preşedinte pină
în 1990)
Secretar: Farm. ANGELA GRASU Cercetător ştiinţific principal gradul II la Institutul
pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre
Ionescu-Stoian"
llembril: Farm. RODICA BĂDESCU - Cercetător ştiinţific principal gradul III la Insti-
tutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice
,,Petre Ionescu-Stoian"
Dr. Farm. fug. Chim. V. CALCANDI - Cercetător ştiinţific principal gradul
III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări
Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian" (1~87-1991)
Farm. ANCA CRUPARIU - Cercetător ştiinţific principal gradul III la Insti-
tutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice
,,Petre Ionescu-Stoian" ( 1~87 - \991)
Farm. VICTORIŢA IVAŞCU - Cercetător ştiinţific la Institutul pentru COll.-
trolul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-
Stoian" (1987 - )
Dr. ALINA MANOLESCU - Cercetător ştiinţific principal gradul III la Insti-
tutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice
,,Petre Ionescu-Stoian" (pînă în 1'990)

nr. 1. GRUPE DE EXPERŢI

Metode de analiză şi eontrol flzleo-ehlmle

Dr. Farm. Dr. Ing. Chim. R. VASILIEV, secretar (pînă în 1989), cercetător ştiinţific principal
gradul II, şef Laborator la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi
Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian"

Chim. GR. A."<ASTASESCU, secretar (1;989- ), cercetător ştiinţific principal gradul III la
Institutul ,pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre
Ionescu-Stoian"

2 - Farmacopeea Română, ed. a X·•

18 III. Comisia Farmacopeei Române
Comisia Farmacopeei Romane
III. 19
tiintific principal gradul III, şef Laborator
I'arm. AURELIA CA...""<DIDATU, cercetato:i ş d 's t al Medicamentulni şi Cercetări Far-
-
!lfARGARETA MINCĂ, medic, şef
Laborator (din 1990) la Institutul pentru Controlul
(1989-) la Institutul pen~~;.trol e ta de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian"
maceutice „Petre Ionescu-St01 . .
IT Facultatea de Farmacie Bucureşti
.
Farm. SUZANA VANCEA, Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului
tări Farmaceutice „Petre Ioneseu-Stoian"
Cerce- şi
t·· ţi"fic principal gradul III la Inst.1-
.
Prof. Dr. Farm. GH. MORA , _
INE PRODESCU, cercetator ş 1m
Cercetări Farm. ELENA VOICULESCU, secretar, şef
Laborator (din !989) cercetător ştiinţific principal
Chim.tutul pentru Controlul de Stat al Me d.icament u 1u i '-'Î
MARIE-CATHER " Farmaceutice „Petre Io-
gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului
ceutice „ Petre Ionescu-Stoian"
şi Cercetări Farma-

nescu-Stoian" .. . . J-4 Institutul pentru

ELENA RADU, cercetător şt11nţifac . "Controlul de Stat al Medica-
Farm.mentulm. şi. Cerc etăr·
1 Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian
Metode de anallză şi eontrol farmaeoguostic

Dr. Farm. Ing. Chim. V. CALCANDI, secretar, cercetător ştiinţific principal gradul III la
Prei,arate farmaceutice Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului
Ionescu-Stoian" şi Cercetări Farmaceutice „Petre
- r tiinţific princioal gradul lI, şef Laborator
Dr. Farm. SIMONA RAICU, secretar, cercet:to S ş t 1 Medicam;ntului şi Cercetări Farmace- Dr. Farm. Ing. Chim. OCT. CONTZ, cercetător ştiinţific principal gradul I, şef Laborator la
( 1991-) la Institutul pentru Controlul e ta a Institutul pentru
Ionescu-Stoian '' Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre
utice „Petre Ionescu-Stoian" . . . a·uJ III şef Laborator (pînă în cercetător ştiinţific
Ă t· · ţif1c pnncipa1 gra Farm. A..~CA CRUPARIU, principal gradul III la Institutul pentru Con-
Farm. GEORGETA C LIN, cerceta o: şdi~t t 1 Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice
• ·t '
trolul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian"
cercetător ştiinţific
1991) la Institutul pentru Control e a a
Dr. Farm. VENERA ENESCU, principal gradul II la Institutul pentru
„ Petre Ionescu-Stoian" , . . ţ·f· Institutul pentru Controlul de Stat al Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmac<'utice „Petre Ionescu-Stoian"
Farm. VI~TOR 1 . . Cerc~tări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian
IŢA IVAŞCU cercetator ştnn i ic 1a . "
Biolog MARIETA SILVIA GRUIA, cercetător ştiinţific
principal gradul III la Institutul pentru
Medicamentu Ul ŞI • • N " Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian"
1-rof Dr. Farm. S · LEUCUTA , ' Facultatea de Farmacie
· BCluJ- apoc4
Prof.. Dr. Farm. V · STĂNESCU, Facultatea de Fannac1e ucureş l
t· Dr. Farm. MARCELA GUJA, cercetător ştiinţific
principal gradul III la Institutulpentru
Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu·Stoian"

Anti biotlee Preparate radiof:armaeeutice

, - ecretar cercetător ştiinţific

principal gradul I, şef
tului şi Cercetări Farmaceutice „Petre
Laborator la Farm. V. IGNAT, secretar, şef Unitate Nucleară (pînă în 1989), cercetător ştiinţific principal
Dr. Farm. A. MOLDOVAN, s ,
Institutul pentru Controlul de Stat a
1 M di
e camen gradul III „Petre
macentice la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Far-.
Ionescu-Stoian"
Ionescu-Stoian" .. . . inci al gradul III la Institutul pentru Dr. Ing. GĂLĂŢEANU, secretar ştiinţific al Comisiei Materiale Koi, Academia
radiochimist I.
Farm. RODICA BADESCU, cercetător ~~ţific Jr. F;rmaceutice „Petre Ionescu-Stoian••
Română

Controlul de Stat al Medicamentult11 şi Ce_rce ari C Ant"bi tice S A. Iaşi Farm. NELA VÎLCEANU, secretat', şef Unitate Nucleară (din 1989), cercetător ştiinţific prin-
Dr. Ing. Chim. M. C
OJOCARU director tehmc la S. ·
, .. . . . .
i O •
adul III la Institutul pentru cipal gradul III la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări
Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian"
Chim. ELISABETA COVALSCHI, cercetător ştnnţifti~ ~riFncipmaacgreutice Petre Ionescu-Stoian"
1
di t 1 · şi Cerce ari ar „
Controlul de Stat al Me camen u .':1 . . . .
al adul II la Institutul pentru Con· Nomenelatură chimică slst,imatleă ş! formule de struetură
Farm. ANGELA GRASU' cercetător ştimţilic tP:i~cF1parmagrceuti·ce Petre Ionescu-Stoian „
di tul · şi Cerce ari "
trolul de Stat al Me camen m . . . . . . adul II la Institutul pentru Can- Conf. Dr. Fann. ILEANA CHIRIŢĂ, Facultatea de Farmacie Bucureşti
Farm. MARIA MEDIANU, cercetător. şt~1~ţifi~~r~;!::n::eutice Petre Ionescu-Stoian ••
1
Dr. Farm. ELENA GRIGORESCU, Facultatea de Farmacie Bucureşti
trolul de Stat al Medicamentulm Şl ere ar . . .
Cont'. Dr. Fanu. ALEX. MISSIR, Facultatea de Fannacie Bucureşti
A ·~ i
Ing. Chim. V. MUNTEANU, director la S. C. Ant1b1otice S. . aş
Conf. Dr. Fann. JEANA SOARE, Facultatea de Farmacie Bucureşti
Metode de anallză şi eontrol biologie şi biochimie Prof. Dr. Farm. V. ZOTA (ţ), Facultatea de Farmacie Bucureşti

Doze terapeutice uzuale şi maxime

, C t Iul de Stat al Medicamentului şi
• - î 1989) cercetător ştiinţific principal gradul III,
Dr. ALINA MANOLESCU, secretar (p1~a n
ef Laborator ( 1988-1990) la Institutul pentru on ro ~.
ş
Cercetări ti ' p tre Ionescu-Stoian" -- Dr. ALINA MANOLESCU,. cercetător ştiinţific principal gradul III la Institutul pentru Con-
Farmaceu ce „ e .. . . , . al
Dr. OLGA DOROBĂŢ, medic, cercetător şt11nţ1hc princip gr
adul III la Institutul Can• trolul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre .Ionescu-Stoian'' ·

tacuzino .. . . . · 1 dnl III, şef Laborator Nomenelatură şi redactare

Biolog DOM:NICA IANCULESCU, cercetătorl~t~n~::t !~1~:rca!:ntului şi Cercetări Far-
(l984- 1989) la Institutul pentru~ Contro e
maceutice „Petre Ionesc:u-Stoian" Fanu. ANGELA GRASU, cercetător ştiinţific principal gradul II la Institutul pentru Con-
trolul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre Ionescu-Stoian"
 Colaboratori
IV. 21

INSTITUTUL DE CERC A
ET RI CHIMICO-FARMACEUTICE
BUCUREŞTI

VICTORIA BEL
U, NIRVANA BUDIŞTEANU
ŞOFREŢ, LIDIA DIMOFTE ANCA ' GABRIELA CIOHODARU V CO
' DINISCHIOTU ' . •
DRAGOŞ, IRINA ENĂCHESCU CARMEN GRE , DENIS DOBREscu, MARIANA
MARINEscu, SOFIA NEGRIŢ~SCU SUL ORGHIU, COfilmLIA IOAN, LILIANA
IV. COLABORATORI POPA, GABRIELA RAIANU DOMN~CA TA.~A NIŢĂ. ANA MARIA POPA, TEODORA
RU, LIA WOHL. • RUGHINIŞ, VIORICA TAMAŞ, NINA URICA-
INSTITUTUL PENTRU CONTROLUL DE STAT
AL MEDICAMENTULUI ŞI CERCETARI FARMACEUTICE UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI
,,PETRE IONESCU-STOIAN" , FARMACIE BUCUREŞTI
PETRA BAN, ILEANA CHIRIŢĂ I CI
GR. ANASTASESCU, :MAGDALENA ANDREI, ILINCA VERONICA ANDRIEŞ, ŢILĂ, ELENA GRIGORESCU VICTO, . ULEI, AURELIA CRISTEA, DANIELA PRĂ
ELISABETA BACIU, AL. BĂDESCU, RODICA BĂDESCU, AL. BĂNARU (ţ), MARIA ŞT. MOISEscu. GH. MORAIT .CRIN RIA HÎRJ Au. D. LUPULEASA, ALEX. MISSIR -
' A MARIA POPA MA '
MONICA BÂRCĂ, VALENTINA BOBOICEANU, V. CALCANDI, ANA CANDIDATU JEANA SOARE, V. STĂNESCU V • TILDA ROSETTI COLŢOIU (t)
, . STOICEscu, V. ZOTA (t). •
GEORGETA CĂLIN, FLORENTINA CĂTANĂ, SILVIA CHERECHEŞ, ELENA CIOBANU
CĂRÂC, VIORICA COMĂNESCU, MICHAELA CONDURACHE, OCT. CONTZ, LIDIA UNIVERSITATEA DE MEDIC
COPAE, DOINA CORBU, LILIANA COTENESCU, ELISABETA COVALSCHI, ELENA INA ŞI FARMACIE '.CLUJ-NAPOCA
CREMENESCU, ANCA CRUPARIU, DOINA CUCU, DANIELA ENACHE, VElli"ERA ENES- I. BA])l', M. BOJIŢĂ, M. CIUPE B CUPARE'
FILIPAŞ, M. KORY, ;S. LEUCUŢA, ~EO NCU, ELENA CUREA, VIORICA
CU, RALUCA GAL.Al-I""!, CARMEN GEORGESCU, MIRA.ELA: FLORENTINA GEORGESCU
H. POPESCU L ROMAN , RGETA LUPUŢIU, lMICHAELA PITEA,
LĂCRĂMIOARA DOINA GHEORGIDU, ANA GOLOPENŢA, ANGELA GRASU, ELISA- • . • I. SIMITI, GH. SUCIU. ..
BETA GRi'O, MARIETA SILVIA GRUIA, MARCELA GUJA, MANUELA HIDIOŞBANU,
RODICA HOISESCU, DOMNICA IANCULESCU, IONICA IANCULESCU (ţ), V. IGNAT, UNIVERSITATEA DE MEDICINA ŞI FARMACIE IASI
VERONA IONICĂ, CORNELIA IVAN. STELIANA IVAN, VICTORIŢA IVAŞCU, ILEANA M. COTRAU, GH.DANILĂ, V. DOR.NEA.NU •
JECU, M. JECU, ELENA DOINA LAPA, LELIA LAZĂR, DANA ELENA LOZAN, ALINA ŢANU, EM. GRIGORESCU, A. IONESCU DOIN~IRINA DUM:ITRĂSCEL. ELIZA GAFI-
MANOLESCU, GH. M.ATitESCU, LIDIA MATEIZEL, MARIA MEDIANU, DOINA MICH, MARIA MIFTOD;§, V. NĂSTASĂ, M. PAV~LE LAZĂR, M. LAZĂR, IOANA MATEI,
MARGARETA MINCĂ, A. MOLDOVAN, M .. MORAIT, FLORENTINA 1'."EAGOE, ALEXAN- CIUC, MARIA STAN, NATA!,!;\. ST seu. IULIANA POPOVICI, TATIANA SAU-
DRA NEAGU, DANIELA NICOLESCU, CRISTWA NICULIU, IULIA NIŢESCU, ERIKA NESCU. • AVRI. EUGENIA ŞTEFĂNESCU, URSULA STĂ-

ORDOSCH,,VIORICAPAPA{ţ),MARIAPELEA,:ENGLETWAPELEGRINO, MANUELA
PETRESCU, MARIANA POPESCU, ŞT. POPESCU, ADRIANA PROD.Ă.NESCU, MARIE-
CATHERINE PRODESCU, ELENA RADU, SIMONA RAICU, BR!NDUŞA RĂDULESCU,
UNIVERSITATEA DE MEDICINA ŞI FARMACIE TG. MUREŞ
G. ARPAD, A. LUDOVIC I p
MARICICA RĂDULESCU, AL. RIZEANU, CARMEN/ ROTARU, /AURORA RODICA , . APP, ADRIANA POPOVICI, G. RACZ.
SCHNEIDER, DANIELA SIBOIU, EMILIA SIMIONESCU, BĂRBEL STAVILLA, VIC-
TORIA SUEŢIRICĂ, ILDIK6 SZA:136, ADRIANA ŞERBAN, C. TĂNĂSESCU, MARIOARA
TĂNĂSESCU, ANA ALINA TEODORESCU, ALICE TEODORA TIHĂRĂU, VE.RONICA
SINTEZA-CONDIŢIONARE-MEDICAMENT (SICOMED
TOMA, LIDIA ELLA TREPCEA, GABRIELA TUDUSCIUC, GH. ŢARĂLUNGĂ., .MARIA
u-
AMĂRIUŢEI
ELISABETA
'
ELEN, -
• .-,. BADOIU GH CE
)
SUZANA VANCEA, EMILIA VARIU, SIMONA VASILE. DANIELA VASILESCU, R. .... A.RL\ CUCU RIZEA.NU, MARIA DĂSCĂLI !\. , . ACOSCHI, MARIA COSMA,
VASILIEV, NELA VÎLCEANU, ELENA VOICULESCU. MARIOARA VULTUR.BANU, P. PĂNCULESCU PETRUŢA PO Ţ•• LILIDOBRESCU,ELENA DUMITRESCU
V. ZARCRIEVICI. E. SîNGEORZA;. POVICI, PAULA PRESURĂ, FLORICA RUS-CIUCĂ •
22 IV. Colaboratori

ALŢI COLABORATORI
M. ALEXAN (ţ) (Fitoterapia
. . SA ) A · ALMĂŞA...·'rn (S. C. Antibiotice
. ·, _ S.A.),
. , OLGA
DOROBĂŢ (Institutul Cantacuzmo, . ) MARIA BEM:BEA (Oficiul Farmaceutic Oraaea),__ N(F'· BAR·_
. . . SA) I CERGHIZAN (Fitoterapia S. A.), FL. CRACIUN ito1.t
TIC_ (S. L Ant1b1ohce . . • . .
) I GĂLĂTEANU (Academia Romana, ·
• ') L GEORGESCU (Centrofarm Bucureşti),
rapîa S.A. , . (Centrorarm
I IONESCU ,• t') S . IOJ:.."ESCU (S.
Bucureş r , - C. Antibiotice S.A.), E. JURGEA d
. • .
1 E M/\NOLESCU (Universitatea d e M'e <i dicină
Y Farmacie _ Facultatea • e
(Fitoterapia S.A.,, · " . . . SA) p OSIPENCU f.Fitoterapia
Medicină Bucuteşt1), PANĂ Bucureşti), V.I. MONOGRAFII ŞI TABELE NOI
. V MUNTEANU (S. C. Antibiotice - ·, · ·
. -nuf SA) I (Institutul Oncologic D. ST_ OI-
S A) M PALCO (SAN .o tex · · · · • " . , ·e
,de Medicină ş1 Farmac1
. . , .(S.C. SINDAN S.R.L.J,
CESCU ' V · STROESCU _(Universitatea
-
INTRODUSE IN FR X
- Facultatea de Medicină Bucureşti·) , T . VIZANTI (SAN Iluftex S.A.).

a. Substanţe farmaceutice, produse vegetale şi preparate farmaceutice

Absi,ithii herba
Acidum boricum
Alumfoii hydroxydatum
Ami,ioglutethimidum
Amoxicillfoum trihydricum
Aqua destillata ad iniectabilia
Benzalkonii chloridum
Bromocriptini mesylas
Butylbiguanidi tosiias
Calendu/ae flos
Capsu)ae cyclophosphamidi
Carbamazepinum.
Cefalotinum. natricum
Cefotaxim.um natricum
C hlortalidonum
Clomipramini hydrochloridum
Colchicinum
Colistim.ethatum natricum.
Com.pressi chlortalidoni
Com.pressi colchicini
Compressi Digitalis
Com.pressi lynestre,ioli
Compressi obducti amitriptylini hydrochloridi
Compressi obducti doxepini hydrochioridi
Compressi obducti nortriptylini hydrochloridi
Compressi obducti pentoxifyllini
Compressi obducti propanthelini brom.idi
Compressi obducti tinidazoli
ComP,essi obducti uincam.ini
Compressi tamoxifeni citratis
Crataegi Joliu.n cum flore
Cyclophosphamidum.
Cyproheptadini hydrochloridum
Diclofenacum natricum.
Dihydroergotamini m.esylas
Dfoatrii edetas
Dopamini hydrochloridum.
Doxycyclini hydrochtoridum
4'·Ep;,doxorubicini hydrochloridum
Erythrom.ycin·i ethylsuccinas
Etam.sylatum
Extractum. Frangulae fluidum
Extractum Ratanhiae siccum.
Gentamicini sulfas
Glyceryli trinitratis solutio concentrata
Guanethidini sul/as
Infundibiie m.etronidazoU
Injundibile tinidazoli
I niectabile amitriptylini hydrochloridi
Iniectabile digoxini
I niectabile dopam.ini hydrochloridi
Iniectabile doxepini hydrochloridi
I niectabile etamsylati
I niectabile furosemidi
I niectabile glyceryli trinitratis
[niectabile methylergomet,,ini lzydrogenoma-
leatis
I niectabile natrii iodidi [125I]
Iniectabile natrii iodoiiippurati [1311}
Iwiectabile natrii pertec!metatis [9 -TcJ
lniectabile natrii rosei bengalensis [1311]
lniectabile pentoxifyllini
l,iiectabile piracetami
Iniectabile L-seleno [ 7• Se J methionini
I sosorbidi dinitras di/utum.
Lidocaini hvdroch/oridum
Lynestrenol;,m
l'vi agnesii glutamolactas
lvi aprotilini hydroch/oridum.
Alaydis stigma
M epacrini hydrochloridum.
1Vlethadoni hydrochloridun:i
M ethotrexatum
M eth y lergometrini hydrog enomale as
lvluciiaga tragacantkae 2,5%
N atrii tetraboras
Nifedipinum
O xytetracyciini hydrochloridum
 V. Monografii
24
Suppositoria metronidazoli
FentaeritMityli tetranilras dilutum Tamoxifmi citras
Pentifyllinum Thymi herba
P~ntoxifyllmum Tinctura Menthae
Pirautamum Tînctura Ratanhiae
PiYoxicamum Tinidazolum
Rat1mhiae radix Unguenta ophtaimica 0'
Sohaio digoxini 0,05% . Unguentum clotrimazoli 1 Io
Soiutio methylergometrini hydrogeno· Vincaminum
maleatis 0,025%

b. l\Ietode generale de analiză

. ·tăt"i ccmse1'tlantilor antimicrobieni
Controlul e1,caci ,i. .
c,-omawgrafie de lichide sub
Dezagregare
Dizolvare .. din ,;,.,adusele vegetale
Dozarea taninuritor r
· de absorbţie atomică
Spectrofotometrie
Mărimi şi unităţi de măsură (SI)
V.2. MONOGRAFII ŞI TABELE DIN FR IX
ŞI SUPLIMENTE CARE NU MAI FIGUREAZA
'presiune
IN FR X
a. Substanţe farmaceutice, produse vegetale şi preparate farmaceutice
c. Tabele Acelum aro,naticum Comprimata acidi âscorbici 0,()5 g
Acetyldigitoxinum Comprimata acidi iopanoici 0,50 g
A cidi g lutamici hydrochloridum Comprimata aminophenazoni 0,10 g
A cidum. p-aminobenzoicum aut 0,30 g
Aciăum edeticum Comprimata amobarbitali natrici O, 1O g
Aetheroleum Caryophylli Comprimata bromisovali 0,30 g
Aetheroleum Citroneliae Comprimata cyclobarbitali calcii O,20 g
Aetheroleum Junij,eri Comprimata dexamethasoni 0,50 mg
Aetherolsum terebinthinae ComP,,imata ethamhutoli dihydrochkwidi
A„th6,,oleum Thymi 0.2s' g
A1.aoholes lanae Comprimata hydrochlorothiazidi 0,025 g
Alae Comprimata natrii hydrogencarbonatis 0,50 g
A minopkenazonum aut 1 g
Aq;tU!le aromaticae Comprimata nicotinamidi 0,10 g
Argmti vitellinas Comprimata phtalylsuljathiazoli 0,50 g
B e ~ radix Comprimata polymyxini B 250 OOO U.I.
Benz5'lpenicillinum procainicum Comprimata salicylamidi 0,50 g
Bimwihi subgallas Comprimata sulfajurazoli 0,50 g
B i ~ subsalicylas Comprimata obaucta chinini sulfatis 0,25 g
Bro-formium aut 0,50 g
CapSJUise chloramphenicoli O, 125 g Comprimata obducta chlordiazepoxydi 0,005 g
aut 0,25 g aut 0,01 g
Co,ps!'i44W cloxacillini 0,25 g Comprimata obducta ethionamidi 0,25 g
Caps..Ja.e crgocaiciferoli 50 OOO U.I. Comprimata obducta pheny'lbu.tazoni 0,20 g
Capstiiae indometacini 0,025 g Diethylstilbestrolum
c ~ tetracyclini 0,125 g Emetini hydrochloridum
Cay,;tdac tocopheroli aaetatis O,OS g Emplastm
Gera alba Empiastrum plumbi
Chi1uu3 cortex Estrad4oli b(!M,ZDQs
Chm<dimtm Extraaum Chinae fluiaum
Ckkw,ali hydras E:rtractum em- siccum
Chkm,,mphenicoli palmitas E:rtractum Hyoscyami sicfflm
Ch~ydroxychinolinum ExtrOtCtum Liquwitiae siacum
C k~11roni acetas Extractum Opii siccum
Clo/ibfrrtum Extradum Secalis cornuti fhddum
Ceka SHllf)n Extr~ s-lis cornmi s ~
Com,n~ ®etyidigitoxini 0,20 mg Extracium Strythni siccum
Compri'~ acidi p-aminobenzowi 0,50 g F~rrum re;iuatum
26 V. Monografii
Monografii V. 27
Gelatina zinci oxydi Sirupus kalii guajacolsulfonatis 6%
Glycyclamiditm Sirupus Opii c. Tabele
Hydrargyri oxycyanidum Sirupus Opii dilutus
Hyoscyami folium Solutio aetheris spirituosa 25%
I nfundibilc kalii chloridi concentraiwn 1b % Solutio aetherolei M enthae spirituosa 5% Acţiunea terapeutică si u l d · ·
, ne e enumiri comerciale ale substanţelor medicamentoase din FR IX
lnjundibile kalii chioridi cum glucoso Solutio ammonii chioridi anisata şi Supliment
lnfundibile natrii chloridi cum glucoso Solutio ammonii hydroxydi diluta
Injectio albitmini seri humani Solutio calcii hydroxydi O, 15% Coeficienţii de corecţie pentru soluţiile de acid clorhidric
lniectio atropini sulfatis 0,10% Solutio chloroformii 0,50% Densitatea sol«ţiiior de acid clorhidric
I njectio calc ii chloridi 20% Solutio colophon-ii 45~
1
~
Greutatea unui litru de apă la diferite tem-beraiuri ( cîntărit în aer J
Injectio dipyridamoli 0,50% Solutio conservans Raportul dintre indicele de refracţie şi c;nfinutul '
Injectio Zidocaini hydrochioridi 0,50% Solutio hydrogenii peroxydi diluta • zn alcool al amestecurilor de alcool şi apă
lnjectio natrii iodidi 10% Solutio kalii lactatis 25,6'%
10 20 0
lnjectio procaini hydrochloridi 2% Solutio natrii lactatis 20% Viscozitatea absolută a apei în „centipoise"
J alapae resina Solvens pro oculoguttae
Lidocainum Sophorae flos
Linimenta Species pectorales
Linimenium am-monii Strophantosidum - g
Linimentum calcii Strychni semen
Lycopodium sporae Strychnini suljas
Malvae flos Sulfadiazinum
1\!ethylchromonum Sulfadimidinum
Meticillinum natricum Sulfafurazolum
Mucilago gummi arabici dilutus Sulfaphenazolum
Mucilago tragacanthae 10% Sulfathiazolum
Natrii indigosulfonas Suppositoria noramidopyrini methansul-
N ortestosteroni phenylpropionas Jonatis natrici 0,30 g aut 1 g
Oculoguttae argenti nitratis 1% Suppositoria paracetamo/i O, 125 g
Oculoguttae chloramphenicoli O,50% aut 0,250 g
Oculoguttae zinci sulfatis 0,25% Suxamethonii chloridum
Oleum jecoris Testosteronum
Oleum lini Tinctura Chinae
Opium concentratum Tinctura Colae
Phenazoni salicylas Tinctwra Digitalis
Phthalylsulfathiazolum Tinctura I pecacuanhae
Pilulae Tinctura Primulae
Pix lithanthracis Tinctura Rhei
Piumbi oxydum Tinctura Saponariae
Rhei rhizoma Tinctura Strychni
Sapo kalinus Tinctura V alerianae aetherea
Saponariae radix Tricresolum
Scammoniae resina U nguentum alcoholum lanae
Secale cornutu.ni Unguentum alcoholum lanae aquosum
Sirupus aetkeris Unguentum emulsificans aquosum
Sirupus Aurantiorum Unguentuni hydrargyri oxydi flavi 2%
Sirupus eh/orali hydratis 5% Unguentum zinci oxydi cum acido salwylico
Sirupus Cil7i V erbasci flos
Sirupus ferri chloridi o:xydulati 5% V itis idaeae folium

b. l\ietode generale de analiză

Determinarea indicelui de acetil

Determinarea reziduului prin evaporart sau volatilizare
Determinări fotometrice
 Monografii V. 29
Guajacolum Guaiacolum
Hexestrolum diacetylatum Hexestroli diacetas
Infumllbile natrii hydrogencarbonatis 1,3% Infundibile natrii hidrogenocarbonatis
Infundibile Ringeri Infundibile natrii chloridi composita
I n fundibile Ringeri lcu;tatum Infundibile natrii chloridi composita cum
natrio lactato
lnjectiones Iniectabilia
lnjectio alfa-chymotrypsini Chymotrypsini,m
Injectio natrii radiockromatis ( 11 Cr) Iniectabile natrii chromatis [51 Cr]
Injectio natrii radioiodidi (13 11) Iniectabile natrii iodidi [131 I]
Injectio natrii radiophosphatis (02 P) Iniectabile dinatrii hydrogenophosphatis
[•îp]
Kalii guajacols«ljonas Kalii guaiacolsulfonas
V.3. TITLURILE MONOGRAFIILOR ŞI TABELELOR Kalii hydrogentartras Kalii hydrogenotartras
DIN FR IX ŞI SUPLIMENTE CARE AU FOST Levarterenoli bitartras Norepinephrini hydrogenotartras
Levomepromazini maleas Levomepromazini hydrogenomaleas
MODIFICATE lN FR X Methylii p-hydroxybenzoas Methylis parahydroxybenzoas
Methylii salicylas M ethylis salicylas
N aphasolini hydrochloridum N aphazolini hydrochloridum
N atrii p-aminosalicylas Nat.-ii aminosalicylas
a. Substanţe farmaceutice, produse vegetale şi preparate farmaceutice Natrii hydrogencarbonas N atrii hydrogenocarbonas
N atrii monohydrogenphosphas Dinatrii hydrogenophosphas
Nitrogenium oxydulatum Dinitrogenii oxydum
Noramidapyrini methansuljonas natriC1<s Metamizoium natriC1<m
FR IX şi suplimente FR X Oleum cacao Cacao oleum
Oleum helianthi lielianthi oleum
Oleum helianthi neutralisatum lielianthi oleum neutralisatum
Acidum ,;-aminocaproicum Acidum aminocaproicum P heniramini p-aminosalicylas Pheniramini aminosalicylas
Aethacridini lactas Ethacridini lactas Piperazini hexahydras Piperazinum hexahydricum
Aethylis p-aminobenzoas Benzocainum Prochlorperazini maleas Prochlorperazini hydrogenomaleas
Aetheroleum A nisi Anisi aetheroieum Promethazini maleas Promethazini hydrogenomaleas
Aetheroleum Cinnamomi Cinnamomi aetheroleum Propylii p-hydroxybenzoas Propylis parahydroxybenzoas
Aetheroleum Citri Citri aetheroleum Pyrithioxini dihydrochloridum Pyritinoli dihydrochloridum
Aetheroleum Eucaiypti Eucalypti aetheroleum Retinali acetas Retinoli acetatis solutio oieosa
Aetheroleum Foeniculi F oeniculi aetheroleum Rhinoguttae naphasolini hydrochloridi O, 1% Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi O, 1 ¾,
Aetheroleum Lavandulae Lavandulae aetheroleum Solutio natrii radioiodidi (131]) Solutio natrii iodidi [lSlJ]
Aetheroleum Menthae J"\1:enthae aetheroieum Solutio nitroglycerini spirituosa 1% Solutio glyceryli trinitratis spirit«osa 1 %
Aetheroleum Niaouli Niaouli aetherolewm Sorbimacrogoli oleas 300 Polysorbatum 80
Aethylmorphini hydrochloridum Ethylmorphini hydrochloridum Tocopheroli acetas a.-Tocopheroli acetas
Ampiciliinum trihydratum A mpicil/inum trihydricum Trifl«operazini hydrochloridum Trifluoperazini dihydrochioridum
Amphetamini sulfas Amfetamini sulfas Unguentum pilocarpini hydrochloridi 2% Unguentum ophtalmicum pilocarpi;;i hy-
Capsulae natrii radioiodidi ( 1311) CaPsulae natrii iodidi (1311] drochloridi 2%
Capsuiae oxacillini 0,25 g Capsuiae oxacillini natrici
Capsuiae tetracyclini 0,25 g Capsulae tetracyclini hydrochloridi
Capsulae tocopheroli acetatis O, 03 g aut O, 1O g Capsulae o:-tocopheroli acetatis b. Metode generale de analiză
Carbamidum Urea
Catgutum Chorda resorbilis sterilis Aspectul şi coloraţia soluţiilor Aspectul soluţiei
Chloroquini diphosphas Chloroquini dihydrogenophosphas Controlul impurităţilor hipotensive Impurităţi hipotensive
Comprimata şi Comprimata obducta Compressi ( T abulettae) Controlul impurităţilor pirogene Impurităţi pirogene
Comprimata erythromycini 0,200 g Compressi erythromycini propionatis Controlul impurităţilor toxice Impurităţi toxice
Comprimata neomycini 0,50 g Compressi neomycini suljatis Controlul limitelor de impurităţi Controlul limitelor pentru impurităţi iinor-
Comprimata nitroglycerini 0,50 mg Compressi glyceryli trinitratis ganice
Comprimata noramidopyrini methansulfo· Compressi metamizo/i natrici Ccmtrolul limitei pentru substanţe organice
natis natrici 0,50 g uşor carbonizabile
Comprimata obducia pyrithioxini dihydro- Compressi obducti pyl'ilinoli dihydrochloridi Controlul · microscopic şi microchimic al Controlul microscopic al produselor vegetale
chioridi O, 10 g produse/o,, vegetale
Emulsiones ad usum internum Emulsiones Controlul microchimic al produselor vege-
Ergometrini maleas Ergometrini hydrogenomaleas tale
Gelatinum Gelatina Controlul purităţii microbiolcgice Contaminare microbiană
30 V. Monografii

Monografii V.
Determinarea activitătii enzimatice a alfa· Activitatea enzimatică a chimotripsinei
chimo!Yipsinci '
-----......:31
Determinarea activităţii enzimatice a pan- Actfoitatea enzi,•iatică a pancreatiff!Ji c. Tabele
creatinei R_aportui dintre densitat •
DeieNninarea activităţii proteolitice a pep- Activitatea enzimat;că a pepsinei şz Procentele în greut t e _(greutate specifică)
simi eurilor de alcool . a e ş, volum ale ameste- Concentraţia în alcool a
Cantitătile în gra,t ;Pă Şt apă la 20 oe î f, a":estecului de alcool
Determinarea activităţii enzimatice a tripsinei Activitatea enzimatică a tripsinei lativă ' n uncţie de densitatea re-
Determinarea activităţii vasopresoare Activitatea vasopresoare ferite ;oticentrat „ e' e apă şi alcool de di-
Determinarea alcoolului în preparate far· Concentratia în alcool a preparatelor farma-
iz
p ent ru a obtine 'u,i care trebu .
ie amestecate
Prepararea z z
ceutice ' între 30 ş;' 90c kg alcool de concentratie Prin amestec::o ";jui de dife;ite concentratii
mauuiice (în grame) ea e alcoot ş, apă la 20 oe
Determinarea azotului în combinaţii orga· Dozarea nitrogenului din combinaţiik or- I!:ePararea alcooluiu · • ., . ·
nice ganice ţii la 200 Pri ' ae diferite concentra-
Determinarea biologică a activităţii oxi- Dozarea biologică a oxitocinei în votu=: n amestecare de alcool si apa,- P~epararea alcoolului de d. .
P1:,zn a~estecarea de ale00 if~rite i;oncentraţii
Ht,<;; ,

toci1ui Densitatea şi indice! I ş, apa la 20 °c

Determinarea continutului în saPonine Dozarea saponinelor cu acţiune hemolitică. a soluţiilor de zahă: de refracţie la 200 (zn mililitri)
cu acţiune hemolitică din produsele v~getale din produsele vegetale Con_centraţia solutiilor de - ,
Determinarea continutului în substante so- Dozarea substantelor solubile din produsele Densitatea reală a ap . . de aensitatea relativă si d za;.ar in funcţie
vegetale , temperaturi î t ~· di st ilate la diferite ţie,la 20 oe , e tn ,cele de refrac-
lubile din produ~ele vegetale ' R n re O s, 1000 . Densitatea ( ) .
Determinarea continutului în uleiuri vola- Dozarea uleiurilor volatile din produsele aportul dintre den;itat . . p ape, la diferite temp t .
tile din produsei; vegetale vegetale fracţie şi conţinutul , e~'. indicele de re- era uri
Determinări cromatografice Crnmatografie cului de glicerin - . in li_ icerznă al ameste- Concentraţia în glicerol
Determinarea densitătii Densitate relativă Numărul de pica_/' _apa la 20° glic_erol şi apă în functie a ame~tecutui de
Determinarea factorului de îmbibare la pro- Factorul de îmbibare al produselor riegetale Pentru unele meda_.urz Pe gram Oa 20°) tiva ş, de indicele d , de densitatea rela-
zcamente lichide Numărul de p· _t e refracţie, Za 20 oe
dusele vegetale
Pentru unele lich;d ,ca uri pe g
.
r·
ram la 20 oe)
Determinarea grupărilor metoxi Dozarea grupării metoxi Doze maxime
Mase atomice lichide din p R :,/ ş, preparate farmaceutice
Deurminarea impurităţilor şi a corpurilor Controlul elementelor străine din produsele
Doze terap t.
st7ăine din pmdustle vegetale vegetale _ ~ eu zce uzuale si .
M ase atomice relative r maxime
Determinarea indicelui de aciditate Indice de aciditate
Determinarea indicelui de amăreală Indice de amăreală
DeUWminarea indicelui de ester Indice de ester
Deierminarea indicelui de hidroxil Indice de hidroxil
Detertninarea indicelui de iod Indice de iod
DcterminaYea indicelui de peroxid Indice de peroxid
Di:terrnitiarea indicelui de refracţie Indice de refracţie
Determinarea indicelui de saponificare Indice de saponificare
Deterniin.area intervalului de distilare Interval de distilare
DetMmiitarea microbiologică a activităţii Activitatea microbiologică a antibioticelor
antibioticelor
Determinarea punctului de fierbere Punct de fierbere
Determinarea punctului de picurare Punct de picurare
Determinarea punctului de solidificare Punct de solidificare
Determinarea punctului de topire Punct de topire
Determinări polarografice Polarografie
Determinări prin electroforeză Electroforeză
Deie1'nnnarea puterii rotatorii specifice Putere rotatorie
Dete,-minarea reziduului prin calcinare şi Reziduu prin calcinare
a tenttSii
Dete.-minarea solubilitătii substantel-Or Solubilitate
Dete..minări spectrofoto'metrice , Spectrofotometrie
Detenni>iarea substanţelor nesaponificabile Substanţe nesaponificabile
Determinarea umidităţii, a pierderii prin Pierdere prin uscare
usUHe şi a reziduului prin evaporare sau Determinarea apei
volatilizare
Deiiwminarea vîscozitătii lichidelor Viscozitate
Rtuli-Oactivitatea, · Controlul preparatelor radicfannaa«t4Ce
Det-inarea radioactivităţii
Determinarea purităţii radumuclidice şi
radMJCitimice
Soluţii titrate Soluţii volumdrictl
 VI. PREVEDERI GENERALE

Potrivit Legii privind asigurarea sănătăţii populaţiei, toate prevederile

cu caracter general ale F armacopeei Române sînt obligatorii pentru toate uni-
tăţile care produc, controlează, depozitează şi distribuie medicamente şi se
aplică tuturor produselor realizate în ţară.
Titlul monografiilor. Monografiile pentru substanţe farmaceutice, pre-
parate farmaceutice şi produse vegetale au ca titlu principal denumirea
în limba latină, iar ca titlu secundar denumirea în limba română.
Pentru substanţele organice farmacologic active este folosită, in gene-
ral, Denumirea Comună Internaţională (DCI) în limba latină, prevăzută
în listele cu denumiri pentru substanţe farmaceutice elaborate de Organi-
zaţia Mondială a Sănătăţii.
Pentru substanţele anorganice, la denumirea latină este prevăzut în-
tîi cationul, apoi anionul (de ex. Barii suljas).
Pentru produsele vegetale, la denumirea latină numele plantei precede
partea din plantă folosită (de ex. Frangulae cortex).
La preparatele farmaceutice, denumirea formei farmaceutice precede
pe aceea a substanţei sau a produsului vegetal (de ex. Unguentum phenyl-
butazoni 4%, Tinctura Belladonnae).
Preparatele injectabile şi periuzabile sînt definite prin masa de sub-
stanţă activă declarată conţinută în I ml soluţie, respectiv în 1 OOO ml so-
luţie. La celelalte preparate lichide şi la unguente, cînd este cazul, în titlu
este prevăzut conţinutul declarat în substanţa activă, exprimat pro-
centual. Preparatele solide- sînt definite prin masa de substanţă activă de-
clarată pe unitatea de doză.
La soluţiile apoase şi la tincturile alcoolice nu se specifică în titlu sol-
ventul (de ex. Solutio ammonii . acetatis 15%, Tinctura Belladonnae) ; la
soluţiile sau la tincturile preparate cu alţi solvenţi, aceştia sînt specificaţi
în titlu (de ex. Solutio ioăi spirituosa).
Sinonime. Pentru unele substanţe, preparate farmaceutice şi produse
vegetale sînt prevăzute în cadrul mouqgrafiei respective, în limba latină
sau în limba română, alte denumiri mai cunoscute ale acestora.
Formule ehimiee. La toate substanţele farmaceutice cu o structură
chimică cunoscută şi bine definită se prevede f ormuZa moleculară ; la sub-

3 - Farmacopeea Română, ed. a X-a.

34 VII. Prevederi generale
stanţele organice se prevede şifoi mula de structură în care sînt reprezentate,
în g~neral, particularităţile sterice cunoscute.
In cazul substanţelor anorganice, în formula moleculară cationul pre-
cede anionul. în cazul substanţelor organice, în formula moleculară, simbo-
lurile atomilor, după C şi H, sînt prevăzute în ordine alfabetică.
Nomenclatura chimică sistematică. În FR X nomenclatura chimică
sistematică folosită pentru substanţele anorganice şi pentru substanţele
organice este, pe cît posibil, în conformitate cu regulile elaborate de Uniu-
nea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC), adaptate la limba
română.
Mase atomice relative (Ar) ; mase moleculare relative (Mr)• În FR X
masele atomice relative si masele moleculare relative ale substantelor pînă
la 100 sînt prevăzute cu 'două zecimale, iar cele peste 100 sînt pre;răzute cu
o zecimală (valorile sînt rotunjite la zecimala admisă).
Masele moleculare relative reprezintă suma maselor atomice relative
prevăzute în tabelul „Mase atomice relative", care se bazează pe masa
atomică relativă a carbonului- 12 Ar( 12 C) = 12.
Mărimi şi unităţi de măsură. În FR X este folosit, pe cît posibil, Sis-
temul Internaţional de Unităţi (SI); în unele cazuri sînt folosite şi alte uni-
tăti din afara SI, admise de Standardele Intemationale si de Standardele
d~ Stat din România (v. tabelele cu mărimi si unităti de· măsură SI
din FR X). , '
Concentraţie. În FR X concentraţia soluţiilor volumetrice este expri-
mată în moli pe litru (mol/1}; concentraţia soluţiilor de reactivi este expri-
mată în grame pe litru (g/1). · Pnn „co~ervan! ant:nn~rnbrnn. potnvit" se mţeleg7 că într~un prepa-
Concentraţiile procentuale, practic folosite în farmacopee, sînt definite
după cum urmează :
- prin ,, %", fără nici o precizare, sau prin ,, % m/m" se înţelege masa
de substanţă în grame conţinută în 100 g produs final ;
- prin ,, % m/V" se înţelege m2sa de substanţă în grame conţinută
în 100 ml produs final ;
- prin ,, % V/V" se înţelege volumul de substanţă în mililitri conţinut
în 100 ml produs final ;
- prin ,, % V/m" se înţelege volumul de substanţă în mililitri conţi-
nut în 100 g produs final.
Proba luată în lucru. La dozarea substanţei active sau în cadrul altor
determinări la care proba luată în lucru intervine în calcul, valorile prevă­
zute în text pentru masă sau pentru volum sînt informative (de ex. 0,5 g;
1 g; 5 mg; 40 mg; 5 ml); proba luată în lucru poate prezenta o abatere
de ± 10% faţă de aceste valori. Proba luată în lucru se cîntăreşte la balanţa
analitică sau se măsoară cu ajutorul unui .instrument adecvat şi valorile
obţinute intervin în calcularea rezultatului.
În cazul celorlalte determinări, balanţele şi instrumentele de măsurat
folosite sînt în funcţie de determinarea respectivă şi de mărimea valorilor
prevăzute; numărul de zecimale din text arată exactitatea cerută (de ex.
1,0 g; 2,00 g; 0,1050 g; 6,305 g; 50,0 mg; 25,0 ml).
Prevederi generale VII. 35
Prin expresia „dacă nu se prevede altfel" se înţelege că ori de cîte ori
este necesar sau în cazuri spe~iale, justif_ic1:te şi aprobate de Institutul pen-
tru Controlul de Stat al Medicamentului ş1 Cercetări Farmaceutice în mo-
nografiile individuale pot fi înscrise prevederi diferite de cele cu ~aracter
general.
. Prin expre?ia ,:,p5nă la ~~~ă cons~antă" se înţelege că uscarea sau ca1-
cmarea se c<;>_ntmua, m condiţiile prevazute 1a monografiile individuale sau
la monografiile de metode generale respective, pînă cînd două cîntăriri suc-
cesive la balanţa analitică conduc la aceeasi valoare sau prezintă o diferen-
ţă de cel mult 0,5 mg. '
Prin expresia „în prealabil cîntărit" se înţelege că recipientele respec-
tive, (d: ex. creuzet, cristal~o!,. filtru__. sticlă de ceas, fiolă de cîntărire)
s~ :mtaresc)a balan~ '.;nahtica ~upa 1:1~~area sau calcinarea prealabilă
pma la masa constanta, m aceleaşi condiţn de temperatură cu cele în care
se efectuează determinarea prevăzută.
Prin expresia „nu trebuie să rămînă un reziduu ponderabil" sau re-
ziduu imponderabil" se înţelege că, în condiţiile de lucru prevăzute reziduul
obţinuţ nu trebuie să cît:tărească mai mult de 0,5 mg. '
Pnn formularea de tipul „ 1 la 10" se înţelege că I CT substantă solidă
sau 1 ml substanţă lichidă se dizolvă în, respectiv se ame~tecă îrnp~eună cu
solventul respectiv iar soluţia se completează la 10 ml.
Prin formul3:rea de tipul „ţO: l" sau „5:2: l" se înţelege că un ames-
tec este format din 10 volume ş1 1 volum de lichid respectiv din 5 volume
2 volume şi 1 volum de lichid. '
P~ ,,soluţie", fără I_Jre_cizar~a solve~t:Ului, s: înţelege soluţie apoasă.
rat farmaceutic realizat m mdustne conservantul antlmicrobian trebuie
astfel ales încît să corespundă prevederilor de la „Controlul eficacităţii
conservanţilor antimicrobieni" (IX.F.4).
Y- Temperatură. în farmacopee este folosită temperatura Celsius (t),
exprimată în grade Celsius ( C).
0
C'md temperatura nu este precizată, se înţelege că determinarea res-
pectiyă se efectuează la 20 ± 5 °C (temperatura camerei).
In cadrul determinărilor este înscrisă temperatura la care se încălzeş­
te sau se răceste un lichid.
Prin expre~iile „la fierbere" sau „temperatura de fierbere" se înţeleae
temperatura la care fierbe lichidul respectiv. "'
Prin expresiile „în baia de apă" sau „pe baia de apă", dacă nu se pre-
vede temperatura, se înţelege că apa din baie se încălzeşte la fierbere.
Prin expresiile „se răceşte" sau „după răcire", dacă nu se prevede tem:
peratura, se înţelege că răcirea se efectuează la temperatura camerei.
-.:'. Presiune. Prin presiune normală se înţelege presiunea de 101 3 kPa
(aproximativ 760 mmHg). '
. P~in expresia „în vid" se înţelege presiunea de cel mult 2,7 kPa (apro-
xnn.atlv 20 mmHg).
, Solvenţi. Prin „apă" se înţelege apa distilată.
36 VIL Prevederi generale
Prin „apă pentru preparate injectabile" se înţelege apa distilată pen-
tru preparate injectabile.
Prin „apă proaspăt fiartă şi răcită" se înţelege că, înainte de folosire,
apa distilată trebuie fiartă timp de 3-5 min şi răcită la temperatura came-
rei.
Prin „alcool" se înţelege alcool etilic de 96c.
Prin „alcool diluat" se înţelege alcoool etilic de 70C.
în celelalte situaţii este specificat alcoolul folosit (de ex. alcool 50c).
Prin „eter" se înţelege eter etilic.
Control. Verificarea parametrilor de calitate prevăzuţi în monografii
este obligatorie; prevederile din monografiile individuale de la alineatul
Solubilitate" au un caracter orientativ asupra solubilităţii substanţelor
~espective în diferiţi solvenţi.
La stabilirea limitelor admise pentru concentraţia în substanţă acti-
vă (limita inferioară ş~ sup~oară), se ţi~e seama d~ :=roarea anal~tică a me-
todei de dozare prevazute m monografia respectiva, precum ş1 de unele
variatii inevitabile ale conţinutului în substanţă activă rezultate din pro-
cesul' de fabricaţie şi de eventuale modificări considerate nesemnificative
pe perioada de valabilitate.
Cînd se prevede raportarea la substanţa uscată, 1a substanţa calcinată
sau la substanţa anhidră, condiţiile de uscare, de calcinare, respectiv meto-
da pentru dete~inarea a:pei sînt cele prevăz;ite în_ monogr~ia res~ctivă
la alineatele „Pierdere prm uscare", respectiv „Pierdere pnn calcmare"
şi „Apă".
în cadrul determinărilor, dacă nu se prevede altfel, examinarea tre-
buie efectuată imediat după adăugarea reactivilor.
Pentru efectuarea determinărilor prevăzute se pot folosi şi alte metode
sau aparate decît cele specificate în monografiile respective, cu condiţia
ca exactitatea acestora să fie aceeaşi. În caz de litigii sînt obligatorii
metodele şi aparatele prevăzute în farmacopee.
Ori de cite ori în cadrul controlului se decelează prezenţa unei impuri-
tăţi pe care monografia respectivă nu o prevede, aceasta trebuie semnalată.
Cînd se precizează că un solvent sau un amestec de solvenţi trebuie să
fie neutralizat în prealabil la un indicator, ~înţelege-Că dozarea respectivă
se efectuează în prezenţa aceluiaşi indicator.
Cînd se prevede sau este necesară o probă-martor, aceasta se prepară
cu aceiaşi reactivi, aceiaşi solvenţi şi în aceleaşi condiţii, dar fără proba de
analizat.
Cînd determinările se efectuează fată de un standard se folosesc, con-
form prevederilor, etaloane naţionale ( e.n.), substanţe de referinţă (s.r.)
sau substanţe care prezintă caracteristicile prevăzute în farmacopee.
Literele (I) sau (R), înscrise după o substanţă sau după o soluţie,
arată că acestea sînt indicatori sau reactivi, prevăzuţi la capitolele din
FR X „Indicatori" respectiv „Reactivi".
CPreparate farmaeeutiee. în FR X monografiile individuale pentru pre-
parate farmaceutice sînt precedate de o monografie generală, ale căr~i
specificaţii, dacă nu se prevede altfel, se aplică tuturor preparatelor din
Prevederi generale VII. 37
cadrul formei farmaceutice respective, indiferent dacă monografiile indivi-
duale sînt sau nu prevăzute în FR X.
, La pre?_arare se ~o1Jseşte substanţa activă _cu specificaţiile prevăzute
m monogra11a resP<;ctiva. Pentru produsele !eal:izate în industrie, formula
de prep~~are s~ s!abileşte p~nt~u o concentraţie a substanţei active de 100%.
La s::abilirea hm1telor admise m substanţa activă faţă de valoarea declarată
se ţme seama de conţinutul acesteia în preparatul farmaceutic analizat
conform prevederilor de la monografia generală respectivă. '
. S1:1bstanţeţe 0;uxiliar~ ( e;cipienţi) trebuie astfel alese încît să nu pre-
zmte mtera~ţm~1 nedorite, mtre ele sau cu substanţa activă să fie lipsite
<1:e _efec! toxic ş1/sa?- fa~m~cologic, să nu influenţeze defavora'bil caracteris-
t~clle b~ofarmaceuhce ş1 e1ectul terapeutic al preparatului şi, pe cit posibil,
sa nu mterfer~z~ doza:ea s~u alte determinări prevăzute.
Est~ ad.mi~. folosire~ ~n ~~:eparatele fa_rmaceutice a unor coloranţi
aprobaţi. de Mm1sterll;l Sanataţn, cu _excepţia preparatelor injectabile şi
perf~zabile, precum ş1 a celor oftalmice.
In general, în monografiile individuale ale preparatelor farmaceutice
nu sînt înscrise .. preve°:erf referit~a:e 12; ~ormula sau la modul ·de pre-
para~e, acestea fn~~ ~d~f;mte numai m pnvmţa substanţelor active. Sînt
ad~i?e unele modific~ m formula de preparare, în privinţa substanţelor
auxih~re sau a m~dulu1 de :prepa~are folosit, 7u condiţia ca produsul obţi­
nut__~a c,ore_s~und:3- pr~ve;1-erilor dm_ mono_grafaa respectivă. Cînd în mono-
gra!lile mdividua1e exist:3- preveden r;fentoare la fonnula şi la modul de
preparare, acestea trebuie respectate mtocmai · este admisă folosirea altor
cons:rva~ţi antimicrobieui potriviţi,faţă de ~i din formula de preparare
prevazuta. · ·
La preparare trebuie respectate regulile de bunăjabricatie. Se va acorda
o atenţie deosebită evitării impurificării cu alte substante 'sau contaminării
cu microorganisme. ·· . '
Picător normal. Pentru măsurarea :preparatelor farmaceutice lichide
~ picături s; fol?seşt~ licătorul normal. 20 de picături de apă care cad
hber 1~ 20 C din p1catorul . normal, ţinut în poziţie verticală, cîntăresc
1 g ?= ?. mţ; (v .. tabelul „Numărul de picături pe gram - la 20 °C - pentru
une1e 11ch1de ş1 preparate farmaceutice lichide").
La eliberarea preparatelor farmaceutice lichide ·care se administrează
pe cale o!ală, _cu linguriţa sau cu _lingura, se ţine seallla că;
l~ngunţa corespunde unm,. volum de aproximativ 5 ml apă ;
!~ngura de dese7! corespunde unui volum de aproximativ 10 ml apă ;
" 11ngura de supa corespunde unui volum de aproximativ 15 ml
apa. .
ţn situaţi! ~pec.iâl: Jde ex. su~stanţ~ ~oarte active sau.substanţe cu
~ens\tat~ sen~1b1l dif~nta de a apei), rec1p1entele respective trebuie înso-
ţite ae _lm~ţe specia~e _sau de. alte dispozitive. în cazul preparatelor far-
mac~utice hch1~e adm1mstr~te în picături, recipientele respective trebuie
prevazute cu sisteme de picurare speciale. . .
. . ~ontaminare microbiană. În FR X, în cazuri speciare, în .monografiile
individuale de substanţe farmaceutice, produse de origine .·vegetală sau
38 VII. Prerederi generale
Prevederi generale VII. 39
preparate farmaceutice nesterile se prevede controlul încărcăturii micro- , În u:1ele monografii „este prevăzută fie temperatura de conservare, fie
biene. smt folosite unele expresu care corespund intervalelor de temperat d' v

ţ Stabilitate. Perioadă de valabilitate. Un medicament este considerat ta bel : ura m

practic stabil dacă, păstrat în condiţii corespunzătoare, îşi menţine neschim-
bate caracteristicile înscrise în monografia respectivă pe o perioadă de timp Expresia fowsită
Temperatură (°C)
stabilită numită perioadă de valabilitate.
Pentru a se asigura stabilitatea fizico-chimică, chimică, microbiologi- (la) rece
(la) loc răcoros 2-8
că, biofarmaceutică, producătorul poate folosi procedee fizice, f-izico-chimice (la) temperat-ura camerei 8-15
sau chimice. (la) cald, căldură 15-25
30-40
La medicamentele realizate în industrie, pe eticheta recipientului tre-
buie să se prevadă perioada de valabilitate (data de fabricaţie şi data de
expirare). Dacă data de expirare nu este· prevăzută, se înţelege că medi- 1v Prin „ferit bde lumină"
, , . . se întelege
, că rccip;
- "" ntele trebui·e
0
. sa- ne d'1n s t·1-
0
•

camentul respectiv are o pe_rioadă de ~ ~ _ g e cinci a ni c a ;a~. cu1oa:e run-mch1s s~~ din. a~te materiale care nu permit trecerea
Producătorul trebuie să~ calitatea medicamentelor în cadrul lummn. Daca_ SE: folosesc recipiente d111tr-un material permeabil la lumină
perioadei de valabilitate. acestea - trebrue
· pas , izolate
t rate m cu .un
d ulapun , material
. adecvat , de culoare 1'n ch'1sa sau t re-'
v

La medicamentele obţinute în farmacie, pe eticheta recipientului tre- b u1e 1nch1se.

buie să se prevadă data de preparare. . Pri? ,,~erit de umidifate". s: înţe1e~e păstrarea medicamentelor în reci-
Personalul de specialitate are obligaţia de a păstra medicamentele în , h"dr etanş
piente mchise t sau m recipiente b111e închis„ si în preze n t a unei· sub -
s t an,t e a~s 1 a a_nte, avmd gr1Ja ca aceasta să nu vină în contact dir t ,
A • •v - ,

condiţiile prevăzute, de a urmări perioada de valabilitate a acestora şi de a

observa eventualele modificări ale caracteristicilor organoleptice, care vor produsul respectiv. ec cu
atrage după sine scoaterea din consum a produselor respective. Soţuţiile apoase_ nu treb~e păstrate la temperaturi sub o c. 0

La eliberarea medicamentelor realizate în industrie sau preparate în
farmacie, farmacistul trebuie să atragă atenţia pacienţilor asupra condiţiilor
de păstrare şi asupra perioadei de valabilitate a acestora.
. Conservare. Medicamentele trebuie astfel păstrate încît o eventuală
contaminare şi orice alte modificări pe perioada de valabilitate a acestora
să fie evitate.
În farmacopee, pentru preparatele farmaceutice, condiţiile generale
de conservare sînt prevăzute în monografiile generale ale acestora.
Pentru substanţele farmaceutice, produsele vegetale şi preparatele far-
maceutice, condiţii speciale de conservare sînt prevăzute în monografiile
individuale ale acestora, la alineatul „Conservare".
Recipientele vin în contact direct cu substanţele farmaceutice, cu pro-
dusele vegetale şi cu preparatele farmaceutice. Recipientele şi dopurile nu
Pn:i- ,,se prepara la nevoi~" sau „se prepară în cantităţi mici" se în-
ţelege ~a prepar<:~ul farmaceutic respectiv are un timp de conservare redus
Prm expresiile Sej;arandum sau Venenum preva-zute 1' n "'il ·
· d. · · 1 d' F -· , , monogran e
m 1vw~a e 111 R X, se mţelege _că substanJele farmaceutice, produsele
vege~aL sau preparatele farmaceutice respective se păstrează în dul ·
spec~ale; aceste produse sînt înscrise în FR X şi în tabelele Separand:~~r~
pechv Venena. s
. R':,cipiei;tele cu subs~anţe toxice trebuie să poarte etichete cu inscrip-
ţ,1~ a_lba pe :ond 1:e~u ş1 se _pă~trează în ~ulapul Venena; recipientele cu
suos~anţe !oa.rte ~c!1ve trebrue sa poarte etichete cu inscripţie roşie pe fond
alb ş1_ se pastreaza 11;- dulapul ~eparanda; recipientele cu celelalte substante
trebuie sa poarte etichete cu 111scripţie neagră pe fond alb. '
• ~oze terapeutice uzuale şi maxime. Acţiune farmacologică si întrehu-
V

trebuie să cedeze din componentele lor şi nu trebuie să interacţioneze fizic mţar1. Pen!ru pr?dusele farmaceutice prevăzute în FR X, dozele 'terapeuti-
sau chimic cu produsele conţinute. Recipientele şi dopurile trebuie să co- :e uz:1ale ş1 maxu;:ie pentru adulţi, în funcţie de calea de administrare stnt
respundă condiţiilor d.e calitate prevăzute în normativele respective în vi- mscr,1se separat mtr-un tabel. '
goare. ~ In F_R X la ~fîrşi~~ monografiiţor_ individuale sint prevăzute date cu
Prin „recipiente bine închise" se înţelege că acestea trebuie să protejeze ~aracte~ i1:'.f?rmahv pnv1toare la pnnc1paleie acţiuni farmacologice si/sau
conţinutul de mediul extern, prin evitarea contaminării cu produse solide mtrebumţan ale produselor farmaceutice respective. '
sau lichide, în condiţii corespunzătoare de conservare, manipulare şi trans-
port.
Prin „recipiente închise etanş" se înţelege că acestea trebuie să prote-
jeze conţinutul de mediul extern, prin evitarea contaminării cu produse
solide, lichide, vapori, gaze sau microorganisme şi trebuie să împiedice
pierderea apei de cristalizare sau evaporarea solvenţilor, în condiţii cores-
punzătoare de conservare, manipulare şi transport.
 Prescurtări şi stmboluri VII. 41

M, masă moleculară relativă

nb indice de refracţie
NCTC National Collection of Type Cultures
OMS Organizaţia Mondială a Sănătăţii
perf. perfuzabil
p.f. punct de fierbere
pH logaritmul zecimal cu semn schimbat al activităţii ionilor de hi-
drogen
p.o. per os
VII. PRESCURTARI ŞI SIMBOLURI* p.t.1i punct de topire
q.s.ad. quantum satis ad
rectal
A absorbanţă (R) reactiv (substanţă sau soluţie care figurează la capitolul „Reac-
A~~ absorbanţă specifică tivi")
A masă atomică relativă Rf în cromatografie : raportul dintre distanţa parcursă de substanţă
ATCC American Type CuUure Collection de la punctul de aplicare al soluţiei pînă la centrul petei şi distan-
[ix;~ putere rotatorie specifică ţa parcursă de developant de la punctul de aplicare al soluţiei
~ densitate relativă, la 20 °C pînă la frontul developantului, trecînd prin centrul petei
DCI Denumirea Comună Internaţională Rr în cromatografie: raportul dintre distanţa parcurs~de substan-
E.c. etalon de culoare ţă de la punctul de aplicare al soluţiei pînă la centrul petei şi dis-
e.n. etalon naţional tanţa parcursă de substanţa de referinţă de la punctui de aplicare
E.o. etalon de opalescenţă al soluţiei pînă la centrul petei
E.tb. etalon de tulbureală s.c. subcutanat
E.tr. etalon de transparenţă SI Sistemul Internaţional de Unităţi
F factor s.l. sublingual
FIP F ederation I nternationale P harmaceutique s.r. substanţă de referinţă
(Federaţia Internaţională Farmaceutică) U.I. unităţi internaţionale
FR X Farmacopeea Română ediţia a X-a uv ultraviolet
gtt. guttae
(I) indicator (substanţă sau soluţie care figurează la capitolul „In-
dicatori")
IR infraroşu
i.m. intramuscular
i.r. intrarahidian
i.v. intravenos
IUPAC InternationaJ Unian of Pure and Applied Chemistry (Uniunea
Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată)
miliechivalent

• Simbolurile mărimilor şJ. unităţilor de măsură folosite in FR X sint specificate ln

tabelele cu mărimi şi unităţi de măsură SI
 VIII. 1:fONOGt1AFil
Monografii individuale penfru substanţe,
produse vegetale şi preparate farmaceutice
şi monografii generale pentru preparate
farmaceutice
Absinthii herba Aluminii hydroxydatum
Acenocoumarolum Aluminii sulfas
Acetazolamidum Ambazonum
Acidum aceticum A mfetamini sulfas
Acidum aceticum dilutum Aminoglutethimidum
Acidum acetylsalicylicum Aminophyllinum
Acidum amidotrizoicum Amitriptylini hydrochloridum
Acidum aminocaproicum Ammonii bromidum
Acidum ascorbicum Ammonii chloridum
Acidum asparticum A mobarbitalum natricum
Acidum benzoicum Amoxicillinum trihydricum
Acidum boricum AmPicillinum natricum
Acidum citricum A mpicillinum trihydricum
Acidum glutamicum Amylocaini hydrochloridum
Acidum hydrochloricum Amylum
Acidum hydrochloricum dilutum A nisi aetheroleum
Acidum iopanoicum A nisi vulgaris fructus
A cidum lacticum Aoua destillata
Acidum nalidixicum Aqua destiUata ad iniectabilia
Acidum nicotinicum ArgentZ: nitras
Acidum phosphoricum A rgenti protei nas
Acidum phosphoricum dilutum Argentum colloidale
Acidum salicylicuni, Atropini sulfas
Acidum tartaricum A urantii pericarpium
A coniti tuber
Adeps lanae anhydricus Balsamum peruvianum
Adeps lanae hydrosus Balsamum tolutanum
Aether Barbitalum
Aether anesthesicus Barbitalum natricum
Aetherolea Barii sulfas
Alcoholum Belladonnae folium
Alcoholum cetylstearylicum Benzalkonii chloridum
Alcoholum cetylstearylicum emul- Benwcainum
sificans Benzylpenicillinum kalicum
Alcoholum dilutum Benzylpenicillinum natricum
Althaeae folium Bismuthi subcarbonas
Althaeae radi-x Bismuthi subnitras
Aluminii et kalii sulfas Bromhexini hydrochloridum
46 VIII. Monografii Monografii VIII. 47
Bromisovalum Chlortalidonum Cumpressi obducti amitriptylini Dinatrii edetas
Bromocriptini mesylas Chlorzoxazonum h,vdrochloridi D inatrii hydrogenophosphas
Butylbiguanidi tosilas Cholesterolum C~pressi obducti dipyridamoli Dinitrogenii oxydum
Butylscopolammonii bromid,um Chorda resorbilis sterilis Compressi obducti doxepini Di,pyridamolum
Chymotrypsinum hydrochloridi Disulfiramum
Cacao oleum Cinnamomi aetheroleitm Compressi obducti lanatosidi C Dopamini hydrochloridum
Calcii bromidum Citri aetheroleum ComPressi obducti nortri1Jtylini Doxepini hydrochloridum
Caleii carbonas Clomipramini hydrochloridum kydrochloridi • Doxycyclini hydrochloridum
Caleii chloridum Clonidinum Com1JYessi obducti nvstatini
r, aleii dobesilas Clotrimazolum Compressi obducti pe;toxifyllini Emulsiones
C,,lcii gluconas Cloxacillinum natricum Compressi obducti propanthelini bro- Ephedrini hydrochloridum
Calcii glycerophosphas Co cai ni hydrochloridum midi 4' -Epidoxorubicini hydrochloridum
Calcii lactas Codeini hydrochloridum Compressi obduct1: pyritinoli dihy- Epinephrinum
C aleii phosphas tribasicus Codeini phosphas drochloridi Ea,uiseti herba
C alendulae flos Codeinum Compressi obducti tinidazoli E;gocalciferolum
Camphora Coffeinum Compressi obducti vincamini Ergometrini hydrogenomaleas
Capsulae Coffeinum et acidum citricum Compressi paracetamoli Ergotamini tartras
C ,ipsulae ampicillini Coffeinum et natrii benzoas Compressi phenobarbitali Erythromycini ethylsuccinas
C apsulae cyclophosphamidi Colchicinum Compressi phenoxymethylpeniciUini Erythromyci11,i lactobionas
Capsulae natrii iodidi [1311] Colecalciferolum Compressi phenytoini Erythromycini propionas
C a1Jsulae oxacillini natrici Colistimethatum natricum Compressi pyridoxini hydrochloridi Etamsylatum
C apsulae retinali acetatis C olistini sulfas Compressi saccharini Ethacridini lactas
Capsulae rifampicini: Compressi ( T abulettae) C1Jmpressi suljametoxydiazini Ethambutoli dihydrochloridum
Capsulae tetracyclini hydrochloridi Compressi acidi acetylsalicylici C1Jmpressi iamoxifeni citratis Ethinylestradiolum
Capsulae a-tocopheroli acctatis Compressi acidi ascorbici Compressi thiamini hydrochloridi Ethionanzidum
Carbamazebinum Compressi acidi nicotinici Cortisoni aceias Ethylmorphini hydrochloridum
C arbenicillinum natricum Compressi bromhexini hydrochloridi Crataegi folium cum flore Eucalypti aetheroleum
Carbo medicinalis C ompressi chlortalidoni Cyanocobalaminum Eucalypti folium
C arbocromeni hydrochloridum C()mpressi chlorzoxazoni Cy clobarbitalum Extracta
Carboxymethylcellulosum natricum Compressi colchicini Cyclobarbitalum calcicum Extractum Belladonnae siccum
Carvi fructus CtJmpressi cyclobarbitali Cyclophosphamidum Extractum Frangulae jluidum
Cefalotinum natricum Compressi Digitali& Cynarae folium E xtractum Ratanhiae siccum
C tJjota %imum natricum Compressi digoxini Cyprohe;ptadini hydrochloridmn Extractum Valerianae spissum
Gera /lava Compressi erythromycini propionatis
Cetaceum Compressi ethinylestradioli Dequalinii chloridum
C hamomillae flos Compressi glutethimidi Deslanosidum F oeniculi aetheroleum
Chelidonii htJrba C ompressi glyceryli trinitratis Desoxycortoni acetas F oeniculi fructus ~
C kinidini sulfas Compressi griseofulvini Dexamethasonum Frangulae cortex
Chinini hydrochloridmn Compre.ssi hydroxyprogeste.roni Dextranum 40 Fructosum
Chinini sulfas acetatis Dextranum 70 F urazolidonum
Ch1'oraminum B Compressi isoniazidi Diazepamum F urosemidum
Chlorampheniccli natrii succinas Compressi lynestrenoli D iclojenacum natricum
Chloramphenicolum Compressi mtJprobamati Digitalis purpureae folium Gelatina
Chlordiazepoxidum C ompressi metamizoli natrici Digitalis purpureae pulvis titratus Gentamicini sulfas
C hloropyramini hydrochloridum Cumpressi methyltestosteroni Digitoxinum Gentianae radix
Chloroquini dihydrogcnophosphas Compressi metronidazoli Digoxinum Glihrnclamidum
Chlorphenoxamini hydrQchloridum Compressi natrii cyclamatis Dihydralazini sulfas Glucosum
C hlorquinaldolum ComprtJssi neomycini suljatis Dihydroergotamini mesylas GlHiâhfrnidum
48 VIII. Monografii Monografii VIII. 49

Glyceryli trinitratis solutio con-
centrata
Glycerolum
Gossypium depuratum
Gossypium depuratum mixizmz
Granulata
Griseojulvinum
Guaiacolum
Guaijenesinmn
Guanethidini sulfas
Gitmmi arabicuni
Gummi arabicum desenzymatum
Helianthi oleum
Helianthi oleum neutralisatum
H eparinum natricum
Hexestroli diacetas
H istamini dihydrochloridum
Hydrargyri oxydum flavum
Hydrochlorothiazidum
Hydrocortisoni acetas
Hydrocortisoni hemisuccinas
Mydrocortisonum
Hydromorphoni hydrochloridum
Hydroxyprogesteroni acetas
Hydroxyprogesteroni caproas
Hyperici herba
Ibuprofettum
Ichthammolum
Imiprami-ni hydrochloridum
I ndometacinum
I nfundibilia
Injundibile dextrani 40 cum glucoso
Infundibile dextrani 70 cum glucoso
I nfundibile dextrani 40 cum nairio
chlorido
I nfundibile dextrani 70 cum natrio
chlorido
I njundibile fructosi
I njundibile glucosi
I nfundibile kalii et natrii chloridi
I nfundibile mannitoli
I njundibile metronidazoli
I nfundi bile natrii chloridi
I nfundibile natrii chloridi comp asita
I nfundibile natrii chloridi campa.
sita cum natrio lacdato
I nfundibile natrii hydragenocar- I niectabile procaini hydrvchloridi MeProbamatum
bonatis (80 mg/ml) lvfetamizolum natricum
I njundibile natrii lactatis Iniectabile L-seleno [75SeJ methio- NI etjormini hydrochloridum
I njundibile sorbitoli nini M ethadoni hydrochloridum
I nfundibile tinidazoli Iodum lvfethenaminum
I niectabilia Ipecacuanhae radix lYIethioninum
I niectabile acidi ascorbici I soniazidum 111. ethotrexatum
I niectabile amitriptylini hydrochlo- I soprenalini hydrochloridum lvfethylceUulosum
ridi Isosorbidi dinitras dilutum M eihylergometrini hydrogenomaleas
I niectabile calcii chloridi Methylis parahydroxybenzoas
Iniectabile cojfeini et natrii benzo- Juniperi Jructus M ethylis salicylas
atis 111ethyltestosteronum
I niectabile deslanosidi lvfethylthioninii chloridum
Iniectabile digoxini Kalii bromidum 1'vfetoclopramidi hydrochloridum
I niectabile dinatrii hydrogenophos- Kalii carbonas 1'0.etronidazolum
phatis [32P] Kalii chloridum M illefolii flos
Kalii et natrii tai,tras
I niectabile dopamini hydroclzloridi M orphini hydrochloridum
Kalii guaiacolsulfonas M ucilago carboxymethylcellulosi
I niectabile doxepini hydrochloridi Kalii hydrogenotartras
I niectabile etamsylati natrici 2%
Kalii iodidum
I niectabile furosemidi Kalii permanganas M uâlago gummi arabici 30 %
Iniectabile glucosi Kanamycini sulfas M ucilago methylcellulosi 2 %
I niectabile glyceryli trinitratis Mucilago tragacanthae 2,5%
I niectabile heparini natrici
Iniectabile hydroxyprogesteroni ca- Lanatosidum C
Lavandulae aetheroleum N aphazolini hydrochloridum
proatis N atrii aminosalicylas
Levomepromazini hydrogenomaleas
I niectabile insulini Lidocaini hydrochloridum N atrii benzoas
I niectabile lidocaini hydrochloridi Lini semen N atrii bromidum
Iniectabile magnesii sulfatis Liquiritiae radix N atrii cetylstearylsuifas
I niectabile methylergometrini hydro-
Luhii carbonas N atrii chloridum
genomaleatis Lynestrenolum N atrii citras
I niectabile natrii chloridi N atrii cyclamas
Iniectabile natrii chromatis [51 Cru 1v[acrogola N atrii fluoridum
I niectabile natrii iodidi [115IG N atrii glycerophosphas
I niectabile natrii iodidi [131n Afagnesii glutamolactas
Magnesii oxydum N atrii hydrogenocarbonas
I niectabile natrii iodokippurati [1311 ~ M agnesii pero xydum N atrii iodidum
I niectabile natrii pertechnetatis Magnesii stearas N atrii laurylsulfas
[9 0mTc] M agnesii subcarbonas N atrii niiris
I niectabile natrii rosei bengalensis Magnesii suljas N atrii salilylas
[131JQ iv.[ annitolum N atrii sulfas
I niectabile oxytocini A1apratilini hydrochloridum N atrii tetraboras
I niectabile papaverini hydrochloridi M aydis sHgma N atrii thiosulfas
I niectabile pentoxifyllini 111eclofenoxati hydroclzloridum N eomycini sulfas
I niectabile phenabarbitali Medroxyprogesteroni acetas N eostigtnini bromidum
I niectabile phytomenadioni 111enthae aetheroleum N iaouli aetheroleum
Iniectabile piracetami M entbae jolium N icotinamidum
I niectabile procaini hydrochloridi Mentholum Nijedipinum
(10 mg/ml aut 40 mg/ml) Mepacrini hydrochloridum Nitrazepamum

4 _, Farmacopeea Română. ed. a X-i.,

50 VIII. Monografii Monografii VIII. 51

1V itrafurantainum Palyvidonum Salutio aluminii acetica-tartarici Thymolum

N orepinephrini hydragenatartras Prednisoloni acetas Salutio ammanii acetatis 15 % Tiliae flos
N ortriptylini hydrachloridum Prednisolonum Solutia bromhexini hydrochloridi o,;;_% Tincturae
N oscapini hydrochloridum Prednisoni acetas Salutio calcii chloridi 50% Tinctura Acaniti
Nystatinum Prednisonum Solutio camphorae spirduosa 10 % Tinctura aniicholerina
Prenylamini lactas Salutio digitoxini O, 7 % Tinctura A urantii pericarpii
Oculoguttae Primidanum Solu-f>io digoxini 0,05 % Tinctura balsami to lut ani
Oculoguttae atropini sulfatis 1 % Primulae rhizoma cum raatcious Solutia effervescens Tinctura Belladannae
Oculoguttae pilacarpini nitratis 2 % Pracaini hydrachlaridum Solutio epinephrini O, 1 % Tinctura Eucalypti
Oculoguttae resorcinali 1 % Prochlorperazini hydrogenomaleas Solutio Jarmaldehydi Tinctura Gentiauae
Opium Progesteronum Solutio glyceryli trinitratis spiritu- Tinctura A1enthae
Opium pulveratum Pramethazini hydrogenamaleas asa 1% Tinctura OPii
Otoguttae Prapanthelini bromidum Solittio hydragenii peroxydi concen- Tinctura .Ratanhiae
Oxacillinum natricum Prapranololi hydrochloridum trata Tinctura Valerianae
Oxygenium Propylenglycolum Soiutio iadi spirituosa Tinidazolum
Oxytetracyclini hydrochloridum Propylis parahydroxybenzoas Solutio magnesii citratis x-Tocopheroli acetas
Pulveres Salutio methylergometrini hydroge- Tolazalini hydrochloridum
Pancreatinum Pulvis alcalinum nomaleatis 0,025% Tolbutamidum
Papaverini hydrochloridum Pulvis effervescens laxa ns Sotutio natrii iadidi [131[ ] Tragacantha
P aracetamalum Pulvis Opii et I pecacuanhae Salutio phenylhydrargyri boratis 0,2% Triamcinoloni acetanidum
Paraffinum liquidum Pyrazinamidum Solutiones extractivae aquosae Trifluoperazini dihydrachloridum
Pentaerithrityli tetranitras dilutum Pyridaxini hydrochloridum Sarbitolum Trihexyphenidyli hydrochloridum
P entijyllinum Pyritinoli dihydrochloridum Sparteini sulfas Trimethaprimum
Pentaxifyllinum Stearinum Trypsinum
Pepsinum Ratanhiae radix Streptomycini sulfas
Pethidini hydrachlaridum Straniii bromidum Unguenta
Reserpinum Unguenta ophtalmica
Phenacetinum Resorcinolum Suljamethaxazolum
Phenazanum Sulfametaxydiazinum Unguentum clotrimazali 1 %
Retinali acetatis salutio aleasa U r, guentum emulsificans
Pheniramini aminasalicylas Rhinoguttae Sulfur praecipitatum
P henabarbitalum Suppositoria Unguentum glyceroli
Rhinoguttae naphazalini hydrochlo- U nguenfum hydrocartisoni acelatis
Phenabarbitalum natricum ridi 0,1 % Suppositaria glyceroli
P hena xymethylpenicillinum Ribaflavinum Suppasitoria metronidazoli 7%
P henylbutazonum Suspensiones Unguentum macrogoli
Ricini oleum Unguentum ophtalmicum j>ilocarpi-
Phenylhydrargyri boras Rifampicinum
Phenytainum Talcum ni hydrochloridi 2 %
Rutosidum Unguentum phenylbuiazuni 4 %
Physostigmini salicylas Tamoxifeni citras
Phytomenadionum S accharinum Tela hydrophyla U nguentum simplex
Pilocarpini hydrachloridttm Saccharum Terpini hydras Unguentum zinci oxydi 70 %
Pilacarpini nitras Saccharum lactis Testosteroni phenylprapionas Urea
Pini montanae ''aetheroleum Salicylamidum Testosteroni propionas Urethanum
Piperazini adipas Scopalamini hydrobromid'/!(,m Tetracyclini hydrochloridum Valerianae rhizoma cum radicitus
Pi pcrazinum hexahydricum Sinapis nigrae semen T etracyclinum V astlinum album
Piracetamum Sirupi Theobrominum Vincaminum
Pimxicamum Sirupus balsami tolutani Theobrominum natricum ei natrii
Pix cadi Sirui>us Belladannae salicylas X antinoli nicotinas
Podophylli resina Sirupus codeini 0,2 % Theophyllinum Zinei chloridum
Polymyxini B suifas Sirupus simplex Thiamini hydrochloridum Zinei oxydum
Polysorbatum 80 Solutiones Thymi h~rba Zinei sulfas
 ABSINTHil HERBA

Pelin

Partea aeriană. terminală, înflorită., împreună cu frunzele tulpinale,

cu. sau fără frunzele bazilare, ale plantei Artemisia absinthium L. ( Aste-
raceae), uscate după recoltare. Conţin cel puţin 0,3% V/m ulei volatil.
Descriere. Caractere macroscopice. Tulpini ramificate, groase de cel
mult 3 mm, fin striate, pubescente, cenuşiu-argintii, cu frunze alterne de
diferite forme. Frunzele bazilare sînt lung peţiolate, tripenat-sectate, cu
segmente lanceolate. Frunzele tulpinale sînt sesile, simplificîndu-se treptat
către vîrf; frunzele inferioare sînt bipenat-sectate, cele mijlocii sînt penat-
sectate, cele superioare sînt trilobate ; ultimele, din regiunea inflorescenţei,
sînt simple, lanceolate. Frunzele sînt catifelate, verde-cenuşii pe partea
superioară şi cenuşiu-argintii pe partea inferioară, datorită numeroşilor
peri tectori.
Inflorescenţa este un racem ramificat de capitule globuloase aplecate,
cu diametrul de 2 - 4 mm, protejate la e:i,..'terior de l - 2 bracteole îngust
lanceolate şi tomentoase. Receptaculul este convex, pubescent şi poartă
la. exterior rare flori femele, galbene, tubuloase, cu marginea întreagă
sau bidinţată ; florile centrale sînt hermafrodite, galbene, cu corola regulată,
campanulată, divizată la p3.rtea superioară în cinci lobi.
:'.I.firos aromat caracteristic, gust foarte amar (IX.D. l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală a tulpinii prezintă o
epidermă cu peri tectori în formă de T şi peri glandulari cu picior scurt
si o glandă pluricelulară. cu celule dispuse biseriat. La nivelul endoder-
mului pot fi prezente mici canale secretoare care conţin o oleorăşină brună.
Cilindrul central conţine 5 - 15 fascicule libero-lemnoase, înconjurate la
exterior de fibre periciclice. Măduva poate conţine canale secretoare.
Secţiunea transversală a frunzei prezintă cele două epiderme cu peri
tectori în formă de T, cu un picior scurt format din 2 - 4 celule, la capătul
cărora s:: află o celulă orizontală alungită, cu capetele ascuţite, cu pereţii
subţiri şi peri glandulari cu picior scurt şi o glandă pluricelulară cu celule
dispuse biseriat. Epiderma inferioară prezintă mai mulţi peri glandulari
şi stomate, faţă de epiderma ..superioară. La nivelul endodermului pot fi
prezente mici canale secretoare cu uu conţinut· bru.n.
54 VIII. Absinthii herba Acenocoumarolum VIII. 55

Receptaculul prezintă peri tectori lungi, în formă de panglică, iar Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
corola contine ursine de oxalat de calciu. volatil din produsele vegetale" (IX.D.10).
Pulbe,:ea, de culoare cenuşiu-ven:uie, prezintă numeroase fragmente Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
de parenchim clorofilian, însoţite de celule epidermice sinuoase, cu peri
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Tonic amar.
tectori şi glandulari. Se mai observă fragmente de epidermă din bractee
şi din celelalte părţi florale, peri tectori pluricelulari de pe receptacul, în
formă de panglică, grăunciori sferici de polen cu diametrul de 15 - 30 µm,
prevăzuţi cu trei pori germinativi, rare fibre cu pereţi îngroşaţi, vase
lemnoase de diferite mărimi, ţesuturi cu mici ursine de oxalat de calciu,
provenite din corolă (IX.D.2; IX.D.3).
ACENOCOUMAROLUM
Identificare. La 0,1 g pulbere de pelin se adaugă 2,5 ml 4-dimetila-
minobenzaldehidă-soluţie (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 10 min;
apare o coloraţie albastră sau verde. Acenocumarol
Părţi din aceeaşi plantă. Frunze brunificate sau îngălbenite, cel mult
2,0% ; tulpini mai groase de 3 mm, cel mult 2,0% ; tulpini fără frunze şi
flori, cel mult 1,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5 g pelin se usucă la 105 °C pînă la masă constantă {IX.C. 15).
Cenuşă. Cel mult 15,0%.
I g pelin se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17). Mr 353,3
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 g/1. Cel mult 3,0% (l:X:.C.17).
Indice de amăreală. Cel puţin 10 OOO (IX.D.6). ::iinonim : nicumalon
Soluţia 1 (1: 5 OOOî. La 1,0 g pulbere de pelin (IV) se adaugă 1 OOO ml Acenocumarolul este 4-hidrox.i-3-[1-(4-nitrofenil)-3-oxobutil]-2H-1-ben-
apă potabilă şi se fierbe timp de 30 min, agitînd din cînd în cînd. După zopiran-2-onă. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% C1 0H15 NOe
răcire se completează cu apă potabilă la 1 OOO ml, într-un balon cotat şi raportat la substanţa uscată.
se filtrează; se îndepărtează primii 20 ml filtrat. 20,0 ml filtrat se diluează Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros (IX.B).
cu apă. potabilă la 100 ml, într-un balon cotat. Solubilitate. Solubil în acetonă, foarte puţin solubil în alcool şi cloro-
Soluţia 2 (1: 10 OOO). Se diluează 50,0 ml soluţie l cu apă potabilă
form, practic insolubil în apă (IX.C.l).
la 100 ml, într-un balon cotat. Dacă gustul amar al soluţiei 2 este perceput Se dizolvă în solutii de hidroxizi alcalini.
de verificator, din această soluţie se efectuează diluţiile prevăzute. Dacă Solutia A. 1,0 g a~enocumarol se dizolvă în 5 ml hidroxid de sodiu
gustul amar al soluţiei 2 este perceput de verificator, dar dacă la nici una l m.oljl, 'se adaugă 6 ml acid nitric 100 g/1 (R), se completează cu apă
din diluţiile efectuate în continuare verificatorul nu percepe gustul amar,
la 25 ml şi se filtrează; soluţia filtrată se completează la 25 ml prin spă­
C = 10000.
Dacă verificatorul nu percepe gustul amar al soluţiei 2, diluţiile pre-
larea filtrului cu apă.
văzute se efectuează din solutia 1. Identificare
Dacă gustul amar al soluţiei 1 este perceput de verificator, dar dacă - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu aceno-
la nici una din diluţiile efectua.te în continuare acesta nu percepe gustul cumarol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
amar, C = 5 OOO. - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în dioxan (R) pre-
Dacă gustul amar al soluţiei 1 nu este perceput de verificator, pentru zintă trei maxime: la 271 nm, la 283 nm şi la 306 nm (IX.C.24.1).
determinarea indicelui de amăreală se ia în lucru o solutie mai concentrată - 50 mg acenocumarol se dizolvă în 2 ml acetonă (R) şi se adaugă
(de ex. 1: 2 500). Dacă la determinarea indicelui de ai'.năreală pe diluţiile 1 ml hidroxid de sodiu l mol/1; apare o coloraţie galben-aurie.
efectuate din soluţia 2 verificatorul percepe gustul amar de la prima dilu- - 10 mg acenocumarol se agită cu 1 ml hidroxid de sodi:3- 1 mol/I,
ţie (eprubeta nr. 1), determinarea se efectuează pornind de la o soluţie 2 ml iod 0,05 mol/1 şi se încălzeşte ; se formează iodoform, cu miros ca,rao-
mai diluată (de e:x. 1: 20 000). teristic.
56 VIII. Acenocoumarotum Acetazolamidum VIII. 57
Punct de topire: 192 - 196 °C (IX.C.10). banţa soluţiei la 271 nm, la 283 nm şi la 306 nm şi se stabileşte concen-
Aspectul soluţiei. 0,10 g acenocumarol se dizolvă în 4 ml acetonă (R) traţia pentru fiecare lungime de undă.
şi se completează cu acelaşi solvent la 5 ml. Soluţia trebuie să fie
limpede sau cel mult transparentă şi incoloră. O eventuală coloraţie nu Ai~ la 271 nm = 572;
trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din Ai~ la 283 nm = 642;
0,05 ml cobalt-E.c., 0,35 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.2). A;~ la 306 nm = 481.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
Fiecare concentraţie determinată la fiecare lungime de undă trebuie
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie:­ să se încadreze între 98,0% şi 101,0%,
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
.Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anticoagulant.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 mi soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,025%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13). ACETAZOLAMIDUM
hnpurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
Acetazolamidă
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R). H ,
Developant: cloroform (R)-ciclohexan (R)-acid acetic (R) (50: 50: 20). H3C-fi-N-( 5{fS0rNHz
Solutii de a1Jlicat :
Soli:{ţia a: -;,_cenocumarol 2,0% ro/V în acetonă (R); O N-N
Soluţia b: acenocumarol 0,0020% m/V în acetonă (R). C,H,;N4 0 3 S2 M,, 222,2
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
· Acetazolamida este N-[5-sulfamoil-(1,3,4-tiadiazol-2-il) ]-acetamidă. Con-
soluţiile:
ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C,Hi;N,O3 S2 raportat la substanţa
a: 20 µ1 soluţie a (400 µg acenocumarol); uscată.
b: 20 µl soluţie b (0,4 µg acenocumarol). Descriere. Pulbere cristalină, albă sau alb-gălbuie, fără miros şi fără
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu ~evel?- gust (IX.B).
pant, se iasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de apr:)Xlllat~v Solubilitate. Puţin solubilă în acetonă, greu solu~ilă în alcool, foarte
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se exarmnează m greu solubilă în apă, practic ins?11!bilă li: _:1oroform ş1 e!er (IX.~. I): V

lumina ultravioletă la 254 nm. Soluţia A. 1,0 g ~cet~zola~uda s:, agita <:U 5!) ml ,.:1pa proaspat ft~rtă
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin- şi răcită timp de 5 mm ş1 5.e ftltreaJa ; solutia !!Jtr1:ta _se c<;>I:1pleteaza la
V

cipală, corespunzătoare acenocumarolului, mai apar şi alte pete, suma
acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul
punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acenocumarol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %.
0,5 g acenocumarol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g acenocumarol se dizolvă, prin agitare, în 50 ml dioxan (R)
(la nevoie se încălze~te), se lasă în repaus timp de 1 h şi apoi se_ compl~-
tează cu dioxan (R) la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml sol~ţ1~ se di-
luează cu ruoxan (R) la 100 ml, într-un balon cotat, se determma absor-
50 ml prin spălarea filtrului cu apa proaspat narta ş1 rac1ta.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă c~lui obţinut cu aceta-
zolamidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (~) (I~.C.24.2)_. .
- Spectrul in ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V m acid clorhidric
0,1 mol/1 prezintă un maxim la 265 nm (IX.C.24.1):., . .
- La 0,5 g acetazolamidă se adaugă 5 ml apa, 1 :111 hidroxid de
sodiu 1 mol/1, 0,2 g zinc pulbere (R) şi 1 ml acid clorhidric {R); se dega-
jează un miros de sulfură de hidrogen. _ . .
- La 25 mg acetazolamidă se adaugă 5 ml apă, O, 1:, ml hidro~d
de sodiu 1 mol/1 şi _0,2 ml sulfat de c~pruv {II)_ ~ gll (R); ap_are o co10-
raţie albastru-verzuie, care nu se schimba pnn mcalzrre la fierbere.
 58 VIII. Acetazolamidum
Punct de topire: 247 - 258 °C (cu dsecompunere) (IX.C.10).
Aciditate-alcalinitate. La 25 ml soluţie A se adauo-ă albastru de
bromfenol-solttţie (I) ; soluţia poate să se coloreze în albastru-violet. Se
adaugă 0,8 ml acid clorhidric 0,01 mol/1; solutia trebuie să se coloreze
în galben. ' Soluţia A. 10 ml acid acetic se diluează cu apă la 50 ml.
Clorrni. Cel mult 0,01 %.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
}letale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) si completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă la
10 ml (0,005 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,04%.
10 ml soluţie A se compară cu 8 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (0,08 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Substanţe reducătoare. 0,1 g acetazolamidă se dizolvă, prin încălzi­
re, în 10 ml apă, se adaugă 1 ml amoniac 100 g/1 ( R) şi 5 ml nitrat de ar-
gint O, 1 mol/1. Se încălzeşte pe baia de apă timp de 30 min; precipitatul
format trebuie să rămînă alb.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acetazolamidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, l %-
0,5 g acetazolamidă se calcinează cu acid sulfuric ( R) (IX.C.17).
Dozare. O, 15 g acetazolamidă se dizolvă în 30 ml dimetillormamidă ( R)
în prealabil neutralizată la azoviolet în benzen (I) şi se titrează cu
metoxid de sodiu O, 1 mo1/1 pînă 1a coloraţie albastră.
1 ml metoxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,01111 g C4 H 6 N 4 0 3 S 2 •
Conservare. În recipiente bine închisE:, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Inhibitor al anhidrazei carbo-
nice ; folosit pentru tratamentul glaucomului.
ACIDUM ACETICUM
Acid acetic
Acidul acetic conţine cel puţin 96,0% şi cel mult 100,5% C2H 4 0z.
. ~seriere. Lichid limpede, incolor, cu miros puternic înţepător, carac-
tenstic (IX.B).
Acidum aceticum VIII. 59
La temperatura de 9,5 - 16,7 °C se prinde într-o masă cristalină.
Solubilitate. Miscibil cu alcool, apă, eter, glicerol şi sulfură de carbon
(IX.C.1).
Identificare
- La O 5 ml acid acetic se adaugă 1 ml alcool ( R), I ml acid sulfu-
ric ( R) şi s; încălzeşte; se formează ~cetat ~e et~, cu miro~ caracteristic;
- 2 ml solutie A se neutralizeaza cu hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R;
şi se adaugă O, 15 'ml clorură de fer (III) 3.0. g/~ ( R) ; _apare o coloraţie roşu­
brună, care .dispare la adăugarea de ac1a clorhidric ( R.).
Densitate relativă: d~g = 1,050 1,060 (IX.C.3).
l'imct de fierbere: 110 - 118 °C (IX.C.7).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (l:X.C.2) ..
Arsen. 2 ml acid acetic se diluează cu 3 ml apă; soluţia nu trebuie să
dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric ( R)
(IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,002%.
5 ml solutie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon compl~tată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. 5 ml saluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reac-
ţia pentru fer (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
5 ml solutie A comoletată cu auă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-­
etalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C. Î3).
Substante reducătoare. 5 ml acid acetic se diluează cu 20 ml apă şi se
adaugă 1 mi' permanganat de potasiu 0,02 mol/1; apare o coloraţie roz-vio-
letă care trebuie să persiste cel puţin 10 min.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,01 %,
10 g acid acetic se evaporă pe baia de apă într-o capsulă de sticlă, în prea-
labil cintărită; reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 1 h,
Dozare. 1 5 g acid acetic se diluează cu apă la 250 ml, într-un balon
cotat. La 25 ~l din această soluţie se adaugă fenolftaleină-soluţie ( I) şi
se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,006005 g C2H,02.
Conservare. !n recipiente bine închise. Separandum .
ObserVtJ.ţie. Cînd se prescrie „acid acetic" fără altă specificaţie se fo„
loseşte „acid acetic diluat".
60 VIII. Acidum acetîcum dilutum Acidum acetyl.salicylicum VIII. 61

ACIDUM ACETICUM DIT,UTUM ACIDUM ACETYISALICYLICUM

Acid acetic diluat Acid acetilsalicilic

Acidul acetic diluat conţine cel puţin 28,0% şi cel mult 32,0% C2H,0 2 •
Descriere. Lichid limpede, incolor, cu miros înţepător, caracteristic,
cu reacţie acidă (IX.B). ~
V fl
0-C-CH,
Identificare
- La 1 ml acid acetic diluat se adaugă 1 ml alcool ( R), 2 ml acid sul-
furic ( R) şi se încălzeşte; se formează acetat de etil, cu miros caracteristic. M, 180,2
- l ml acid acetic diluat se neutralizează cu hidroxid de sodiu
100 g/1 ( R) şi se adaugă O, 15 ml clormă de fer (III) 30 g/1 ( R) ; a pare o
c0loraţie roşu-brună, care dispare la adăugarea de acid clorhidric (R). Sinonim : aspirină

Densitate relativă: d:g = 1,037-1,042 (IX.C.3).
Arsen. 6 ml acid acetic diluat nu trebuie să dea reacţia pentru .arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13). · Descriere. Cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalină albă, fără
Cloruri. Cel mult 0,0006%.
3 ml acid acetic diluat completat cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C. 13).
Fer. 3 ml acid acetic diluat completat cu apă la 10 ml nu trtbuie să
dea reacţia pentru fer {IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,00015%.
7 ml acid acetic diluat completat cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,003%.
3 ml acid acetic diluat completat cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) {IX.C.13).
Substanţe reducătoare. 15 m1 acid acetic diluat se completează cu apă
la 20 ml şi se adaugă 1 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1; apare o co-
loraţie roz-violetă care trebuie să persiste cel puţin 10 ruin.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,01 %-
15 g acid acetic diluat se evaporă pe baia de apă într-o capsulă de sti-
clă, în prealabil cîntărită; reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 1 h.
Dozare. 2 g acid acetic diluat se completează cu apă la 100 ml, într-un
balon cotat. La 25 ml din această soluţie se adaugă fenolftaleină-soluţie (I)
şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
l ml hidroxid de sodiu O, 1 moljl corespunde la 0,006005 g C2H,02.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acidul acetilsalicilic este acid 2-acetoxibenzoic. Conţine cel puţin 99,5 %
şi cel mult 100,5% e9H 8 0 4 raportat la substanţa uscată.
miros sau cu miros slab de acid acetic şi cu gust acru (IX.B).
în aer umed hidrolizează parţial.
Solubilitate. Solubil în 5 m1 alcool, 20 ml doroform, 20 ml eter ş 300 ml
apă (IX.C.l).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini şi în amoniac.
Solutia A. 1,5 g acid acetilsalicilic se agită cu 30 ml ap~ tit1:;p de
5 min si se filtrează · solutia filtrată se completează la 30 ml pnn spalarea
filtrului cu apă. ' ' ~
Identificare
- O 5 g acid acetilsalicilic se dizolvă în 5 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R), se încălzeşte ia fierbere timp de 3 ruin şi d'.1p_ă răcire se ~cid~-
lează cu acid sulfuric 200 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cnstalm
şi se percepe miros de acid acetic.
Precipitatul obţinut, separat şi spălat, se dizolvă prin încălzire fa.
aproximativ 50 °C în 2 ru1 apă şi se adaugă 0,05 m1 clorură de fer {III)
30 g/1 (R); apare o coloraţie albastru-violetă.
Punct de topire: 134 - 138 °e (cu descompunere; baia încălzită în
prealabil la 125 °e) (IX.C.10).
Aspectul solutiei. 1,0 g acid acetilsalicilic se dizolvă în 10 ru1
alcool (R); soluţia' trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Arsen. Cel mult 0,0002%.
2,5 g acid acetilsalicilic se prelucrează conform prevederilor de la „Con-
trolul limitei de arsen-Procedeul II" (IX.C.13).
 VIII. Acidum acetylsalicylicum
Acidum amidotrizoicum VIII. 63
62

Cloruri. Cel mult 0,004%.

10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
ACIDUM AMIDOTRIZOICUM
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %· Acid amidotrizoic
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la , Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu apă
1~ 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon completată cu apă la IO ml I*COOH1 .
(U,01 mg ion plumb). I ·2H,O
Sulfaţi. Cel mult 0,02%. H3C-C-HN ~ NH-C-CH •
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) li I! '3
(IX:.C.13). O I O
Acid salicilic. Cel mult O, 1%- Mr 649,9
0, 10 g acid acetilsalicilic se dizolvă în 2 ml alcool ( R) si se diluează cu
apă la 50 ml, într-un cilindru gradat. , Acidul amidotrizoic este acid 3,5-bis-(acetilamino)-2, 4, 6-triiodben-
Îii paralel, se prepară, într-un cilindru gradat, o soluţie-etalon din 2 ml zoic cu două molecule de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
akool ( R), I ml acid salicilic-soluţie ( R) şi apă la 50 ml. În fiecare ciiindru C11H 9I 3N 2 0„ şi cel puţin 60,8% şi cel mult 63,3% iod raportat la substanţa
uscată.
se. adaugă_ ţ ;1111 sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 2 g/1 ( I) şi 1 ml
a_c1d cl?r?1anc V0,1 ~ol/1. După 30 s coloraţia soluţiei-probă nu trebuie să Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros (IX.B).
fle ma1 mtensa dec1t coloraţia soluţiei-etalon. Solubilitate. Uşor solubil în dimetilformamidă, foarte greu solubil în
apă, cloroform şi eter (IX.C.1).
Substanţe organice uşor carbonizibile. 0,50 g acid acetilsalicilic se di- Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
zolvă în !, ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie limpede siincoloră.
Soluţia A. 2,5 g acid amidotrizoic se agită cu 40 ml apă proaspăt
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei so-
fiartă şi răcită, timp de 5 ruin şi se filtrează; soluţia filtrată se completează
luţii-etalon preparate din 0,10 ml cupru-E.c., 0,20 ml cobalt-E.c., 0,30 ml
fer-E.c., şi apă la 5 ml (IX.C.14). la 50 ml, prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. Identificare
. 0,2 g :cid acetilsalicilic se usucă în exsicator, pe silicagel anhidru ( R) - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acid
timp de .:, h (IX.C.15). amidotrizoic (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (RJ (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în metanol ( R)
Reziduu de calcinare. Cel mult 0,1 %- prezintă un maxim la 238 nm (IX.C.24.1).
1 g acid acetilsaiicilic se calcinează cu acid sulfuric ( R) (IX. C.17). - IO mg acid amidotrizoic se încălzesc într-un creuzet, la flacără ;
_ Dozare. ~,4 g acid acetilsalicilic se dizolvă în 10 ml alcool (R) în prea- se degajează vapori de iod.
labil neutralizat la fenolftaleină-soluţie (I), se răceşte la 8 - 10 °C si se - La 20 mg acid amidotrizoic se adaugă 5 ml hidroxid de sociiu
titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz. ' O, 1 mol/1 şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 10 min. După răcire
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01802 g CsH8 0 4 • se adaugă 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se răceşte din nou, pe gheaţă,
timp de 5 min. Se adaugă 0,3 g acid sulfamic ( R) şi se agită pînă la înceta-
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate. rea efervescenţei; la adăugarea de 2 ml diclorhidrat de N-(1-naftil}-etilen-
Acţiune farmaeologieă şi întrebuintări. Analgezic; antipiretic; anti- diamină ( R) 4 g/1 apare o coloraţie roşiatică.
inflamator ; antiagregant plachetar. ' Aspectul soluţiei. 1,0 g acid amidotrizoic se dizolvă în 10 ml hidroxid
de sodiu (R) 200 g/1; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 1 ml soluţie-etalon (0,01 mg<Îon clorură)
(IX.C.13).
64 ·vrn. Acidum amidotrizoiCV,m . Acidum aminocaproicum VIII. 65

Ioduri. La 20 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1( R),

5 ml cloroform ( R), 0,25 ml clorură de fer (III) 30 g/1 ( R) şi se agită. ACIDUM AMINOCAPROICUM
În stratul cloroformic se admite cel mult o slabă coloraţie roz.
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor Acid aminocaproic
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi com-
pletat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pent..~ sulfaţi (IX. C. 13).
Amine aromatice primare. 0,2 g acid amidotrizoic se agită cu 5 ml apă,
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1, 4 ml nitrit de sodiu ( R) 10 g/1 şi 10 ml M, 131,2
acid clorhidric 1 mol/1, într-un balon cotat de 50 ml. Se lasă în repaus timp
de 2 min, se adaugă 5 ml sulfamat de amoniu ( R) 120 g/1, se agită şi se Acidul aminocaproic este acid 6-aminohexanoic. Conţine cel puţin
lasă din nou în repaus timp de 1 min. Se adaugă 0,4 ml I-naftol ( R) 100 g/1
99,0% şi cel mult 100,5% CeH13 NO2 raportat la substanţa uscată.
în alcool ( R), 15 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 şi se diluează cu apă la
50 ml. Absorbanţa soluţiei determinată la 485 nm, folosind ca lichid de Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros, cu gust
compensare o soluţie obţinută în aceleaşi condiţii şi din aceiaşi reactivi ca slab amar (IX.B).
soluţia-probă trebuie să fie de cel mult 0,15 (IX.C.24.1).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, foarte greu solubil în alcool, practic
Pierdere prin uscare. Cel mult 6,5%. insolubil în cloroform şi eter (IX.C.l).
0,5 g acid amidotrizoic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă Soluţia A. 2,0 g acid aminocaproic se dizolvă în 20 ml apă şi se comple-
{IX.C.15). tează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- Identificare
0,5 g acid amidotrizoic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). - Spectrul de absorbţie în infraroşu trebuie să corespundă celui
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 2 ml pe obţinut cu acid aminocaproic (s.r.) prin dispersie în bromură de pota-
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine acid amidotrizoic C siu ( R) (IX.C.24.2).
250 mg/ml în hidroxid de sodiu ( R) 75 g/1 în apă pentru preparate injec- 1 - La 1 ml soluţie A se adaugă 0,2 ml ninhidrină-soluţie ( R) şi se
tabile (pH-ul final 7,0 - 9,0). ; încălzeşte; apare o coloraţie violetă.
Dozare. Acid amidotrizoic. 0,6 g acid amidotrizoic se agită cu 20 ml
dimetilformamidă (R) pînă la dizolvare, într-un flacon cu dop rodat. Se
Punct de topire: 202 - 205 °C (IX.C.10).
adaugă 20 ml apă, se agită şi se răceşte. După răcire se adaugă 0,2 ml al- Aspectul soluţiei. Soluţia 40% m/V trebuie să fie limpede şi incoloră.
bastru de timol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 O eventuală coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei so-
pînă la coloraţie albastră. luţii-etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,20 ml cupru-E.c., 0,50ml
În paralel se efectuează determinarea cu o probă-martor. fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,06139 g C11H 9I 3 N2 O,. pH 6,5 - 7,5 (0,5% m/V) (IX.C.22).
Iod. 0,3 g acid amidotrizoic se dizolvă într-un amestec format din 15 ml Amoniu. Cel mult 0,002%.
hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R) şi 15 ml apă. Se adaugă 0,5 g zinc pulbere ( R), 10 ml soluţie A se compară cu I ml soluţie-etalon completată cu apă
se fierbe la reflux timp de 1 h şi se răceşte. Se spală refrigerentul cu apă la 10 ml {0,01 mg ion amoniu) (IX.C.13).
şi amestecul se filtrează cantitativ. Se adaugă 5 ml acid acetic anhidru ( R),
1 ml eozină-soluţie ( I) şi se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1 pînă la Cloruri. Cel mult 0,02%.
coloraţie roşu-violetă. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/I corespunde la 0,01269 g iod. etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Fer. Cel mult 0,02%.
. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Substanţă de contrast radio- 3 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml Sf compară cu 3 ml soluţie­
logic. f,talon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).

5 - Farmacopeea Rom&nd, ed. a X~a

66 VIII. Acidum aminocaprotcum
Metale grele. i m1 soluţie A completată cu apă la 10 m1 nu trebuie
dea reacţia pentru metale grele {IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,025%,
8 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie­
etalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C. 13).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: I-butanol (R)-acid acetic (R)-apă (20: 10: 10).
Soluţie de aplicat: l ml soluţie A se completează cu alcool ( R) la 10 ml.
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ1
din soluţia de mai sus (50 µg acid aminocaproic).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de 1a linia de start, se scoate, se usucă la aer, se examinează în lumina ul-
travioletă la 254 nm, apoi se expune la vapori de iod şi se examinează la
lumina zilei.
Pe cromatogramă, atit la examinarea in lumina ultravioletă, cit şi la
examinarea la lumina zilei, în afara petei corespunzătoare acidului amino-
caproic nu trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%,
0,5 g acid aminocaproic se usucă la 105 °e pînă la masă constantă
(IX.e.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %,
1 g acid aminocaproic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17)
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 5 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine acid aminocaproic
200 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
Dozare. 0,25 g acid aminocaproic se dizolvă in 25 ml acid acetic anhi-
dru (R}, se adaugă 20 ml dioxan (R), cristal violet în acid acetic anhi-
dru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 ,in acid acetic anhidru
pînă la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,01312 g C6H 13 N02.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi inuebninţări. Antifibrinolitic.
Acidum l!Scttrbicum VIII. 61
să
ACIDUM ASCORBICUM
Acid ascorbic
CH 20H
H-L-~O
~w-
HO OH
Sinonim: vitamina C
Acidul ascorbic este (SR)-5-[(S}-l, 2-dihidroxietil}3, 4-dihidroxi-2(5H}-
-furanonă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% C6 H 8 O6 •
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust acru (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în alcool şi metanol, practic
insolubil în benzen, cloroform, eter, eter de petrol şi uleiuri grase (IX.C.l).
Soluţia A. 2,5 g acid ascorbic se dizolvă în 40 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat.
Identificare
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi 0,5 m1
nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat cenuşiu.
- La 0,5 ml soluţie A se adaugă 1,5 m1 apă, 0,2 ml pentacianonitro-
zilferat (II) de sodiu-soluţie (R) şi 0,15 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 {R);
apare o coloraţie galben-verzuie, care după adăugarea de 0,3 ml acid ace-
tic 300 g/1 ( R) devine albastru-verzuie.
Punct de topire: 188 - 192 °e (cu descompunere) (IX.C.10).
Putere rotatorie speeifică: [ex]~= +21 ° pînă la +23° (soluţia A)
(IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 2,0 - 3,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.G.13) nu tre-
buie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulfaţi. Cel mult 0,04%,
5 ml soluţie A completată cu apă la IO ml se compară cu 10 ml soluţie-­
etalon {0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
 VIII. Acidum. asparticum
68
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, l %-
1 g acid ascorbic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,15 g acid ascorbic se _dizolvă î~ 10 ml _apă, _se a~ugă _I ml
acid clorhidric 100 gfl (R), 2 ml am1don-soluţ1e (I) ş1 se htreaza cu iodat
de potasiu 0,0167 mol/1 pînă la coloraţie albastru persistent.
l ml iodat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,008806 g Ca~Oe-
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Prevenirea şi tratamentul hi-
povitaminozei C.
ACIDUM ASPARTICUM
Acid aspartic
COOH
I 1,00 g acid aspartic se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C,
CH2
I pletează cu apă la 10 ml şi se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion
CH-NH2
I Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor -de la
COOH
M, 133,1
Acidul aspartic este acid 2-aminobutandioic. Conţine cel puţin 98,5%
şi cel mult 101,0% C4H 7N04 şi cel puţin 10,35% şi cel mult 10,85% nitro-
gen raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale albe sau pulbere cristalină albă, fără iniros, cu gust
acru (IX.B).
Solubilitate. -Greu solubil în apă, practic insolubil în alcool şi eter
(IX.C.l). , , ~1 l Se ţine în etuvă la 60 °C timp de 30 min şi se examinează imediat la lumina
Soluţia A. La 2,5 g acid aspartic se adaugă ?O ml apa, se 11:ca zeşte a
fierbere timp de 2 min, se răceşte, se filtrează ş1 se completeaza la 50 ml,
prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- Pe cromatograma de la „Impurităţi îm~dit~ chimic" trebuie să
apară o pată de culoare violetă, cu Rf de aproximat!': 0,50.
V
- 5 mg acid aspartic se amestecă cu 5 mg rez?~cmol _( R)_, se ::danga
0,2 ml acid sulfuric ( R) şi se încălzeşte pînă la apanţ1_a ;1ne1 ~oloraţu bn:n-
verzui. După răcire se adaugă 5 ml apă şi se alcahmzeaz~ cu amoniac
lOOg/1 (R); apare o coloraţie roşu-vişinie, cu fluorescenţa verde.
Acidum asparticum VIII.
69
Aspectul soluţiei. Soluţia 10% m/V în acid clorhidric ( R) 2 mol/1 tre-
buie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). ·
Amoniu. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13).
Arsen. 1,00 g acid aspartic nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric ( R) {IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2,5 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,025 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,01 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %·
în 10 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R) ; soluţia se răceşte, se filtrează, se com-
sulfat) {IX.C.13). .
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 ( R).
Developant: I-butanol (R)-acid acetic (R)-apă (40:30:20).
Soluţie de aplicat: acid aspartic 0,10% m/V într-un amestec format din
9 volume apă şi 1 volum I-propanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 5 µ1
din soluţia de mai sus (5 µg acid aspartic).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de 1a linia de start, se scoate, se ţine în etuvă la 105 °C timp de 10 min, se
răceşte şi se pulverizează uniform cu ninhid.rină ( R) 10 g/1 în metanol ( R).
~ci. •
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare acidului aspartic,
de culoare violetă, cu Rf de aproximativ 0,50 nu trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g acid aspartic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g acid aspartic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Acid aspartic. 0,2 g acid aspartic se dizolvă, prin încălzire la
aproximativ 50 °C, în 150 ml apă. După răcire se adaugă 0,2 ml albastru de
 VIII. Acldum beru:otcum
70
bromtimol-soluţie (I), I ml roşu de fenol-soluţie ( I) şi se titrează cu hidro-
xid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie violetă.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01331 g C,H,NO 4 •
Nitrogen. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea nitro~e-
nului din combinaţiile organice" (IX.C.20), luînd în lucru 0,4 g acid aspart1c.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Hepatoprotector.
ACIDUM BENZOICUM
Acid benzoic
CUUri
6 M, 122,1
Acidul benzoic este acid benzencarboxilic. Conţine cel puţin 99,5 %
şi cel mult 100,5% C7HeO 2 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Lamele lucioase, mătăsoase, albe sau cristale aciculare albe,
fără miros sau cu slab miros aromatic, cu gust acrişor şi iute (IX.B).
Încălzit cu precauţie se topeşte, apoi sublimează.
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, benzen, cloroform şi ;ter, so~u~il
în uleiuri grase prin încălzire la aproximativ 50 °C, foarte puţin solubil m
apă (IX.C.l).
Identificare. La 10 ml solutie saturată de acid benzoic în apă se adaugă
0,1 ml clorură de fer (III) 30 'g/1 (R); se formează un precipi~t g~ben-
deschis. Se adaugă 0,1 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi 0,05 _ml ţ>ero~dde~rudro­
gen-soluţie diluată ( R) şi se încălzeşte ; apare o coloraţie violeta, trecatoare.
Punct de topire: 121 - 124 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 1,0 g acid benzoic se dizolvă în 10 ml carbonat d~
sodiu 100 g/1 (R); soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eyentuaţ_a
transparenţă nu trebuie să fie mai intensă decît transparenţa unei S?luţil­
etalon preparate astfel: 5 mg caolin (R) se triturează într-u_n moJar cu
2 ml apă, se aduce cantitativ într-un balon cotat de I OOO ml Şl se comple-
tează cu apă la l OOO ml. Se agită bine înainte de folosire.
· Metale grele. Cel mult 0,001%,
Acîdum "benzoic.Jm VIII. 71
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) 'şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
2,0 g acid benzoic se agită timp de 5 min cu 10 ml apă şi se filtrează;
soluţia filtrată se completează 1a 10 ml prin spălarea filtrului cu apă. 5 ml
filtrat, completat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon
(0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Acid cinamic şi alte substanţe reducătoare. 1,5 ml acid sulfuric ( R) se
diluează cu apă la 100 ml şi se încălzeşte la fierbere. Se adaugă permanganat
de potasiu 0,02 mol/1, picătură cu picătură, pînă cînd coloraţia roz persistă
timp de 30 s. În soluţia caldă se dizolvă 1,0 g acid benzoic şi se adaugă
permanganat de potasiu 0,02 mol/I pînă cind coloraţia roz persistă timp de
15 s. Trebuie să se folosească cel mult 0,5 ml permanganat de potasiu
0,02 mol/1.
Compuşi organici cloruraţi. Cel mult 0,08% exprimaţi în ion clorură.
0,1 g acid benzoic se amestecă cu 0,3 g carbonat de sodiu anhidru (R}
şi 0,25 ml apă, într-un creuzet de porţelan. Amestecul se usucă, prin
uşoară încălzire, se acoperă cu 0,3 g carbonat de sodiu anhidru ( R) şi se
calcinează. După răcire, reziduul se dizolvă, cu precauţie, în 12 ml acid
nitric 100 g/1 ( R) şi se filtrează. 3 ml filtrat, completat cu apă la 10 ml,
se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion
clorură) (IX.C.13). ·
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,2 g acid benzoic se dizolvă în
5 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g acid benzoic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g acid benzoic se dizolvă în 20 ml alcool (R) în prealabil
neutralizat la fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz. . .
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01221 g C7H 6O2 •
Conservare. În recipiente bine închise.
ACIDUM BORICUM
Acid boric
H 3 BO3 ~ 61,83
Acidul boric conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% H 3 BO3 •
Descriere. Lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase la pipăit,
sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab acru (IX.B);
72 VIII. Aridum boricum
Acidum citricu.m VIII. 73
Solubilitate. Uşor solubil în glicerol, alcool la fierbere şi apă la fierbere,
solubil în alcool şi apă (IX.C.1).
Soluţia A .. 0,3 g acid boric se dizolvă, prin încălzire, în 50_ ml 1:_pă şi
ACIDUM CITRICUM
după răcire se filtrează ; soluţia filtrată se completează la 50 ml prm spalarea
filtrului cu apă. Acid citric
Identificare, La O, I g acid boric se adaugă 3 ml alcool ( R) , O, 15 ml
acid sulfuric ( R) şi se aprinde ; marginea flăcării se colorează în verde. CH2 COOH
Aspectul soluţiei. 0,3 g acid boric se dizolvă în 10 ml apă ; soluţia tre- I
buie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). HO-C-COOH
Aciditate. 2 ml soluţie A se complete:3-ză ct1; apă proasp~t fiartă yi ră:ită
I
la 10 mi şi se adaugă 0,05 ml metiloran3-soluţ1e (I); soluţia trebuie sa se CHrCOOH
coloreze în galben şi nu în portocaliu sau în roz.
M, 210,l
Arsen. 0,5 g acid boric nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipo-
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13). • Acidul. citric ~ste acid 2:hidroxi-1, 2, 3-propantricarbo:xilic cu O mole-
cula de apa. Conţme cel puţm 99,5% şi cel mult 100,5% C H O • H O.
Calciu. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea 6 8 7
De~riere. Cristale incolore, translucide sau pulbere cristalină albă,
2
reacţia pentru calciu (IX.C.13). V •

fara llllros, cu gust acru (IX.B).

Cloruri. Cel mult 0,005%. Eflorescent în aer cald.
4 ml solutie A comnletată cu apă la IO ml se compară cu 2 ml solu- Solubilitate. Solubil în 0,7 ml apă, 1 ml glicerol, 2 ml alcool, 50 ml
ţie-etalon co~pletată cu apă la 10 ml {0,02 mg ion clorură) (IX.C.13). eter (IX.C. l).
Fer. Cel mult 0,0015%. Soluţia A. 3,0 g acid citric se dizolvă în 20 ml apă şi se completează
10 ml soluţie A se compară cu 1,5 ml soluţie-etalon completată cu cu acelaşi solvent la 60 ml.
apă la 10 ml (0,015 mg ion fer) (IX.C.13). Identificare
Metale grele. Cel mult 0,001 %- . . - La _0,2 ml soluţie A s:, adaugă 0,05 ml apă de brom (R), 0,1 ml
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg 10n plumb) aci~ s~func 100 g/1, ( RJ, 0,0~ ml permanganat de potasiu 50 g/1 ( R) şi
(IX.C.13). se mcalzeşte uşor pma la decolorare. Se adaugă 2 ml acid sulfuric ( R)
Sulfaţi. Cel mult 0,02%. 0:1 m} r::orcinol (R)_ 50 g/1 î:7- 3:1cool JR) sa;1 0,1 ml 2-naftol-soluţie (R}
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml solu- şi se mca1zeşte pe baia de apa timp oe 10 mm· apare o coloratie rosie (cu
ţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
rezorcinol) sau o coloraţie verde (cu 2-naftol). ' ' '
Substante insolubile în alcool. 1 g acid boric se dizolvă, prin încălzire
- 2 n:1
soluţie _A se neutralizează cu amoniac 100 g/1 (R) şi se adaugă
I_ m. cl?.rura de calc1U 200 g/1 (R); se obţine o soluţie limpede. Prin încăl­
1

la fierbere, îii. 10 ml alcool (R); soluţia trebuie să fie incoloră, limpede sau
cel mult transparentă (IX.C.2).
Substanţe organice. Prin încălzire progresivă pînă la roşu acidul boric
nu trebuie să se înnegrească.
Dozare. 2 g acid boric se dizolvă în _100 ml aI?-estec format diD: -:_o1ume
egale de glicerol ( R) şi ~pă Î!l preala1?il neutrahz~t. la fenolfta~ema-solu-
ţie (I) şi se titrează cu hidroxid de s_odiu 1 mol/1 pm_a la coloraţie r_oz_; Se
adaugă 50 ml glicerol (R) neutralizat, în pr~~labil, la _f~nolftalema-so-
luţie ( I) şi se continuă titrarea pînă la reapariţia coloraţ1e1 roz.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,06183 g HaBOa,
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic.
zire la 11erbere se formează un precipitat alb, insolubil în clorură de amoniu
100 g/1 (R) (deosebire de acid tartric).
. - La 1 ml soluţie A se adaugă 1 ml vanilină în acid clorhidric ( R i
Şl se evaporă la sicitate pe baia de apă. Reziduul se umectează cu O 15 n{'1
acid sulfuric (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 15 min · apa;e O co-
loraţie violet~. Re:iduul se ~zolvă în 3 ml apă; soluţia se color~ază în ver-
de. Se ~dauga 0,1:::, ml amomac 100 g/1 (R); coloraţia soluţiei devine roşie
(deosebtre de acid tartric, acid oxalic).
acid citric nu trebuie să dea reactia pentru arsen cu hipo-
. Arsen, 1,0 g
fosfit de sodiu în acid clorhidric ( R) (IX.C.13).
Cloruri. Celmult 0,02%.
. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).

Actium glutamicum
74 VIII.
Metale grele. Cel mult 0,001 %- • cloroform şi eter (IX.C.1).
1 o cr acid citric se dizolvă în apă la IO ml şi se compara cu I 0 m 1 so-
lutie-~taÎon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13). . .
' Sulfaţi. IO ml soluţie A nu trebuie să dea reac!ia pentru sulfaţi (IX.C.l~)-
Aeid tartric. La IO ml soluţie P:, se_ a~::i.u-93:. I? ml acetat de potasiu
50 /1 în alcool ( R) ; soluţia tre_bme sa ramm~ 1,1mpede. x d calciu
g Acid oxalic. La IO ml soluţie A se. adauga .2 ml clorura. e
200 /1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede timp _de I_ ~- • O, I ml acid sulfuric (R) şi se încălzeşte cu precauţie pînă la încetarea reac-
g, · • bil O5 acid citric pulvenzat
Substanţe organice uşor _carbon!La ~- " ' . ~ 80 - 90 oe la întu-
~:~~că~f:; â_~ Îs~fncij :~~~~~~/eR/m~nd~~i~ i;l~ţitnu trebuie să fi:Emai
· te '· decît coloratia unei soluţii-etalon preparate dtn 0,10 ml cupru .c.,
tn2t:i cobalt-E.c.', 2,10 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
' Reziduu prin calcinare. Cel mult . O, 1 %: . ) 1 ml ninhidrină-soluţie (R) şi se încălzeşte; apare o coloraţie albastru-
1 g acid citric se calcinează cu acid sulrunc ( R) (IX. C. ~ ! ·..
rt i V
Dozare. o, 15 g acid citric se ~zolvă î1;1 25 :111 ap~ pro~spa _riadea si
răcită, se adaugă fenolftaleină~soluţ1e (I) ş1 se titreaza cu hidrmnd
diu o 1 mol/I pînă la coloraţie roz. O H O
1' ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,007005 g CeHs 1 • 2 •
Conservare. în recipiente bine închise.
Acidum glutamicum VIII. 75
Solubilitate. Puţin solubil în apă, practic insolubil în acetonă, alcool,
Soluţia A. I,O g acid glutamic se agită timp de 3 min cu 20 ml
apă încălzită la aproximativ 50 °C; după răcire se filtrează şi soluţia filtrată
s,e completează la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- 1 mg acid glutamic se amestecă cu 1 mg rezorcinol (R), se adaugă
ţiei şi apariţia coloraţiei verde-brună. După răcire se adaugă 5 ml apă
şi se alcalinizează cu amoniac concentrat (R); apare o coloraţie roşu·
violetă şi o fluorescenţă verde, mai vizibilă în soluţie diluată.
- 50 mg acid glutamic se dizolvă prin încălzire la aproximativ
50 °C în 2 ml apă, se neutralizează cu hidro:xid de sodiu 1 mol/1, se adaugă
violetă.
Putere rotatorie specifică: [o:Jt= +29,5° pînăla +34° (10% m/V
în acid clorhidric 1 mol/1; raportat 1a substanţa uscată) (IX.C.4).
Arsen. 1,0 g acid glutamic se dizolvă într-un amestec format din
5 ml acid clorhidric (R) şi 5 ml apă. Se adaugă 0,5 ml apă de brom (R)
şi se încălzeşteîn baia de apă pînă la decolorare ; soluţia nu trebuie să dea
reacţia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soiuţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).

ACIDUM GLUTAMICUM Metale grele. Cel mult 0,001 %-

Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
Acid glutamic trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).

COOH Sulfaţi. Cel mult 0,05%.

I 4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
CH
I 2
soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat} (IX.C.13).
Substanţe reducătoare, alţi aminoacizi. La 5 ml soluţie A se adaugă
CH2 2 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se
l încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se formeze un precipitat roşu şi nici
H-C-NHz să apară o coloraţie brună sau violetă.
I
COOH Substanţe organice uşor carlmnizabile. 0,2 g acid glutamic se dizolvă
în 5 ml acid sulfuric (R) ; soluţia trebuie să fie incoloră. După 1 h, o
M.. 147,1 eventuală coloraţie nu trebuie ră fie mai intensă decît coloraţia unei solu-
C;H9N04 ..
ţii-etalon preparate din 0,06 ml cupru-E.c., 0,06 ml fer-E.c., 0,08 ml
Acidul glutamic este acid ( + )-( S)-1-aminopropan- l, 3-dicar~xihc. cobalt-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 100,5% C;HyNO, raportat la subs anţa
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
uscată.
0,5 g acid glutamic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, cu miros slab,, (IX.C.15).
caracteristic, cu gust acru (IX.B).
76 VIII. Acidum hydrochloricum
Acidum hydrochloricum di[utum VIII. n
Aeid suliuros. 5 ml acid clorhidric se diluează cu 4 ml apă şi se
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 0,1 %- . amestecă cu o soluţie preparată din 50 ml apă, 1 ml amidon-soluţie (I)
I g acid glutamic se calcinează cu acid sulfuric (R~ (I~-~-17}· . şi 0,15 ml iod 0,005 mol/1; coloraţia albastră trebuie să persiste timp
Dozare. O 2 g acid glutamic se dizolvă în 100 ml apa, pnn mc~lzue de 30 s.
·
l a aproximativ 4
oe
· ' O . D upav racire
v · se_ a daugav. O,2 . ml albastru de timol-
V
Clor liber, alte substanţe oxidante. 5 ml acid clorhidric se diluează cu
t t
soluţie (I) şi I ml roşu de fen~l-so 1_uţie (I) şi se i reaza cu
hidroxid de
V
5 ml apă, se adaugă 1 ml iodură de potasiu-soluţie (R), 1 ml cloroform (R}
sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie violeta. şi se agită ; stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze în roz sau in
I ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01471 g C5H~04-
violet timp de l min.
Conservare. În recipiente bine închise. Reziduu prin calcinare. 5 g acid clorhidric se evaporă la sicitate şi
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Neurotonic. reziduul se calcinează pînă la masă constantă ; nu trebuie să rămînă un
reziduu ponderabil (IX.C.17).
Dozare. 3 g acid clorhidric se aduc într-un flacon care conţine 50 ml
apă, se adaugă metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu
l mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
ACIDUM HYDROCHLORICUM l ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,03646 g HCl.
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
Acid clorhidric Observaţie. Cînd se prescrie „acid clorhidric", fără altă_ specificaţie,
sau „acid clorhidric oficinal" se foloseşte „acid clorhidric diluat".
· M,. 36,46
HCl
Acidul clorhidric conţine cel puţin 35,0% şi cel mult 38,0% ~C_L O J C/'_, J,C-/4 t
Descriere. Lichid limpede, incolor, cu miros înţepător, carnctenSilc lnv. r21
,r"/./J \
(IX.B). , ACIDUM HYDROCHLORIC pAJl;Ul'UM 1 U.'d.f. : ·, (; i
Fumegă la aer. ..
Solubilitate. Miscibil cu alcool şi apă, cu obţinerea unor soluţ11 cu reac-
ţ ie -puternic acidă (IX.C.l).
Acid clorhidric dilu ~)t~ --·;;;=_:--t!IJ[T'
.,..,,
l
i 1c se dilueazav cu apă la 50 ml.
Soluţia A. 5 ml aci.d c1orh"dr" Acidul clorhidric diluat conţine cel puţin 9,5% şi cel mult 10,5% HCL
Identiiicare Descriere. Lichid limpede, incoior, fără miros (IX.B).
- O bao-hetă de sticlă înmuiată în amoniac 100 g/1 (R,) se _apropie Identificare
de gîtu1 deschis al unui flacon cu ~cid c!orhidric; ap_ar~ un r~m _abbi~ 1 - O baghetă de sticlă înmuiată în amoniac 100 g/1 (R) se apropie
- 0,05 ml acid clorhidric se dilueaza cu 2 ml_ a_pa ş1 se adauga , ::, ~ de gîtul deschis al unui flacon cu acid clorhidric diluat ; apare un fum
nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos, solubil alb.
în amoniac concentrat (R). . , . · (R). - 0,5 ml acid clorhidric diluat se diluează cu 2 ml apă şi se adaugă
- 1 ml acid clorhidric se agită cu 0,2 g c10rat de 1:otasm , se 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos,
~ , h' t· d • d · pota-
degajează vapori de clor care colorează m albastru ir 1a cu 10 ura e solubil în amoniac concentrat (R).
siu amidonată (I). - 5 ml acid clorhidric diluat se agită cu 0,2 g clorat de potasiu (R)
Densitate relativă: d 20 = 1,174 - 1,189 (IX.C.3). şi se încălzeşte cu precauţie; se degajează vapori de clor, care colorează
Aspectul soluţiei. Sol:ţia A trebuie să fie limpede si m_coloră (IX.C.2). în albastru hîrtia cu iodură de potasiu amidonată (I).
Arsen. 10 ml acid clorhidric nu trt:buie să dea rcac:ţ1a prntru arsen Densitate relativă: d~g = 1,047 - 1,052 (IX.C.3).
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX:C.13). . Arsen. La 35 ml acid clorhidric diluat se adaugă 3 ml amoniac con-
Fer. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pent~u fer (IX.C.13). centrat (R) şi se evaporă pe baia de apă pînă la aproximativ 5 ml. Soluţia
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale rămasă, diluată cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
grele (IX.C.13). . _ L. • , •

Sulfati. IO ml solutie A nu trebllle sa dea reacpa pentru sulraţi Fer. 3,5 ml acid clorhidric diluat completat cu apă la 10 ml nu tre-
(IX.C. 13): • , buie să dea reacţia pentru fer (IX.C.13).
 Acidum iopanoicum
78 VIII.
JH:etale grele. 3,5 ml acid clorhidric diluat completat cu apă la 10 ml
nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele (IX.0.13).
Sulfati. 3,5 ml acid clorhidric diluat completat cu apă la 10 ml nu
trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
Acid sulfuros. 15 ml acid clorhidric diluat se amestecă cu o soluţie
preparată din 50 ml apă,_ 1 11:1 ami~on-soţuţie (I) şiO, 15 mliod 0,005 mol/1 ;
coloratfa albastră trebme sa persiste timp de 30 s.
Clor liber, alte substanţe oxidante. La 15 ml acid clorhidri~ dilua~ ~e
adaugă I ml iodură de potasiu-soluţie (R), 2 ,ml clorofor~ (~) Ş; s~ agita:
stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze m roz sau m V1olev timp de
1 min. . .
Reziduu prin calcinare. 20 g acid clorhidric ~iluat se ev<:por~ 1~ s1;_c1!ate
şi reziduul se calc_ineaz~ pî1:,ă la masă constanta; nu trebme sa ramma un
reziduu ponderabil (IX.C.l J).
Doz~e. 10 g acid clorhidric diluat se_dilue_ază,cu 4~- ml apă,se a~avugă
metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid ae somn 1 mol/1 pma la
coloraţie galbenă. .. .
1 ml hidroxid de sodlu 1 mol/1 corespunde la 0,03646 g HCl.
Conservare. în recipiente bine închise.
Acţiune farmae9lo9ieă şi întrebuinţări. Acidifiant gastric -
ACIDUM IOPANOICUM
Acid iopanoic
Yr
Acidul iopanoic este acid 2-(3-amino-2,4,6-triiodob~nzi!)buti_ric. Co~~
ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C11H 1:iiaN02_ ş1 cei puţm 66,0 ¼
şi cel mult 67,4% iod raportat la substanţa uscata.
Descriere. Pulbere albă sau slab gălbuie, fără miros, cu gust slab
amar (IX.B).
Acidum iopanoicum VIII. 79
Solubilitate; Solubil în 25 ml acetonă, 40 ml alcool, 50 ml cloroform
şi 50 ml eter, practic insolubil în apă (IX.C.1).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini.
Soluţia A. 1,5 g acid iopanoic se agită cu 15 ml apă timp de 5 ruin
.
şi se filtrează; soluţia filtrată se completează la 15 ml prin spălarea filtru-
lui cu apă.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acid
iopanoic (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în hidroxid de sodiu
0,01 mol/1 prezintă un maxim la 230 nm (IX.C.24.1).
- 0,1 g acid iopanoic se încălzeste într-un creuzet; se degajează
vapori de culoare violetă. '
. ~ - La 20 mg acid iopanoic se adaugă 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
ş1 se răceşte cu gheaţă. Se adaugă 20 mg nitrit de sodiu (R), se răceşte
din nou cu gheaţă timp de 10 min şi se adaugă 1 ml 2-naftol-soluţie (R);
apare o coloraţie roşie.
Punct de topire: 155 - 157 °C (cu descompunere) (IX.C.10).
. Aspectul soluţiei. 0,1 g acid iopanoic se dizolvă în 4,5 ml alcool (R)
ş: ~ completează cu aceiaşi solvent la 5 ml ; soluţia trebuie să fie limpede
ş1 mcoloră. O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît colo-
raţia unei soluţii-etalon prep~rate din O, 15 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml
(IX.C.2).
Halogeni. Cel mult 0,01 %-
~ ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Iod liber. 2 ml soluţie A se agită cu 2 ml cloroform (R) timp de I min;
stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze în violet.
Metale grele. Cel mult 0,001 %- _
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impu,--ităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion
sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin usoore. Cel mult 1,0%.
0,5 g acid iopanoic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
570,9
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g acid iopanoic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
A Dozar~. Acid iopanoic. 0,5 g acid iopanoic se dizolvă în 50 ml aicool (R)
1ll prealabil neutralizat la fenolftaleină-soluţie (I) si se titrează cu hidro-
xid de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie roz. '
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol 1l corespunde la 0,05709 g C11H 1~ 3 NO.
80 VIII. Acidu.m lacticu.m
Iod. 0,3 g acid iopanoic se dizolvă într-un amestec format din 15 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 15 ml apă. Se adaugă 0,5 g zinc pulbere (R),
se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 1 h. După răcire se spală refri-
gerentul cu apă şi se filtrează cantitativ. Se adaugă 5 ml acid acetic (R),
1 ml eozină-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1 pînă
la coloraţie roz-violetă.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,01269 g I.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Substanţă de contrast radio-
logic.
ACIDUM LACTICUM
Acid lactic
H,C-CH-COOl-1
I .
OH
CaHuOs Mr 90,08
Acidul lactic este un amestec de acm. 2 -hidroxipropionic (C3H 6 0 3 )
(acid lactic), acid 2-(2-hidroxipropioniloxi) propionic (C6 H 100 6) (acid lactil-
lactic) şi apă. Conţine cel puţin 85,0% şi cel mult 92,0% 0 3 H 6 0 3 •
Descriere. Lichid de consistenţă siropoasă, incolor sau slab gălbui, fără
miros sau cu miros slab, caracteristic (IX.B) ; higroscopic.
În soluţii apoase are gust acru.
Solubilitate. Miscibil cu apă, alcool şi eter, practic insolubil în cloroform
(IX.C.l).
Soluţia A. 7,0 g acid lactic-"se diluează cu apă la 70 ml.
Identificare
- La 0,5 ml acid lactic se adaugă 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi
1 ml permanganat de potasiu 50 g/1 ( R) şi se încălzeşte; se degajează al-
dehidă acetică, cu miros înţepător.
- La 0,5 ml acid lactic diluat cu 5 ml apă se adaugă 1 ml iod iodurat-
soluţie ( R), 2,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R) şi se încălzeşte ; se formează
iodoform, cu miros caracteristic.
- 0,5 ml acid lactic se adaugă peste o soluţie preparată din 3 ml
fenol ( R) 30 g/1, 7 ml apă şi O, 1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 ( R) ; colora-
ţia violetă a soluţiei devine galbenă.
- Densitatea relativă trebuie să fie de aproximativ 1,20 (IX.C.3).
Acidu.m lacticum VIII. 81
Culoare. Acidul lactic trebuie să fie incolor. O eventuală coloraţie nu
trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din
0,10 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.B).
Calciu. Cel mult 0,03%.
10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,3 mg ion calciu) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la
10 ml {0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon {O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Acid butiric. 1 ml acid lactic se diluează cu 4 ml apă şi se încălzeşte 1a
fierbere; nu trebuie să se perceapă miros de acid butiric.
Aeid oxalic, acid citric şi acid fosforic. 10 ml soluţie A se alcalinizează
cu amoniac 100 g/1 ( R), se adaugă 0,5 ml clorură de calciu 200 g/1 ( R) si
se încălzeşte pe baia de apă timp de 5 min. Soluţia trebuie să fie limpede şi
înainte şi după încălzire.
Acid tartriC:· La 1 ml acid lactic se adaugă 10 ml alcool ( R) şi 0,4 ml
acetat de potasiu 50 g/1 în alcool ( R); soluţia trebuie să rămînă limpede
timp de 15 min.
lietanol şi esteri metilici. Cel mult 0,05%.
Într-un balon cu dop rodat se introduc 2,0 g acid lactic şi 10 ml apă.
Soluţia se răceşte într-un amestec de gheaţă cu apă, se adaugă, cu precau-
ţie, 30 ml hidroxid de potasiu 300 g/1 ( R) şi se lasă în continuare în baia
de gheaţă timp de 15 min. Balonul se adaptează la un refrigerent şi se dis-
tilează amestecul. Distilatul se colectează într-un balon cotat de IO ml care
conţine 1 ml alcool ( R) ; se distilează aproximativ 8,5 ml, apoi se comple-
tează cu apă la 10 ml. l ml distilat se aduce într-o eprubetă şi se adaugă
5 ml pe...-manganat de potasiu în acid fosforic ( R) şi se amestecă. După
15 min se adaugă 2 ml acid oxalic în acid sulfuric ( R) şi se agită cu o baghetă
de sticlă pînă cînd soiuţia devine incoloră. Se adaugă 5 ml fucsină-soluţie
decolorată ( R) (soluţie-probă). După 2 h, coloraţia soluţiei-probă nu tre-
buie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-martor obţinute, în pa-
ralel, din 1 ml soluţie apoasă care conţine 100 µ.g metanol ( R) şi O, 1 ml
alcool { R), la care se adaugă aceiaşi reactivi, în aceleaşi condiţii cu solu-
ţia-probă.
Substanţe insol!_Ibile în eter (glicerol, manitol). 1 ml acid lactic se di-
zolvă în 25 ml eter ( R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede.
6 - Farmacopeea Română, ed. a X-a
 82 VIII. Acidum nalidixirum
~ahăr. 1 ;111 acid l~ctic se dilueazăv cu 9 ml apă, se neutralizează cu hi-
droxid ~e s<?dm .300 g/1 (R), se adauga 5 ml sulfat de cupru (II) si tartrat
de potas1~ .ş1 sodiu-sol1:ţi_:= (Rj şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie' să apară
un prec1p1tat roşu-carannzm.
Rezid~u pr~ calcinare. Cel mult O, 1% ,
1 g acid lactic se calcinează cu acid sulfuric ( RJ {IX.C.17).
. ~o~e. La 3 ~ acid l~ctic se ada~gă 50 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1
şi s; mcalzeşte !a fierbere ţ11_;1p de ~O mm .. Sol~ţia se răceşte la aproximativ
4? VC, se adauga fenolftalema-soluţ1e (I) ş1 se titrează cu acid sulfuric 1 mol/1
pma la decolorare.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de sodiu I mol/I corespunde 1a 0,09008 g C3 H 6 O 3 •
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
.Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Acidifiant; keratolitic; anti-
septic.
ACIDUM NALIDIXICUM
Acid nalidixic
C1~12N20a Mr 232,2
. Acidul ~':lidixic .este acid 1-etil-7-metil-l, 4-dihidro-4-oxo-l, 8-naftiri-
din-3-carb1oxi11c. Conţme cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% C1 ~ 12Np
3
raportat a substanţa uscată.
Descrier~. _!'ulbe__re crist':lin~ albă .sau gălbuie, fără miros (IX.B).
Suspensia m apa, exammata la microscop, trebuie să prezinte parti-
cule de cel mult 20 µm. ~ de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ultra-
S~lubilita~. Solubil în cloroform, puţin solubil în benzen si eter foar-
te puţm s?lubll în acetonă, practic insolubil în alcool şi apă' (IX.C. l).
Solu~il în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini.
Sotuţ_ia A. 1,25 g acid nalidixic se dizolvă în 7,5 ml hidroxid de sodit1
l mol/1 ş1 se completează cu apă la 25 ml.
Actdum nalidixicum VIII. 83
Identiiicare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acid
nalidixic (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- O, 1 g acid nalidixic se dizolvă în 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1
şi se completează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml soluţie se di-
luează cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 la 200 ml, într-un balon cotat. Spec-
trul în ultraviolet al soluţiei astfel obţinute prezintă două maxime : la
258 nm şi la 334 nm (IX.C.24.1).
- 20 mg acid nalidixic se dizolvă în 2 ml apă şi 1 ml acid sulfuric ( R),
se adaugă 20 mg vanilină ( R) şi se încălzeşte la fierbere, cu precauţie,
timp de 2 min; culoarea galbenă obţinută iniţial devine roşu-portocalie.
în timpul răcirii soluţia se agită şi se lasă în repaus timp de 30 min; se for-
mează un precipitat galben-portocaliu.
Punct de topire: 225 - 231 °C (cu descompunere) (IX.C.10) .
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sau cel mult transpa-
rentă (IX.C.2).
Absorbţia luminii. Absorbanţa soluţiei A, determinată imediat după
preparare, la 420 nm şi 1a 500 nm, folosind ca lichid de compensare apa,
trebuie să fie de cel mult 0,50 la 420 nm şi de cel mult 0,075 la 500 nm
(IX.C.24.1).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" {IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
' Adsorbant: silicagel GF25, (R).
Developant: alcool (R)-cloroform (R)-amoniac concentrat (R) 5 mol/1
(70: 20: 10).
Solutii de aplicat :
Solu'ţia a : acid nalidixic 2,0% m/V în cloroform ( R);
Soluţia b : acid nalidixic 0,010% m/V în cloroform ( R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (200 µg acid nalidixic);
b: 10 µ1 soh11.ţie b (I µg acid nalidixic).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cind acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
violetă la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare acidului nalidixic, mai apar şi alte pete, mărimea şi
intensitatea acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea
petei din dreptul punctului b.
 VIII. Acidum nicotinicum
Pi!rder~ pr~ _u~care. Cel mult 0,5%.
O,;:,? acid nahdix1c se usucă la 105 °C pînă la~masă constantă (IX.C.15).
Rez1d~n pri~:t,. c~lcinare. ~el mult O, 1 %- ·
1 g acid nahmx1c se calcmează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
• Dozar~. 0,15 g ~cid_n~li~c se dizolvă în 20 ml dimetilformamidă (R)
lil p_reala~1l neutr:'liz_ata 1a al~astru de timol în dimetilformamidă ( I) şi
se titreaza cu I.J?-~coxid ~~ sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml metoxid.- de somu O, N o
Conservare. In . 1 mol/1 corespunde la O,02322 g C12H 12"'-'2 3·
recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune îarmacologieă şi întrebuinţări. Chimioterapic urinar.
ACIDUM NICOTINICUM
Acid nicotinic
f'N'tt
~COOH
M,. 123,1
Sinonim : niacin
Acidul nicoti~c este acid 3-piridincarboxilic. Conţine cel puţin 99,0%
şi cel mult 100,51/o Ci,R5N02 raportat la substanta uscată.
lb- D;~c!ier~. Cristale incolore sau pulbere crist;lină albă sau aproape
a a, ara_ ~os, cu gust slab acru (IX.B).
l Solubilitate. ~ol;-bil în apă şi alcool la fierbere; puţin solubil în apă si
a cool, _gre:1 ~olubil 1~ eter, ~oart~ ~e~ so1'.1bil în cloroform (IX.C.l). '
So1u~il m soluţ11 de hidroxizi ş1 carbonati alcalini.
So~uţir:: A:., l,~ g_ 3:c~d nico!i~c. se diz?lvă prin încălzire în 45 m1 apă
Pf~as~~t /1a.!ta Ş 1 r3:c1ta ;_dupa racire se filtrează şi soluţia filtrată se com-
p e eaza a ;:,O ml pnn spalarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
. -:-- . Spectrul î?- iJJţraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acid
mcotmic. (s.r.) P:lll dispe~sie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spe~trul m_ ~ltrav1olet al soluţiei 0,002% m/V prezintă un maxim
1a 2 62 nm r un m11:1m ~a 237 nm (IX.C.24.1).
dr - La_ ;:,O n:_ig ~~1d mcotinic se adaugă 0,5 g carbonat de sodiu anhi-
u ( R) ~1 se mcal~eşte; se percepe un miros caracteristic de piridină.
• . - 2,.:> ml soluţie A se neutralizează cu hidroxid de sodiu O 1 mol/1 la
h~e de tu:n~sol ~oşie (I) şi se adaugă 3 ml sulfat de cupru (II) 50
g/1 (RJ·
se ormeaza m timp un precipitat albastru. ~ '
Acidum nicotinicum VIII. 85
Punct de topire: 234 - 239 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even-
tuală coloraţie nu trebuie să. fie mai intensă. decît coioraţia unei soluţii-eta­
lon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml
{IX.C.2).
Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor soluţiei 0,002% m/V de-
termina.te la 237 nm şi la 262 nm trebuie să fie cuprins între 0,35 şi 0,39
(IX.C.24.1).
Amoniu, nieotinamidă. 1,0 g acid nicotinic se dizolvă în 10 ml hidro-
xid de sodiu 100 g/1 ( R) şi se încălzeşte la fierbere ; nu trebuie să se dega-
jeze vapori care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 m1 (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) nu tre-
buie să dea reacţia pentru metale grele.
Nitraţi. La 1 m1 soluţie A se adaugă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei
2 ml difenilamină-soluţie ( R) ; la zona de contact a celor două lichide nu
trebuie să apară o coloraţie albastră.
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie­
-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Nitropiridilpirazol. La 8 ml soluţie A se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 ( R) ; coloraţia soluţiei nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
unei soluţii-etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,12 ml fer-E.c.
şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g acid nicotinic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g acid nicotinic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g acid nicotinic se dizolvă în 50 m1 apă proaspăt fiartă
şi răcită, se adaugă fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de
sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01231 g C6H 5 N02 •
Conservare. 1n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Vasodilatator; antipelagros;
hipolipemiant.
86 VIII. Acidum phosphoricum
ACIDUM PHOSPHORICUM
Acid fosforic
Acidul fosforic conţine cel puţin 85,0% şi cel mult 90,0% H 3P0 4 •
Descriere. Lichid limpede, vîscos, incolor, fără miros (IX.B) ; higrosco-
pic, corosiv.
Densitatea relativă este de aproximativ 1,7.
Solubilitate. Miscibil cu alcool şi apă, cu obţinerea unor soluţii cu reac-
ţie puternic acidă (IX.C.l).
Soluţia A. 20 g acid fosforic se diluează cu apă ia 100 ml.
Identificare
- 2 ml soluţie A se neutralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R)
şi se adaugă 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
galben, solubil în amoniac concentrat (R).
- La 1 ml soluţie A se adaugă i ml acid nitric (R), 3 ml molibdat de
amoniu în acid nitric ( R) şi se încălzeşte uşor ; se formează un precipitat
galben, solubil în amoniac 100 g/1 (R) şi în soluţii de hidroxizi alcalini.
Arsen. 2 ml acid fosforic nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hi-
pofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,005%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 5 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,05 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,003%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Magneziu, ealciu, aluminiu, ier. 5 ml soluţie A se alcalinizează cu amo-
niac 100 g/1 ( R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede.
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml solut1e-
etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie­
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Aeid fosforos, acid hipofosforos. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,251:11
nitrat de argint 20 g/1 (R) şi se ţine în baia de apă timp de 5 min; soluţia
trebuie să rămînă incoloră.
Aeid nitric, aeid nitros. 2 ml acid fosforic se amestecă cu 1 ml sulfat
de fer (II)-soluţie ( R) şi se răceşte ; peste iichidul răcit se adaugă, cu precau-
ţie, pe pereţii eprubetei, 2 ml acid sulfuric ( R) ; la zona de contact a celor
două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun.
Acidum phosphoricum dilutum VIII. 87
Dozare. 1 g acid fosforic se diluează cu 10 ml apă proaspăt fiartă şi
răcită ; se adaugă 30 ml clorură de sodiu-soluţie saturată ( R), 0,2 ml fen?l-
ftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pînă la colo-
ratie roz.
' 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,0490 g H 3 P0 4 •
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
ACIDUM PHOSPHORICUM DILUTUM
Acid fosforic diluat
Acidul fosforic diluat conţine cel puţin 9,5% şi cel mult 10,5% H 3PO,.
Deseriere. Lichid limpede, incolor, fără miros, cu gust acru (IX.B).
Identilieare
- 2 ml acid fosforic diluat se neutralizează cu hidroxid de sodiu
100 g/1 ( R) şi se adaugă 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 ( R} ; s~ f~rmează un
precipitat galben, solubil în amoniac 100 g/1 ( R) şi a~1d 1;11t~1c ( R).
- La 1 ml acid fosforic diluat se adaugă l ml acid mtnc ( R), ~ ml
molibdat de amoniu în acid nitric ( RJ şi se încălzeşte uşor ; se formeaza un
precipitat galben, solubil în amoniac concentrat ( R).
Densitate relativă: d~g = 1,050 - 1,056 (IX.C.3).
Arsen. 10 ml acid fosforic diluat nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric ( R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,0004%.
5 ml acid fosforic diluat completat cu apă la 10 ml se compară cu 2 ~
soluţie-etalon completată .cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13J.
Fer. Cel mult 0,0004%. V
7,5 m1 acid fosforic diluat completat cu apă la 10 ml se compara cu 3 ml
. soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C. 13).
Magneziu, calciu. aluminiu, fer. 5 ml acid fosforic diluat se alcalinizea-
ză cu amoniac 100 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă limpede.
.
Metale grele. Cel mult 0,001 %- .
10 ml acid fosforic diluat se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg
ion plumb) (IX.C.13).
Suliaţi. Cel mult 0,001 %-
10 ml acid fosforic diluat se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg
ion sulfat) (IX.C.13).
Acid fosforos acid hipofosforos. La 5 ml acid fosforic diluat se adaugă
0,25 ml nitrat de ;rgint 20 g/1 (R) şi se ţine în baîa de apă. timp de 5 min;
soluţia trebuie să rămînă incoloră.
88 VIII. Acidum salicylicum
Acid nitric, acid nitros. 10 ml acid fosforic diluat se amestecă cu 1 ml
sulfat de fer (II)-soluţie ( R) şi se răceste ; peste lichidul răcit se adaugă cu
precauţie, :i:e :per~ţii eprubet~i, ~ ml a'cid sulfuric ( R) ; la zona de contact
a celor doua lichide nu trebme sa se formeze un inel brun.
Dozare. La 10 g acid fosforic diluat se adauaă 30 ml clorură de sodiu-
soluţie saturată ( R), 0,2 ml fenolftaleină-soluţie ( I) şi se titrează cu hidro-
xid de sodiu 1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,0490 g H 3PO,.
ACIDUM SALICYLICUM
Acid salicilic
M, 138,1
Acidul salicilic este acid 2-hidroxibenzoic. Conţine cel puţin 99 5o/c0 şi
cel mult 100,5% C7 H 6 0 3 •
. Descriere. Cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalină albă, fără
nnros, c_u _gust caracte:istic dulceag, apoi acru (IX.B).
Încalz1t cu precauţie sublimează iar prin încălzire bruscă se descompu-
ne, prezentînd miros de fenol. '
Solubilitate. Solubil în 3 ml alcool, 3 ml eter, 15 ml apă la fierbere,
50 ml clor_of_orm, l~O ml _glicerol şi 500 ml apă (IX.C.l).
. Şol_u~1l 11:, sol1;1-ţ11 de _hidroxizi şi carbonaţi alcalini, în soluţii de fosfaţi a1-
cahru ş1 ue sarur1 alcaline ale acizilor organici.
So!ufia :4. 1,S_g acid ~ali~ilic se dizolvă în 30 ml apă la fierbere, seră­
c_eşte ş~ se f11treaza; soluţia filtrată se completează la 30 ml, prin spălarea
filtrulm cu apă.
Identificare .
. - 10 mg: acid _salicilic se dizolvă în 2 ml apă, prin încălzire la aproxi-
mativ 50 0 C ş1 s~ raceşte; s~ adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R);
apare o coloraţie albastru-violetă.
Acidum salicylicu.m VIII. 89
O, 1 g acid salicilic se dizolvă în 1 ml metanol ( R), se adaugă 3 ml
acid sulfuric 200 g/1 ( R) şi se încălzeşte cu precauţie; se degajează un miros
caracteristic de salicilat de metil.
Punct de topire: 157 - 161 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi comple-
tat cu apă. la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Fer, oxidifenil, fenol. 1 g acid salicilic se dizolvă în 20 ml carbonat de
sodiu 100 g/1 ( R) ; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). So-
luţia se agită într-o pilnie de separare cu 10 ml eter (R). Stratul eteric se-
parat se filtrează prin sulfat de sodiu anhidru ( R) şi se evaporă la sicitate
într-o capsulă de porţelan în prealabil cîntărită, ia temperatura camerei;
reziduul trebuie să fie de cel mult 0,1 % şi nu trebuie să aibă miros de fenol.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,5 g acid salicilic se dizolvă în
5 ml acid sulfuric ( R) ; soluţia trebuie să fie incoloră. O eventuală coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
'
din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
0, 5 g acid salicilic se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g acid saiicilic se dizolvă în 15 ml alcool ( R) înprealabil
· neutralizat la fenolftaleină-soluţie ( I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu
O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01381 g C7H 60 3•
Conservare. Ferit de lulllÎnă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Keratolitic.
 90 VIII. Acidum tartaricum
ACIDUM TARTARICUM
Acid tartric
COOH
I O, 1 ml permanganat de potasm ( R) 1 g/1, proaspat preparat ş1 se agita.;
H-C-OH
I Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
HO-C-H
l Reziduu prin calcinare. Cel mttlt 0,1 %-
COOH
Mr 150,l
Sinonim: acid dihidroxisuccinic
Ac~dul tartri: este acid (2~, 3R)-2, 3-dihidroxibutandioic. Conţine
cel puţm 99,5% ş1 cel mult 100,::>% C,H60 6 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, ctt
gust acru (IX.B).
Solubilitate. Solubil în l ml apă, 4 ml alcool, greu solubil în eter prac-
tic insolubil în benzen şi cloroform (IX.C.l}. '
Soluţia A. 5,0 g acid tartric se dizolvă în 50 ml apă şi se completează
cu acelaşi solvent la 100 ml.
Identificare
- Prin încălzire, acidul tartric se brunifică, apoi se caramelizează şi
degajează miros de zahăr ars.
- La 2_ml sol~J:ie A se ada~gă_0,1 ~ sulfat de fer (II)-soluţie (R) şi
O, 1 1:11 peroxid de ~10rogen-soluţ1e diluata ( R). Apare o coloraţie gal benă,
trec~toare. D~pă dispariţia coloraţiei se adaugă, picătură cu picătură, hi-
droxid de sodiu 100 g/1 ( R) ; apare o coloraţie albastru-intens.
. 0,5 g acid tartric se dizolvă în 3 ml apă şi se adaugă 1 ml acetat de
potasiu 100 gf1 (R); se formează un precipitat alb, cristalin, solubil în acizi
minerali şi în hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R).
P_?tere rotatorie specifică: [ex]~= +11,9° pînă la +12,7° (20% m/V
în apa) (IX.C.4}.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2}.
Arsen. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipo-
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13}. ~
Calciu. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru calciu (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
1a 10 ml (0,02 mg ion clorură) {IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion fer} (IX.C.13).
Aconiti tuber VIII. 91
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele {IX.C.13).
Sulîati. Cel mult 0,02%.
10 mi soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat}
(IX.C.13).
Oxalaţi. La IO ml soluţie _A se adaugă 0,2 ml !cid sulfuric ~)O g/1 (R).
după 10 min soluţia trebuie să rămînă colorată în roz.
0,5 g acid tartric se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
1 g acid tartric se calcinează cu acid sulfuric ( R) (IX.C.17).
Dozare. O, 15 g acid tartric se ?1zolvă Î:1- 30 ~ apă_ proaspăt fî:artă _şi
răcită, se adaugă 0,05 ml Îenolftalemă-soluţ1e (I) ş1 se titrează cu hidroxid
de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie roz.
J ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,007504 g CcH.eOe--
Conservare. În recipiente bine închise.
ACONITI TUBEK
Tuber de omag
Sinonim : tuber de aconit
Rădăcina tuberificată a plantelor Aconitum firmum Reichenb. (inel.
Acon-itum callibotryon Reichenb.) şi/sau Aconitum tauricum W ulf. ( Ranur.-
culaceae), uscată după recoltare. Conţine cel puţin 0,5% alcaloizi eteroso·
lubili exprimaţi în aconitină (C 34H"N0 11}.
Descriere. Caractere macroscopice. Tubere alungite, de formă conică
compacte, brun-negricioase la exterior, alb-cen;1şii î:1 i~.terior, lungi de 4-:-
10 cm, groase de 1 - 3 cm, netede sau puţm zbrrcrte, cu n11;meroase o-
catrice de radicele ; prezintă la partea superioară un mugure '.J1?-e ~ronun·
ţat sau resturi ale tulpinii aeriene. Fractura este netedă, alb1c1oasa ..
Fără miros, gust la început dulceag, apoi înţepător, cu senzaţie de
amorţire (toxic) (IX.C.l). ~ . . .. .
Caractere microscopice. Secţiunea transversala din r~giunea ID1Jlo~1e
a tuberului prezintă un parenchim cortical redus, format din celule alungite
tang<mtial limitat spre interior de un endoderm vizibil, în care se găsesc
sclerite' dr~ptunghiulare. Caracteristic este cambiul, în formă de stea, _în
vîrfurile căruia, spre interior, se găseşte lemnul dispus în fo:m~ 1e V, iar
spre exterior se găseşte liberul format din numeroase ~puri m1c1 de ':ase
ciuruite. Zona centrală a secţiunii este ocupată de parenchimul medular o.ez·
yoltat. Celulele parenchimatoase ale scoarţei şi măduvei conţin numeroase
granule de amidon.
92 VIII. Adeps lanae anhydricus
Pulberea, de culoare cenuşiu-brună, prezintă fragmente de parenchim
cu celul~ pline cu granule de :imidon,_ sd:rite dreptunghiulare cu pereţii
punctaţi, fragmente de vase sprralate ş1 reticulate, granule de amidon simple
sau asociate dte două, rareori mai multe (IX.D.2; IX.D.3).
Părţi din aceleaşi plante. Tubere seci sau bruuificate în interior, cel
mult 5,0%; resturi de tulpini mai lungi de 5 mm, cel mult 2,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.DA).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.DA).
Pierdere prin uscare. Cel . mult 13,0%.
5 g tuber de omag se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15}.
Cenuşă. Cel mult 6,0%.
. 1 g tuber de omag se calcinează pînă la masă constantă {IX.C.17).
· . Dozare. La 6 g pulbere de tuber de omag (VI) se adaugă 100 ml eter (R)
şi 3 ml amoniac 100 g/1 (R) într-un balon cu dop rodat şi se agită ener-
gic timp de 30 min. Se adaugă 3 ml apă şi se agită energic timp de 5 .min.
Soluţia eterică se decantează şi se filtrează prin vată. 50 ml soluţie filtrată
(3 g pulbere) se distilează în baia de apă la aproximativ 45 °C, piuă la sici-
tate. Reziduul se agită de două ori cu cîte 5 ml eter ( R), care se îndepărtea­
ză de fiecare dată prin distilare în baia de apă la aceeaşi temperatură. Re-
ziduul cald se agită cu 20 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 timp de 3 min. După
răcire se adaugă 0,2 ml roşu de metil-soluţie ( I) şi excesul de acid sulfuric
0,01 mol/1 se titrează cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pînă la coloraţie gal-
benă.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,01292 g C34 H 47N0 11 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antipiretic.
ADEPS LANAE ANHYDRICUS
Lanolină anhidră
Sinonime : Cera lanae, Cera lanae ovis
Lanolina anhidră este materia grasă extrasă si purificată din lina de
oaie (Ovis aries L.-Bovideae). Este constituită din 95% esteri ai acizilor graşi
cu alcooli alifatici superiori, alcooli steroidici şi triterpenici, precum şi din
cantităţi mici de acizi graşi şi alcooli neesterificaţi.
Descriere. Masă vîscoasă de consistenţă onctuoasă, filantă, galbenă,
cu miros caracteristic (IX.B).
incorporează 200 - 300% apă sub formă de emulsie A/U. Lanolina
anhidră, topită pe baia de apă, trebuie să se prezinte sub forma unui lichid
uleios, limpede şi fără sediment.
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în alcool absolut la fierbere, benzen
şi cloroform, uşor solubilă în acetat de etil, acetonă, eter şi eter de petrol,
Adeps lanae anhydricu.s VIII. 93
practic insolubilă în apă ; miscibilă în stare topită cu uleiuri vegetale şi
parafină lichidă.
Soluţia A. 0,2 g lanolină anhidră se dizolvă în 10 ml cloroform ( R).
Soluţia R. 20 g lanolină anhidră se încălzesc cu 100 ml apă pînă la
fluidificare şi se agită energic. După răcire se separă extractul apos.
Identificare
- La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml anhidridă acetică ( R) şi O, 15 ml
acid sulfuric ( R) ; apare o coloraţie verde-închis.
- Într-o eprubetă cu 5 ml soluţie A se adaugă, cu precauţie, 5 ml acid
sulfuric ( R) ; la zona de contact a celor două lichide se formează un inel roşu­
brun, iar stratul de acid sulfuric prezintă o fluorescenţă verde.
Indice de aciditate. Cel mult 1 (IX.C.5.1) .
Indiee de iod : 18 - 32 (IX.C.5.4).
Indice de peroxid. Cel mult 6 (IX.C.5.5).
Indice de refracţie: n~ = l,4i00 - 1,4750 (IX.C.5.6).
Indice de saponificare: 94 - 106 (IX.C.5.7) (se încălzeşte la fierbere,
la reflux, timp de 5 h, iar titrarea se efectuează pe proba caldă).
Punct de picurare: 36 - 42 °C (IX.C.8).
Aspectul soluţiei. Soluţia B trebuie să fie limpede.
Coloraţia soluţiei 10% m/V în cloroform ( R) nu trebuie să fie mai in-
tensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,70 ml iod 0,01 mol/1
şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. 2,0 g lanolină anhidră se dizolvă în 10 ml eter (R)
şi se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I); soluţia trebuie să rămînă
incoloră. La adăugarea de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I
soluţia trebuie să se coioreze în roşu.
Soluţia B trebuie să fie neutră la hîrtia de turnesol roşie (I).
Cloruri. La 2 ml soluţie B se adaugă 0,25 ml nitrat de argint
20 g/1 ( R) ; soluţia nu trebuie să-şi modifice aspectul.
Glicerol. La 5 ml soluţie B se adaugă 0,25 ml fenolftaleină-soluţie (I)
şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie slab roz. Se
adaugă 5 ml acid boric ( R) IO g/1 în prealabil neutralizat cu hidroxid de
sodiu O, 1 mol/1 la fenolftaleină-soluţie ( I) ; amestecul trebuie să rămînă
colorat în roz.
Parafine. 0,5 g lanolină anhidră se încălzesc la fierbere, la reflux, timp
de 30 min, cu 50 ml alcool absolut ( R). IO ml din această soluţie trebuie
să fie dară.
Săpun. La 10 ml soluţie B se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R);
soluţia trebuie să rămînă limpede.
Săruri de amoniu. 10 ml soluţie B se încălzesc într-o eprubetă cu l ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ; hîrtia de turnesol roşie ( I) umectată cu apă
şi ţinută deasupra eprubetei nu trebuie să se albăstrească.
 Adeps lanae hydrosus
94 VIII.
Substanţe reducătoare. La 10 ml soluţie B se adaugă 1 ml acid sulfu-
ric ( RJ 300 g/1 şi 0,5 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1. Soluţia nu
trebuie să se decoloreze timp de 10 min.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%-
1 g lanolină anhidră se amestecă cu 5 g nisip ( R) şi se usucă la 105 °C
timp de 1 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1 %-
2 g lanolină anhidră se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Observaţii. Cînd se prescrie „lanolină" se foloseşte „lanolină hidratată",
dacă substanţele active asociate nu sînt instabile în mediu apos.
Este admisă adăugarea de antioxidanţi; aceştia trebuie menţionaţi
pe eticheta recipientului.
ADEPS LANAE HYDROSUS
Lanolină hidratată
Lanolina hidratată este un amestec de 75% lanolină anhidră şi 25%
apă, obţinut prin topirea lanolinei anhidre pe baia de apă şi adăugarea trep-
tată şi sub agitare continuă a apei.
Descriere. :Masă vîscoasă, de consistenţă. moale, onctuoasă, filantă, de
culoare alb-gălbuie, cu miros slab caracteristic (IX.B).
Identificare
Prin topire pe baia de apă., lanoiina hidratată separă. două. straturi:
stratul superior lipidic şi stratul inferior apos.
- La O, 1 g. din stratul superior se adaugă 5 ml cloroform ( R), l ml
anhidridă acetică (R), 0,15 ml acid sulfuric (R) şi se agită; apare o colo-
raţie verde-închis.
- La 2 ml din stratul inferior filtrat se adaugă 1 ml nitrat de mercur ( I)
în acid nitric (R); apare o coloraţie roşu-violetă.
Lanolina hidratată trebuie să corespundă următoarelor prevederi de
la monografia „Lanolină anhidră" : indice de aciditate, indice de iod, in-
dice de saponificare, indice de peroxid, indice de refracţie, cloruri, glicerol,
săruri de amoniu, substanţe reducătoare, reziduu prin calcinare.
Pierdere prin uscare : 25,0 27,0%.
1 g lanolină hidratată se amestecă cu 5 g nisip ( R) şi se usucă la 105 °0
pînă la masă constantă (IX.C.15).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult 2S °C.
Observaţie. Lanolina hidratată poate conţine antioxidanţi; în acest
caz aceştia trebuie menţionaţi pe eticheta recipientului.
Aether VIII. 95
AETHER
Eter
M, 74,12
Sinonime: eter etilic, dietil-eter.
Descriere. Lichid limpede, incolor, uşor volatil, inflamabil, cu miros
caracteristic şi gust arzător, răcoritor (IX.B).
Vaporii de eter pot forma amestecuri explozibile cu aerul, oxigenul şi
oxidul de dinitrogen.
Solubilitate. Este miscibil cu alcool, benzen, cloroform, eter de petrol,
uleiuri grase şi uleiuri volatile, solubil în 15 ml apă (IX.C.l).
Densitate relativă: d~g = 0,713 0,719 (IX.C.3).
Punct de fierbere: 34 - 36 °C (IX.C.7).
Aeiditate. 20 ml eter se agită cu 5 ml apă, într-o pîlnie de separare. În
stratul apos separat se adaugă 0,05 ml metiloranj-soluţie (I); soluţia nu
trebuie să se coloreze în roz.
Alcool, apă. 10 ml eter se agită cu 10 ml apă saturată cu eter (RJ,
într-o eprubetă cu dop rodat de 25 ml, cu gradaţii de 0,1 ml; volumul
stratului apos poate să se mărească cu cel mult 1 ml.
·Aldehide. 20 ml eter se introduc într-o eprubetă cu dop rodat şi se adau-
gă. 4 g hidroxid de sodiu (R) în mici fragmente. Amestecul se ţine la întune-
ric timp de 1 h ; atit eterul, cit şi hidroxidul de sodiu nu trebuie să se colo-
reze.
Peroxizi. 10 ml eter se agită cu 1 ml iodură de potasiu-soluţie ( R),
într-o eprubetă cu dop rodat; ambele straturi nu trebuie să se coloreze în
galben timp de 10 min.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 5 ml eter se introduc într-un vas
conic şi se adaugă, în mici porţiuni, sub agitare şi răcire, 5 ml acid sulfu-
ric ( R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede şi incoloră timp de 3 h. O
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­
etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml
(IX.C.14). ·
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,003%.
50 ml eter se evaporă la temperatura camerei, într-o capsulă de sticlă
în prealabil cîntărită, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 1 h.
Conservare.• în recipiente bine închise, ferit de luminii: ~i de surse ,de
foc, la rece.
96 VIII. Aether anesthesic,u
ARI'HER ANESTHESICUS
Eter pentru anestezie
Mr 74,12
Descriere. Lichid limpede, incolor, uşor vol~il, inflamabil, cu miros ca-
racteristic şi gust arzător, răcoritor (IX:.B). . . . Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anestezic general.
Vaporii de eter pot forma amestecun exploz1b1le cu aerul, oxigenul
şi oxidul de dinitrogen.
Solubilitate. Este miscibil cu alcool, benzen, cloroform, eter de petrol,
uleiuri grase şi uleiuri volatile, solubil în 15 ml apă {IX.C.l).
Densitate relativă: dii= 0,713 - 0,717 (IX.C.3).
Punct de fierbere: 34 - 35 °C (IX.C.7).
Acetonă. 20 ml eter pentru anestezie se agită cu 5 ml apă într-o pilnie
de separare. în stratul apos se adaugă 1 ru1 hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R),
0,25 ml pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie ( R) şi~ i~edi8;t, . 1~5 ml
acid acetic 300 g/1 ( R) ; coloraţia soluţiei nu trebme sa fle roşiatica sau
violetă.
Aciditate. 20 ml eter pentru anestezie se agită cu 5~rul apă, ~ntr-o_pil-
nie de separare. În stratul apos separat se adaugă O,0o ru1 metiloran1-so-
luţie (I) ; soluţia nu trebuie să se coloreze în roz.
Alcool. 10 ml eter pentru anestezie se agită cu 10 ru1 ap~ saturată cu
eter (R), într-o eprubetă cu dop rodat de 25 ml, cu gradaţu de 0,1 ru1;
volumul stratului apos poate ,să se mărească cu cel mult 0,3 rul.
Aldehide. 10 ml eter pentru anestezie se agită timp de 1 min cu 1 ru1
tetraiodomercurat (II) de potasiu-soluţie alcalină ( R), într-o ep131-betă
cu dop rodat şi se lasă în repaus timp de 1 min; stratul apos poate sa pre-
zinte cel mult o slabă opalescenţă alb-gălbuie.
Apă. 20 ml ete; pentru anestezie se agită ':u 0.;0~ g a~~ pieri: (Rl,
într-o eprubetă cu dop rodat; coloraţia nu trebuie sa fle ma1 mtensa dec1t
coloratia a 20 ml acid picric-soluţie ( R).
P~roxizi. 10 ml eter pentru anestezie s~ agit~ cu 1, ru1 iod~ă. _de potasiu~
soluţie ( R), într-o eprubetă cu dop rodat, ş1 se ţme la 1ntunenc timp de 3 h,
stratul apos trebuie să rămînă incolor.
Substanţe organice uşor carbonizabile, ~ 1:111 et~r l?entru a~estezi~ ~e
introduc într-un vas conic şi se adaugă, în m1c1 porţmm,. sub ag1t_a~e ş1 ra_:-
cire, 5 ml acid sulfuric ( R) ; soluţia trebuie să rămînă hmpede ş1 mcolora
timp de 3 h (IX.C.14).
Substanţe volatile străine. 10 ml eter pentru anest_ezie se_ evap~ră în
mici porţiuni, pe o hlrtie de filtru de 10/10 cm,. cm:ată ş1 1:scata. În timpul
evaporării nu trebuie să se perceapă miros străm, 1ar dupa evaporarea ete-
rului hîrtia de filtru trebuie să fie uscată şi fără miros.
Aetherolea VIU. 97
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,002%.
50 ml eter pentru anestezie se evaporă la temperatura camerei, într-o
capsulă de sticlă în prealabil cîntărită, iar reziduul obtinut se usucă la 105 °C
timp de 1 h. ,
Conservare. În recipiente mici, bine închise, ferit de lumină si de surse
de foc, la rece. ,
Observaţie. Se admite adăugarea de stabilizanţi. Eterul anestezic se
reanalizează din 6 în 6 luni.
AETHEROLEA
Uleiuri volatile
Sinonime: uleiuri eterice, uleiuri esenţiale
Uleiurile volatile sînt amestecuri de substanţe volatile şi lipofile, cu
miros aromat, care aparţin diferitelor clase de compuşi organici (mai ales
terpene şi derivaţii lor oxigenaţi). Se obţin prin antrenare cu vapori de
apă, prin distilare cu apă sau prin alte procedee de extracţie.
Descriere. Uleiurile volatile sînt, în majoritatea cazurilor, lichide lim-
pezi, incolore sau colorate, cu miros aromat, caracteristic de obicei compo-
nentei principale şi cu gust arzător.
Unele uleiuri volatile, la temperaturi scăzute, depun cristale, care se
redizolvă prin uşoară încălzire. La aer şi la lumină îşi modifică proprietă­
ţile fizice.
Aspect şi culoare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul
organoleptic" (IX.B).
Miros. 0,1 ru1 ulei volatil din proba de analizat se aduc pe o fîşie de
hîrtie de filtru, astfel încît să nu atingă marginile hîrtiei. Mirosul probei
de analizat se compară, la intervale de 15 min, cu mirosul unei probe-mar-
tor depuse pe o altă fîşie de hîrtie de filtru. Cele două probe trebuie să aibă
acelaşi miros timp de 1 h.
Gust. 0,1 ru1 ulei volatil din proba de analizat se aduc pe o fîşie de hîr-
tie de filtru. Gustul probei de analizat se compară cu gustul unei probe-
martor depuse pe o altă fîşie de hîrtie de filtru, prin atingerea hîrtiilor de
filtru cu vîrful limbii. Cele două probe trebuie să aibă acelaşi gust.
Solubilitate. Uleiurile volatile se amestecă în orice proporţie cu alcool
absolut, cloroform, eter, cu alţi solvenţi organici şi cu uleiurile grase ; sînt
foarte greu solubile în apă. Solubilitatea în alcool de diferite concentraţii
este în funcţie de componentele uleiului şi este prevăzută în monografia
respectivă.
Apă. 0,5 ml ulei volatil se dizolvă în 1 ru1 disulfură de carbon (R) ;
soluţia trebuie să fie limpede.
7 - Farmacopeea Română1 ed. a X-a
 Aetherolea
98 VIII.
Alcool. 3 ml ulei volatil se introduc într-o eprubetă uscată, se acoperă
cu un tampon de vată în care se află un cristal de fucsină bazică ( R) şi se
încălzeşte; nu trebuie să apară o coloraţie roşie.
Alcooli, glicoli, eteri-glicoli, acetat de gliceril. 3 ml ulei volatil se intro-
duc într-o eprubetă gradată cu dop rodat de 10 ml şi se agită cu 6 ml clo-
rură de sodiu-soluţie saturată {R) ; volumul de ulei volatil trebuie să ră­
mînă neschimbat.
Benzen. 10 m1 ulei volatil se încălzesc pînă la 100 °C, într-un aparat
de distilare. Un eventual distilat obţinut se încălzeşte la fierbere cu 1 ml
acid nitric ( R) ; nu trebuie să se perceapă un miros caracteristic de mig-
dale amare.
Derivaţi halogenaţi. O, 1 ml ulei volatil se aduc pe o rondelă de hîrtie
de filtru cu porii fini, cu diametrul de 2 cm. Hîrtia de filtru se introduce
într-o capsulă de porţelan, se aprinde şi capsula de porţelan se acoperă cu
un pahar de laborator de 1 OOO ml umezit cu apă pe pereţii interiori; mar-
ginile capsulei de porţelan trebuie să depăşească puţin pereţii paharului;
la 5 min după terminarea arderii, pereţii interiori ai paharului se spală cu
10 ml apă. Lichidul filtrat nu trebuie să dea reacţia pentru cloruri (IX.C.13).
Esteri ai acizilor benzoic, succinie, oxalic, ftalic, cinamic şi citric.
l m1 ulei volatil se încălzeşte în baia de apă cu 3 ml hidroxid de potasiu
100 g/1 în alcool ( R), timp de 2 min şi se răceşte la temperatura camerei.
După 30 ruin, în amestec nu trebuie să apară cristale.
Metale grele. 1ml ulei volatil se agită cu 5 ml apă şi 0,1 ml acid acetic
300 g/1 ( R) ; după separare, lichidul apos filtrat nu trebuie să dea reacţia
pentru metale grele (IX. C.13).
Uleiuri grase, uleiuri volatile rezinilicate, uleiuri minerale. 0,05 ml
ulei volatil aduşi pe o fîşie de hîrtie de filtru trebuie să se evapore complet
în timp de 24 h, fără să lase o pată translucidă.
Conservare, în recipiente din sticlă, colorate sau în recipiente din metal
inoxidabil, de capacitate mică, pline, bine închise, ferit de lumină, la loc
:răcoros.
Observaţie. Uleiurile volatile se controlează anual.
ALCOHOLUM
Alcool
:M:r 46,07
Sinonime: alcool etilic, etanol
Alcoolul 96% V/V este un amestec de alcool şi apă. Conţine cel puţin
95,0% şi cel mult 96,7 %V/V sau cel puţin 92,4% şi cel mult 94,9% m/m
C2H 60.
Alcoholum VIII. 99
Deseriere. Lichid incolor, limpede, volatil, cu miros caracteristic şi
gust arzător (IX.B).
Arde cu flacără de culoare albastră, fără fum ; inflamabil.
Solubilitate. Miscibil cu acetonă, apă, cloroform, eter şi glicerol (IX.C.1).
Punet de fierbere: 77,5 - 79,0 °C (IX.C.7).
Densitate relativă: ~i = 0,813 - 0,806 (IX.C.3).
Identificare
- La 2 ml alcool se adaugă 0,5 ml acid acetic (R), 1 ml acid sulfu-
ric ( R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează acetat de etil cu miros
caJ'acteristic.
- La 0,5 ml alcool se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
2 ml iod 0,05 mol/1 şi se încălzeşte la aproximativ 50 °C; se form~ază u~
precipitat galben (iodoform), cu miros caracteristic.
Aspect. Alcoolul trebuie să fie limpede şi incolor. Prin diluarea a 5 ml
alcool cu apă la 100 ml, soluţia obţinută trebuie să fie limpede (IX.B).
• V Aciditate.V 25 ml alcool se cţil:1ează ~u 2511:1 apă proaspăt fiartă şi ră­
c1t3:, se adauga 0,2 ml f~nolftalema-soluţ1e (I) şi cel mult 0,5 ml hidroxid de
sodiu 0,02 mol/I; trebuie să apară o coloraţie roz, persistentă timp de 30 s.
Amoniu, _baze organice. La 10 ml alcool se adaugă O, l ml acid sulfuric
100 g/1 ( R) şi se evaporă pe baia de apă. Reziduul obţinut se dizolvă în
2 ml ~pă,v se a~aug~ 1 ml hid!:oxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte; nu
trebme sa se aegaJeze vapon care albăstresc hîrtia de turnesol rosie (I)
şi nu trebuie să se perceapă un miros străin. ,
Cloruri. 5 ml alcool completat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reactia
pentru cloruri (IX.C.13). ,
~etale grele. 5 ml alcool completat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea
reacţia pentru metale grele (IX. C.13).
Sulfaţi. 5 ml alcool completat cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reacţia
pentru sulfaţi (IX.C.13).
Alcooiţ superiori, ~lte impur_ităţi organice. La 5 ml alcool se adaugă,
cu ~recauţi~, J?e :pereţu eprub~te1 5 ml acid sulfuric ( R) ; la zona de contact
a celor doua lichide nu trebtue să apară un inel colorat.
Aldehide. Cel mult 0,001 %-
. La~ ~1 alcool se ~daugă 5 ml apă şi 1 ml fucsină-soluţie decolorată (R)
Şl :se las3: m }e:paus ~l~p de 15 min (soluţie-probă). O eventuală coloraţie
nu trebu_1e, sa fle m~1 mte1:-s.~ decît col_oraţia unei soluţii-etalon obţinută, în
paralel ,şi rn aceleaşi condiţu cu soluţia-probă, din 0,5 ml acetaldehidă( R)
0,1 g/1 m alco~l ţără aldehi~e (R) şi 4!5 ml alcool fără aldehide (R), la
care se adauga b ml apă Ş1 1 ml fucsmă-soluţie decolorată (R).
. Substanţe reducătoare. Într-un cilindru cu dop rodat, spălat în preala-
b,!.1_ cu alcoolul de analizat, se aduc 50 ml alcool şi se răcesc la 15 °C. În alt
?1-îndru cu dop rodat se aduc 51 ml dintr-o soluţie-etalon preparată din
V
:., 1:11 clorura de -coba!t (II). ~O g/1 ( R), 7 ml nitrat de uranil-soluţie ( R) şi
apa la 100 ml. I?-,prunul cilmdru se adaugă I ml permanganat de pota-
siu ( R) 0,2 g/1 ş1 se amestecă (soluţia-probă). Cei doi cilindri se ţin la tem-
100 VUI. Alcoholum cetyZstearyUcum Alcoholum cetylstearylicum emu.Zsificans VIII. 101
ueratura de 15 °C pînă cînd coloraţia soluţiei-probă devine, prin oxidare, huli.ce de hidroxil: 200 - 220 (IX.C.5.3).
identică cu cea a soluţiei-etalon. Timpul necesar oxidării trebuie să fie de Indice de iod. Cel mult 3 (IX.C.5.5).
cel puţin 15 min.
Indice de saponificare. Cel mult 2 (IX.C.5.7).
Furfurol. La 10 ml alcool se adaugă 1 ml acid acetic (R) şi 0,5 ml
anilină ( R) proaspăt distilată. Amestecul nu trebuie să se coloreze în roşu
Punct de solidificare: 46 - 52 °C (IX.C.9).
timp de 5 min; se admite cel mult o coloraţie galbenă. Aspectul soluţiei. 1,0 g alcool cetilstearilic se dizolvă la aproximativ
40 °C în 20 ml alcool (R); soluţia obţinută trebuie să fie limpede, incoloră
Fuzel. 10 ml alcool se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă 5 ml glicerol ( R). sau slab gălbuie (IX.C.2).
Cu acest amestec se umectează o hîrtie de filtru şi se lasă să se evapore;
nu trebuie să se perceapă un miros străin. Aciditate. La soluţia de la „Aspectul soluţiei" încălzită la aproximativ
70 °C se adaugă 0,2 ml fenolftaleină-soluţie ( I) şi hidroxid de sodiu O, 1 mol/1
Metanol. La 0,2 ml alcool se adaugă 0,2 ml apă, 0,2 ml acid fosforic pînă la coloraţie roz; trebuie să se folosească cel mult 0,2 ml hidroxid de
100 g/1 ( R), 0,2 ml permanganat de potasiu 50 g/1 ( R), se amestecă şi se sodiu O, 1 mol/I.
lasă în repaus timp de 5 min. Se adaugă, picătură cu picătură, hidrogeno-
sulfit de sodiu ( R) 50 g/1 pînă la dispariţia coloraţiei permanganatului Hidrocarburi. 2,0 g alcool cetilstearilic se dizolvă în 100 ml eter de pe-
de potasiu. Dacă rămîne o coloraţie brună, se mai adaugă 0,05 ml acid fos- trol ( R). Dacă este necesar se încălzeşte uşor. Soluţia obţinută se filtrează
foric 100 g/1 (R). La soluţia incoloră obţinută se adaugă 5 ml acid cromo- într-un vas în prealabil cîntărit şi se usucă la 80 °C; reziduul trebuie să fie
tropic-sare de sodiu în acid sulfuric ( R) şi se încălzeşte pe baia de apă la de cel mult 30 mg.
aproximativ 60 °C timp de 10 min; nu trebuie să apară o coloraţie violetă. Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,005%. 2 g alcool cetilstearilic se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
50 ml alcool se evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o capsulă de sti- Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult 25 °C.
clă în prealabil cîntărită, iar reziduul obţinut se usucă 1a 105 °C pînă la
masă constantă.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de surse de foc, la rece.
Observaţie. Cînd se prescrie „Alcool" fără altă specificaţie, se eliberea-
ALCOHOLUM CETYLSTEARYLICUM EMUISIFICANS
ză „Alcool (96% V/V)".
Alcool cetilstearilic emulgator
Conţine cel puţin 87,0% şi cel mult 93,0% alcool cetilstearilic şi cel
puţin 7,0% cetilstearilsulfat de sodiu faţă de valorile declarate.
ALCOHOLUM CETYLSTEARYLICUM
Preparare
Alcool cetilstearilic Alcoholum cetylstearylicum 90 g
N atrii cetylstearylsuljas 10 g
Alcoolul cetilstearilic este un amestec de alcooli graşi superiori saturaţi, Aqua destillata 5g
în care predomină alcoolul cetilic C16H 34 0 (~ 242,4) şi alcoolul stearilic Alcoolul cetilstearilic se topeşte pe baia de apă, apoi se adaugă, trep-
C18H 380 (l\f,. 270,5) în proporţie de aproximativ 1: 1. tat şi amestecînd continuu, cetilstearilsulfatul de sodiu şi apa. Se continuă
Descriere. Masă sau lamele albe sau alb-gălbui, cu aspect cristalin, încălzirea şi amestecarea pînă la evaporarea apei şi obţinerea unei mase cu
de consistenţă onctuoasă, fără gust, cu miros slab caracteristic (IX.B). aspect slab tulbure; se răceşte.
10 g alcool cetilstearilic topite pe baia de apă se prezintă ca un lichid Descriere. Masă sau lamele albe sau slab gălbui, de consistenţa cerii,
uleios, limpede, incolor sau slab gălbui. O eventuală coloraţie nu trebuie să cu miros şi gust slab, caracteristic. Topit cu o cantitate egală de apă formează
fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml o emulsie stabilă U/A.
cupru-E.c., 0,05 ml fer-E.c., O, 10 ml cobalt-E.c. şi acid clorhidric 10 g/1 ( R) Solubilitate. Uşo'r solubil în alcool încălzit la 40 - 60 °C, puţin solubil
la 10 ml (IX.C.2). în alcool, benzen, cloroform, eter şi eter de petrol, practic insolubil în apă
Solubilitate. Solubil în benzen, cloroform, eter, eter de petrol şi alcool (IX.C.l).
la fierbere, practic insolubil în apă; miscibil în stare topită cu uleiuri vege- Identificare
tale, parafină lichidă şi lanolină anhip.ră topită (IX.C.l).
- Reziduul obţinut la „Dozare-Alcool cetilstearilic" trebuie să
Indice de aciditate. Cel mult 1 (IX.C.5.1). aibă punctul de solidificare : 46 52 °C.
102 VIII. Alcoholum cetylstearylicum emulsificans Alcoholum dilutum VIII. 103

- Reziduul obţinut prin calcinare se încălzeşte la aproximativ 70 °0

cu 10 ml alcool (R) şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. La solu- ALCOHOLUM DILUTUM
ţia filtrată se adaugă 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 ( R) ; se formează un
precipitat alb.
- 0,5 g alcool cetilstearilic emulgator se agită energic c~ 10 ~ apă Alcool diluat
încălzită la aproximativ 40 °C; se formează o spumă care persistă trmp de
30 min. lvf,, 46,07
- -Prin calcinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric . Alcoolu! ~uat conţine cel puţin 69,0% şi cel mult 71,6% V/V sau cel
100 g/1 (R) colorează flacă'.ra în galben. puţm 62,0% ş1 cel mult 64, 1 % m/m e 2H 60.
Indice de aciditate. Cel mult 1. Preparare. Se prepară din alcool de 96,0% V/V la 20 °e.
Se determină pe reziduul obţinut la „Dozare-Alcool cetilstearilic" Alcoholum 675 c,
(IX.C.5.1). Aqua destillata 325 ~
Indice de hidroxil: 180 - 220. Se amestecă. "'
Se determină pe reziduul obţinut la „Dozare-Alcool cetilstearilic" Descriere. Lichid incolor, limpede, cu miros caracteristic si gust arz~-
(IX.C.5.3). tor (IX.B). , a.

Solubilitate. Miscibil cu acetonă, apă şi glicerol (IX.C.1).

Indice de iod. Cel mult 3.
Se determină pe reziduul obţinut la „Dozare-Alcool cetilstearilic''
(IX.C.5.4).
Alcalinitate. 1 g alcool cetilstearilic emulgator se dizolvă în 10 ml
alcool (R) încălzit la aproximativ 40 °e. Se adaugă 0,25 ml ~lbastru ~e
bromtimol-solutie (I) si acid clorhidric 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galbena;
trebuie să se f~loseasc'ă cel mult 0,1 ml acid clorhidric 0,01 mol/1.
Apă. Cel mult 3,0%.
2 g alcool cetilstearilic emulgator se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 2,5%.
0,5 g alcool cetilstearilic emulgator se calcinează pînă la masă con-
stantă (IX.C.17).
Dozare. Alcool cetilstearilic. 5 g alcool cetilstearilic emulgator se dizol~
vă prin agitare în 150 ml amestec format din volu,:_11e egal~ d~ eter ( ~) ~1
eter de petrol ( R), se adaugă 40 ml alcool ( R), 2::, ml apa ş1 se contmu~
agitarea timp de 5 min. Stratul hidroalcoolic se separă şi se exţrage de trei
ori cu cite 20 ml amestec format din volume egale de eter ( R) şi eter de pe-
trol ( R). La extractele eterice reunite se adaugă 2 g sulfat de sodiu anhi-
dru ( R), se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini, mu:-un flaco?- în
prealabil cîntărit şi se îndepărtează eterul prin distilare. Reziduul obţmut
se mmcă la 105 °C pînă la masă constantă.
Cetilstearilsulfat de sodiu. La 1 g alcool cetilstearilic emulgator se adau-
gă 50 ml apă şi se topeşte pe baia de apă, se răceşte la aproximativ 30 °C,
se adaugă 25 ml cloroform ( R), 8 ml acid sulfuric 100 g/1 ( R), galben de
dimetil-soluţie (I) şi se titrează cu clorhidrat de papaverină _0,01 mol/1,
agitînd energic pînă 1a coloraţia galbenă a stratului cloroform1c. __
1 ml clorhidrat de papaverină 0,01 mol/1 corespunde la 0,003:>So g
cetilstearilsulfat de sodiu.
Conservare. În recipiente bine închise, la cel mult 25 °C.
Densitate) relativă: d;g = 0,888 - 0,883 (IX.C.3).
Identificare
, -:- La 21:111 ~ko31 diluat ~e ,adaugă ~ ml acid acetic ( R), 2 ml acid
sulfunc _( R_) ş1 se mcalzeşte la fieroere; se rormează acetat de etil, cu miros
caractenstic.
-;- La l ml alcool_ dilu~t s:'. adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R),
2 ml 10d 0,05 mol/I ş1 se mcalzeste la aproximativ 50 °C · se formeaz"
un precipitat galben (iodoform),' cu miros caracteristic. ' "'
Aspect. Al~oolul diluat trebuie să fie limpede şi incolor. Prin diluarea
a 5 ml alcool dtluat cu apă la lCO ml, wlutia obtinută trebuie să fie limpe-
de (IX.B). , , ~
• V ~ciditate. 25 ml alcool diluat se amestecă cu 25 ml apă proaspăt fiartă
Şl_ ra<:;1tă, s,~ adaugă 0,2 ml feno!ftaleină-soluţie ( 1) şi cel mult 0,4 ml hidro-
xid <le somu 0,02 mol/1; trebme să apară o eoloraţie roz, pusi,tentă timn
de 30 s. ~
Clorur_i. 7,5 ml alcool di1uat completat cu apă la 10 ml nu trebuie să
dea reacţia pentru cloruri (IX.C. 13).
~ ,Metale g~ele. 7,5 ml alcool di1uat completat cu apă la 10 ml nu trebuie
s-a oea reacţia pentru metale grele (IX.C.13).
Sulfaţi. 7,5 ml alcool diluat complEtat cu apă la 10 ml nu trebuie să
dea reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
i Aldehide. Cel mult 0,001 %-
La 7,5 ml alcool diluat se adaugă 5 ml 2pă si I ml fucsină-soluţie de-
colorat~ (R) şi se ~asă ît: repa:1~ timp de 15 ruin (soluţia-probă). O eventuală
c?1or~ţ1; nu trebme_ să fie mai :mtensă decît coloraţia unei soluţii-etalon ob-
ţm1:t':, m paralel ş1 în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 0,5 ml acetal-
d~h1da ( R) _O, I g/1 în alcool fără aldehide ( R), 4,5 ml alcool fără alde-
hide (R) ş1 2,5 ml apă, la care se adaugă 5 ml apă şi 1 ml fucsină-soluţie
decolorată ( R).
104 VIII. Althaeae foliv.m
----------------
Substante reducătoare. Într-un cilindru cu dop rodat, _spălat_ în pr~ala-
bil cu alcoolul diluat de analizat, se aduc 75 ml alco~~ diluat ş1 ~e racesc
la 15 °C. În alt cilindru cu dop rodat se aduc 51 ml d.lntr-<?. soluţ1e-etal<:>~
preparată din 5 ml clorură de cobalt (II) 50 g/1 ( R), 7 ml mtrat ~e ur'.3-m,~
solutie {R) si apă la 100 ml şi se completează cu apă la 76 ml. In pnmul
cilin:'dru se adaugă I ml permanganat de potasiu ( R) 0,2 g/1 şi se ~n::est~că
(soluţia-probă). Cei doj cil~dri se. ţin ţa tenweraţu!a de 15 °C pm_a. c11:d
coloratia solutiei-proba devme, pnn oxidare, identica C?- cea a_ soluţie1-etcc­
lon. Timpul ~ecesar oxidării trebuie să fie de cel puţm 15 mm.
Reziduu prin evaporare. C~l m:11_t 0,003%·. ~ ~
A
50 ml alcool diluat se evapora la s1c1tate pe oara de apa, mtr-o capsula.
de sticlă în prealabil cîntărită, iar reziduul se usucă la 105 °C pînă la masă
constantă.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de surse de foc, la rece.
Observatii. Cînd se prescrie „Alcool diluat" fără altă specificaţie se
eliberează „Alcool diluat (70% V/V)". .. . . _.
Pentru prepararea alcoolului de alte concentraţ1;1 se iau cantltaţile de
alcool şi de apă specificate în tabelele alcoolmetnce.
ALTHAEAE FOLIUM
Frunză de nalbă mare
Frunza plantei Althaea officinalis L. (Malva~eae), uscată după recol-
tare. Contine cel puţin 20,0% substanţe solubile.
Deseriere. Caractere macroscopice. Frunze peţiolate, cu limbul tri?nghiu-
lar sau triunghiular cordiform, tri- sau re.ntalobat, CU lobul t~rmmal fS:
cutit si mai dezvoltat. Frunzele au marg1mle neregulat serat dinţate, sm
cn:,
0
Iui'.i.gi de cel puţin_ 5. cm şi late de cel puţin 3 tomentoase pe .amb~le f~ţe,
verde-cenusiu-alb1cioase, cu nervurile proelillllente pe faţa infenoara.
Miros 'slab caracteristic, gust mucilaginos (IX.D.l). • . . fibroasă la exterior şi granuloasă în interior. În secţiune transversală se
Caractere microscopice. Ambele epiderme pr~zintă ~t?m~te a.e t~p am-
zocitic, numeroşi peri tectori unicelulari, _puternic s~lenfl.c~ţ1 la baz~, reu-
niti cîte 2 - 8 în formă de stea şi rari pen glandulan cu p1c10r scurt Jl g!'.1n~
dă'. pluricelulară. În parenchim se găsesc numeroase celule cu mucilagn ş1
ursine de oxalat de calciu. Fasciculul libero-lemnos este colateral (IX.D.2;
IX.D.3). 'nf · - (P
Părţi din aceeaşi plantă. Frunze cu pete brune pe f::i-ţa 1 enoar3: . uc-
cinia malvacearum Montagne), lipsă; frunze atacate de m_sec~e, bruruţ1cate,
încrălbenite sau pătate, fragmente de frunze care trec pnn sita III Şl frag-
m~nte de peţiol, cel mult 8,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1.0% (IX.D.4).
Faetor de îmbibare. Cel puţin 10.
Althaeae radix VIII. 105
Se procedează conform prevederilor de la „Factorul de îmbibare al
produselor vegetale" {IX.D.5), luînd în lucru pulbere de frunză de nalbă
mare (IV).
Pierdere prin useare. Cel mult 14,0%.
5 g frunză de nalbă mare se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 16,0%.
1 g frunză de nalbă mare se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în aeid clorhidric 100 g/1. Cel mult 3,0% (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea substan-
ţelor solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luînd în lucru pulbere de
frunză de nalbă mare (I) şi apă ca solvent.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Emolient ; expectorant.
ALTHAEAE RADIX
Rădăcină de nalbă mare
Rădăcina curăţată de suber şi de o parte din parenchimul cortical ale
plantei Althaea ojficinalis L. (Malvaceae), uscată după recoltare. Cantine
cel puţin 25,0% substanţe solubile. '
Descriere. Caractere macroscopice. Fragmente neramificate, cilindrice
sau conice, uneori tăiate longitudinal, lungi de 10 - 15 cm, groase de cel
puţin 0,5 cm, flexibile şi uşoare, de culoare alb-gălbuie. La exterior prezin-
tă striaţii longitudinale, fibre lungi, fine, care se detaşează uşor şi cicatrice
galben-brune, urme ale radicelelor îndepărtate. Fractura, alb-gălbuie, este
observă o zonă circulară mai închisă la culoare, care separă scoarţa de zona
lemnoasă. ~-
Miros slab caracteristic, gust dulceag mucilaginos (IX.D.1).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă- fascicule li-
bero-lemnoase despărţite de raze medulare bi- sau triseriate. In zona exte-
rioară a cambiului se observă grupuri de fibre liberiene celulozice, dispuse
stratificat. În parenchimul cortical şi lemnos sînt prezente celule mari cu
mucilagii, druze de oxalat de calciu şi amidon.
Pulberea, de culoare albă sau alb-gălbuie, prezintă celule din parenchim,
fragmente de vase lemnoase cu pereţii uşor lignificaţi, fibre subţiri, cu pe-
reţii puţin îngroşaţi, deseori ascuţite la extremităţi, uneori bifurcate, cu un
diametru de 15 - 25 fLm, cu punctuaţii oblice, granule de amidon alungite,
ovoide sau reniforme, cu diametrul de 3 - 25 µm, cu hil linear şi druze de
oxolat de calciu {IX.D.2; IX.D.3).

106 VIII. Althaeae radiai
Identificare. Rădăcina de nalbă mare, umectată cu amoniac 100 g/1 ( R)
sau cu hidroxid de sodiu sau de potasiu 100 g/1 (R) se colorează în gal-
ben.
Produşi de descompunere. 2 g pulbere de rădăcină de nalbă mare (IV)
se agită cu 10 m1 apă şi după 30 min se filtrează prin vată. Filtratul trebuie
să fie slab gălbui, cu reacţie neutră la hîrtia indicator universal (I) şi să
nu prezinte miros străin, rînced sau de amoniac.
Atropa belladonna L. Rădăcina de nalbă mare nu trebuie să prezinte
celule cu nisip de oxalat de calciu (lX.D.2).
Alte rădăcini care conţin alcaloizi. La 2 g pulbere de rădăcină de nalbă
mare (IV) se adaugă 20 ml apă şi 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R), se în-
călzeşte la fierbere şi se filtrează; filtratul nu trebuie să precipite cu O, l ml
tetraiodomercurat (II) de potasiu ( R).
Părţi din aceeaşi plantă. Rădăcini lignificate, noduroase şi cu fascicule
fibroase, cel mult 5,0% ; rădăcini brunificate sau pătate, cel mult 2,0% ;
rădăcini cu porţiuni de suber, cel mult 2,0%; rădăcini de dimensiuni în
afara limitelor admise, cel mult 3,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Calciu. Cel mult 0,016%,
2 g pulbere de rădăcină de nalbă mare se agită cu 10 ml acid acetic
300 g/1 ( R) timp de 2 min şi se filtrează. 3 mi filtrat completat cu apă la
10 ml se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (O, 1 mg
ion calciu) (IX.C.13).
Metale grele. 4 g pulbere de rădăcină de nalbă mare se agită cu 20 ml
acid clorhidric 100 g/1 ( R) timp de 2 roiu şi se filtreaz?i ; 10 ml filtrat nu
trebuie să dea reacţia pentru metale grele (IX.C.13).
Factor de îmbibare. Cel puţin 10.
Se procedează conform prevederilor de la „Factorul de îmbibare al
produselor vegetale" (IX.D.5), luînd în lucru pulbere de rădăcină de nalbă
mare (IV).
Pierdere prin useare. Cel mult 14,0%.
5 g rădăcină de nalbă mare se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 7,0%.
1 g rădăcină de nalbă mare se calcinează piuă la masă constantă
(IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în acid elorhidrie 100 g/1. Cel mult 1,5% (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea substan-
ţeior solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luînd în lucru pulbere de
rădăcină de nalbă mare (III) şi apă ca solvent.
Conservare. !n Fecipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Emoilent; expectorant.
Aluminii et kalti sul:fas VIII. 107
ALUMINU JIT KALII SULFAS
Sulfat de aluminiu şi de potasiu
M, 474,4
Sinonime : alumen, alaun de potasiu
Sulfatul de aluminiu şi de potasiu contine cel putiu 98 501 si cel mul"
100,5% AlK(S04)2 . 12H20. ' ' ' /O ' C
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă fără miros cu
gust acru, astringent (IX.B). ' '
Prin încălz?'e p~ste 90 °C se lichefiază prin dizolvare în apa de cristali-
~are; la apro~~ativ 200 °C pierde apa de cristalizare, transformîudu-se
1l'l sarea anhidra.
Solu~ilitate. yşor solubil în ~p~, P!a~tic ins<;>lubil in alcool (IX.C. l).
Soluţia A. 2,;) g sulfat de alummm ş1 ae potasm se dizolvă în 25 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
•. - La 5 ml sol1;ţie A se adaugă, picătură cu picătură, hidroxid de so-
:_11u 100 g/1 ( ~) ; 1~ mceput. se formează un precipitat alb, gelatinos, solubil
m ex~es de h1droxi~ _de sodiu 100 g/1 (R). La adăugarea de 0,1 g clorură de
amomu (R) prec1p1tatul reapare.
.. - La 5 .1:11-1 soluţie A se ada1:-gă 5 m1 _a~id tartric-soluţie ( R) şi 0,5 g
ace~at -~e s?n:-u_ (R); se formeaza un prec1p1tat alb, cristalin (precipitarea
poate 11 gr~b1ta pnn _frecarea pereţilor eprubetei cu o baghetă ele sticlă).
~ - ~a b :111 so!uţ1~ A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) si
O,;) ml c1o~ura de banu 50 g/! (R); _se_ fo~mează un precipitat alb. '
~omu. _La 1,0 g sulfat _ae ~Iu1;:1mm ş1 de. potasiu se adaugă 5 m1 hi-
dr<;>xid de so~u 300 g/1 ( R) ş1 se mcalzeşte la fierbere ; nu trebuie să se de-
gaJeze vapon care albăstresc hirtia de turnesol roşie (I).
Arsen. 1,0 g :1:11-fat d~ alumini~ şi de potasiu nu trebuie să dea reacţia
pentru a:sen cu rupof~sf1t de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Calem: 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru calciu (IX.C.13),
Cloruri. C~l mult 0,02%, =·
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,01 %,
6 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale gre!e, Cel mult 0,002%,
.. 10 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
,:Oo~re._ 0,25 g sulfat_ de '.3-iumi~u şi de_ potasiu se dizolvă în 50 ml apă,
se a~uga 2o_ ml Ed~tat. disodic 0,0;:,~ mol/1 şi se încălzeşte la fierbere timp de
5 mm. Soluţia se raceşte, se adauga 2 g metenamină (R), 50 ml apă, xile-
_1_0_8_ _V_II_I.:..·_ _.::.A=lu.::.m
____in.:..:.it.:...·_h.::.yd_r_o_xy.:.d_a_t_um
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
nolorauj (I) şi se titrează cu sulfat de zinc 0,05 mol/1 pînă la coloraţie roşu­
violetă.
I ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,02372 g AlK(SO,) 2 • 12R20.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Astringent (pentru uz extern).
ALUMINU HYDROXYDATUM
Hidroxid de aluminiu
Al(OH)s M, 78,00
Hidroxidul de aluminiu conţine cel puţin 50,0% şi cel mult 60,0%
Alp 3 (Mr 102,0).
Descriere. Pulbere albă, amorfă, fină, fără miros şi fără gust (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil în apă şi alcool (IX.C.l).
Se dizolvă, prin încălzire la aproximatţ:' 50 °C în acizi minerali ~iluaţi
şi în soluţii de hidroxizi alcalini_ dînd soluţn_ t~ansparente sau tulbun.
Susuensia a uoasă are react1e slab alcalma.
Solutia A. La 1,0 g hidroxid de aluminiu se adaugă 30 ml aaid clorhi-
dric 100 'g/1 ( R), se încălzeşte la fierbere pînă la dizolvare, se răceşte, se
completează cu apă la 50 ml şi se filtrează.
Identificare
- O 2 g hidroxid de aluminiu se umectează cu 0,25 ml nitrat de co-
balt (II) '50 g/1 ( R) şi se calcinează ; apare o coloraţie albastr~. . .
- La O, 1 g hidroxid de aluminiu se ad~ugă 3. ml as1d. clor~1dr1c
100 g/1 (JJ.) şi se încălzeşte la fierbere; după răcire se filtreaza ş1_ l:3- filtrat
se adaugă amoniac concentrat ( R) în exces ; se formează un prec1p1tat alb,
gelatinos. . . . .
- La O 1 cr hidroxid de aluminiu se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 ( R) şi ~e încălzeşte la fierbere_; după răcire se _filtrează . şi_ la
filtrat se adaugă 0,5 g clorură de amomu ( R) ; se formeaza un prec1p1tat
alb, gelatinos.
Alcalinitate, carbonaţi. La 2,0 g hi~roxid _de alu:niniu ~e adaugă 20 n1;!
apă şi se încălzeşte la fierbere; după ~ăcire se ţilti:_ea~a._ La fil~at se adauga
0,1 ml fenolftaleină-solutie (I); soluţia trebuie sa fie mcolora sau slab roz.
Se adaugă O, 1 ml acid ~lor hidric O, l mol/1; soluţia trebuie să devină inco-
loră.
Amoniu. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13).
Ar;,en. 0,5 g hidroxid de aluminiu nu. trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric ( R) (IX.C.13). . Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiacid.
Aluminii hydroxydatum VIII. 109
Cloruri. Cel mult 0,05%.
La 0,5 g hidroxid de almniniu se adaugă 10 ml acid nitric 100 g/1 ( R)
şi se încălzeşte la fierbere ; după răcire se completează cu apă la 25 ml şi
se filtrează. 2 ml filtrat completat cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,03%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
0,5 g hidroxid de aluminiu se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
50 °C, în 10 ml acid sulfuric 100 g/1 ( R). După răcire se adaugă 1 g acetat
de sodiu anhidru ( R) şi se compară cu 5 ml soluţie-etalon la care se adaugă
2 ml acid sulfuric 100 g/1 ( R), l g acetat de sodiu anhidru ( R) şi apă la
10 ml (0,005 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Capacitatea de neutralizare. La 0,2 g hidroxid de aluminiu se adaugă
50 ml acid clorhidric 0,1 mol/I într-un flacon cu dop rodat şi se menţine,
sub agitare, la 37 °C timp de 2 h. După răcire se adaugă albastru de bromfe-
nol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/lpînăla coloraţie
albastru.
1 g hidroxid de aluminiu trebuie să neutralizeze cel puţin 120 ml acid
clorhidric 0,1 mol/I.
Viteza de gelificare. La 1,0 g hidroxid de aluminiu se adaugă 10 ml
apă şi 1 ml acid clorhidric 250 g/1 (R), într-o eprubetă cu dop rodat. Epru-
beta se astupă şi se agită prin răsturnare astfel încît, în timp de 1 s, să fie răs­
turnată şi să revină la poziţia iniţială. După cel mult 90 s conţinutul rămas
pe pereţii eprubetei trebuie să aibă aspectul unui film coloidal.
Reziduu pe sită. Cel mult 0,5%.
10 g hidroxid de aluminiu se aduc pe o sită în prealabil cîntărită. Se
pensulează sita sub un jet de apă, pînă cînd apa care curge din sită rămîne
limpede. Sita şi reziduul rămas se usucă la temperatura camerei şi apoi la
105 °e pînă la masă constantă.
Contaminare microbiană. Hidroxidul de aluminiu nu trebuie să con-
ţină Escherichia coli (IX.F .3).
. Dozare. O, 1 g hidroxid de aluminiu se dizolvă, cu precauţie, prin încăl­
zire la aproximativ 50 °e în 15 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) pînă la limpe-
zirea soluţiei. Se adaugă 50 ml apă, 25 ml edetat disodic 0,05 mol/I şi se
~călzeşte la fierbere timp de 2 - 5 min. Dnpă răcire se adaugă 100 ml apă
ş1 15 g metenamină ( R), se ajustează pH-ul la 5,5 (la hîrtie indicator uni-
versal I) cu metenamină ( R), se adaugă O, 1 g xilenoloranj ( I) şi se titrează
cu sulfat de zinc 0,05 mol/1 pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde ia 0,002549 g Al 2O 3 •
Conservare. În recipiente bine închise.
110 VIII. Aluminii smfcu
Ambazonum VIII. 111

ALUMINU SULFAS
AMBAZONUM
Sulfat de aluminiu
Ambazonă
A12 (SO4 ) 3 • 18Hp M, 666,4
Sulfatul de aluminiu conţine cel puţin 99,5% şi cel mult lOS,0%
A12{S04)3 . l8H20· V • • • ' • • V V
ANH-rtJH,
y -
Deseriere. Cristale albe, bucaţ1
cnstahne sau puloere cnstalina alba,
fără miros, cu gust acrişor şi astringent (IX.B).
La aer pierde parţial apa de cristalizare. ·H20
Solubilitate. Solubil în apă, practic insolubil în alcool (IX.C.l).
Soluţia A. 5,0 g sulfat de aluminiu se ?1-zolvă în 10 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml. N-tJH-C-NH
ll 2
Identifieare NH
- La 5 ml soluţie A se adaugă, picătură cu picătură, hidroxid de so-
diu 100 g/1 (R); se formează un precipitat alb, gelatinos, solubil în exc::s M, 255,3
de hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R). La adăugarea de O, 1 g clorură de amomu
( R) precipitatul reap:i-re. Ambazona este 1,4-benzochinonamidinohidrazontiosemicarbazonă cu 0
moleculă de apă. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% C8 H KS
V _ • • • •

- La 5 ml soluţie A se adauga 0,2:::> ml acid c10rh1dric 100 gfl ( R)

si O 5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb. raportat la substanţa uscată. 11 '

' 'Aeiditate. La 20 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml albastru de timol-so-
luţie (I) ; solutia trebuie să se coloreze în galben.
Amoniu. Li 1,0 g sulfat de aluminiu se adaugă 1 ml apă, 3 ml hidroxid
de sodiu 100 g/1 ( R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se degajeze
vapori care albăstresc hirtia de turnesol roşie (I).
Arsen. 1,0 g sulfat de aluminiu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13). .
Calciu. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie sa dea reac-
ţia pentru calciu (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
2 ml solutie A completată cu apă ia 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon comple'tată cu apă la 10 ml {0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,015%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10-ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml {0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
}letale grele. Cel mult O,Gq25%. V V
4 ml soluţie A completata cu apa la 10 ml se compara cu 10 ml
solutie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
'Dozare. 0,25 g sulfat de aluminiu se dizolvă ID: 50 ml 8;Pă, se adau_gă
25 ml edetat disodic 0,05 mol/1 şi se încălzeşte la fierbere trmp de 5 mm.
Solutia se răceste, se adaugă 2 g metenamină (R}, 50 ml apă, 0,1 g xilenol-
oranJ (I) şi se 'titrează cu sulfat de zinc 0,05 mol/1 pînă la coioraţie roşu­
violetă.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01666 g A12 (S04 }a • l8H2 0.
Conservare. !n recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi int:rebuinţări. Astringent; slab antiseptic.
Descriere. Pulbere microcristalină, brună, fără miros şi fără gust (IX.B).
. So~uvbilitate. _?<'llubilă în metanol, foarte puţin solubilă în alcool, practic
msolubila în apa (IX.C. l).
Solubilă în soluţii de hidroxizi alcalini.
Identificare
V
50 mg a11;:_bazon~ se diz~lvă în 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1.
V - La O,_Oo ml dm ~oluţia alcalină se adaugă 2 ml apă şi 2 ml clo-
rura de stamu (II)-soluţ1e (R) ; soluţia se decolorează imediat.
-;-- La 1_ ml din ~oh~ţia a}ca!ină se adaugă 2 ml apă, 2 ml acetat de
plumo_ (II) ::>O g/1 (RJ ~1 se mcalzeşte; se formează un precipitat brun-
negnc10s.
Punct de topire: 187 - 192 °C (cu descompunere) (IX.C:.10).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de Ia
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Devel?Pa;tt: 3:1:11-oniac concentrat (R)-metanol (R) (1,5 : 100).
Soluţ~e. ae apucat: ambaz,?1:~ 0,10% m/V _în metanol (R).
Pe,. hma ~e start . a placu cromatografice se aplică într-un punct
10 µ.1 mn soluţia de mai sus (10 µ.g ambazonă).
P~aca, c::on:at?grafică se int7oduce în vasul cromatografic cu developant,
se las2: :pma cmd. acesta a rmgrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la l_1ma de start, se scoate, se usucă la aer si se examinează în lumina
ultrav10letă la 254 nm. '
P:" cromatogramă, în afa~a petei corespunzătoare ambazonei, nu
trebuie să apară alte pete.
J12 VIII. Amfetamini suljas Aminoglutethimidum VIII.

Pierdere prin uscare: 6,0 - 8,0%,.
0,5 g ambazonă se usucă la 120 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin cafoinare. Cel mult O, 1 %-
1 g ambazonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX. C.17) .
Dozare. 0,2 g ambazonă se dizolvă în 50 ml acid acetic anhidru (R)
şi se titrează potenţiometric cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic
anhidru, folosind electrozi de sticlă şi calomel saturat (IX.C.23J.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde 1a
0,02373 g C8H 11N 7 S.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune îarmaeologică şi întrebuinţări. Antiseptic.
AMFETAMINI SULFAS
Sulfat de amfetamină
0 ftaleină-soluţie (J) şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la colo-
2
, - La 1 ml soluţ~e A se adau~ă 3 ,ml_ hidroxid de potasiu 100 g/1
m alcool (R), O, 1 ml Cloroform (R) ş1 se mcalzeşte; se percepe un miros
caracteristic de fenilcarbilamină (deosebire de efedrină şi metilamfetamină).
- La 2 ml soluţ~e A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R) si
0,5 ml cforură de banu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb. '
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 5,0 - 6,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Arsen. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea
reacţia pentru cloruri (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reactia pentru metale
grele (IX.C.13). '
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g sulfat de amfetamină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15). ~
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g sulfat de amfetamină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g sulfat de amfetamină se dizolvă într-un amestec preparat
din 2,5 ml formaldehidă (R) şi 7,5 ml apă, în prealabil neutralizat la fenol-
raţie slab roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01842 g
(C9H 13N) 2 • H 2 S0 4 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuintări. Simpatomimetic; excitant al
sistemului nervos central. '

Mr 368,5
Sinonim : sulfat de benzedrină
AMINOGLUTETHIMIDUM
Sulfatul de amfetamină este sulfat de di[(RS)-1-fenil-2-aminopropany. Aminoglutetimidă
Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% (C9 H 13N) 2 • H 2 S04 raportat
la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust slab amar
(IX.B); (toxic).
Solubilitate. Solubil în apă, greu solubil în alcool, practic insolubil în
acetonă, benzen, cloroform şi eter (IX.C.1).
Soluţia A. 1,0 g sulfat de amfetamină se dizolvă în 40 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
C18H 16N 2 0 2 Mr 232,3
Identificare
- La 5 ml soluţie A se adaugă 10 ml acid picric 10 g/1 ( R) ; se Aminoglutetimida este 3-(4-aminofenil)-3-etil-2,6-piperidindionă. Con-
formează un precipitat galben, cristalin care, după seR3-rare, spălare cu ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C13H 16N 20 2 şi cel puţin 11,85 ¼
apă şi uscare în exsicator, se topeşte la 86 - 90 °C. şi cel mult 12,30% nitrogen raportat la ~ubstanţa uscată.

8 - Farmacopeea Română 1 ed. a X-a

 114 VIII. Aminoglutethimidum
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros (IX.B).
Solubilitate. Solubilă în acetonă, alcool, cloroform şi metanol, practic
insolubilă în apă (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu amino-
glutetimidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,002% m/V în metanol (R) pre-
zintă un maxim 1a 242 nm şi un umăr la 284 nm (IX.C.24.1).
50 mg aminoglutetimidă se dizolvă în 2 ml metanol (R), se adaugă
2 ml 4-dimetilaminobenzaldehidă (R) 25 g/1 în metanol (R) şi 0,05 ml acid
clorhidric 250 g/1 (R); soluţia se colorează în galben.
Punct de topire: 149 - 152 °C (IX.C.10).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contf".i-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Cel mult 0,01 %-
Sulfaţi.
0,20 g aminoglutetimidă se agită cu 20 ml apă timp de 5 min şi se
filtrează. 10 ml filtrat se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" {IX.C.26.2).
Adsorbant ; silicagel GF254 ( R).
Developant: cloroform (R)-acetat de etil (R) (70 : 30).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: 0,10 g aminogiutetimidă se dizolvă în 3 ml metanol (R);
Soluţia b: 0,15 ml soluţie a se diluează cu metanol (R) la 100 ml;
Soluţia c: 0,6 ml soluţie a se diluează cu metanol {R) la 100 ml.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi e. se
aplieă soluţiile:
a: 3 µ.l soluţie a (100 µ.g aminoglutetimidă);
b: 5 µ.l soluţie b (0,25 µ.g aminoglutetimidă) ;
c : IO µ.1 soluţie b (0,50 µ.g aminogiutetimidă) ;
d: 5 µ.1 soluţie c (1 µ.g aminogiutetimidă) ;
e: 10 µ.l soluţie c (2 µ.g aminoglutetimidă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă să migreze pe o distanţă de aproximativ 15 cm de la liniP.
de start, se scoate şi se usucă la aer. Se repetă developarea în acelaşi
mod de încă două ori. După uscare la aer, placa cromatografică se exa-
minează în lumina ultravioletă la 254 nm.
Ammophyllinum VIII. 115
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe ~îngă_ pata princţpală,
corespunzătoare aminoglutetimidei, cu Rf de aproximativ 0,10, mai P?t
apărea si alte pete. Mărimea şi intensitatea acestora se estimează pnn
compara'.re cu mărimea şi intensitatea petelor din dreptul_ punct~l?r b, ?,
d şi e. Suma acestor pete nu trebuie să depăşească mănmea ş1 mtens1-
tatea petei din dreptul punctului e.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
I g aminoglutetimidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g aminoglutetimidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Aminoglutetimidă. 0,3 g aminoglutetimidă sev dizolvă în_ 20 ml
acid clorhidric 1 mol/1, se adaugă 20 ml apă, 1 g bro1:3-ura de J?Otasm (R;;
g~lben de metanil-soluţie (I) şi se titrează cu nitnt de sodm 0,1 mol/1
pînă la coloraţie galbenă.
I ml nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,002323 g C1aH 16 N202.
Nitrogen. Se procedează conform prevederilor de la_,,Do;,'.1-rea nitr~g':11:-
lui în combinaţii organice" (IX.C.20), luînd în lucru 0,3o g ammoglutet1m1da.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.
Separandum.
Acţiune farmacologică şi î°:trebuinţări. Inhîbit~r al si1;1-tezei steroizilo,:,
folosit în tratamentul adenocarcmoamelor mamare ş1 a carcmoamelor supra.-
renalei.
AMINOPIIYLLINUM
Aminofilină
Sinonime : teofilină etilendiamină, eufilină
Aminofilina este o combinaţie a teofilinei (C7H 8 N,0 2 • :11P_M,. l~,3)
cu etilendiamina (C:iH 8 N2 • H 2O ~r 78,21) în proporţii apr~xima~rv echiv~-
lente. Conţine cel puţin 78,0% ş1 cel mult 82,0% C7 HsN,02 Şl cel puţm
12,0% şi cel mult 14,0% ½HsN 2 •
Descriere. Pulbere amorfă albă sau alb-gălbuie, cu miros slab amoniacal
şi gust amar {IX.B).
Fixează dioxidul de carbon din aer, devenind mai puţin solubilă în
apă. Prinîncălzire, etilendiamina se volatilizează.
 116 VIII. A minophyllinum Amitriptylini hydrochloridum VIII. 117

Solubilitate. Uşor solubilă în apă, practic insolubilă în alcool şi eter

(IX.C.l).
AMITRIPTYLINI HYDROCHLORIDUM
Identificare
- 0,5 g aminofilină se dizolvă în 20 ml apă şi se adaugă 1 ml acid Clorhidrat de amitriptilină
clorhidric 100 g/1 (R); se formează un precipitat care, după separare, spălare
cu apă şi uscare la 105 °e, se topeşte la 269 - 274 °e. 0
- La precipitatul obţinut se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie diluată {R) şi se evaporă la sicitate
pe baia de apă ; se obţine un reziduu galben-roşcat care la adăugarea de
0,1 ml amoniac concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
- 0,1.g aminofilină se dizolvă în 1 ml apă şi se adaugă 0,2 ml sulfat
de cupru (II) 50 g/1 (R); apare o coloraţie violetă. l
Aspectul soluţiei. 1,0 g aminofilină se dizolvă în 10 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră {IX.C.2).
j
Alcalinitate. 1 ml din soluţia de la „Aspectul soluţiei" se diluează cu
apă proaspăt fiartă şi răcită la 10 ml şi se adaugă 0,05 ml fenolftaleină­
L
soluţie (J) ; soluţia trebuie să se coloreze în roşu. C26H 23 N • HCI Mr 313,9
Metale grele. Cel mult 0,001 %- Clorhidratul de amitriptilină este _clor.ţJ.idrat_ de _3:(10,ll~dihidro-5}:1-
lleziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro- dibenzo [a, d]ciclohepten-5-iliden)-N,N-dimetilpropilamma. Conţine cel"pupn
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.e.13) şi completat cu apă 99,0% şi cel mult 101,0% ½oH23N · HCI ~apo!t~t la :ubstanţa uscata. ,
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb). Descriere. Cristale sau pulbere cnstalma alba sau _apro~pe alba,
fără miros sau cu miros foarte slab aromat, cu gust amar Şl arzator, pro-
Carbonaţi, substanţe organice uşor carbonizabile. 0,10 g aminofilină ducînd pe limbă o uşoară anestezie (IX.B). . ,
se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R); nu trebuie să se producă eferves- Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă şi metanol, uşor solubll m
cenţă, iar soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră {IX.C.14).
alcool şi cloroform, practic insolubil în eter (IX.C.l).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
Identificare
1 g aminofilină se calcinează cu acid sulfuric ( R) (IX. C.17). - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut c1;1 clor-
Dozare. Teofilină. 0,2 g aminofilină se usucă la 130 °C timp de 30 min hidrat de amitriptilină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
şi se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C, în 100 ml apă proaspăt (IX. C.24.2). , 1 (R)
fiartă; după răcire se adaugă 15,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, roşu c',e - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V 1ll metano ,
fenol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/I pînă la colo- mezintă un maxim la 239 nm (IX.C.24.1). ,
raţie violetă. • - 50 mg clorhidrat de amitriptilină se di~olvţ în 3 _:111 apă, se ~daut;a
O 05 ml chinhidronă în metanol (R); nu trebme sa apara o coloraţie roşie
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01802 g C7H 8N 4 0 2 •
timp de 15 min (deosebire de ?o~hi?,~a! de ~ortrip~ilină). , .,
Etilendiamină. 0,4 g aminofilină se dizolvă în 15 ml apă proaspăt - 50 mg clorhidrat de anntnptilma se dizolvam 3 rr:-1 apa,. se aci<:-u-
fiartă şi răcită, se adaugă verde de bromcrezol-soluţie (I) şi se titrează lează cu acicl. nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă O, 15 ml mtrat <le argmt
cu acid clorhidric O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galbenă. Soluţia se încălzeşte 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
la fierbere pentru îndepărtarea dioxidului de carbon, se răceşte şi se con- Punct de topire: 195 - 199 °C (IX.C.10).
tinuă titrarea pînă la coloraţie galbenă.
pH = 4,5 - 6,0 (1,0% m/V) (IX.C.22).
1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 corespunde la 0,003005 g C2H 8 N 2 •
Cetonă. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Relaxant al musculaturii netede, Adsorbant : silicagel G (R).
folosit în tratamentul astmului şi al bolilor pulmonare obstructive cronice. Developant: tetraclorură de carbon (R)-benzen (R) (30 : 70).
118 VIII. Ammonii bromidum
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: clorhidrat de amitriptilină 2,0% m/V în alcool (R);
Soluţia b: dibenzo [a, dJ ciclohepta-1,4-dien-5-onă (s.r.} 0,0010% m/V
în alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a si b, se aplică
solutiile: ' Identiiieare
'a: 5 µl soluţie a (100 µg clorhidrat de amitriptilină) ;
b: 5 µl soluţie b (0,05 µg dibenzo [a, d~ cidohepta-1,4-dien-5-onă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer pînă la dispariţia mirosului,
se pulverizează uniform cu formaldehidă (R) 4% V/V în acid sulfuric (R}
şi se examinează imediat în lumina ultravioletă la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare clorhidratului de amitriptilină, mai apar şi alte pete,
mărimea şi intensitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească
mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de amitriptilină se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g clorhidrat de arnitriptilină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de amitriptilină se dizolvă, prin încălzire la
aproximativ 40° C, în 30 ml acid acetic (R), se adaugă 10 ml acetat de
mercur (II) în acid acetic anhidru (R), în prealabil neutralizat la cristal
violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1
în dioxan nînă la coloratie verde.
1 ml âcid percloric ' O, l mol/1 în dioxan corespunde la 0,03139 g
CwH 23 N · HCI.
Conservare, În recipiente bine închise. Separandum.
Acţiune îannaoologieă şi întrebuinţări. Antidepresiv.
AMMONll BROMIDUM
Bromură de amoniu
Mr 97,94
Bromura de amonin conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% NH4 Br
raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat (IX.B) ;
higroscopică.
.Ammouii bromidum VIII. 119
Prin încălzire se volatilizează.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, solubilă în alcool (IX.C. l).
Solutia A. I0,6 g bromură de amoniu se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiartă şi 'răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
- La 1 ml solutie A se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 gfl (R)
si se încălzeste la fierbere; se degajează vapori de amoniac care albăstresc
hîrtia de turnesol ro sie (I). . .
- 1 ml solutie A 'se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (RJ Şl se adaugă
0,15 ml nitrat d~ argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb-gălbui,
greu solubil în amoniac concentrat (R). . . .
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 :111 actd clor?,1dric 100 g/lv (R),
2 ml cloroform (R), 0,15 ml peroxid de hidrogen-soluţie concentrată (R)
şi se agită ; stratul cloroformic se colorea~ă ţn ~alben-br?,:1· V ,
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie sa fie 1::,1IlpedJ ş1 mcolora (IX.C.~J-
Aeiditatc. La 20 ml soluţie A se adauga O,Oo ml roşu . de ~etil-
~luţie (I). Dacă soluţia ~e colore:3-ză !n roz. s': adaugă V0,1 ml hidro:x1d de
sodiu 0,1 mol/1; coloraţia trebuie sa devma galbena. . .
Arsen. 1,0 g bromură de amoniu nu trebuie să dea reacţia cu hipo-
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13). .
Bariu. La IO ml soluţie A se adaugă 1 ml acid sulfunc 100 g/1 (R);
solutia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min (IX.C.13). .
'Bromaţi. 10 ml soluţie A se agită cu 2 ml a_cid_ sulfuric 100 r,/1 (R) Ş1
2 ml cloroform (R); stratul cloroformic nu trebuie sa se coloreze 1ll galben.
Calciu. Cel mult 0,02%. •
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 m~ se co11:1para ::u 1 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la IO ml (O, 1 mg 10n calciu} (IX.C.13).
Carbonaţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R) ;
nu trebuie să se producă efervescenţă.
Fer. Cel mult 0,002%. . . _ _
IO ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completata cu apa
la 10 ml (0,02 mg ion fer) {IX.C.13).
Ioduri. La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml apă, _0,2 ml clor:nrăv de
fer (III) 30 g/1 ( R) şi 1 ml amidon-soluţie (I) ; soluţia nu trebme sa se
coloreze în albastru timp de 10 min.
Jiletale grele. Cel mult 0,001 %- _ .
10 ml solutie A se compară cu 10 ml solutte-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13). , . ,
Suliaţi. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult l,~%- _a , ~
O•5 cro bromură de amoniu se usuca la 10:, C pma la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, l %-
1 g bromură de amoniu se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
120 VIII. Ammonii chloridu.m Amobarbitalum natricum vnr. 121

Dozare. 0,25_g bromyră de ~moni:1 se dizolvă în 50 ml apă, se adaugă Fer. Cel mult 0,002%.
cromat de potasm-soluţ1e (I) ş1 se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1 10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
pînă la coloraţie galben-roşiatică. la 10 m1 (0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,009794 o- NH4 Br. Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. "' 10 ml soluţie A şe compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ. (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
5 mi soluţie A completată cu apă la 10 m1 se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Tiocianaţi. La 5 m1 soluţie A se adaugă O, 15 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi 0,1 m1 clorură de fer (III) 30 g/1 (R); nu trebuie să apară
AMMONil CHLORIDUM p coloraţie roşie.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
1 g clorură de amoniu se usucă în exsicator, pe acid sulfuric (R),
Clorură de amoniu timp de 24 h (IX.C.15).
Mr 53,49 Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorură de amoniu se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX. C.17).
Clorura de amoniu conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% NH4 Cl Dozare. O, 1 g clorură de amoniu se dizolvă în 20 ml apă, se adaugă
raportat la substanţa uscată. 10 m1 acid nitric 100 g/1 (R), 30 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, 1 m1 sulfat
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust răcoritor arzător de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat
şi sărat (IX.B). ' de amoniu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roşiatică.
Prin încălz-ire se volatilizează. 1 m1 nitrat de argint O, 1 mol/1 corespunde la 0,005349 g NH4 Cl.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, solubilă în glicerol foarte putin Conservare. În recipiente bine închise.
solubilă în alcool (IX.C.l). ' ' Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectorant; diuretic; acidi-
Soluţia A. 10,0 g clorură de amoniu se dizolvă în 20 m1 apă proaspăt fiant.
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Identificare
. - La 1 m1 soluţie A se adaugă 2 mi hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
Ş1 se încălzeşte 1a fierbere; se degajează vapori de amoniac care albăstresc
hîrtia de turnesol roşie (I). ·
- 2 m1 soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) si se adauaă AMOBARBITALUM NATRICUM
0,151:3-l pitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat 'alb, cazets,
solubil m amoniac concentrat (R). Amobarbital sodic
Aspe_ctul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
~militate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 m1 roşu de metil- 0
s<;>luţ1e (I) ; .dacă soluţia se colorează în roz, la adăugarea de O, 1 m1 hidro-
xid de sodiu O, 1 mol/1 coloraţia trebuie să devină galbenă.
Arsen. 1,0 g clorură de amoniu nu trebuie să dea reacţia cu hipo- 0
Na
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu. 5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 m1 şi se adaugă l ml
acid sulfuric 100 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Bromuri, ioduri. La 10 mi soluţie A se adaugă O, 1 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi 0,05 ml cloramină B 50 g/1 (R). După I min se adaugă 2 ml M:r 248,3
cloroform (R) şi se agită energic; stratul cloroformic trebuie să rămînă
incolor. Sinonime : amital sodic, barbamil sodic
Caleiu. Cel mult 0,02%. Amobarbitalul sodic este sarea de sodiu a 5-eti1-5-(3-metilbutil)-2,4,6-
5 m1 soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml so- -(1H,3H,5H)-pirimidintrionei. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5%
luţie-etalon completată cu apă la 10 mi (O, 1 mg ion calciu) (IX.C.13). C11H 17 N 2NaO 3 raportat la substanţa uscată.
122 VIII. Am.obarbitalum natricum Amoricillinum trihydricum VIII. 123

Descriere. Pulbere cristalină, albă, fără miros, cu gust slab amar (IX.B); timp de 1 min ; stratul eteri~ se sp'.1lă de trei, ori cu cîte •vs ml a_pă: ~e
higroscopică. filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (~), mt~-o caps111_a de sticla 1~
La aer se carbonatează. prealabil cîntărită, se îndepărtează eterul, iar reziduul obţmut se usuca
Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în alcool, practic insolubil la 105 °e timp de 1 h. . . . .
în cloroform şi eter (IX.C.l). Substanţe organice uşor earbomzabile. 0,4 g ~mobar~1ţal sodic ~e
Soluţia A. 0,5 g amobarbital sodic se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă dizolvă în 5 ml acid sălfuric (R); după 5 min, coloraţia soluţ1e1 1;1u trebuie
3 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; după răcire se să fie mai intensă decit coloraţia unei soluţii-etalon preparate dm 0,10 ml
filtrează şi soluţia filtrată se completează la 25 ml, prin spălarea filtrului cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
cu apă. Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
Identificare 0,5 g amobarbital sodic se usucă la 130 °e pînă la masă constantă
- 0,5 g amobarbital sodic se dizolvă în 10 ml alcool 50c, se acidu- (IX.C.15).
lează cu acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se extrage cu 25 ml eter (R). Stratul Dozare. O 5 0O' amobarbital sodic se dizolvă în 20 ml metanol (R), se
eteric separat se spală cu 10 ml apă, se filtrează prin sulfat de sodiu an- adaugă albast~u de timol în metaJ?,ol (I) şi se titrează cu acid percloric
hidru {R), într-o capsulă de sticlă, se îndepărtează eterul, iar reziduul O, 1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie roz. .
obţinut se usucă la 105 °C. 1 ml acid percloric O, 1 mol/I în d10xan corespunde la 0,02483 g-
Spectrul în infraroşu al reziduului trebuie să corespundă celui obţi­ C11H17N2NaO3.
nut cu amobarbital sodic (s.r.), prelucrat în mod identic cu proba, prin Conservare. În recipiente bine închise. Separa"!'dum.. .
dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ; hipnotic.
- 50 mg amobarbital sodic se dizolvă în 0,5 ml apă, se adaugă
0,2 ml nitrat de cobalt (II) 50 g/1 în metanol (R) şi 0,05 ml amoniac
100 g/1 (R); apare o coloraţie violetă.
- 50 mg amobarbital sodic se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R); peste
soluţie se suprapune 1 ml formaldehidă (R) şi se încălzeşte în baia de apă
timp de 2 min. La zona de contact a celor două lichide apare un inel AMOXICILLINUM TRIHYDRICUM
portocaliu, cu fluorescenţă verzuie (deosebire de barbital sodic şi fenobar-
bital sodic). Amoxicilină trihidrat
- Precipitatul obţinut la prepararea soluţiei A, spălat cu apă şi
uscat la 105 °C, se topeşte la 155 - 159 cc. .COOH
- Prin calcinare se obţine un reziduu, care umectat cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R) produce efervescenţă şi colorează flacăra în galben. H ~N__\ 1CH 3
Aspeetul soluţiei. 1,0 g amobarbital sodic se dizolvă în 9 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,04%.
2,5 ml soluţie A completată cu apă la IO ml se compară cu 2 ml so-
HG-o-~l-g-N__,45~H3
- (,!!-i H H
2
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. 4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie C16H 19 N 3O 5 S · 3H2O Mr 419,4
să dea reacţia pentru metale grele (IX.C.13). Amoxicilina trihidrat este acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-[2-
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. -amino-2-(4-hidroxifenil)-acetamido]-4-tia-l-aza-biciclo [3.2.0] heptan-2-car-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13).
boxilic cu trei molecule de apă. Conţine cel puţin 92,0¾şi cel mult 1oq,?~
peniciline totale exprimate în C16H 19 N 3 0 5 S raportat la subs~nţ~ ~nh~ora.
Amobarbital. Cel mult 0,5%. Deseriere. Pulbere cristalină, albă sau aproape albă, practic fara miros,
0,5 g amobarbital sodic se agită cu 25 ml eter (R) timp de 5 min, gust amar (IX.B). . . . V ,

se filtrează într-o capsulă de sticlă în prealabil cîntărită, se îndepărtează
eterul, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de l h.
Substanţe organice neutre şi bazice. Cel mult 0,2%.
1 g amobarbital sodic se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/I,
într-o pilnie de separare, se adaugă 5 ml apă şi se agită cu 25 ml eter (R)
Solubilitate. Greu solubilă în apă şi metanol, practic msolubila lll
cloroform şi eter (IX.C.1).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu amoxi-
cilină. trihidrat (s.r.) prin dispersie în bromără de potasiu (R) (IX.C.24.2).
124 VIII. Amoxicillinu.m trihydricu.m
Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,003% în hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 prezintă două maxime: la 246 nm şi la 290 nm (IX.C.24.1).
- Pe cromatograma obţinută la „Impurităţi înrudite chimic", în
dreptul punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata princi-
pală corespunzătoare amoxicilinei trihidrat (s.r.), din dreptul punctului b
(IX. C.26.2).
- 10 mg amoxicilină. trihidrat se suspendă în 1 ml apă, se adaugă
2 ml sulfat de cupru (II) ş1 tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) si 6 ml
apă; apare o coloraţie violetă. ' Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%.
Putere rotatorie specifică: [a:]~ = + 290° pînă la + 310° (0,2% m/V
în apă proaspăt fiartă şi răcită; raportat la substanţa anhidră) (IX.C.4).
pH = 3,5 6,0 (0,2% m/V) (IX.C.22).
Impurităţi înrudite chimic. Acid 6-aminopenicilanic, cel mult 2,0%;
alte impurităţi, cel mult 0,5% din fiecare.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" {IX.C.26.2).
Adsorbant: :,ilicagel G (R).
Developant: acetonă (R)-acid formic anhidru (R)-apă (95 : 4 : 1).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: 0,5 g amoxicilină trihidrat se agită cu 10 ml alcool (R)
!imp de 10 min; se filtrează şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml,
mtr-un balon cotat ;
Soluţia b : 0,5 g amoxicilină trihidrat (s.r.) se agită cu 10 ml alcool (R)
timp de 10 min ; se filtrează si se completează cu acelasi solvent la
10 ml, într-un balon cotat ; ' '
Soluţia c: acid 6-aminopenicilanic (s.r.) 0,10% ro/V în alcool 50°;
Soluţia d: acid 6-aminopenicilanic (s.r.) 0,0250% m/V în alcool soc.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c şi d, se
aplică soluţiile :
a : 10 µ1 soluţie a (500 µg amoxicilină trihidrat) ;
b : IO µ1 soluţie b (500 µg amoxicilină trihidrat-s.r.) ;
c: 10 µI soluţie c (10 µg acid 6-aminopenicilanic-s.r.) ;
d: 10 µ1 soluţie d (2,5 µg acid 6-aminopenicilanic-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se !::ts.ă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
la 111:1a de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează uniform cu
s<;1luţie_proasp~t preparată din ninhidrină (R) 2 g/1 într-un amestec format
din acid acetic (R)-alcool (R) (20 : 80). Placa cromatografică se ţine în
etuvă, la 120 °C timp de 10 min şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lînaă pata principală,
corespunzătoare amoxicilinei trihidrat, poate să mai ~pară o altă pată
cu acelaşi Rf cu Rf-ul petei din dreptul punctului c; mărimea şi intensi-
ta~ea ':o~oraţi~i a_cesteia nu trebuie ~ă depăşească mărimea şi intensitatea
co1oraţ1e1 petei dm dreptul punctului c. Dacă pe cromatogramă, în dreptul
punctului a, mai apar şi alte pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora
nu trebuie să depăşească mărimea si intensitatea coloratiei petei din dreptul
punctului d. ' ' - soluţia-probă.
Amoxici!Zinum trih.ydricum VIII. 125
Metale grele. Cel mult 0,002%,
Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Apă: 11,5 - 14,5%.
0,1 g amoxicilină trihidrat se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
1 g amoxicilină trihidrat se cakinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Substanţe absorbante de iod. Cel mult 5,0% raportat la substanţa
anhidră.
. 0,1 g amo~cilină trih~drat se dizolvă în, tampon fosfat pH 7,0 (R)
ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la 100 ml, mtr-un balon cotat (solutia-
probă). La 5,0 ml soluţie-probă se adaugă 5 ml tampon fosfat pH 4,0 (R.) si
5,0 ml iod 0,01 mol/I, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repa~
la întuneric, timp de 10 min. Se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/Î
pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie (I) si se
continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare. '
La 5 ml tampon fosfat pH 7,0 (R) se adaugă 5 ml tampon fosfat
pH 4,0 (R), 5,0 ml iod 0,01 mol/1 şi se titrează cu tiosulfat de sodiu
0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-so-
luţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de substan-
ţele absorbante de iod din 5 ml soluţie-probă.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 corespunde la 0,372 mg substante
absorbante de iod. '
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml
dintr-o soluţie care conţine amoxicilină (C16 H 19N 3 0 5 S) 20 mg/ml în hidroxid
de sodiu 0,05 mol/1.
Dozare. 0,1 g amoxicilină trihidrat se dizolvă în apă si se completează
cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat (soluţia-probă). La 2,0 ml
soluţie-probă se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/I, se omogenizează
prin agitare şi se lasă în repaus timp de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid
clorhidric 1 mol/I şi 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasă la întuneric timp
de 15 min şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/I pînă la coloraţie
galben-deschis. Se adaugă l ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea,
agitînd energic, pînă la decolorare.
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/I, O, 12 ml
acid clorhidric 1 mol/1 şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/I pînă
la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie (I) şi se con-
tinuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de penici-
linele totale din 2 ml soluţie-probă.
În paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon preparată
din O, 1 g amoxicilină trihidrat (s.r.) şi prelucmtă în aceleaşi condiţii cu
 VIII. Ampicillinum natricum
126
Concentraţia în peniciline totale (exprimate in C16H 19N 3 0 5 S) a probei
se calculează ţinînd seama de concentraţia in peniciline totale (exprimate
in C16H 19N 30 5 S) a etalonului.
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
AMPICILLINUM NATRICUM
Ampicilină sodică
C16H 18 N 3NaO 4 S M, 371,4
Ampicilina sodică este sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-
-dimetil-7-oxo-6-(2-fenil-2-aminoacetamido)-4-tia-l-aza-biciclo [3.2.0Jheptan-
-2-carboxilic. Conţine cel puţin 85,0% şi cel mult 96,0% peniciline totale
exprimate în C16H 19NP 4S raportat la substanţa anhidră.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 850 µg ampicilină
(C16H 19N 3 0 4 S)/mg raportată la substanţa anhidră.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B) ;
higroscopică.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, foarte greu solubilă în cloroform,
practic insolubilă în eter (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu ampici-
lină sodică (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
La 2 mg ampicilină sodică se adaugă 2 mg sare de sodiu a acidului
cromotropic (R) şi 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce într-o
baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în cînd; în cel mult
2 min trebuie să apară o coloraţie roşu-violetă şi după 4 min amestecul
se brunifică. · 1~tr-u1: balon cc_>tat (soluţia-probă). La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 2 ml
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
. Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie 5,0% m/V în apă proaspăt fiartă şi
răcită trebuie să fie limpede şi incoloră. După 4 h, o eventuală coloraţie
n?- treb_'.1ie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
din 0,0~ ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml {IX.C.2).
pH = 8,0 - 10,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Benzilpenieilină sodică. Cel mult 1,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R).
Ampicillinum natricum VIII. 127
Developant: acetat de n-butil (R)-acid acetic (R)-1-butanol (R)-tampon
fosfat pH 7,4 (R) (80 : 20 : 10 : 5).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: ampicilină sodică 1,0% m/V în tampon fosfat pH 7,4 (R);
Soluţia b: benzilpenicilină sodică (e.n.) 0,010% m/V în tampon fosfat
pH 7,4 (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: IO µ1 soluţie a (100 µg ampicilină sodică) ;
b: 10 µ1 soluţie b (1 µg benzilpenicilină sodică-e.n.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se l~s~ pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm de
la hrua de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
reaotivul de identific3:re proaspăt preparat din: 2 ml clorură de fer (III) (R)
100 g_/1,. 2 ml hexacianoferat (II) de potasiu (R) 20 g/1 şi 6 ml acid
clorh1dr1c 100 g/1 (R) şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală
corespunzătoare ampicilinei, de culoare albastră, mai apare o altă pată,
cu acelaşi Rf cu al petei din dreptul punctului b, mărimea şi intensitatea
coloraţiei acesteia nu trebuie să depăşească mărimea si intensitatea colo-
raţiei petei din dreptul punctului b. ,
Apă. Cel mult 2,0%.
0,5 g ampicilină sodică se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
. Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine ampicilină sodică
20 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o
soluţie care conţine ampicilină sodică 40 mg/ml.
Sterilitate. Ampicilina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează con-
form prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Do:mre. Peniciline totale. O, 125 g ampicilină sodică se dizolvă în 10 ml
!ampon fosfat pH 6,0 (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml,
~1drond de sodiu 1 mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus
timp~ de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid clorhidric 1 mol/1 şi 10,0 ml iod
0,00~ 1,1101/1. Se lasă 1a întuneric timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat
de so_diu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-
soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/I şi se ti-
trează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se
a~augă 1 ml amidon-soluţie (J) şi se continuă titrarea, agitînd energic,
pmă la decolorare.
Difţrenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de penici-
linele totale din 2 ml soluţie-probă.
128 VIII. Ampicillvnum trihydricum Ampicillinum trihydricum VIII. 129

în paralel se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon preparată trebuie să apară o coloraţie purpurie, care apoi devine violetă şi după
din O, 125 g a~picilină sadică (e.n.) şi prelucrată în aceleaşi condiţii cu 4 min amestecul se brunifică.
solutia-probă.
l
I - La 10 mg ampicilină trihidrat se adaugă I ml apă, se agită, se
'concentraţia în peniciline totale (e~~ate ~ ~! 6 H 19N 3 0 4 S) a ~robei adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R)
se calculează tinînd seama de concentraţia m perucilme totale {expnmate şi 6 ml apă; apare o coloraţie violetă.
în C16H 19N 3 0;S) a etalonului naţional. .
Activitatea microbiologică se determină conform prevedenlor de la Putere rotatorie specifică: [o:l~ = + 280° pînăla + 305° (0,25% m/V
Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5). în apă proaspăt fiartă şi răcită; raportat la substanţa anhidră) (IX.C.4)
" Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult pH =_4,0 - 6,0 (0,25% m/V) (IX.C.22).
25 °C. Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor soluţiei preparate pentru
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic. dozarea ampicilinei, determinate la 268 nm şi la 266 nm, trebuie să fie
cuprins între 1,10 şi 1,30 (IX.C.24.1).
Benzilpenicilină. Cel mult 1,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
AMPICILLINUM TRIHYDRICUM Adsorbant: siiicagel G (R).
Developant: acetat de n-butil (R)-acid acetic (R)-1-butanol (R)-tampon
Ampicilină trihidrat fosfat pH 7,4 (R) (80 : 20 : 10 : 5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: ampicilină trihidrat0,50% m/Vîn tampon fosfat pH7,4 (R);

~ 0 Soluţia b: benzilpenicilină sodică (e.n.) 0,010% m/V în tampon fosfat

fi7- fi '1-~-Z°~~H, · 3HzO

pH 7,4 (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
f ">-c-c-N---Lf-/'cH3 solu~e:

"'=/ I
NH2
H H
C16H 19 N 30 4 S · 3Hp Mr 403,5
Ampicilina trihidrat este acid (2S, SR, 6R)-3,3-dimetil-7-ox?:6-(2-fenil:
2-amino-acetamido)-4-tia-1-aza-biciclo [3.2.0J heptan-2-carboxihc cu trei
molecule de apă. Contine cel putin 95,0% şi cel mult 102,0% Ci 6 H 19Np4 S
şi cel puţin - 95,0o/; şi cel ~ult 101,0% peniciline totale exprimate în
C16H 19N 3 0 4 S raportat la_ su?:tanţa anhidră. . ... V
Activitatea rnicrob1log1ca este de cel puţm 900 µg ampicilina
(C16H 19 N 3 0 4 S)/mg raport~tă la_ suţ>s!anţav a~i_?Tă._ . coloraţiei acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea colo-
Descriere. Pulbere m1crocnstalma alba, fara miros sau cu miros slab
caracteristic şi cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubilă în 150 ml apă, practic insolubilă în alcool, cloro-
form şi eter (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui ?bţinut cu ampici-
lină trihidrat (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (~X.C.21.2).
- La 2 mg ampicilină trihidrat se adaugă 2 mg sare de sodiu a acidu-
lui cromotropic (R) şi 2 ml acid~ulfuric (R). Eprubeta se introduce într:o
baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în cînd; în cel mult 2 mm
a: 20 µ.1 soluţie a (100 µg ampicilină trihidrat) ;
b: IO µ1 soluţie b (1 µg benzilpenicilină sodică-e.n.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează
uniform cu reactivul de identificare proaspăt preparat din : 2 ml clorură
de fer {III) (R) 100 g/1, 2 ml hexacianoferat (II) de potasiu (R) 20 g/1
şi 6 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); placa se examinează la lumina zilei.
.Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata principală
corespunzătoare ampicilinei, de culoare albastră, mai apare o altă paJă
cu acelaşi Rf cu al petei din dreptul punctului b, mărimea şi intensitatea
raţiei petei din dreptul punctului b.
Apă: 12,0 - 15,0%.
0,2 g ampicilină trihidrat se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml
dintr-o soluţie care conţine ampicilină trihidrat 40 mg/ml în hidroxid de
sodiu O, 1 mol/1.
Dozare. Ampicilină. 60 mg ampicilină trihidrat se dizolvă în apă proas-
păt fiartă şi răcită, se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei la 268 nm.

9 - Fannacopeea Română, ed. a X-a

130 VIII. Ampicillinum trihydricum
Amylocaini hydrochloridum VIII. il31
în paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon de ampicilină
trihidrat ( e.n.) 0,06% mfV.
Concentraţia în ampicilină anhidră se calculează conform formulei 1 AMYWCAINI HYDROCHLORIDUM
Ap. m,_,._(I00;- u,....l. c,.... Clorhidrat de amilocaină
C = - -A,_,._,
- -mp(l00
- -- -Up)- -
în care 1
c - concentraţia în ampicilină anhidră a probei de analizat
{% m/m);
Ap - absorbanţa soluţiei-probă;
A,.... - absorbanţa soluţiei-etalon;
mp - masa probei luată în lucru (în grame);
m,..._ = masa etalonului naţional luată în lucru (în grame);
Up = concentraţia în apă a probei (% m/m);
U,... = concentraţia în apă a etalonului naţional (% m/m);
c,.._ = concentraţia în ampicilină anhidră a etalonului naţional
M, 271,8
(% m/m). Sinonim: stovaină
Peniciline totale. 0,125 g ampicilină trihidrat se dizolvă în 50 ml apă , Clorhidr<1;tul de amilocaină este clorhidrat de benzoat de 1-(dimetil-
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat (soluţia­
ammo)-J-metil-2-butanol. Conţine . cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
probă). La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, Ci,~NO2 • HCI raportat la substanţa uscată.
se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus timp de 15 min. Se adaugă
2,4 ml acid clorhidric 1 mol/I şi 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasă la întu- De_scriere. ~ul1?_ere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat · amar,
neric timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă producmd pe hmba o anestezie trecătoare (IX.B). Ş1
la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie (I) şi se con- Solubilitate. Uşor solubil în alcool şi apă, practic insolubil în eter
tinuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare. (IX.C.l).
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 molfl şi se titrează _ ~olu[ia _A._ I_.~ g clorhidrat de amilocaină se dizolvă în 2 ml apă proas-
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă pat fiarta ş1 rac1ta.
1 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la J~luţia B. Soluţia A se diluează cu apă proaspăt fiartă şi răcită la
decolorare. 50
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de pe- Identificare
nicilinele totale din 2 ml soluţie-probă. · . - Spectr~ în_ ~raroşu tr~bui~. să c<?respundă celui obţinut cu clor-
În paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon preparată ht~at de amilocaina (s.r.) pnn 0.1spers1e în bromură de potasiu (R)
din 0,125 g ampicilină trihidrat (e.n.) şi prelucrată în aceleaşi condiţii (IX.C.24.2).
cu soluţia-probă. ~. l g clorhidrat de amilocaină se dizolvă în 3 ml apă şi se adaugă
Concentraţia în peniciline totale (exprimate în C16 H 19 N 30 4 S) a probei 0,:1 ml htdrogenofosfa! ~e di~odiu-~oluţie (R); se formează un precipitat
se cakulează ţinînd seama de concentraţia în peniciline totale (exprimate lapţos. Ameste~ul se mcalzeşte la fierbere ; după răcire se separă nicături
A

în C16H 19N 3 0 4 S) a etalonului naţional. uleioase, solubile m eter. r·

Activitatea microbiologică se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antibiotic.
-: 9, 1 ~ ~orhidrat de a:r_niioc~ină se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă
4 ml a.c~d. p1cnc 10 g/1 (R) Ş1 se mcălzeşte pe baia de apă. Se formează
ff r;~~-
2 ~e~1 galben care separat, spălat şi uscat la 105 °C se topeşte la
-_ 50 mg. clor!ll<?"at de amilocaină se dizolvă în 5 ml apă, se aci-
duleaza ';11 acid rutnc 100 g/1 (R) şi se adaugă O, 15 ml nitrat de argint
20 g/1 (RJ; se formează un precipitat alb, cazeos.
132 VIII. Amylum
Amylum VIII.
Punct de topire: 174 - 177 oe
(I_X.C.l~l-.. .. X ( XC 2)
Caractere microscopice
Aspectul solutiei. Solutia A trebtue să fie ,:1unpede ş1mcot<?:" l~ti~ (I):
Aciditate. La '1 ml solu'ţie B se adaugă 0,0o ml roşu e me u-so , ' Amidon de grîu. Granule simple mici, rotunde, cu diametrul de
soluţia 10 µm şi granule simple mari, sferice sau lenticulare, cu diametrul de
1 m solsăt· de bromfenol-soluţie (I); 2
10 - 45 µm; hilul central şi stratificaţia concentrică invizibile sau greu
La trebulie u .ieseBcoloardaez!alno
se o
~J~1 albastru
, . .
vizibile; uneori, granulele prezintă o fisură longitudinală. Foarte rar,
soluţ: treb;:iie 1s:oli:tieco~r~~e t!:b:f::~r~;:1°:::~ţia pentru arsen cu hi- granule asociate (2-4) (IX.D.2; IX.D.3).
pof'1i_ffl ';;,.;lu ~~;,d~~ 'J;'i':~~),_{:;';i';.},~; ,onfo,m~prevederiJo, Amidon de porumb. Granule simple poliedrice, de 2 - 23 µm şi gra-
nule simple rotunde, cu diametrul de 25 32 µm; hilul central constituit
de la „ Cont;olul •limitelor pentru _im~urlăţi anţ"garuce;;u(I;~t~f:)J:i~~m- dintr-o cavitate distinctă sau din 2 - 5 fisuri radiale ; granulele nu pre-
zintă stratificaţie concentrică. Extrem de rar, granule asociate, formate
pleta~uli:1?\JamÎO ;~{{iţfeu ;e!~1e t;!buf: ~lacd~: pre:acţia pentru sulfaţi din două părţi alungite (IX.D.2 ; IX.D.3).
(IX.C.13).' . bo . b"le o5 g
clorhidrat de amilocaină Amidon de cartofi. Granule simple neregulat-ovoidale, cu o extre-
mitate mai îngustă decît cealaltă, de 30 - 100 µm şi granule simple ro-
iu~~!a1!ţe r!it::a11rJf::fc (~)\ri; î~călzire pe apă
se o' a m .
nu trebtue sa ne mai m ensa
. f r
baia de
de 5 min_. S~luJ.ia treţm:etsa !e d~f~olo;atia unei ~oluţii-etalon preparate
V

-' 1 - 1 (IX C 14)

tu~p
de si incoloră O eventuala co ora, e
V

1 tunde, cu diametrul de 10 - 35 µm; hilul excentric şi stratificaţia con-

centrică sînt vizibile. Rar, granule asociate (2 - 4), înconjurate uneori
de un înveliş comun (IX.D.2; IX.D.3).
Solubilitate. Practic insolubil în alcool şi apă 1a o temperatură între
v
din O 05 ml cobalt-E.c., 0,20 ml fer-E.c. ş1 apa a o m . . .
- oe uînă la masă con-
5 8 şi 15 °C (IX.C.l).
Pierdere prin uscare. C~l m~l: 0, %· v
0,5 g clorhidrat de am1locama se usuca 1a 10o • Identificare. La 0,5 g amidon se adaugă 50 ml apă şi se încălzeşte
stantă (IX.C.15) · . 01
la fierbere timp de 2 min; se obţine un lichid cu aspect opac, albicios,
Reziduu prin calcinare._ ~el mult_ 0 , 1 1.,0· "d lf . (R) (IX.C.17). cu reacţie neutră sau slab acidă la hîrtia de tumesol albastră (J). După
l g clorhidrat de amilocama se cal~mea~av cu acidi sul :11'1fn 15 ml cloro- răcire se adaugă 0,05 ml iod 0,05 mol/1; apare o coloraţie albastră care
dispare la încălzire şi reapare după răcire.
form°r;r:~ adatgă
0 4 o- 1 rhidrat de amilocama se
\oml acetat de mereu~ (II) ~
zo va .
acidv acetic cit1~cl~~
O 1 ml galben de metanil în dioxan (I) ş1 se ~1tre~za cu a
)
Amidon deformat. Granule de amidon fisurate şi granule de ami-
don cu marginile corodate, cel mult urme (IX.D.2).
o' 1 mol/1 în dioxan pînă la colorat1e r?şu-violeta. d la 0,02718 g
Părţi din aceeaşi plantă. Fragmente de membrane celulare sau de
' 1 ml acid percloric O, 1 mol/1 m dioxan corespun e
protoplasmă, cel mult urme; puncte negre, cel mult 3/cm2 (IX.D.2).
C14H 21 N02 • HCl. . . ~
Părţi din alte plante. Nu se admite prezenţa granulelor de amidon
Conservare. Fent de lumi;_1a. • ~ . Anestezic local de suprafaţă. provenite de 1a o altă specie de plantă decît cea specificată pe ambalaj.
Acţiune farmacologică şi mtre bmnţan.
Aciditate. La 10,0 g amidon se adaugă 100 ml alcool diluat (R) în
prealabil neutraiizat la fenolftaleină-soluţie (I), se agită timp de I h şi se
filtrează. 50 ml filtrat se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la
coloratie roz. Volumul de hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 folosit trebuie să
AMYLUM fie de' cel mult 2 ml. -,. '
Pierdere prin uscare
Amidon Amidon de grîu. Cel mult 15,0%.
Amidon de porumb. Cel mult 15,0%.
Amylum Tritici, amidon de grîu, obţinut din c~riopsele plantei Tri- Amidon de cartofi. Cel mult 20,0%.
ticum aestivum L. _(Triti~dum vdulgare V~l.JofJ:::i;~etriopsele plantei 1 g amidon se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
A mylum M aydi~, am1 on e porum , , Cenuşă. Cel mult 0,6%.
mays L. Solani,
Zea Amylum (Gram_ineae) · d e cart of1, obt'
amidon ,mut din tuberculii plantei So-
l g amidon se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Contaminare microbiană. Amidonul nu trebuie să conţină Escherichia
lanum tuberosum L. (Solanaceae)p.. Pulb re
Descriere. Caractere macrosco ice. e
fină, albă ' fără miros şi fără coli şi Salmonella sp. (IX.F.3).
gust (IX.B). Conservare. În recipiente închise etanş.
Observaţie. Pe recipiente se specifică natura amidonului ( Amylum
Tritici, Amylum M aydis, Amyluiu Solani).
 Anisi vulgaris fructus VIII. 135
134 VIII. Anisi aetheroleum

ANISI VULGARIS FRUCTUS

ANISI AETHEROLEUM
Fruct de anason
. Ulei volatil de anason
Fructul matur al plantei Pimpinella anisum L. ( Apiaceae). Conţine
Ulei volatil obţinut prin distilare cu vap?ri de, apă din fructele ma- cel puţin 2,0% V/m ulei volatil.
Descriere. Caractere macroscopice. Fructe mici, piriforme, formate din
ture ale plantei Pimpinella anisum "L. ( Apiac:ae; · . _ două mericarpe care rămîn de obicei unite între ele, lungi de 2 - 5 mm,
Uleiul volatil de anason tr~buie sa corespunda prevederilor de la Aethe cu diametrul de 1,5 mm, cenuşiu-verzui sau galben-cenuşii, acoperite de
rolea şi următoarelor prevederi : . . peri aspri, foarte scurţi, cu cite cinci coaste subţiri, puţin proeminente,
Descriere. Li~hid limpede, inpc?lor" s'.'u s~~ 2tălţ111;e c!a:Ii:::~~;:~ de culoare mai deschisă. La partea superioară a fructului se observă sti-
ristic de anason ş1 gust dulceag. nn ractre s lopodul, în formă de disc umflat care poartă resturile stilurilor, iar la
bază, un peduncul subţire.
masă cristalină. albă.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra- Miros caracteristic, gust dulceag, aromat, slab arzător (IX.D.1}.
Caractere microsopice. Secţiunea transversală a mericarpului are as-
fie pe strat subţire" (IX.C.26.2) · pect reniform, cu cinci proeminenţe corespunzătoare coastelor, în care
Adsorbant: silicagel G ( R). se află fasciculele libero-lemnoase. Celulele epicarpului sînt mici şi pre-
Developant: toluen (R). • 1 (R) văzute cu peri tectori scurţi, arcuaţi, unicelulari, rar bicelulari, cu pereţii
Soluţie de aplicat: ulei volatil de a~ason 0.S?~ :'IV m a1coo · îngroşaţi şi cuticula rugoasă. Mezocarpul conţine 15 - 25 canale oleifere
Pe iinia de start a plăcii cromatogrance se aphca mtr-un punct 10 µ1 mici, cu ulei volatil, aşezate pe un singur rind; două dintre ele sînt mai
din soluţia de mai sus.
~iaca cromatografică se introduce în vasul :roma!oţanc cu.
nt se lasă pînă cînd acesta a migrat pe O dtstanţa e aprnxtma V
-· d
e~r- mari şi dispuse pe faţa comisurală, de o parte şi de alta a columelei.
Endocarpul, concrescut cu tegumentul seminal, este format din celule
cu aspect parchetat şi conţine ulei gras şi druze de oxalat de calciu.
li°f~m 'de la linia de start, se scoate şi se usucă_ la a:1'. J:?ttpă eva~::t Albumenul este format din celule poligonale cu pereţii îngroşaţi, care
conţin, numeroase picături de ulei gras, granule de aleuronă şi druze de
developantului,. placa <:ton:atograf~c\ s~O:izu}trty:~zdeu~o~ ~ se exa- oxalat de calciu (IX.D.2; IX.D.3).
dehidă-soluţie (R), se ţm_e m ~t1:-va, a ;> '
minează imediat la lum1na zilei. . . " Rf Conium maculatum L.
Pe cromat ograma~ trebuie să apară o pată de culoare violeta, cu
,_ Nu se admite prezenţa fructelor mici fără peri, cu coastele pro-
eminente şi ondulate, cu secţiunea transversală a mericarpului penta-
de aproximativ 0,82 (anetol). . gonală, lipsită de canale oleifEre.
Pe cromatogramă mai pot să apară ş1 alt; pete. - La 1 g pulbere de fruct de anason se adaugă IO ml hidroxid de
Densitate relativă: dii= 0,978 - o, 990 (IX.C. 3 ). potasiu 100 g/1 (R) şi se agită timp de 3 min; nu trebuie să se degajeze
Punct de solidificare: 15 - 19 °C (IX.C. 9 ). un miros neplăcut de coniină.
Putere rotatorie : o:~ = - 2 ° pînă la + 1 0 (I X. C.4) · Hyoseyamus niger L. Nu se aamite prezenţ~ seminţelor brune de
Indice de refracţie: n~ = 1,552 - 1,560 (IX.C.5.7) · 1 - 2 mm, cu tegument fin punctat.
Solubilitate în aleool: 1 :13-l .ule~ vol~til d; an':son se agită cu 3 ml Coriandrum sath-um L. Nu se admite îniocuirea cu fructe globuloase
akool 90"; soluţia trebme sa fle lunpeae (IX.C ..2J. • " . sau sferice care prezintă mericarpe de obicei· unite, galbene sa'u galben-
Aciditate-alcalinitate. Soluţia, d~ la „Solubil;ta~~ 1~ ,ak(~~l trebuie
brune.
~ f;~ +-v sau slab acidă la hirha de turneso, a as ra i • Carum earvi L. Nu se admite înlocuirea cu fructe care prezintă meri-
Sa ,~· neucra 1 9Qc · carpe lunguieţe, uşor arcuate şi de obicei separate.
· · . 1 til de anason se dizolvă în 3 ml alcoo. ş1
se ar:~;!1"0:o~~f1;1 or:~ăa de fer (I~I} 30 g/1 (R); nu trebuie să apară o
1 Părţi din aceeaşi plantă. Fructe necorespunzătoare (seci, sfărimate,
brune), cel mult 1,5%; resturi de pedunculi şi alte părţi din plantă, cel
coloratie albastru-violeta sau bruna. mult 0,5% (IX.D.4).
Observatie. Uleiul de anason solidificat se omogenizează prin uşoară Alte fructe aromate. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
incă\zire înainte de folosire. Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% {IX.D.4).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Carminativ; aromatizant.

VIII. Aqua destillata
J36
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Apă. Cel mult 10,0%-
20 g pulbere de fruct de anason (IV) se antrenează cu vapori de
solvenţi organici (IX.C. 16.2).
Cenusă. Cel mult 10,0%. ~ ( C l7)
1 g f~uct .de anason se calcinează pînă la masă constanta IX. . ·
Cenusă insolubilă în acid clorhidric 100 9/l. Cel mult 2,0% (IX.C.17).
Do~e. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produsele vegetale" (IX.D.10).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. .
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Carminativ; aromahzant.
AQUA DESTILLATA
Apă distilată
M,, 18,02
Apa distilată este apa obţinută prin distilarea apei potabile care co-
respunde prevederilor sanitare în vigoare.
Descriere. Lichid limpede, incoior, fără miros şi fără gust (IX.B).
Aciditate-alcalinitate. La 10 ml apă proaspăt fiartă şi răcită .se adaugă
0,05 ml roşu de metil-soluţie (I); solu;:ia treb;Iie, să se coloreze m g~lben.
La adăugarea de cel mult 0,05 ml acid dorhidnc 0,01 mol/1 coloraţia so-
lutiei trebuie să devină roz_
' Amoniu. Cel mult 0,00002%- . metal potrivit. Aparatul de distilare trebuie să fie corect folosit, iar
La 50 ml apă distilată se adaugă 1 ml tetra1odo1;1er~ura~ (II) de po:
tasiu-soluţie alcalină (R}. Se lasă în repa1;1s timp de :, :111n Şl ~e compara
cu l ml soluţie-etalon (0,01 mg ion amonm) comple?ta cu _apa la_ ~O ml,
la care se adaugă 1 ml tetraiodomercurat (II) de potasm-soluţ1e alcahna (R)~,
Calciu si magneziu. La 100 ml apă distilată se adaugă 2 ml ta~p~n
amoniacal 'pH 10,0, 50 mg eriocrom ţ (I) şi _0,5 ml edetat d.isodk
0,001 mol/1; trebuie să apară o coloraţie albastra. . . .
Cloruri. La 100 ml apă distilată se adaugă 0,~5 ml acid ~ntnc
100 g/1 (R) şi 0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); timp de 15 mlll nu
trebuie să apară opalescenţă.
Dioxid de carbon. 25 ml apă distilată se agită cu un volum e~al d~
hidroxid de calciu-soluţie (R) într-un cilindru cu dop rodat de 50 ml,
solutia trebuie să rămînă limpede timp de 1 h.
Metale grele. Cel mult 0,00001 %-
100 ml apă distilată se evaporă pe baia de aI?ă pîna la reducerea
V
volumului la 10 ml; se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul
Aqua destillata ad iniectabilia VIII. 137
limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,1 mg ion plumb).
Nitraţi, nitriţi. La 50 ml apă distilată se adaugă 15 ml acid acetic
300 g/1 {R), 2 ml 1-naftiiamină şi acid sulfauilic (R) şi O, 12 g zinc pul-
bere (R). Timp de 15 min nu trebuie să apară o coloraţie roz.
Sulfaţi. La 100 ml apă distilată se adaugă 1 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi 1 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă
limpede timp de 1 h.
Substanţe reducătoare. La 100 ml apă distilată se adaugă 2 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R), 1 ml permanganat. de potasiu 0,02 mol/1 şi se fierbe
timp de 3 min; soluţia trebuie să rămînă colorată în roz.
Reziduu la evaporare. Cel mult 0,001 %-
100 ml apă distilată se evaporă la sicitate pe baia de apă şi reziduul
obţinut se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Conservare. în recipiente adecvate, bine închise.
AQUA DESTILLATA AD INJECTABILIA
Apă distilată pentru preparate injectabile
Apa distilată pentru preparate injectabile este apa destinată pre-
parării medicamentelor administrate pe cale parenterală, dizolvării pul-
berilor pentru preparate injectabile sau diluării preparatelor concentrate
pentru administrare parenterală, în momentul folosirii.
Apa distilată pentru preparate injectabile se obţine din apa potabilă
sau din apa distilată, într-un aparat din sticlă neutră, din cuarţ sau dintr-un
colectarea şi conservarea apei distilate pentru preparate injectabile trebuie
astfel făcute încît să se prevină orice fel de contaminare.
Apa distilată pentru preparate injectabile trebuie să corespundă mo-
nografiei Aqua destillata şi următoarelor prevederi:
Aspect. Apa distilată pentru preparate injectabile trebuie să fie lim-
pede, practic lipsită de particule în suspensie. Se procedează conform
prevederilor de la monografia I niectabilia.
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml
pe kilogram masă corporală apă distilată pentru preparate injectabile în
care s-a dizolvat clorură de sodiu apirogenă (R) 9 g/1.
Sterilitate. Apa distilată pentru preparate injectabile folosită la pre-
pararea pe cale aseptică a soluţiilor injectabile, la dizolvarea pulberilor
pentru preparate injectabile sau la diluarea preparatelor concentrate pentru
administrare parenterală trebuie să fie sterilă. Se procedea.;,:ă conform
prevederilor de la „Controlul steriiităţii" (IX.F.2).

138 VIII. Argenti nitras
Conservare. În recipiente de sticlă, închise etanş.
Observaţie. Apa distilată proaspăt preparată, obţinută în laborator,
este considerată apirogenă aproximativ 4 h de la colectare.
ARGENTI NITRAS
Nitrat de argint
AgNO 3 M,, 169,9
Nitratul de argint conţine cel puţin 99,6% şi cel mult 100,5% AgNO 3•
Descriere. Cristale incolore, translucide, cu fractură lucioasă, fără mi-
ros, cu gust metalic, apoi caustic (IX.B). - miros de pene arse.
La lumină şi în prezenţa substanţelor organice se înnegreşte.
Solubilitate. Solubil în 0,6 ml apă şi 30 ml alcool (IX.C.l).
Soluţia A. 1,5 g nitrat de argint se dizolvă în 5 ml apă şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 15 ml.
Identificare
- l ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă O, 1 ml acid
clorhidric 100 g/1 ( R) ; se formează un precipitat alb, cazeos, solubil în
amoniac concentrat (R).
- La 0,5 ml soluţie A se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R);
se adaugă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei 2 ml acid sulfuric (R);
la zona de contact a celor două lichide apare un inel brun.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să. fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate. 1,0 g nitrat de argint se dizolvă în 25 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită, se adaugă 50 ml clorură de sodiu 100 g/1 (R), se agită
si se filtrează. La 10 ml filtrat se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I) ;
~olutia se colorează în roz. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1;
colo:i-aţia trebuie să devină galbenă.
Bismut, cupru, fer, plumb. La 5 ml soluţie A se adaugă amoniac
100 o-/1 (R), picătură cu picătură, pînă cînd precipitatul format se dizolvă;
solutia trebuie să fie limpede şi incoloră.
'substante reducătoare, nitriţi. 5 ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă,
se adauo-ă. 1'ml acid nitric 100 g/1 (R) şi 0,05 ml permanganat de potasiu
0,02 mol/1; coloraţia roz trebuie să persiste timp de 5 min.
Dozare. 0,3 g nitrat de argint se dizolvă în 30 ml apă, se adaugă
3 ml acid nitric 250 g/1 (R), 5 ml sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă
200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat de amoniu O, 1 mol/1 pînă la colo-
raţie galben-roşiatică.
1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01699 g AgNO3 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmaoologieă şi întrebuinţări. Caustic ; antiseptic.
Argenti proteinas VIII. 139
ARGENTI PROTEINAS
Proteinat de argint
Sinonim : protargol
Conţine cel puţin 7,8% şi cel mult 8,3% Ag.
Descriere. Pulbere fină, aderentă, galben-brună sau brună fără miros
cu gust amărui, metalic (IX.B) ; puţin higroscopică. ' '
_ _Solubil_itafe, Se dizolvă lent în 2 ml apă, solubil în glicerol, prac-
tic msolu?il m alcool, clo!oform şi eter (IX.C.l).
. ~oluţia VA_. vl,0? protemat de argint se dizolvă în 40 ml apă proaspăt
fiarta Şl rac1ta ş1 se completează cu acelasi solvent la 50 ml
Identificare ' ·
. - Prin încălzire, proteinatul de argint se carbonizează şi degajează
. -: q,s ~ proteţnat .de_ argint se calcinează; reziduul se răceşte şi se
dizolva 1~ b ml ':c1~ mtnc 100 g/1 (R). Soluţia se filtrează şi se adaugă
0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); se formează un precipitat alb cazeos
solubil în amoniac concentrat (R). ' '
. -. O, 1 g pro~einat de argint se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă 5 ml
h1drox1d d: sodiu l~0_g/1 (~) şi 1_ ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R);
se formeaza un precipitat ş1 soluţia se colorează în violet.
. Aspe~tul, soluţi~i. Soluţia A privită prin transparenţă trebuie să fie
limpede, iar m lumma reflectată poate fi cel mult transparentă (IX.C.2).
__ Alcalinitate~ La 10 ml_ soluţie A se adaugă O, 1 ml feno1ftaleină-so­
luţ1e (I) ; soluţia nu trebme să se coloreze în roz.
. ~oniu. 2,~ ml soluţie A s~ dilu,ea':,ă cu 7,5 m~ apă, se adaugă 2 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ş1 se mcalzeşte la fierbere; nu trebuie să
se pe~ceapă J.?im~ ~e amo~ac, iar hîr!ia 9-e turne~ol roşie (J) umectată
cu apa, menţmuta m vapon, nu trebuie sa se albastrească.
. Săruri d~ ru:gint. _0,5 g :protein~t de argint se agită cu 5 ml alcool (R)
timp de 1 mm ş1 se filtreaza. În filtrat se adaugă O, 15 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede.
Pierdere p~in uscare. ~el mult 3,5%-
0,5 _ş protemat de argrnt se usucă la 80 °C pînă la masă constantă
(IX.C.l:>1-
Do~. 1 g proteţnat de ~rgint se dizolvă în 10 ml apă şi se adaugă,
c~ ~re~auţ1e, 1~ ml acid sulfuric (R). Se răceşte şi se adaugă, in mici por-
ţrum ş1 sub agitare, 4 g permanganat de potasiu (R) pulverizat. Se încăl­
z~ş!e 1~ fierb~r~ ti3:1p .9-ev 5 min,. se ada1:gă_ s~fat de fer (II)-soluţie ( R),
p1catura ~:° p1catur3:, p11;a _se <:bţme un hch1d limpede, gălbui. Se adaugă
50 ~ a pa: ? ml ac~d mt:i:ic 2:,? gjl _(R), 2 _ml s1::1fa t ~e '.1moniu-fer (III)-
soluţ1e acida 200 g/1 (I) ş1 dupa racrre se tltreaza cu t10c1anat de amoniu
O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz-roşiatică.
_ 1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/I corespunde la 0,01079 g Ag.
il.40 VIII. Argentum colloidale Atropini sulfas VIII. 141

Oonservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
Observaţie. Soluţiile de proteinat de argint se prepară la nevoie. 1 g argint coloidal se usucă la 80 °C pînă la masă constantă (IX.G.15).
Acţiune farmacologică şi intre buinţări. Antiseptic. Dozare. 0,2 g argint coloidal se dizolvă în 10 ml apă şi se adaugă,
cu precauţie, 10 ml acid sulfuric ( R). Se răceşte şi se adaugă, în mici
porţiuni şi sub agitare, 2 g permanganat de potasiu (R) pulverizat. Se
încălzeşte la fierbere timp de 5 min, se adaugă sulfat de fer (II)-soluţie (R),
picătură cu picătură, pînă se obţine un lichid limpede, gălbui. Se adaugă
ARGENTUM COLLOIDALE 50 ml apă, 5 ml acid nîtric 250 g/1 (R), se răceşte, se adaugă 5 ml sulfat
de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I} şi se titrează cu tiocianat
Argint coloidal de amonîu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz-roşiatică.
1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01079 g Ag.
Sinonim : colargol Conservare. Ferit de lumină.
Conţine cel puţin 70,0% Ag.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic.
Descriere. Lamele cu luciu metalic sau pulbere granuloasă, cenuşie,
negru-verzuie sau albastru-închis, cu miros slab caracteristic şi gust me-
talic (IX.B). . . .
Solubilitate. Se dizolvă lent în apă şi aJ.cool diluat, practic 1D.solubil
în alcool şi eter (IX.C.1). ATROPINI SULFAS
Identificare . .
- Prin încălzire, argintul coloidal se carbonizează şi dega3ează miros Sulfat de atropină
de pene arse. . . . " V " • • •

- O 2 a- arc:rmt coloidal se calcmeaza. Dupa racire, reziduul se di-

zolvă în' 5 ~1 ~cid nitric 100 g/1 (R), soluţia se filtr~a~ă şi se adaugă 0
O, l ml acid clorhidric 100 g/1 (R); se formează un prec1p1tat alb, cazeos,
solubil în amoniac concentrat (R). . . , "
- O, 1 g argint coloidal se dizolvă în 5 ml ~~ă ş1 se ac,1dm~aza cu
acid clorhidric 100 g/1 (R); se formează un precipitat brun-mchis, solu-
bil în hidroxid de sodiu 100 g/1 (R).
Aspectul soluţiei. 0,10 g avrgint c<;>loi~al _se 9-1-zolvă în 100 ml apă. So- 2
luţia privită prin transparenţa trebme sa fle limpede (IX.C.2). .
Alcalinitate. Cel mult 0,45% (exprimat în hidroxid de sodiu).. _
1 cr arc:rint coloidal se calcinează într-un creuzet de porţelan; o.upa
răcire, "'reziduul se extrage de mai multe ori cu cîte 10 ml. apă încă~zi!ă
la aproximativ 70 °C, pînă ~î1:_d a_pe~e de spăla~e ?U se mai_ coloreaza 1:;
rOT; în prezenţă de fenolftalema.-soruţ,;e (I). I:a hch1d~le re~te se 3;_d~uga
fenolftaleină-soluţie (I) şi se tltreaza cu acid sulfunc 0,0:, mol/1 pma la
incolor (microbiuretă).
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,004 g NaOH. (C17H 23 NO3 ) 2 • H 2SO 4 • HzO M, 69-!,8
Săruri de argint. 0,5 g argint coloidal se agită cu 5 ml_ alcool. ( ~) Sulfatul de atropină este sulfat de bis [3-(2' -fenil-3'-hidroxipropionil-
timp de 1 min şi se filtrează. în filtrat se adaugă O, 15 ml acid clorh1dnc oxi)-8-metil-8-azabiciclo [3.2.l]octan] cu o moleculă de apă. Conţine cel
100 g/1 (R) ; lichidul trebuie să rămînă limpede. puţin 98,53/o şi cel mult 101,0% (C17 Hii3 NO3 ) 2 • H 2 SO4 raportat la sub-
Substante insolubile în apă. Cel mult 1,0%. stanţa uscată.
1 g argi~t coloidal se agită cu 50 ml. apă pînă la diz?lvare. ,se lasă Descrlere. Cristale incoiore sau pulbere cristalină, albă, fără miros,
în repaus timp de 30 min şi se filtreaz~ printr-un c!euzet !il~ant lll P:ea- cu gust am3.r (toxic) (IX.B) ; eflorescente.
labil cîntărit. Creuzetul filtrant cu reziduul se spala cu apa Şl se usuca la Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă, uşor solubil în alcool, practic
100 °c pînă la masă constantă. insolubil în cloroform şi eter (IX. C. l).
 Atropini sulfas
142 VIII.
Soluţia A. 2,50 g sulfat de atropină se_ dizolvă în 30 ml a~ăproaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, mtr-un ba-
lon cotat.
Identificare
_ Pe cromatograma de la „Alţi alcaloizi, produşi secundari", Îl:
dreptul punctului a, trebuie să apară o pa_tă asemănătoare cu pata sulfatului
de atropină (s.r.) din dreptul punctului b. . . .
_ 1 mg sulf~t de _a~ropină se c!-izolvă în_, ?,25 ~ ~ci.d mtn~ fufans
(R) şi se evapora la. SlClt~t~ pe baia de 1:;pa, duva racrre, :ez1duU1, <Î:e
culoare galbenă, se dizolva 1n 2 ml acetona (R) ş1 se :3-da~ga ?,1 ml h1-
droxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool; apare o ~oloraţ1e_ v~oleta.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml aci,9- clorhi~'-: 100 g/1 (R)
şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 }R); se fonneaza un precipitat alb.
Punct de topire: ms - 195 C (IX.C.10). .
Putere rotatorie speeifică: [o:]r = -0,6° pînă la +0,2° (soluţia A)
(IX.C.4). O 1 1 .
Aspectul soluţiei. 4 ml soluţie A se diluează cu apă la 1 m ; so uţ1a
trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,0 - 5,7.
4 ml soluţie A se diluează cu apă la_ 10 ml (!X.C_;22).
A.poatropină, beladonină. La l_ 1:11 soluţie A se aua~ga ?,1 ml _am~!1"1~c
100 (ţ/1 (R); se formează un prec1p1tat alb care trebtue sa se dizoh ~ m
2 mi° apă; soluţia obţinută trebuie sţ fie limpede. ,
Alţi alcaloizi, produ~i secundari. SE; ~:oce~eaza conform prevede-
rilor de la „Cromatografie pe strat subţire (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R). . fîşii spiralate, cu suprafaţa exterioară roşu-brună la var. amara şi porto-
Developant: acetonă (R)-apă-amomac concentrat (R) {90: 7: 3).
Solutii de aplicat:
Solutia a : sulfat de atropină 2,0% m/V în metanol (R) ; ,
Soluţia b: sulfat de a!~opină (s.r.) ~,O½ m/V în met8;nol (RJ . . r
Pe linia de start a plăc11 cromatografice, m punctele a şi b, se aphca
solutiile:
'a : 10 u.l solutie a (200 µ.g sulfat de atropină) ;
b, 10 µl soluţie b (200 µg sulfat de, atropină-s.r.). . parenchim cortical format din celule cu pereţii uşor îngroşaţi, dintre care
Placa cromatografică se introduc~ m vasul ci:omat<:graflc cu ~evel?-
pant, se lasă pînă cînd acesta a m1~at pe ? ~stanţ1:; de ap~o:1-m<;tiv
15 cm de la linia de start, se scoate şi se usuca m etuva, la_ 10::, _C timp
de 15 min. După răcire, se pulver~ează unifonn cu tetra1odobismutat
(III) de potasiu pentru cromatograt1e (R)_. , . , scop, se adaugă 2 ~ 3 picături de dicromat de p;tasiu 50 g/1 (R) şi se
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, _m ~ara petei coresp~nza:
toare sulfatului de atropină, cu Rf de aproximativ 0,50, nu trebuie sa
apară alte pete.
Pierdere prin useare: 2,5 - 4,0%.
0,5 g sulfat de atropină se usucă la 120 °C pînă la masă constanta
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %,
1 g sulfat de atropină se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Aurantii pericarpium VIII. 143
Dozare. 0,6 g sulfat de atropină se dizolvă, dacă este necesar, prin
încălzire la aproximativ 40 °C, în 5 ml acid acetic anhidru {R), se adaugă
40 ml anhidridă acetică (R) şi 0,5 ml 1-naftolbenzeină în acid acetic an-
hidru (I) şi se titrează cu acid percloric O, l mol/I în acid acetic anhidru
pînă la coloraţie verde. '
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,06768 g (C1,H23 NO3 ) 2 • H 2 SO,.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină, Venenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anticolinergic, folosit ca anti-
:.pastic şi în intoxicaţia cu organofosforice.
AURANTII PERICARPIUM
Coajă de portocală
. Pericarpul fructului matur al arborelui Citrus aurantium L. var. amara
(Citrus aurantium L. ssp. aurantium) şi/sau Citrus aurantium L. var
dulcis (Citrus sinensis (L.) Osbeck) (Rutaceae), parţial curăţat de par-
tea interioră albă şi uscat după recoltare. Conţine cel puţin 1,0~ V/m
ulei volatil.
Descriere. Caractere macroscopice. Fragmente neregulate, recurbate sau
calie la var. dulcis, mamelonată datorită pungilor secretoare şi cu supra-
faţa interioară alb-gălbuie.
Miros plăcut, aromat, gust pronunţat amar la var. amara şi mai
slab amar la var. dulcis (IX.D.1).
Caractcre microscopice. Secţiunea transversală prezintă o epidermă
cu celule înguste, poligonale, cu stomate mici puţin proeminente şi un
unele conţin cristale de oxala_t de calciu şi conglomerate amorfe sau sfe-
rocristale de hesperidozidă.-·' In parenchim sînt localiza te pungile secre-
toare mari, de formă ovală sau rotundă, cu ulei volatil (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Sectiunea transversală se aduce ue o lamă de micro-
încălzeşte uşor, trecînd lama repede, de 2 - 3 ori, prin flacăra unui bec
de gaz ; preparatul se colorează în brun la var. amara şi rămîne neschim-
bat la var. dulcis.
y
Apă. Cel mult 9,0%.
20 g coajă de portocală se antrenează cu vapori de solvenţi organici
{IX.C.16.2).
Cenuşă. Cel mult 7,0%,
ll44 VIII. Balsamum peruvianum
1 g coajă de portocală se calcinează pînă 1a masă constantă (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produsele vegetale" (IX.D. 10).
Conservare. în recipiente bine__ închise, ferit de lumină.
BALSAMUM PERUVIANUM
Balsam de Peru
Oleorăşină obţinută prin incizii în scoarţa arborelui Myroxylon bal-
samuni (L.) Harms var. pereirae (Royle) Boiilon (Myroxylon peruiferum
L. fil.) (F abaceae). Conţine cel puţin 50,0% cinameină.
Deseriere. Lichid vîscos, brun-roşiatic, transparent în strat subţire,
cu miros caracteristic aromat şi gust amar, inţepător (IX.B).
În contact cu aerul nu trebuie să devină lipicios, să separe cristale
sau să se întărească.
Solubilitate. Solubil în acid acetic, alcool absolut şi cloroform, puţin
solubil în uleiuri grase, parţial solubil în benzen, disulfură de carbon
şi eter, practic insolubil în apă (IX.C.1).
Identificare. La 1 g balsam de Peru se adaugă 20 ml apă, se încălzeşte
la fier bere timp de l min şi se filtrează fierbinte. După răcire se formează
cristale care se separă prin filtrare; la filtrat se adaugă 1 ml permanganat
de potasiu 50 g/1 {R) şi se încălzeşte ; se percepe un miros caracteristic
de migdale amare.
Densitate relativă: 1,140 - 1,170 (IX.C.3).
Indice de saponificare al einameinei: 235 255.
Se procedează conform prevederilor de la „Indice de saponificare"
(IX.C.5.7), luînd în lucru 0,7 g reziduu obţinut la „Dozare".
__ ,Alcool. 3 g balsam de Peru se încălzesc într-o eprubetă acoperită
cu un tampon de vată în care se află un cristal de fucsină bazică (R);
tamponul de vată nu trebuie să se coloreze în roşu.
Balsam artificial 1 g balsam de Peru se agită cu 1 ml alcool 9()c ;
se obţine o soluţie limpede. Se mai adaugă încă 8 ml alcool 90c; soluţia
trebuie să se tulbure imediat.
Benzaldehidă, terebentină. 2 g balsam de Peru se agită cu 10 ml eter
de petrol (R) şi se filtrează; filtratul trebuie să fie incolor sau slab găl­
bui. 4 ml filtrat se aduc într-o capsulă de porţelan şi eterul de petrol se
îndepărtează pe baia de apă la aproximativ 70 °C; reziduul trebuie să_ fie
solid şi nu trebuie să aibă miros de benzaldehidă sau de terebentmă.
Colofoniu. 4 ml din filtratul obţinut la „Benzaldehidă, terebentină"
se agită cu 4 ml acetat de cupru (II) (R) 1 g/1 timp de 1 ruin; stratul
eteric nu trebuie să se coloreze în verde sau în albastru.
Balsamum tolutanum VIII. 145
rneiuri grase. 1 g balsam de Peru se agită cu o soluţie preparată
din 3,5 g cloral hidrat (R) şi 2 ml apă; trebuie să se obţină o soluţie
limpede.
Dozare. 2 g balsam de Peru se agită cu 60 ml eter (R) şi 20 m1 hi-
droxid de sodiu O, I mol/1, într-o pîlnie de separare; soluţia alcalină se-
parată se aduce într-o altă pilnie de separare, iar stratul eteric se mai
agită cu 10 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I. Soluţiile alcaline reunite se
agită cu 20 ml eter ( R} care se adaugă la soluţia eterică. Soluţia eterică
se spală de două ori cu cîte 10 ml apă care se îndepărtează şi se fil-
trează prin sulfat de sodiu anhidru (R), într-un balon de distilare, în
prealabil cîntărit. Se distilează în baia de apă la aproximativ 45 °e, pînă
la sicitate. Balonul cu reziduu se usucă la 105 °e timp de 30 min, se
răceşte în exsicator şi se cîntăreşte. .
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Aeţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Scabicid; cicatrizant.
BALSAMUM TOLUTANUM
Balsam de Tolu
Oleorăşină obţinută prin incizii în scoarţa arborelui Myroxylon bal-
samum (L.) Harms. var. genuinum Baillon (Fabaceae).
Descriere. În stare proaspătă, balsamul de Tolu are o consistenţă
moale. Cu timpul se întăreşte şi se prezintă ca o masă solidă, dură, fria-
bilă, strălucitoare în fractură, de culoare brună, brun-gălbuie sau brun-roşi­
atică, transparentă în strat subţire. Miros plăcut, aromat, de vanilie, gust
acru-amărui (IX.B).
Se înmoaie la 30 °C şi se topeşte la 60 - 65 °C.
Solubilitate. Solubil în acetonă, alcool absolut, cloroform şi soluţii
de hidroxizi alcalini, puţin solubil în eter, greu solubil în disulfură de
carbon şi eter de petrol, practic insolubil în apă (IX.C.l).
Soluţia A. 0,5 g balsam de Tolu se dizolvă în 10 ml alcool (R).
Identificare
- La 4 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ;
apare o coloraţie verde-brună.
- La 4 ml soluţie A se adaugă 0,15 ml floroglucinol-soluţie (R);
apare o coloraţie roşu-vişinie.
- Un fragment de balsam de Tolu, examinat la microscop între
două lame încălzite, prezintă numeroase cristale de acid cinamic (IX.D.3).
- La 0,5 g balsam de Tolu se adaugă 5 ml apă, se încălzeşte la
fierbere timp de I min şi se filtrează fierbinte ; la filtrat se adaugă 30 mg
10 - Farmacopeea Română, ed. a X~a
 146 VIII. Barbitalum
permanganat de potasiu (R} şi se încălzeşte; se percepe un miros carac-
teristic de migdale amare.
Indiee de aciditate : 112 - 168 (IX.C.5.1).
Indice de saponificare: 160 - 220 (IX.C.5.7).
Colofoniu. La 1 g balsam de Tolu pulverizat se adaugă 10 ml eter
de petrol (R) şi se încălzeşte la fierbere în baia de apă la aproximativ
50 °C, la reflux, timp de 5 min. După răcire, amestecul se filtrează; la
filtrat se adaugă 5 ml acetat de cupru (II) ( R) 1 g/1 şi se agită timp de
I min. Stratul eteric nu trebuie să se coloreze în verde sau în albastru.
Substanţe insolubile în alcool 90•. Cel mult 5,0%.
1 g balsam de Tolu pulverizat se dizolvă în 25 ml alcool 90c, prin
încălzire la fierbere în baia de apă, la reflux. Soluţia se filtrează printr-un
filtru în prealabil cîntărit. Reziduul şi filtrul se spală cantitativ cu mici
porţiuni de alcool 9()c_ Filtrul cu reziduu se usucă la 105 °C pînă la masă
constantă.
Cenuşă. Cel malt 1,0%,
2 g balsam de Tolu se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectorant; antispastic.
BARBITALUM
Barbital
}I~ 184,2
Sinonim: veronal
Barbitalul este 5,5-dietil-2,4,6-(1H,3H,5H)-pirimidintrionă. Conţine cel
puţin 99,0% şi cel mult 100,5% CgH12N 2 0 3 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil în 10 ml alcool, 40 ml eter, 75 ml cloroform şi
170 ml apă (IX.C.1).
Barbitalum VIII. 147
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini.
Soluţia A. La 0,5 g barbital se adaugă 25 ml apă şi se încălzeşte la
fierbere timp de 2 min ; după răc,ire se filtrează şi soluţia filtrată se com-
pletează cu apă la 25 ml, prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu bar-
bital (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). _
- 20 mg barbital se dizolvă în 5 ml alcool (R), se adaugă 0,2:, ml
nitrat de cobalt (II) 50 g/1 în metanol (R) şi 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R);
apare o coloraţie violetă. .
- 50 mg barbital se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R); peste solupe
se suprapune 1 ml formaldehidă (R) şi se încălzeşte în baia de apă timp de
1 - 2 min. La zona de contact a celor două lichide nu trebuie să apară
un inel colorat sau fluorescent (deosebire de amobarbital, fenobarbital şi
delobarbital).
Punct de topire: 189 - 191 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%. .
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
talon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13) ..
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilo~
de la „Controlul limitelc:Jr pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) Şl
completat cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulîaţi. Cel mult 0,05%. . . ,
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulrat}
(IX.C.13).
5-etil-2,4,6-(1H,3H,5H)-piriniidintrionă. La 5 ml soluţie A se adaugă
0,05 ml metiloranj-soluţie (I) ; soluţia nu trebuie să se coloreze în roşu.
Substanţe organice neutre şi bazice. Cel mult 0,2%.
1 g barbital se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, înţr-o
pilnie de separare, se adaugă 5 ml apă şi se agită cu 25 ml eter (J:.) timp
de 1 ruin · stratul eteric se spală de trei ori cu cîte 5 ml apă, se filtreaza
prin sulf;t de sodiu anhidru (Ri, într-o capsulă de sticlă în prealabil cln-
tărită, se îndepărtează eterul, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp
de 1 h.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,25 g barbital se dizolvă în
5 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră. O eventuală colo-
ratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia unei solutii-etalon pre-
pa'rate; din O, 10 ml cobalt-E.c., O, 15 ml fer-E.c. 'şi apă la 5 'ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%. _
0,5 g barbital se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.b).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0.1 %-
0,5 g barbital se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g barbital se dizolvă în 30 ml dimetilforma~idă (R)_ în
prealabil neutralizată la albastru de timol în dimetilformanudă (I) şi se
titrează cu metoxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie alba.stră.
 Barbitalum natricum
'148 VIII.
1 ml metoxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,01842 g C8 H 12N 2O3 •
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Sedativ; hipnotic.
BARBITALUM NATRICUM
Barbital sodic
M,. 206,2
Sinonime: veronal sadic, niedinal
Barbitalul sodic este sarea de sodiu a 5,5-dietil-2,4,6-(lH, 3H, 5H)-piri-
midintrionei. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% C8 H 11 N 2 NaO 3
raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar şi slab
leşios (IX.B).
La aer se carbonatează.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, foarte putin solubil în alcool, practic
insolubil în cloroform şi eter (IX.C. l). ' C8 H 11N 2NaO 3 •
Soluţia A. 0,5 g barbital sodic se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă
3 ml acid acetic 300 g/1 {R) şi se încălzeşte la fier bere; după răcire se filtrea-
ză şi soluţia filtrată se completează la 25 ml, prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
--- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu barbi-
tal (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
50 mg barbital sodic se dizolvă în 1 ml apă, se ad:mg:'i 0,25 ml
nitrat de cobalt (II) 50 g/l în metanol (R) şi 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R);
apare o coloraţie violetă.
- Precipitatul obţinut la prepararea soluţiei A, spăt1:tt cu apă şi uscat
la 105 °C, se topeşte la 189 - 191 °c.
- 50 mg barbital sodic se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R); peste
soluţie se suprapune 1 ml formaldehidă (R) şi se încălzeşte în baia de apă
timp de 1 -~2 min. La zona de contact a celor două lichide nu trebuie
să apară un inel colorat sau fluorescent (deosebire de amobarbital sodic,
ciclobarbital şi fenobarbital sodic).
- Prin calcinare se obţine un reziduu care, umectat cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R), produce efervescenţă şi colorează flacăra în galben.
Aspectul soluţiei. 1,0 g barbital sodic se dizolvă în 10 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă ia 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C.13).
Barii sulfas VIII. 149
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13).
Substanţe organice neutre şi bazice. Cel mult 0,2%.
1 g barbital sodic se dizolvă în 10 ml hidwxid de sodiu 1 mol/I, într-o
pilnie de separare, se adaugă 5 ml apă şi se agită cu 25 ml eter (R)
timp de 1 min; stratul eteric se spală de trei ori cu cite 5 ml apă, se
filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (R), într-o capsulă de sticlă în
prealabil dntărită, se îndepărtează eterul, iar reziduul obţinut se usucă
la 105 °C timp de 1 h.
Substanţe organice uşor c:irbonizabile. 0,25 g barbital sodic se di-
:aolvă în 5 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră. O eventuală
coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din O, 10 ml cobalt-E.c., O, 15 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g barbital sodic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Dozare. 0,3 g barbital sodic se dizolvă în 20 ml metanol (R), se adaugă
albastru de timol-soluţie (I) şi se titrează cu acid percloric O, l mol/1 în
dioxan pînă la coloraţie roz.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02062 g
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ; hipnotic.
BARII SULFAS
Sulfat de bariu
BaSO 4 1fr 233,4
I
Descriere. Pulbere fină, albă, grea, fără miros şi fără gust {IX.B).
Salubilitate. Fo3.rte greu solubil în acizi şi în soluţii de hidroxizi
alcalini, practic insolubil în apă şi în solvenţi organici (IX.C. l).
Soluţia A. La 10,0 g sulfat de bariu se adaugă 45 ml apă şi 5 ml
acid acetic (R) şi se încălzeşte la fierbere, sub agitare, timp de 5 min; după
răcire se filtrează şi soluţia filtrată se completează la 50 ml prin spălarea
filtrului cu apă.
Identificare
- La 0,5 g sulfat de bariu se adaugă 10 ml carbonat de sodiu 100 g/1 (R),
se încălzeşte la fierbere timp de 2 min şi se filtrează; filtratul se aci-
duiează cu acid clorhidric ( R) şi se adaugă 0,25 ml clorură de bariu
-60 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
150 VIII. Barii suljas
. . Reziduul d: pe filtru se spală cu apă, se dizolvă în acid clor-
h1dn_c 100 g/1 (R) Ş1 se filtrează; filtratul colorează flacăra în verde-gălbui
~a _filtrat se adaugă 0,2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R); se formează un pre:
cip1tat alb.
A~idi~te-~lealinit~t~. La ,s,~ g sulfat de _bariu se adaugă 20 ml apă
pro~spat f;arta, ~e ~~ta, se mcalzeşte pe baia de apă timp de 5 min şi
se filt!eaza. Dupa racu:e, la _10 ml filtrat se adaugă 0,05 ml albastru de
b:omt1_mol-soluţ1_e (I) ş1 se titrează cu acid clorhidric 0,01 mol/1 sau cu
h19-TOX1d de sodm 0,01 mol/1 ; la titrare trebuie să se folosească' cel mult
O,:, ml.
~en. _5,0 g sulf~t de bariu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofos!1t de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Clorun. Cel mult 0,02%.
0,5 ~ sulţat de bariu se agită timp de 5 min cu 10 ml apă încălzită
la aproximativ 70 °C şi se filtrează. 2 ml filtrat completat cu apă 1a 10 ml
?e comparJ cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (O 02 mer 0
10n clorura) (IX.C.13). '
Fer. Cel mult 0,006%.
La 2,0 g su!fa~ de bariu ~e adaug~ 101?-1 apă. şi 10 ml acid clorhidric
100 g/] (R), se mcalzeşte lav fierbere ş1 se f_iltrează. 5 ml filtrat completat
cu apa la 10 ml se compara cu 3 ml solutie-etalon completată cu ană la
10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13). ' ~
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi solubili. Cel mult 0,1 %-
~,5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
, F~sfaţi. La 2!0 g sulfa~ de b_:i.ri~ s_e adaugă 10 ml acid nitric 100 g/1 (R),
se mcalz~şte la fierbere_ Ş\ dup_a r~c~e se filtrează. La filtrat se adaugă
5 ml_ I?-ohbdat de a_monm lll ac1d rutnc (R) ; nu trebuie să se formeze un
precrp1tat galben timp de 1 h.
V Săr~. solubile de_ bariu, carbonat de bariu. 12,5 ml soluţie A se eva-
pora la ?1c1t3:te ye 0 bai~ de ~pă; rJziduuţ se agită cu 10 ml apă încălzită
1~ aprmnmatlv ::>O_ c; ş1 se filtreaza; la filtrat se adaugă I ml acid sulfu-
ne 100 g/1 (R); hch1dul trebuie .şă rămînă limpede timp de 1 h.
. Sulf~. ~0,0 g sulfat de bariu se agită cu 30 ml apă, se adauaă 10 ml
:.3-cid clorh1dr1c 100 g_/1 (R) ş~ ~e înc~lzeşte la fierbere timp d; 1 min,
mtr-un flacon acoperit cu o hlrt1e de filtru umectată cu acetat de plumb
(II) 50 g/1 (R) ; hîrtia nu trebuie să se coloreze în brun sau în negru.
. VSnlfuri, sulfiţi şi alte substanţe reducătoare. 1,0 g sulfat de bariu se
agita cu 10 ml apă,_ se adaugă 1 ml acid _sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,1 ml per-
mang~nat ~e potasm 0,02 mol/1; coloraţ1a roz nu trebuie să dispară com-
plet tm1p oe 10 ruin.
Gra~ de fineţe. 5,0 g sulfat de bariu se introduc într-un cilindru 2ra-
d:1-\ :'le ::>O 1::11 (cu 111:n~mea &Iad'.'1-ţiei de 14 ~m)'. se adaugă apă pînă la
divizmnea ~O, se agita energic timp de 1 mm ş1 se lasă în repaus timp
Belladonnae folium VIII. 151
de 15 min; suspensia de sulfat de bariu nu trebuie să scadă sub gradaţia
corespunzătoare la 18 ml.
Observatie. Cînd se prescrie „sulfat de bariu" nu se admit prescurtări,
pentru a nil se confunda cu sulfura de bariu care este toxică.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Substanţă de contrast radi~
logic.
BELLADONNAE FOLIUM
Frunză de mătrăgună
Sinonim: frunză de beladonă
Frunza plantei Atropa belladonna L. (Solanaceae), cu sau fără vîrfuri
tulpinale, uscată după recoltare. Conţine cel puţin 0,3% alcaloizi totali
exprimaţi în hiosciamină (C17H 23N03).
Descriere. Caractere macroscopice. Frunze subţiri, ovate, alungit ovate
sau eliptice, acuminate, uşor îngustate spre bază într-un peţiol scurt sau
aproape sesile, cu marginile întregi, lungi de 5 - 22 cm şi late de 3 - 11 cm,
cu faţa superioară verde pînă la verde-brun şi faţa inferioară mai deschisă
1a culoare. Frunzele tinere prezintă peri pe ambele feţe ; frunzele bătrîne
au peri mai rari, numai de-a lungul nervurilor. Nervurile secundare tra-
versează limbul pînă la marginea acestuia ; nervurile terţiare formează o
reţea de ochiuri. între nervurile frunzelor se observă la lupă celule cu
nisip microcristalin de oxalat de calciu, sub formă de puncte întunecate
prin transparenţă şi puncte clare prin reflexie. Vîrfuri tulpinale cu frunze,
lungi de cel mult 10 cm.
Miros slab, caracteristic, gust uşor amar, neplăcut (toxic) (IX.D.1).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă spre exterior
cele două epiderme, formate din celule cu pereţii sinuoşi, cu cuticula fin
striată. Stomatele, de tip anizocitic, sînt mai numeroase pe faţa infe-
rioară. Perii tectori sînt lungi, pluricelulari, cu pereţii subţiri şi netezi
sau uşor punctaţi; perii glandulari, în formă de măciucă, au un picior
pluricelular, mai rar unicelular, şi o glandă unicelulară sau pluricelulară.
Parenchimul palisadic este format dintr-un singur strat de celule. În
parenchimul lacunar se găsesc celule mari, cenuşii, pline cu nisip micro-
cristalin de oxalat de calciu. În nervura principală, foarte proeminentă
pe faţa inferioară, se găseşte un fascicul libero-lemnos bicolateral.
Pulbtrea, de culoare verde sau verde-brună, prezintă celule epidermice
cu cuticula fin striată şi pereţii sinuoşi, stomate de tip anizocitic, fragmente
de vase, celule cu nisip microcristalin de oxalat de calciu şi fragmente de
peri tectori şi glandulari (IX.D.2; IX.D.3).
 J.52 VIII. Belladonnae folium
Identificare
Pe c::omato~ama de la „Alţi alcaioizi", în dreptul benzii a, tre-
• -V
buie .~a apara o pata asemănătoare cu pata hiosciaminei (s.r.) din dreptul
benz11 b.
- La 0,6 g pulbere de frunză de mătrăQ'Ună se adauaă 10 ml acid
sulfuric 0,05 mol~~'. se agită timp de 5 min °şi se filtrează într-o pîlnie
de sep~ra!e. La. r:ltrat se adauşă I ml amoniac concentrat (R) şi 10 ml
et;=r (R~ şi se agita.~ Strat'.11. etene sepa~at se aduce într-o capsulă de por-
ţe1~n şi s~ ev~p?ra_ la s1c1tate pe baia de apă. Reziduul se dizolvă în
O, 1:,v mlv ~cid m~nc iuman~ (R) ri se evaporă la sicitate pe baia de apă;
d'.3-pa r_a;:1re, rezid11;ul se dizolvă m 2 ml acetonă (R) şi se adaugă 0,05 ml
h1droxia de potasm 100 g/1 în alcool (R); apare o coloraţie violetă.
~hy!olacc~ americana L., Phytolacea eseulenta Van Houtte. Nu se
admite mlocmrea cu frunze care conţin rafidii de oxalat de calciu.
Părţi din ~a~ea~i plantă,: Frunze brunificate sau înnegrite, cel mult
4,0%; _alte_ parţi dm planta, cel mult 3,0%; fragmente de frunze care
0
trec prm sita V, cel mult 4,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Alţi alcaloizi. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: acetonă(R)-apă-amoniac concentrat (R) (90; 7; 3).
Solutii de avlicat:
_ Sol~~a a : ţi. O,~ g pulbere de_ f__ru1;1-ză de m~trăjsllnă (VI) se adaugă
1:, ml ac1<1 sulfunc 0,0:, mol/1, se agita timp de 1:, mm într-un flacon cu
dop rodat şi se filtrează într-o pîlnie de separare. Fl~conul si filtrul se
spală cu 5 ml a~id sul~~c 0,~5 _mol/1. La ţiltrat se adaugă I i'.n1 amoniac
V tuş de hîrtie de filtru şi se extrage cu eter (R) într-un aparat de extracţie
concentrat (R) ş1 se a_gita apoi cte doua on cu dte 10 ml eter (R). Dacă
este necesar se centrifughează. După separare, straturile eterice reunite
se ~sucă :pe sulţat ?e s<:diu ~nhidru (R) într-un flacon cu dop rodat şi
s~ f~treaza cantitativ pnn spalarea flaconului şi a filtrului cu mici por-
ţmm ?e e!er (R)- Solup.a eteric~ se ~v_apor~ la sicitate în baia de apă la
aproX1maţ1v 45 C. Reziduul se dizolvam 0,:, ml metanol (R).
Soluţ~a b: bromh_i~at de hiosciam?lă (s.1-.) 0,450% m/V în metanol (R);
So!uţ~a c: bromhictrat de sc~polammă (s.r.) 0,030% m/V în metanol (R);
Somţia_ d: sulfat de atr?P:?ă {s.r.) 0,45~% m/V în metanol (R).
~e hma ?e start a placu cromatografice se aplică, sub formă de
benzi cu lungimea de 20 mm si cu lătimea de 3 - 4 mm solutiile ·
a : 20 µl solutie a · ' ' ' ' · 0,1 ml roşu de metil-soluţie (I) şi excesul de acid sulfuric, 0,01 mol/1 se
b: 20 µ1 solu~ie b (90 µ~ bro1;1hidrat de hiosciamină-s.r.);
c: 20 µ1 soluţ~e c (6 µg bromhidrat de scopolamină-s.r.);
d: 20 µ1 soluţie d {90 µg sulfat de atropiuă-s.r.).
, Placa cro,:na!o!p"af_ică se introduc~ în vasul ~roma!ografic cu deve-
lopant, se l~~a. pma cmd acesta a rr_ngrat pe <l, distanţa de aproximativ
V de frunză de mătrăgună.
10 cm de la llma de start, se scoate ş1 se usuca m etuvă, la 105 °C, timp
Belladonnae folium VIII. 153
de 15 min. După răcire se pulverizează uniform cu tetraiodobismutat (III) de
potasiu pentru cromatografie (R) pînă la apariţia petelor portocaliu-roşcate.
Pe cromatogramă, în dreptul benzii a, pe lîngă pata principală, co-
respunzătoare hiosciaminei, cu Rf de aproximativ 0,30, mai pot să apară
următoarele pete :
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,85, cu al petei scopola-
rninei din dre!'tul benzii c ;
- alte pete, a căror intensitate a coloraţiei trebuie să fie foarte slabă.
Placa cromatografică se usucă la aer (aproximativ 24 h) şi se pulve-
rizează uniform cu nitrit de sodiu-soluţie (R) pînă cînd stratul adsorbant,
bine umectat, devine transparent. Se lasă la temperatura camerei timp
de 5 min şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul benzii a, pata corespunzătoare hioscia-
minei trebuie să-şi schimbe culoarea din portocaliu-roşcat în brun, ase-
mănător coloraţiei petei hiosciaminei din dreptul benzii b şi nu în verzui,
asemănător coloraţiei petei atropinei din dreptul benzii d. Pe cromato-
gramă, în dreptul benzii a, nu trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%,
5 g frunză de mătrăgună se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
{IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 16,0%.
1 gfrunză de mătrăgună se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în aeid clorhidric diluat 100 gfl. Cel mult 3,0%
(IX.C.17).
Dozare. 10 g pulbere de frunză de mătrăgună (VI) se umectează uni-
form cu un amestec format din 5 ml amoniac concentrat (R) 170 g/1, 10 ml
aicool (R) şi 30 ml eter (R). Amestecul se lasă la macerat într-un pahar
de laborator acoperit, timp de 12 h, apoi se aduce cantitativ într-un car-
continuă, timp de 4 h. Soluţia eterică se aduce cantitativ într-o pîlnie
de separare şi se agită de trei ori cu cîte 20 ml acid sulfuric 0,25 molfl.
Soluţiile apoase acide reunite în altă pîlnie de separare se alcalinizeazi
cu amoniac concentrat (R) 170 g/1 pînă la pH 9,0 - 10,0 şi se agită de
trei ori cu cîte 30 ml cloroform (R), filtrînd de fiecare dată printr-un
filtru cu sulfat de sodiu anhidru (R), într-un balon de distilare. Solu-
ţiile cloroformice reunite se distilează pe baia de apă pînă la sicitate.
Balonul cu reziduu se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 1 h. După răcire,
reziduul se dizolvă în 5 ml cloroform (R), se adaugă 20,0 ml acid sul-
furic 0,01 mol/1 şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la îndepărtarea cloro-
formului. După răcire, se ada11gă 20 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi
titrează cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,00578 g C17If:i3N03 .
Conservare. Ferit de lumină şi de umiditate. Separandum.
Observaţii. Cînd se prescrie Belladonnae folium se foloseşte pulbere
Dacă pulberea de frunză de mătrăgună conţine mai mult de 0,3%
alcaloizi totali, aceasta se diluează cu lactoză la concentraţia de 0,3°/4.
 154 VIII. BenzaZkonii. chloridum
Benzocainum VIII. 155
Concentraţia în alcaloizi totali a pulberii de frunză de mătrăgună.
se verifică anual. Aspectul soluţiei. Soluţia A după 6 h de la preparar~ trebuie să fie
limpede sau cel mult opalescentă şi fără particule insolubile (IX.C.2).
Acţiune farmacologicii şi fntrebuinţări. Anticolinergic, folosit ca anti- pH = 6,0 - 7,5 (soluţia A) (IX.C.22).
spastic.
Amine libere si amoniac. O, 1 g clorură de benzalconiu se di~olv~ în
5 ml apă, se adaugă 3 ru1 hidroxid de_ sodiu l mol/1; ~u !rebrue sa s~
formeze un precip~tat. Se r:i.călzeşt~ l_a fierbere;_ nu _treb1:1e s;:- ~e perceap~
BENZALKONil CHWRIDUM miros de amine, iar vapor11 dega1aţ1 nu trebme sa schimb~ m albastru
culoarea hîrtiei de tumesol roşie (I).
Clorură de benzaleoniu Apă. Cel mult 15,0%.
o, I g clorură de benzalconiu se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 2,0%.
0,5 g clorură de benzalconiu se calcinează pînă la masă constantă
(IX.C.17). .
Dozare. 0,5 g clorură de benzalconiu se dizolvă în 10 ml acid ace-
tic (R) se adaugă 5 ru1 anhidridă acetică (R), 10 ru1 acetat ~e mer.cur (II!
în acid acetic anhidru (R), 0,2 ml cristal violet ~n acid. acetic_ anh1dfuv (IJ
Clorura de benzalconiu este un amestec de doruri de alchil-benzil-di- si se titrează cu acid percloric O, l mol/1 în actd acetic anhidru pma la
metil-amoniu în care R reprezintă gruparea alchil (C8 H 17 -C18HS?), pro- ~oloratie albastră.
porţia compuşilor omologi C12H 25 şi C14H 29 fiind în majoritate. Conţine cel iii paralel, se efectuează deter~nar~a cu ? prob.ă-martor. la
puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C22 H 40 C1N (Mr 354,0) raportat la sub- l ml acid percloric 0,1 mol/1 m acid acetic anhidru corespunde
stanţa anhidră. 0,03540 g C22 H 4oClN.
Deseriere. Pulbere amorfă sau masă cristalină, transparentă sau masă Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină..
cu aspect gelatinos, albă sau slab gălbuie, fără miros sau cu miros carac- Aetiune farmaeologieă si întrebuinţări. Antiseptic.
teristic aromat şi cu gust amar (IX.B). ' ,

SoJubilitate. Foarte solubilă în alcool şi apă, uşor solubilă în acetonă,

cloroform şi glicerol, foarte puţin solubilă în benzen, practic insolubilă
în eter (IX.C.1).
Soluţia A. 1,0 g clorură de benzalconiu se dizolvă în 50 ml apă şi BENZOCAINUM
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Benzocaină
Identificare
1 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml; prin agitare se pro-
duce o spumă abundentă.
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei O, 1 % m/V prezintă trei ma-
xime: ]a 256 nm, la 262 nm şi la 268 nm (IX.C.24.1).
0,2 g clorură de benzalconiu se dizolvă în 1 ml acid sulfuric (R),
se adaugă 0,1 g nitrat de sodiu (R) şi se încălzeşte timp de 5 min pe baia
de apă. Se răceşte, se diluează cu apă la 10 ml, se adaugă 0,5 g zinc (R)
şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 5 min. La 2 ml soluţie se adaugă
1 ml nitrit de sodiu-soluţie (R), se răceşte în baia de gheaţă şi se adaugă
3 ml 2-naftol-soluţie (R) ; apare o coloraţie roşu-portocalie. ½H 11N02 M, 165,2
La 1 ml soluţie A se adaugă 2 wl alcool (R), 0,5 ml acid nitric
100 g/1 (R) şi 1 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat Sinonime: p-aminobenzoat de etil, anestezină
alb, cazeos. Benzocaina este p-aminobenzoat de etil. Conţine cel puţin 99,0%
şi cel mult 101,0% C9H11N02·

156 VIII. Benzocainu.m
Dese.rine. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust slab amar, producînd pe limbă o anestezie trecătoare (IX.B).
. ~1Iu_bilitate. Uşor solubilă în alcool, cloroform şi eter, puţin solubilă.
m ulemn grase, foarte puţin solubilă în apă {IX.C.1).
Soluţia A. 2,0 g benzocaină se dizolvă în 18 ml alcool (R) si se com-
pletează cu acelaşi solvent la 20 ml. , '
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu ben-
zocaină (s,r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
. _ Sp_ectrul _în ultraviolet al s_oluţiei 0,001 % m/V în alcool (R) pre-
zmta d~ua maxime: la 221 nm ş1 la 294 nm (IX.C:24.1).
_ SO mg b~nzo':aină se dizolvă în 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se
raceşte la aproximativ 10 °C, se adaugă O, 15 ml nitrit de sodiu-solutie /R}
şi 3 ml 2-naftol-soluţie (~); se formează un precipitat roşu-portocaliu. · ,
_ - :r,a 0,1 g benzoc~mă ~ adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R),
O,o ml 10d 0,05 mol/I ş1 se 1neălzeste; se formează iodoform cu miros
caracteristic. , -3 ,3-dimetil-7-oxo-6-fenilacetamido-4-tia- l-aza-biciclo [3.2.0 Jheptan-2-carbo-
Punct de topire: 88 - 92 °C (IX.C.10).
Aspe~tul soluţiei. Soţuţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Ae1d1tate. 5 ml soluţie A se completează cu apă la 10 ml si se adaugă
0,05 ml fenolftalei~ă-so~uţie (I) ; ~oluţia trebuie să fie incoloră. Se adaugă
cel ~u1t 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se colo-
reze m roşu.
Arsen. 0,5 g benzocaină nu trebuie să dea reactia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml solutie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13). ' sie în parafină lichidă) prezintă birefringenţă.
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Control1:1 limitelor pentru ~mp_urităţi anorganice" (IX.C.13) şi
completat cu apa la 10 ml, nu trebme sa dea reacţia pentru metale grele.
. ~eaină, procaină. La . 50 mg benzocaină se adaugă O, I ml acid c1or-
hidnc 100 g/1 (R), 5 ml apă şi 0,1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu (R);
soluţia trebuie să rămînă limpede.
. _ Subst3:11ţe org~ice uşor carbonizabile. 0,5 g benzocaină se dizolvă.
m o ml acid sulfuric (R); coloraţia soluţiei nu trebuie să fie mai intensă
decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c.,
0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1%-
1 g benzocaină se calcinează cu acid sulfuric {R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g benzocaină se dizolvă în 10 ml acid clorhidric 1 mol/1,
se ~daug~ 10 m~ ~pă, 1 g ~romură de po.ta_siu (R), tr~peolină 00 (J) şi
se t1treaza cu mtnt de sodm O, l mol/1 pma la colorat1e slab g:ălbuie.
1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01652 g vC9 H 11 N02 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aeyiune farmacologică şi intrebuinfări. Anestezic de contact.
Ben:zyl penicillinum kalicum VIII. 15'!
BENZYLPENICILLINUM KALICUM
Benzilpenicilină potasică
r 0
1
0
K
C16Hi 7 KNp 4S M, 37Z,5
Benzilpenicilina potasică este sarea de potasiu a acidului (2S,5R,6R)-
xilic. obtinută din anumite tulpini de Penicillium notatum, din alte micro-
orga~is~e înrudite sau preparată prin alţe meto~e. C_onţine. cel puţin
90,0% şi cel mult 100,5% C16 H 17 KN2 O4 S ş1 cel puţm 9:i,0% ş1 cel mult
101,0% peniciline totale exprimate în C16H 17KN20 4 S raportat la sub-
stanta uscată.
'Activitatea microbiologică este de cel puţin 1 530 U.L benzilpenici1ină
(C16H 18N 2 0 4 S)/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere, Pulbere cristalină albă, cu miros slab, caracteristic şi gust
amar (IX.B); higroscopică.
Cristalinitate. Cristalele examinate Ia microscopul polarizant (suspen-
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în apă, practic insolubilă în doro-
form, eter, parafină lichidă şi uleiuri grase (IX.C.l).
Soluţia A. 0,45 g benz~lpenicilină potasică se dizo_lvă în 10 ml_ apă
proaspăt fiartă şi răcită ş1 se completează cu acelaşi solvent la lo ml.
Identiîieare .
- Spectrul în infraroşu trebuie să coresp~ndă celui_ obţinut cu benz1l-
penici1ină potasică (e.n.) prin dispersie în bromura de potasm (R) (IX.C.~4.2).
- 1 ml solutie A se diluează cu 2 ml apă, se adaugă 0,1 g clorhidrat
de hidroxilamină' (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. După 5 inin se
adaugă 1, 1 ml acid clorhidric 1 mol/I şi O, 15 ml clorură de fer (III)
30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşu-violetă. . ., .
- Prin calcinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhrnnc
100 g/1 (R) colorează flacăra în violet.
Putere rotatorie speciiieă: [ctj~ = + 270° pînă la + 300° (2% m/V
în apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4). . V • • • _
Aspectul solutiei. Soluţia A trebuie să se menţma limpede ş1 mcolora
timp de 4 h (IX.C.2).
pH = 5,5 - 7,5 (soluţia A) (IX.C.22).
158 VIII. Benzylpenicillinum kalicum
Absorbţi.a luminii. Absorbanţele unei soluţii O, 188% m/V determinate
la 280 nm ş1 la 325 nm trebuie să fie de cel mult O, 10.
Diferenţa dintre absorbanţele unei soluţii 0,1883/c m/V determinate
la 264 nm şi la 280 nm trebuie să fie de cel puţin 0,72 (IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g benzilpenicilină potasică se usucă la 105 °e pînă la masă con-
stantă (IX.C.15). · -
. ImpurităţJ pirogene JIJ:C.F.10). Se. administrează intravenos 1 ml pe
kil~~am masa corpor~la ~tr-o soluţie care conţine benzilpenicilină po-
tasica 20 OOO U.I./ml m apa pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se adininistrează intravenos 0,5 ml dintr-o
soluţie care conţine benzilpenicilină potasică 10 OOO U.I./ml.
Şterilitate. Benzilpe~cilina potasică trebuie să fie sterilă. Se proce-
deaza conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Benzilpenicilină potasică. O, 188 cr benzilpenicilină potasică se
dizolvă în apă, se completează cu acelaşi sol~ent la 100 ml într-un balon
cotat şi se determină absorbanţele soluţiei la 264 nm şi la 280 nm.
În paralel, se determină absorbantele unei solutii-etalon de benzil-
penicilină potasică (e.n.) 0,188% m/V. , '
Concentraţia în benzilpenicilină potasică se calculează conform formulei :
c = (Ap2s, - Ap2sol • m,.... • (100 - u •.,.). c,_,._
(A,.n.264 - A,.n.280) • mp • (100 - Up)
în care,
c concentraţia în benzilpenicilină potasică a probei de anali-
zat {% m/m);
Ai,264, Ai,2so = absorbanţele soluţiei-probă la 264 nm sila 280 nm ·
= absorbanţele soluţiei-etalon la 264 nm sila 280 nm · '
A•.,..254, A.....280
mp =masa probei luată în lucru (în grame) ; ' '
m..... = ~asa etalon1:11ni naţional luată în lucru (în grame);
Up = p~erderea p~ uscare a probei (% m/m);
U..... = pierderea prm uscare a etalonului naţional (%mim\;
c,.... = concentraţia în benzilpenicilină potasică a etalonului I naţio­
nal (% m/m).
Peniciline totale. O, 125 g benzilpeuicilină potasică se dizolvă în tam-
po~ fosfat pH 6,0 (~) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
b~mn . cotat (sc:iluţia-probă). La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 2 ml
hlclroX;-d de sodiu ~ mol/I, se omogenizează prin agitare şi se lasă în re-
paus timp de 15 mm. Se adaugă 2,4 ml acid clorhidric 1 mol/I si 10 O ml
iod 0,005 mol/1. Se lasă la întuneric timD de 15 inin si se titrea;ă c~ tio-
sulfat d~ sodiu ~,Ol molfl pînă 1:1 coloraţie galberi-deschis. Se adaugă
1 ml am1don-soluţ1e (I) ş1 se continuă titrarea, agitîud enero-ic, pînă la
decolorare. "'
3:a 2,0 ~l soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0;005 mol/1 şi se ti-
treaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis.
Benzylpenicillinum natricum VIII. 159
Se adaugă 1 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic,
pînă la decolorare.
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de peni-
cilinele totale din 2 ml soluţie-probă.
!n paralel, se efectuează deterininarea cu o soluţie-etalon preparată
din O, 125 g benzilpenicilină potasică ( e.n.) prelucrată în aceleaşi condiţii
cu soluţia-probă.
Concentraţia în peniciline totale {exprimate în C16H 17KN2 O,S) a
probei se calculează ţinînd seama de concentraţia în peniciline totale (expri-
mate în C16 H 17 KNP,S) a etalonului naţional.
Activitatea microbiologică se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Termostabilitate. O, 12 g benzilpenicilină potasică se ţin la 105 °C timp
de 96 h, apoi se dozează conform prevederilor de 1a „Benzilpenicilină
sodică". Substanţa nu trebuie să piardă mai mult de 10% din conţinutul
iniţial în peniciline totale.
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °e.
Aeţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antibiotic.
BENZYLPENICILLINUM NATIUCUM
Benzilpenicilină sodică
M, 356,4
Benzilpenicilina sodică este sarea de sodiu a acidului (2S, SR, 6R)-
-3,3-dimetil-7-oxo-6-fenilacetamido-4-tia-1-aza-biciclo [3.2.0] heptan-2-car-
boxihc, obţinută din anumite tulpini de Penicillium notatum, din alte micro-
organisme înrudite sau preparată prin alte metode. Conţine cel puţin
90,0% şi cel mult 100,5% C16H 17 N 2NaO 4 S şi cel puţin 96,0% şi cel mult
101,0% peniciline totale exprimate în C16 H 17 N 2NaO 4 S raportat la substanţa
uscată.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 1 600 U.I. benzilpenicilină
(C16H 18N 2O 4 S)/rng raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, cu miros slab, caracteristic şi gust
amar (IX.B) ; higroscopică.
Cristalinitate. Cristalele examinate la microscopul polarizant {suspensie
în parafină lichidă) prezintă birefringenţă.
Solubilitate. Foarte usor solubilă in ană, nractic insolubilă în cloroform,
eter, parafină lichidă şi uleiuri grase (IX.C.Î).
Soluţia A. 0,45 g benzilpenici1ină sodică se dizolvă în 10 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 15 ml.
160 VIII. Benzylpenicillinum natricum
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu benzil-
penicilină sodică (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 1 ml soluţie A se diluează cu 2 ml apă, se adaugă~O,l g clorhidrat
de hidroxilamină (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/I. După 5 min se
adaugă 1, 1 ml acid clorhidric 1 mol/I şi O, 15 ml clorură de fer {III)
30 g/1 (R); apare o coloraţie roşu-violetă.
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Putere rotatorie specifică: [e::J~ = +
270° pînă la 300° (2% m/V+
Îll apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să se menţină limpede şi incoloră
timp de 4 h (IX.C.2).
pH = 5,5 - 7,5 (soluţia A) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. Absorbanţele unei soluţii 0,18% m/V determinate
la 280 nm şi 1a 325 nm trebuie să fie de cel mult O, 10.
Diferenţa dintre absorbanţele unei soluţii 0,18% m/V determinate
la 264 nm şi la 280 nm trebuie să fie de cel puţin 0,76 {IX.C.24.1).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g benzilpenicilină sodică se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine benzilpeniciiină sodică
20 OOO U.I./ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o
soluţie care conţine benzilpenicilină sodică 10 OOO U.I./ml.
Sterilitate. Benzilpenicilina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Benzilpenicilină sodică. O, 18 g benzilpenicilină sodică se dizolvă
în apă, se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat
şi se determină absorbanţele soluţiei la 264 nm şi la 280 nm.
În paralel, se determină absorbanţeie unei soluţii-etalon de benzil-
penicilină sodică ( e.n.) O, 18% m/V.
Concentraţia în benzilpenicilină sadică se calculează conform formulei,
(Ap264 - Apzsol • m,.n .. (100 - U,_,,_). c,.n.
C=-=:..__----"=---""'---_.c;"'-----'~
(A,.n.264 - A,_n.2soÎ • mp · (lOO Up)
în care:
c = concentraţia în benzilpenicilină sodică a probei de analizat
(% m/m);
Ap2 64 , Ap 280 = absorbanţele soluţiei-probăla264 nm şi la 280 nm;
A,.n.26 -1, A.,_,,_ 280 = absorbanţele soluţiei-etalon la 264 nm şi la 280 nm;
rup masa probei luată în lucru (în grame) ;
m,.n. masa etalonului naţional luată în lucru (în grame) ;
Up = pierderea prin uscare a probei (% m/m) ;
Bismu.thi subca.rbonas VIU.
u.... =pierderea prin uscare a etalonului naţional {% m/m);
c..... =
concentraţia în benzilpenicilină sodică a etalonului naţional
(% m/m).
Penicuine totate. 0,125 g benzilpenicilină sodică se dizolvă în tampon
fosfat pH 6,0 (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
balon cotat (soluţia-probă). La 2,0 ml soluţie-probă se aâaugă 2 ml hidro-
xid de sodiu 1 mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus
timp de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid clorhidric 1 moljl şi 10,0 ml iod
0,005 mol/1. Se lasă la întuneric timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat
de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml ami-
don-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/1 şi se titrează
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/I pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă
I ml amidon-soluţie (I) şi se continuă. titrarea, agitînd energic, pînă la
decolorare.
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de penici-
linele totale din 2 ml soluţie-probă.
!n paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon preparată
din 0,125 g benzilpenicilină sodică (e.n.) prelucrată în aceleaşi condiţii
cu soluţia-probă.
Concentraţia în peniciline totale (exprimate în C18H17N2Na0,S) a
probei se calculează. ţinînd seama de concentraţia în peniciline totale {expri-
mate în C16H 17N~a0 4S) a etalonului naţional.
Activitatea microbiologică se determină. conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Termostabilitate. 0,12 g benzilpenicilină sodică se ţin la 105 °C, timp
de 96 h, apoi se dozează conform prevederilor de Ia „Benzilpenicilină sadi-
că". Substanţa nu trebuie să piardă mai mult de 10% din conţinutul
iniţial în peniciline totale.
Conservare. !n recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Acţiune farmacologică şi intrebuinJări. Antibiotic.
BISMUTHI SUBCARBONAS
Carbonat bazic de bismut
M, 519,0
. Carbonatul bazic de bismut conţine cel puţin 80,0% şi cel mult 82,5%
B1 (Ar 209,0) raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere fină, albă sau aproape albă, fără miros şi fără gust
(1.X:.B).
11. - Farmacopeea Română, ed. a X-a
 Bismu.thi subcarbonas Bismuthi subnitras VIU. 163
162 VIII.

Solubilitate, Practicinsolubil în apă şi alcool (IX.C.l).
Se di olvă în acizi cu ef-ervescenţă. .
Dozare. 0,3 g carbonat bazic de bismut se dizolvă în 2ml acid nitric (R),
se adaugă 150 ml apă, violet de pirocatehină-soluţie (I) şi se titrează
. .·, d
cu edetat disodic 0,05 mol/I pînă la coloraţie violetă. Se adaugă 250 ml
A •

l } A I o g carbonat bazic de bismut se dizolva 11; 10 11:11 aci.

. . So uţ.a : ', "l ire la aproximativ 40 °C, se răcţşte. ş:t se dilueaza apă şi se continuă titrarea pînă la coloraţie galbenă.
nit:nc (R), pnn mea z . -- _ . 1 ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,01045 g Bi.
cu apă la 25 ml. - · · · . . · · . · d: -1. -· f · t·
· _m· -- 50·mg.carbonat bazic de bismut se 1zo va cu e ervescen, a Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
-~i
ldent _ hidric lOO ·g/1 (R} se adaugă 2 .ml iodură de. potasiu- Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Adsorbant ; protector al mucoa-
în l _ml aci . cor, "l oste ~sor. apare O coloraţie galben~portocalie. Se ei digestive.
soluţ1<:, ( R) _,şimlse ~!r~~ 'de sodi~-soluţie (R) ; se formează un precipitat
02
adauga · , ::, s .
brun-închis. . . d b"
. . . :iJ.l · 1 f · 1 o g carbonat bazic e 1smu se zo1va m
t di .. " , 10 1
m
.. _d~pet_ct ·(R)s~ !b~:tia 'trebu_ie să fie 1_impede (IX.C.2). · BISMUTID SUBNITRAS
aci n1 ne · · - L' o 2'", carbonat bazic . de .b"1smut se a dauga" 5_m 1 h.1arox1• "d
Nitrat bazic de bismut
. Af:11°ID0U · /la {R.) osigse încălzeste la fierbere ; nu trebuie să se degajeze
de sodiu 0g · (TJ .
. 1 albăstresc , hlrha
, . de turneso
' 1 roşie . . . Mr 1 462
vapo~ ~re -L· 6 ml sofotie A se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 {R) ; Nitratul bazic de bismut conţine cel puţin 71,0% şi cel mult 74,0%
.ftrgmt. a " • , '. . d . .
1 t·a trebuie sa ramwa hmpe e, · . · . • Bi (Ar 209,0) raportat la substanţa uscată.
so u,l _ . , telur-. La -1,0 g. carbonat ba~ic d~ bismut se a-da~g'.:' Descriere. Pulbere fină albă, fără miros şi fără gust {IX.B).
A:rs~n, selem~d clorhidric ( R) si se a cită pîna la dizolvare. Se adauga
2 ml ap~, ~ mJ.:~ odiu în acid ~lorhichic (R) si se tine în baia de apă
1~ ml hipoO os .1 • e \r_ ebuie să apară o coloraţie 'brună, roşie sau violacee
Solubilitate. Practic insolubil în apă şi alcool (IX.C.l).
Se dizolvă în acizi minerali.
timp de .3 .m1n , nu . . . . Soluţia A. 1,0 g nitrat bazic de bismut se dizolvă în 20 ml acid nitric
sau să se formeze un prec1p1tat. 100 g/1 (R), prin încălzire la fierbere, se răceşte şi se completează cu acid
Nitrati' • Celbonat
mult l,O%, d rilo d nitric 100 g/1 (R) la 25 ml.
bazic de bismut, prelucrat conform preve e r .e
. OJO g car . ·t ·. de nitraţi"" (IX.C.13) se comnară cu lO·ml soluţ1e- Identificare
la Contro1u 1 11m1 e1 · · ~ - 50 mg nitrat bazic de bismut se dizolvă în 1 ml acid clorhidric
etai~n (1 mg ion nitrat). ·_ _ . ~ 100 g/1 (R), se adaugă 2 ml iodură de potasiu-soluţie (R) şi se încălzeşte
· - lu.mb, La 5 ml soluţie A se adauga o ml acid sulfuric 100 g/1
y _ • _ •

. uşor; apare o coloraţie galben-portocalie. Se adaugă 0,25 ml sulfură de

( R)_ -~:i~i/trebuie să răDllll_
' ă limpede timp de 1 h. sodiu-soiuţie (R); se formează un precipitat brun-închis.
'Clor~.·· Cel mhlt O,OS%- yml · d 'tri 100 g/1 (R) · se comple-
-
- O, l g nitrat bazic de bismut se dizolvă în 1 ml acid clorhidric
1 ml soluţie A se adauga o aci m c . . ' . , 100 g/1 (R), se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-soluţie {R) şi se toarnă pe
"La , 1 10 ml _si . se compară cu 2 ml soluţie-etalon completa ta pereţii eprubetei 2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a celor două
teaza cu apa a ' ") (IX C 13) lichide se formează un inel brun.
" 1 îO ml (O 02 mg ion clorura · · ·
cu apa a a' 5 ml soluţie A se adaugă ţ1monia: c~mcentrat (J:-) îi_:- Amoniu. La 0,25 g nitrat bazic de bismut se adaugă 5 ml hidroxid de
Fer, cupr_ut. tLl f rmat trebuie să fie alb iar dupa filtrare trebme sa sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se degajeze
exces ; prec1p1 a_ u . o .
se obţină un lichid mcolor. . . vapori care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Fosfaţi, a:rseniaţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml_ mohbd~t d: a3:10:11::- Argint. La 6 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R);
în acid nitric (R) şi se încălzeşte la fierbere; soluţia trebuie sa ramma soluţia trebuie să rămînă limpede.
Arsen, seleniu, telur. La 1,0 g nitrat bazic de bismut se adaugă 5 ml
limpede. acid sulfuric (R), se încălzeşte piuă la îndepărtarea vaporilor nitroşi şi se
Sulfaţi. Cel mult 0,05%- , 1 ·tr t
La 5 ml soluţie A completată cu apă la 11 _ml se adauga 0 ,5. m m a evaporă la sicitate. Reziduul se dizolvă în 10 ml hipofosfit de sodiu în
de bariu 50 g/1 (R) şi se compară cu 10 ml soluţ1e~et_al~n (0,1 m~, 1on,.5c1i
prelucrată conform prevederilor de la „Controlul ll.llllte1 de sulfaţi (IX. · . · 3~) acid clorhidric (R) şi se ţine în baia de apă timp de 30 min; nu trebuie
s~ apară o coloraţie brună, roşie sau violacee sau să se formeze un preci-
pitat.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%- _0 , , • t'
1 g carbonat bazic de bismut se usucă la 105 C pma la masa constan a Bariu, plumb. La 5 ml soluţie •A se adaugă 5 ml acid sulfuric
100 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 1 h.
(IX.C.15).
164 VIII. Bromhexini hydrochloridum
Carbonaţi, substanţe insolubile în acizi. La 0,5 g nitrat bazic de bismut
se adaugă 5 ml acid nitric 250 g/1 (R); nu trebuie să se producă eferves-
cenţă. Se încălzeşte la fierbere; trebuie să se obţină o soluţie limpede.
Cloruri. Cel mult 0,05%, . ~l1;1bilitat~. _!'uţin solubil în metanol, foarte puţin solubil în alcool,
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţ1e­
etaion completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) {IX.C.13).
Fer, cupru. La 5 ml soluţie A se adaugă amoniac concentrat ,(R) în
exces; precipitatul format trebuie să fie alb, iar după filtrare, lichidul
trebuie să fie incolor.
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. . . - Spectrul în ~raroşu tr~buie_ să c?respundă celui obţinut cu clor-
La 5 ml soluţie A completată cu apă la 11 ml se adaugă 0,5 _ml mtrat
de bariu 50 g/1 ( R) şi se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg 10n sulfat)
prelucrată conform prevederilor de la „ Controlul liinitei de sulfaţi'' {IX. C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
1 g nitrat bazic de bismut se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Dozare. 0,3 g nitrat bazic de bismut se dizolvă în 2 ml acid nitr_k (R),
se adaugă 150 ml apă, violet de pirocatehină-soluţie {I} şi se titrează
cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie violetă. Se adaugă 250 ml
apă si se continuă titrarea pînă la coloraţie galbenă.
i ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01045 g Bi.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Adsorbant; protector al mu-
coasei digestive.
BBOMHEXINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de bromhexin
0 Soluţie de aplicat: clorhidrat de bromhexin 2,0% m/V în metanol (R).
Cl
CuH20 Br 2N 2 • HCI M, 412,6
Clorhidratul de bromhexin este clorhidrat de N-(2-amino-3,5-dibromo-
benzil)-N-ciclohexilmetilamină. Conţine
cel puţin 98,5% şi cel "lllult 101,5'¾
Cu~Br2N 2 • HCl raportat la substanţa uscată.
Bromhexini hydrochloridum VIII. 165
Descriere. Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, fără miros,
fără gust (IX.B).
practic msolubil m acetonă, apă şi cloroform {IX.C.l). ·
Soluţia A. 0,3 g clorhidrat de bromhexin se dizolvă în 10 ml meta-
nol (R).
Identificare
hidrat de bromhexm (s.r.) pnn dispersie în bromură de potasiu (R)
µx~~~- -
- S:pectrul în ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V în acid clorhidric (R'
O, 1 mol/1 m metanol ( R) prezintă un maxim la 3 I 7 nm (IX. C.24 .1). ·1
- La 2 ~ ~oluţie A se_a:1augă 0,3 ml acid sulfuric 200 g/1 (R), 3 ml
cloroţorm (R) Şl ::> vro} cloramma B 50 g/1 (R); după agitare, stratul cloro-
forrmc se· coloreaza m galben-brun.
. . - La 1 ~ soluţie A se adaugă 2 ml acid clorhidric lOOg/1 (R), 0,5 ml
mtntw de sodiu~s~luţie (R), 1 ml 2-naftol-soluţie (R) şi se agită; se for-
meaz.a un precipitat roşu.
. -. ~a 1 ml soluţie A se ada1:gă 4 ml metanol (R), se acidulează cu
acid :n~c 100 g/1 (R), se adauga 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) si
se agita; se formează un precipitat alb, cazeos. · ,
VAspectul_ soluţiei. So!uţi~ ~ treb1:-i~ să fie limpede şi incoloră. o even-
tuala coloraţie nu trebme sa !le ma1 mtensă decît coloratia unei solu+ii-
etalon formată din 10 ml cromat de potasiu (R) 0,01 g/1 (IX.C.2). r •
pH = 3,0 - 5,0.
v2,(:g_ clorhi~at d: h:omhexin se încălzesc la fierbere cu 20 ml apă;
dupa racrre se filtreaza ş1 se determină pH-ul (IX.C.22).
Impurităţi înrudite chimic~ Se procedează conform prevederilor de Ia
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: I-butanol (R)-acid acetic (R)-apă (66 : 17 : 17).
. P e ~ de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 ~
din soluţia de mai sus (0,2 mg clorhidrat de bromhexin). ·
P!aca. c:o~atografică se in~oduce în vasul cromatografic cu deveiopant,
se las~ pma crnd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer si se examinează in lumina
ultravioletă la 254 nm. ,
Pe ?"omatogramă, în afara petei corespunzătoare clorhidratului de
bromhexin, cu Rf de aproximativ 0,60, nu trebuie să apară alte pete.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
 : Bromisovalum VIII: 167
166 VIII. Bromisovalum
Identificare
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform pr_eve_derilor de la „Contr_?lul - 0,5 g bromizoval se dizolvă,în 1-0,llll ,hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
limitelor pentru impurităţi anorga1:1-ce" (IX;C.13) ş1 C_?mpleta~
10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completata cu apa a
7
aÎO 1~
m
şi se încălzeşte la fierbere timp de l min; se degajează vapori de amo-
niac care albăstresc hîrtia diduruesol roşie (I} ..
(0,02 mg ion plumb). - 5 ml soluţie alcalină rămasă de la reacţia precedentă se acidulează
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,oi. cu acid sulfuric:. iOO g/1 (R) şi se încălzeşte; se formează acid vaierianic, cu
0,5 g clorhidrat de bromhexin se usucă la 105 °C timp de 2 h (IX.C.15). miros caracteristic.
- Restul d~ 5 ml soluţie alcalină se agită cu 3 ml acid nitric 250 g/1 (R)
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 1,0%. şi 0,2 ml nitrat \le argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb-gălbui.
1 g clorhidrat de bromhexin se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Punct de topire: 145 - 153 °C (IX.C.10).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de bromhexh?- ~e. dizolv~ .într-un ameste5 Aspectul soluţiei. 0,25 g brnmizoval se dizolvă în 5 ml alcool {R) ;
f t din 20 ml acid acetic (R) si 5 ml anhidrida acetica (R), se :i,dauga
1ir:.r acetat de mercur (II) în a'cid acetic ~nhidru (~) în _preal~bil_ ne:tâ soluţia obţinută trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
tralizat la cristal violet în a<:id ac~tic at;~dru (I) ş1 .se tltrea~a cu aci Aeiditate-alblinitate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de
percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru pllla la ~oloraţi~. albastra. metil-soluţie (I); dacă soluţia se colorează în galben trebuie să devină
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhiaru corespunde la roşie la adăugarea de 0,1 ml acid clorhidric 0,01 mol/1. Dacă soluţia se
colorează în roşu trebuie să devină galbenă la adăugarea de O, 1 ml hidroxid
O 04126 cr C14H 20 Br2N 2 • HCl.
J t) • y
de sodiu 0,01 mol/I.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumma.
Halogeni (cloruri, bromuri). Cel mult 0,004%.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectnrant.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13), nu
trebuie să. dea reacţia pentru metale grele.
BROMISOVALUl\'I Sulfaţi. Cd mult 0,02%,

Bromizoval 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)

(IX.C.13). .
Substanţe organice nşor carbonizabile. 0,20 g bromizoval se dizolvă
în 5 ml acid sulfuric {R); solnţia trebuie să rămînă incoloră timp de 1 min
(IX.C.14). . .
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
M, 223,1 0,5 g bromizoval se calcinează cu acid sulfo.ric (R} (IX.C.17).
C6 H 11 BrN2 0 2 Dozare. La 0,4 g bromizoval se adaugă 20 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
Sinonim : bromural · într-un balon cu dop rodat de 250 ml şi se încălzeşte· 1a fierbere, la
reflux, timp de 30 min. După răcire se adaugă 50 ml apă, 30 ml acid nitric
Bromizovalul este 2-bromo-3-metil-butiluree, Conţine cel puţin 99,0% 100 g/1 (R), 30 ml nitrat de argint O, I mol/I, 2 ml sulfat de amoniu-fer (III)-
ş1 cel mult 100,0% C6H 11BrN202· . soiuţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără muos, cu gust amar (IX.B) · pîrui Ia coloraţie roz-roşiatică.
Solubilitate. Solubil în alcool, cloroform şi eter, greu solubil în apă 1 ml nitrat de argint ,0,1 mol/1 corespunde la 0,02231 g C8 H 11 BrNz02'
(rx.c.1). . V • ·t r tl'i
. Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Solutia A. 2,0 g bromizoval se agita cu 4~ ml_ ap8:, proaspa iar ;
• v ·t·' timp de 5 min si se filtrează· solutia filtrata se completeaza. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ.
s1 raci a , · ' ·t' .. t" · • ·t·
la 40 ml prin spălarea filtrului cu apă proaspa nar a Şl raci a.
 VIII. Bromocriptini mesylas Bromocriptini me$Ylas VIII;
168
P.otasiu (R); Jupă răcire~ se :1-daugă 5 ml acid nitric 250 g/l (R), se agită
BROMOCRIPTINI MESYLAS şi se filtreaza, La soluţia filtrată .se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
20 gfl (R); se formează un precipitat alb-gălbui.
Metansulfonat de bromocriptină Punct de topire: 192 - 196 °C (cu descqmpunere) (IX.C.10).
, Potere rotatorie specifică : [ci:}~ =+ +·
95 ° . pî;1ă la 105 ° (1 % m/V
© 1ntr-un amestec de.volume egale de metanol R ş1 diclorometan R; raportat
O Hţ\/CHfw, la substanţa uscată) {IX.CA). ,
li
H CH OH , Aspectul soluţi~i.!O 1;111 ?1etans~o:ia,t de bromocriptină 0,10% m/V
C--N
••• · - ~ :', N m al<;<>al ~(R) treb~~ sa fi~ hm:pede ş1 m~oloră. O eventuală coloraţie nu
tre~me. sa fle ~mai mtensa dec1t coloraţia a IO ml soluţie-etalon prepa-
/HO A 1-_0 rata din 0,025 ml fer-E.c., 0,075 ml cobalt-E.c. şi alcool (R) la 100 ml
tIX.C.2}.
'-CH HX' ""'i::,.,cH3
H 31
CH-CH Impurităţi inrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de
2 ' J la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
CH3 Atenţie I Determinarea se efectuează rapid, ferit de lumină.
Adsorbant: silicagel GF25'- (R).
Deoelopant: cloroform (R)-alcool (R) (96: 4).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : metansulfonat de bromocriptină 0,50% m/V într-un ames-
,M, 750,7 tec de voţume egale de cloroform (R) şi metanol {R) ;
Soluţia b: metansulfonat de bromocriptină (s.r.) 0,50% m/V într-un
Sinonim: metansulfonat de bromoergocriptină amestec ~e volume egale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Metansulfonatul de bromocriptină este metansulfonat de (5'«)-2-brom- Soluţia c: metansulfonat de bromocriptină (s.r.) 0,0250% m/V într-un
- 12'-hidroxi-2'-izopropil-5'-izobutil-ergotaman-3',6', 18-trio1;lă. ConPJ;le cel pu- amestec ~~ volume egale ~e . ?oroform (R)._ şi 1;1-etanol (R).
ţin 98,0% şi cel mult 102,0% CaJf,0BrN50 5 • CH,S03 Ş1 cel puţin 12,::>% Pe linia de start a placu cromatogrance, m punctele a b si c se
şi cel mult 13,4% CH,S03 raportat la substanţa uscată. aplică soluţiile: ' , '
Descriere. Pulbere microcristalină albă sau alb-gălbuie, f"ară. miros, cu a: 10 µl soluţ~e a (50 µg metansrufonat de bromocriptină);
gust amar (toxic) {IX.B). b: 10 µl soluJ:ie b (50 µg metansulfonat de bromocriptină - s.r.) ;
Solubilitate. Puţin solubil în alcool, practic insofobil în apă şi clo- c,10 µI soluţie c (2,5 µg metansulfonat de bromocriptină - s.r.).
roform (IX.C.l). Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu de~e-
lcpant, se las~ J;>înă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
Identificare fa cm de la 11;1lla de start, se sco~te şi se usucă la aer. După evaporarea
- Spectrul în infr~ro_şu trebuie ~ă c6respu~d~ celui ~bpn~t ~ me- developantul13:1, placa cromatografică. se examinează în lumina ultravioletă
tansulfonat de bromocnptmă (s.r.) pttn suspensie tn parafina hchida (R)
la 254A nm, ~rmp de c_e! D;ult 1 mm, pentru identificare: După exami-
(IX.C.24.2). · ~ea m lumma ultravioleta, placa se pulverizează uniform cu tetraiodo-
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,005% m{V în metanol (R)
prezintă un maxim la 305 nm şi un minim la 270 nm (IX.C.24.1). blsmutat. (II~ de ~otasiu pentr_u cromatografie {R), se usucă la aer timn
- Pe cromatograma de la „Im,purităţi înrudite chimic", în dreptul ~e aJ!rO~tiv 5 mm, se pulvenzează uniform CU peroxid de hidrogen-solu-
ţie dil~tă (R~, se acoperă cu o placă de sticlă şi se examinează imediat
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata metansulfona- la lununa zilei.
tului de bromocriptină (s.r.) din dreptul punctului b. Dacă pe cr~nnatogramă, în_ dreptul_ punctului a,.~ lingă pata princi-
- 50 mg metansulfonat de bromocriptină se calcinează cu un ames- V

~a, ~orespunzat~are me~nsulfonatulm de bromocr1ptmă, cu Rf de apro-

tec format din 0,25 g carbonat de sodiu anhidru (R) şi 0,25 g carbonat
de potasiu (R) ; după răcire, se adaugă 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (~),
se agită şi se filtrează. La soluţia filtrată se adaugă 0,5 ml clorură de banu
50 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cristalin.
- 50 mg metausulfonat de bromocriptină se calcinează cu un amestec
format din 0,25 g carbonat de sodiu anhidru (R) şi 0,25 g carbonat de
xunativ 0,50, ma1 apar ş1 alte pete, suma acestora nu trebuie să. .depă­
şească mărimea şi :intensitatea coloraţiei. petei diD- dreptul -punctului c.
Pierdere prin uscare. Cel mult 6,0%.
0,2 g metansulfo:nat de bromocriptină se usucă la 80 °C în vid pînă
la masă constantă (IX.C.15). ' '

170 VIII. Butylbiguanidi tosilas
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g metansulfonat de bromocriptină se calcinează cu acid sulţti':".
ric (R) (IX.C.17). . - 50 mg tosilat de butilbiguanidă se calcinează timp de 10 min cu
Dozare. Metansulfonat de bromocriptină. 0,2 g ?11-etansulfonat de.' b!o:
mocriptină se dizolvă î1;1 30 mţ ame_stec format din 7., volume a_nhidri~~
acetică (R) si 1 volum acid acetic anhidru (R); Se adauga 0,2 ml cristal VlO
let în acid, acetic anhidru (I) şi se ti!rează cu acid ~ciori<: .0,0S mol/1
în acid acetic anhidru pînă la coloraţie_ albast:n-ver~uie. · . .•
1 ml acid percloric 0,05 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,03754 g C32H 40 BrN5 0 5 • CH4SOs. . . . ~ . diz · ~
Acid metansulfonic. 0,25 g metansulfonat de_ 1?_romo~ptma. se . olva
în 15 ml alcool (R), se adaugă 0,15 ml fenolftalema:soluţi~ (I) Ş1 s.e titrea-
ză cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roşie. . , Aspectul soluţiei, La 2,5 ml soluţie A se adaugă 2,5 ml apă proaspăt
1 ml hidroxid de sodiu 0,l·mol/1 corespunde la 0,00961 g CH,S03,
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină, 1a rece. V e-
nenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Ago1;1-i~t dopaminergic; folosit
ca antiparkinsonian şi în hipersecreţia de prolactma sau de hormon soma-
totrop.
BUTYLBIGUANIDI TOSILAS
· Butylbiguanid tosilas VIII. 171
lclentifieare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0;001 % m/V prezintă un maxim
la 225 lim ,(IX.C.24.1).
un amestec format. clin 0;25 g carbonat de sodiu anhidru (R) şi 0,25 g
carbonat de potasiu (R); după răcire se adaugă 5 ml acid clorhidric
250 g/1 (R), se agită şi se filtrează. !n soluţia filtrată se adaugă 0,5 ml
ciorură de bariu 50 g/1 {R}; se.,formează. un precipitat alb.
- La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidric 250 g/l (R) si
4 ml acid picric 10 g/1 (R); se formează un precipitat galben care, după
separare, spălare cu apă şi uscare la 105 °C, trebuie să se topească la
181 - 186 °C.
Punct de topire: 155 - 160 °C (IX.C.10).
;iartă şi răcită ; soluţia obţinută trebuie să fie limpede şi incoloră (IX. C.2).
Alcalinitate-aciditate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,3 ml albastru de
b,omtimol-soluţie (I) ; soluţia trebuie să se coloreze în galben sau în verde.
D11pă adăugarea a 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 soluţia trebuie să
se coloreze în albastru.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
10 ml soiuţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă.
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
~ulfaţi. Cel mult 0,05%,-
;o ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Mltale grele. Cel mult 0,001 %-
Rtziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul imitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu

[ ~-r·
ll'osilat de butilbiguanidă
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Im1urităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromat~grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
H,c \d-so,, .· Adwbant: silicagel G (R).
Devd,pant: I-butanol (R)-acid acetic (R)-apă (70: 10: 20).
Reactv de identificare: volume egale de pentacianonitrozilferat (II) de
sodiu (~) 100 g/1, hexacianoÎerat {III) de potasiu (R) 100 g/1 şi hidroxid
.·Mr 329,4 de sodiu 00 gjl (R) se amestecă (cu aproximativ 30 min înainte de fo-
(CsH1sNs)CiHgOaS losire).
Tosilatul de butilbiguanidă este p-toluensulfonat ~~ 1-butilbignanidă. Soluţii le aplicat:
Contine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% (CsH1sNv~HsOaS raportat Soluţţa a: tosilat de butilbiguanidă 2,50% m/V în alcool (R);
Soluţ1':' •: tosilat de butilbiguanidă (s.r.) 2,50% m/V în alcool (R).
la substanţa uscată.. Pe hma le start a plăcii cromatografice, în punctele a si b, se apli-
Descriere. Pulbere cristalină sau microcristalină albă., fără miros, cu că soluţiile : '
gust amar (IX.B). . a: 20 µ1 oluţie a (500 µg tosilat de butilbiguanidă) ;
Solubilitate. Putin solubil în alcool şi apă, practic insolubil în cloro-- b: 20 µ.l Slluţie b (500 µg tosilat de butilbiguanidă-s.r.).
iorm si eter (IX.C.1). , ~ ~ . Placa cronatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
S~luţia A. 0,5 g tosilat de butilbiguanidă se dizolvă m 4o ml apa ş1 lopant, · se lasă ţ>înă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
se completează cu acelaşi solvent la 50 ml. ·
172 VIII. ButylscopoZammonii bromidum
17 cm de la linia de start, se scoate, se usucă în etuvă, la 105 °C timp de
IO min şi se pulverizează uniform cu reactivul de identificare.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă petele .corespun-
zătoare butilbiguanidei ~ază şi aci~~ui tol~e1:5ulf~nic, ·cu :'lceI:eaşi !aiori Rf
cu ale petelor corespunzatoare butilb1guamde1 baza (s.r.) ş1 actdultU toluen-
sulfonic (s.r.) din dreptul punctului b, nu trebuie să mai apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g tosilat de butilbiguanidă se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, l %-
1 g tosilat de butilbiguanidă se calcinează cu acid sulfuric {R} (IX.C.17).
Dozare. O 25 g tosilat de butilbiguanidă se dizolvă în l ml acid formic
anhidru (R), s~ adaugă 25 ml aci~ aee~c anhidr~ (R) _în pr:alabil 3:1eutra-
lizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I) Şl se titreaza cu acid per-
cloric O 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie verde-albăstruie.
1 ~1 acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde fa
0,03294 g (C6H 15 N5)C,HsO3S.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidiabetic.
BUTYLSCOPOLAMMONIT BOOMIDUM
Bromură de N-butilscopolamoniu
0 Mttale grele. Cel mult 0,001 %-
0 100 ml, mr-un balon cotat. Raportul absorbantelor la 247 nm si la 264 nm
Br
M,. 440,4
Sinonim: Hyoscini butylbromidum
Bormura de N-butilscopolamoniu este bromură de [3(l'-fenil-3'-hid!o-
xipropioniloxi)-6,7-epoxi-8-metil-8-butil-8-azabiciclo (3.2.l~c:tanj. Conţine
Butylscopolammonii bromidum vm. i73
cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0% ½IH30NOtBr raportat 1a:substanţa
uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros cu gust puternic amar
(toxic) (IX.B). '
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în apă, solubilă în alcool şi cloroform
practic insolubilă în eter (IX.C.l). '
Soluţia A. 5,0 g bromură de' N-butilscopolamoniu se dizolvă în 30 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml
într-un balon cotat. '
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,1 % m/V prezintă trei maxime 1
la 251 nm, la 257 nm şi la 263 nm (IX.C.24.1).
- 1 mg bromură de N-butilscopolamoniu se dizolvă în O 25 ml acid
nit~c fumans (R) şi se ev~poră 1~ sicjt~te pe baia de apă; după răcire,
~z1duul,_ de c_uioare galb:na, se dizolva m 2 ml acetonă (R) şi se adaugă
0,1 ml hidroxi.d de poţastu 0,5 mol/1 în alcool; apare o coloraţie violetă.
- La I 1;111_ solupe A se a~augă 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
0,2. ml cloramma B 50 g/1 (R) ş1 1 ml cloroform (R) si se agită; stratul
doroformic se colorează în galben-brun. '
Punct de topire: 138 - 140 °C (IX.C.10) .
.!'utere rotatorie speeifieă: [o:J~ = -18° pînă la -20° (soluţia Al
raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sau cel mult trans-
pareniă. şi incoloră (IX.C.2). .
pi = 5,5 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Re:iduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Con-
tro~ul linitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi comple~t cu
apa la 1 0 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Apo-oompuşi. O, 10 g bromură de N-butilscopolamoniu se dizolvă în
10 ml a;rl. clorhidric 0,01 mol/I şi se completează cu acelaşi solvent la
trebuie săfie de-cel mult 0,99 (IX.C.24.1). ' '
Impurlăţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatogniie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbait: celuloză microcristalină ( R).
1'.repara:ea plăcilor cromatografice se efectuează, dacă producătorul
adsoi::oantulu nu prevede altfel, după cum urmează :
Intr-~n lacon conic cu dop rodât se agită energic, timp de 1 min,
o_ suspensie le ~eluloză microcristalină (R) în apă 1: 3 m/V. După în-
tmderea stratihn, plăcile se usucă la aer timp de 24 h.
Developan,: I-butanol (R)-apă-acid formic anhidru (R) (50: 25: 5).
Amest:'c~l de ;olve1;1ţi se agită într-o pîlnie de separare timp de 5 mm,
se lasa m rep.us trmp de 3 h şi se îndepărtează stratul inferior.
114 VIII. Butylscopolammonii bromidttm
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: bromură de N-butilscopolamoniu 2,0% m/V în metanol· (R)
50% V/V;
Soluţia b: bromhidrat de scopolamină (s.r.) 0,0040% mfV în meta-
nol (lZJ 50% V/V;
Soluţia c: bromură de N-butilscopolamoniu 0,0080% m/V în meta-
nol (R) 50% V/V.
Pe linia de start a plăcii cromatografice-, în punctele a, b şi c, · se
aplică soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (200 µg bromură de N-butilscopolamoniu);
b: 10 µl soluţie b (0,4 µg bromhidrat de scopolamină-s.r.);
c: 10 µl soluţie c (0,8 µg bromură de N-butilscopolamoniu).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea
developantului, se pulverizează uniform cu tetraiodobismutat (III) de ro-
tasiu şi acid tartric-soluţie (R) pînă la apariţia petelor.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare bromurii de N-butilscopolamoniu, cu Rf de <Pro-
ximativ 0,75, mai apare o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,45, ;u al
petei bromhidratului de scopolamină din dreptul punctului b, mă:imea
şi intensitatea coloraţiei acesteia nu trebuie să depăşească mărinea şi
intensitatea coloratiei petei bromhidratului de scopolamină. Pe cromatogra-
mă, în dreptul pu{ictului a, mai pot să a pară şi alte pete ; mărimea. şi in-
tensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi mten-
sitatea coloraţiei petei bromurii de N-butilscopolamoniu din dreptu punc-
tului c.
Pi('rdere prin uscare. Cel mult 2,0%.
0,5 g bromură de N-butilscopolamonin se usucă la 105 °C pînă ia
masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cd mult O, 1 %.
1 g bromură de N-butilscopolamoniu se calcinează cu acid,,ulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,4 g bromură de N-butilscopolamoniu se dizolră ~n 25 ~l
cloroform (R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic aW3:1-
dru (R) şi 0,3 ml galben de metanil în dioxan (I) şi se tit1:;ază cu acid
percloric O, l mol/1 în dioxan pină la coloraţie roşu-violacee
1 ml acid percloric O, l mol/1 în dioxan corespunde la 0,04404 g
C21H 30 N04 Br.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumin:. Separandum.
Aetiune îarmaeologieă ~i întrebuinţări. Anticoiinergic,folosit ca anti-
spastic.
Cacao oleum vru. il.75
CACAO OLEUM
Unt de cacao
Sinonîme: Butvrum Cacao, Oleum Theobrom~tis
Untul de cacao este grăsimea obţinută din seminţele de Theobroma
Cacao L. ( Sterculiaceae) .
Descriere. :M:asă grasă solidă, gălbuie, cu miros de cacao şi gust aro-
mat (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în benzen, cloroform, eter, eter de petrol,
puţin solubil în alcool, practic insolubil în apă (IX.C. I).
Indice de aciditate. Cel mult 2,25 (IX.C.5.1).
Indice de iod: 32 - 38 (IX.C.5.4).
Indice de refracţie: n~ = 1,454 - 1,458 (IX.C.5.6).
Indice de saponificare: 188 - 195 (IX.C.5.7).
Punct de topire: 30 - 35 °C (IX.C.10). .
Aciditate-alcalinitate. 5,0 g unt de cacao se încălzesc pe baia de apă
timp de 5 min cu 25 ml apă proaspăt fiartă şi răcită; se răceşte şi se
filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. La 10 ml soluţie filtrată se
adaugă O, 1 ml fenolftaleină-soluţie (I) ; soluţia trebuie să rămînă incoloră.
La adăugarea de cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/I soluţia tre-
buie să se coloreze în roz.
Absorbţia luminii. 2,0 g unt de cacao se dizolvă în 5 ml ciclohexan (R).
Soluţia se agită timp de 3 min cu~ 3 ml hidroxid de sodiu ( R) 4 mol/I.
Faza organică se separă, se spală de şapte ori cu cîte 3 ml apă, se fil-
trează prin hîrtie de filtru cu porii fini pe sulfat de sodiu anhidru (R}
şi se evaporă pe baia de apă. O, 1 g reziduu se dizolvă în 10 ml ciclohexan (R).
Absorbanţa soluţiei determinată la 270 nm trebuie să fie· de cel mult
0,18 (IX.C.24.1).
Grăsimi străine. 5,0 g unt de cacao se dizolvă în 15 ml eter (R). So-
luţia trebuie să rămînă limpede timp de 24 h la 12 - 15 °C.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la loc răcoros.
CALCIT BROMIDUM
Bromură de calciu
M, 235,9
Bromura de calciu conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 99,0%
CaBr., · 2H.O.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau masă granulară albă, fără mi-
ros, cu gust la început arzător, apoi sărat şi slab amar (IX.B) ; delic-
vescentă. •
[76 VIII. Caleii bromidum
Solubilitate. Solubilă în 0,8 ml apă, 1 ml alcool, practic insolubilă în
cloroform şi eter (IX.C.1).
Soluţia A. 10,0 g bromură de calciu se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent ia 100 ml.
Identifieare
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R);
se formează un precipitat alb, insolubil în acid acetic (R), solubil în acizi
minerali.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
2 ml cloroform (R), 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie diluată (R) şi se
agită; stratul cloroformic se colorează în galben-brun.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră {IX.C.2).
Arsen. 1,0 g bromură. de calciu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml sulfat de calciu-soluţie sa-
turată (R). Soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Bromaţi. 5 ml soluţie A se agită cu 5 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi
2 ml cloroform (R); stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze în galben.
Fer. Cel mult 0,006%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă. la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Ioduri. La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml apă, 0,05 ml nitrit de sodiu-
soluţie (R) şi 1 ml amidon-soluţie (I); soluţia nu trebuie să se coloreze
în albastru timp de 10 min.
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
plumb) (IX.C.13).
Sullafi. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml so-
luţie-etalon {0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Dozare. 1 g bromură de calciu se dizolvă în 20 ml apă şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. La 25 ml soluţie
se adaugă 0,25 ml cromat de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat
de argint 0,1 mol/1 pînă. la coloraţie galben-roşiatică.
1 ml soluţie nitrat de argint O, 1 mol/1 corespunde la 0,0118 g
CaB:r2 • 2Hp.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ.
CALCll CARBONAS
Carbonat de calciu
M, 100,1
Carbonatul de calciu conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 100,5%
CaCO 3 •
Calcii carbonas VIII. lî7
Deseriere. Pulbere fină, microcristalină albă, fără miros şi fără gust
(IX.B).
Soluhilitate. Practic insolubil în alcool şi apă {IX.C.l).
Se dizolvă în acizi cu degajare de dioxid de carbon.
Soluţia A. 2,5 g carbonat de calciu se dizolvă, prin încălzire la apro-
ximativ 50 °C, în 25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se răceşte şi se COlllple-
tează cu apă la 50 ml.
Identificare
- 0,1 g 'carbonat de calciu se dizolvă în 2 ml acid acetic 300 g/1 (R}
şi se adaugă 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R); se formează un preci-
pitat alb, cristalin, insolubil în acid acetic 300 g/1 (R), solubil în acizi mi-
nerali.
- 0,5 g carbonat de calciu se agită cu 3 ml apă şi 3 ml acid acetic
300 g/1 (R); se degajează dioxid de carbon care barbotat în hidroxid de
bariu-soluţie (R) fonnează un precipitat alb.
Alealinitate. 5,0 g carbonat de calciu se încălzesc la fierbere cu 100 ml
apă timp de 5 min; suspensia se filtrează fierbinte şi filtrul se spală cu
5 ml apă încălzită la aproximativ 70 °e, care se adaugă la filtrat. După
răcire se adaugă metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric
O, 1 mol/1 pînă la coloraţie portocalie; trebuie să se folosească cel mult
0,5 ml acid clorhidric O, 1 mol/1.
Aluminiu, fer, fosfat şi substanţe insolubile în acid elorhidrie. Cel
mult 0,15%.
2 g carbonat de calciu se dizolvă într-un amestec format din 75 ml
apă şi 5 ml acid clorhidric (R), se fierbe pînă la îndepărtarea dioxidului
de carbon, se alcalinizează cu amoniac 100 g/1 {R) în prezenţă de roşu
de metil-soluţie {I), se fierbe din nou timp de 1 min şi se filtrează fier-
binte printr-un filtru cu porii fini. Precipitatul se spală cu clorură de amo-
niu (R) 20 g/1, încălzită la aproximativ 50 "C. Se dizolvă precipitatul de
pe filtru cu 20 ml acid clorhidric 100 g/1 {R), încălzit la aproximativ 50 °C,
se spală filtrul cu apă încălzită la aproximativ 50 °C, pînă cînd se obţin
50 ml soluţie, se fierbe, se alcalinizează cu amoniac 100 g/1 (R) în prezenţă
de roşu de metil-soluţie (I), se fierbe din nou timp de 1 min şi se fil-
trează prin acelaşi filtru. Precipitatul şi filtrul se spală cu nitrat de amo-
niu (R} 20 g/1, încălzit la aproximativ 50 °e, pînă la îndepărtarea ionului
clorură, se usucă şi se calcinează pînă la masă constantă.
Arsen. 1,0 g carbonat de calciu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu. La 3,5 ml soluţie A completată cu apă la 5 ml se adaugă
1 ml sulfat de calciu-soluţie saturată {R); soluţia trebuie să rămînă lim-
pede timp de 5 min.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
0,1 g carbonat de calciu se dizolvă în 2 ml acid nitric 250 g/1 (R),
se adaugă 5 ml apă şi se încălzeşte la fierbere ; după răcire se completează
cu apă la 10 ml şi se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
12 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

ns VIII. Calcii chloridum
Fer. Cel mult 0,02%.
3 ml soluţie A completată cu apă 1a IO ml se compară cu 3 ml so-
luţie--etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Magneziu. IO ml soluţie A se diluează· cu 5 ml apă, se încălzeşte la
fierbere şi se adaugă 30 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R), încălzit la apro-
ximativ 70 °C. Se fierbe timp de 5 min, se ţine în baia de apă timp de
30 min şi se filtrează. La filtrat se adaugă 5 ml clorură de amoniu 100 g/1 ( R),
10 ml bidrogenofosfat de disodiu-soluţie (R) şi amoniac concentrat (R)
pînă la reacţie alcalină; nu trebuie să apară o tulbureală sau să se for-
meze un precipitat.
Metale grele. Cel mult 0,0025%-
1,0 g carbonat de calciu se dizolvă în 5 ml apă şi 8 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe baia de apă. Reziduul se dizolvă
în 20 ml apă şi se filtrează. La filtrat se adaugă 2 ml acid acetic 300 g/1 (R)
şi se completează la 25 ml cu apă. 10 ml din această soluţie se compară
cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
4 ml soluţie A completată cu apă 1a 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
1 g carbonat de calciu se usucă la 200 °C timp de 4 h (IX.C.15).
Dozare. O, 1 g carbonat de caldu se dizolvă într un volum minim
0
de acid clorhidric 250 g/1 (R), se diluează cu apă la 100 ml şi se neutra-
lizează cu amoniac 100 g/1 (R). Se adaugă 5 ml tampon amoniacal pH
10,0 (R), 10 mg edetat de magneziu şi de sodiu (R), cîteva cristale de erio-
crom T (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie
albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde 1a 0,005 g CaC0 3 •
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiacid; antidiareic.
CALCU CHLORIDUM
Clorură de calciu
CaCl 2 • 6H20 Mr 219,1
Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% CaC12 • 6H2 0.
Descriere. Pulbere cristalină, incoloră, fără miros, cu gust sărat-amărui
şi arzător {IX.B).
Peste 30 °C se dizolvă în apa de cristalizare.
Solubilitate. Solubilă în 0,2 ml apă şi 6 ml alcool (IX.C.1).
Calcii ·chloridum VIII. 179
. ~ol~ţiav 4.w 10:0 g clorură de ~alciu se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiarta ş1 racita ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la 100 ml.
Identificare
- La w2 ml solu}i: A se a<ţmgă 0:2 pil o~alat d~ amoniu 40 g/1 (R);
se formeaza un prec1p1tat alb, msolub1l m acid acetic, solubil în acizi mi-
nerali. ·
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
se formează un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
Aspectul soluţiei - în apă - soluţia A trebuie să fie limpede si
incoioră (IX.C.2). '
- în alcool -· 0,50 g clorură de calciu se dizolvă în 5 ml alcool (R);
soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
•• V Acidit::1te•alcalini!ate. La_ 20 ml solu~ie A se adaugă O, 1 ml fenolfts-
1e1:3-a-s_oluţ1e (I) ; daca se obţme o coloraţie roz, aceasta trebuie să dispară
prm titrare cu cel mult 0,2 ml acid clorhidric 0,01 mol/1 · dacă solutia ră­
mîne incoloră, prin titrare cu cel mult 0,2 ml hidroxid 'a~ sodiu O Ol molii
trebuie să se coloreze în roz. ' '
~uminiu, fer, fosfaţi. La 10 ml soluţie A se adaugă l ml clorură de
a:_11~mu 100 g/l_(R), 0,1 ml f~nolftale~nă-soluţie (I) şi amoniac 100 g/1 (R)
P:-na la ~oloraţ1e roz; soluţia trebuie să rămînă limpede şi după încăl­
zire la fierbere.
Amoniu. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml solutie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13). '
Arsen. 5 g clorură de calciu nu trebuie să dea reactia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).' •
. Bariu. La 5 ml s?luţie ~ se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
ş1 5 ml sulfat de calem-soluţie saturată (R); amestecul trebuie să rămînă
limpede timp de 1 h.
Fer. Cel mult 0,001 %-
3 g clorură de calciu se dizolvă în 5 ml apă, se completează cu acelaşi
solvent la 10 ml şi_ se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apii.
la 10 ml (0,03 mg 10n fer) (IX.C.13).
Magneziu şi săruri alcaline. Cel mult 0,5%.
1 g clorură de calciu se dizolvă în 20 ml apă, se adaugă 20 ml oxalat
de amoniu 40 g/1 (R), 0,5 g clorură de amoniu (R) şi amoniac concen-
trat (R) pînă la reacţie alcalină. Se încălzeşte la fierbere şi după răcire
se filtrează. La 20 ml filtrat se adaugă 0,5 ml acid sulfuric (R), se eva-
poră la sicitate şi se calcinează pînă la masă constantă.
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
2 g clorură de calciu se dizolvă în 5 ml apă, se completează cu ace-
laşi solvent la 10 ml şi se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
plumb) (IX.C.13).
 VIII. Calcii dobesilas Ccleii d.obesil& VIII. 181

Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon {O, 1 mg ion sul-
fat) {IX.C.13).
Dozare. 0,3 g clorură de calciu se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă
5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R), 10 mg edetat de magneziu şi de so-
diu (R), eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă
la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01095 g CaC12 • 6H20.
f.onservare. în recipiente bine închise, la cel mult 30 °C.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Recalcifiant; antialergic.
CALCIT DOBFSILAS
Dobesilat de calciu
20
Co 2
M, 436,4
Dobesilatul de calciu este Z,5-dihidroxibenzensulfonat de calciu cu
o moleculă de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
(C6Hp5 S) 2Ca · H 20.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gu:5t uşor
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, foarte puţin solubil în alcool, prac-
tic insolubil în acetonă, cloroform şi eter (IX.C.1).
Soluţia A. 2,5 g dobesilat de calciu se dizolvă în 15 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu dobe-
silat de calciu (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0035% m/V prezintă donă
maxime: la 275 nm şi ia 301 nm (IX.C.24.1).
- La 5 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml oxalat de amoniu 40 g/1 {R) ;
se formează un precipitat alb, insolubil în acid acetic, solubil în acizi
minerali.
- La 1 ml sohtţie A completată occu apă la 10 ml se adaugă I ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie albastră trecătoare.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,5 - 6,0 (5,0% m/V) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor soluţiei 0,0035% m/V, de-
terminate la 221 nm şi la 301 nm, trebuie să fie cuprins între 1,44 şi 1,50
(IX.C.24.1).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu Z ml soluţie-­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, obţinut din 0,5 g dobesilat de calciu, prelu-
erat conform prevederilor de la „Controlul limitelor pentru impurităţi an-
organice" {IX.C.13) şi completat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Su.Uaţi. Cel mult 0,05%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie­
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Hidrochinone. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: I-butanol (R)-acid formic anhidru (R)-apă (54: 6: 15).
Soluţie de aplicat: dobesilat de calciu 2,0% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µl
din soluţia de mai sus (200µg dobesilat de calciu).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se ţine în vapori de iod şi se
caustic examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare dobesilatului de
calciu, nu trebuie să apară alte pete.
Dozare. 0,15 g dobesilat de calciu se dizolvă în 75 ml apă, se adaugă
25 ml acid sulfuric 200 g/1 (R), 0,05 ml ferroină-soluţie (I) şi se titrează
cu sulfat de ceriu (IV) O, l mol/1 pînă la colora ţie verde-gălbuie.
1 ml sulfat de ceriu (IV) O, 1 mol/1 corespunde la 0,01091 g
(C6 H,05S) 2Ca · H 20.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune îarmacologieă şi întrebuinţări. Normalizator al permeabili-
tă ţii şi rezistenţei capilare.
182 VIII. Calcii gluconas
CALCII GLUCONAS
Gluconat de calciu
0 Arsen. La 1,0 g gluconat de calciu se adaugă 1 ml apă, 1 ml acid
coo
l
2
f H-C-OH
HO---~-H
I
H-C-OH
H-9-oH I
CH 20H J Metale grele. Cel mult 0,001 %-
:M:, 448,4
Gluconatul de calciu este sarea de calciu a acidului D-gluconic
cu o moleculă. de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
C1 ~H22 CaO 14 • H 2 O.
Descriere. Pulbere sau granule albe, fără miros şi fără gust (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă la fierbere, puţin solubil în apă, prac-
tic insolubil în alcool, cloroform şi eter (IX. C. l).
Soluţia A. 3,0 g gluconat de calciu se dizolvă prin încălzire la aproxi-
mativ 50 °C în 60 ml apă, se răceste si se filtrează; solutia filtrată se com-
pletează la 60 ml prin -spălarea filtnilui cu apă. · ' Oxalaţi. Cel mult, 0,005%.
Identificare
- La 10 ml soluţie A se adaugă 0,15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R);
se formează un precipitat alb, solubil în acizi minerali, insolubil în acid
acetic (R).
- La 1 ml soluţie A se adaugă 1 ml nitrat de diaminargint (R) şi :;e
încălzeşte ; se formează oglinda de argint.
- 0,5 g gluconat de calciu se dizolvă prin încălzire în 5 ml apă, se
adaugă 0,3 ml acid acetic (R), I ml fenilhidrazină în acid sulfuric (R) ş~
se încălzeşte amestecul în baia de apă timp de 30 min. După răcire ş1
frecarea pereţilor interiori ai eprubetei cu o baghetă de sticlă apare un
precipitat cristalin alb sau alb-gălbui, care după separare, spălare cu apă
şi uscare la 105 °C, se topeşte la aproximativ 200 °C.
Aspectul soluţiei. 2,0 g gluconat de calciu pulverizat se aduc într-un
flacon cu dop rodat, se adaugă 100 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se
închide flaconul şi se ţine la temperatura camerei timp de 6 h, agitînd din
Calcii gluccmas VIII. 183
dnd Jn eîild ; soluţia trebuie săAie limpede, incoloră şi să nu se observe
un depozit cristalin {IX.:C.2).
Aeidit'ate~ ta lO m:1 soluţie A:se adaugă -0,l ml fenolfta.leină-solliţîe (J};
soluţia se titrează cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 pină la coloraţie
roz. Trebuie să se folosească cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1.
clorhidric (R), 2 ml iodură de potasiu-soluţie (R) şi 6 ml hipofosfit rde sodiu
în acid clorhidric (R): Amestecul se încălze~e în baia de apă la 50 °C timp
de 15 min, apoi timp de 15 min în baia de apă la fierbere. Amestecul nu
trebuie să dea reacţia pentru arsen (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
4 ml ·soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
, 1,0, g gluconat de calciu se dizolvă, prin încălzire la a.proximativ 50 °c,
în 8 ml apă, se adaugă 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se compară
cu 10 ml soluţie,-etalon {0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie­
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Glucoză, zaharoză. La' 10 ,ml soluţie A se adaugă 2 ml acid clorhidric
100.g/l (R) şi se încălzeşte la fierbere timp de 2 min. După răcire se adaugă
5m,l carbon~t de sodiu 100 g/1 (R), se lasă în repaus timp de 5 min, se com-
pletează cu apă la 20 ml şi se filtrează. La 5 ml filtrat se adaugă 2 ml sul-
fat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzţşte la
fierbere timp de 1 min; nu trebuie să se formeze un precipitat roşu.
25 g glucona:t de calciu se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C,
în 130 ml apă, se adaugă 10 ml acid nitric (R), se filtrează şi se răceşte. În
filtrat se adaugă 10 ml nitrat de mercur (I) în acid nitric (R). Amestecul
se lasă în repaus timp de 12 h, apoi se filtrează pri11tr-un creuzet filtrant
G 4 , în prealabil cîntărit. Creuzetul filtrant cu precipitatul se spală cu apă,
se usucă la 105 °C pînă la masă: constantă şi se cîntă:reşte.
1 g precipitat corespunde la 0,2623 g oxalat de calciu.
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează. intravenos 3 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine gluconat de calciu
100 .mg/ml în apă pentru preparate injectabile. Timpul de administrare este
de 1 ruin.
Dozare. 0,3 g gluconat de calciu se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
50 °C, în 100 ml apă. După răcire se adaugă 5 ml tampon amoniacal pH
10,0 (R), 10 mg edetat de magneziu şi de sodiu (R), eriocrom T (I) şi se
titrează cu edetat disodic 0,05 mol/I pînă la coioraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,02242 g C12H 22 CaO14 • HP
Conservai,e. !n recipiente bine închise.
 1184 VIII.. Calcii glycerophospha.s
Observaţie. Impurităţile pirogene se determină numai tn cazul, gluco-
natului de calciu care se administrează pe cale parenterală. •
Aeţiune .farmaeologieă şi întrebuinţări. Recalcifiant; antialergic.
CALCII GLYCEROPHOSPHAS
Glicerofosfat de calciu
CH20H O Bariu. La 10 ml soluţie A se adaugă 1 m1 sulfat de calciu-soluţie satu-
I I
CH-0-P.....O
lHiOH l ·n~O
Mr 210,1 (substanţa anhidră)
. G!icerofo~at~ de ca~ciu este_ ~ormat ~într-un amestec în proporţii
van':,bile d~ ~run de calciu ale a::zilor c,. ş1 ~monoglicerofosforici, cu un
nu.mar variabil de molecule de apa. Conţine cel puţin 84,0%0 C;H7CaO p
, uscată.
6
raportat la substanta
Descriere. Pulbere amorfă sau cristalină, albă, fără miros, cu gust
slab amar (IX.B).
La 150 °C se deshidratează, iar la 170 °C se descompune.
Solubilitate. Solubil în glicerol, puţin solubil în apă -practic insolubil
în alcool şi eter (IX.C.1). ' 10 m1 soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg ion plumb)
Prin fierber~ _în soluţie apoasă se descompune.
Prezenţa acizilor, în special a acidului citric sau a acidului glicerofos-
foric, măreşte solubilitatea în apă.
Soluţia A. 5,0 g glicerofosfât de calciu se dizolvă în 5 m1 acid nitric
100 g/1 (R) şi se completează cu apă la 50 ml.
Identificare
_ - 30 mg glicerofo~at de calciu se dizolvă în 10 m1 apă şi se adaugă
~,1::> ~ ox~lat <'l:e amonm 40 g/1 (R); se formează un precipitat alb, solubil
m acizi mmerah.
-:-- La ~' 1 g glicerofosfat de calciu se adaugă 1 g hidrogenosulfat de
po'f;as~u (R) Ş1 se încălzeşte; se degajează vapori de acroleină cu miros carac-
tenstic.
- _O, 1 ~ ~licerofosfat de calciu se calcinează şi reziduul se dizolvă în
3_~ acid D;trlc .2~ g/1 (R); se adaugă 3 ml molibdat de amoniu în acid
mtr1c {R) Şl se 1ncă1zeşte; se formează un precipitat galben.
Calciî glycerophosphas VIII. 185
Aeiditate-alealinitate. 1,0 g glicerofosfat de calciu se dizolvă în 100 m1
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se adaugă O, 1 ml fenolftaleină-soluţie (I) ;
dacii se obţine o coloraţie roz, aceasta trebuie să dispară la adăugarea
de cel mult 2 m1 acid clorhidric O, 1 mol/I. Dacă soluţia rămîne incoloră,
la adăugarea de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I trebuie să se
coloreze în roz.
Aeid citric. 5,0 g glicerofosfat de calciu se agită cu 20 ml. apă şi se
filtrează. La filtrat se adaugă 1 ml acid sulfuric (R) şi se filtrează din nou.
Se adaugă 5 m1 sulfat de mercur {II)-soluţie (R), 0,5 ml permanganat de
potasiu 0,02 mol/1 şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se formeze un
precipitat alb.
Arsen. 0,5 g glicerofosfat de calciu nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
rată {R} ; soluţia trebuie să r,ămînă limpede timp de 10 min.
Ca)eiu. Cel mult 0,03%.
La reziduul de la determinarea glicerolului se adaugă 10 ml apă şi se
filtrează (dacă este necesar) ; filtratul se compară cu 3 m1 soluţie-etalon
completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion calciu) (IX.C.13).
Carbonaţi. În timpul preparării soluţiei A nu trebuie să se producă efer-
vescenţă.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,006%.
5 m1 soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) {IX.C.13).
Fosfaţi. Cel mult O, 1%-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,2 mg ion fosfat) (IX.C.13).
Metale grele. Cei mult 0,001 %-
(IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion
sulfat) (IX.0.13). ~,
Glicerol. 1 g glicerofosfat de calciu se agită cu 10 ml alcool (R) timp de
3 min, se filtrează printr-un filtru cu porii fini şi se spală reziduul de două
ori cu cîte 1 ml alcool (R). Filtratul se evaporă pe baia de apă într-o capsulă
de sticlă în prealabil cîntărită şi se usucă la 105 °C pînă la masă constantă;
nu trebuie să rămînă un reziduu ponderabil.
Substanţe organice uşor carbonizabile. La 0,2 g glicerofosfat de calciu
se adaugă 2 ml acid sulfuric (R); coloraţia nu trebuie să fie decît cel mult
gălbuie (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 15,0%.
1 g glicerofosfat de calciu se usucă la 150 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15). .
 186 VIII. Calcii .lactas
Reziduu prin calcinare. Cel·puţin 51,0%. · . · · •.
0,5 g .glicerofosfat de c.alciu uscat se ca.lClllează pînă la masă, constantă
(IX.C.17). · ..
Dozare. I. 1 g gii'cerofosfat de calciu se dizolvă în 50 m1 apă şi 30 :ml
acid clorhidric 1·mol/I, se adaugă metiloranj-soluţie (I) şi se titrează eu
hidroxid de sodiu 1 mol/1 pînă la coloraţie galbenă. .· · · ·
1 ml acid ~orhidric 1 mo1/1 <;orespunde la 0,2101 g CsH7CaO6P;
II. 0,3 gghcerofosfat de calem se dizolvă. în 100 ml apă, se adaugă 5 ml
tampon amoniacal pH 10,0 (R), 10 mg edeta:t de magneziu şi de sodiu (R),
eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la colora ţie
albastră.
1 ml edetat disodi.c 0,05 mol/1 corespunde la 0;01051 g CsH7CaO6P.
Conservare. În recipiente bine. închise, ferit de umiditate.· ·
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Recalcifiant.
CALCII LACTAS
r
Lactat de calciu
cJ0 t,c-:-COO 5H20
C6 H 10 CaO6 • 5Hp _ M, . 308,3
I,actatul de calciu este sarea de calciu a acidului (RS)-2~hidroxipIOpio-
nic cu cinci molecule de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 102,0%
C6H 10 CaO6 • 5~0.
Descriere. Granule albe sau pulbere albă, aproape fără miros, cu gtlSt
slab amar (IX.B). · ·
cloroform şi eter (IX.C.l).
în
Solubilitate. Solubil în 20 ml apă în timp, practic insolubil. aloool,
Soluţia A. 5,0. g lactat de calciu se agită cu 50 ml apă încălzită la
aproximativ 70 °C timp de 2 min, se răceşte şi se filtrează; soluţia filtrată
se completează la 50 ml prin spălarea filtrului cu apă.
Identifieare
- La I ml soluţie A se adaugă O, 15 ml oxalat de amoniu 40 g/1 {R) ;
se formează un precipitat alb, solubil în acizi minerali.
- La 3 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid sulfuric (R), 0,5 ml perman-
ganat de potasiu 50 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează acetalde-
hidă cu miros caracteristic.
Calcii lactas VIII. 187
- La 3 ml soluţie A se adaugă 2 ml iod iodurat-soluţie (R) şi 1ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte; se formează iodoform cu miros
caracteristic.
Aciditate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml fenolftaleină-solu­
ţie (I); soluţia trebuie să rămină incoloră. Se adaugă 0,5 ml hidroxid de so-
di.u O, 1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Arsen. La 1,0 g lactat de calciu se adaugă 1 ml apă, 1 ml iodură dt:
potasiu-soluţie (R), 1 ml acid clorhidric (R)_ şi ~6 ml hipof<;>sfit de sodiu
în. acid clorhidric (R); amestecul nu trebme sa dea reacţia pentru ar-
sen (IX.C.13).
Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi
l ml sulfat de calciu-soluţie saturată (R) ; soluţia trebuie să rămînă lim-
pede timp de 10 min.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,03%.
1 ml solutie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml solu-
ţie-etalon co~pletată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml so-
luţie-etalon (0,01 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Acid butiric. La 5 ml soluţie A se adaugă 3 ml acid sulfuric 100 g/1
(R) şi se încălzeşte la fierbere; amestecul nu trebuie să prezinte miros
de acid butiric.
Pierdere prin uscare. Cel mult 30,0%.
0,5 g lactat de calciu se usucă la 120 °C P~,ă la masă constantă
(IX.C.15).
Dozare. 0,3 g lactat de calciu se dizolvă în 100 ml apă, se. adc1;u~ă
5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R), 10 mg edetat _de magnezm ş1 ae
sodiu (R), eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 molfl pînă
la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,01541 g C5H 10CaO6 ·5Hp.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Recalcifiant; antialergic.
188 VIII. (!;aleii phosphas tribasieus
CALCII PHOSPHAS TRIBASICUS
Fosfat de calciu tribazic
Ca3(P04)2 M, 310,2
. ~osfatul de caki;-1 tribazic este un amestec format din fosfaţi de cal.-
cm, m. care cea ma1 mare parte este fosfat de calciu tribazic. Conţine
cel puţin 95,0% Ca3 (P04) 2 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă, fără gust şi fără miros (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil în alcool, apă şi în alţi solvenţi organici
(IX.C.l).
Se dizolvă în acid nitric diluat şi acid clorhidric diluat.
Soluţir:, A .. L~ 2,~ g fosf.:3-t _de calciu tribazic se adaugă 20 ml apă
şi 5 ml acid mtr1c (RJ; dupa dizolvare se completează cu apă la 50 ml.
Identificare
- ~a_0,1 ţ f?sfat de .c1:;lciu ţribazic se a~augă 2 ml acid acetic (R),
5 ml apa }l se mcalzeşte pma la ~zolvare (daca este necesar se filtrează).
Se adauga 0,15 ml oxalat de amomu 40 g/1 (R); se formează un precipitat
alb, solubil în acizi minerali.
. - La 2 ml s<;>luţie A_ se _ad:1-ugă 1 ml acid nitric 250 g/1 (R) şi 2 ml
molibdat de amoruu m acid rutnc (R) ; se formează un precipitat galben.
Arsen. 1,0 g fosfat de calciu tribazic nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
" Bariu. 2:5. ml sol1;1ţie A se _?iluează cu ~,5 ml a~ă şi se adaugă I ml
sulrat de ca1.cm-soluţ1e saturată (R); soluţia trebme să rămînă limpede
timp de 10 min.
Car~naţ~. ţ,a 3,0 g fosfat de calci~ tribazic se adaugă 30 ml apă· şi
20 ml acid mtr1c 100 g/1 (R); nu trebme să se producă efervescenţă iar
soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră. . '
Cloruri. Cel mult 0,02%.
. 2 ml soluţie A c~mpletat~ cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completata cu apa la 10 ml (0,02 mg ion clorură) {IX.0.13).
Fer. Oel mult 0,006%.
10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.0.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etaion (0,01 mg ion plumb)
(IX.0.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,04%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml solu-
ţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.0.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
1 g fosfat de calciu tribazic se usucă 1a 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Calendulae flos VIII. 189
Pierdere prin calcinare. Cel mult 8,0%.
1 g fosfat de calciu tribazic se calcinează pînă la masă constantă
(IX.C.17) (substanţa nu trebuie să se închidă la culoare).
Do:iare. 1 g fosfat de calciu tribazic se dizolvă în 25 ml acid clor-
hidric 1 mol/1, se diluează cu apă la 200 ml, se adaugă metiloranj-solu ţie (I)
şi se titrează cu hidroxid de sodiu 1 mol/I pînă la coloraţie galbenă.
1 ml acid clorhidric 1 mol/1 corespunde la 0,07754 g Ca 3 (P04 ) 2 •
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiacid ; antidiareic.
CALENDULAE FLOS
Floare de gălbenele
Sinonim: floare de filimică
Inflorescenţele plantei Calendula officinalis L. ( Asteraceae), uscate
după recoltare. Conţin cel puţin 23,0% substanţe solubile .
Descriere. Caraciere macroscopice. Antodii cu diametrul de 3 - 5 cm,
cu un involucru campanulat, format din două rînduri de foliole îngust-lan-
ceolate, pubescente şi cu un penducul lung de cel mult 1 cm. Receptacul
cu suprafaţa plană, cu diametrul de 0,5 - 1 cm. Flori radiare ligulate,
seriate, lungi de 1,5 - 3 cm, de două ori mai lungi decît involucrul, cu
corola galbenă, galben-portocalie sau galben-roşiatică, cu trei dinţi la
vîrf. Fiori centrale tubuloase, cu corola galbenă sau galben-portocalie, cu
gineceul de regulă rudimentar.
.Miros slab aromatic, gust amărui-sărat, uşor mucilaginos (IX.D.l).
Caraciere microscopice. Foliolele involucrale prezintă rare fibre celu-
i0zice şi un ţesut parenchiniatic cu druze mici de oxalat de calciu. E[)i-
derma petalelor prezintă papile şi uşoare striaţii cuticulare longitudinale.
Perii tectori, de regulă bigeminaţi, pluricelulari, mai rar simpli, plurice-
lulari, sînt subţiri şi au cuticula netedă. Perii glandulari, numeroşi, au
piciorul pluricelular, bigeminat, mai rar simplu şi glanda măciucată, plu-
ricelulară, cu celulele aşezate în etaje, pe două rînduri sau neregulat.
În parenchim se pot observa granule de inulină şi cromatofori portocalii:
Vasele de lemn sînt mici, spiralate. Grăuncioarele de polen prezintă trei
pori germinativi şi exina echinulată (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: acetat de etil (R)-acid formic anhidru (R)-apă (80: IO: 10).
Solutii de aplicat: •
Solu'ţia a : la 0,6 g pulbere de floare de gălbenele (VI) se adaugă
 I\ Carn,phora VIII. 191
!190 VIII. Calendulae tlos
î
CJ
o:
10 ml metanol (R) într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte la fierbere, CAMPHORA
pe baia de apă, la reflux, timp de 2 min. După răcire, se filtrează.
Soluţia b: rutozidă (s.r.) 0,025% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică Camfor
soluţiile:
a : 20 µl soluţie a ; 1
b: 10 µ.1 soluţie b (2,5 µ.g rutozidă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- ·~
C.. H
CH··.3
O I CH3
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer, pînă dnd dispare
mirosul de acetat de etil. Se pulverizează uniform cu un amestec format ' '

ăin 15 ml acid boric 30 g/1 (R) şi 5 ml acid oxalic (R) 100 g/1, se ţine în
etuvă la 120 °C timp de 15 min şi după răcire se examinează în lumina Mr152,2
u!travioletă la 366 nn1. .CrnH1sO
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară următoa­ Camforul este bornan-2-onă. Se obţine din partea. ~ris1:alizabilă a
rele pete cu fluorescenţă galben-verzuie, cu valoarea Rx calculată faţă uleiului· extras prin distilare din lemnul şi frnnzele speciei Cinnamomu'!"'
de pata rutozidei (s.r.) cu Rf de aproximativ 0,23, din dreptul punctului b: camphora (L.) Nees et Ebermaier (Lauraceae) (camf<;>r ~atural) sau P?-~
- o pată cu Rx de aproximativ 0,45; sinteză (camfor sintetic). Carnforul natural este levogir, iar ca~orul 51~
- o pată cu R.,;: de aproximativ 1,05 ; tetic este dextrogir sau racemic. Conţine cel puţin 96,0% ŞI cel mu t
- o pată cu Rx de aproximativ 2,00. În locul acestei pete pot să 101,0% C1eH1P·
apară două pete unite sau foarte apropiate.
Descriere Masă cristalină,· translucidă sau pulbere crista_lin~ ,a~bă,
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, mai pot să apară şi alte cu miros car;cteristic şi gust iute la început, puţin amar, apoi racontor
pete.
Alte specii eu flavonoide. Pe cromatograma de la „Identificare", în (IX.B). · Ard f1 .vf liginoas:e
La temperatura camerei se volatihzeaza. e cu ac~ra. u ~·
V V

afară de petele menţionate, nu trebuie să apară alte pete cu fluorescenţă fără a lăsa reziduu. Se pulverizează uşor în prezenţa unm mic volum ue
galben-verzuie.
. Tagetes erecta L., Tagetes patula L. Nu se admite prezenţa inflores- alcool cloroform sau eter.
cenţelor care au foliolele involucrului concrescute mai mult de jumătate. S:.iubilitate. Foarte uşor solubil în alcool, clo~of<;>rm, eter_ ~i ulei_ d':
· Arnica montana L. Nu se admite prezenţa inflorescenţelor care au terebentină, uşor solubil în parafină l~c~idă, vul,e1t1:1 _g~ase şi :,11e1 m u::
ovarul florilor ligulate prevăzut cu peri geminaţi bifizi. volatile, greu solubil în apă (uşor solubil m apa mcalz1ta la aproximatn,
· Părţi din aceeaşi plantă. Antodii brunificate, cel mult 3,0% ; antodii 80 °C), practic insolubil în glicerol (IX.C.l).
cu pedunculi mai lungi de 1 cm, dar nu mai lungi de 5 cm, cel mult 7,0% ; Identificare. Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,25% m/V în alcool (R)
antodii scuturate de ligule, cel mult 20,0%. prezintă un maxi,; la 289 nm (IX.C.24.1).
Părţi din alte plante. Lipsă (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,1 % "(IX.D.4). Punet de topire .
Camfor natural: 174 - 180 °C (IX.C.10);
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%. Camfor sintetic: 171 - 178 °C (IX.C.10).
5 g floare de gălbenele se usucă ia 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.0.15). Putere rotatorie speeifică • V ,
0 oi rv în alcool R)
Cenuşă. Cel mult 10,0%.
Camfor natural: [o:m = +40 O p1na la ,--43 (10 /O m1'

, pînă la +1 ,so (10%

1 g floare de gălbenele se calcinează pînă la masă constantă (IX.0.17). . t t·ic.. [N]"
{IX.CC.4)_;1.
amJor sine "' v -- -150 1
m/V în alcool R)
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 g/1. Oel mult 2,0% (IX.0.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea substan- (IX.C.4). R) •
Aciditate-alcalinitate. 0,20 g camfor se. dizolvă în ~ rrJ ak<?ol (_ ;:1
ţelor solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luînd în lucru pulbere
de floare de gălbenele (VI) şi alcool diluat (R) ca solvent. prealabil neutralizat la fenolftaleină_-soluţ1e (I) ; s<;>luţiaotebf1f. s\u~i;
mină incoloră; se adaugă 0,10 ml hidroxid de sodiu O, mo , so ,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
tn~buie să se coloreze în roşu.
Aeţiune farmacologieă şi întrebuinţări. Antiinflamator local.
 192 VIII. Ctipsulae VIII 1193

Apă. 1,0 g camfor se dizolvă în 5 ml eter de petrol (R); soluţia tre-
buie să rămînă limpede.
Clor legat organic
Camfor natural. Lipsă (IX.C.13);
Camfor sintetic. Cel mult 0,02%.
0,20 g camfor se împachetează într-o rondelă de hîrtie de filtru cu
porii fini, fără urme de clor, cu diametrul de 5 cm, care se aduce într-o
capsulă de porţelan şi se aprinde. Capsula se acoperă cu un pahar de
laborator de l OOO ml, cu pereţii interiori umeziţi cu apă ; marginile capsu-
]ei trebuie să depăşească marginile paharului astfel incit să se asigure
pătrunderea aerului în pahar. După ardere se spală pereţii interiori ai
paharului cu 20 ml apă şi se filtrează; 10 ml filtrat se compară cu 2 ml
soluţie~talon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) {IX.C.13).
Reziduu prin volatilizare. 1,0 g camfor se încălzeşte pe baia de apă.
fiere, tensioactivi, conservanţi antimicrobieni potriviţi, precum şi coloranţi
admişi de Ministerul Sănătăţii. . .
!n formula de preparare, talcul trebuie să fie de cel mult 3%, a_c-.1dul
stearic de cel mult 1%, stearatul de m,:tgne~iu sau stear:itul de_ calem 0:e
cel mult 1% şi aerosilul de cel mult 10% din masa _conţinutuhu ca.psule1.
!n functie de natura învelişului, capsulele pot fl: capsule gelatinoase
(tari şi moi) sau capsule amilacee (caşete).
Descriere. Capsulele gelatinoase tari (capsule operculate) sînt preparate
din gelatină ; au formă de cilindri alungiţi, ron:-ujiţi la capete, ca1 e s:
închid urin îmbucare. Contin de obicei amestecun de substanţe subforma
de pulberi sau gr8:nulate.' . , . . . , .
Capsulele gelatinoas~ '!;1-oi (perle)" s11;t ~0}1stitmte d,:11tr-un. mvel1ş con-
tinuu si moale de gelatma; au forma stenca sau ovala. Conţm s~bstll.nţe
active , lichide sub formă de pastă sau substanJe sol~de în soluţie. V

pînă 1a volatilizare într-o capsulă de porţelan în prealabil cîntărită şi se
usucă în etuvă, la 105 °C, pînă la masă constantă ; nu trebuie să rămînă
un reziduu ponderabil. _ acestora prin suprapunere ş1 1:_şoara apasa:e. Conţm substanţe sau ames-
Dozare. 0,2 g camfor se dizolvă în 15 ml alcool fără aldehide {R).
Se ·adaugă, sub agitare, 75 ml 2,4-dinitrofenilhidrazină în acid sulfuric (R)
şi se încălzeşte la fierbere pe baia de apă, la reflux, timp de 4 h. Se
răceşte, se diluează cu 200 ml acid sulfuric (R) 20 g/1, se lasă în repaus
timp de 24 h şi se filtrează printr-un creuzet filtrant G 3 în prealabil cîn-
tărit. Precipitatul se spală cu cite 10 ml apă pînă cînd apele de spălare
Capsulele amilace~ (caşete) sî~t P:~p~rate di~ ~!llldon; 8:u, for1:3-a de
cilindri plaţi a căror diametr_e, puţ1:;1 dii~nte ca ma:une, permit mchiderea
tecuri de substanţe sub forma de pulben.
Dezagregare (IX.E.l). Capsulele g_elatino~se gastrosolubile trebuie să
se dezagrege în apă, în cel mult 3~.mm, daca _nu "se prevede altf~.
Capsulele gelatinoase enterosolubite nu trebuie sa ~e dez8:greţe rn pep-
sină-solutie {R) în 120 min, dacă nu se prevede altfel ş1 treb~e sa se deza-
grege în' pancreatină-solu\ie. alc~lină {R) în cel, mult mm. V~ V

au reacţie neutră 1a hîrtia indicator universal (I). Creuzetul filtrant cu pre-
cipitat se usucă în etuvă, la 80 °C, pînă la masă constantă.
l g precipitat corespunde la 0,458 g C10H 160.
Conservare. 1n recipiente închise etanş, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic local ; antipruri-
ginos.
Capsulele amilacee treome sa se transforme 1ll ~pa mtr-o masa moale
după 30 s (IX.E.1. - metoda B).
Uniformitatea masei. Se· efectuează luînd în lucru 20 de capsule._ Se
cîntăreşte o capsulă intactă, se deschide, se îndepărteaz:ă conţinut;tl ş1 s~
cîntăreste învelişul capsulei. în cazul capsulelor gelatmoase m01, dupa
îndepărtarea conţinutului, învelişul se spală, i,n prealabil, _cu eter sau cu alt
solvent potrivit, se ~~ucă pînă_ cînd nu se °:8"1, pe!c_eţ:ie nuro~ul de solvent: V

aooi se cîntăreste. Duerenţa dmtre cele doua c1ntann reprezmta _masa con
tinutului capsulei. Determinarea se repetă pe încă 1~ capsule ş1 s.e calcu-
lează masa medie a conţinutului capsulei. . .
CAPSULAE Faţă de masa medie calculată, masa individuală a conţinutulru unei
capsule poate prezentq. abaterile procentuale pr~văzute ~ coloanele A
Capsule din tabelul I; pentru cel mult două capsule se admit abaterile procentuale
prevăzute în coloanele B.
Capsulele sînt preparate farmaceutice formate din învelişuri care
conţin doze unitare de substanţe active asociate sau nu cu substanţe Tabelul 1
auxiliare; sînt destinate administrării pe cale orală*.
Gelatina şi amidonul folosite la prepararea învelişului capsulelor pre- Abaitwe admisă
cum şi substanţele folosite pentru ajustarea consistenţei acestora trebuie Capsule CapS14le
să corespundă prevederilor din farmacopee sau din alte normative <le cali- Masa medie a conţinutului capsulei
gelatinoase amilac86
tate. Se pot folosi şi alte substanţe auxiliare cum ar fi: agenţi de opaci-
A j B A I B

l
I

* Capsulele care se administrează pe alte căi (de ex.: capsule rectale, capsule vaginale)
necesită condiţii speciale de formulare, preparare şi prezentare; condiţiile de calitate ale aces-
tora sînt menţionate în normativele produselor respective. ·
plnă la 300 mg
300 mg şi mai mult de 300 mg
±10%
±7,5% ±20%
±15%
I ± 15%
±12%
I ±30%
±24%

13 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

'194 VIII. Capsulae ampicillini Capsulae cyclophosphamidi vm. a:;.
l vv

Dozare. Dacă
nu se prevede altfel, se foloseşte pulberea din 20 de Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
capsule, cărora li se determină în prealabil masa medie a continutului. soluţiile:
Conţinutul în substanţă activă se determină conform prevederilor din mono- a: 10 ul solutie a (50 µg ampicilină trihidrat) ;
grafia respectivă. Faţă de conţinutul declarat în substanţă activă se admit b: 10 µl soluţie b (50 µg ampicilină trihidrat-e.n.).
abaterile procentuale prevăzute în tabelul II. Placa cromatografică se introduc~ în vasul ~roma!o~afic cu_ dev~-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o dista11Ja ae apr?Xllll~~v
Tabelul Il
16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer ş1 se exannneaza m
Conţinut declarat în substanţă activă pe capsula A batere admisă lumina ultravioletă la 254 nm.
Pe cromato!!Iamă, în dreptul punctului a, trebuie să apar_ă o pată
pl•ăla 10 mg ±10% asemănătoare cu pata corespunzătoare ampicilinei trihidrat (e.n.) din ?-tep!ul
10 mg pînă la 100 mg ±7,5% punctului b. După pulverizare cu ninhidrină (R) 1 g/1 î~ alcool (R) Şl încal-
100 mg şi mai mult de 100 mg ±5% zire la 80 °C timp de 5 min, petele se colorează în violet.
- La pulberea din capsule, corespunzătoare la 10 mg ampicilină tri:-
Conservare. În recipiente bine închise. hidrat, se adaugă 2 ml apă, se agită, se adaugă 3 ml sulfat de cupru (I!J
şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi 6 ml apă; apare o coloraţie
Observaţii. Dacă este cazul, în monografia respectivă se prevede
violetă.
uniformitatea conţinutului în substanţă activă pe capsulă.
Dacă este cazul, în monografia respectivă se prevede testul de dizol-
Apă: 10,0 - 15,0%.
0,3 g pulbere din capsule se titrează cu reactivul Karl Fischer
vare (IX.E.2).
(IX.C.16.1).
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de iumină, la cel mult 25 °C.
CAPSULAE AMPICILLINI
Capsule cu afi!picilină

Capsulele cu ampicilină conţin 250 mg ampicilină pe capsulă.

Capsulele cu ampicilină trebuie să corespundă prevederilor de la „Capsu-
lae" şi următoarelor prevederi: · CAPSULAE CYCLOPHOSPHAMIDI
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% ampicilină (Ci6 H 19NP,S)
sub formă de ampiciiină trihidrat (Cu;H 19N 8 O4S · 3~0) faţă de valoarea
declarată.
Descriere. Capsule operculate care conţin o pulbere albă, fără miros
sau cu miros slab caracteristic şi cu gust amar.
Identificare
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" {IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: acetat de n-butil (R)-acid acetic (R)-metanol (R)-1-buta-
nol (R)-tampon fosfat pH7,4 (R) (80:40:5:15:20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : pulberea din capsule, corespunzătoare la 0,25 g ampicilină
tribidrat, se agită timp de 1 ruin cu 50 ml tampon fosfat pH 7,4 (R) şi se
filtrează;
Soluţia b: ampicilină trihidrat (e.n.) 0,50% m/V în tampon foşat
pH 7,4 (R).
Capsule cu ciclofosfamidă
Capsulele cu ciclofosfamidă conţin 50 mg ciclofosfamidă pe capsulă.
Capsulele cu ciclofosfamidă trebuie să corespundă prevederilor de la
.,Capsulae" şi următoarelor prevederi: .
Conţin cel puţin 92,5 % şi cel mult 107 ,5 % ciclofosfamidă (C,H15Cl~202P)
sub formă de ciclofosfamidă cu o moleculă de apă (C7H15Cl~PJ> · HP)
fată de valoarea declarată.
' Descriere. Capsule operculate, care conţin o pulbere albă, fără miros.
Identificare
- Pulberea din capsule, corespunzătoare la 0,1 g ciclofosfamidă, se
agită cu 10 ml apă şi se filtrează. La filtrat se adaugă 5 ml nitrat de argint
20 g/1 (R); nu trebuie să se formeze un precipitat. Soluţia se încălzeşte
la fierbere; se formează un precipitat alb, insolubil în acid nitric 100 g/1 (R)-
sol ubil în amoniac 100 g/1 (R) .
196 VIII. Capsuuie cyclophcisphamidi
- Pulberea clin capsule, corespunzătoare la 0,1 g ciclofosfamidă, se
agită cu 2,5 ml apă şi se filtrează. La filtrat se adaugă 2 ml acid su:lfu-
ric (R) şi se încălzeşte la fierbere; soluţia se colorează în brun-închis. După
răcire se adaugă, cu precauţie, 2,5 ml hidroxid de sodiu (R) 200 g/1 şi se
încălzeşte din nou. Se degajează vapori care albăstresc hîrtia de turnesol
roşie {I).
- La pulberea din capsule, corespunzătoare la 0,1 g ciclofosfamidă,
se adaugă 3 ml acid nitric (R) şi 1 ml acid sulfuric (R). Se încălzeşte
pînă la îndepărtarea oxizilor de nitrogen şi decolorarea soluţiei. Se răceşte
la aproximativ 20 °e şi se adaugă 10 ml apă. Se încălzeşte la aproximativ
60 "C şi se adaugă 10 ml molibdat de amoniu în acid nitric {R); apare o
coloraţie galben-intens şi în timp se formează un precipitat galben.
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: benzen (R)-cloroform (R)-metanol (R) (50 :25 :25).
Soluţie de aplicat: ciclofosfamidă 2,50% m/V în cloroform (R).
Conţinutul a două capsule se agită cu 4 ml cloroform (R) timp de
5 min şi se filtrează.
Pe linia de start a plăcii crcmatografice se aplică într-un punct 10 µl
din soluţia de mai sus (250 µg ciclofosfamidă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer„ apoi se pulverizează
uniform cu ninhidrină-soluţie (R}. Placa cromatografică se ţine în etuvă,
la 105 °e timp de 20 ruin, se răceşte şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare ciclofosfamidei, de
culoare brun-violetă, nu trebuie să apară alte pete.
Aeiditate. Pulberea din capsule, corespunzătoare la 0,25 g ciclofosfa-
midă, se agită cu 20 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se filtrează. Soluţia
obţinută trebuie să aibă pH-ul 4,0-6,0.
Dozare. La pulberea din capsule, corespunzătoare 1a 0,2 g ciclofosfa-
midă, se adaugă 20 ml hidrcxid de potasiu 0,5 rno1/J în alcool. Amestecul se
încălzeşte la fierbere, la reflux timp de 1 h. După răcire se adaugă 30 m1
apă, 10 ml acid nitric 250 g/1 (R}, 20 ml nitrat de argint 0,1 mol/I, 5 ml
nitrcbenzrn (R) şi S~ml sulfat de 2moniu-fEr (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I).
.Amestecul se agită şi se titrează excesul de nitrat de argint cu tiocianat
de amoniu[ O, 1 mol/1 piuă 1a coloraţie portocalie.
în paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml nitrat de argint O, 1 mol/1 corespunde Ia 0,01305 g C,.H 10C1~N10 2P.
wnservare. Ferit de lumină şi de umiditate, la cel mult 25 "C.
Separa11dum.
Capsulae natrli iodidi [lZlIJ VIII. 197
CAPSULAE NATRII IODIDI [131IJ
Capsuie cu iodură [131 11 de sodiu
Capsulele cu iodură [1 31Il de sodiu conţin 3,7; 185; 370 si 925 :M:Bq
pe capsulă (0,1; 5; 10 şi 25 mCi pe capsulă). ,
Capsulele cu iodură [131I] de sodiu conţin raclionuclidul iod-.131 adsorbit
pe hidrogenofosfat de clisodiu anhidru. Soluţia de iodură [131I7 de sodiu
folosită pentru _prepararea capsulelor cu iodură [131IJ de sodiu conţine
tiosulfat de sodiu sau_ alţi agenţi reducători.
Iodul-131 este un izotop radioactiv al iodului şi se obţine prin iradie-
rea cu neutroni a telurului.
Radioactivitatea, exprimată în iod-131, este de cel puţin 90,0% şi
de cel mult 110,0% faţă de radioactivitatea declarată pe etichetă la data
la care s-a efectuat măsurarea.
Descriere. Capsule operculate, colorate diferit în funcţie de radioacti-
vitatea declarată.
Identificare
Iodul-131 emite:
radiaţii beta, cu energia principală de 0,610 MeV (89,7%);
radiaţii gama, cu energia principaiă de O 364 MeV (81,8% 1 .
Timp de înjumătăţire: T 112 = 8,08 zile.
Puritate radioehimică. Cel puţin 98,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul meparatelor
radiofarmaceutice - Determinarea purităţii radiochimice" (IX~ G), folosind
tehnica ascendentă.
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr. 1.
Developant: metanol (R) 0apă (75 :25).
Solutii de aJ;licat:
Soiu'ţia a: conţinutul unei capsule se dizolvă în 5 mi apă, prin ÎDcăl-
rire la aproximativ 40 °C. ~
Soluţia b (cu purtător); 0,1 g iodură de potasiu (R), 0,2 g iodat de
potasiu (R) şi 1,0 g hidrogenocarbonat de so_diu (R), se dizolvă în 50 m1
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un baion cotat.
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se aulică într-un
punct 10 µ1 soluţie b şi 10 µ1 soluţie a. ~
Banda de hîrtie cromatografică s.e introduce în vasul cromatografic
cu developant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă· de aproxi-
mativ 12 cm de la linia de start (aproximativ 2 h), se scoate, se usucă
la aer, se taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru şi
se măsoară radioactivitatea fiecărei porţiuni.
Valoarea Ri pentru [131IJ 0,60 - 0,80; valoarea Rf pentru iodat
[131I~ = 0,00.
Puritate radionuclidieă. Cel puţin 99,9%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
racliofarmaceutice - Determinarea purităţii raclionuclidiee'' (IX. G).

198 VIII. Capsulae oxacillini natrici
Radioaeti vitate. Se procedează conform prevederilor de la „ Controlul
preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioactivităţii" (IX.G).
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre-
paratelor radiofarmaceutice - Etichetare" (IX.G).
Pe conteinerele şi pe ambalajele care conţin capsule de 3,7 MBq
(O, l mCi) /capsulă se prevede ,,pentru diagnostic" iar pe conteinerele şi
pe ambalajele care conţin capsule de 185, :J70 şi 925 MBq (5, 10 şi 25 mCi)/
capsulă se prevede „pentru uz terapeutic".
Conservare. în recipiente închise etanş, ecranate, la temperatura
camerei (IX.G).
Perioada de valabilitate: 14 zile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită în tratamentul tireoto-
xicozei, a cancerului tiroidian şi a guşei.
CAPSULAE OXACil,LlN1 NATRICI
Capsule cu oxacilină sodică
Capsulele cu oxacilină sodică conţin 250 mg oxacilină pe_ capsulă.
Capsulele cu oxacilină sadică trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Ca}'Jsulae" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% oxacilină (919H1uNa05S}
sub formă de oxacilină sodică cu o moleculă de apă (C18H 18 N 3NaO 5S · H 20)
fa tă de valoarea declarată.
' Descriere. Capsule operculate, care oonţîn o pulbere albă, cu miros
siab caracteristic şi gust amar.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 ( R).
Pregătirea plăcii. Pe placa cromatografică (10 x20 cm) se aplică o
pastă omogenă, preparată din 2 g silicagel GF254 (R) şi 4 ml tampon
fosfat pH 7,4 (R). Placa cromatografică se activează la 80 °C timp de
30 min.
De:-uelopant: acetat de n-butil (R)-acid acetic (R}-metanol (R)-1-buta-
noi (RJ-tampon fosfat pH 7,4 (R) (80: 40: 5: 15: 20).
Solutii de aplicat:
Solu\ia a: pulberea din capsule, corespunzătoare la 0,25 g oxacilină.
sodică, se agită cu 25 ml apă şi se filtrează;
Soluţia b: oxacilină sodică (e.n.) 1,0% m/V în apă. . . Concentraţia în acetat de retinol a probei de analizat se calculează
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
solutiile:
'a: 2 µl soluţie a (20 µg O'Xacilină sodică) ;
b: 2 µl soluţie b (20 µ.g oxacilină sodică-e.n.).
Capsttlae retinali. aceta:tis
- - - -199
----- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -VIII. -
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm
de la iinia de start, se scoate, se usucă la aer si se examinează în lumina
ultravioletă la 254 nm. '
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a trebuie să apară o pată
fluorescentă asemănătoare cu pata corespUllZătoare oxacilinei sodice (e.n.),
din dreptul punctului b. După pulverizarea uniformă cu reactivul de iden-
tificare, preparat din 2 ml clorură de fer (III} (R) 100 g/1, 2 ml hexacia-
noferat (III) de potasiu (R) 20 g/1 şi 6 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), petele
se colorează în albastru.
Apă. Cel mnlt 6,0%.
0,2 g pulbere din capsule se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.l).
Dozare. A ciivitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de lumină, la cel mult 25 °C.
CAPSULAE RETINOLI ACETATIS
Capsule cu acetat de retinol
Sinonim: capsule cu acetat de vitamina A
C~:osulele cu acetat de retinol conţin 50 000 U.I. acetat de retino!
pe cap;ulă.
C-apsulcle cu acetat de retinal trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Capsulae" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 120,0% acetat de retinol (C 22 Ha2 O2)
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Perle transparente, care conţin un lichid uleios, de culoare
galbenă, cu miros şi gust caracteristic.
Identificare. La conţinutul unei capsule se adaugă 1 ml cloroform (R)
şi 2 ml clorură de stibiu (III) în cloroform-soluţie saturată (R); apare
imediat o coloraţie albastră trecătoare.
Dozare. Porţiunea din conţinutul capsulelor, corespunzătoare la
50 OOO U.I. acetat de retinal se dizolvă în 40 ml alcool absolut (R) şi se
completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat. 1 ml din
această soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 100 ml, într-un balon
cotat şi se determînă absorbanţa la 326 nm.
conform formulei :
A· 50, 1900 · M
C=------
m
200 VIII. Capsu,lae rifampicini
în care:
c = concentraţia în acetat de retinol a probei de analizat (în
U.I./capsulă) ;
A = absorbanţa soluţiei la 326 nm ;
1 900 = coeficient de transformare a absorbanţei specifice a acetatului
de retînol în unităţi internaţionale de acetat de retino! pe gram;
M = masa medie a conţinutului pe capsulă (în grame);
m = masa probei luate în lucru (în grame).
Conservare. Separanduni.
CAPSULAE RIFAMPICINI
Capsule cu rifampîcină
Capsulele cu rifampicină conţin 150 mg sau 300 mg rifampicină
capsulă.
Capsulele cu rijampicină trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Capsulae" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% rifampicină (C48R 58N40 12)
faţă de valoarea declarată. . Pe cromatogramă, în ili-eptu1 punctului a, pe lîngă pata principală,
Activitatea microbiologică este corespunzătoare la cel puţm O, 135 g
respectiv la cel puţin 0,270 g rifampicină (C 43 H 58 NP12).
Descriere. Capsule operculate care conţin o pulbere roşu-cărămizie
pînă la roşu-brună, practic fără miros.
· Identificare
- Spectrul în ultraviolet şi în vizibil al soluţiei folosite la „Dozare -
-Rifampicină" prezintă patru maxime: la 237 nm, la 254 nm, la 334 nm
şi la 475 nm {IX.C.24.1).
- Pe cromatograma obţinută la „Impurităţi înrudite chimic'', în
dreptul punctului a trebuie să apară o pată de culoare galben-portocalie,
asemănătoare cu pata corespunzătoare rifampicinei (e.n.) din dreptul
punctului b (IX.C.26.2).
Impurităţi înrudite chimic. 3-formilrifamicină SV, cel mult 0,5%;
rifampicinchinonă, cel mult 1,5% ; alţi produşi, cel mult 1,0% din fiecare.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R) sau silicagel G (R) {plăci cromatogra-
fice preparate cu tampon fosfat pH 7,4 R).
Developant: cloroform ( R)-metanol ( R) (90 : 10).
Solutii de af>licat:
Soluţia a : pulberea din capsule, corespunzătoare la 0,5 g rifampicină,
se agită cu cloroform (R), se completează cu acelaşi solvent la 25 ml,
Capsulae rifampicini VIII. 201
într-un balon cotat şi se filtrează. Soluţia filtrată se foloseşte imediat după
preparare.
Soluţia b: rifampicină (e.n.) 2,0% m/V în cloroform (R) (se foloseşte
imediat după preparare);
Soluţia c: 3-formilrifamicină SV (s.r.) 0,010% m/V în cloroform (R);
Soluţia d: rifampicinchinonă (s.r.) 0,030% m/V în cloroform (R) ;
Soluţia e: 0,5 ml soluţie b se diluează cu cloroform (R) la 50 ml,
într-un balon cotat. ·
Pe linia de start a plăcii cromatografice, in punctele a, b, c, d şi e,
se aplică soluţiile :
a: 20 µ1 soluţie a (400 µg rifampicină) ;
b: 20 µ1 soluţie b (4oorµg rifampicină-c.n.) ;
c: 20 µ1 soluţie c (2 µg 3-formilrifamicină SV-s.r.);
d: 20 µ1 soluţie d (6 µg rifampicinchinonă-s.r.) ;
e: 20 µ1 soluţie e (4 µg rifampicină-e.n.).
pe Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumi-
na ultravioletă la 254 nm (placa cu si1icage1 GF254 ) sau la lumina zilei
(placa cu silicagel G).
corespunzătoare rifampicinei, pot să apară pete cu acelaşi Rf cu al pete-
lor din dreptul punctelor c şi d; mărimea şi intensitatea acestora nu trebuie
să depăşească mărimea şi intensitatea petelor din dreptul punctelor c şi d.
Dacă mai apar şi alte pete, mărimea şi intensitatea acestora nu trebuie să
· depăşească mărimea şi intensitatea petei principale din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
0,5 g pulbere din capsule se usucă ia 80 °C, în vid, timp de 4 h
{IX.C.15).
Dozare. Rijampicină. Pulberea din capsule corespunzătoare ia 0,2 g
rifampicină se agită cu 50 ml metanol (R) timp de 10 min, se completează
cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat şi se filtrează. I ml so-
luţie filtrată se diluează cu tampon fosfat pH 7,4 (R) la 100 ml, într-un
balon cotat şi se determină absorbanţa la 475 nm, folosind ca lichid de
compensare tampon fosfat pH 7,4 (R).
· Ai~m 1a 475 nm = 187.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de lumină, la cel mult 25 °C.
 Carbamazepinum VIII. 203
202 VIII. Capsulae tetracyclini hydrochloridi

Descriere. Perle transparente, care conţin un lichid uleios, fără miros

CAPSULAE TETRACYCLINI HYDROCHLORIDI
Capsule cu clorhidrat de tetraciclină
Capsulele cu clorhidrat de tetraciclină conţin 250 mg clorhidrat de
tetraciclină pe capsulă.
Capsulele cu clorhidrat de tetraciclină trebuie să corespundă prevederilor
de la „Capsulae" şi itrmătoarclor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mnlt 110,0% clorhidrat de tetraciclină
(C22H 24NP 8 • HCI) faţă de valoarea declarată.
- Descriere. Capsule opercnlate care conţin o pulbere galbenă, practic
fără miros, cu gust amar.
Identificare
- La 0,1 g pulbere din continutul capsulelor se adaugă 1 ml acid
sulfuric (R); apare o coloraţie vi~letă. La adăugarea a 0,05 ml clorură de
fer (III) 30 g/1 (R) coloraţia devine brună sau roşu-brună.
- O, 1 g pulbere din conţinutul capsulelor se agită cu 5 ml apă :,i
se filtrează. În filtrat se adaugă 0,15 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi 0,15ml
nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Anhidroderivaţi. Cel mult 1,5%.
Pulberea din conţinutul capsulelor corespunzătoare la aproximativ
O, 15 g clorhidrat de tetraciclină se agită cu 50 ml acid clorhidric (R)
0,03 mol/1, se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un oolon
ootat şi se filtrează. 10 ml filtrat se aduc într-o pîlnie de separare şi se pro-
cedează în continuare conform prevederilor de la T etracyclinum.
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
0,5 g pulbere din conţinutul capsulelor se usucă la 60°C, în vid,
timp de 3 h (IX.C.15).
Dozara. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de 1umină şi de umiditate.
şi fără gust.
_ Identificare. Porţiunea din conţinutul capsulelor, corespunzătoare la
2~ mg ace!at de. cx-tocofero~, se dizolvă în 25 ml alcool absolut (R). IO ml
dyi _aceasta _soluţie s~ aduc mtr-un balon de distilare, se adaugă I ml acid
mtnc (R) ş1 se contmuă determinarea conform prevederilor de la cx-Toco-
pheroli acetas.
Dozare. O porţiune din conţinutul capsulelor, corespunzătoare la
50 mg a~etat de cx-toc~ferol ,se dizolvă în n-he:xan (R) şi se completează
cu acelaşi solvent la 2:, ml, mtr-un balon cotat. 2 ml din această solutie
~ diluează cu n-hexan (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ~1,
mtr-un balon cotat.
În paralel,. se prepară o soluţie-etalon 40% m/m acetat de cx-toco-
ferol (s..:;) în ul~1 d~ floar~a-~so~relui {R). ?0 mg_ d_in această soluţie se pre-
lucreaza 1n ace1eaş1 condiţn ş1 cu aceeaşi reactivi cu soluţia-probă.
Se determină absorbanţa solutiei-probă si soluţiei-etalon la 284 nm
folosind ca lichid de compensare 'n-hexan (R). '
Observaţie. La prepararea capsulelor cu acetat de a:-tocoferol se folo-
seşte_ ~eiul de floarea-soarelui (R) sau alte uleiuri vegetale şi un stabilizant
potrivit.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
CARBAMAZEPINUM
Carbamazepină

CAPSULAE a-TOCOPHEROLI ACETATIS

Capsule cu acetat de a-tocoferol
Sinonim: capsule cu vitamina E
Capsulele cu acetat de i:i-tocoferol conţin 100 mg acetat de i:i-toco-
ferol pe capsulă. :M., 236,3
Capsulele cu acetat de cx-tocoferol trebuie să corespundă prevederilor de
la „Capsulae" şi următoarelor prevederi: Car?amazepina_ este 5 H-dibenzo [b, f]-azepin-5-carboxamidă. Conţine
Conţin cel puţin 92,0% şi cel mult 107,0¾ acetat de ct-tocoferol cel puţm 98,0% ş1 cel mult 102,0% C1 ,H 12Np raportat la substanţa.
(C,1H 5p 1 ) faţă de valoarea declarată.
204 VIII. Carbomazepium Carbenicillinum natricum VIII 205

Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, cu gust slab amar
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în alcool şi cloroform, insolubilă în apă şi
eter (IX. C l).
Soluţia A. 1,0 g carbamazepină se agită, timp de 15 min, cu 20 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se filtrează; soluţia filtrată se completează
la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu mrba-
mazepină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul de absorbţie în ultraviolet al soluţiei 0,001 % mfV în
alcool absolut (R), în cuvă de 2 cm, prezintă două maxime : la 238 nm şi
la 285 nm (IX.C.24.1).
- Carbamazepina prezintă o intensă fluorescenţă albastră în lumina
ultra violetă la 366 nm.
- La O, 1 g carbamazepină se adaugă 2 ml acid nitric (R) şi se
încălzeşte pe baia de apă timp de 3 min; apare o coloraţie roşu-portocalie.
Punct de topire: 189 - 193 °C (IX.C.10).
Aciditate-alcalinitate. 10 ml soluţie A se titreazii cu hidroxid de so-
diu 0,01 mol/1 în prezenţă de O, l ml fenolftaleină-soluţie (I) ; la adăugarea
de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 trebuie să apară o coloraţie
roz. Se adaugă 0,2 ml roşu de metil-soluţie (I) şi se titrează cu acid clor-
hidric 0,01 mol/L La adăugarea de cel mult 1 ml acid clorhidric 0,01 mol/I
coloraţia trebuie să devină roşie.
Cloruri. Cel mult 0,01 %·
4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Iminodibenzil. Se proeedează conform prevederilor de la „Croma-
tografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant : silicagel GF254 ( R).
Developant: toluen (R)-metanol (R) (95: 5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: carbamazepină 2,50% m/V în cloroform (R);
intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b. Se usucă în conti-
nuare placa ia 140 °C timp de 15 min şi se examinează în lumina ultra-
violetă la 254 nm. Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă
pat3; princţp~lă, c?respunzătoare carbamazepiuei, mai apar şi alte pete,
mărimea ş1 mtens1tatea acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi
intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g carbamazepină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g carbamazepină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. O, 1 g carbamazepină se dizolvă în 50 ml alcool absolut ( R)
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 rrrl, într-un balon cotat. 10 ml
soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 100 ml, într-un balon cotat şi
se determină absorbanţa la 285 nm.
At~ la 285 nm = 490.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidi-
tâte.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antiepileptic; tratamentul ne-
vralgiei de trigemen.
CARBENICILLINUM NATRICUM
Carbenicilină sodică
I
1
O
• coo
28

Soluţia b: 0,0050% m/V iminodibenzil (s.r.) in metanol (R).

Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele ai şi b, se aplică
soluţiile:
fil: 10 µ.1 soluţie a (250 µ.g carbamazepină) ;
b: IO µ.l soluţie b (0,5 µ.g iminodibenzil-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant
2N0
0 i
1

l ( \;
0-
- I
ii
coo
O
1 1
yH-C~---~
H
~N_j__

H
1C. H3
XCH3
se lasă pînă cind acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de la
linia de start, se scoate, se usucă la aer timp de 15 miu, se pulverizează C11H1aN2Na2O6 S M, 422,4
uniform cu dicromat de potasiu (R) 5 g/1 într-un amestec format din un vo- . Ca:rb::.nicilina sodică esţe S<l;rea disodică a acidului (2S, SR, 6R)-3,3-
lum acid sulfuric (R) şi patru volume apă şi se examinează la lumina zilei. -dimetil- /-o~?-6-(2-<;arboxi-fe~acetamido)-4-tia-1-aza-biciclo [3.2.0] hep-
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin- tan-2-carţ>oxilic: Conţme cel puţin 91,0% şi cel mult 100,5% peniciline to-
cipală, corespunzătoare carbamazepiuei, mai apar şi alte pete, mărimea tale_ expnmate m C11H 16N 2Nap6 S şi cel mult 8,0% substanţe absorbante
şi . intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăş~ască mărimea şi de iod raportat la substanţa anhidră. ..
206 VIII. Carbenicillinum natricum
Activitatea microbioiogică este de cel puţin 770 µ.g carbenicilină
(C 17H 18Np6 S)/mg raportată la substanţa anhidră.
Deseriere. Pulbere microcristaliLă albă sau alb-gălbuie, fără miros,
cu gust amar (IX.B) ; higroscopică.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, solubilă în alcool, practic insolubilă
în cloroform si eter /IX.C.1).
Solutia A'. 2,5 g ~arbenicilină sodică se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiartă şi' răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu carbe-
nicilină sodică (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- La 2 mg carbenicilină sodică se adaugă 2 mg sare de sodiu a aci-
dului crornotropic (R) şi 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce
într-o baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în cînd; apare o colo-
raţie brună care în cel mult 2 ruin devine verznie ; după 3 min reapare
coloratia brună.
_:_ Prin calcinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Putere rotatorie speeifieă: [ex:]~= + 182° pînă la + 196° (1 %m/V
în apă proaspăt fiartă şi răcită; raportat la substanţa anhidră) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră.
O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia unei
soluţii-etalon prepa;ate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,60 ml fer-E.c. şi apă la
10 ml (IX.C.2).
pH = 6,0 8,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Benzilpenieilină sodieă. Cel mult 5,0 %-
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire"~ (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Pregătirea plăcii. Pe placa cromatografică (10 X 20 cm) se aplică o
pastă omogenă, preparată din 2 g silicagel G (R) şi 4 ml tampon fosfat
pH 7,4 (R). Placa se activează la 80 °C timp de 30 rnin.
Developant: acetat de n-butil (R)-acid acetic (R)-1-butanol (RJ-tampon
fosfat pH 7,4 (R) (80: 20: 10: 5).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: carbenicilină sodică 1,0% rn/V în apă;
Soluţia b: benzilpenicilină sodică (e.n.) 0,050% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c şi d, se
aplică soluţiile :
a: 2 µl soluţie a (20 µg carbenicilină sodică) ;
b: 1 µ1 soluţie b (0,5 µg benzilpenicilină sodică-e.n.);
c: 2 µ1 soluţie b (1 µg benzilpenicilină sodică-e.n.) ;
d: 3 µ1 soluţie b (1,5 µg benzilpenicilină sodică-e.n.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează uniform cu
reactivul de identificare, preparat din 2 rnl clorură de fer (III) (R) 100 gfl,
Carbenicil!inum natricum VIII. 207
2 ml hexacianoferat (III) de potasiu (R) 20 gfl şi 6 ml acid clorhidric
100 g/1 (R).
Dacă ye cromatogra_~~· î~ drep_tul pun~tului a, pe lîngă pata principală,
corespunzato~re. carbemcilme1 sod1ce, mai apare o altă pată cu acelaşi
Rf cu _al petei d1t>; dreptul punctului c, mărimea şi intensitatea coloraţiei
a~ste1a nu trebU1e să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei
dm dreptul punctului c.
Apă. Cel mult 5,5%.
0,2 g carbenidlină sodică se titrează cu reactivul Karl Fischer
{IX.C.16.1).
. Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos l ml pe
kilogram masă corporală dintr-o solutie care contine carbenicilină sodică
100 mg/ml în apă pentru preparate' injectabile.'
~purităţi toxiee (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml
soluţie care conţine carbenicilină sodică 100 mg/ml.
Sterilitate. D:rbenicilina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează
conform prevederilor de 1a „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Peniciline totale. I c carbenicilină sodică se dizolvă în 25 ml
apă pr?aspăt fiartă şi răcită al cărei pH a fost ajustat la 8,2 cu hidroxid
de s~d11;1 0,01 mol/1, într-un flacon cu dop rodat. După dizolvare se ajus-
t_eaza, di~. nou pH-ul ~a 8,2, se adaugă 50 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/l
ş1 se_ mcaiz~şte pe baia de apă timp de 30 min, evitînd absorbţia dioxi-
dulm ?-e caroo_n. :1)upă răcire se adaugă fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează
cu a<_:1d clorh1dr1c O, 1 mol/1 pînă 1a coloraţie roz.
I1: paralel, . se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă hidroxidul de sodiu con-
sumat de penicilinele totale din soluţia de analizat.
1 ml acid clorhidric O, 11:101/1 corespunde la 0,04224 g C17 H 16 N 2Na 2 0 6 S.
Substanţe absorbante de iod. 1,2 " carbenicilină sodică se dizolvă în
20 ~1 apă proaspăt fia~tă şi răcită, î~tr-un flacon cu dop rodat (soluţia­
~roba). La _10,0 ml soluţie-probă se adaugă 2,5 ml acid clorhidric 0,1 mol/1
Ş1, 2?,0 ml 10d ~,05 mol/1. Se !i~rează imediat cu tiosulfat de sodiu O, l mol/1
pma_ la _col_oraţ1e gal~e~-descnis .. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie (/) şi se
<:ontmua titrarea, ag1tmd energic, pînă la decolorare.
11: paralel, ~e efectuează determinarea cu o probă-martor.
Diferenţa dmtre cele două titrări (a) reprezintă iodul consumat de
substanţele absorbante de iod din IO ml soluţie-probă.
~ La l_,O m! soluţie-p:obă se adaugă 9 ml apă proaspăt fiartă şi răcită,
2,~ ~ hi<:!_roxid d_e sodiu. 1 _mol/1 şi se lasă în repaus timp de I h. Se
.ad~uga 2, _1 m_l acid clorh1~c l mol/I, 30,0 ml iod 0,05 mol/1 şi se lasă
la mtunenc timp de 30 mm. Se titrează cu tiosulfat de sodiu O 1 molll
pînă la_ c~lor~ţie galbei:-~eschis. S~ ad~ugă 1 ml amidon-soluţi~ (I) şi
.se c~ntmua titrarea, ag1tmd energic, pmă la decolorare.
In paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
. _?ifer~nţa. ~int:e cel~ două titrări (b) reprezintă iodul consumat de
acizu pemc1lo1c1 eliberaţi prin hidroliză.
208 vm. Carbo medicinalis Carbo medicinalis VIII. 209

Concentraţia în substanţe absorbante de iod se calculează conform. nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clor-
formulei: hidric (R) (IX.C.13).
C = 1 0426 a • c,
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
' 10. b - a 4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
in care:
Fer. Cel mult 0,06%.
c = concentraţia în substanţe absorbante de iod a probei de 0,5 ml soluţie B completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml
analizat (% m/m); soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.e.13).
a şi b = diferenţele titrărilor (în mililitri) ;
c1 = concentraţia · în peniciline totale a probei de analizat Metale grele. Cel mult 0,001 %,
(% m/m); 10 ml soluţie B se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
l
0426
= Masa moleculară relativă a sării de sodiu a acidului carbenicilinpeniciloic (440,4)
Nitraţi. La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R)
' Masa moleculară relativă a carbenicilinei sodice (422,4) şă. se toarnă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei, 2 ml acid sulfuric (R); la zona
Suma penicilinelor totale, a substanţelor absorbante de iod ( calculate de contact a celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun.
pe substanţa neuscată) şi a apei trebuie să fie de cel puţin 98,0% şi cel mult Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
102,0%. 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, I mg ion sulfat)
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la (IX.C.13).
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5). Carbonizare incompletă. La 0,2 g cărbune medicinal se adaugă 10 ml
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult hidroxid de sodiu O, 1 mol/1; se încălzeşte la fierbere timp de 1 min, se răceşte
5 °e. şi se filtrează ; soluţia trebuie să fie incoloră.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic. Cianuri. La 5,0 g cărbune medicinal se adaugă 50 ml apă şi 10 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R), într-un balon de distilare. Se colectează 2 ml distilat
într-un flacon care conţine 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se adaugă 0,15 ml
sulfat de fer (II)-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere. După răcire se
adaugă 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) şi acid clorhidric 100 gfl (R)
CARBO MEDICINALIS pînă la reacţie slab acidă; nu trebuie să apară o coloraţie albastră sau
să se formeze un precipitat albastru.
Cărbune medicinal Substanţe solubile în apă. Cel mult 1,0%.
20 ml soluţie A se evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o capsulă
Sinonim : cărbune activ de sticlă în prealabil cîntărită ; reziduul obţinut se usucă la 105 °C pînă
fa masă constantă.
Descriere. Pulbere neagră, fină, uşoară, fără miros şi fără gust (IX.B).
Substanţe solubile în acid clorhidric. Cel mult 2,5%.
Solubilitate. Practic insolubil în toţi solvenţii uzuali (IX.C.ÎÎ- La 2,5 g cărbune medicinal, în prealabil uscat la 120 °e, se ~daugă
Soluţia A. La 5,0 g cărbune medicinal, în prealabil uscat la 120 °e, 15 ml apă şi 20 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se încălze~te Ja fierbere
se adaugă 100 ml apă şi se încălzeşte la fierbere timp de 5 min. După timp de 5 min ; după răcire amestecul se aduce cantitativ într-un balon
răcire se filtrează şi soluţia filtrată se completează la 100 ml, prin spălarea cotat, se completază cu apă 1a 25 ml şi se filtrează. 10,0 ml soluţie filtrat_ă
filtrului cu apă. se evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o capsulă de sticlă în prealabil
Solutia B. Amestecul folosit la determinarea sulfurilor se răceşte, cîntărită şi reziduul obţinut se usucă la 105 °e pînă la masă constantă.
se completează cu apă la 50 ml şi se filtrează.
Sul:fnri. La 5,0 g cărbune medicinal, în prealabil uscat la 120 °C, se
Identificare. Încălzit la roşu, cărbunele medicinal arde lent, fără adaugă 25 ml apă, 15 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere
flacără. timp de 5 min, într-un flacon acoperit cu hlrtie de filtru umectată cu
Aciditate-alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de acetat de plumb (II) 50 g/1 (R); hîrtia nu trebuie să se coloreze în brun
metil-soluţie (I) ; soluţia trebuie să se coloreze în galben. Se adaugă sau în negru.
0,2 ml acid clorhidric 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roz. Pierdere prin uscare. Cel mult 12,0%.
Arsen. La 1,0 g căr~une medicinal se adaugă 10 ml acid clorhidr~c 1 g cărbune medicinal se usucă la 120 °C pînă la masă constantă
100 g/1 (R), se încălzeşte la fierbere timp de 5 min şi se filtrează; soluţia (IX.C.15).

14 - Farmacopeea Română, ed. c x. .o.

 210 VIII. Carbocrome,ni hydrochloridum
Reziduu prin calcinaro. Cel mult 4 Oo.r
1 g cărbune medicinal în prealabil' u~~at la 120 °C se umectează cu
1 ml .al_cool JR\ se încălzeşte pe flacără pînă la îndepărtarea alcoolului si
se ca1cmeaza pmă la masă constantă (IX.C. l Î).
rutere ~e adsorbţie. o, 1 g. ~ărbune medicinal, în prealabil uscat la
120 C, se mtrodt1c mt!-un c1h1;1-dru de_ 50 ml cu dop rodat, se adaugă
20,0 ~1 albast~ ~e met!Jen-soluţ1e (R) ş1 se agită energic pînă la decolo-
rare._ ;:,~ ~da':ga 1n contmu<:r~ 10,0 111_:'. albastru de metilen-soluţie (R), în
porţmr:-1 Qe cite 2 _m\ se agita <lupa t1ecare adăugare si se lasă în rePaus
0
să sedimenteze ; lichidul trebuie să fie decolorat. ' ~
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de umiditate.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Adsorbant.
CARBOCROMENI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de carsocromenă
0 sare apa.
M, 397,9
~lorhidr_atul de carbo':romenă este 3-(~-dietîlaminoetil)-4-metîl-Î-(car-
betoximetox1)-2H-l-benzopuan-2-onă. Contine cel putin 98 5o/c0 si cel mult
101,0% C20H27NO 5 • HCl raportat la substanţa uscată. ' ,
Descriere. Pulbere microcristalină albă, fără miros cu gust slab
amar (IX.B). ' ~
. ~l?hilitate. Foarte uşor solubil în apă, uşor solubil în alcool uţin
so1ub1l m_ acetonă, foarte greu solubil în eter (IX.C.1). ' p
So!ufi_il: A~ O,? g_ c~o!hi~rat de carbocromenă se dizolvă în 20 ml apă
proaspat Harta Şl rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 25 ml.
Identificare
hid t ,Spectrul - , trebuie să corespund"a ce1m· obt'inu·t cu c1or-
• în infrarosu
(D{~.2~~2tarnocromena ( s.r.) prin dispersie î~ bromură d~ potasiu (R)
Carbocromeni hydrochloridum V'III. 211
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V prezintă două
maxime: la 217 nm şi 1a 320 nm (IX.C.24.1).
-- La 5 mg clorhidrat de carbocromenă se adaugă 1 ml clorhidrat
de hidroxilamină (R) soluţie saturată în alcool (R), se încălzeşte la fierbere,
se răceşte, se acidulează cu acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,1 mi
clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşu-brună.
- La 10 mg clorhidrat de carbocromenă se adaugă 2 ml acid citric (R)
soluţie saturată în anhidridă acetică (R) şi se încălzeşte la fierbere;
apare o coloraţie roşu-vişinie.
- 1 ml soluţie A se diluează cu 4 ml apă, se acidulează cu acid
nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se for-
mează un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 159 - 162 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 3,5 - 5,5 (soluţia A) (IX.C.22).
Clorhidrat de 3-(fl-dietilaminoetil )-4-metil-7-(car bohidroximeto:xi)-21f„
-1-benzopiran-2-onă. Cel mult 1,0%.
0,1 g clorhidrat de carbocromenă se dizolvă în 10 ml cloroform (R),
într-o pîlnie de separare şi se agită timp de 2 ruin cu 50 ml hidrogenofosfat
de disodiu (Na2HPO4 • 2Hp) (R) 100 g/1 (pH 8,5). După separarea stra-
turilor, 25,0 ml din stratul apos se amestecă cu 15 ml acid clorhidric
lmol/1 şi se diluează cu apă la 50 ml, într-un balon cotat (soluţia-probă).
S~ determină absorbanţa soluţiei la 324 nm, folosind ca lichid de compen-
Concentraţia în clorhidrat de 3-(~-dietilaminoetil)-4-metil-7-(carbohi-
droximetoxi)-2H-1-benzopiran-2-onă a probei deanalizat se calculează
conform formulei :
c = 2,2 · A 824
în care:
c = concentraţia în clorhidrat de 3-(~-dietilaminoetil)-4-metil-7-(car-
bohidroximetoxi)-2H-1-benzopiran-2-onă a probei de analizat
(% m/m);
A 324 absorbanţa soluţiei-probă
la 324 nm ;
2,2 factor care corespunde la O, 1 g clorhidrat de carbocromenă.
Clorhidrat de 3-(Jţ-dietilaminoetil)-4-metil-7-hidroxi-2H-1-benzopiran-
-2-onă. Cel mult 1,0%.
0,3 g clorhidrat de carbocromenă se dizolvă în apă şi se diluează_ cu
acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat (soluţia 1). 10,0 ml soluţie 1
se aduc într-un flacon de 50 ml, se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 1 moi/I
şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 10 min. După răcire, amestecul
se aduce cantitativ într-un balon cotat şi se diluează cu apă la 100 ml
(soluţie-probă).
se prepară o probă-martor, în aceleaşi condiţii cu soluţia­
în paralel,
probă, din 10,0 ml soluţie 1, folosind 1 ml acid clorhidric 1 mol/1 în loc
de 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1.
 212 VIII. Carboxymethylcellulosum natricum
Se determină absorbanţa soluţiei-probă la 365 nm, folosind ca lichid
de compensare proba-martor.
Concentraţia În clorhidrat de 3-(~-dietilaminoetil)-4-metil-7-hidroxi-
-2R-l-benzopiran-2-onă a probei de analizat se calculează conform formulei:
C = 2,7. A365
în care:
c = concentraţia în clorhidrat de 3-(~-dietilaminoetil)-4-metil-7-
-hidroxi-2H-1-benzopiran-2-onă a probei de analizat (% m/m);
A 365 = absorbanţa soluţiei-probă la 365 nm;
2,7 = factor care corespunde la 0,3 g clorhidrat de carbocromenă.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de carbocromenă se usucă la 105 °C pînă la masă
constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
0,5 g clorhidrat de carbocromenă se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de carbocromenă se dizolvă în 50 ml cloro-
form (R), se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R),
0,1 ml galben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03979 g
C20 R 27NO 5 • HCI.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antianginos.
CARBOXYMETHYLCELLULOSUM NATRICUM
Carboximetilceluloză sodică
Sinonim : Carmellosum
Carboximetikeluloza sodică este sarea de soaiu a policarboximetil-
eterului de celuloză. Conţine cel puţin 6,5% şi cel mult 10,8% sodiu (Na)
raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere granuloasă sau fibroasă, albă sau alb-gălbuie, Îără
miros, cu gust mucilaginos (IX.B) ; higroscopică.
Solubilitate. Se dispersează în apă formînd soluţii coloidale vîscoase
limpezi sau opalescente. Practic insolubilă în alcool, cloroform şi ete;
(IX.C.l).
Carboxymethylceliulosum natricum VIII. 213
Soluţia A. Carboximetilceluloza sodică, corespunzătoare la 1,0 g carbo-
ximetikeluloză sodică uscată, se dispersează uniform, prin agitare energică,
m 90 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, încălzită la aproximativ 70 °c
şi se
<:ontinuă agitarea pînă la obţinerea unei soluţii coloidale. După răcire
se .completează la 100 ml cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
- La 1 ml soluţie A diluată cu un volum egal de apă se adaugă
0,3 ml I-naftol în metanol (R); peste această soluţie se adaugă. 2 ml acid
sulfuric (R); la zona de contact a celor două lichide trebuie să se formeze
un inel roşu-purpuriu.
- 5 ml soluţie A se încălzesc la fierbere timp de 5 min ; soluţia
trebuie să rămînă limpede.
- La 10 ml soluţie A se adaugă 10 mi clorură de calciu 200 g/1 (R);
nu trebuie să se formeze un precipitat gelatinos.
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 {R) colorează flacăra în galben.
Viseozitate aparentă. Determinarea viscozităţii se efectuează pe o
solutie 1% m/m sau 2% m/m.
'Se cîntăreste carboximetilceluloza sodică, corespunzătoare la carboxi-
metilceluloză s~dică uscată, necesară obţinerii a 200 g soluţie şi se aduce,
în mici porţiuni şi sub agitare, peste aproximativ 180 ml apă încălzită la
60 - 70 °C. Se continuă agitarea pînă la dispersarea completă a carboxi-
metilcelulozei sodice, se completează cu apă la 200 g şi se ţine soluţia la
temperatura de 20 "C timp de 1 h, agitînd din cînd în cînd. Viscozitatea
se determină cu viscozimetrul rotaţional (Brookfield) la temperatura de
20 _'._ O, 1 °C, dacă producătorul nu prevede altfel. Se alege corpul de imeresi
si viteza de rotaţie în funcţie de viscozitate sau în funcţie de codul cores-
punzător viscozităţii declarate pe etichetă. Ci~ir~a s<; efe~tuează după.
3 min de la începutul mişcării de rotaţie a corpUilll de 1mers1e.
Pentru carboximetilceluloza sodică cu viscozitatea aparentă de
100 mPa · s sau mai mică, viscozitatea aparentă trebuie să fie de cel puţin
80,0% şi de cel mult 120,0% faţă de valoarea declarată. Pentru carboxi-
metikeluloza sodică cu viscozitatea aparentă mai mare de 100 mPa · s,
viscozitatea aparentă trebuie să fie de cel puţin 75,0% şi de cel mult
140,0% faţă de valoa:rs:a declarată.
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A treb:iie să fie l~mp~d~ sau ~~1 mul!
onaiescentă si incoloră. O eventuală coloraţie nu trebme sa fle mai mtensa
Q~Ît coloraţia unei soluţii-etalon obţinute prin diiuarea (5 : 95) cu acid
clorhidric 10 g/1 {R) a unei soluţii-etalon preparate din 0,60 ml cobalt-E.c.,
2,4 ml fer-E.c. şi 7 ml acid clorhidric 10 g/1 (R} (IX.C.2).
pH = 6,0 - 8,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,25%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 mi se compară cu 5 ml solu-
ţie-etaion completată cu apă la 10 ml (0,05 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
214 vm. Carvi fructus Cefalotinum natriC'll.m VIII. 215

Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con- Apă. Cel mult 9,0%. . .
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu 20 g pulbere de fruct de chimen (IV) se antrenează cu vapon de solvenţ1
apă Ia 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
organici (IX.C.16.2).
Pierdere prin useare. Cel mult 10,0%. Cenusă. Cel mult 7,0%. V

1 g carboximetilceluloză sodică se usucă la 105 °C timp de 3 h (IX.C.15). 1 o f;uct de chimen se calcinează pînă la masă constanta (IX.C.17) ·
Reziduu prin ealeinare. Cel puţin 20,0% şi cel mult 33,3%, corespun- Ce';msă insolubilă în aeid clorhidric 100 g/L Cel mult 1,5% (IX.C_-17}~
zător Ia cel puţin 6,5% şi cel mult 10,8% sodiu (Na) raportat la substanţa Doz~e. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea ule1ulu1
uscată. volatil din produsele vegetale" (IX.D.10).
0,5 g carboxirnetilceluloză sodică se calcinează cu acid sulfuric (R) Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
(IX.C.17).
1 mg sulfat de sodiu corespunde la 0,3238 mg sodiu (Na). Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Carminativ; aromatizant.

Conservare. În recipiente bine închise, ferit de umiditate.

Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze denu-
mirea substanţei, viscozitatea aparentă (în milipascali-secundă) sau codul
corespunzător viscozităţii, concentraţia soluţiei (% m/m) şi temperatura
CEFALOTINUM NATRICUM
la care se determină viscozitatea.
Cefalotină sodioă

CARVI FRUCTUS ©
Na
Fruct de chimen
Fructul matur al plantei Carum carvi L. ( Apiaceae). Conţine cel puţin
3,0% V/m ulei volatil.
Deseriere. Caractere macroscopice. Fructe formate din două mericarpe
'"' TH 1 5...1..N· 2....NaO6 S2 Mr 418,4
de obicei separate, alungite, elipsoidale, uşor arcuate, turtite lateral, lungi \....16 .1..

de 3 - 7 mm, cu diametrul de 1 1,5 mm, cenuşiu-brune, cu cîte cinci
coaste longitudinale proeminente, de culoare mai deschisă.
Miros puternic, caracteristic, gust înţepător, aromat (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală a mericarpului este de
formă pentagonală, cu cinci proeminenţe corespunzătoare coastelor, în
c.are se află fasciculele libero-lemnoase, înconjurate de fibre sderificate.
Cefalotina sodică este sarea de sodiu a acidului (6 R, 7 R)-3-(hidroxi-
metil)-8-oxo-7- [2-(2-tienil)acetamido ]-5-tia-1-azabiciclo [4.2.0 Joct- 2-en-2-
-carboxilic, acetat. Conţine cel puţin 90,0% C16H 16Np 6 S2 raportat la sub-
stanta uscată.
'Activitatea microbiologică este de cel puţin 850 µg cefalotină
(Cll!H16Np6 S 2)/mg raportată la substanţ2;. uscată. V •

Celulele epicarpului sînt dreptunghiulare sau poligonale, cu cuticula fin Descriere. Pulbere microcristalină albă sau alb-galbme, fără miros
striată. Mezocarpul conţine şase canale secretoare cu ulei volatil, dintre
care: patru sînt dispuse în regiunea convexă a fructului, iar două în regiu- (IX.B). . .
nea comisurală. Endocarpul este format din celule mici, alungite tangenţial, Solubilitate. Uşor solubilă în apă, greu solubilă în alcool, practic mso-
cu pereţii subţiri. Albumenul este constituit din celule cu pereţii îngroşaţi, lubilă în cloroform şi eter (IX.C. l).
care conţin granule de aleuronă şi druze mici de oxalat de calciu (IX.D.2; Identificare .
IX.D.3). _ Spectrul în inţrar~şu tr~b1:_ie să corespundă celuţ obţmut cu c~fa~~-
tină sodică (e.n.) pnn d1spers1e m bromura de potasm tR) (IX.'-:.A·-1·
0

Părţi din aceeaşi plantă. Fructe necorespunzătoare (seci, rupte, înne-

grite), cel mult 2,0%; resturi de pedunculi si alte părti din plantă, cel mult
1,0% (IX.D.4). ' '
Părţi din alte plante. Cel mult 1,5% (IX.D.4).
Froduse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
- La 20 mo- cefalotină sodică se adaugă 2 ml acid ~ulfunc (f!-)
80% V/V care co;ţine 1 % V/V acid nitric (R); apare o coloraţie verde-ouv
care devine rosu-brună. .
- Prin c~icinare se obţine un reziduu e11.re umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.

216 VIII. C;;falotinum natr!cum
Putere rotatorie specifică: [a]~ = + 124 ° pînă la + 134 ° (5% m/V
in apă proaspăt fiartă şi răcită; raport~t la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia 3% m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită
trebuie să fie limpede şi incoloră. După 4 h, o eventuală coloraţie nu tre-
buie să fie mai intensă dedt coloraţia unei soluţii-etalon preparate din
0,05 ml cobalt-E.c., 0,60 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH = 4,5 - 7,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. Absorbanţa unei soluţii 0,002% m/V, determinată
la 237 nm, trebuie să fie cuprinsă între 0,65 şi 0,72 (IX.C.24.1).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R). Placa se activează la 105 °C timp de:
30 min.
Developant: I-propanol (R)-acetat de etil (R)-apă (60: 10: 50).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: cefalotină sodică 1,0% m/V în metanol (R);
Soluţia b: cefalotină sodică (e.n.) l,0% m/V în metanol (R);
Soluţia c: acid 7-aminocefalosporanic (s.r.) 0,010% m/V într-un ames-
tec de volume egale de acetonă (R) şi apă care conţine 5% m/V hidrogeno-
carbonat de sodiu (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şic, se aplică
soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (100 µg cefalotină sodică) ;
b: IO µ1 soluţie b (100 µg cefalotină sodică-e.n.);
c: 10 µl soluţie c (1 µg acid 7-aminocefalosporanic-s.r).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm de
la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu o
soluţie proaspăt preparată din două volume de hexacianoferat (III) de pota-
siu (R) 10 g/1 în alcool (R). 50% V/V şi un volum de clorură de
fer (III) (R) 50 g/1 în alcool (R) şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare cefalotinei sodice, cu acelaşi Rf cu al petei cores-
punzătoare cefalotinei sodice (e.n.) din dreptul punctului b, mai apare o
altă pată, cu acelaşi Rf cu al petei corespunzătoare acidului 7-aminocefa-
losporanic ( s.r.), mărimea şi intensitatea coloraţiei acesteia nu trebuie <;ă
depăsească mărimea si intensitatea coloratiei petei acidului 7-aminocefa-
lospo'ranic din drepti.il punctului c. ' No
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,5%.
0,5 g cefalotină sodică se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine cefalotină sodică
50 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml din-
tr-o soluţie care conţine cefalotină sodică 70 mg/ml.
Cefotaximum natricum VIII. 217
Sterilitate. Cefalotina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează con-
form prevederilor de la „Controlul sterilităţii'' (IX.F.2). ·
Dozare. Cefalotină. 0,1 g cefalotină sodică se dizolvă în 50 ml apă_ şi
se completează cu acelaşi solvent la 1~ ml, într~un ~alon co~t (soluţia­
probă). La 5,0 ml soluţie-probă se adauga 2,5 ml. hidroxid de _sodiu 1 mol/1,
se omogenizează prin agitare si se lasă în repaus timp de 20 mm. Se adaugă
10 ml tampon acetat pH 4,6 (R), _2,5 _ml acid clor~i~c 1 ~ol/1 Ş~ 20,0 ~
iod 0,005 mol/1. Se lasă la întunenc tlmJ? de 20 mm ş1 _se titreaza <:_U tio-
sulfat de sodiu 0,01 molii pînă la coloraţie galben-deschis. Se adauga 1 ml
amidon-soluţie (I) şi se c~ntinuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
La 5 O ml solutie-probă se adaugă 10 ml tampon acetat pH 4,6 (R)
si 20 O ml iod O 005 mol/1. Se lasă la întuneric timp de 20 min şi se ti-
trează cu tiosulf~t de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se
adauo-ă
"' 1 ml amidon-solutie , , se continuă titrarea, agitînd energic, pînă
(I) si
la decolorare.
Diferenta dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de cefa-
lotina din ~ei 5 ml solutie-probă.
în paralel, se efect~ea;ă determinarea cu o soluţie:-eta!o.1?- prepar3:tă
din O, 1 g cefalotină sodică ( e.n.) prelucrată în aceleaşi cond1ţ11 cu soluţia­
probă.
Concentratia în cefalotină (exprimată în C18H 16N 20 6 S2) a probei se
calculează tinî~d seama de concentra tia în cefalotină (exprimată în
Ci6H 16NP6S2) a etalonului naţional. '. . .
Activitate microbiologică. Se determmă conform preveaerilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.4).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Acţiune iarmacoiogică şi întrebuinţări. Antibiotic.
CEFOTAXIMUM NATRICUM
Cefotaximă sodică
0
:..... .J
C 16H 16 N 5NaO 7 S2 :Mc 477,4
Cefotaxima sodică este sarea de sodiu a acidului (p R, 7 R}-7-[2-(2-
-a mino-4- tiazolil) glioxiiamido J-3- ( hidroxirnetil) -8- oxo - 5- tia - 1- azal:>kiclo
218 VIII. CefotllXimum natricum
[4.2.0Joct-2-en-2-carbo:rilic 72-(Z) (O-metiloximă), acetat. Conţine cel puţin
98,0% şi cel mult 102,0% C16H 16 N 5NaO 7 S 2 raportat la substanţa anhidră.
Descriere. Pulbere microcristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros sau
cu miros foarte slab caracteristic şi gust amar (IX.B).
Solubilitate, Uşor solubilă în apă, foarte greu solubilă în cloroform,
practic insolubilă în eter (IX.C.1).
I dentifieare
Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu cefo-
taximă sodică (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,002% m/V în apă prezintă două.
maxime: la 236 nm şi la 260 nm (IX.C.24.1).
- La 10 mer cefotaximă sodică se adaugă 0,2 iul acid sulfuric (R)
80% V/V care co;ţine 1% V /V acid nit~ic (R); apare o coloraţie galbenă
care devine rapid brun-roşcată.
- "Prin calcinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacă;a în galben.
Aspeetul ~luţiei. Soluţia 1 %. m/V ÎI: apă proa~pă~ f~artă i_ răcit~
trebuie să fie lunpede. O eventuala coloraţie nu trebuie sa fle ma17 intensa
declt coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml coba1t-E.c., 0,50 ml
fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2). ··
Purere rotatorie speeiiieă : [e1. ]~ = +58 ° pînă la +64 ° (1% m/V în
apă proaspăt fiartă şi răcită; raportat la substanţa anhidră) (IX.CA).
Absorbtia luminii. Absorbanţa unei soluţii 0,002% m/V în acid clor-
hidric (R) 'o,l mol/1 în metanol (R), proaspăt preparat, determinată la
262 nm nu trebuie să difere cu mai mult de ±3% faţă de absorbanţa
unei soluţii de cefotaximă sodică (s.r.) 0,002% m/V în acid clorhidric (R)
O 1 mol/1 în metanol (R), proaspăt preparat (IX.C.24.1).
' Absorbanţele se raportează la substanţa anhidră.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
0,5 g cefotaximă sadică se calcinează cu acid sulfuric (R). ~ez~duul
de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Controlul 11m1telor
pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă la 10 ml, se
compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
bnpurităţi înrudite chimie. Cel mult 4,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2). ·
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: acetat de etil (R)-alcool (R)-apă-acid formic anhidru (R}
(60:25: 15: 1).
Vasul cromatografic se saturează timp de 2 h.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: cefotaximă sodică 2,0% m/V în apă;
Soluţia b: cefotaximă sodică (s.r.) 0,020% m/V în apă;
Cefotaximum natricum VUI. 219
Solutia c: cefotaximă sodică (s.r.) 0,040% m/V în apă;
Soluţia d : cefotaximă sadică ( s.r.) 0,080% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c şi d, se aplică
soluţiile:
a: IO µ1 soluţie a (200 µg cefotaximă sadică);
b: IO µ1 soluţie b (2 µg cefotaximă sodică-s.r.) ;
c: IO µ1 soluţie c (4 µg cefotaximă sodică-s.r.);
d: IO u.l solutie d (8 µg cefotaximă sodică-s.r.).
Placa ~romat~grafică se intr_oduce în v~sul c!omatograf~c c1: de;'.:elo-
pant, se lasă pînă cîBd acesta a migrat pe o dista~ţa de a~roXU:;a,_hv I:,~
de la linia de start, se scoate, se usuca la aer ş1 se exannneaza m lumma
ultravioletă la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, !n ~ept'.11 pun~tului a, _pe lîngă pata prţnci­
pală, corespunzătoare cefotaxime~ so~dice, 1_:1a1 a~ar t1 _alte ~t~, m~1mea
şi intensitatea acestora nu _trebuie sa depaşeasca manmea ş1 mtem,1tatea
petei din dreptul punctul111 c.
pH = 4,5 - 6,5 (10% m/V) (IX.C.22).
Apă. Cel mult 6,0%.
0,2 g cefotaximă sodică se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
bn purităţi pirogene (IX.F .10). Se .administreaz~ intra ven<?S J ml .!>'.;
kilogram masă corporală dintr-o s<;>l1;ţ1e ~~re conţllle cefotaxuna sodica
50 mg/ml în apă pentru preparate lllJectaoile.
Impurităţi toxice (IX.F.11)_. ~e a~~nistreaz,ă int:avenos „0,5 ml di1;1-
tr-o soluţie care conţine cefotaxima sodica 40 mg1ml. Timpul d~ observaţie
este de 48 h.
Sterilitate. Cefotaxima sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Doza~e. O, 1 g cefotaximă sodică se dizolvă în 25 ml acid a~etic anhi-
dru (R), se adaugă 20 ml dioxan (R),.albastru _de bromfen?l Vi
10 g/1. ~
.alcool absolut (R) şi se titrează cu acid perclonc 0,1 mol/1 m d1oxan pma
Ia·"decolorare.
1 ml acid nercloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02387 g
C16H 16N 5NaO 7 S2~
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
 Cera flava
220 VIII.
CERA FLAVA
Ceară galbenă
Ceara galbenă este produsul obţinut prin topirea fagurilor de albine-
(~4 pis meJifica. Ap_id~ae). Conţine c~l puţin 70.0% şi cel mult 75,0% esteri
ai alcoolilor supenon (C2tl_ 32 ) cu acizii palmitic, hidroxipalmitic si cerotic,
14,0% acizi graşi liberi, 12,0% hidrocarburi corespunzătoare alc,oolilor de
ceară şi cantităţi mici de alcooli liberi şi sitosterină.
. Descriere. Ma~ă solidă sub formă de plăci cu aspect uniform, cel puţin
în Jumătatea supenoa:ră a masei, cu fractură mată şi granuloasă de culoare
galbenă sau brun-deschis, cu miros slab caracteristic de miere fără gust
{IX.B). ,
Ceara galbenă topită pe baia de apă se prezintă ca un lichid limpede
de culoare galbenă. _ • • Cetaceu
Solubilitate. Uşor solubilă în benzen, cloroform si uleiuri volatile solu-
bilă în eter prin încălzire, greu solubilă în alcool la fierbere, practic i~solu-
hilă în apă şi alcool ; miscibilă în stare topită cu parafină, vaselină albă şi
uleiuri grase (IX.C.l). . (Physeieridae) şi în care predomină palmitatul sau miristatul de cetil.
Densitate rehltivă: d;i = 0,950 0,966 (IX.C.3).
Indice de aciditate: 17 - 22 (IX.C.5.1).
Indice de ester: 66 - 80 (IX.C.5.2).
Indice de peroxid, Cel mult 5 (IX.C.5.5).
Indice de saponificare: 83 - 104 (IX.C.5.7).
Pnnct de topire: 62 - 65 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,€0 g ceară galbenă se dizolvă, prin încălzire 1a
aproximativ 50 °C, în 10 ml cloroform (R); soluţia trebuie să fie limpede
şi. colorată în galben. Coloraţia soluţiei nu trebuie să fie mai intensă <lecit
coloraţia unei soluţii-1::talon preparate din 0,40 ml cupru-E.c., 1,0 ml cobalt-
E.c., 8,0 ml fer-E.c. şi acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 ml (IX.C'.2).
Coloranţi sintetici. 0,60 g ceară galbenă se dizolvă, prin încălzire la
aproximativ 50 °C, în 10 ml tlorofonn (R), se adaugă 0,2 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi se agită uşor; nu trebuie să apară o coloraţie roşie.
. Acid stearic. 1,0 g ceară galbenă şi 20 ml alcool (R) se încălzesc pe
baia de apă într-un balon prevăzut cu refrigerent cu reflux. Amestecul se
răceşte şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. Solutia filtrată tre-
buie :c:ă fie inevloră şi nrntră ia hîrtia de tur:i'i.esol albastră (I).
Grăsimi, ceară Japonică, săpun, La 1,0 g ceară galbenă se adaugă
20 ml apă, 15 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) şi se ţine pe baia de apă
timp de 30 min. Soluţia filtrată trtbuie să fie limpEde sau cel mult opales-
centă. Soluţia se acidulează cu acid clorhidric (R); iichidul trebuie :oă rămînă
limpede sau cel mult slab tulbure.
Răşini. La 0,10 g ceară galbenă se adaugă 15 ml anhidridă acetică (R}
şi se încălzeşte pe baia de apă. Se răceşte şi se filtrează prin hirtie de filtru
Cetaceum VIII. 221
cu porii fini. La 2,0 ml soluţie filtrată se adaugă 0,1 ml acid sulfuric (R)
500 g/1 ; nu trebuie să apară o coloraţie violetă.
Ceară de Carnauba. 0,10 g ceară galbenă se dizolvă, prin încălzire 1a
aproximativ 50 °C, în 20 ml I-butanol (R) şi se răceşte; din amestec se
separă o masă cristalină. Nu trebuie să se observe o masă amorfă.
Parafină. La 5,0 g ceară galbenă se adaugă 25ml hidroxid de potasiu
0,5 mol/1 în alcool şi s~ încălzeşte la f_ierbere, 1~ reflux, timp vde 4 h într:-un
balon prevăzut cu refngerent. La rE:Z1duul obţmut se adaug_a 20 nu,
g~l<;_<;-
rol (R) şi 100 ml apă încăizită la aproximativ 70 °C; soluţia trebme sa J::te
limpede sau cel mult opalescentă.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la loc răcoros.
CETACEUM
Ceară cristalină purificată, care provine din cavităţile craniene şi pe-ri-
craniene ale casalotului Physeter macrocephalus L. sau Physeter catodon L.
Descriere. Solzi sau masă albă cu aspect cristalin şi structură lamelară,
care clivează usor în foite translucide, sidefii, onctuoase la pipăit, cu miros
slab caracteristic şi gust fad (IX.B). . . . .
Umectat cu alcool sau ulei vegetal devine uşor pulvenzab1l. Topit pe
baia de apă se prezintă ca un lichid limpede şi incolor.
Solubilitate. U~or solubil în cloroform, eter, eter de p1::trol şi sulfură
de carbon, solubil în alcool încălzit la aproximativ 70 °C, practic insolubil
în apă. Topit pe baia de apă este miscibil cu uleiuri grase şi volatile
(IX.C.l).
Aspectul soluţiei. 1,0 g cetaceu se dizolvă în 5 ml cloroform (R). Tre-
buie să se obţină o soluţie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Densitate relativă: d;g = 0,9400 - 0,9550 (IX.C.3).
Indice de aciditate. Cel mult 2 (IX.C.5.1). ·
3 O a cetac1::u se dizolvă prin încălzire în 40 ml xilen (R) într-un flacon
prevă~ut cu refrigerent. Se adaugă 20 ml alcool (R) în prealabil neutra1~zat
cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool la fenolftaleină-soluţie (I) ş1 se
titrează fierbinte cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool.
Indice de iod. Cel mult 8 (IX.C.5.4).
Indice de peroxid. Cd mult 8 (IX.C.5.5).
Indice de refracţie: ni;5 = 1,430 - 1,435 (IX.C.5.6).
Indice de saponificare: 115 - 135 (IX.C.5.7).
Substanţe nesaponificabile: 45 - 52% (IX.C.6). Se iau în lucru 5 g
cetaceu.
Punct de picurare: 43 - 50 'C (IX.C.8).
 VIII. Chamomillae flos
1222
Aciditate. 0,5 g cetaceu se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 40 QC,
în 45 ml alcool (R) în prealabil neutralizat cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1
la fenolftaleină-soluţie (I), se răceşte şi se filtrează; soluţia trebuie să rămînă
incoloră. La adăugarea de O, 15 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/! soluţia trebuie
să se coloreze în roşu.
Acid stearic. 1 g cetaceu se dizolvă în 10 ml amoniac concentrat (R),
prin încălzire la aproximativ 40 °C şi se filtrează cald. După răcire, filtrul
trebuie să fie cel mult opalescent, iar la acidulare cu acid clorhidric (R)
nu trebuie să se formeze un precipitat floconos.
Ceară. 1,0 g cetaceu se dizolvă în 20 ml eter(R). Soluţia trebuie să
rămînă limpede.
Impurităţi insolubile. 1,0 g cetaceu se dizolvă în 5 ml cloroform (R),
prin încălzire la aproximativ 40 °C; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
Parafină. 0,5 g cetaceu se dizolvă în 25 ml alcool (R) încălzit la apro-
ximativ 40 °C. Soluţia trebuie să rămînă limpede.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult 25 °C.
Observaţie. Anual se controlează aspectul în stare topită si indicele de
peroxid al produsului. ' 5 g floare de muşeţel se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
CHAMOMILLAE FLOS
Floare de muşeţel
. Inflorescenţa plantei Chamomilla recutita Rauschert (Matricaria chamo-
mil!a L.) [ Asteraceae), uscată după recoltare. Conţine cel puţin 0,4%V/m
ulei volatil de culoare albastră .
. Descriere. Caractere macroscopice. Antodii late de obicei de 1,5 - 2 cm,
cu tnvolucru format din trei rîndurî de foliole involucrale verzi lanceolate
scuamoase, imbricate şi scarioase pe margine. Pedunculul, lung' de cel mult
2 cm, poartă receptaculul emisferic sau conic, înalt de 3 - 6 mm şi lat
de 2 - 3 mm, cu 12 - 18 flori marginale femele, cu o ligulă albă, laterală,
de 4 - 6 mm lungime, tridinţată la vîrf şi cu trei nervuri. Florile centrale
foarte numeroase, hermafrodite, galbene, tubuloase, lungi de 2 - 3 mm,
ai: corola c:u cinci dinţi, cinci nervuri şi androceu sinanter care înconjoară
stilul cu stigmat bifurcat.
Miros aromat, caracteristic, gust uşor amar (IX.D. l).
Cara&tere microscopice. Epiderma foiiolelor involucrale este formată din
celule 3:lung~te, sinuoase, acoperite cu o cuticulă striată şi prevăzute cu sto-
mate Şl pen glan~ulari cu piciorul scurt şi glanda pluricelulară, 'biseriată.
Re~eptaculul preztntă o epidermă cu striaţii cuticulare şi este străbătut de
ma1 multe canale secretoare şi de fascicule libero-lemnoase însotite de fibre.
Corola florilor ligulate şi tubuloase prezintă celule izodiametrÎ~i sau alun-
gite, cu marginea mai mult sau mai puţin sinuoasă şi peri glandulari de
Chelidonii herba VIII.
acelaşi tipc? cei descrişi anţerior. _Faţ3: superioară a petalelor florilor ligu-
late prezmta numeroase papile. Graunc10arele de polen, triunahiular-rotun-
jite, cu diametrul de aproximativ 30 µm, prezintă trei po;i germinativi
(IX.D.2).
~!milla. suaveo~ens (Pursh) -~y~b. (Matri~a!ia diseoidea DC.). Nu
se admite mlocmrea cu mflorescenţe 11ps1te de flon ligulate si cu flori tubu-
loase verzi, cu patru dinţi. '
Matricaria perforata Merat (lfotriearia inodora L.). Nu se admite înlocui-
rea cu inflorescenţe fără miros, cu receptacul semiglobulos şi plin în interior.
Anthemis sp. Nu se '.'1dmite î~ocuirea cu inflorescenţe formate din
flori cu receptacul acopent de palei.
Pârli din_ a_ceeaşi plantă. tlori ~runificate, cel mulţ 5,0%; resturi de
frunze ş1 tulpm1: ceJ ::n-ult 1,0 ¼; flon ~u p~dunculul mai lung de 2 cm, cel
mult 5,0%; flon sfanmate care trec pnn S1ta V, cel mult 11,0% (IX.DA;.
:Părţi din alte plante. Cel mult 2,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0.25% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13.0%.
(IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 11,0%.
1 g floare de muşeţel se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 gjl. Cel mult 3,0%. (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produse vegetale" (IX.D.10).
f3-onservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiinflamator; antispastic.
CHELIDONII HERBA
Rostopască
Partea aeriană înflorită a plantei Clzelidonium majus L. ( Papa'l'era-
ceae), uscată după recoltare. Conţine cel puţin 0,4% alcaloizi totali exprimaţi
în chelidonină (C 20H 190 5N).
Descriere. Caractere macroscopice. Tulpini cilindrice, ramificate, pre-
văzute cu peri lungi şi rari. Frunze alterne, sesile sau pedunculate, pe-
nat-partite în 5 - 7 lobi rotunjiţi, crenelaţi pe margine, cu lobul termi-
na mai mare şi de obicei trilobat, de culoare verde pe faţa superioară
şi verde-cenuşie pe faţa inferioară. Florile, reunite în inflorescenţe umbe-
liforme, aşezate la vîrfurile ramurilor, au la baza pedunculilor bractee
scuamiforme; caliciu format din două sepale caduce, corolă formată
din patru petale ovate de culoare galbenă, numeroase stamine, ovar uni-
224 VIII. Chelidonii herba
locular, bicarpelat şi multiovular care se transf ormă la maturitate într-
capsulă siliculiformă cu seminţe ovale, brune.
· Miros slab caracteristic, gust amar, iritant (IX.D.1).
Caradere microscopice. Secţiunea transversală a tulpinii prezintă o
epidermă cu peri tectori pluricelulari, 2 - 3 straturi de celule colenchi-
matoase, alungite tangenţial şi 5 - 6 straturi de fibre lignificate, galbene,
cu lemn larg; fasciculele libero-lemnoase, colaterale, sînt dispuse circular
şi însoţite de laticifere articulate în regiunea liberiană, cu un conţinut gal-
ben-brun.
Secţiunea transversală a frunzei prezintă o epidermă superioară cu
celule izodiametrice, rotunjite sau ondulate, iipsită de stomatite. Epi-
derma inferioară este formată din celule ondulate, cu numeroase stomate
de tip anomocitic. Parenchimul palisadic este format dintr-un singur strat
de celule; parenchimul lacunar, format din 4 - 6 straturi de celule, este
bogat în spaţii intercelulare. Fasciculul libero-lemnos, colateral, este în-
conjurat de un periciclu colenchimatos şi însoţit de numeroase laticifere
în regiunea liberiană, cu un conţinut galben-brun.
Pulberea, de culoare verde, conţine fragmente de frunze cu epiderma
formată din celule cu marginea sinuoasă şi stomate de tip anomocitic,
fragmente de frunze şi tulpini cu fascicul~ liber?-1emn~ase însoţite de vas~
laticifere, de culoare brună, situate în regiunea hberulm,_ fragmente de pen
lungi, multicelulari, grăunciori de polen, fragmente dm umbelele floral~
reprezentate de celule cu pereţii subţiri şi numeroase picături de ulet
(IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: I-propanol (R)-acid formic anhidru (R)~apă (90: 1: 9).
Solutie de aplicat: La 0,75 g pulbere de rostopască (VI) se adaugă
200 ml ~cid acetic (R) 120 g/1, într-un balon, se acoperă cu o pîlnie şi
se tine în baia de apă timp de 30 min, agitînd des. După răcire, se di-
lue~ză cu acid acetic (R) 120 g/1 la 250 ml şi se filtrează; se îndepărtează
primii20 ml filtrat. 50 mlfiltratse alcalinizează cu amoniac concentrat (R},
pînă. la pH 9 - 10 şi se agită de două ori cu cîte 30 ml cloroform (R),
într-o pîlnie de separare. Soluţiile cloroformice reunite. ~e usucă 1;>e
sulfat de sodiu anhidru (R), se filtrează şi se evaporă la sicitate, în. baia
de apă la aproximativ 40 °C, cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul
se dizolvă în 1 ml metanol (R). . . ~ . .
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aphca 20 µ1 dm soluţia
de mai sus pe o distanţă de 2 cm, sub formă de bandă. . care se îndepărtează prin filtrarea conţinutulm balonulm pnn v~ta; ba-
. Placa cromatografică se introduce în vasul ~romatograf1c cu. dev~-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o d1stanţ~ de apro~mat:v
16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer ş1 se exammeaza l
la lumina zilei;
în lumina ultravioletă la 366 nm;
- la lumina zilei după pulverizare cu tetraiodobismutat (III) de
Chelidonii herba VIII. 225
potasiu :pentru cro~~tografie {R), us~are la aer timp de cîteva minute
şi pulvenzare cu mtr1~ de sodiu-soluţie (R). . ~ . . .
înainte de pulvenzare, pe cromatograma exammata la lumma zilei
şi in lumina ,:11travioletă la 36~ nm! trebuie să aJ?ară următo~rele pete :
- o pata cu Rf de aproXl.lllatlv 0,10, de cU.ioare galbena, cu fluo-
rescenţă galben-intens ; . . .
- o pată cu Rf de aproximativ 0,35, de culoare portocalie, cu fluo-
rescenţă portocalie (sanguinarină).
Pe cromatogramă mai pot să apară următoarele pete: .
- o pată cu Rf de aproximativ 0,15, de culoare galben-lU1TI1nos, cu
fluorescenţă galbenă (cheleritrină);
- alte pete fluorescente, de culoare galbenă, albastră şi portocalie,
cu Rf mai mare <lecit al sanguinarinei.
După pulverizare cu reactivii de identificare, pe cromat<;>grama exa-
minată ia lumina zilei trebuie să apară pe lîngă petele menţionate ante-
rior, următoarele pete coiorate _în ~run-roşcat: . . ~
- o pată cu Rf de apro:inmatlv ~,50 (che~1doll:1ni:) ;
- alte pete cu Rf mai mare dec1t al chehdonme1. . .
Pe cromatogramă mai poate să apară o pată cu Rf de apro:inmatlv
0,25 (protropină).
Părţi din aceeaşi plantă. Părţi din plantă brunificaţe _sa'.: 1e;olorate:
cel mult 3,0%; tulpini lignificate, cel mult 1,0% ; tulpm1 fara rrunze Şl
fiori, cel mult 1,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5 g rostopască se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Cenusă. Cel mult 15,0%.
I g r'ostopască se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Dozare. 10 a Pulbere de rostopască (VI) se umectează uniform cu un
amestec format di.ii 10 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) şi 5 ml alcool (R).
Se lasă la macerat într-un pahar de laborator acoperit, timp de 4 h,
se aduce cantitativ într-un cartus de hirtie de filtru şi se extrage cu cloro-
form (R) într-un aparat de extracţie~continuă pe _baia °:e apă, timp ~e
6 h. Soluţia cloroformică se usucă pe sulfat de sodiu anhidru (R), s~ fil-
trează cantitativ într-un balon de distilare şi se concentrează pe baia de
apă pînă la un volum de aproximativ 5 ml. Se adaugă 10,0 ml acid sul-
furic 0,01 mol/I şi se continuă distilarea pînă la îndepărtarea urm_,elor d:'
cloroform. Pe pereţii balonului de distilare se. depune o. sub_stanţa~ grasa
lonul si vata se spală cantitativ cu mici porţiuni de apă. La filtrat se
adaugă rosu de metil-soluţie (I) şi excesul de acid sulf1:11c 0,01 :noI/1
se titrează' cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/I pînă la coloraţie galbena.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,00706 g C20 H 190tiN.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antispastic ; colagog.
15 - Farmacopeea Română, ed. a x.a
 Chinidini su.lfas Chinidini su.lfas VIII. 22T
~26 VIII.

Cloruri. Cel mult 0,01 %-

CHINIDINI SULFAS
Sulfat de chinidină
2 a : 5 µl soluţie a (125 µg sulfat de chinidină) ;
(C 2oH 24NP2) 2 • H 2SO 4 • 2Hp ::M:r 783,0
Sulfatul de chinidină este sulfat de (6-metoxi-4-chinolil)-[(2 R,4 S,5 R)-
-5-vinil-2-chinuclidinilJ-(S)-metanol cu două m<?l~cule d~ apă .. Co1'.ţi:t;e
cel puţin 98,5% şi cel mult 102,0% alcaiolZl totah expnmaţ1 m
(0~24Np 2) 2 • H 2 SO 4 • 2Hp.
Descriere. Pulbere microcristalină albă sau cristale fine aciculare albe,
fără miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool şi cloroform, foarte puţin solubil
în apă practic insolubil în acetonă şi eter (IX.C.l).
sdluţia A. 0,50 g sulfat de chinidină se dizolvă în 50 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită.
Identificare
- Ta 1 ml solutie A se adaugă 0,2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se
dilueazt cu 5 ml apă.; după agitare apare o fluorescenţă albastră.
- La 0,1 ml soluţie A se adaugă 4 ml apă, 0,15 ml apă _de brom (R)
şi 1 ml amoniac 100 g/1 (R) ; după agitare_ apare <? coloraţie verde._
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid sulfunc _l(?O g/1 (R), 0,0::, ml
iod iodurat-soluţie (R) şi se agită; se formează un prec1p1tat galben (deo-
sebire de clorhidrat de chinină).
- La 2 ml solutie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi 0,5 ml clorură de 'bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
Putere rotatorie specifică: [a: ]1° = +
275 ° pînă la + ½
290 ° _ (2 m/V
în acid clorhidric 0,1 mol/1; raportat la substanţa uscată) (IX.CA).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 6,0 - 6,8 (soluţia A) (IX.C.22).
10 ml soluţie A se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (R)-acetonă (R)-dietilamină (R) (50: 35: 15).
Soluţii de aplicat:
Soiuţia a: sulfat de chinidină 2,50% m/V în cloroform (R);
Soluţia b: clorhidrat de chinină (s.r.) 0,0250% m/V în cloroform (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
b: 5 µI soluţie b (1,25 µg clorhidrat de chinină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi placa cromato-
grafică se developează din nou pe aceeaşi distanţă şi se usucă în etuvă
la 105 °C timp de 10 min. Placa cromatografică se pulverizează uniform
cu acid sulfuric (R) 150 g/1 şi se examinează în lumina ultravioletă la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare sulfatului de chinidină, mai apar şi alte pete, mă­
rimea şi intensitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească mă­
rimea şi intensitatea fluorescenţei petei din dreptul punctului b.
Săruri minerale. 0,50 g sulfat de chînidină se dizolvă, prin încălzire
la aproximativ 50 °C, într-un amestec format din 2 ml cloroform (R) şi
1 ml alcool absolut (R); soluţia trebuie să rămînă limpede şi după răcire.
Sulfat de dihidrochinidină. Cel mult 10,0%.
0,2 g sulfat de chinidină se dizolvă în 20 ml apă, într-un flacon cu
dop rodat; se adaugă 0,5 g bromură de potasiu (R), 10 ml acid clorhidric
100 g/1 (R), O, 1 ml roşu de metil-soluţie {I) şi se titrează cu bromat de
potasiu 0,0167 mol/I pînă la coloraţie galbenă. Se adaugă 0,5 g iodură
de potasiu (R) dizolvate în 200 ml apă, se închide flaconul şi se lasă la în-
tuneric timp de 5 min. Se adaugă amidon-soluţie (I) şi se titrează cu
tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/I corespunde la 0,01957 g
(C20H 24N 2O2 ) 2 • H 2SO4 • 2H 2O.
Concentraţia în sulfat de dihidrochinidină (% m/m) a probei de ana-
l~zat se calculează prin diferenţa dintre rezultatul obţinut la „Dozare"
Şl rezultatul obţinut prin această metodă.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,20 g sulfat de chinidină se
dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R). După 5 min, coloraţia soluţiei nu trebuie
să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din O, 10 ml
cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 2,0 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare: 3,0 - 5,0%.
228 VIII. Chinini hydrochloridum
0,5 g sulfat de chinidină se usucă la 130 °C pînă 1a masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %·
1 g sulfat de chinidină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g sulfat de chinidină fin pulverizată se dizolvă în 40 ml
anhidridă acetică (R), se adaugă 0,2 ml verde malachit în acid acetic an-
hidru (I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru (R)
pînă la coloraţie galbenă.
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,0261 g (C20H 24Np 2) 2 • H 2S04 • 2Hp.
Conservare. 1n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune îannacologîcă şi întrebuinţări. Antiaritmic.
CHINlr--H HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de chinină
0 Alţi alcaloizi din coaja de China. 0,50 g clorhidrat de chinină se
M, 396,9
Clorhidratul de chinină este clorhidrat de (6--metoxi-4-chinoli1)-[(2S,4S,
5R)-5-vinil-2-chinuclidinil]-(R)-metanol cu două molecule de apă. Conţine
cel puţin 98,5% şi cel mult 102,0% alcaloizi totali exprimaţi în
C20¾NP2 . HCl . 2Hp.
Descriere. Pulbere cristaiină albă sau cristale aciculare mătăsoase,
albe, fără miros, cu gust amar (IX.B); eflorescente la aer uscat.
Solubilitate. Uşor solubil în alcool şi cloroform, solubil în apă, greu
solubil în eter (IX.C.l).
Soluţia A. I,0 g clorhidrat de chinină se dizo!vă în 40 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Chinini hydrochloridum VIII. 229
Identificare
- 1 ml soluţie A se diluează cu 4 ml apă şi se adaugă O, I ml acid
sulfuric 100 g/1 (R); apare o fluorescenţă albastră.
- La 0,4 ml soluţie A se adaugă 5 ml apă, 0,15 ml apă de brom (R),
0,3 ml amoniac 100 g/1 (R) ; după agitare apare o coloraţie verde.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml >1:cid sulfuric 100 g/1 (R), 0,05 ml
iod iodurat-soluţie (R) şi se agită; se formează un precipitat brun (deose-
bire de sulfat de chinidină).
- 2 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
Putere rotatorie specifică: [o:]i\' = - 245° pînă la - 258° (2% m/V
în acid clorhidric 0,1 mol/1; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pR 6,0 - 6,8 (soluţia A) (IX.C.22).
Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi 0,3 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede.
Sulfaţi. Cel mult 0,05%-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
dizolvă în 20 ml apă, se adaugă 3 g sulfat de potasiu (R) pulverizat şi
se agită energic. Se răceşte, se lasă în repaus timp de 30 ruin, agitînd
din cînd în cînd şi se filtrează printr-un creuzet filtrant G4• La 10 ml
filtrat se adaugă 4 ml apă, O, 15 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 şi se agită ;
soluţia nu trebuie să se tulbure timp de 10 min.
Clorhidrat de dihidrochinină. Cel mult 6,0%.
0,2 g clorhidrat de chinină se dizolvă în 20 ml apă, într-un flacon cu dop
rodat; se adaugă 0,5 g bromură de potasiu (R), 10 ml acid clorhidric
100 g/1 (R), 0,1 ml roşu de metil-soluţie:(!) şi se titrează cu bromat de potasiu
0,0167 mol/1 pînă la coloraţie galbenă. Se adaugă 0,5 g iodură de potasiu (R)
dizolvate în 200 ml apă, se închide flaconul şi se lasă la întuneric timp de 5 min.
Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se titrează cu tiosulfat de sodiu O, l mol/1.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/I corespunde la 0,01984 g
C20H2,i,NP2 • HCI · 2Hp.
Concentraţia în clorhidrat de dihidrochinină (% m/m) a probei de
analizat se calculează prin diferenţa dintre rezultatul obţinut la „Dozare"
şi rezultatul obţinut prin această metodă.
Săruri minerale. 0,30 g clorhidrat de chinină se dizolvă într-un ames-
tec format din 2 ml cloroform (R) şi 1 ml alcool absolut (R) ; soluţia
trebuie să fie limpede.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,20 g clorhidrat de chinină se
~izolvă în 5 ml acid sulfuric (R). După 5 ruin coloraţia soluţiei nu trebuie să
fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,10 ml co-
balt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 2,0 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).

230 VIII. Chinini sulfas
Pierdere prin useare: 7,0 - 9,5%.
0,5 g clorhidrat de chinină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g clorhidrat de chinină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,15 g clorhidrat de chinină se dizolvă în 25 ml anhidri-
dă acetică (R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhi-
dru (R), 0,1 ml galben de metanil În dioxan (J) şi se titrează cu acid perclo-
ric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,01984 g C20 H 24Np2 • HCl · 2Hp.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antimalaric.
CIDNINI SULFAS
Sulfat de chinină
C20H24NP) 2 • HzSO4 • 2Hp ]I.ir 783,0
Sulfatul de chinină este sulfat de (6-metoxi~4-chinolil)-[(2S, 4S, 5R)-
-5-vinil-2-chinuclidinil]-{R)-metanol cu două molecule de apă. Conţine cel
puţin 99,0% şi cel mult 102,0% alcaloizi totali exprimaţi în (C20 H 24N 20 2) 2 •
· H 2 SO 4 • 2Hp.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau cristale aciculare, mătăsoase,
albe, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Puţin solubil în apă prin încălzire la aproximativ 70 °C,
puţin solubil în alcool, foarte greu solubil în cloroform şi eter (IX.C.l).
Soiuţia A. 0,50 g sulfat de chinină se dizolvă prin încălzire la aproxi-
mativ 70 °C în 45 ml apă, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent
la 50 ml.
Identiiicare
- La 3 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R);
apare o fluorescenţă albastră.
- La 0,4 ml soluţie A se adaugă 5 ml apă, 0,15 ml apă de brom (R),
0,3 ml amoniac 100 g/1 (R); după agitare apare o coloraţie verde.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R),
0,05 ml iod iodurat-soluţie (R) şi se agită; se formează un precipitat brun
(deosebire de sulfat de chinidină).
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R) şi
0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb.
Putere rotatorie specifică: [~m = - 237° pînă la - 245° (2% m/V
în acid clorhidric 0,1 mol/1; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
&hinini sulfas VIII. 231
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 6,0 - 6,6 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri, Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu l ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13). -
Alţi alcaloizi din coaja de China. 0,50 g sulfat de chinină se dizolvă
prin ţncălzire la ap:oxim~tiv 70. ove, în 2~ ml apă, se adaugă 3 g sulfat d~
potasiu (R) pulvenzat Ş1 se agita energic. Se răceşte, se lasă în repaus
t~mp de 30 min, agitî13;d din cînd în cînd, şi se filtrează printr-un creuzet
filtrant G4 • La IO ml filtrat se adaugă 4 ml apă, O, 15 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 şi se agită; soluţia nu trebuie să se tulbure timp de 10 min.
S~~ mine~ral~. 0,30 g sulfat de chini~ă se dizolvă, prin încălzire la
aproxrmatlv 50 C, mtr-u1:1 amestec format din 2 ml cloroform (R) şi 1 ml
alcool absolut (R); soluţia trebuie să rămînă limpede şi după răcire.
Sulfat de dihldroehinină. Cel mult 6,0%.
0,2 g sulfat de chinină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 70 °C
în 20_ ml apă, într-un. fla~on ~u. dop rodat ; se adaugă 0,5 g bromură d~
p_otasiu (R), l_0 ml vac1d c10rh1dr1c 100 g/1_ (R}, 0,1 ml roşu de metil-solu-
ţie (I) vş1 se tltreaza cu bromat de potasiu 0,0167 mol/1 pînă la coloratie
gal~ena_. Se adaugă ~,5 g iovdură, de pot~si~ (R) dizolvate în 200 ml apă,
se :1:chide fl~conul ş_1 se l~sa lav mtun~nc timp de 5 min. Se adaugă 2 ml
amiaon-soluţie (I) şi se t1treaza cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
n:I
~ b_romat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,01957 g
(C20H24NP2l2 . H2SO4 . 2H2O.
Concen!raţi~ în_ sulfat d':;_ dihidrochinină (% m/m) a probei de analizat
se calcule~za pn1;1 diferenţa cuntre rezultatul obţinut la „Dozare" şi rezul-
tatul obţmut pnn această metodă.
··- Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,20 a sulfat de chinină se
dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R) ; după 5 min colo"'ratia solutiei nu trebuie
să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din O, 10 ml
cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 2,0 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare : 3,0 - 5,0%. ,
0,5 g sulfat<de chinină se usucă la 105 cc pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g sulfat de chinină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX. C.17).
-~~re. O,~~ g sulfat d: c~ină se dizolvă pe baia de apă în 40 ml
a13;hiand3: acetl~a (R). ~upa racrre se adaugă 0,2 ml verde malachit în
acid acetic anhidru (J) ş1 se titrează cu acid percloric O 1 mol/1 în acid
acetic anhim:u pînă la coloraţie galbenă. '
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,0261 g (C20 H 24Np2) 2 • H 2 SO4 • 2H2 O.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandu!!;..
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antimalaric.
232 VIII. Chloraminum B Chloramphenicoli natrii succinas VIII. 233

. Dozare. 0,3 g cloramină B se dizolvă în 30 ml apă, într-un flacon cu

CHWRAMINUM B d?P _rodat, se ada_ugă 10 ml iodură de potasiu-soluţie (R) şi 10 ml acid clor-
h1anc 100 g/1 (R). Se lasă în repaus la întuneric timp de 10 miu, se dilu-
eaz_ă cu 20 ml apă_şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I pînă la colo-
Cloramină B raţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titra-
rea, agitînd energic, pînă la decolorare.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece. Sepa-
randum.
Na0 Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic şi dezinfectant.

Mr 240,6
CHLORAMPHENICOLI NATRil SUCCINAS
Cloramina B este sarea de sodiu a N-clorobenzensulfonamidei cu o
moleculă şi jumătate de apă. Conţine cel puţin 25,0% şi cel mult 29,0% Succinat de cloramfenicol şi de sodiu
clor activ.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, cu miros
de clor şi gust amar, neplăcut (IX:B). 0
N02
Se descompune lent la ..aer şi la lumină.
Solubilitate. Solubilă în alcool şi glicerol, puţin solubilă în apă, prac-
tic insolubilă în benzen, cloroform şi eter (IX.C.l).
Identificare
- 50 mg cloramină B se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă l ml io-
dură de potasiu 100 g/1 (R), 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 1 ml cloro-
form (R) şi se agită; stratul cloroformic se colorează în violet. . ..
No
G) O~

HO-C-H
!
I

li
O
H-C-NH-C-CHCl2
- Prin calcinare se obţine un reziduu care dă reacţiile pentru 10n11 I
clorură, sodiu şi sulfat. CH2 0-C-CH2 Cf-!r-COO
Aspectul soluţiei apoase. 0,50 g cloramină B se încălzesc la fierbere li
cu 20 ml apă ; soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult transparentă
o
(IX.C.2).
Aspectul soluţiei alcoolice. 1,0 g cloramină B se dizolvă în 25 ml M, 445,2
alcool (R) şi se încălzeşte la fierbere; soluţia trebuie să fie transparentă sau Succinatul de cloramfenicol si de sodiu este sarea de sodiu a succinatu-
cel mult tulbure (IX.C.2). lui de ~.~-diclor<;>-N-[(lR, 2R)-2-hidroxi-l-hidroximetil-2-(4-nitrofenil)-etil~
Coloratia solutiei apoase. 1,50 g cloramină B se încălzesc la fierbere acetamida. Conţme cel puţin 98,0% şi cel mult 103,0% C15H 15C12N 2NaO
raportat la substanţa uscată. 8
cu 7,5 ml ~pă şi ;e filtrează; coloraţia a 5 ml filtrat nu trebuie să fie mai
intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din O, 15 ml cobalt-E.c., Deseriere. Pulbere microcristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros,
0,15 ml cupru-E.c., 0,80 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.2). cu gust amar (IX.B) ; foarte higroscopică.
Alcalinitate. 1,0 g cloramină B se dizolvă în 60 ml apă proaspăt Solub_ilitate. Uşor sol1;1bil în apă şi alcool (IX.C.l).
fiartă şi răcită şi se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie {I); soluţia se ~olo- _ Soluţia A. 2,0 g succmat de cloramfenicol si de sodiu se dizolvă în
ţ ~~pă proaspăt fiartă şi răcită şi se complet~ază cu acelaşi solvent la
rează în roz. Se adaugă 0,35 ml acid clorhidric O, 1 mol/1; soluţia trebUle să
se decoloreze. 0
234 VIII. Chloramphenicoli natrii S'UCCÎ'IWS Chloramphenicolum VIII. 235

Identificare . ~purităţi t~xice CI~.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o

- Solutia de la „Dozare" trebuie să prezinte un maxim la 276 nm somţ1e care conţme succmat de cloramfenicol şi de sodiu 27,6 mg/ml.
(IX.C.24.1).' _ Dozare. 0,25 g succinat de cloramfenicol si de sodiu se dizolvă în apă
- 10 mg succinat de cloramfenicol şi de sodiu se încălzesc la fierbere ş1 se comp!etează. cu a:elaşi s?lvent 1::t 1 OOO ml, într-un balon cotat.
cu 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); apare o coloraţie galbenă. 10 ml soluţie. se dilueaza_ c~u acid clorhidric 0,01 mol/1 la 100 ml, într-un
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clor- balon cotat ş1 se determina absorbanţa soluţiei la 276 nm.
hidric 100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Putere rotatorie specifică: [o:m = +
5,0 ° pînă la + 8,0°(5 % m/V în Ai~ la 276 nm = 216,
apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4). Sterilitat!· Succinatul de clo_ramfenicol şi de sodiu trebuie să fie steril.
Aspectul soluţiei. Soluţia A'trebuie să fie limpede şi incoloră. O even- Se procedeaza co~orm prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­ Conservare. In recipiente închise etanş, ferit de lumină.
etalon preparate din 0,06 ml cobalt-E.c., 0,80 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
(IX.C.2).
pH = 6,0 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Clorarnienicol neesterificat. Cel mult 2,0%,
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF 254 (R). CIIl,ORAMPHENICOLUM
Developant: acetonă (R)-cloroform (R)-eter de petrol (R) (30 : 20 : 50).
Soluţii de aplicat: Cloramfenicol
Soluţia a: succinat de cloramfenicol şi de sodiu 10,0% m/V în rp.eta-
nol (R); N0-
Soluţia b: cloramfenicol (e.n.) 0,20% m/V în metanol (R).

9
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 2 µ.l
soluţie a (200 µg succinat de cloramfenicol şi de sodiu);
soluţie b (4 µg cloramfenicol-e.n.).
b: 2 µ.1
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
HO-C-H
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în I
H-C-NH-C-CHCt
lumina ultravioletă la 254 nm. ! li 2
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi- CH 2 0H O
pală, corespunzătoare succinatului de cloramfenicol şi de sodiu, cu fluores-
cenţă violetă, de pe linia de start, mai apare o altă pată, -mărimea şi
intensitatea acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea M, 323,1
petei din dreptul punctului b. Sinonim : levomicetină
Pierdere prin uscare. Cel mult 2,0%. Cl<_iramfe~icol:11 este ~,~-diclor?-N-[(1R,2R)-2-hidroxi-l-hidroximeti1-
0,5 g succinat de cloramfenicol şi de sodiu se usucă la 80 °C, în vid, -2-(4-n1trofeml)-eti1J acetamida. Conţme cel puţin 98,0% şi cel mult 103,001
pînă la masă constantă (IX.C.15).
C11H12Cl2N20s raportat 1a substanta uscată Lo
Activitatea microbiologică eite de c~l puţin 900 µg cloramfenicol
Impurităţi hipotensive (IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml pe (C11H12 Cl2N;05)/mg raportată la substanţa uscată.
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine succinat de cloramfe-
nicol şi de sodiu 4, 14 mg/ml. Descriere, PulbE<re cristalină aJbă sau alb-gălbuie fără miros cu gus+
amar (IX.B). ' ' ~
Impurităţi piogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine succinat de cloram- . Solubilitate. Uşor solubil în acetat de etil, acetonă alcool si propilen-
fenicol şi de sodiu 27,6 mg/ml în apă pentru preparate injectabile. glicol, foarte puţin solubil în apă, greu solubil în eter' (IX.C.l).
236 VIII. Chloramphenicolum
Solutia A. 0,60 g cloramfenicol se agită cu 30 ml apă timp de 1 min
şi se filt~ează.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu cloram-
fenicol (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- La 10 mg cloramfenicol se adaugă un amestec format din 0,25 ml
fenol lichefiat (R), 0,2 g hidroxid de sodiu (R) şi se încălzeşte la fierbere;
apare o coloraţie roşu-brună. Se adaugă 2 ml apă; coloraţia devine verde-
închis.
- La 10 mg cloramfenicol se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
şi se încălzeşte la fierbere; apare o coloraţie galbenă. După răcire se
acidulează cu acid nitric (R); coloraţia dispare. Se adaugă 1 ml nitrat de
argint 20 g/1 (R) şi se încălzeşte; se formează un precipitat alb, aazeos.
Punct de topire: 149 - 153 °C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică: [ixJ; = +18,5° pînă la +21,5° (5% m[V
în alcool absolut R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie 5,0% m/V în alcool absolut (R) tre-
buie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai
intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,03 ml cobalt-E.c.,
0,05 ml cupru-E.c., 0,30 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH = 4,5 - 7,5 (soluţia A) {IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g cloramfenicol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
0,5 g cloramfenicol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml din-
tr-o soluţie care conţine cloramfenicol 3 mg/ml.
Dozare. Cloramfenicol. O, l g cloramfenicol se dizolvă în 50 ml apă
încălzită la aproximativ 50 °C, se răceşte şi se completează cu acelaşi
solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml soiuţie se diluează cu apă la
100 ml, intr-un balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei la 278 nm.
Ai~~ la 278 nm = 298.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
Chlbrdiazepo:ridum VIII. 231f
CHLORDIAZEPOXIDUM
Clordiazepoxid.
Cl
M, 299,7
Clordiazepoxidul este 7-cloro-2-( metilamino )-5-fenil-3H-1,4-benzodiaze-
pin-4-oxid. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C16H 14ClN3O rapor-
tat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau galben-verzuie, fără miros, cu
gust amar (IX.B).
Se topeşte la aproximativ 240 °C (cu descompunere).
Solubilitate. Puţin solubil în acetonă, alcool şi metanol, practic in-
solubil în apă (IX.C.l).
Identificare
_ - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
diazepoxid (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectr?1 în ultraviolet al soluţiei 0,0005% m/V în acid clorhidric
O, 1 mol/1 prezmtă două maxime: la 246 nm şi la 308 nm (IX.C.24.1).
. :- ~a 50 mg <;1ordiazepoxid se adaugă 5 ml acid clorhidric 250 g/1 ( R)
Şl se mc~lzeşte 1a fierbere. După răcire se adaugă l ml nitrit de sodiu ( R)
10 gll ş1 se lasă în repaus timp de 3 min. Se adaugă 1 ml acid sulfamic-
soluţ1e (R), se lasă în repaus timp de 3 min si se adau"ă I ml diclorhidrat
de N-(1-naftil)-etilendiamină (R) 1 g/1; apa;e o color~ţie roşu-violetă.
- La 1~ mg clordiazepoxid se adaugă 0,3 ml acid sulfuric (R) ; apare
o fluorescenţa galben-portocalie, care la diluare cu apă devine albastră.
-:- 0,2 g clordi':'zepoxid se prelucrează conform prevederilor de la „Mi-
neralizarea hal~genilor şi a sulfului legaţi organic-Combustie în oxiaen"
(IX.~.21), f?losmd ca lichid absorbant 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/i1"(R).
Soluţia o~ţmută ~e acidulează cu acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se încăl­
zeşte la fierb.ere timp de 2 min. După răcire se acidulează cu acid nitric
100 g/1 (~) Şl se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează
un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
 2S8 VIII. Chlordiazepoxidum
Ck.loropyramin.i hydrochlorid.um VIII.
Absorbţia luminii. Absorbanţa unei soluţii 0,0005% m/V în acid clor-
hidric O, 1 mol/1, determinată la 308 nm, trebuie să fie cuprinsă între 0,315
şi 0,340 (IX.C.24.1). CHLOROPYRAMINI IIYDROCHLORIDUM
Cloruri. Cel mult 0,02%- Clorhidrat de cloropiramină
0,2 g clordiazepoxid se agită cu 10 ml apă timp de 2 min şi se filtrează.

5 ml filtrat completat cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie-etalon
completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,005%.
0,5 g clordiazepoxid se calcinează cu acid sulfuric (R); reziduul, pre-
lucrat conform prevederilor de la „Controlul limitei de fer în substanţe or-
ganice" (IX.C.13), se compară cu 2,5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0;025 mg ion fer).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Controlul
limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu apă la
10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi inrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R).
Developant: cloroform (R)-toluen (R)-metanol (R) (100: 40: 10).
Soluţie de aplicat: clordiazepoxid 0,50% m/V În metanol {R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ.l
din soluţia de mai sus (SO µ.g clordiazepoxid).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R) şi se examinea-
ză la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare clordiazepoxidului,
nu trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clordiazepoxid se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clordiazepoxid se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g clordiazepoxid se dizolvă în 30 ml cloroform (R), se adaugă
roşu de metil în cloroform (I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 molfl în
dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
l ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la O,02997 g
C16H 14 ClN3 0.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune ial'Illacologieă şi întrebuinţări. Tranchilizant.
r
j
l
'
j
M, 326,3
. Cl~rhi~atul. ~e c~orc~,Pi_r<:-~ină este clorhidrat de 2- [(p-clorobenzil) r2-
- (dimetilammo)et11JammoJptnd.1llă. Conţine cel puţin 99 Oo/.0 şi cel mult
lOl,0% C15H20ClNs · HCI raportat 1a substanţa uscată. '
r~- D~scriere. Pulbere c~istalină al~ă sau albă cu nuanţă uşor cenuşie,
a:ra miros. ~au cu slab llllrOS aromatic, cu gust amar şi înţepător (IX.B).
. , So~ub!litate. Uşor ~olubil în alcool şi apă, solubil în cloroform practic
lnsom b1l ~n benzen ş1 eter (IX. C. l). '
So~uţiCI; A: l,_O 12 ~l?rh~drat de cloropiramină se dizolvă în 15 ml apă
proaspat ~1~rta ş1 rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Identificare
- S:pectr_ulJn inf_rare:şu ~rebui~ s~ corespundă celui obţinut cu clorhidrat
de cloropiral'.lllna Js.r.J pr11;1 et1spers1e 1n bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
d _- S!'.ectrul m ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în alcool. (R) prezintă
oua maxime: la _245 nm ş~ la 306 nm (IX.C.24.1). · ~·
_ -, 1 _ml soluţie~ se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
01
' ::, mi mtrat de _argmt 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Punct de toprre: 170 - 173 °C (IX.C.10). .
col Aspectul soluţi~i. ~ol~ţia A ~r~buie ~ă fie ţimpede şi incoloră. O eventuală
oraţie n1· treb1:_1e sa fie mai mtensa decit coloratia unei solutii-etalon
riegp/~r(~) l~n ~0::,t(1 cobalt-E.c., 0,05 ml cupru-E'.c. şi acid clorhidric
. . 1 m IX.C.2).
pH = 5,5 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
,
1 ° Absorbţia lumi~ii. Raportul absorbanţelor unei solutii O 001 o/c mlV
: a c 0 1.(R), determinate la 245 nm si 1a 306 nm trebuie să fie cupri°ns in-
1

e 3 , 2 ş1 3,6 {IX.C.24.1). , '

240 VIII. Chloroquini dihydri,genophosphas
Metale grele. Cel 7:11ult 0,001 %- . ţin
Reziduul de la calcmare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5 %-
0,5 g clorhidrat de cloropiramină se usucă la 105 °0 pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de cloropiramină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de cloropiramină se dizolvă în 50 ml acid acetic
anhidru (R), se adaugă 0,2 ml galben dă metanil în dioxan (I) şi se titrează
cu acid percloric O, 1 mol/I în dioxan pîne la coloraţie roşu-violetă. Se adaugă
5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R) şi se continuă titrar_ea
pînă la coloraţie roşu-violetă. Volumele de acid percloric 0,1 mol/I în dio-
xan folosite la cele două titrări trebuie să fie egale.
La calcularea concentraţiei în clorhidrat de cloropiramină a probei
de analizat (% m/m) se ia în considerare unul dintre aceste volume.
l ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03263 g
C16H 20 ClN8 • HCl.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aeţillll'e farmacologică şi întrebuinţări. Antihistaminic.
CHLOROQUINI DIHYDROGENOPHOSPHAS
Dihidrogenofosiat de clorocbină
C\8 H 26C1N3 • 2HsPO4 Mr 515,9
Dîhidrogenofosfatul de clorochină este bisdihidrogenofosfat de (RS)-
-7-cloro-4-[[4-(dietilamino)-l-metil-butil]aminoJ chinolină. Conţine cel pu-
Chloroquini dihydrogenophosphas VIII. 241
98,0% şi cel mult 102,0% C18~C1N3 • 2H3 PO4 raportat la substanţa
uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, practic insolubil în alcool, cloroform
şi eter (IX.C.l).
Soluţia A. 2,0 g dihidrogenofosfat de clorochină se dizolvă în 30 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric
0,01 mol/1 prezintă trei maxime: la 257 nm, la 329 nm şi la 343 nm
(IX.C.24.1).
- La 1 ml soluţie A se adaugă 1 ml apă, 10 ml acid picric 1O g/1 (R)
şi se răceşte la gheaţă; se formează un precipitat galben, cristalin care, după
separare, spălare cu apă şi uscare la 105 °c se topeşte la 205 - 210 °e.
- La 1 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
se formează un precipitat galben, solubil în acid nitric 100 g/1 (R).
Punet de topire: 193 - 195 °C sau 215 - 218 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even-
tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-eta­
lon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 0,10 ml fer-E.c.
şi acid clorhidric 0,5 mol/I la 10 ml (IX.e.2).
pH = 4,0 - 5,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,005%.
10 ml soluţie A se compară cu 2,5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml {0,025 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.e.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierderţ prin uscare. Cel mult. 2,0%.
0,5 g. dihidrogenofosfat de clorochină se usucă la 105 °e pînă la masă
constantă. {IX.C.15}.
Dozare. 0,25 g dihidrogenofosfat de clorochină se dizolvă în 20 ml acid
acetic anhidru {R}, se adaugă 20 ml dioxan (R), 0,05 ml 1-naftolbenzeină
în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid
acetic anhidru pînă la coloraţie verde.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,02579 g C1s¾C1Na · 2H3PO 4•
Conservare. în recipiente bine închise, ferit _dei,lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antimalaric; antiamebiazic;
tratamentul artritei reumatoide şi a lupusului eritematos.
16 - Farmacopeea Română., ed. a X-a
242 VIII. Chlorphenoxamini hydrochloridum Chlorquinaldolum VIII. 243

0,5 g clorhidrat de clorfenoxamină se usucă la 105 °C pînă la masă

constantă (IX.C.15).
CHLORPHENOXAMINI HYDROCHLORIDUM
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
Clorhidrat de clorfeno:xamină
1 g clorhidrat de cl9rfenoxamină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,35 g clorhidrat de clorfenoxamină se dizolvă în 30 ml cloro-
form (R), se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R),
O, 1 ml galben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu acid percloric O, l mol/1
în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03403 g
C1aH22CINO · HCI.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihistaminic.

CHLORQUINALDOLUM
C18H 22 C1NO · HCl M, 340,3
Cţorhi<l:at~l de. clo~en_oxa~:1ă este. clorhidrat _de 2-[1-(4-clorofeni1)-
Clorchinaldol
-l-feruletox1J-N, N-dimetiletilamma. Conţme cel putm 990o/c0 si cel mult
102,0% Cl8H22 CINO · HCI raportat la substanţa uscată.' ,
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros cu =st amar arzător
producînd pe limbă o uşoară anestezie (IX.B).' "" ' '
Solubilitate. Foarte uşor solubil în alcool si apă, solubil în acetonă si
cloroform, practic insolubil în eter (IX.C.l).' ,
Identificare
Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clorhi-
drat de clorfenoxamină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2). M, 228,1
- Sp~ctrul în ultraviolet al soluţiei 0,03% rn/V în alcool (R) prezintă
patru maxime: la 253 nm, la 259 nm, la 264 nm şi la 275 nm (IX.C.24. I). Clorchinaldolul este 5,7-dicloro-8-hidroxichinaldină. Conţine cel pu-
. - La 10 mg clorhidrat de clorfenoxamină se adaugă 1 ml acid sulfu- ţin 99,0% şi cel mult 101,0% C10~Cl 2NO şi cel puţin 30,0% şi cel mult 31,5%
ne (R) ; apare o fluorescentă verzuie. clor raportat la substanţa uscată.
:- 0,1 ~ clorhţ~ra~ ~e cl~rfenoxa~nă se dizolvă în 5 ml alcool (R), Descriere. Pulbere amorfă, galben-brună deschis, cu miros slab carac-
se ac1duleaza cu ac1a mtnc 100 g/1 (R) ş1 se adaugă 0,15 ml nitrat de argint teristic, fără gust (IX.B).
20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos. Solubilitate. P-qţin solubil în alcool, practic insolubil în apă (IX.C. l).
Punct de topire: 130 - 135 °C (IX.C.10). Solubil în acizi diluaţi.
pH = 5,5 - 6,0 (1,0% m/V) (IX. C.22). Soluţia A. 0,4 g clorchinaldol se agită cu 20 ml apă timp de 5 min şi
Metale grele. Cel mult 0,001 %- se filtrează ; soluţia filtrată se completează la 20 ml prin spălarea filtrului
Rezid'.1ul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con- cu apă.
~ro}uJ lumtelor pentru i:_11purităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu Identificare
upa 1~ 10 ml, s<: compara cu 10 ml soluţie-etalon (O.Ol mg ion plumb). - Spectrul în-ultraviolet al soluţiei 0,002% m/V în alcool (R) prezintă
Pierdere pnn uscare. Cel mult 0,5 %. · un maxim la 316 nm (IX.C.24.1).

244 VIII. Chlorqu~ldolu.m
- La 20 mg clorchinaldol se adaugă 2 ml alcool (R) şi O I ml clorură
de fer {III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie verde. ' CHLORTALIDONUM
- 50 mg_ clorchinaldol se dizolvă în 5 ml acid nitric 100 g/1 (R), se
adaugă 1 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere. Se formea-
z~ u1: pre?pitat alb ; lichidul se colorează în roşu-brun cu degajare de dio-
xid d.e mtrogen.
Punct de topire: 110 - 114 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,10 g clorchinaldol se dizolvă în 10 ml acid clorhi-
dric 100 g/1 (R). O eventuală coloraţie a 5 ml din această soluţie nu trebuie
să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,20 ml
~up~-E.c., 0,60 ml fer-E.c., 0,80 ml coba1t-E.c. şi acid clorhidric 100 g/1 (R)
1a :, ml (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%,
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul iimitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorchinaldol se usucă la 80 °C timp de 4 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g clorchinaldol se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX.C.17).
Dozare. Clorchinaldol. 0,25 g clorchinaldol se dizolvă în 50 ml dimetil-
formamidă (R) în prealabil neutralizată la timolftaleină-soluţie (I) şi se ti-
trează cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie verde.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02281 g C10 H 7 C1 2NO.
Clor total. La 0,1 g clorchinaldol se adaugă 10 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1, 100 ml apă, 2 - 3 bile de sticlă, într-un flacon de 500 ml, şi se încăl­
zeşte uşor pînă la dizolvare. Se adaugă, în mici porţiuni şi agitînd, 25 ml
permanganat de potasiu 50 g/1 (R), se acoperă gîtul flacon1!1ui cu o pîlnie
şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 30 min, agitînd din cind în cînd. Se
răceşte la temperatura camerei, se adaugă 25 ml acid sulfuric 100 g/1 (R)
şi peroxid de hidrogen-soluţie concentrată (R), picătură cu picătură, agi-
tînd uşor, pînă la decolorare. La soluţia limpede şi incoloră se adaugă 10 ml
acid nitric ( R), 15 ml nitrat de argint O, l mol/1 şi se încălzeşte la fierbere.
Se filtrează, se spală precipitatul cu acid nitric 10 g/1 (R), se adaugă la fil-
trat 3 ml sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează
cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz-roşiatică.
1 ml nitrat de argints_0,l mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Chimioterapic antimicrobian;
antimicotic.
ChlortalidmtllM VIII. 245
Clortalidonă
M, 338,8
C14H 11 ClN2O4 S
Clortalidona este 2-cloro-5-(3-hidroxi- l-oxoizoindolin-3-il) benzensul-
fonamidă. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0% C14H11ClNp4S ra-
portat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros (IX.B).
Se topeşte la aproximativ 215 °C (cu descompunere).
Solubilitate. Solubilă în metanol, foarte puţin solubilă în alcool, prac-
tic insolubilă în apă (I~.C.1)... . . . .
Se dizolvă în soluţn de hictrox1z1 alcahm.
Identificare . .
_ Spectrul în infraroşu trebuie să corespund~ celm obţmut cu clorta-
lidonă (s.r.) prin dispersie în bromur~ . de potasm ( ~) (IX. C.24.~) · ~
- Spectrul în ultraviolet al solut1;1 0,01 %m/V m alcool (R), m) cuva
de 2 cm, prezintă două maxime: la 2;:, nm ş1 la :2_84 nm ~IX.C?4.l ·
- 50 mg clortalidonă se dizolvă în 3 ml acid. sulfunc (R), apare 0
coloraţie galben-intens. d di hi
_ O 1 a clortalidonă se amestecă cu 0,5 g carbonat e ~o u an -
dru (R) şi se°caicinează; se degajează vapori care albăstresc_ hîrtta de_turne-
sol roşie (I) si înnegresc hîrtia de acetat de plumb (R). Rez1d'._1ulv O?ţmut s_e
dizolvă prin 'încălzire la aproximativ 50 °C, în 5 ml apă: D:1-pa r~cire se aci:
dulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se filtrează. La soluţia_f~trata se adauga
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un prec1p1tat alb, cazeos,
solubil în amoniac concentrat (R).
Aspectul solutiei. Soluţia 10% m/V în hidroxid de sodiu. 1 1:;1-oljl tre:
buie să fie limped~ şi incoloră. O eventuală coloraţi~ nu trebme sa fle mai
intensă decît coloraţia_unei sol:1ţi~-etalon preparate din 0,04 ml )cobalt-E.c.,
O 15 ml fer-E.c. si acid clorh1dr1c 10 g/1 (R) la 10 ml (IX.C.2 ·
' A.eiditate.1,0 g clortalidonă se dizolvă în 25 ml dioxan (R), prin încăl-
246 VIII. Chlortalidonum
zire la aproximativ 40 °C, se răceşte, se adaugă 25 ml apă, roşu de metil-so-
luţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Trebuie să se folosească cel mult 1,2 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1
pentru 1 g clortalidonă.
Cloruri. Cel mult 0,04%,
1,0 g dortalidonă se agită, timp de 5 min, cu 40 ml apă şi se filtrează
printr-un filtru G4 ; soluţia filtrată se completează la 40 ml prin spălarea
filtrului cu apă. Dacă soluţia este opalescentă se adaugă cîteva miligrame
de talc (R), se agită şi se filtrează din nou. 2,5 ml soluţie filtrată completată
cu apă la 10 ml se compară cu 2,5 ml soluţie-etalon completată cu apă la
10 ml (0,025 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la caicinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,01 m 6 ion plumb).
Sulfaţi. 10 ml soluţie filtrată de la „Cloru.c-i" nu trebuie să dea reacţia
pentru sulfaţi (IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: 1-butanol (R)-amoniac concentrat (R) (45:9).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clortalidonă 1,0% m/V în metanol (R);
Soluţia b: clortalidonă (s.r.) 0,010% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 10 µl soluţie a (100 µg clortalidonă) ;
b: 10 µ1 1,oluţie b (1 µg clortalidonă s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 10 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ul-
travioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare clortalidonei, mai poate să apară o singură pată, a cărei
mărime şi intensitate nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei
din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clortalidonă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clortalidonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea nitrogenului
din combinaţiile organice" (IX.C.20), luînd în lucru 0,5 g clortalidonă.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/I corespunde la 0,01694 g C14H 11C1Np 4 S.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Diuretic.
VIII. 247
CHLORZOXAZONUM
Clol"zoxazonă
C
,/
'
O)= o
\
H
M, 169,6
Clorzoxazona este 5-cloro-2(3H)-benzoxazolonă. Conţine cel puţin
98,5% şi cel mult 101,5% c.,H 4C1NO 2 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Puţin solubilă în acetonă, alcool, metanol şi soluţii alca-
line, greu solubilă în apă (IX.C.1).
Soluţia A. 0,5 g clorzoxazonă se agită, timp de 5 min, cu 25 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se filtrează; soluţia filtrată se completează la
25 ml, prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
- Spectrul în infrarosu trebuie să corespundă celui obţinut cu clorzo-
xazonă (s.r.) prin dispersie în bromură de -potasiu (R) (IX.C.24.2). .
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 prezintă două maxime: la 243 nm şi ia 288 nm (IX.C.24.1).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m./V în metanol (R) pre-
zintă un maxim la 282 nm (IX.C.24.1). .
- 50 mg clorzoxazonă se calcinează cu 0.1 g carbonat de sodm an-
hidru (R), se adaugă 10 ml acid nitric 250 g/1 (R), se răceşte şi se filtrează.
În soluţia filtrată se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează
un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
Punct de topire: 189 - 193 °C (IX.C.10).
pH = 6,0 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,01 %- .
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%. ·
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul iimitelor pentru impurităţi anorgani~e" (IX.C.13) şi c<:>mpletat c;-1
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb;.
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX!.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
248 VIII. Cholesterolum
Developant: acetat de etil (R) saturat cu amoniac concentrat (R)-ace-
tonă (R) (20: 30).
Soluţie de aplicat: clorzoxazonă 2,0% m/V în acetonă (R).
. Pe li;11ia de st':'rt a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µl
din soluţia de mai sus (200 µg clorzoxazonă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează uniform cu
3, 5, 7, 2', 4'-pentaoxiflavonă în alcool (R). Se usucă din nou la aer si se
examinează în lumina ultravioletă la 366 nm. , anh1dnda acetica (R) ş1 0,0::, ml acid sulfuric (R); apare o coloraţie ro7,
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare dorzoxazonei, cu
fluorescenţă galbenă, nu trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorzoxazonă se usucă la 105 °C timp de 4 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g clorzoxazonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,16 g clorzoxazonă se dizolvă în 20 ml dimetilformamidă (R),
în prealabil neutralizată la albastru de timol în metanol (I), şi se titrează
cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01696 g C7H 4C1N0 2 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Mioreiaxant.
CHOLESTEROLUM
Colesterol
C2,H460 M, 386,7
Colesterolul este 3.· ~-hidro:xi-5-colesten. Conţine cel puţin 99,0% şi
cel mult 101,0% C27H 46 0 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie sau foi cristaline
sidefii, fără miros şi gără gust (IX.B).
Chorda resorbilis sterilis VIII. 249
Solubilitate. Uşor solubil în eter, solubil în benzen, cloroform, dioxan-
eter de petrol, hexan, uleiuri şi grăsimi, puţin solubil în alcool, practic in,
solubil în apă (IX.C.l).
Identificare
- 10 mg colesterol se dizolvă în 1 ml cloroform (R), se adaugă 1 ml
acid sulfuric (R); stratul cloroformic se colorează în roşu-sînge, iar stratul
acid prezintă o fluorescenţă verde.
. -. ~ mg c_ol,:sterol _se d~zolvă Îl; 2 ml c~oroform (R), se adaugă l ml
care devine roşie, apoi albastră pînă 1a verde-strălucitor.
Punct de topire: 147 - 150 °C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică : [ex]~ = - 34 ° pînă la - 38 ° (2 % m/V în
dioxan R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aeiditate-alealinitate. 1,0 g colesterol se dizolvă într-un amestec for-
mat din 10 ml alcool (R) şi 10 ml cloroform (R) în prealabil neutralizat cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 la fenolfta1eină-soluţie (I); soluţia obţinută
trebuie să fie incoloră. La adăugarea a cel mult 0,3 ml hidroxid de sodiu
O, 1 mol/1 soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Fosfolipide. 0,4 g colesterol se dizolvă în 10 ml eter (R); soluţia trebuie
să fie limpede.
Substanţe solubile în alcool. O, l g colesterol se dizolvă, prin încălzire
la aproximativ 40 °C, în 10 ml alcool (R). Soluţia trebuie să fie limpede şi
incoloră, iar după răcire nu trebuie să se tulbure timp de 2 h.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,3%.
0,5 g colesterol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g colesterol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g colesterol se dizolvă, prin încălzire pe baia de apă, în 50 ml
alcool (R), se adaugă 0,5 g digitonină (R) dizolvată într-un amestec format
din 25 ml alcool (R) şi 25 ml apă. După răcire se filtrează printr-un creuzet
filtrant G4, în prealabil cîntărit. Precipitatul se spală cu un amestec format
din 10 ml apă şi 10 ml alcool (R) şi se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
1 g precipitat corespunde la 0,0239 g C27H 460.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de căldură.
CHORDA RESORBILIS STERILIS
Fire resorbabile sterile
Sinonim: catgut
• Firele resorbabile sterile se obţin din submucoasa intestinului de oaie
şi seroasa intestinului de bovine, prin prelucrare şi sterilizare.
250 VIII. Chord.a resorbilis sterilis Chymotrypsin:um VIII. 251

Firele au o lungime de 0,75 m, 1 m sau 1,5 m; sînt înfăşurate indivi-
dual pe o bobină din sticlă sau din material plastic şi înfiolate într-o solu-
ţie conservantă, cu pH 6,0 - 7,0, care conţine oxid de etilen.
Caracterizarea firelor resorbabile sterile se realizează prin numere con-
venţionale, care indică diametrul şi rezistenţa lor.
Descriere. Fire gălbui, flexibile, cu lungimea, diametrul şi rezistenţa
mecanică corespunzătoare.
Toate determinările se efectuează pe dte zece fire resorbabile sterile,
imediat după scoaterea acestora din fiole.
Lungimea. Cel puţin 95,0% din lungimea declarată.
Determinarea se efectuează prin măsurarea firului întins şi neforţat.
Diametrul. Se măsoară pe lungimea firului, în 3 - 4 puncte, cu un mi-
crometru prevăzut cu cadran.
Media diametrului celor zece fire trebuie să fie cuprinsă între limitele
prevăzute în tabel. Diametrul firului resorbabil steril analizat este corespun-
zător dacă cel puţin 2/3 din măsurători corespund limitelor prevăzute În
tabel uentru numărul respectiv al firului. La nici una din măsurători valoa-
rea di;_metrului nu trebuie să fie mai mică decît diametrul mediu al numă­
rului inferior sau mai mare decît diametrul mediu al numărului superior.
Rezistenţa la tracţiune. Se determină cu ajutorul unui dinamometru
prevăzut cu două cleme, dintre care cea inferioară este mobilă. Distanţa
dintre cleme este de 127 mm. Între cele două cleme se fixează firul de anali-
zat. Viteza de deplasare a clemei inferioare este astfel reglată încît înclina-
ţia de 30° de la orizontală a planului să fie atinsă în 20 ± l s de la începerea
determinării.
Determinarea se efectuează după ce în prealabil s-a făcut în mijlocul
firului un nod chirurgical dublu, în jurul unui tub de cauciuc cu diametrul
de 6,5 mm.
Media rezultatelor obtinute pe zece fire trebuie să fie egală sau mai
mare decît rezistenţa prev'ăzută în tabel pentru numărul respectiv al firu-
lui.
Se admite ca cel mult două fire din cele zece fire analizate să aibă rezis-
tenţa mai mică cu cel mult 10% faţă de aceea prevăzută în ta~el, iar _re-
zistenţa maximă a nici unui fir să nu -atingă valoarea numărului supenor.
Sterilitate. Firele resorbabile trebuie să fie sterile. Se procedează con-
form prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Conservare. La loc răcoros, ferit de lumină şi de umiditate.
Observaţie. 1n interiorul tubului se introduce o. etichetă cu m:mătoa­
rele prevederi: întreprinderea producătoare, . denu11;1rea. prod:1s~Ul, men-
ţiunea „steril", numărul conv<?nţional şi h~gi:11ea flrulm. Sena ŞI data de
fabricaţie se prevăd pe o etichetă exterioara.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Material de sutură chirurgicală.
CHYMOTRYPSINUM
Chimotripsină
Chimotripsina este o enzimă proteolitică, obţi:iută prin activarea chimo-
tripsinocrenului secretat de pancreasul de bovine. .
Activitatea enzimatică a chimotripsinei este de cel puţm 0,04
UCHT<TEE-HCIJ/mg.
Descriere. Pulbere liofilizată, albă (IX.B).
Solubilitate. Solubilă în apă şi în clorură de sodiu-soluţie izotonică
(IX.C.1).
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei de chimotripsin~ care conţi_ne
0_.004 UCRT(TEE-HCIJ/ml în acid clorhidric 0,001 mol/1 prezmtă un maxim
la 281 nm (IX.C.24.1).
- într-un flacon de 25 ml se introduc 9 ml lapte de vacă proaspăt
degresat, fiert şi 1 ml tampon acetat pH 5,0, (R). Flaco:1u1 ~ introduce î_n-
tr-o baie de apă termostatată la 35 - 37 0 C, m care se ţme timp de_ 10 mm,
apoi se adaugă 0,5 ml soluţie de chimotripsină ca~e conţme 0,02
UCHT(TEE-nc1) /ml, se agită şi se ţine în continuare în baia de apă exact
5 mi!} (soluţia-probă). . . . V

In paralel, se efectuează determmarea cu ~ soluţ1e 0 1;1artor! obţmuţa

Numărul conventional Diametrul firului Rezistenta la tractiune
al firului· (în milimetri) (în kilograme fo;ţă)
din aceiaşi reactivi şi în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, 1ulocumd soluţia
de chimotripsină cu 0,5 ml apă. .
0000 0,17-0,24 0,650 1n soluţia-probă laptele trebuie să coaguleze, în timp ce în soluţia-mar­
OOO 0,24-0,31 1,130 tor nu trebuie să apară modificări.
00 0,31-0,40 1,800
o 0,40-0,49 2,500 Aspectul soluţiei. Soluţia de chimotripsină care conţine 0,04
l 0,49-0,58 3,400 UCHT (TEE-lICl)/ml trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
2 0,58-0,67 4,000
3 0,67-0,76 5,200 pH = 5,0- 7,0.
4 0,76-0,86 5,900 Se determină pe o· soluţie de chimotripsină care conţine 0,04
UtHT(TEE-RClî /ml (IX.C.22).
 Chyaotrypsinum
252 VIII.
Tripsină. Se procedează conform prevederilor de la „Electrofore.:ă"
{IX.C.27).
Se foloseşte hlrtie tip MN 862, Whatman nr. 1 sau Schleicher-Schiill
2043 b, sub formă de benzi de 3 cm lăţime.
Benzile de hlrtie se impregnează cu tampon barbital pH 8,6 (R) şi se
introduc în camera electroforetică cu aproximativ 15 min înainte de apli-
carea soluţiilor. La capătul anodic al unei benzi de hîrtie se aplică 20 µ1
soluţie-probă de chimotripsină care conţine 0,8 UCHT(TEE-RC!l/ml iar la
capătul anodic al altei benzi de hîrtie se aplică 20 µ1 soluţie-eţalon de chimo-
tripsină (s.r.) care conţine 0,8 UCHT(TEE-nc1>/ml. Determmarea se efec-
tuează la tensiunea de 200 V, timp de 5 h. Benzile de hîrtie se usucă la tem-
peratura camerei, apoi se imersează în reactivul de colorare preparat din
1,0 o- albastru de brom.fenol (J) dizolvat în 100 ml alcool (R) saturat cu clo-
rură"' de mercur (II) (R). În continuare, benzile de hîrtie se spală, de repetate
ori, în acid acetic (R) 0,5% V/V pînă cînd fondul benzii de hîrtie se decolo-
rează, se usucă parţial la temperatura camerei şi se expun la vapori de amo-
niac concentrat (R).
Proba de analizat trebuie să prezinte o singură zonă colorată în albas-
tru, iar migrarea trebuie să se efectueze cu aceeaşi viteză cu aceea a etalo-
nului.
Impurităţi hipotensive (IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie preparată astfel: se dizolvă
chimotripsina, corespunzătoare la 0,008 UCHT{TEE-RCI), în 1 ml tampon
fosfat pH 8,0 (R), se ţine în baia de apă timp de 30 ruin, apoi se diluează cu
clorură de sodiu soluţie izotonică (R) la 10 ml.
Impurităţi pirogene (IX.F .10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală o soluţie de chimotripsină care conţine 0,016
UCHT(TEE-HCil /ml în apă pentru preparate injectabile.
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „.Activîtatea enzi-
matică a chimotripsinei" (IX.F.7.1).
Limitele fiduciale de eroare ale activităţii stabilite trebuie să fie cuprin-
se între 80% şi 125% faţă de activitatea declarată (IX.F.16).
Sterilitate. Chimotripsina trebuie să fie sterilă. Se procedează conform
prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină şi de umiditate,
la 4 - 6 °C.
Observaţii. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze activi-
tatea enzimatică a produsului.
Se evită contactul cu metalele.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări, Enzimă proteolitică folosită
ca antiinflamator local şi general.
Cinnamomi a.etheroleum VIII. 253
CINNAMOMI AETHEROLEUM
Ulei volatil de scorţişoară
Ulei volatil obţinut prin distilare cu vapori de apă din scoarţa arbore-·
lui Cinnamomum zeylanicum Nees (Lauraceae).
Uleiul volatil de scorţişoară trebuie să corespundă prevederilor de la „Ae-
therolea" şi următoarelor prevederi;
Conţine cel puţin 65,0% şi cel mult 76,0% derivaţi carbonilici exprimati
în aldehidă cinamică (06H 80). '
Descriere. Lichid limpede, galben-deschis, cu miros caracteristic de
scorţişoară, gust dulceag şi arzător. La aer şi la lumină se colorează.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Aisorbant: silicagel G (R).
Developant: toluen (R)-metanol (R) (90: 10).
Soluţie de aplicat: ulei volatil de scorţişoară 1% V /V în alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 20 µl
din soluţia de mai sus.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea developan-
tului, placa cromatografică se pulverizează uniform cu anisaldehidă-solu­
ţie (R), se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de IO min şi se examinează ime-
diat la lumina zilei.
Pe cromatogramă trebuie să apară următoarele pete:
- o pată de culoare cenuşiu-violacee deschis, cu Rf de aproximativ
0,60 (eugenol) ;
- o pată de culoare albastru-violacee, cu Rf de aproximativ 0,80 (al-
dehidă cinamică).
Pe cromatogramă mai pot să apară şi alte pete.
Densitate relativă: dig= 1,022 - 1,040 (IX.C.3).
Putere rotatorie: tJ.J/=0° pînă la -1° (IX.CA).
Indice de refracţie: n~ = 1,581 - 1,591 (IX.C.5.6).
Indice de aciditate. Cel mult 10 (IX.C.5.1).
Solubilitate în alcool. 1 ml ulei volatil de scorţişoară se agită cu 3 ml
alcool diluat (R); soluţia trebuie să fie limpede (IX.C.2).
Ulei volatil din frunze. 0,1 ml ulei volatil de scorţişoară se dizolvă în
10 ml alcool (R) şi se adaugă O, 1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; nu tre-
buie să apară o coloraţie albastră care trece în verde şi apoi în brurt.
Dozare. O, 15 g ulei volatil de scorţişoară se dizolvă în 10 ml alcool (R) ;
se adaugă 0,25 ml albastru de bromfenol în alcool (I) şi se neutrali-
zează cu hidroxid de potasiu 0,1 mol/1 în alcool pînă la coloraţie verde-găl-
 Citri aetheroleum
254 VIII.
buie. Se adaugă 20 ml clorhidrat de hidroxilamină în alcool (R), se agită
energic şi se titrează cu hidroxid de potasiu O, 1 mol/1 în alcool pînă la colo-
raţie verde-gălbuie. Se lasă în repaus timp de 5 min. Dacă soluţia devine
galbenă, se titrează în continuare cu hidroxid de potasiu O, 1 mol/1 în al-
cool pînă la coloraţie verde-gălbuie.
1 ml hidroxid de potasiu 0,1 mol/I în alcool corespunde la 0,0132 g
C6H 8 O.
Acţiune i'armaeologieă şi întrebuinţări. Carminativ; aromatizant.
CITRI AETHEROLEUM
Ulei volatil de lămîie
Ulei volatil obţinut prin presare din pericarpul proaspăt al fructelor
de Citrus liman (L.J Burman filius (Citrus medica L. var. limonum (Risso)
Wight et Arnott). (Rutaceae).
Uleiul volatil de lămîie trebuie să corespundă prevederilor de la „:A.ethe-
rolea" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 3,0% citral (C10H 160).
Descriere. Lichid limpede, galben-deschis pînă la slab galben-verzui,
cu miros puternic de lămîie şi gust slab amar.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: benzen (R)-acetat de etil (R) (95: 5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: ulei volatil de lămîie 4% V/V în cloroform (R);
Soluţia b: citral (s.r.) 0,2% V/V în cloroform (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se apli-
că soluţiile :
a : 10 µ1 soluţie a ;
b: 10 µl soluţie b {0,02 µ1 citral-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de 1a linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea
developantului, placa cromatografică se pulverizează uniform cu anisal-
dehidă-soluţie (R), se usucă în etuvă, la 105 °C, pînă la aparitia si inten-
sificarea coloraţiei petelor şi se examinează imediat la lumi~a zhei.
Citri aetheroleam VIII. 255
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară următoa­
rele pete:
- o pată. de culoare cenuşiu-violacee şi cu acelaşi Rf, de aproxi-
mativ 0,40, cu al petei citralului (s.r.) din dreptul punctului b;
- o pată de culoare roz-cenuşie, cu Rx de aproximativ 1,20 faţă
de pata citralului {s.r.) din dreptul punctului b.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, mai pot să apară şi alte
pete.
Densitate: d;X = 0,850 - 0,858 (IX.C.3).
Putere rotatorie: IX~o ~ + 56° pînă la + 65° (IX.C.4).
Indice de refracţie: nt = 1,474
0 1,478 (IX.C.5.6).
Indice de aciditate. Cel mult 1,5 (IX.C.5.1).
Solubilitate în alcool. 1 ml ulei volatil de lămîie se agită cu 10 ml al-
cool 90c; soluţia trebuie să fie limpede (IX.C.2).
Terpene străine. Cel mult 20,0% V/V.
Se procedează conform prevederilor de la „Interval de distilare"
(IX.C.11), luînd în lucru 10,0 ml ulei volatil de lămîie. Se distilează cu
o viteză de o picătură pe secundă şi se colectează distilatul obţinut pînă
la 176 °'-1 într-un cilindru gradat de 10 ml, cu subdiviziuni de 0,1 ml.
Volumul distilatului se citeşte la temperatura de aproximativ 20 °C.
Reziduu prin evaporare. Cel mult 4,5%.
1 g ulei volatil de lămîie se cîntăreşte la balanţă analitică într-o fiolă
de cîntărire în prealabil cîntărită şi se evaporă la sicitate, pe baia de apă.
Fiola de cîntărire cu reziduul se usucă în etuvă, 1a 105 °C, pînă la masă
constantă.
Dozare. 3 g ulei volatil de 1ămîie se dizolvă în 10 ml alcool 90°;
se adaugă 0,4 ml albastru de bromfenol în alcool (I) şi se neutralizează
cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool pînă la coloraţie verde-gălbuie.
Se adaugă 10 ml clorhidrat de hidroxilamină în alcool (R) şi se titrează
cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool pînă la coloraţie verde-gălbuie.
Se lasă în repaus timp de 5 min. Dacă soluţia devine galbenă, se titrează
în continuare cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool pînă la coloraţie
verde-gălbuie.
I ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/I în alcool corespunde la 0,07612 g
C10H 16O. '
256 VIII. Clomipramini hydrochloridum
CLOMIPRAMINI HYDROCHWRIDUM
Clorhidrat de clomipramină
CP
Mr 351,3
Clorhidratul de clomipramină este clorhidrat de 3-cloro-5-[3-(dimetil-
amino )propil ]-10, 11-dihidro-5 R-dibenzo [b ,f Jazepină. Conţine cel puţin
99,0% şi cel mult 100,5% 0 19R2ZC1N 2 • RCl raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros (IX.B).
Solubilitate. Solubil în apă şi cloroform, puţin solubil în acetonă şi
alcool, practic insolubil în eter (IX.C. l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
hidrat de clomipramină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2).
- Spectrul în ultravfolet al soluţiei 0,003% m/V în acid clorhidric
0,1 mol/1 prezintă un maxim la 252 nm (IX.C.24.1).
O, l g clorhidrat de clomipramină se dizolvă în 2 ml acid nitric
250 g/1 (R) ; se obţine o coioraţie albastru-intens. Prin diluare cu apă,<la
10 ml, coloraţia devine verde, apoi galbenă.
- Soluţia obţinută anterior se filtrează. La filtrat se adaugă 0,15 ml
nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 189 - 194 °0 (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia 10,0% m/V trebuie să fie limpede şi in-
coloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît colo-
raţia unei soluţii-etalon preparate din 0,02 ml cupru-E.c., 0,05 ml co-
balt-E.c., 0,12 ml fer-E.c. şi acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 ml (IX.C.2).
pH = 3,8 - 5,2 (10% m/V) (IX.C.22).
Metale 9rele. Cel mult 0,001 %-
Clomipramini hydrochloridum VIII. 257
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: metanol (R)-eter de petrol (R) (50 : 50).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de clomipramină 0,10% m/V în cloroform (R);
Soluţia b: 1 ml soluţie a se diluează cu cloroform (R) la 100 ml,
într-un balon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se apli-
că soluţiile :
a: 10 µ1 soluţie a (10 µg clorhidrat de clomipraminăJ;
b: 10 µl soluţie b (0,1 µg clorhidrat de clomipramină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la iinia de start, se scoate, se usucă la aer, se ţine în vapori
de iod (R) şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare clorhidratului de clomipramină, mai apar şi alte
pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească
mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de clomipramină se usucă la 105 °C pînă la masă
constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de clomipramină se calcinează cu acid sulfuric (R)
{IX.C.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de clomipramină se dizolvă în 50 ml cloro-
form (R), se adaugă 6 ml acetat de mercur {II) în acid acetic anhidru (R),
0,2 ml galben de metanil în metanol (I) şi se titrează cu acid percloric
O, 1 mol/1 în acid acetic ,anhidru (R) pînă la coloraţie roşie.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,03513 g C19R 23ClN2 • RCL
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umi-
ditate. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidepresiv.
lî - Farmacopeea Română, ed. a X~a

258 VIII. Clonidinum
CLONIDINUM
Clonidină
M, 230, 1
Clonidina este 2-[(2,6-diclorofenil)imino ]imidazolidină. Conţi_ne cel pu-
ţin 99,0% şi cel mult 101,0% C9H 9Cl~3 şi cel puţin 30,2% ş1 cel mult
31,4% clor raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros, cu
gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în alcool, solubilă în cloroform şi eter,
foarte greu solubilă în apă (IX.C.l).
Solutia A. 2,5 g clonidină se dizolvă în 40 ml acid clorhidric 10 g/1 (R)
şi se co~pletează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespund~ celui obţinut c1;1 clo-
nidină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2;.
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,~3% m/V în aci_:i clorhidric
0,1 mol/1 prezintă două maxime: la 271 nm ş1 la 278 nm (IX.C.24.1).
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R î.
Developant: 2-propanol (R)-acetat de etil ( R) (50 : 70).
Soluţie de aplicat: clonidină 2,5 % m/V în alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 p.1
din solutia de mai sus (250 µg clonidină).
Pla;a cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu. dev:=-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă_ de aprox1~ah:'."
16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer ş1 se pulve~1zeaza
nniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R).
Cîonidinum VIII. 259
Pe cromatogramă trebuie să apară o singură pată, de culoare galben-
portocalie, cu Rf de aproximativ 0,75.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,2 ml acid fosfowolframic 10 g/1 (R) ;
se formează un precipitat alb.
Punct de topire: 139 -142 °C {IX.O.IO).
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even-
tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei solutii-
-etalon care conţine 0,4855 mg cromat de potasiu (R) în 100 ml ~pă
(IX.C.2).
Metale grele. Cel mult 0,001 %.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" {IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu l ml soluţie-etalon completată cu apă Ia
10 ml (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,025%.
8 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu IO ml
soluţie-etalon (0,01 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clonidină se usucă la 105 °C pînă la masă c~mstantă (IX.C.15)
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %.
1 g clonidină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Clonidină. 0,3 g clonidină se dizolvă în 25 ml dioxan (R)
se adaugă O, l ml galben de metanil În dioxan (I) şi se titrează cu acid
percloric O, 1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
I ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02301 g
Cgli,Cl:,Na.
Clor. Se procedează conform prevederilor de 1a „Mineralizarea halo-
genilor şi a sulfului legaţi organic-Combustie în oxigen" (IX.C.21), luînd
în lucrn 0,1 g clonidină şi folosind ca lichid absorbant un amestec format
din 20 ml apă şi 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). După combustie
s1:: spală dopul port-probă cu 20 - 30 ml apă, se acidulează cu acid nitric
250 g/1 (R), se adaugă 20 ml nitrat de argint O, l molil şi se filtrează.
Precipitatul se spală cu acid nitric 10 g/1 (R), se adaugă sulfat de amo-
~u-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat de amo-
niu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie siab brună.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/i corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihipertensiv; antiinigrenos.
i60 VIII. Clotrimazo1um
CLOTRIMAZOLUM
Clotrimazol
Mr 344,8
Olotrimazolul este 1- [(2-clorofenil)difenilmetil J- IH-imidazol. Conţine
cel puţin 98,5% şi cel mult 101,5% C:i::Hr1ClN 2 raportat la substanţa us-
cată.
Descriere. Pulbere microcristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în cloroform, solubil în alcool şi metanol,
practic insolubil în apă (IX.C.1).
Se dizolvă în acizi dilua ţi.
Soluţia A. La 0,5 g clotrimazol se adaugă 25 ml apă şi se încălzeşte
la fierbere timp de 2 min; după răcire se filtrează şi se completează la
25 ml, prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clo-
trimazol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,02% m/V în metanol (R) pre-
zintă un maxim la 259 nm (IX.C.24.1).
- 5 mg clotrimazol se dizolvă într-un amestec format din 1 ml apă
şi 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se adaugă 1 ml acid silicowolframic
50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
- 50 mg clotrimazol se amestecă cu 0,5 g carbonat de sodiu (R)
şi se calcinează ; se degajează vapori care albăstresc hîrtia de turnesol
rosie (I). Rf!ziduul obţinut se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C,
în' 5 ml apă; după răcire se acidulează cu acid nitric 250 g/1 (R) şi se fil-
trează. La soluţia filtrată se adaugă O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (RJ ;
se formează un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
Clotrim-azolum VIII. 26-1
Punct de topire: 141 - 145 °C (IX.C.10).
. Aspectul sol!1fiei. 1,25 f5 clotrimazol se dizolvă în 10 ml cloroform (R)
ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon cotat. Solutia
trebuie să fie limpede (IX.C.2), iar absorbanţa determinată la 412 nm treb~ie
să fie de cel mult 0,08 (IX.C.24.1).
ICloruri. Cel mult 0,04% .
. 2,5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
lUetale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Con-
tro}ul limitelor pentru i":purităţi anorgan~ce" (IX.C.13) şi complet;t cu
apa la 10 ml, se compara cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13). '
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel HF254 (R).
Developant: eter diizopropilic (R).
Soluţie de aplicat: clotrimazol 1,0% m/V în cloroform (R).
Saturarea atmosferei din camera de developare se efectuează cu va-
por_i ~e an:i-oniac obtinuţi din amoniac concentrat (R), care se află într-un
rec1p1ent mtrodus m vasul cromatocrrafic.
•. Pe l~a de st8:rt a plJcii cromat;'grafice se aplică într-un punct 50 µl
am soluţia ae ma1 sus (:,00 µg clotrimazol).
1
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lo_pant, se las~ :pînă clnd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
fo cm de la hma de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează
~ 1UJ:?-Îlla ultravioletă la 254 nm, apoi se pulverizează uniform cu tetra-
1odob1smutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R).
Pe crom~togramă, în afara petei corespunzătoare clotrimazolului, cu
Rf de aproximativ 0,35, nu trebuie să apară alte pete; după pulveri-
zare, pata are culoare portocalie.
Pierdere P!in uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clotrim.azol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g clotrimazol se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX.C.17).
Dozare. 0,4 g clotrimazol se dizolvă în 30 ml cloroform (R), se adaugă
0,1 ml galben de metanil în dioxan (J) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
l ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03448 g
C22HuClN2 •
Conservare. În, recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi intre buinţări. Antimicotic local.

262 VIII. Cloxacillinum natricum
CLOXACILLINUM NATRICUM
Cloxacilină sodică
© conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Na
Mr 475,9
Cloxacilina sodică este sarea de sodiu a acidului (2S,5R,6R)-3,3-
dimetil-7-oxo-6- [ [3-(2-dorofenil)-5-metil-4-izoxazolil ]-carboxamidou-4-t_ia-
-1-azabicido f3.2.0]heptan-2-carboxilic cu o moleculă de apă .. Conţme
cel puţin 95,0% şi cel mult 100,5% peniciline totale expnmate în
CnH17 ClN3 NaO5 S · ~O şi cel puţin 7,0% şi cel mult 7,5% clor. ..
Activitatea microbiologică este de cel puţin 825 µ.g cloxactlmă
(C19H18ClN2O0 S) /mg.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uş~ solubilă in apă, puţin solubilă în alcool, greu solu-
bilă în doroform (IX.C.1).
Ide:u.tifiea:re
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă_celui obţinut cu clo-
xacilină sodică (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- La 2 mg cloxacilină sodică se adaugă 2 mg sare de sodiu a aci-
dului cromotropic (R) şi 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce într-o
baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în cînd; în cel mul~ 1 min
trebuie să apară o coloraţie galben-verzuie, care devine purpune după
3 min.
- Prin calcinare se obţine un reziduu care, umectat cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R), colorează flacăra în galben.
Putere rotatorie specifică: [o:]~=+ 163° pînă la+ 172° (1% mf'i/
în apă proaspăt fiartă şi răcită; raportat la substanţa anhidră) (IX.C.4).
pH = 5,0 - 7,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Clovacillinum natricum VIII. 263
Apă : 3,0 - 5,0%.
0,3 g cloxacilină sodică se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 m1 pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine cloxacilină sodică
20 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5mldintr-o
soluţie care conţine cloxacilină sodică 40 mg/ml.
Sterilitate. Cloxacilina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează
Dozare. Peniciline totale. 0,5 gdoxacilină sodică se dizolvă în 25 ml
apă lipsită de dioxid de carbon, se neutralizează cu hidroxid de sodiu
O,0lmol/1, se adaugă 50 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 şi se încălzeste
pe baia de apă timp de 20 min. După răcire se adaugă O, 1 ml fenolftale-
ină-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric O, 1 mol/1 pînă la deco-
lorare.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I corespunde la 0,04759 g
C19H 17ClN3 NaOijS · H 20.
Clor. Se procedează conform prevederilor de la „Mineralizarea halo-
genilor şi a sulfului legaţi organic-Combustie în bombă" (IX.C.21), luînd
în lucru 0,22 g cloxacilină sodică. În soluţia obţinută se adaugă O, I ml
fenolft8:leină-soluţie ţI), ~e _neu!ralizează cu acid nitric (R) adăugînd după
neutralizare 3 ml acid mtnc 2o0 g/1 (R), se agită şi se adaugă 25 ml ni-
trat de argint O, 1 mol/1. După depunerea precipitatului se filtrează şi fil-
trul se spală cu apă. în filtrat se adaugă 1 ml sulfat de amoniu-fer (III)-
soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat de amoniu O, I mol 1'l
pînă la coloraţie galben-roşiatică.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente închise etans, ferit de lumină la cel mult
25 °C. ' '
Observaţie. Sterilitatea şi impurităţile pirogene se determină numai în
cazul cloxacilinei sodice care se administrează pe cale parenterală.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţ~i. Antibiotic.
 VIII. Cocaini hyd.rochlaridu.m
264
COCAINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de cocaină
© Cocaina precipitată se depune, iar soluţia trebuie să fie limpede.
e 0,25 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,25 ml permanganat de potasiu (R)
Cl
C17H 21NO4 • HCl Mr 339,8
Clorhidratul de cocaină este clorhidrat de (1R,2R,3S,5S)-3-benzo~-
-oxi-2-metoxicarbonil-8-metil-8-azabiciclo [3,2, ljoctan. Conţine cel PUP?
99,0% şi cel mult 101,0% C17H 21 NO4 • HCl raportat .la subst:3-nţa_ :15cat~-
Descriere. Cristale albe cu aspect mătăsos sau pulbere cnstahna albii,
fără miros, cu gust amar, producind pe limbă anestezie trecăţoare (IX.B).
Solubilitate. Solubil în 0,5 ml apă, 3 ml alcool, 3 ml ghcerol, 30 _m~l
cloroform, practic insolubil în acetonă, benzen, eter de petrol, parafma
lichidă si uleiuri grase (IX.C.l).
Sol~ţia A. 0,50 g clorhidrat de cocaină se ~olvă în 10 ml apă ,proas-
păt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml, mtr-un
balon cotat.
Identificare . .
- Spectrul în infra:oşu_ treb'.1i<: să cores:pundă cel1;11 obţinut cu clor-
hidrat de cocaină (s.r.) prm dispersie m bromura de potasiu (R).(IX.C.2~.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,003% m/V în acid clorhidric
0,01 mol/I prezintă un maxim 1a ~3?
nm {IX.9.24.1). . .
- La 0,1 g clorhidrat de cocama se a~u~a 1 ml a<:_1d sulfuric (~),
se încălzeşte în baia de apă timp de. 5 mm ~1 se adauga: <;11 pre~uţi~,
2 ml apă; se formează benzoat de met~ cu nur?s caractenstlc. Dupa ra-
cire apare un precipitat cristalin de acid benzoic.
- O, 1 g clorhidrat de cocaină se dizolvă . în 2 ~~apă, se adau&ă
0,2 ml amoniac 100 g/1 (R), 10 ml eter. (R) _şi se agită. Ştratul e~c
se separă, se filtrează prin sulfat de sodiu anh~dru (R),. apo1 se evapora.
Reziduul după uscare într-un exsicator cu ac1d sulfuric {R), se topeşte
la 95 - 98 °C.
- 50 mo- clorhidrat de cocaină se dizolvă în 2 ml apă, se acidulează
cu acid nitric°lOO g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
se formează. un precipitat alb, cazeos.
Codeini hyd.rochlorid.u.m VIII. 265
Putere rotatorie specifică: [o:J~ = - 70° pînă la - 73° (soluţia A)
(IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,0 - 5,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Alţi alcaloizi. La 5 ml soluţie A se adaugă 45 ml apă, 1 ml amoniac
100 g/1 (R), se agită timp de 5 min şi se lasă în repaus timp de 15 min.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,10 g clorhidrat de cocaină
se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14).
Substanţe reducătoare şi einamilcoeaină. La 5 ml soluţie A se adaugă
1 g/1 ; soluţia nu trebuie să se decoloreze timp de 30 min.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de cocaină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
0,5 g clorhidrat de cocaină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,35 g clorhidrat de cocaină se dizolvă în 40 ml cloroform
(R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), gal-
ben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu acid !)°Jcloric 0,1 mol/I în
dioxan pînă la coloraţie violetă.
1 ml acid perclol'ic O, I mol/1 în dioxan corespunde 1a 0,03398 g
C17 H 21N04 • HCI.
Conservare. !n recipiente - bine închise, ferit de lumină. Venenum.
~cţiune farmacoJ~foă şi întrebuinţări. Anestezic de contact (mi.i.-
-~oaseJ~
CODEINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de codeină
Mr 371,9
Clorhidratul de codeină este clorhidrat de (50:,60:)-7,8-didehidro-4,5-
-epoxi-3-metoxi-17-metilmorfinan-6-ol cu două molecule de apă. Conţine
cel puţin 99,0% şi cel mult 102,0% CigH21N03 • HCI · 2H 20.
Descriere. Cristale aciculare incolore, sau pulbere cristalină albă, fără
miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Solubil în apă, puţin solubil în alcool, practic insolubil
în cloroform şi eter (IX.C.l).
Soluţia A. 1,0 g clorhidrat de codeină se dizolvă în 40 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un b::lon
cotat.

266 VIII. Codeini hyd-rochloridum
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
hidrat de codeină. (s.r.) prin"'dispersie în parafină lichidă (R) (IX.C.24.2).
- La 50 ml soluţie 0,04% m/V se adaugă 10 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 şi se diluează cu apă la 100 ml. Spectrul în ultraviolet al soluţiei
obţinute prezintă un maxim la 284 nm (IX.C.24.1). . pant, ~ ţasa pma cmd acesta a nugrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
- La 10 mg clorhidrat de codeină se adaugă 1 ml acid sulfuric {.ll)
şi 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R). Amestecul se încălzeşte pe baia
de apă; apare o coloraţie albastră, care devine roşie la adăugarea de 0,05 ml
acid nitric (R).
- 2 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
Putere rotatorie specifică: [am= -116° pînă la -120 °C (soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,5 - 5,6 (soluţia A) (IX.C.22).
Fosfaţi. La 2 ml soluţie A se adaugă 2 ml sulfat de magneziu 100 g/1 (R),
2 ml clorură de amoniu 100 g/1 (R) şi 1 ml amoniac concentrat (R).
Soluţia nu trebuie să se tulbure timp de 5 min.
Sulfaţi. Cel mult 0,5%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1mg ion sulfat}
(IX.C.13).
Morfină. Cel mult 0,1 %-
0,10 g clorhidrat de codeină se dizolvă în 5 ml acid clorhidric 0,1 mol/1,
se adaugă 2 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 şi se lasă în repaus timp de
15 min; se adaugă 3 ml amoniac 100 g/1 (R) (soluţia-probă). Apare o colo-
raţie galbenă care nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii
preparate în paralel din 0,5 ml clorhidrat de morfină-soluţie etalon (R)
completată cu acid clorhidric O, 1 mol/1 la 5 ml, la care se adaugă, în ace-
leaşi condiţii cu soluţia-probă, 2 ml nitrit de sodiu (R) 10 gfl şi 3 ml amo-
niac 100 g/1 (R).
Impurităţi înrudi.te chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: alcool absolut {R)-ciclohexan (R)-amoniac concentrat (R)
(72: 30: 6).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de codeină 5,0% m/V într-un amestec format
din 1 volum alcool absolut (R) şi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1;
Soluţia b: 1,5 ml soluţie a se diluează la 100 ml cu un amestec format
din 1 volum alcool absolut {R) şi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1,
într-un balon cotat;
Soluţia c : 1 ml soluţie a se diluează la 100 ml cu un amestec format
din 1 volum alcool absolut (R) şi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1,
4 (IX.B) ; eflorescent.
într-un baion cotat.
Codeini phosphas VIII. 267
~e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a b şic se apl;c;,;
soluţiile : ' ' · "-
a: 10 p.1 solu~e a (500 µg clorhidrat de codeină);
b: 10 µ.1 solu~e b (7,5 p.g clor_hidrat de codeină) ;
c. IO µ.1 soluţie c ţ5~µ.g c!orh1drat ~e codeină).
Placa ~o~to~af1ca se mtr?duce in vc1;sul cromatografic cu develo-
de la; lini8; de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
tetra,:odob1sm_utat _(IţI) de potasiu pentru cromatografie (R) si se exami-
neaza la lumina zilei. '
~ Dacă pe cr,?matogram~, în dr~ptul Plll;1ctului a, pe lîngă pata princi-
pala, ~'?respt1:1Zatoare clor~~atulm de codemă, mai apar şi alte pete, mări­
~ea Ş~ mtens1tatea _c?loraţ~e1 ~cestora nu trebuie să depăşească mărimea şi
mtens1tatea coloraţiei pe~1 dm dreptul punctului b ; cel mult una dintre
peţe~e cu valoarea Rf mai mare decît valoarea Rf a clorhidratului de o-
dema poate s_ă depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dr~p-
tul punctului c.
Pierdere prin uscare: 7,0 - 10,0%.
0,5 g clorhidrat de codeină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
T
(IX.C.15).
Reziduu _prin ealeinar~. Cel mult 0,25%.
1 g clorhidrat de co~emă se calcin~ază cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
. Dozare. p,35 g cl~rhidrat d~ codemă. se dizolvă în 35 ml acid acetic
anhidru (R) m prealabil neutralizat la cnstal violet în acid acetic anhi-
~ru (I)! se a~daugă S_ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R)
ş1 se t,:treaza cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie
albastra.
1 m1 acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la O 03719 g
C1aH21NO 3 • HCl · 2Hp. '
Conservare. În recipiente bine închise; ferit de lumină. Venenum.
Acţiune fannaeologieă şi întrebuinţări. Antitusiv, analgezic.
CODEINI PHOSPHAS
Fosfat de codeină
CttR:uNO3 • H 8PO 4 • 1 ¼ H 2O Mr 42-'-se,-.,,.
Fosf:3-~ de_ code_ină este fosfat de (Sex, 6a)-7,8-didehidro-4,5-epoxi-
-3-met~xi-1 /-metil~orfman-6-ol cu o moleculă şi jumătate de apă. Contine
cel puţm ~9,0% ş1 cel mult 102,0% C18HnN03 • HaP04 • 1 1/2 }40. '
Descnere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic'
;
Se colorează la lumină.
 Codeini phosphas
268 VIII.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, puţin solubil în alcool, praclic inso-
lubil în cloroform şi eter (IX.C.l). V Soluţia a: fosfat de codeină 5,0% m/V într-un amestec format din
Soluţia A. 1,0 g fosfat de codeină 5: dizolvă în 40 ml ~pă proaspat
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, mtr-un balon
cotat.
Identificare
- Snectrul în infraroşu trebuie să corespundă c<:lui obţinut cu fosfat
de codeiiÎă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX:.C.24~)-
- La 25 ml soluţie 0,04% se adaugă 25 ml apă, 10 ,ml h1dr<>;Dd ';j
sodiu 1 mol/1 şi se diluează cu aţ>ă la 100 ml. Spectrul m ultraviolet
soluţiei obţinute prezintă un maxim la 284 nm {IX.C.24;1). . .
- La 10 mg fosfat de codeină se adaugă 1 ni1 acid sulfunc (,!?) Şl
0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R). A1;11estec~ se încălzeşte pe ~~S
apă ; apare o coloraţie albastră care devine roşie la adăugare de ,
:r
acid nitric (R). . . .
- La 2 ml soluţie A se adaug~ 1, ml ~tr2:,t ~ argmt 20 g/i ~R~~~:
formează un precipitat galben, solubil m acid mtnc 100 g/1 (R) Ş
niac concentrat (R).
Putere rotatorie specifică: [a;]~= - 98° pînă la - 103" (soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,5 - 6,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,01 %- . ăv
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completata cu ap
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. . .
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg 10n sulfat)
(IX.C.13).
Morfină. Cel mult 0,1%.
o 10 g fosfat de codeină se dizolvă în 5 ml acid clorhidric 0,1 mo_l/1,
se ad~u ă 2 ml nitrit de sodiu {R) 10 g/1 şi se lasă în repaus timp de 1~ mm ;
se adaJgă 3 ml amoniac_ 100 ~{1 (R) ]soluţia-probă)_. Ap~e o c?ţoraţie gal-
benă care nu trebuie să fle mat intensa d~c1t colo1;aţia unei soluţii prepar:1te,
în paralel, din 0,5 ml clorhidrat de morfmă soluţie-etalon (R} c?mple~~ cu
acid clorhidric 0,1 mol/1 la 5 ml, _la care se adi:ugă, în acel~Şl condiţuc;i
soluţia probă, 2 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 ş1 3 ml amomac 100 g/1 (RJ,
Codeini phosphas VIII. .269
Soluţii de aplicat:
l volum alcool absolut (R) şi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1;
Soluţia b: 1,5 ml soluţie a se diluează la 100 ml cu un amestec for-
mat din 1 volum alcool absolut (R) şi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1,
într-un balon cotat;
Soluţia c: 1 ml soluţie a se diluează la 100 ml cu un amestec format
din 1 volum alcool absolut (R) şi 4 volume acid clorhidric 0,01 mol/1,
într-un balon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se aplică
soluţiile:
a: 10 µl soluţie a (500 µg fosfat de codeină) ;
b: 10 µl soluţie b (7,5 µg fosfat de codeină) ;
c: 10 µl soluţie c (5 µg fosfat de codeină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R) şi se exami-
nează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală de culoare portocalie, corespunzătoare fo.;fatului de codeină, mai apar
şi alte pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depă­
şească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b;
cel mult una dintre petele cu valoarea Rf mai mare decît valoarea Rf a
fosfatului de codeină poate să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei
petei din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare: 4,0 - 7,0%.
0,5 g fosfat de codeint se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Dozare. 0,4 g fosfat de codeină se dizolvă în 40 ml acid acetic anhi-
dru (R) în prealabil neutralizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I)
şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie albastră.

Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la 1 ml acid percloric 0,1 mol/I în dioxan corespunde la 0,04244 g
,, Cro m.ato2Tafie
o pe strat subtire"
, (IX.C.26.2). C1 aH 21N03 • HsP0 4 • 1 ½ Hp.
Adsorbant: sili ca gel G (R). Conservare. 1n recipiente bine închise, ferit de lumină. Venennm.
Devdopant: alcool absolut (R)-ciclohexan (R)-amoniac concentrat (R)
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antitusiv; analgezic.
(72: 30: 6).

VIII. Codeinum
CODEINUM
Codeină
:M:r317,4
H No Ho
C11121'3" 2
Codeina este (Sa.:, fu)-7,8-didehidro-4,5-epoxi-3-metoxi-17-metilmor-
finan-6-ol cu o moleculă de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
C18H 21N03 • HzO.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu
gust amar (toxic)(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în alcool şi cloroform, solubilă în eter, foarte
puţin solubilă în apă (IX.C.l).
Solutia A. 0,25 g codeină se dizolvă în 40 ml apă proaspăt fiartă şi
răcită şi' se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu code-
ină (s.r.) prin dispersie în parafină lichidă (R) (IX.C.24.2). . .
- La 2 ml codeină 0,5 m/V se adaugă 50 ml apă , • 10 ml h~droxid
de sodiu 1 mol/1 şi se diluează cu apă la 100 ml. Spectrul m ultraviolet al
soluţiei obţinute prezintă un maxim la 284 nm _(IX.C.24:1). . şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b ; cel mult una dintre
- La IO mg codeină se adaugă 1 ml acid sulfunc (R)_ ş1 0,05 ~
clorură de fer (III) 30 g/1 (R;. Amestecul se încălzeşte pe baia de ap~;
apare o coloraţie albastră care devine roşie la adăugare de 0,05 ml acid
nitric {R).
- La IO mg codeină se adaugă, într-o ca1:sulă de po1elan, 0,1 ml
acid nitric (R) ; apare o coloraţie galbenă (deosebire de clorhidrat de mor-
fină).
Punct de topire: 154 - 157 °C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică: [a:m = -142° pînă la -146° (2% m/V
în alcool R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Codeinum V!II. 271
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 9,0 - 10,4 (soluţia A) (IX.C.22).
Morfină. Cel mult 0,1 %-
0,10 g codeină se dizolvă în 5 ml acid clorhidric 0,1 mol/I, se adaugă
2 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 şi se lasă în repaus timp de 15 min; se
adaugă 3 ml amoniac 100 g/1 (R) {soluţia-probă). Apare o coloraţie
galbenă, care nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei so-
luţii preparate, în paralel, din clorhidrat de morfină soluţie-etalon (R)
completată cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 5 mi, la care se adaugă, în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, 2 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 şi 3 ml
amoniac 100 g/1 (R).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: alcool absolut (R)-cidohexan (R)-amoniac concentrat (R)
(72:30:6).·
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : codeină 4,0% m/V în alcool absolut (R) ;
Soluţia b: 1,5 ml soluţie a se diluează cu alcool absolut (R) 1a 100 ml,
într-un balon cotat;
Soluţia c : 1 ml soluţie a se diluează cu alcool absolut (R) 1a 100 ml,
într-un balon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se aplică
solutiile:
, a: 10 µI soluţie a (400 µg codeină) ;
b: IO µ1 soluţie b (6 µg codeină);
c: 10 µ1 soluţie c (4 µ.g codeină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă 1a aer, se pulverizează uni-
form cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R) şi
se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princii
pală de culoare portocalie, corespunzătoare codeinei, mai apar şi alte pete,
mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească mărimea
petele cu valoarea Rf mai mare decit valoarea Rf a codeinei poate să
depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare: 5,0 - 6,0%.
0,5 g codeină se usucă ia 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g codeină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g codeină se dizolvă în 30 ml acid acetic anhidru (R)
în prealabil neutralizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se
titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 În dioxan pînă la coloraţie albastră.
272 VIII. Coffeinum
l ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03174 g
C,sHz1NOz . HzO.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Aeţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antitusiv ; analgezic.
COFFEINUM
Cafeină
:M, 194,2
Cafeina este 3,7-dihidro-1,3,7-trimetil-l-H-purin-2,6-dionă. Conţine c~l
puţin 99,0% şi cel mult 101,0% Csfl10NP2 raportat la substanţa uscata.
Deseriere. Cristale aciculare albe, mătăsoase sau pulbere cristalină
albă, fără miros, cu gust amar (IX.B) ; eflorescentă.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă la fierbere şi în cloroform, puţin
solubilă în apă, foarte puţin solubilă în alcool (IX.C.l).
Soluţia A. 0,5 g cafeină se dizolvă, prin încălzire, în 45 m~ apă proas-
păt fiartă şi răcită, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent la
50 ml.
Identifieare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 %~m/V prezintă un maxim
la 273 nm (IX.C.24.1).
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid t~nic-soluţie {R); se for-
mează un precipitat alb, solubil în exces de reactiv.
- La 20 ma cafeină se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie
diluată (R), 0,5 ~1 acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe baia
de apă; se obţine un reziduu galben-roşcat, c~re la adăugarea de 0,1 ml
amoniac concentrat (R) se colorează în rosu-violet.
- La 5 ml so1utie A se adauaă O 05 ~1 hidroxid de sodiu 0,1 mol/1,
O 1 ml fenolftaleină-s~lutie (I) si se încălzeste la fierbere; solutia trebuie să
0
rămînă colorată în roş~ (d~~s~bire de te~filină, teobromină)'.
Punet de topire: 234 - 239 °C (IX.C.10).
Coffeinum et acid.um citricum vm. 273
Aspectul soluţiei. Soluţia 2,0% m/V, obţinută prin încălzire, trebuie
să fie limpede şi incoloră după răcire (IX.C.2).
-· Aciditate-alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml albastru
de bromtimo1-soluţie (J) ; soluţia se colorează în verde sau în galben. La
adăugarea de cel mult 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/I soluţia se colo-
rează în albastru.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 1 ml sol11ţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon oompletată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Alcaloizi străini. La 10 ml soluţie A se adaugă O, I ml tetraiodomercu-
rat (II) de potasiu (R); soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Teobromină, teofilină. 0,30 g cafeină se dizolvă în 2 ml cloroform (R);
soluţia trebuie să fie incoloră.
Substanţe organice uşor earbonizabiie. 0,50 g cafeină se dizolvă în 5 ml
acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g cafeină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %·
0,5 g cafeină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g cafeină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C
în 20 ml anhidridă acetică (R). După răcire se adaugă 20 ml benzen (R),
0,1 ml roşu de Sudan G în cloroform (I) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,01942 g C8HieNt0 2•
Conservare. !n recipiente bine închise. Se,parandum.
Acţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Excitant al sistemului nervos
central.
.
COFFEINUM ET ACIDUM CITRICUM
Cafeină şi acid citric
Cafeina şi acidul citric este un amestec în părţi egale de cafeină ş1 acid
citric. Conţine cel puţin 48,0% şi cel mult 52,0% cafeină (C 8H 10 N 4 0
:M, 194,2) şi cel puţin 48,0% şi cel 1111:lt 52,0% acid citric (C6Hp 7 M, 192, lh
raportat la substanţa uscată.
18 - Farmacopeea Română, ed. a X·a
274 VIII. Coffeinum et acidum citricum
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab acru şi
(IX.B).
Solubilitate. Soiubilă în apă, puţin solubilă în alcool (IX.C. l}.
Soluţia A. 2,5 g cafeină şi acid citric se dizolvă, prin încălzire la apro-
ximativ 50°C, în 30 ml apă, se răceşte şi se filtrează; soluţia filtrată se com-
pletează 1a 50 ml, prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- La 20 mg cafeină şi acid citric se adaugă 0,5 ml peroxid de hidro-
gen-soluţie diluată (R), 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă
la sicitate pe baia de apă; se obţine un reziduu galben-roşcat, care la adău­
garea de O, l ml amoniac concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml sulfat de mercur (II}-soluţie (R)
şi se încălzeşte la fierbere. În soluţia fierbinte se adaugă 0,2 ml permanga-
nat de potasiu 0,02 mol/1; se formează un precipitat alb, iar soluţia se de-
colorează.
Aspectul soluţiei. Soluţia 2,5% m/V trebuie să fie limpede şi incoloră
(IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu IO ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Suliaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Alcaloizi străini. 5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml şi se adaucră
0,1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu (R); soluţia trebuie să rămînă l~-
pede timp de 5 min.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,50 g cafeină şi acid citric se
dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g cafeină şi acid citric se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15). - soluţia se colorează în roşu.
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g cafeină şi acid citric se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Cafeină. 0,3 g cafeină şi acid citric se dizolvă, prin încălzire
la aproximativ 50 °C, în 10 ml anhidridă acetică (R). După răcire se adaugă
20 ml benzen (R), 0,1 ml roşu de Sudan G în cloroform (I) şi se titrează
cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric O, l mol /1 în acid acetic anhidru corespunde la 0,01942
CsH1rN4O2. - (IX.C.13).
_. Ac~d ci~ric. 0,1 g cafeină şi acid citric se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
llartă ş1 răcită, se adaugă fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1 pînă ia coloraţie roz.
Cofjeinum et natrii benzoas VIII. 275
amar
1 t;nl· hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,006403 g ~ 07•
€cmservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.· Separandum.
Aefiune farmacologiei şi lntrebuinţ.ări. Excitant al sistemului nervos
central.
COFFEINUM ET NA'I'Rll BENZOAS
Cafeină şi benzoat de sodiu
Cafeina şi benzoatul de sodiu este un amestec în părţi egale de cafeină
şi benzoat de sodiu. Conţine cel puţin 48,0% şi cel mult 52,0% cafeină
(c;H1~NP2 M, 194,2) şi cel puţin 48,0% şi cel mult 52,0% benzoat de sodiu
(('.;H 5NaO 2 M, 144,1) raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă, fără miros, cu gust dulce-amărui (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, puţin solubilă în alcool, foarte greu
solubilă în cloroform (IX.C.l).
Soluţia A. 2,5 g cafeină şi benzoat de sodiu se dizolvă în 40 ml apăproas­
păt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- La 20 mg cafeină şi benzoat de sodiu se adaugă 0,5 ml peroxid de
hidrogen-soluţie diluată (R}, 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă
la sicitate pe baia de apă; se obţine un reziduu galben-roşcat, care la adăuga­
rea de 0,1 ml amoniac concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml clorură de fer (III} 30 g/1 (R);
se formează un precipitat galben-cărămiziu, care la adăugarea de 0,5 ml
acid clorhidric 100 g/1 ( R) se dizolvă şi în acelaşi timp se formează un pre-
cioitat alb, cristalin. ·
• - Prin calcinare se obţine un reziduu, care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) produce efervescenţă şi colorează flacăra în galben.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. 5 ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită, se adaugă 0,25 ml fenolftaleină-soluţie (I); soluţia trebuie
să rămînă incoloră. La adăugarea de 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1
Cloruri. Cel mult 0,02%.
La 8 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid nitric 100 g/1 {R) şi se filtrează.
2,5 ml filtrat completat cu apă 1a 10 ml se compară cu 2 ml soluţie-etalon
completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
:Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se diluează cu 8 ml apă, se adaugă 2 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi se filtrează. 10 ml filtrat se compară cu45 ml soluţie-etalon
completată cu apă la 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
 276 VIII. Colchicinum
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,25 g cafeină şi benzoat de so-
diu se dizolvă în 5 ml acid sulfuric ( R) ; soluţia trebuie să fie incolor~ (IX.C.14).
Alcaloizi străini. 5 ml soluţie A se diluează cu apă la· 10,mJ şi se adaugă
0,1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu (R); soluţia trebuie să rămînă
limpede timp de 5 min.
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
0,5 g cafeină şi benzoat de sodiu se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Dozare. Cafeină. 0,4 g cafeină şi benzoat de sodiu se extrag, prin fil-
ti:are printr-un creuzet filtrant G4, cu 20 m1 cloroform (R) încălzit la apro-
Xllllativ 50 °C. Se spală creuzetul filtrant de trei ori cu cîte 5 ml cloro-
form (R) încălzit la aproximativ 50 °C. În filtrat se adaugă 10 ml anhi-
dridă acetică (R), O, 1 ml roşu de Sudan G în cloroform {I) şi se titrează cu
acid percloric O, I mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie alpastră.
1 ml acid percloric O, 1 mol/I în acid acetic anhidru corespunde la
0,01942 g CiiH10 N 40 2 •
Benzoat de sodiu. 0,3 g cafeină şi benzoat de sodiu se dizolvă, cu pre-
c~uţie, prin încălzire în aproximativ 50 °C, în 30 ml metanol {R). După ră­
cire se adaugă 0,2 ml albastru de timol în metanol (I) şi se titrează cu acid
percloric 0,1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie roz.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,01441 g C;H3Na0 2 •
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Excitant al sistemului nervos
central.
COLCHICINUM
Colchicină
:M, 399,4
Colchicina este. ( S)-N-(5,6, 7,9-tetrahidro-1,2,3, 10-tetrametm,._-i-9-oxoben-
ro [a }-heptalen-7-il)acetamidă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0%
C22H 25 N06 raportat la substanţa uscată.
Colchicinum VIII. 277
Deseriere. Pulbere microcristalină sau amorfă, alb-gălbuie sau gălbu­
ie, fără
miros, cu gust foarte amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în alcool şi cloroform, solubilă în apă, foarte
puţin solubilă în eter (IX.C.1).
Soluţia A. 0,250 g colchicină se dizolvă în 20 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon cotat.
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în alcool (R) prezintă
două maxime: la 243 nm şi la 350 nm (IX.C.24.1).
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata colchicinei (s.r.)
din dreptul punctului b.
- 10 mg colchicină se dizolvă în 1 m1 acid sulfuric ( R) ; a pare o colo-
raţie galbenă, care după adăugarea, sub agitare, a 0,1 ml acid nitric (R),
devine albastru-violetă trecător.
- 5 mg colchicină se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă O, 1 ml acid clor-
hidric (R) şi se încălzeşte în baia de apă timp de 5 min. Se răceşte şi se ada-
ugă O, 1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie verde-închis.
Putere rotatorie specifică: [o:J~ = - 230° pînă la -250° (1 % m/V în
alcool R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 5 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră. O
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­
etalon preparate din 0,50 m1 fer-E.c. şi acid clorhidric 10 g/1 (R) la 5 m1
(IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml albastru
de bromtimol-soluţie CI) ; soluţia trebuie să se coloreze în galben san în
verde. Se adaugă 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/I; coloraţia soluţiei
trebuie să devină albastra-verzuie sau albastră.
Colchiceină. 50 mg colchicină se dizolvă în 11 m1 acid clorhidric I mol/1.
5 ml din această soluţie, după adăugarea a O, 15 ml clorură de fer (III)
30 g/1 (R), trebuie să prezinte aceiaşi coloraţie cu 5 ml din restul soluţiei,
cel puţin timp de 10 s.
Alţi alcaloizi. La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid acetic 300 g/1 (R)
·şi0,05 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu (R); soluţia trebuie să rămînă
limpede.
·· Impurităţi lmudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IK.C:26.2).
278 VIII. Colchicinum Colecalciferolum VIII. 279

Atenţie! Determinarea se efectuează ferit de lumină puternică.

Adsorbant: silicaget GF254 (R). COL.ECALCIFEROLUM
Developant: cloroform (R)-acetonă (R)-dietilenamină (R) (50 : 40 : 10).
Colecalciferol
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: colchicină 1,0% m/V în alcool (R);
Soluţia b: colchicină (s.r.) 1,0% m/V în alcool (R);
Soluţia c: colchicină (s.r.) 0,050% m/V în alcool (R);
Soluţia d: colchicină ( s.r.) 0,030% m/V în alcool (R) ;
Soluţia e: colchicină ( s.r.) 0,010% m/V în alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în puncteie a, b, c, d şi e,
se aplică soluţiile:
a: 10 µlsoluţie a (100 µg colchicină) ;
b: 10 µl soluţie b (100 µg colchicină-s.r.);
c: 10 µl soluţie c (5 µg colchicină-s.r.) ; Yr 384,6
d: IO µ1 soluţie d (3 µg colchicină-s.r.);
e: 10 µ1 soluţie e (1 µg colchicină-s.r.). Sinonim: vitamina D8 _ • •
Colecalciferolul este (3~, 5Z, 7E)-9,10-secocolesto-::>,7,10(19)-tnen-3-01.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C27H 440.
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 Descriere. Crist ale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros
cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea şi fără gust (IX.B). _
developantului se examinează în lumina ultravioletă la 254 nm. Solubilitate. Solubil în 1 ml acetonă, 1,5 ml cloroform, 1,:, ml ete~,
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală, 25 ml alcool, 100 ml uleiuri grase, solubil în dioxan şi metanol, practic
corespunzătoare colchicinei, cu Rf de aproximativ 0,28, mai pot apărea şi
insolubil în apă (IX.C.l}.
alte pete. Mărimea şi intensitatea acestora se estimează prin comparare Identificare . . .
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţmut cu colecalc1-
cu mărimea şi intensitatea petelor din dreptul punctelor c, d şi e. Suma
f erol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.~). V

acestor pete nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din
dreptul punctului c.
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%,
0,5 g colchicină se usycă la 105 °C, in vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g colchicină se calcinează cu acid sulfuric {R) (IX.C.17).
- 5 mo- colecalciferol se dizolvă în 1 ml cloroform (R) ş1se adauga
4 ml clorură de stibiu (III) în cloroform-soluţie saturată (R); apare o
coloraţie galben-portocalie.
- 1 mg colecalciferol se dizolvă în_ l ml akoo;_(R), se ad~ugă 0,1 ~l
apă şi se agită; se adaugă, cu precauţie, pe :per~ţu_ eprubetei 1 ml acid
sulfuric (R); la zona de contact a celor doua hchide apare o coloraţie
«albenă (deosebire de calciferol). V

"' - 5 mg colecakiferol se dizolvă î~ 5 ml :lorofonn (R), se adau~a

Dozare. 0,3 g colchicină se dizolvă în 40 ml anhidridă acetică (R) şi
se titrează potenţiometric cu acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru,
folosind electrozi de sticlă şi de calomel saturat (IX.C.23).
1 ml acid percloric O, l molÎl în acid acetic anhidru corespunde la
0,03994 g C22H 25N06 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune farmaoologică şi întrebuinţări. Antigutos.
1 ml anhidridă acetică (R) şi 0,3 ml acid sulfunc (R) ; apare o coloraţie
rosie care devine repede violet-albastră, apoi verde.
, Punct de topire: 84 - 88 °C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică: [«~~= +105° pînă la +112° {1,5% m/V
în alcool (R) {IX.C.4). . .
Determinarea se efectuează în cel mult 30 min de la prepararea soluţ1e1.
7-Dehldrocolesterol. 20 mg colecalciferol se dizolvă în 2 ml alcool (R),
se adaugă 2 ml digitonină în alcool (R) şi se lasă în r~~aus timp de 12 h„
într-un flacon închis; nu trebuie să se formeze un prec1p1tat.
280 VIII. Colistimethatum natricum
Dozare. 50 mg colecalciferol se dizolvă în 50 ml alcool absolut (R)
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1ml
soluţie se diiuează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un balon cotat şi
se determină absorbanţa 1a 265 nm.
Ai~m la 265 nm = 470.
Conservare. În recipiente închise etans sub atmosferă de nitrogen,
ferit de lumină, la rece. Separandum. ,,
Observaţie. l mg colecaldferol corespunde 1a 40 OOO U.I.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Prevenirea rahitismului· trata-
mentul rahitismului, osteomalaciei şi hipoparatiroidismului. ' zează uniform cu ninhidrină (R) 2 g/1 în I-butanol {R), se ţine în etuvă,
COLISTIMETHATUM NATR1CUM
Colistimetat de sodiu
Sinonim: colistinmetansulfonat de sodiu
Colistimetatul de sodiu se obţine din colistină prin tratare ctt formal-
dehidă şi hidrogenosulfit de sodiu.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 11 500 U.I. colistină/mg
raportată la substanţa uscată.
. DeserJere. ~~bere albă sau alb-gălbuie, cu miros slab sau practic fără
miros (IX.B) ; lllgroscopică.
, Solubilitate. Uşor sol;ubil în apă, puţin solubil în alcool, practic insolu-
bil m acetonă, cloroform şi eter (IX. C. l).
Identificare
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromato2Tafie ne strat
subţire" (IX.C.26.2). ~
0
AdsMbant: celuloză microcristalină (R).
, • Prepara:ea plăcilor cromatografice se efectuează după cum urmează,
aaca .P:oducaţorul_ nu prevede altfel. !ntr-un flacon conic cti dop rodat
se agita energic, timp de 1 min, o suspensie de celuloză microcristalină (R)
~7,3% 1:1/V în apă. După întinderea stratului, plăcile se usucă Ia aer timp
ae 30 mm şi apoi în etuvă, la 80 °C timp de 20 min.
Developant: I-butanol (R)-piridină (R)-acid clorhidric 1 mol/I (15 :15 :10)
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : colistimetat de sodiu 1,0% m/V.
5 mg colistimetat de sodiu se dizolvă într-un amestec format din
0,5 ~ acid cţorhidric (R) şi 0,5 ml apă şi se încălzeşte ]a 134 °C timp de
2 h ŞI 30 mm, într-un tub de sticlă ermetic închis. Se răceste, se taie
tubul de sticlă la unul din capete şi conţinutul se evaporă pe
baia de
Colistimethat-um natricum VIII. 281
apă, pînă la dispariţia mirosului de acid clorhidric, iar reziduul se dizolvă
în 5 ml aoă.
Soluţia b : colistimetat de sodiu ( e.n.) 1,0% m/V.
Se prepară în mod identic cu soluţia a.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 5 µ1 soluţie a (50 µg colistimetat de sodiu);
b : 5 µ1 soluţie b (50 µg colistimetat de sodiu-e.n.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant
şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm
de la linia de start. Se scoate, se usucă la aer timp de 15 min, se pulveri-
la 105 °e, timp de 15 min şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară pete asemă­
nătoare cu petele din dreptul punctului b.
- 40 mg colistimetat de sodiu se dizolvă în 1 ml acid clorhidric
1 mol/1 şi se adaugă 0,5 ml iod 0,01 mol/1; apare o coloraţie galbenă
care dispare imediat (deosebire de sulfat de colistină). Se adaugă 1 ml
clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
- Prin caicinare se obtine un reziduu care umectat cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Putere rotatorie specifică: [c,;~~ = - 46° pînă la - 51 ° (5% m/V în
apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 80 mg colistimetat de sodiu se dizolvă în 5 ml apă;
soluţia obţinută trebuie să fie limpede (IX.C.2).
pH = 6,2 - 7,5 {l % m/V) (IX.e.22).
Colistină liberă. 80 mg colistimetat de sodiu se dizolvă în 5 ml apă.
Se adaugă 0,1 ml acid silicowolframic (R} 100 g/1. Nu trebuie să se for-
meze un precipitat timp de 20 s.
Sulfit total. 0,1 g colistimetat de sodiu se dizolvă în 50 ml apă, se
adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 0,3 g cianură de potasiu
(R) (atenţie!). Se fierbe cu precauţie timp de 3 min şi se răceşte. Se
neutralizează cu acid sulfuric 0,5 moJ/1 în prezenţă de metiloranj-soluţie (I).
Se adaugă 0,5 ml acid sulfuric 0,5 mol/1, 0,2 g iodură de potasiu {R),
1 ml amidon-soluţie (I) şi se titrează cu iod 0,05 mol/1 pînă la coloraţie
albastră.
Volumul de iod 0,05 mol/1 necesar la titrare trebuie să fie de cel
puţin 5,5 ml şi de cel mult 7,0 ml.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,5 g colistimetat de sodiu se usucă la 60 °e, în vid, timp de 3 h
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare: 18,0 - 21,0%.
0,5 g colistimetat de sodiu se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.e.17).
Impurităţi hipotensive (IX.F.9). Se administrează intravenos l ml
pe kilogram masă corporală dintr-o solutie care conţine colistimetat de
sodiu 30 OOO U.I./ml. '
282 VIII. Colistini sulfas
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine colistimetat de sodiu
30 OOO U.I./ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml
dintr-o soluţie care conţine colistimetat de sodiu 100 OOO U.I./ml în clorură
de sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă. Timpul de observaţie este de 48 h.
Sterilitate. Colistimetatul de sodiu trebuie s-ş fie steril. Se procedează
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Activitate microbiologică. Se determia.ă conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. !n recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
COLISTINI SULFAS
Sulfat de colistină
Sulfatul de colistină este un amestec de sulfaţi de polipeptide care
se obţindin anumite tulpini de Bacillus polymyxa var. colistinus sau se
prepară prin alte metode. Conţine cel puţin 16,5% şi cel mult 17,5% sulfat
raportat la substanţa uscată. Activitatea microbiologică este de cel puţin
19 500 U.I. cQ!istină/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă sau alb-gălbuie, practic fără miros (IX.B) ;
higroscopică.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, foarte puţin solubil în akool, practic
insolubil în acetonă, cloroform şi eter (IX.C.1).
Identificare
- Se procedează conform prevederiior de la „Cromatografie pe strat
subţire'' (IX.C.26.2).
Adsorbant: celuloză microcristalină (R).
Prepararea plăcilor cromatografice se efectuează după cum urmează,
dacă producătorul nu prevede altfel. î.ntr-un flacon conic cu dop rodat
se agită energic, timp de 1 min, o suspensie de celuloză microcristalină ( R)
27,3% m/V în apă. După întinderea stratului, plăcile se usucă la aer
timp de 30 min şi apoi în etuvă, la 80 °C timp de 20 ruin.
Develupant: I-butanol (R)-piridină (R)-acid clorhidric 1 mol/1 (15: 15: 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: sulfat de colistină 1,0% m/V.
5 mg sulfat de colistină se dizolvă într-un amestec format din 0,5 ml
acid clorhidric (R) şi 0,5 ml apă şi se încălzeşte la 134 °C timp de 3 h, într-un
Colistini S'Ulfe.s VIII. 283
tup de sticlă ermetic închis. Se răceşte, se taie tubul de sticlă la unul din
capete şi conţinutul Sţ evaporă pe baia de apă pînă la dispariţia mirosului
de acid clorhidric, iar reziduul se dizolvă în 5 ml apă.
Soluţia b: sulfat de colistină (e.n.) 1,0% m/V.
Se prepară în mod identic cu soluţia „a".
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
soluţie a (50 µg sulfat de colistină) ;
a: 5 !l,l
b: 5 !l,1 soluţie b (50 µg sulfat de colistină-e.n.}.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 c1:1
de la linia de start. Se scoate, se usucă la aer timp de 15 min, se pulven-
zează uniform cu ninhidrină (R) 2 g/1 în I-butanol (R), se ţine în etuvă, la
105 °0, timp de 15 min şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară pete asemă­
nătoare cn petele din dreptul punctului b.
- 40 mg sulfat de colistină se dizolvă în 1 ml acid clorhidric 1 mol/1
şi se adaugă 0,5 ml iod 0,01 mol/1 ; soluţia nu trebuie să se decoloreze
(deQsebire de colistimetat de sodiu).
- 20 mg sulfat de colistină se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă 0,25 m1
acid clorhidric 100 g/1 (R) ş( 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se for-
mează un precipitat alb.
Putere rotatorie specifică: [oc J~ = - 65 ° pînă la - 74 ° (5 % m/V în
apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
pH = 4,0 - 5,8 (1 % m/V) (IX.C.22).
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,5%.
0,5 g sulfat de colistină se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%.
0,5 g sulfat de ·colistină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează pe cale orală 0,5 ml
soluţie care conţine sulfat de colistină 1,2 mg/ml.
Dozare. Sulfat. 1 g sulfat de colistină se dizolvă în 200 ml apă, se
adaugă 3 ml acid clorhidric (R), 15 ml clorură de bariu (R) 100 g/1 şi se
fierbe în baia de apă timp de 4 h, agitînd din cînd în cînd. Precipitatul se
separă, se spală cu apă şi se calcinează pînă la masă constantă.
1 g reziduu corespunde la 0,4116 g sulfat.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. în recipiente închise etanş, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
 Compressi. Tabulettae
· · Compressi. Tabulettae VIII. 285
284 VIII.
sînt albe sau colorate şi pot prezenta pe una ·sau pe ambele feţe· diferite
inscripţionări.
COIIPRESSI. T ABULETTAE
Dezagregare (IX.E.1). Comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege
Comprimate în apă,în cel mult 15 ruin, dacă nu se prevede altfel.
Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în pepsină-soluţie aci-
Comprimatele sînt preparate farmaceutice solide care conţin doze uni- dă, {R) în cel mult 1 h, dacă nu se prevede altfel.
tare din una sau mai multe substanţe active; se obţin prin comprimarea Comprimatele acoperite enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în pep-
unui volum constant de substanţe active, asociate sau nu cu substanţe auxi- sină-soluţie acidă (R) în 2 h, dacă nu se prevede altfel, şi trebuie să se deza-
liare, şi sînt destinate administrării pe cale orală*. grege în pancreatină-soluţie alcalină (R), în cel mult 1 h, dacă nu se prevede
Comprimatele pentru administrare pe cale orală se înghit (ca atare altfel.
sau după dizolvare sau dispersare prealabilă în apă, cu sau fără efervescenţă} Comprimatele efervescente trebuie să se dizolve sati să se disperseze în
sau se menţin în gură. apă, cu efervescenţă, în cel mult 5 min (IX.E.l - metoda B).
Comprimatele pot fi: comprimate neacoperite (Compressi) şi compri- Uniformitatea masei. Se cîntăresc 20 de comprimate neacoperite şi
mate acoperite {Compressi obducti). se calculează masa medie. Aceleaşi comprimate se cîntăresc individual.
Preparare. Substanţele active, asociate sau nu cu substanţe auxiliare Faţă de masa medie calculată, masa individuală poate să prezinte
şi aduse la gradul de fineţe prevăzut, se omogenizează şi se comprimă direct abaterile procentuale prevăzute în coloana A din tabelul I ; pentru cel
sau după o prealabilă granulare. mult două comprimate se admit abaterile procentuale prevăzute în coloana B.
În cazul comprimatelor acoperite, nucleul obţinut se acoperă cu unul Tabelul 1
sau mai multe straturi continue şi uniforme, constituite din zahăr sau alte
substanţe dulci (drajeuri), sau cu pelicule subţiri din diferite substanţe A batere admisă
J."I asa medie a comprimatului
( comprimate filmate). Masa învelişului drajeurilor nu trebuie să fie mai mare A B
decît masa nucleului.
Ca substanţe auxiliare se pot folosi : aglutinanţi, dezagreganţi, lubre- pînăla 150 mg ±10~~ ±15%
fianţi, diluanţi, agenţi de curgere, substanţe care dirijează eliberarea sub- 150 mg pină la 300 mg ± 7,5'}~ ±11,2%
stanţelor active etc.
300 mg şi mai mult de 300 mg ± 5% ± 7,5%
Dacă nu se prevede altfel** în formula de preparare, talcul trebuie să
fie de cel mult 3%, acidul stearic de cel mult 1 %, stearatul de magnezi.u Dacă nu se prevede altfel, comprimatele filmate trebuie să îndeplinească
sau stearatul de calciu de cel mult 1 % şi aerosilul de cel mult 10% din masa prevederile de mai sus.
comprimatului. Dozare. Dacă nu se prevede altfel, se pulverizează fin şi se omoge-
Adăugarea corectorilor de gust şi de miros este admisă numai pentru
nizează 20 de comprimate, cărora li se determină în prealabil masa medie.
comprimatele care se menţin în gură şi pentru comprimatele care se admi- Conţinutul în substanţă activă pe comprimat se determină conform preve-
nistrează după o prealabilă dizolvare.
derilor din monografia respectivă. Faţă de conţinutul declarat în substanţă
Se pot folosi coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii. activă pe comprimat se admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul II,
Descriere. Comprimatele neacoperite au formă de discuri sau alte forme, dacă nu se prevede altfel.
aspect uniform, margini intacte, suprafaţă plană sau convexă, gustul, miro-
Tabelul 11
sul şi culoarea caracteristice substanţelor folosite; pot prezenta pe una sau
pe ambele feţe diferite semne (şanţuri, inscripţionări etc.). Co1?1-primatele Conţinut declarat în substanţă activă pe comprimat A batere admisă
preparate din pulberi de origine vegetală sau animală şi compnmatele cu
acţiune prelungită pot prezenta pigmentări sau particule diferit colora te, pînă la 10 mg ±10%
dar omogen repartizate. 10 mg pînă la 100 mg ± 7,5%
100 mg şi mai mult de 100 mg ± 5%
Comprimatele acoperite au formă de discuri sau alte forme, aspect
uniform, fără pete, suprafaţă plană sau convexă, continuă, de obicei lucioasă ;
Observaţii. Dacă este cazul, în monografia respectivă se prevede „Uni-
• Comprimatele administrate pe alte căi (comprimate vaginale, pentm imp!Sllte,_ J:~tru fonnitatea conţinutului".
inhalaţii etc.) necesită condiţii speciale de formulare, preparare şi prezentare; condiţ11le de Dacă este cazul, în monografia respectivă se prevede testul de dizolvare
~tate ale acestora sînt prezentate în normativele de calitate ale produselor respective.
•• pentru formula de preparare a unor drajeuri.
(IX.E.2).
186 VIII. Compressi acidi acetylsaltcylict
Conservare. În recipiente bine închise,
Comprimatele efervescente se păstrează în recipiente bine închise şi in
prezenţa unei substanţe deshidratante.
COMPRESSI ACIDI ACETYI.SALICYLICI
Comprimate de acid acetilsalicilic
Comprimatele de acid acetilsalicilic conţin 500 mg acid acetilsalicilic pe
comprimat.
Comprimatele de acid acetilsalicilic trebuie să corespundă prevedernor
de la ,,Compressi'' şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% acid acetilsalicilic (CeH1P4 )
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros sau cu miros slab de acid
acetic, cu gust slab acru.
Identificare
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,5 g acid acetilsali-
cilic, se fierbe timp de 3 min cu 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R} şi după
răcire se acidulează cu acid sulfuric 200 g/1 (R); se formează un precipitat
alb, abundent şi se percepe miros de acid acetic.
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,1 g acid acetilsali-
cilic, se fierbe timp de 5 - 6 ruin cu 10 ml apă. Se filtrează şi la filtrat se
adaugă 0,05 ml clorură de fer {III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie violacee.
Aeid salieilie. Cel mult 0,3%.
Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,2 g acid acetilsalicilic,
se agită cu 6 ml alcool (R), într-un balon cotat de 100 ml. Se completează
cu apă la 100 ml şi se filtrează.
În paralel, se prepară o soluţie-etalon din 6 ml acid salicilic (R)0,l g/1
în alcool (R) şi apă la 100 ml, într-un balon cotat.
Din ambele soluţii se prelevează cîte 50 ml în cîte un cilindru gradat;
se adaugă 1 ml sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 2 g/1 (I) şi 1 ml
a_cid clorhidric 0,1 mol/1. După 30 s coloraţia soluţiei-probă nu trebuie să
fle mai intensă decit coloraţia soluţiei-etalon.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,4 g acid
acetilsalicilic, se adaugă 10 ml alcool (R) în prealabil neutralizat fa fenolfta-
kină-soluţie (I) ; se agiti'i., se răceşte la 8 - 10 °C şi se titrează cu hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
I ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01802 g C9Hp4 •
Conservare. Ferit de lumină şi de umiditate.
Compressi acidi ascorbic! - Compressi acidi nicotinici VIII. 28î
COMPRFSSI ACIDI ASCORBIC!
Comprimate de acid ascorbic
Comprimatele de acid ascorbic conţin 200 mg acid ascorbic pe com-
primat.
Comprimatele de acid ascorbic trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% acid ascorbic (CaHg06 )
faţă de valoarea declarată. '
Descriere. Comprimate albe, cu gust dulce-acrişor.
Identifieare
-: Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,5 g acid ascorbic,
se agită cu 10 ml apă şi se filtrează.
- La 5 ml soluţie filtrată se adaugă hidrogenocarbonat de sodiu (R)
în exces; se produce efervescenţă. Se adaugă un cristal de sulfat de fer
(II) (~) ; apare o coloraţie violet-intens, v"Îzibilă şi după diluare cu 100 ml
apă ş1 care dispare prin acidulare cu acid clorhidric 100 gfl (R).
. . La 0,5 ml soluţie filtrată se adaugă 1,5 ml apă, 0,2 ml pentaciano-
mtrozilferat (II) de sodiu-soluţie (R) şi 0,15 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R);
apare o coloraţie galben-verzuie, care după adăugarea de 0,3 ml acid acetic
300 g/1 (R) devine albastru-verzuie.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,15 g acid ascor-
bic, se agită timp de 2 min cu 10 ml apă şi 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se titrează cu iodat de potasiu
0,016i mol/1 pînă la coloratie albastru-persistent.
1 ml iodat de potasiu' 0,016i mol/1 corespunde la 0,008806 g C6H 8 0 6 •
Observaţie. Se admite folosirea unor aromatizanţi.
i'
I ~·
COMPRESSI ACIDI NICOTINICI
Comprimate de acid nicotinic
. Comprimatele de acid nicotinic conţin 100 mg acid nicotinic pe com-
primat.
Comprimatele de acid nicotinic trebuie să corespundă prevederilor de la
., Compressi" şi urmăioarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% acid nicotinic (CJI 5N0 2)
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust slab acru.

288 VIII. Compressi bromheximi hydrochloridi
Identificare
, - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,002% m/V în alcool (R) obţinută
după filtrare, prezintă două maxime: la 257 nm şi la 263 nm (IX.C.24.1).
:- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,1 g acid nicotinic
se agită cu 10 m1 apă şi se filtrează. 5 m1 filtrat se neutralizează cu hidro~
xid de sodiu 0,1 mol/1 la hîrtie de turnesol roşie (I) şi se adaugă 3 m1 sulfat
de cupru (II) 50 g/1 (R) ; se formează în timp un precipitat albastru.
A -:La 4 m1. filtrat se adaugţ ~ m1 hidroxid de sodiu 100 g/1 (R} şi
se mcalzeşte la fierbere; nu trebme sa se Perceapă miros de amoniac {deo-
sebire de nicotinamidă). • -
. ~~z.are. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 15 g acid
n_1cotm1c se adaugă 40 m1 apă proaspăt fiartă şi se încălzeşte pe baia de apă
timp de 15 min, agitînd din cînd în cînd. După răcire se adau 0ă ienolftaleină­
soluţie {I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă Îa coioraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01231 g CJIJ{O 2 •
Conservare. Ferit de lumină. Separandum.
COMPRESSI BROMHEXINI HYDROCHLORIDI
Comprimate de clorhidrat de bromhexin
Comprimatele de clorhidrat de bromhexin conţin 8 mg clorhidrat de
bromhexin pe comprimat.
Comprimatele de clorhidrat de bromhexin trebuie să corespundă prevede-
rilor de la „Compressi" şi următoarelor prevederi: • intens.
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult ll0,0% clorhidrat de bromhexiu
(C14H 20Br~2 • HCI) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros.
Identificare
- ~ulberea de comprimate, corespunzătoare la 20 mg clorhidrat de
br~m1.hexin, se agită cu 5 ml metanol (R), timp de 1 min, se adaugă 0,2 ml
acid_ sulf:rr1c 200 g/1 (R), 3 m1 clorofonn (R) şi 5 m1 cloramină B 50 g/1 (R);
pupa agitare, stratul clorofornric se colorează în galben-brun.
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 20 mg clorhidrat de
bromhexin, se agită cu 2 m1 metanol (R), timp de 1 min, se adaugă 2 ml
acid cJorhidri~ 100 g/1 (R), 0,5 m1 nitrit de sodiu-soluţie (R), 1 m1 2-naftol-
-soluţie (R) ş1 se agită; se formează un precipitat roşu-cărămiziu.
. Dozare. La p~berea de comprimate, corespunzătoare la 8 mg clor-
hidrat de bromhexm, se adaugă 50 m1 acid clorhidric (R) 0,1 mol/1 în meta-
nol (R), într-un flacon, şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 5 min, agitînd
Compressi chlortalidoni VIII. 289
din cînd în cînd. După răcire se aduce cantitativ şi se diluează cu acelaşi
solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se filtrează, îndepărtînd primii 20 ml
soluţie filtrată şi se determină absorbanţa la 317 nm.
A!~ la 317 nm = 86.
Conservare. Ferit de lumină.
COMPRESSI CHLORTALIDONI
Comprimate de clortalidonă
Comprimatele de clortalidonă conţin 100 mg dortalidonă pe comprimat.
Comprimatele de clortalidonă trebuie să corespundă prevederilor de
la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% clortalidonă (C14H 11ClN2O,S)
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe.
Identificare
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 10 mg clortalidonă,
se agită cu 50 m1 alcool (R), se completează cu acelaşi solvent la 100 ml,
într-un balon cotat şi se filtrează. Spectrul în ultraviolet al soluţiei filtrate,
determinat în cuvă de 2 cm, prezintă două maxime: la 275 nm şi la
284 nm (IX.C.24.1).
- Peste pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg clorta-
lidonă, se adaugă 3 ml acid sulfuric (R) şi se agită; apare o coloraţie galben-
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,1 g clortalidonă, se
amestecă cu 0,5 g carbonat de sodiu anhidru (R) şi se calcinează; se dega-
jează vapori care albăstresc hîrtia de tumesol roşie (I) şi înnegresc hîrtia ~e
acetat de plumb (R). Reziduul obţinut se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
mativ 50 °C în 5 m1 apă. După răcire se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R)
şi se filtre~ză. La soluţia filtrată se adaugă O, 15 ml nitrat de argint
20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos, solubii în amoniac con-
centrat (R).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2)
Adsorbant: silicagel GF 754 { R) . ~
Developant: I-butanol (R)-amomac concentrat (R) (4:,: 9).
Solutii de aplicat:
Solutia a: pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,10 g clor-
talidonă,' se,. agită cu 10 ml metanol (R} timp de 10 min şi se filtrează.
Soluţia b: clortalidonă (s.r.) 0,010% m/V în metanol (R).
1-9 - Farmacopeea Romând, ed. a X-a
290 VIII. Compressi chlorzoxazoni Compressi colchicini - Compressi cyclol>ar!Jitali VIII. 291

Pe linia de start a plăcii cromatografice, în puuctele a şi b, se aplică

soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (100 µg clortalidonă) ; COMPRFSSI COLCHICINI
b: IO µ1 soluţie b (1 µg clortalidonă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant, Comprimate de colchicină
se lasă pînă dnd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 10 cm de
la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina Comprimatele de colchicină conţin 1 mg colchicină pe comprimat.
ultravioletă la 254 nm. Comprimatele de colchicină trebuie să corespundă prevederilor de la
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală, .,Compressi" şi următoarelor prevederi:
corespunzătoare dortalidonei, mai poate să apară o singură pată, a cărei Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% colchicină (½l!H25N06 )
mărime şi intensitate nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei faţă de valoarea declarată.
din dreptul punctului b. Deseriere. Comprimate albe, fără miros.
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g clorta-
lidonă, se adaugă 30 ml metanol (R) şi se agită energic timp de 10 min.
Identilieare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 2 mg
cokhicină, se adaugă, într-un mojar, 4 ml cloroform {R) şi se triturează
Soluţia se aduce cantitativ într-un balon cotat, se diluează cu metanol (R)
la 100 ml şi se filtrează, îndepărtînd primii 20 rn1 filtrat. 5 rn1 filtrat se aduc timp de 2 - 3 min. Soluţia cloroformică se filtrează pe o sticlă de ceas şi
într-un balon cotat de 50 ml, se adaugă 2 rn1 acid clorhidric 1 mol/1, se cloroformul se evaporă la sicitate pe baia de apă. Reziduul se dizolvă în
completează la 50 ml cu metanol (R) şi se determină absorbanţa soluţiei la
0,2 ml acid sulfuric (R); apare o coloraţie galbenă care la adăugarea,
275nm. sub agitare, a 0,05 rn1 acid nitric (R) trece în albastru-violet trecător.
A!~ la 275 nm = 57,4. Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 1 mg colchi-
cină, se agită cu 20,0 ml alcool absolut (R), într-un flacon cu dop rodat,
timp de 30 min. Se centrifughează în vas acoperit, la 2 000 rot/min,
timp de 2 min. 10,0 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml,
într-un balon cotat, şi se determină imediat absorbanţa la 350 nm.
COMPRESSI CHLORZOXAZONI A:~ la 350 nm = 425.
Comprimate de clorzoxazonă Atenţie! Determinarea se efectuează repede şi ferit de lumină.
Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
Comprimatele de clorzoxazonă conţin 250 mg clorzoxazonă pe com-
primat.
Comprimatele de clorzoxazonă trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% clorzoxazonă (C7H 4C1N02 )
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe. COMPRESSI CYCLOBARBITALI
Identificare. 0,2 g pulbere de comprimate se agită cu 15 ml eter (R)
timp de 2 min şi se filtrează; eterul se evaporă pe baia de apă. Rezi- Comprimate de ciclobarbital
duul obţinut se dizolvă în 2 ml alcool (R) încălzit la aproximativ 70 °C
şi se lasă să cristalizeze la temperatura camerei. Cristalele obţinute, după
Comprimatele de ciclobarbital conţin 200 mg ciclobarbital pe com-
uscare la 105 °c, se topesc la 189- 193 °C. primat.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 16 g dorzo-
xazonă, se agită, timp de 5 min, cu 20 rn1 dimetilformamidă (R), în prea- Comprimatele de ciclobarbital trebuie să . corespundă prevederiJor de la
labil neutralizată la albastru de timol în metanol (I) şi se titrează cume- .,Compressi" şi următoarelor prevederi:
toxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie albastră. , Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% cidobarbital (C12H 16NP3)
l rn1 metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0.01696 g ½H4ClNO~- faţa de valoarea declarată. .
Conservare. Ferit de lumină. Descriere. Comprimate al'be, fără miros, cu gust amar.

Q92 VIII. Compressi digitalis
Identifieare
- La pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g ciclobarbital,
se adauaă 50 mg rezorcinol (R), 0,5 ml acid clorhidric (R) şi se încălzeşte
pe baia "de apă timp de 10 min; apare o coloraţie roşie.
• - O, 1 g pulbere de comprimate ~e încălzesc~ cu 5. ~1 alcool (~), ie
filtrează într-o capsulă de porţelan ş1 se evapora la s1e1ţate pe ~aia de
apă. Reziduul se încălzeşte pe baia de apă cu 1 ml acid sulfunc (R};
lichidul obtinut se colorează în galben, apoi în brun.
Dozar~. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,2 g ciclobar_-
bital se aci.tă timp de 15 min cu 30 ml dimetilformamidă (R} în prealabil
neut;alizată la albastru de timol-soluţie (I) şi se titrează cu metoxid de
sodiu O 1 moljl pînă la coloratie albastră.
1 ~1 metoxid de sodiu O,Î mol/1 corespunde la 0,02363 g C12H1eN20s.
Conservare. Separandum.
COMPRESSI DIGITALIS
Comprimate de degeţel roşu
Sinonim : comprimate de digitală . T •
Comprimatele de degeţel roşu conţm 1 U .I. pe comprimat..
Comi>rimatele de degeţel roşu trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi: . ~ . . .
Un comprimat de degeţel roşu trebuie sa prezmte o activitate cardio-
toxică de 0,85 - 1,15 U.I.
Descriere. Comprimate cenuşiu-verzui, cu miros caracteristic şi gust
amărui.
Identificare. La 1 g pulbere de c~mprimate s~ adaug~ 10 m! alco_ol
diluat (R) şi se încălzeşte la fierbere timp de 3 mi~;. se raceşte )1 se f~-
trează. 5 ml soluţie filtrată se diluează cu 10 ml apa ş1 se evap~ra pe baia
de apă pînă Ja un volum de aproximativ 10 ml. Se adaugă O,:, ml acetat
de plumb (II) 50 g/1 (R) şi se filtrează. Soluţia filtrat~ se agită cu 5 ml
cloroform (R), într-o pilnie de separ:1i:e; stratul ~oroform~c sepa1;at se aduc_e
într-o eprubetă şi se evaporă !~
s1c1tate ~e baia. de apa: Reziduul se d1:
zolvă într-un amestec format am 2 ml acid acetic (R) Şl 0,05 ml clorura
de fer (III) 30 g/1 (R) şi se adaug~ peste 2 n:1, acid sulfuric (~}; la zo~a
de contact a lichidelor apare un mel brun, _iar s~atul supe:t;-or de ac1d
acetic se colorează în verde ; în timp coloraţia devme albastra.
Dezagregare. Cel mult 30 min (IX.E.l).
Pierde-re prin useare. Cel mult 6,0%-
5 g pulbere de comprimate se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Contaminare microbiană. Comprimatele nu trebuie să conţină S{ll-
monella sp. (IX.F.3).
Compressi digoxini VIII. 293
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea biologică
a preparatelor de digitală" (IX.F.15).
Limitele fiduciale de eroare (P = 0,95) sînt cuprinse între 80'¾0 şi
125% din activitatea declarată.
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină. Separandum.
COMPRESSI DIGOXINI
Comprimate de digoxină
Comprimatele de digoxină conţin 0,25 mg digoxină pe comprimat.
Comprimatele de digoxină trebuie să corespundă prevederilor de la
.,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin_, 90,0% şi cel mult 110,0% digoxină (C41 H 6p 14) faţă
de valoarea declarata.
Descriere. Comprimate albe sau foarte slab gălbui, fără miros.
Identifieare
. - Pe ~romatograma de la „Alte glicozide, genine", în dreptul punctu-
lui a, trebme să apară o pată asemănătoare cu pata digoxinei (s.r.) din
dreptul punctului b.
. ~- Pulberea de comprim~te, corespunzătoare la 1 mg digoxină, se
agita cu 10 ml metanol (R) timp de 5 min; se filtrează si metanolul se
evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o eprubetă. Reziduul se dizolvă
într-un amestec f?rmat. din~ 2 ml acid acetic (R) şi 0,05 ml clorură de fer
(III) 30_ g/ţ (R) ş1 se aaaug~ peste 2 m~ acid sulfuric (R); la zona de con-
tact a hch1delor apare un mel brun, iar stratul superior de acid acetic
se colorează în verde; în timp coloraţia devine albastră.
Alte glieozide, genine. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). •
Adsorbant: kieselgur G (R).
Soluţie de impregnare: formamidă (R)-acetonă (R) (10: 90).
Developant: _xilen (R)-metiletiketonă (R)-formamidă (R) (50: 50: 6).
Amestecul se agită într-o pilnie de separare timp de 5 min, se lasă în
repaus timp de 2 h, apoi se îndepărtează excesul de fonnamidă.
Soluţii de aplicat:
• wSoluţia_ 1:: Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 2,5 mg digo-
xma, se agita cu 10 ml amestec format din 19 volume cloroform (R) şi
~n volum alcool (R), într-un flacon cu dop rodat, timp de IO ruin ; se
flltr~ază printr-un fil~ ~ porii fini şi se îndepărtează primele porţiuni
de filtrat. 4,0 ml soluţie filtrată se evaporă la sicitate în baia de apă la
aproximativ 40 °C, cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul se diz;lvă
în 1,0 ml amestec de volume egale de cloroform (R) şi metanol (R};
 294 VIII. Compressi digox:ini
Soluţia b: digoxină (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume egale
de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia c: digoxină {s.r.) 0,0030% m/V într-un amestec de volume
egaie de cloroform (R) şi metanol (R};
Soluţia d 1 : digoxină (s.r.) 0,0020% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia d 2 : digitoxină (s.r.) 0,0010% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Solutia e: 0,5 ml solutie a se diluează cu 3,5 ml amestec de volume
egale de' cloroform (R) şi 'metanol (R).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de apro-
xi!Tlativ 18 cm, se scoate şi se ţine la aer timp de 5 min.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi e,
se aplică soluţiile :
a: 10 µl soluţie a (10 µg digoxină};
b: 10 µ1 soluţie b (10 µg digoxină-s.r.) ;
c: 10 µ1 soluţie c (0,3 µg digoxină-s.r.);
d: 10 _u.l soluţie d 1 (0,2 µg digoxină-s.r.) şi
10 µl soluţie d 2 (O, 1 µg digitoxină-s.r.) ;
e: 10 µl soluţie e (1,25 µg digoxină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă cu un curent de aer,
timp de 2 min. Se repetă developarea în acelaşi mod. Placa cromato-
grafică se scoate şi se usucă în etuvă, la 115 °C, timp de 20 min. După
răcire se pulverizează cu acid tricloracetic şi cloramină-soluţie (R), se ţine
din nou la 115 °C, timp de 5 min şi se examinează imediat în lumina ultra-
violetă la 366 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare digoxinei, mai pot să apară următoarele pete :
- o pată cu Rf de aproximativ 0,20 {diginatină) ;
- o pată cu Rf puţin mai mare decît al petei digoxinei, cu _care
poate fi unită; mărimea şi intensitatea fluorescenţei acesteia nu trebU1e să
depăşească mărimea si intensitatea fluorescenţei petei digoxinei din dreptul
~. punctului c (digoxig~nin-mono- şi bis-digitoxozidă);
- o pată cu Rf de aproximativ 0,43 (gitoxină) ;
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ O, 75, cu al petei digitoxinei
din dreptul punctului d; mărimea si intensitatea fluorescenţei acesteia nu
trebuie să depăşească mărimea şi 'intensitatea fluorescenţei petei digito-
xinei;
- cel mult încă o pată, a cărei mărime şi intensitate a fluorescenţei
nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei digo-
xinei din dreptul punctului d, sau cel mult încă două pete, cu fluorescenţă
foarte slabă, la limita vizibilităţii;
- nu se iau în considerare eventuale pete cu Rf de aproximativ
O sau 1 .(excipienţi). · ·
Compressi erythromycini propicmatis VIII. 295
Pe cromatogramă, în dreptul punctului e, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare digoxinei, mai pot să apară petele digoxigenin-mono-
şi bis~digitoxozidei, diginatinei şi gitoxinei; fluorescenţa ultimelor două
pete trebuie să fie foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă petele digoxinei şi digitoxinei din dreptul punctului d nu sînt
vizibile, cromatograma nu este valabilă şi trebuie repetată.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 2 mg digoxină,
se agită cu 50 ml alcool 90°, într-un flacon cu dop rodat, timp de 20 min;
se filtrează şi se îndepărtează primele porţiuni de filtrat. La 5,0 ml soiu-
ţie filtrată se adaugă 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R), proaspăt pre-
parată, într-un flacon cu dop rodat care se introduce în baia de apă la
aproximativ 20 °C, ferit de lumină puternică (soluţia-probă). După 30 min
se determină absorbanţa soluţiei la 495 nm, folosind ca lichid de compensare
o soluţie obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml alcool
90°, şi 3 ml acid picric•soluţie alcalină (R).
în paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml digoxină (s.r.) 0,0040% m/V
în alcool 90c şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
·Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
COMPRESSI ERYTHROMYCINI PROPIONATIS
Comprimate de propionat de eritromicină
Comprimatele de propionat de eritromicină conţin 200 mg eritromi-
cină pe comprimat.
Comprimatele de propionat de eritromicină trebuie să corespundă preve-
derilor de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Contin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% eritromicină (¼?Hs,N01 3),
sub fo~ă de propionat de eritromicină (Ca7H 66N01 3 • C:iHP) faţă de ya-
loarea declarată.
Activitatea microbiologică este corespunzătoare la cel puţin 180 mg
eritromicină (Ca7l¼7N018 ) pe comprimat.
Descriere. Comurimate albe, fără miros şi fără gust.
, Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g pro-
pionat de eritromicină, se a~tă cu 3 ·ml; alcool (~) tin_ip d_e } min şi se
filtrează. în filtrat se adauga 1 ml clorhidrat de hidroxilamma (R) 70 g/1
si 2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. După 5 ruin se adaugă 2 ml acid clor-
hidric 100 g/1 (R) şi 0,2 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coio-
ra ţie violetă.
Dozare. Eritromicină. Pulberea de comprimate, corespunzăt~are la
0,25 g propionat de eritromicină, se agită cu 25 ml meta:101 (ţ) timp de
~ 5 min. Se adaugă 30 ml dioxan (R), 0,2 ml albastru de timol m metanol
~96 VIII. Compressi ethinylestradioli
(I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie
letă (microbiuretă).
1 ml acid percloric O, 1 mol/I în dioxan corespunde la 0,07339 g
~ 7NO 13 •
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la „Ac-
tivitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. Ferit de lumină, la cel mult 25 °C.
COMPRESSI ETHINYL.ESTRADIOLI
Comprimate de etinilestradiol
Comprimatele de etinilestradiol conţin 20 µg sau 50 µg etinilestradiol
pe comprimat.
Comprimatele de etinilestradiol trebuie să corespundă prevederilor de ltt
,.Compressi" şi următoarelor prevederi: . . . ~~ agit:3- c~ ~ ml a~cool (R) 71 se _filtreaza._ Se adaugă 0,1 g clorhidrat de
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% etinilestrad1ol (½oH2,P2)
faţă de valorile declarate.
Descriere. Comprimate albe, fără miros şi fără gust.
Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,1 mg
etinilestradiol, se agită cu 3 ml dioxan (R) şi se filtrează.. La filtrat ~e
adaugă 3 ml nitrat de mercur (I) în acid nitric {R); apare o coloraţie
roşie. · rece. Se adaugă 10 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/I în alcool si se încăl­
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare Ia 0,1 mg etinil-
estradiol, se extrage de patru ori cu cîte 5 ml metanol (R) şi se filtrează
printr-o hîrtie de filtru cu porii fini, într-un cristalizor. Filtrul se spală
cu cîte 5 ml metanol (R); soluţiile metanolice reunite în cristalizor se
evaporă pe baia de apă. După răcire reziduul obţinut se dizolvă în 2 1:11
hidroxid de sodiu O, 1 mol/1. Separat se prepară un amestec format dm
1 ml 4-amino-6-cloro-m-benzendisulfonamidă (R) 2 g/1 în metanol (R),
1 ml nitrit de sodiu {R) 10 g/1 şi 1 ml acid clorhidric 1 mol/_1; ~ agită şi
se lasă în repaus timp de 2 min. Amestecul se aduce în cnstalizorul cu
probă, se omogenizează, se adaugă 2 ml acetat de sodiu_ (R) 2 mol/~
se omogenizează din nou şi se lasă în repaus timp de 6 mm. Se ada~ga.
3 ml hidroxid de sodiu 1 mol/I, se omogenizează şi se filtr~ază (sol~ţ1~­
-probă). Se determină absorbanţa soluţiei la 500 nm, folosmd ca h~1~
de compensare o solutie obtinută în aceleasi conditii si din aceiaşi reactivi
ca solutia-probă. ' ' , ' '
În 'paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinută prin
prelucrarea a 25 ml etinilestradiol (s.r.) 0,0004% m/V în metanol (R),
în aceleaşi condiţii şi cu aceiaşi reactivi ca la soluţia-probă.
Conserv~e. Separandum.
Compressi glutethimidi - Compressi glyceryli trinitratis VIII. 297
vio-
COMPRESSI GLUTETHIMIDI
Comprimate de glutetimidă
Comprimatele de glutetimidă conţin 250 mg glutetimidă pe compri-
mat.
Comprimatele de glutetimidă trebuie să corespundă prevederilor de la
,.Compressi" şi mmătoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% glutetimidă (C13 H 15NO 2 )
faţă de valoarea declarată.
Descrieţ6. Comprimate aproape albe, fără miros, cu gust slab amar.
ldentiiicare
. V-, Pu11~ere: de ?omprimate, corespunzătoare la 1 g glutetimidă, se
agita ae tre1 on cu cite 25 ml eter (R) şi se filtrează. Extractele eterice
reunite se evaporă la sicitate cu ajutorul unui curent de aer rece; reziduul
are un punct de topire de aproximativ 86 °C.
-:- , Pulberea de compr~ate, _coresp,'.'1llzătoare la 10 mg glutetimidă,
~idrox:ilamma _(R) ş1 ! ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). Se lasă în repaus
timp ~e 10 mm, apoi se adaugă 2 ml acid clmhidric 100 g/1 (R) şi l ml
clorura de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie roşu-brună.
. . ~zare. :r'.,11~erea _de _comp~imate, corespunzătoare la 0,625 g glute-
tnmda, ~e agita ~e trei on cu ctte 25 ml eter (R) şi se filtrează. Extrac-
tele eterice reumte se evaporă la sicitate cu ajutorul unui curent de aer
reşte pe baia de apă, la reflux, timp de 1 h. După răcire' se adaugă
O, 1~ ml fenolftaleină-solnţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric O, 1 mol/1
pîna la decolorare.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml acid clorhidric 0,1 mol/I corespunde la 0,02173 g C13H 15NO2 •
Conservare. Ferit de lumină. Separandum.
COMPRESSI GLYCERYU TRINITRATIS
Comprimate de trinitrat de gliceril
Sinonim: comprimate de nitroglicerină
Comprimatele de trinitrat de gliceril contin O 5 mo- trinitrat de gli-
ceril pe comprimat. ' ' "'
Comprimatel~ de_ trinit~at de gliceril trebuie să corespundă prevederilor
de la „Compressi" şi urmaioarelor previderi:
Conţin cel puţin 85,0% şi cel mult 130,0% trinitrat de gliceril
(C11~N3O9 ) faţă de valoarea declarată.
 Compresii glyceryli trinitrati.s
298 VIII.
Descriere. Comprimate sublinguale albe sau alb-gălbui, fără miros.
Identificare
- La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 1 mg trinitrat
de gliceril, se adaugă 1 ml difenilamină-soluţie (R); apare o coloraţie albas-
tru-intens.
- 0,2 g pulbere de comprimate se agită cu 5 ml apă şi se_ filtr~ază.
în filtrat se adauo-ă O 1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ş1 0,1 g iodura de
potasiu (R) ; amestecul' nu trebuie să se coloreze în albastru la adăugarea
de amidon-soluţie (1).
Dezagregare. Cel mult 3 min. (IX.E.l).
Dozare. La pulberea de comprimate, ~oresp~ătoar~ la l _1:;1-g _tri-
nitrat de o-liceril se adaugă 1 ml apă, 5 ml acid acetic (R) ş1 se agita trmp
de 1 h a;oi s; filtrează (soluţia 1). La 1 ml din soluţia 1 se adaugă
2 ml a~id 2,4-fenoldisulfouic (R), se agită şi se lasă în repaus timp de 15 min.
Se adaugă 2 ml apă, amoniac concentrat (R) pînă la reacţie alcalină la
hîrtia de turnesol roşie (I), se răceşte şi se completează cu apă la 25 ml,
într-un balon cotat (soluţia-probă).
în paralel, se prepară o soluţi~--et3-!-on astfel: 0,1~5 g~ ~trat ~ di:
potasiu (R), în prealabil uscat la 105 C timp de 4 h, se dizolva m apa ş1
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml
soluţie se agită cu 5 ml acid ac.etic (~) __timp de l_ h. 1 ml din această
soluţie se prelucrează în aceleaşi condiţu cu soluţia 1.
Se determină absorbanţele solutici-probă şi soluţiei-etalon, la 405 nm,
folosind ca lichid de compensare o' soluţie obţinută din 1 ml acid ace-
tic (R) care se prelucrează în aceleaşi condiţii cu soluţia 1.
1 ml nitrat de potasiu 1,335 g/1 corespunde la 0,001 'g C3H 5N 30 9 •
Uniformitatea continutului. Într-un tub de centrifugă prevăzut cu
dop se introduce un c~mprimat, se adaugă 5 ml acid acetic (R), se agită
timp de 1 h şi se centrifughează (soluţia 1). La 1 n:-1 din soluţia 1 se
adaugă 2 ml acid 2,4-fenoldisulfonic (R), se agită Şl se lasă în repaus
timp de 15 min. Se adaugă 2 ml apă şi amoniac concentrat (R), pînă
la reacţie alcalină la hîrtia de turnesol roşie {I), se răceşte şi se comple-
tează cu apă la 25 ml, într-un balon cotat (soluţia-probă). .
În paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel: 0,1335 g mtrat de po-
tasiu (R), în prealabil uscat la 105 °C timp de 4 h, se dizolvă în apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml sol-~1-
ţie se diluează cu acid acetic (R) la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml dm
această soluţie se prelucrează în aceleaşi condiţii cu soluţia 1.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon, la 405 nm,
în cuvă de 2 cm, folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută din
1 ml acid acetic (R) care se prelucrează în aceleaşi condiţii cu soluţia 1.
1 ml nitrat de potasiu 1,335 g/1 corespunde la 0,001 g C3H 5Np9 •
Se procedează în acelaşi mod cu încă nouă comprimate, determhrln-
du-se conţinutul în trinitrat de gl.iceril al fiecărui comprimat. Proba de
analizat este corespunzătoare dacă fiecare din cele 10 comprimate conţin
Compressi gri.seofulvini VIII. 299
cel puţin 75,0% şi cel mult 135,0% trinitrat de gliceril faţă de valoarea
declarată.. Dacă pentru cel mult un comprimat conţinutul în trinitrat
de gliceril este în afara limitelor de 75,0% şi 135,0% faţă de valoarea de-
clarată., dar pentru nici un comprimat conţinutul nu este în afara limi-
telor de 60,0% ~i 150,0%, determinarea se repetă pe încă 20 de comprimate.
Proba de analizat este corespunzătoare dacă fiecare din cele 20 de com-
primate conţine cel puţin 75,0% şi cel mult 135,0% trinitrat de gliceril
faţă de valoarea declarată. •
Conservare. În :recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
25 °c. Separandum. -
. ~bservaţie. _Pentru a asigura con~entraţia de 0,5 mg trinitrat de
gliceril pe comprimat produsul se supraaozează cu 30%, cu ajutorul solu-
ţiei concentrate de trinitrat de gliceril.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antianginos.
COMPRESSI GRISEOFULVINI
Comprimate de griseofulvină
_ Comprimatele de griseofulvină conţin 125 mg griseofu1vină pe com-
primat.
Comprimatele de griseojulvină trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
~ Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% griseofulvină (C1,;H17Cl06 )
faţa de valoarea declarată.
. Acti-:îtatea microbiologică este corespunzătoare la cel puţin 112 mg
gnseofulvmă (C 1,;H17C106 ).
Descriere. Comprimate albe, fără miros şi fără gust. Diametrul parti-
culeior de griseofu1vină rezultate din dezagregarea comprimatelor trebuie
să fie de cel mult 5 µ.m; se admit rare particule cu diametrul de cel mult
30 µm.
. Identificare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg
gn~ofulvină, se adaugă 1 ml acid sulfuric (R) şi 5 mg dicromat de po":
tasm (R) pulverizat; apare o coloraţie roşu-vişinie.
~ _Dozare. Griseofulvină. 70 mg pulbere de comprimate se agită timp de
::> mm cu 150 ml cloroform (R), într-un balon cotat de 250 ml; se comple-
tează cu acelasi solvent la 250 ml si se filtrează. 5,0 ml solutie filtrată se
diluează cu al~ool (R) la 100 ml, în'.tr-un balon cotat. Se det~mină absor-
banţa soluţiei la 291 nm, folosind ca lichid de compensare un amestec for-
mat din 5 ml cloroform (R) şi 95 ml alcool (R).
A! ~m la 291 nm = 686.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
300 VIII. Compressi hydroxyprogesteroni acetatis - Compressi isoni4:!idi Compressi lynestrenoli VIII, 301

Deseriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust slab amar.

COMPRFSSI HYDROXYPROGESTERONI ACETATIS
Comprimate de acetat de hidroxiprogesterouă
Comprimatele de acetat de hidroxiprogesteronă conţin 25 mg acetat
de hidroxiprogesteronă pe comprimat.
Comprimatele de acetat de hidroxiprogesteronă trebuie să corespunu pre-
vederilor ăe la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% acetat de hidroxiproges-
teronă (C23H 820 4) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros şi fără gust.
Identificare
- La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg acetat de
hidroxiprogesteronă se adaugă 2 ml alcool (R), 2 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 şi 1 mg albastru de tetrazoliu (R); apare o coloraţie roz care se
i:atensifică în timp.
- La 0,5 g pulbere de comprimate se adaugă 2 ml hidroxid de pota-
siu 100 g/1 în alcool (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 1 min; se
adaugă 2 ml acid sulfuric 200 g/1 {R) şi se încălzeşte din nou; se percepe
miros de acetat de etil.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 25 mg acetat
de hidroxiprogesteronă, se agită cu 30 ml cloroform (R) timp de l min,
într-un balon cotat ; se completează cu acelaşi solvent la 50 ml şi se fil-
trează. 1 ml din soluţia filtrată se diluează cu alcool (R) la 50 ml, într-un
balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei ia 240 nm, folosind ca lichid
de compensare un amestec format din 1 ml cloroform (R) şi 49 ml al-
cool (R).
A~~ la 240 nm = 450.
Conservare. Separanăum.
COMPRESSI ISONIAZIDI
Comprimate de izoniazidă
Comprimatele de izoniazidă conţin 50 mg sau 100 mg izoniazidă pe
comprimat.
Comprimatele de izoniazidă trebuie să corespundă prevederilor de la „f:om-
pressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% izoniazidă (Cc;fl-;N8 0) faţă
de valorile declarate.
Identifieare
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg izoniazidă., se
amestecă cu 0,5 g carbonat de sodiu anhidru (R) şi se încălzeşte; se
percepe un miros caracteristic de piridină.
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la· 50 mg izoniazidă.,
se agită cu 1 ml apă; se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de pota-
siu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează un precipi-
tat roşu-cărămiziu.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,1 g izoniazidă,
se agită cu 80 ml apă timp de 30 min, într-un baion cotat şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se filtrează, îndepărtînd primii 20 ml
filtrat. La 1 ml soluţie filtrată se adaugă 10 ml acid clorhidric 0,1 m?l/!
şi se completează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Se determma.
absorbanţa soluţiei la 266 nm, folosind ca lichid de compensare acid clor-
hidric 0,01 mol/1.
A!~ la 266 nm = 430.
Conservare. Ferit de lumină. Separandum.
COMPRESSI LYNESTRENOU
Comprimate de linestrenol
Comnrimatele de linestrenol conţin 5 mg linestrenol pe comprimat.
Comprimatele de linestrenol trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Cotnpressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% linestrenol (C 20R 280) faţă
de valoarea declarată.
Deseri;re. Comprimate albe, fără miros.
Identificare
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R) sau silicagel GF2" (R).
Developant: n-heptan (R)-acetonă (R) (80: 20).
Soluţii de aplicat: _ .
Soluţia a : pulberea de comprimate, corespunzătoare la 2o mg .hnes-
trenol, se agită cu 10 ml amestec format din 9 volume cloroform (R)
şi 1 volum metanol (R) şi se filtrează; ..
Soluţia b: linestrenol (s.r.) 0,25% mfV într-un amestec format d111
9 volume cloroform (R) şi 1 volum metanol (R).
 Com.pressi meprobamati
302 VIII.
.Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 20 µ1 soiuţie a (50 µg linestrenol) ;
b: 20 µl soluţie b (50 µg linestrenol-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 10 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează uniform cu
acid sulfuric (R) 100 g/1 în alcool (R). Placa se ţine în etuvă, la 105 °C, timp
de 10 ruin şi se examinează la lumina zilei şi în lumina ultravioletă 1a
366 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o pată
asemănătoare cu pata corespunzătoare linestrenolului (s.r.) din dreptul
punctului b.
- - Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 1 mg linestrenol, se
agită de 2 - 3 ori cu cîte 3 ml cloroform (R) şi se filtrează. Soluţiile
cloroformice reunite se evaporă la sicitate. Reziduul se dizolvă în 1 rul
acid sulfuric (R); apare o coloraţie portocalie. Se adaugă 4 ml apă şi
6 ml acid sulfuric (R) ; soluţia prezintă o fluorescenţă galben-verzuie în
lumina ultravioletă.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,15 g linestre-
nol, se agită cu 15 ml tetrahidrofuran (R) timp de 5 min şi se filtrează;
se repetă operaţia de extracţie de trei ori. Extractele reunite, la care se
adaugă 10 ml nitrat de argint (R) 100 g/1, se titrează potenţiometric cu
hidroxid de sodiu O, 1 mol/1, folosind electrozi de sticlă şi de calomel saturat
(IX.C.23) (microbiuretă).
· 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02844 g C20 H 2p.
COMPRESSI MEPROBAMATI
Comprimate de meprobamat
-,te
Comprimatele de meprobamat conţin 400 mg meprobamat pe com-
primat.
Comprimatele de meprobamat trebuie să corespundă prevederilor de la
,, Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% meprobamat (CgR18N PJ
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros sau cu miros slab caracteristic,
cu gust amar.
Identificare
--:- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,4 g meprobamat,
se agită cu 20 ml cloroform (R) timp de 1 min şi se filtrează; filtratul se
Compressi metamizoli natrici \III!. 303
e:vaporă la sicitate. Reziduul obţinut, spălat cu 10 ml eter de petrol (R)
Şl uscat, trebuie să se topească 1a 103 - 107 °0.
--:- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,2 g meprobamat
se agit~ cu _I~ rul aceton~ (R) timp de 10 min şi se filtrează; filtratul s~
evapora la, s1c1tate. ~a re~1d1:_ul obţmut ~e adaugă 15 ml hidroxid de potasiu
0,5 1!101/l _m alcool ş1 se mcălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 15 min.
Dupa rac1re se adaugă 0,5 ml acid acetic (R) şi 1 ml nitrat de cobalt (II)
50 g/1 în metanol (R) ; apare o coloraţie albastră.
Dozare. La pulberea d~ con:primate, c<;>respunzăto~re la 0,4 g mepro-
bamat, se_ adauga 25,0 ml h1drox1d de potasiu 0,5 mol/I m alcool şi se încăl­
zeşte la fierbere, pe baia de nisip, la reflux timp de 90 min agitînd din
ci~~ în cîn~. Dup~ răcire se adaugă un amestec format din 0,8ml fenolfta-
leI?a-soluţ~e (I) şi 0,2 ml galben de alizarină-soluţie (I) şi se titrează cu
acid clorh1dnc 0,5 mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool corespunde la O105456 g
C9H~P4-
Conservare. Separandum.
COMPRESSI METAMIZOLI NATRICI
Comprimate de metamizol sodic
C<?mprimatele de metamizol sodic conţin 500 mg metamizol sodic pe
compnmat.
Comprimatele. de m~tamizol sadic trebuie să corespundă prevederilor de
la „Compressi" şi urmatoarelor prevederi:
Conţ~n cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% metamizol sodic
CisH15 N 3 Na04 S · H 20) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe sau alb-gălbui, fără miros, cu gust slab
amar.
. Identţficare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,2 g meta-
m1zol sod1c, se î~călzeşte_ la_ fierbere cu 10 mi acid sulfuric 100 g/1 (R);
se pe;cep~ un m1ros de dioxid de sulf, apoi de formaldehidă. După răcire
s~ au~uga 1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşu­
v10leta.
, . Dozare: Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,25 g metamizol
~om?, se ag1!ă cu 5 ~ml apă şi 5 rul acid clorhidric 0,02 mol/1 şi se titrează
n1;e~at c:u :o~ O,Oo mol/I adăugat la început picătură cu picătură. Spre
sţ1r21tul titran: se adaugă 1 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea
pma la coloraţie albasţră, care persistă cel puţin 2 ruin. în timpul titrării
temperatll::a nu trebme să depăşească 20 °c.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,017§7 g C13H 16N 3NaO~S · Hp.
Conservare. Separandum.
 Compressi methyltestosteroni - Compressi metronidazoli
304 VIII.
COMPRESSI METHYLTESTOSTERONI
Comprimate de metiltestosteronă
Comprimatele de metiltestosteronă conţin 10 mg metiltestosteronă pe
comprimat.
Comprimatele de metiltrstosteronă trebuie să corespundă prevederilor de
la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% metiltestosteronă
(C 20 H 30 0 2) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe sau aproape albe, fără miros.
Identificare
- Spectrul în infraroşu obţinut după extracţ~a cu c~or?fo:m (R) a
metiltestosteronei din comprimate, evaporarea cloro1ormulm şi dispersarea
în bromură de potasiu (R) trebuie să corespundă celui obţinut cu metil-
testosteronă (s.r.) recristalizată din cloroform (R) şi dispersată în bromură
de potasiu (R) (IX.C.24.2). .
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 20 mg metiltesto-
steronă, se agită cu 10 ml cloroform (R) timp de 5 ruin, se filtrează, se eva-
poră la sicitate Pe baia de apă, iar reziduul obţinut se dizolvă în 1 ml acid
sulfuric (R); apare o coloraţie galbenă care devine roşie. Se adaugă 1 ml
apă; coloraţia se intensifică şi apare o fluorescenţă verde.
Dezagregare. Cel mult 1 h (IX.E.1). .
Dozare. Puiberea de comprimate, corespunzătoare ţa 50 mg metiltes-
tosteronă, se ag tă energic cu 80 ml cloroform (R), se completează cu ac~-
lasi solvent la 100 ml într-un balon cotat si se filtrează. 1 ml soluţie
filtrată se diluează cu alcool (R) la 50 ml, într-u~ balon cotat şi se determină
absorbanţa soluţiei la 240 nm, folosind ca lichid de compensare alcool (R)
care conţine 2% V/V cloroform (R).
A!~ la 240 nm = 535.
Conservare. Separandum.
COMPRESSI METRONIDAZOLI
Comprimate de metronidazol
Comprimatele de metronidazol conţin 250 mg metronidazol pe com-
primat.
Comprimatele ăe metronidazol trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% metronidazol (CJigN80 8)
fată de valoarea declarată.
' Descriere. Comprimate alb-gălbui, fără miros, cu gust amar.
Compressi natrii cyclamatis VIII. 305
Identificare
- La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 10 m" metroni-
dazol, se adaugă 10 mg zinc pulbere (R), 1 ml apă şi 0,25 ml tcid clorhi-
d!ic (~) şi s~ încălzeşte Î!1 baia de :3-P~.. timp d~ 5 mi~. Se ,răceşte la apro-
ximativ. 10 C, s~ adauga 0,5. ~ mtn.., d~ sodm-soluţ1e (RJ şi aproximativ
0,1 g acid sulfannc (R); se agita pentru distrugerea excesului de nitrit. Se
a~aug~ 0,5 ml ~mestec format din 0,5 ml 2-~aftol-soluţie (R) şi 2 ml
hidroxid de sodm (R) 200 g/1; apare o coloraţie roşu-brună.
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g metronidazol,
se agită cu 5 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 şi se filtrează. La 2 ml filtrat se
adaugă 1 ml a~id silicowolfra:_11ic 50 g/1 (~); se formează un precipitat
alb. La 2 ml filtrat se adauga 1 ml tetra1odomercurat (II) de potasiu-
soluţie alcalină (R); se formează un precipitat galben.
. Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,2 g metro-
mdazol,_ se adaugă 40 ml cloroform (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp
de 5 mm. După răcire se adaugă roşu de metil în cloroform (Il si se tf.
trează cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roş~-;iolacee.
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,01712 g
CsHsN°aOa·
COMPRESSI NATRil CYCLAMATIS
Comprimate de ciclamat de sodiu
Comprimatele de ciclamat de sodiu conţin 100 mg ciclamat de sodiu
pe comprimat.
Comprimatele de ciclamat de sodiu trebuie să corespundă prevederilor de
la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 92,5% şi cel mult 107,5% ciclamat de sodiu
(Ci;H 1zNNa03 S) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust puternic dulce.
Identificare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 a
ciclamat de sodiu, se adaugă 10 ml apă, 1 ml acid clorhidric 100 g/1 ( R\
şi 1 ml nitrit de sodiu-soluţie (R). După încetarea degajării de gaze, soluţi~
prezintă un miros caracteristic de ciclohexanol ; se adaugă 1 ml clorură
de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea nitrogenului
din combinaţiile organice" (IX.C.20), luînd în lucru pulberea de comprimate
corespunzătoare la 0,4 g ciclamat de sodiu.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,02012 g Ci,H12NNa03 S.
20 - Farmacopeea Română, ed. a X·a
306 VIII. Compresii neomycini suZ_faris - Com. obducti amitriptylini hydrochloridi Compressi olxiucti dipyridamoli 307
VIII.

50 mg din reziduul rămas de la evaporare se dizolvă în 3 ml apă,

COMPRESSI NEOMYCINI SULFATIS se adaugă 0,05 ml chinhidronă în metanol (R); nu trebuie să apară o
coloraţie roşie, timp de 15 min (deosebire de clorhidrat de nortriptilină).
Comprimate de suliat de neomicină - 50 mg din reziduul rămas de la evaporare se dizolvă în 3 ml apă,
se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de
Comprimatele de sulfat de neomicină conţin 500 mg sulfat de neomi- argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos,
cină pe comprimat.
Comprimatele de sulfat de neomicină trebuie să corespundă prevederilor Dozare. La pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 25 mg clorhidrat
de la „Compressi" şi următoarelor prevederi: de amitriptilină, se adaugă 70 ml acid clorhidric 0,1 mol/1, se agită timp
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% sulfat de neomicină de 5 min şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon
(C23 H 46N 6 0 13 • 3H2 S04 ) faţă de valoarea declarată. cotat. Se filtrează, îndepărtînd primii 20 ml soluţie. 4 ml soluţie filtrată
Descriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust slab amar. se diluează cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat şi
Identificare se determină absorbanţa la 239 nm.
- 40 mg pulbere de comprimate se agită cu 5 ml apă, se adaugă A;~ la 239 nm 445.
0,1 ml piridină (R) şi 2 ml ninhidrină (R) 1 g/1 în 1-butanol (R) şi se încăl­
zeşte în baia de apă, la 65 - 70 °C, timp de 10 min; apare o coloraţie Conservare. Separandum.
violetă.
- 50 mg pulbere de comprimate se agită cu 5 ml apă timp de 5 min
şi se filtrează. La filtrat se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
Dezagregare. Cel mult I h (IX.E.1). COMPRESSI OBDUCTI DIPYRIDAMOLI
Pierdere prin uscare. Cel mult 8,0%.
0,5 g pulbere de comprimate se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h Drajeuri de dipiridamol
(IX.C.15).
Drajeurile de dipiridamol conţin 25 mg sau 75 mg dipiridamol pe
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5). drajeu.
Drajeurile de dipiridamol trebuie să corespundă prevederilor de la „Con;.-
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate. pressi" şi următoarelor prevederi:
Conţincel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% dipiridamol (C24H 40 Np4 )
faţă de valorile declarate.
Identifieare
COMPRESSI OBDUCTI AMITRIPTYLINI -La pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 2 mg dipiridamol, se
adaugă 5 ml acid sulfuric (R) ; apare o coloraţie galbenă. După adăuo-area
HYDROCHLORIDI de O, 15 ml acid nitric (R) coloraţia devine roşu-violetă. "'
- Pe cromatograma de la „Compuşi pirimido-pirimidinici", în drep-
Drajeuri de clorhidrat de amitriptilină tul punctului a, trebuie să apară o pată de culoare galbenă, cu Rf de
Drajeurile de clorhidrat de amitriptilină conţin 25 mg clorhidrat de aproximativ 0,50.
ami triptilină pe drajeu. Compuşi pirimido-pirimidiniei. Se procedează conform prevederilor
Drajeurile de clorhidrat de amitriptilină trebuie să corespundă prevederi- de la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
lor de la „Compressi" şi următoarelor prevederi: Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 0,2 g dipiridamol se agită
Conţin cel puţin 92,5% şi cel mult 107,5% clorhidrat de amitriptilină cu 10 ml metanol (R), se încălzeşte la aproximativ 40 °C şi se filtrează..
(C20 H 22N · HCl) faţă de valoarea declarată. Se procedează în continuare conform prevederilor de la „Dipyridamolum-
Identificare compuşi pirimido-pirimidinici".
Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 100 mg clorhidrat de amitrip- Dozare. Pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzătoare la O, 1 g dipiri-
tilină, se agită cu 10 ml cloroform (R) timp de 5 min, se filtrează şi solutia damol, se agită cu 50 ml metanol (R), într-un flacon şi se încălzeşte pe
se evaporă la sicitate. ' baia de apă timp de 15 min, agitînd din cînd în cînd. După răcire ames-
 VIII. Compressi obducti doxepini hydrochloridi
tecul se aduce cantitativ cu metanol (R) şi se diluează cu acelaşi solvent
1a 250 ml, într-un balon cotat; se filtrează, îndepărtînd primii 20 ml soluţie
filtrată. La 10 ml soluţie filtrată se adaugă 10 ml acid clorhidric (R)
O, l mol/I în metanol (R) şi se completează cu metanol {R) la 100 ml, într-un
l!ia.ion cotat. Se determină absorbanţa soluţiei la 405 nm, folosind ca lichid
de compensare o soluţie preparată din 10 ml acid clorhidric (R) 0,1 mol/I
în metanol (R) şi metanol (R} la 100 ml, într-un balon cotat.
Ai~ la 405 nm = 134,6.
Conservare. Ferit de lumină.
COMPRESSI OBDUCTI DOXEPINI HYDROCHLORIDI
Drajeuri de clorhidrat de ,,doxepină
Drajeurile de clorhidrat de doxepină conţin 25 mg doxepină pe drajeu.
Drajeurile de clorhidrat de doxepină trebuie să corespundă prevederilor
de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 9(),0% şi cel mult 110,0% doxepină (C19H 21NO) sub
formă de clorhidrat de doxepină (C19H 21 NO · HCI) faţă de valoarea decla-
rată.
Identifica.re
- Soluţia obţinută la „Dozare" prezintă un maXIID la 297 nm
(IX.C.24.1).
Pulberea de drajeuri, corespuzătoare la O, 1 g clorhidrat de doxepină,
se agită de trei ori cu cîte 10 ml cloroform (R); filtratele cloroformice
reunite se evaporă şi se usucă la aproximativ 105 °C.
- La 5 mg reziduu se adaugă O, 10 - O, 15 ml acid nitric (R) ; apare
o coloraţie roşie.
- 50 mg reziduu se dizolvă în 2 ml apă, se acidulează cu acid nitric
100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint {R) 50 g/1; se formează
un precipitat alb, cazeos.
Dozare. La pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzătoare la 35 mg
doxepină,se adaugă 30 ml acid clorhidric (R) 0,01 mol/1 în metanol (R),
se agită timp de IO min, se diluează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
balon cotat şi se filtrează, îndepărtînd primii 20 ml filtrat. 5 ml soluţie
filtrată se diluează cu acid clorhidric (R) 0,01 mol/1 în metanol (R) la
50 ml, într-un balon cotat şi ;e determină absorbanţa soluţiei la 297 nm.
A;'l;,.,_ la 297 nm = 150 (pentru doxepină).
eompressi obdu.cti lctnatosidi C VIII. 309
COMPRESSI OBDUCTI LANATOSIDI C
Drajeuri de lanatozidă C
Drajeurile de Ianatozidă C conţin 0,25 mg lanatozidă C pe drajeu.
Drajeurile de lanatozidă C trebuie să corespundă prevederilor de la Com-
pressi" şi următoarelor prevederi: "
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% lanatozidă C (C 49H 76 0 20 \
faţă. de valoarea declarată. '
Identificare
. - Pe cromatograma de la „Alte glicozide, genine", în dreptul punctu-
lui a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata lanatozidei C (s.r.)
din dreptul punctului b.
. -- Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la I mg lanatozidă C, se
agita cu 10 ml metanol (R) timp de 5 min; se filtrează si metanolul
se evaporă pe baia de apă. Reziduul se dizolvă într-un am~stec format
din 2 "ml acid aceti~ (R), şi_ 0,05 ml clorură de fer (III) _30 _g/1 (R) şi se
ada1:1ga peste 2 ~1 acid sulrur1c (~); la zona de contact a lichidelor apare
un mel brun, iar stratul supenor de acid acetic se colorează în verde·
în timp coloraţia devine albastră. '
Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederilor de la „Croma-
tografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur G (R).
Soluţie de impregnare: formamidă (R)-acetonă (R) (10 : 90).
Developant: cloroform (R)-tetrahidrofuran (R)-formam.idă (R) (50: 50:6).
Se amestecă. cloroformul cu tetrahidrofuranul; după răcire se adaugă for-
mamida şi se agită pînă la dizolvare.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 2,5 mg lanatozidă C.
se agită cu 10 ml amestec format din 19 volume cloroform (R) şi
1 -yolum alcool (R), într-un flacon cu dop rodat, timp de 10 min ; se filţrează
pnnt:-"-u,1;1 filtru cu porii fini, îndepărtînd primele porţiuni de filtrat. {O ml
soluţ~e riltrată se evaporă la sicitate în baia de apă la aproximativ 40°C,
cu aJutorul unui curent de aer. Reziduul se dizolvă în 1,0 ml amestec
de volume egale de cloroform (R) şi metanol (R); .
Soluţia b: lanatozidă C (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia c : deslanozidă ( s.r .) 0,0050% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia d: lanatozidă C ( s.r.) 0,0020% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform ( R) şi metanol (R) ;
Soluţia e: 0,5 ml soluţie „a" se diluează cu. 5,5 ml amestec de volume
egale de cloroform ( R) şi metanol ( R).
310 VIII. Compressi obducti Zanatosidi C
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de aproxi-
mativ 18 cm, se scoate şi se ţine la aer timp de 5 min.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi e,
se aplică soluţiile:
a: 10 µl soluţie a (10 µg lanatozidă C) :
b: IO µl soluţie b (10 µg lanatozidă C-s.r.) ;
c: IO µI soluţie c (0,5 µg deslanozidă-s.r.);
d: IO µI soluţie d (0,2 µg lanatozidă C-s.r.) ;
e: 10 µl soluţie e (0,83 µg lanatozidă C).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 14 cm
de la linia de start, se scoate şi se usucă în etuvă, la 115 °C, timp de
20 min. După răcire se pulverizează uniform cu acid tricloracetic şi clora-
mină-soluţie (R), se ţine din nou la 115 °C timp de 5 min şi se exami-
nează imediat în lumina ultravioletă la 366 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală
corespunzătoare lanatozidei C, mai pot să apară următoarele pete:
- o pată cu Rf de aproximativ O, 10; mărimea şi intensitatea fluores-
cenţei acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluores-
cenţei petei deslanozidei din dreptul punctului c ;
- o pată cu Rf de aproximativ 0,13 (lanatozidă C);
- o pată cu Rf de aproximativ 0,45 (lanatozidă B);
- o pată cu Rf de aproximativ 0,80, c;u fluorescenţă foarte slabă,
la limita vizibilităţii (lanatozidă A) ;
- cel mult încă o pată, a cărei mărime şi a cărei intensitate 3:
fluorescenţei nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei
petei lanatozidei C din dreptul punctului d sau cel mult încă două pete
cu fluorescenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii; . .
- nu se iau în considerare eventuale pete cu Rf de aproximativ O
sau 1 (excipienţi).
Pe cromatogramă, în dreptul punctului e, pe lîngă pata pr~cipală,
corespunzătoare lanatozidei C, mai poate să apară pata lanatoz1de1 D" sau
a lanatozidei B ; fluorescenţa acestei pete trebuie să fie foarte slaba, la
limita vizibilităţii.
Dacă pata lanatozidei C din dreptul punctului d nu este vizibilă, croma-
tograma nu este valabilă şi trebuie repetată.
Dozare. Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 2,5 mg lanatozidă_ C,
se agită cu 50 ml alcool (R)într-unflaconcudoprodat, timp de 20_m11;1;
se filtrează, îndepărtînd primele porţiuni de filtrat. La 5,0 1:11 soluţie
trată se adaugă 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R) proaspat preparat~,
într-un flacon cu dop rodat care se introduce în baia de apă la aproxi-
mativ 20 °C, ferit de lumină puternică {soluţie-probă). După 30 min se
determină absorbanţa soluţiei la 495 nm, folosind ca lichid de compensare
o soluţie obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-pro"t>ă, din 5 ml alcool (.R>)
~i 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
Compressi obducti nortriptylini hydroc hloridi VIII'. 311
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml lanatozidă C
(s.r.) 0,005% m/V
în al cool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
, COMPRESSI OBDUCTI NORTRIPTYLINI
HYDROCHLORIDI
Drajeu:ri de clorhidrat de nortriptilină
Drajeurile de clorhidrat de nortriptilină conţin 10 mg clorhidrat de
nortriptilină pe drajeu.
Drajeurile de clorhidrat de nortriptilină trebuie să corespundă prevede-
rilor de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% clorhidrat de nortriptilină
(C19R 21N · HCl) faţă de valoarea declarată.
Identificare
Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 100 mg clorhidrat de nortrip-
tilină,se agită cu 10 ml cloroform (R), se filtrează şi soluţia se evaporă pînă
la un volum redus. Se adaugă eter (R) pînă la apariţia unei tulbureli şi se
lasă în repaus pînă la depunerea unui precipitat. Se filtrează şi precipitatul
se usucă la aer.
- 50 mg precipitat uscat se dizolvă în 3 ml apă încălzită la aproxi-
mativ 50 °0, se răceşte şi se adaugă 0,05 ml chinhidronă în metanol (R);
soluţia se colorează treptat în roşu (deosebire de clorhidrat de amitriptilină).
. . - 50 mg precipitat uscat se dizolvă în 3 ml apă, se acidulează cu acid
mtnc 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se for-
mează un precipitat alb, cazeos.
Dozare. La pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 10 mg clorhidrat
de nortriptilină, se adaugă 70 ml acid clorhidric 0,1 mol/1, se agită timp
de 5 min, se diluează cu acid clorhidric 0,1 mol/I la 100 ml, într-un balon
fil- cotat şi se filtrează, îndepărtînd primii 20 ml filtrat. 1 ml soluţie filtrată
se diluează cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat si se
determină absorbanţa la 239 nm. ,
A!~ la 239 nm = 454.
Conservare. Separandum.
312 VIII. Compressi obducti nystatini - Compressi obducti pentoxifyllint
COMPR~SI OBDUCTI NYSTATINI
Drajeuri de nistatină
Drajeurile de nistatină conţin 500 000 U.L nistatină pe drajeu.
praj~urile _de nistatină trebuie să corespundă prevederilor de la" ,,Com-
pressi" şt- urmatoarelor prevederi:
e-onţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% nistatină (C4,J:1 75N0;8 )
faţă de activitatea declarată.
Identificare. 0,1 g pulbere de drajeuri se suspendă în 5 ml apă si se
'::daugă 2 ml molibdofosfowolframat de sodiu-soluţie (R) (soluţia-probă).
In paralel, se prepară o solaţie-martor din 5 ml apă şi 2 ml molibdofosfo-
wolframat de sodiu-soluţie (R). Ambele amestecuri se lasă în repaus timp
de l h ; coloraţia verde a soluţiei-probă trebuie să fie mai intensă decît
coloraţia soluţiei-martor.
Absorbţia luminii. Pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzătoare
Ii: 0,1 g n~statin~, se agită cu un amestec format din 50 ml metanol (R)
Şi 5 ml acid acetic (R), se completează cu metanol (R) la 100 ml, într-un
balon cotat şi se filtrează. 1 ml filtrat se diluează cu metanol (R) la 100 ml,
într-un balon cotat (soluţia-probă). Se determină absorbanţele soluţiei la
291 nm, la 305 nm şi 1a 319 nm, folosind ca lichid de compensare o solutie
obţinută din aceiaşi reactivi ca soluţia-probă. Raportul absorbanţelor, det~r-
minate la 291 nm şi la 305 nm, trebuie să fie cuprins între 0,61 şi O, 73, iar
raportul absorbanţelor, d€terminate la 319 nm sila 305 nm, trebuie să fie
cuprins între 0,83 şi 0,96 (IX.C.24.1). , ,
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,5 g pulbere de drajeuri se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
COMPRESSI OBDUCTI PENTOXIFYLIJNI
Drajeuri de pentoxifilină
Drajeurile de pentoxifilină conţin 100 mg pentoxifilină pe drajeu.
Drajeurile de pento:xijilină trebuie să corespundă prevederilor de la „Com-
pressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 9(),0% şi cel mult 110,0% pentoxifilină (C13H 18N 4O1 )
faţă de valoarea declarată.
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în cloroform (R)
obţinută după filtrare prezintă un maxim la 274 nm (IX.C.24.1).
Compressi obdiicti propanthelini bromidi VIII. 313
- La pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 35 mg pentoxifilină,
se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen- soluţie diluată (R), 0,1 ml acid clor-
hidric 100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe baia de apă; se obţine un
reziduu galben-roşcat care la adăugare de 0,1 ml amoniac concentrat (R)
se colorează în roşu-violet.
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF954 {R).
Developant: cloroform (R)-alcool (R) (80 : 20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : pulberea de drajeuri, corespunzătoare la O, 1 g pentoxifilinii,
se agită cu 10 ml metanol (R) şi se filtrează ;
Soluţia b: pentoxifilină (s.r.) 1,0% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 10 µ.1 soluţie a (100 µ.g pentoxifilină) ;
b: IO µ.1 soluţie b (100 µ.g pentoxifilină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează fie în lumina
ultravioletă la 254 nm, fie la lwnina zilei, după menţinerea în vapori de
iod (R).
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, în afara petei corespunzătoare
pentoxifilinei cu Ri de aproximativ 0,70, nu trebuie să apară alte pete.
Dozare. Pulberea de nuclee de drajeuri, corespunzătoare la 0,1 g pen-
toxifilină, se agită cu 50 ml cloroform (R) timp de 5 min şi se completează
cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se filtrează, îndepărtînd
primii 20 ml filtrat. 1 ml filtrat se diluează cu cloroform (R) la 100 ml,
într-un balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei 1a 274 nm.
A!~ la 274 nm = 365.
COMPRESSI OBDUCTI PROPANTHELINI BROMIDI
Drajeuri de bromură de propantelină
Drajeurile de bromură de propantelină conţin 15 mg bromură de pro-
pan telină pe drajeu.
Drajeurile de. bromură de prnpantelină trebuie să corespundă prevederilor
de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% bromură de propantelină
{C zzli30BrNO3) faţă de valoarea declarată.
 314 VIII. Compressi obducti pyritinoli dihydrochloridi
Identifieare
- Spectrul în ultraviolet a1 soluţiei 0,01 % m/V în metanol (R), obţinută
după filtrare, prezintă două maxime: la 246 nm şi la 282 nm (IX.C.24.1).
- 0,4 g pulbere de drajeuri se agită cu 10 ml apă şi se filtrează. La
filtrat se adaugă 2 ml acid nitric 100 g/1 (R}, 0,2 ml nitrat de arcint
20 g/1 (R) şi se agită energic; apare un precipitat alb-gălbui, cazeos.
0 A:~ la 297 nm = 389.
- 1,0 g pulbere de drajeuri se agită cu 10 ml apă şi se filtrează. La
soluţia filtrată se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se fierbe
tţmp de 2 - 3 min. După răcire se adaugă 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
ş1 se filtrează. Precipitatul obţinut (acid xantenoic) se spală cu apă şi se
usucă la 105 °0. La 10 mg precipitat uscat se adaugă 5 ml acid sulfu-
ric (R) ; apare o coloraţie galben-verzuie, cu fluorescenţă galbenă.
Dozare. Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 15 mg bromură de
propantelină, se agită energic cu 50 ml metanol (R) şi se completează
cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se filtrează, aruncînd primii
20 ml filtrat. 15 ml soluţie filtrată se diluează cu metanol (R) la 25 ml,
într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 282 nm.
A:~ la282 nm = 61,6.
COMPRESSI OBDUCTI PYRITINOLI
DIBYDROCHLORIDI
Drajeuri de diclorhidrat de piritinol
Drajeurile de diclorhidrat de piritinol contin 100 mg diclorhidrat de
piritinol pe drajeu. ' Se completează cu acelasi solvent la 250 m1 s1 se filtrează mdepartmd pn!Dll
Drajeurile de diclorhidrat de piritinol trebuie să corespundă prevederilor
de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 92,5% şi cel mult 107,5% diclorhidrat de piritinol
cu o moleculă de apă (Oufl 20 N 20 4S 2 • 2H01 · HzO) faţă de valoarea decla-
rată.
Identificare
Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 0,5 g diclorhidrat de piritinol,
se agită cu 10 ml apă şi se filtrează.
- La 2 ml soluţie filtrată se adaugă O, 1 ml clorură de fer (III}
30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşie.
- 2 ml soluţie filtrată se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se
adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R}; se formează un precipitat alb,
cazeos.
Dozare., Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 0,1 g diclorhidrat
de piritinol, se agită cu 50 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 timp de 5 min ~ se
Compressi obdu.cti tini.dazolL Compressi obducti vincamini VIII. 315
diluează cu acelaşi solvent la100 ml, într-un balon cotat. Se filtrează înde-
"Pă-rtînd primii 20 ml filtrat.
1 ml soluţie filtrată se diluează cu acid clor-
hidric 0,1 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină absorbanţa
la 297 nm.
COMPRESSI OBDUCTI TINIDAZOU
Comprimate filmate de tinidazol
Comprimatele filmate de tinidazol conţin 500 mg tinidazol pe comprimat.
Comprimatele filmate de tinidazol trebuie să corespundă prevederilor de
la „ Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% tinidazol ((\H1aN3 O4S)
fată de valoarea declarată.
' Descriere. Comprimate filmate albe sau aproape albe.
Identificare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 10 mg
tinidazol, se adaugă 10 mg zinc pulbere (R), 1 ml apă şi 0,25 m1 acid clor-
hidric (R). Se încălzeşte în baia de apă timp de 5 min, se răceşte, se adaugă
0,5 ml nitrit de sodiu-soluţie (R), 0,1 g acid sulfamic (R) şi se agi~. Se
adaugă 0,5 ml amestec format din 0,5 ml 2-naftol-soluţie (R) Şl 2 ml
hidroxid de sodiu (R) 200 g/1; apare o coloraţie roşu-brună.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,5 g pulbere de comprimate se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,5 g tinidazol,
se agită cu 80 ml metanol (R), într-un balon c?tat ~e 250 n:1•
tim_p ~e 30 ~1::
20 ml filtrat. 5 ml filtrat se diluează cu meta'nol {R) la 250 ml, într-un balon
cotat. 25 ml din această soluţie se diluează cu metanol {R). la 100 ml,
într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 310 nm.
A!~ la 310 nm = 354:.,,,
COMPRESSI OBDUC!'I VINCAMINI
Drajeuri de vincamină
Drajeurile de vincamină conţin 10 mg vincamină pe. drajeu.
Drajeurile de vincamină trebuie să corespundă prevederilor de la „Com-
pressi'' şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% vincamină (C 21R 2.Np3 )
faţă de valoarea deciarată.
816
VIII. Compressi paracetamoli
Identificare
Pulber~ d 7 dz:aJ~uri, corespuD:Zătoare la 1~ mg vincamină, se agită
cu 20 ml acid c10rhmnc 0,1 mol/I timp de 10 mm şi se filtrează. .
• - 10 ml filtrat se diluează cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 100 ml;
1ntr-un balon cotat. Spectrul în ultraviolet al acestei soluţii prezintă două
maxime: la 220 n~ şi la 269 nm şi un minim la 243 nm (IX.C.24.1).
:- La 5 ml ţ1ltrat s: adaugă ~ 1:111 tetraiod_obismutat (III) de potasiu-
soluţie (R) ; se tormeaza un prec1p1tat cărămiziu.
Doza~e. Pulberea de drajeuri, corespunzătoare la 10 mg vincamină,
se aduce mtr-un balon cotat de 100 ml. Se adaugă 50 ml acid clorhidric
0,1 mol/1, se agită timp de 10 min şi se completează cu acelasi solvent la
100 ml. Se filtrează, îndepărtind primele porţiuni de filtrat. 10'0 ml solutie
filtrată se diluează cu acid clorhidric 0,1 mol/I la 50 ml, într-un' balon cotat
(soluţia-probă). Se determină absorbanţa soluţiei la 269 nm.
în paralel, se determină absorbanta unei solutii-etalon de vinca-
mină (s.r.) 0,002% m/V în acid clorhidric 0,1 mol/1~
COMPRESSI PARACETAMOLI
Comprimate de paracetamol
Oomprimatele de paracetamol conţin 500 mg paracetamol pe comprimat.
Comprimatele de paracetamol trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% paracetamol (CsRpN02 )
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe sau alb-cenuşii, fără miros, cu gust amărui.
Identificare
Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,5 g paracetamol, se agită
energic cu 20 ml acetonă anhidră (R), se filtrează şi se evaporă la sicitate
pe baia de apă.
- Reziduul uscat la 105 °C se topeşte la aproximativ 169 °C.
- 0,1 g reziduu se dizolvă, prin agitare, în 10 ml apă şi se adaugă
0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie albastru-violetă.
Doza:re. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g paracetamol,
se agită cu 50 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 timp de 30 min şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se filtrează, înde-
părtînd primii 20 ml din filtrat. 1 ml soluţie filtrată se diluează cu acid sul-
furic 0,05 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină absorbanţa
la 243 nm.
A!l, la 243 nm = 645.
Conservare. Ferit de lumină.
compressi phenobarbitaii - Compressi phenoxvmethylpeniculini VIII. 311
COMPRESSI PHENOBARBITALI
Com~rimate de fenobarbital
Comprimatele de fenobarbital conţin 15 mg sau 100 mg fenobarbital
pe comprimat.
Comprimatele de fenobarbital trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 92,5% şi cel mult 107,5% respectiv cel puţin 95,0%
şi cel mult 105,0% fenobarbital (C12H 1;Nz03 ) faţă de valor~le declarate.
Descriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust amărui.
Identificare
Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,6 g fenobarbital, se
agită cu 25 ml eter (R), se filtrează şi eterul se îndepărtează.
- Reziduul obţinut, uscat la 105 °e, se topeşte la 173 - 178 °e.
- 20 mg reziduu se dizolvă în 5 ml metanol (R), se adaugă 0,25 ml
nitrat de cobalt (II) 50 g/1 în metanol (R) şi 0,05 ml amoniac 100 g/l(R};
apare o coloraţie violetă.
- 50 mg reziduu se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R) şi se încălzeşte
pe baia de apă timp de 10 min; soluţia trebuie să rămînă incoloră. După
răcire peste soluţie se suprapune 1 ml formaldehidă (R) şi se încălzeşte pe
baia de apă timp de 2 ruin ; la zona de contact a celor două lichide apare
un inel roşu-vişiniu (deosebire de amobarbital şi barbital).
Dozare. Pulberea de comurimate, corespunzătoare la 0,1 g fenobar-
bital, se agită cu 20 ml dimetiÎformamidă (R), în prealabil neutralizată la
albastru de timol în metanol (I) şi se titrează cu metoxid de sodiu O, 1 mol/I
pînă la coloraţie albastră.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02322 g C12H 1~20s.
Conservare. Separandum.
COMPRE.5SI PHENOXYMETHYLPENICILLINI
Comprimate de fenoximetilpenicilină
Sinonim : com1>rimate de penicilină V
Comprimatele, de feno:ximetilpenicilină conţin 125 mg feno:ximetilpe-
nicilină ue comprimat.
Co,,;,primatele de fenoximetilpenicilină trebuie să corespundă prevederilor
il.e la „Compressi" şi următoarelor prevederi: . . ... ~
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% fenox1metllpen1c1lina
(C 16HuNP 5S) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe sau alb-gălbui, cu miros slab caracteristic
şi gust amar.
 VIII. Compressi phenytoint
Identificare
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg fenoximetil-
penicilină, se agită cu 3 ml apă, se adaugă O, 1 g clorhidrat de hidroxilamină (R)
şi 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. După 5 min se adaugă 1,1 ml a~d
clorhidric 1 mol/I şi 0,15 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie
roşu-violetă..
- La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 5 mg fenoximetil-
penicilină, se adaugă 1 ml acid sulfuric (R) şi 0,2 ml formaldehidă (R);
apare o coloraţie roşu-brună.
Dozare. Peniciline totale. La pulberea de comprimate, corespunzătoare
la O 125 cr fenoximetilpenicilină, se adaugă 2 ml metanol (R), se agită tinip
de 10 mi~, se completează cu tampon fosfat pH 6,0 (R) la 100 ml, într-un
balon cotat si se filtrează (soluţia-probă). La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă
2 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 şi se lasăîn repaus timp de 15 min. Se adaugă
2 4 ml acid clorhidric 1 mol/1 şi 10,0 ml iod 0,005 mol/1. Se lasă la întuneric
timp de 15 min şi se titrea;ă cu tiosulf3;t de sodi~ 0,01 1:101/1 p~ă 1~ ':olo-
raţie galben-deschis. Se adaugă I ml am1don-soluţ1e (I) ş1 se continua titra-
rea, agitînd energic, pînă la decolorare. . . "
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml 10d 0,005 mol/1. Se tltreaza
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă
1 ml amidon-soluţie (J) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la deco-
lorare.
Diferenta dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de peni-
cilim:le totale din 2 ml soluţie-probă.
în paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon preparată
din 0,125 g fenoximetilpenicilină (e.n.) prelucrată în aceleaşi condiţii cu
solutia-probă.
'Concentratia în peniciline totale (exprimate în C1.;H1gNP 5S) a probei
se calculează tinînd seama de concentraţia în peniciline totale (exprimate
în C1sli 18Np5S) a etalonului naţional. . . Identificare
Activitate microbiologică. Se determmă conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
COMPRFSSI PHENYTOINI
Comprimate de fenitoină
Comprimatele de fenitoină conţin 100 mg fenitoină pe comprimat.
Comprimatele de fenitoină trebuie să corespimdă prevederilor de la „Com-
pressi" ş~ iwmătdar~lor prevederf: . , . - . T ,
Conţm cel puţm 90,0% ş1 cel mult 110,0% femtoma (C15H1:0P2'
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust slab amărui.
Compressi pyridoxini hydrochloridi VIII. 319
Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg feni-
toină, se fierbe cu 2 ml amoniac 100 g/1 (R), apoi se adaugă, treptat, un
amestec format din 1,5 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R) şi 0,5 ml amo-
niac 100 g/1 (R); se formează un precipitat roz-violet.
Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,3 g fenitoină,
se încălzeşte cu 50 ml alcool (R) în prealabil neutralizat. în prezenţă de 1 ml
timolftaleină-soluţie (I). După răcire se titrează cu hidroxid de sodiu O, I mol/1
pînă la coloraţie albastră. Se adaugă 1 ml piridină anhidră (R), 15,0 ml
nitrat de argint 0,1 mol/1, 0,5 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează în
continuare cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz, care persistă
timp de 1 min. Se mai adaugă 5,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/1; dacă dispare
coloratia roz, se continuă titrarea cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
1 ~ hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde 1ă 0,02523 g C15H 1;N20 2 .
Conservare. Separandum.
COMPRESSI PYRIDOXINI HYDROCHLORIDI
Comprimate de clorhidrat de piridoxină
Comprimatele de clorhidrat de piridoxină conţin 250 mg clorhidrat
de piridoxină pe comprimat.
Comprimatele de clorhidrat de piridoxină trebuie s,ă corespundă preve-
derilor de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% clorhidrat de piridoxină
(C8HuNO3 • HCI) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, fără miros, cu gust acru şi slab amar.
Pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g clorhidrat de piri-
doxină, se agită cu 5 ml apă timp de 5 min şi se filtrează.
0,1 ml filtrat se diluează cu 10 ml apă.
- La 1 ml filtrat diluat se adaugă 1 ml 2,6-didorochinonclorimidă (R)
0,4 g/1 în alcool (R) şi 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastră.
- La 1 ml filtrat diluat se adaugă 1 ml acid boric (R) soluţie saturată,
1 ml 2,6-diclorochinonclorimidă (R) 0,4 g/1 în alcool (R) şi 0,05 ml amoniac
100 g/1 (R) ; poate să apară o coloraţie roşu-brună, dar nu o coloraţie albastră.
- I ml filtrat se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Dozare. La pulberea de comprimă.te, corespunzătoare la 50 mg clor-
hidrat de piridoxină, se adaugă 50 ml acid clorhidric 0,1 mol/I şi se încăl­
zeşte pe baia de apă timp de 15 min, agitînd din cînd în cînd. După răcire
se completează cu acid clorhidric O, 1 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat
şi se filtrează. 2 ml filtrat se diluează cu acid clorhidric 0,1 mol/1 la 100 ml,
într-un balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei la 290 nm.
A};;,,, la 290 nm = 430.
820 VIII. Compressi saccharini - Compressi sulfametoxydiazini
COMPRESSI SACCHARINI
Comprimate de zaharină
Comprimatele de zaharină conţin 19 mg zaharină şi 90 mg hidrogeno-
carbonat de sodiu pe comprimat.
Comprimatele de zaharină trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% zaharină (C;lI5NO8S) faţă
de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe, cu gust foarte dulce, solubile în apă cu
efervescenţă.
Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0,3 g zaha-
rină, se agită cu 10 ml apă şi se încălzeşte; se produce efervescenţă. Ames-
tecul se filtrează şi filtratul se acidulează cu acid clorhidric 100 g/1 (R)
pînă la apariţia unui precipitat. Precipitatul obţinut se separă şi se spală.
După uscare se amestecă cu 50 mg rezorcinol (R) şi 1 ml acid sulfuric (R)
şi se încălzeşte cu precauţie; apare o coloraţie galben-roşiatică care
prin încălzire prelungită, devine verde-închis. Amestecul se răceşte, se dilu-
ează cu 10 ml apă şi se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R);
apare o fluorescentă verde.
~ Dozare. Pulbe~ea de comprimate, corespunzătoare la 0,1 g zaharină,
se agită într-o pîlnie de separare cu 10 ml apă, se adaugă acid clorhidric
100 g/1 (R), picătură cu picătură, pînă la neutralizare la fenolftaleină-solu­
ţie (I), apoi 1-2 ml în exces şi se extrage de trei ori cu cîte 30 ml amestec
format din 9 volume cloroform (R) şi 1 volum alcool (R). Extractele reu-
nite se evaporă pe baia de apă, reziduul se dizolvă, prin încălzire la apro-
ximativ 50 °C, în 50 ml apă, se adaugă fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează
imediat cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01832 g C;,H 5NO 3 S.
COMPRESSI SULFAMETOXYDIAZINI
Comprimate de sulfametoxidiazină
Oomprimatele de sulfametoxidiazină conţin 500 mg sulfametoxidia-
zină pe comprimat.
Comprimatele de suljametoxidiazină trebuie să corespundă prevederilor
de la „Compressi" şi următoarelor prevederi: . . .
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% sulfametoxidiazmă
(C11 H 12N 4 0 3 S) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe sau alb-gălbui, fără miros, cu gust slab
amar.
Compressi tamo:rifeni citratis VIII. 321
Identificare
. .-: La pulbervea de coi:nprimate, corespunzătoare la 0,1 g sulfametoxi-
diaz_ma, s; adauşa 2 ml acid ~orhi?Xic 100 g/1 (R), se încălzeşte la aproxi-
mati:' 50 C, .se raceşte la aproximativ 10 °e, se adaugă 0,5 ml nitrit de sodiu-
soluţ~e (R) ş1 5 ml 2-naftol-soiuţie {R); se formează un precipitat roşu-por­
tocahu mtens.
• V Pu_ţ1:erea de co~pr~mate, core~punzătoare la 0,5 g sulfametoxidia-
-
~ina, :e agit<: cu 5 II;l apa ş~ 5 ml. ~momac 100 _g/1 (R) şi se filtrează. Soluţia
filtrata se ac1duleaza cu acid acetic 300 g/1 (R) ; se formează un precipitat
care, după spălare cu apă, separare si uscare la 105 °0 se topeşte la
205- 210 °e. ' '
°?Z~~·
La pulberea de comprimate, corespunzătoare 1a 0,25 g sulfa-
metoX:1dia~1nă, se adaugă 20 ml acid clorhidric 1 molfl şi se încălzeşte la
aproxill;atlv 40 °C:- După răcire se diluează cu ~O ml apă, se adaugă 1 g
bro11;m:a de po~sm (R), 0,11;11 galben de metaml-soluţie (I) şi se titrează
cu mtrit de sodiu 0,1 mol/1 pmă la coloraţie slab gălbuie.
1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/! corespunde la 0,02803 g C11H 1:iN40 2 S.
COMPRESSITAMOXIFENICITRATIS
Comprimate de citrat de tamoxifen
. C~mprimatele de citrat de tamoxifen conţin 10 mg tamoxifen pe com-
pnmat.
Comprimatele de citrat de tamoxijen trebuie să corespundă preverurilor
de la „Compressi" şi următoarelor prevederi:
Conţ~n cel. puţin 90,0% . şi cel mult 110,0% tamoxifen (C26 HzgNO)
sub forma de citrat de tamoxifen (C8JI3;N08 ) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Comprimate albe.
Identificare
- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la O, 1 g citrat de ta-
moxifen, se agită cu 50 ml metanol (R) timp de 10 min, într-un balon
cotat de 100 ml, se completează cu metanol (R) la 100 ml şi se filtrează.
1 ml filtrat se diluează cu metanol (R) la 50 ml, într-un balon cotat. Spec-
trul în ultraviolet al soluţiei prezintă trei maxime : 1a 210 nm, la 236 nm
şi la 275 nm (IX.C.24.1).
- Pe cromatogrania de la „Impurităţi înrudite chimic", pata prin-
cipală din dreptul punctuiui a trebuie să fie asemănătoare cu pata co-
respunzătoare citratului de tamoxifen (s.r.) din dreptul punctului b.
.- Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 10 mg citrat de ta-
mox1f~n, se_ agită cu 4 ml piridină (R) şi cu 2 ml anhidridă. acetică (R) ;
apare lmediat o coloraţie galbenă care prin încălzire pe baia de apă timp
de 2 min devine roz, apoi roşie.
21 - Farma<::ope-ea Română., ed.. a X-a
 Compressi thiamini hydrochloridi Cortisoni acetas VIIL 323
822 VIII.

Impurităţi înrudite ehimie. Se procedează conform preevderilor de

Descriere. Comprimate albe, cu miros caracteristic, cu gust slab amar.
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). Identificare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg clor-
Adsorbant: silicagel GF 254 (R). hidrat· de tiamină, se agită cu 10 ml apă -şi se filtrează. La filtrat se
Devei-Opant: cloroform (R)-amoniac concentrat (R) (100: 15 ). adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 5 ml I-butanol (R), sau 5 ml
Soluţii de aplicat: !-,pentanol (R), 0,5 mi hexacianoferat (III) de potasiu 50 g/1 (R) şi se agită
Soluţia a: pulberea de comprimate, corespunzătoare la 50 mg citrat energic ; în ·stratul alcoolic apare în 5 10 min o fluorescenţă albastră,
de tamo:xifen, se agită cu 5 ml metanol (R) timp de 10 min şi se filtreaă.; care dispare' prin acidulare şi reapare prin alcalinizare.
Soluţia b: citrat de tamoxifen (s.r.) 1,0% m/V În metanol (R); Dozare. Pulberea de comprimate, corespunzătoare la 10 mg dor-
Soluţia c : 1 ml soluţie b se diluează cu metanol (R} la 100 ml. hidrat de tiamină, se agită cu 80 ml acid clorhidric 0,01 mol/1 timp de
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se 5 min, se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat
aplică soluţiile : şi se filtrează. 5 ml filtrat se diluează cu acid clorhidric 0,01 mol/1 la 50 mJ,
a: 20 µ.1 soluţie a (200 µg citrat de tamoxifen) ; într-un balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei la 246 nm.
b : 20 µ.1 soluţie b (200 µ.g citrat de tamoxifen - s.r.) ;
c: 20 µl soluţie c (2 µg citrat de tamo:xifen - s.r.). Af~m la 246 nm :f,25.
Placa cromatografică se introduce În vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 cm, se scoate, se usucă 1a aer şi se examinează în lumina ultravioletă
la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare citratului de tamoxifen, mai apare o altă pată, CORTISONI ACETAS
mărimea şi intensitatea acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi
intensitatea petei din dreptul punctului c.
Acetat de cortizonă
Dozare. La pulberea de comprimate, corespunzătoare la 0, 1 g citrat
de tamoxifen, se adaugă 30 ml metanol (R) şi se încălzeşte pe baia de
apă timp de 15 min, agitînd din cînd în cînd. După răcire se aduce can- o
titativ într-un balon cotat de 50 ml, se diluează cu metanol (R) ia 50 ml li
şi se filtrează, mdepărfaid primii 20 ml din filtrat. 2 mi filtrat se diluează
CH-0-C-CH.3
I 2
cu metanol (R) la 50 ml, într-un balon cotat şi se determină· absorbanţa
soluţiei la 275 nm.
C=O
o
A!?.
la 275 nm = 225 (pentru citrat de tamoxifen).
Conservare. Separandum.

COMPRESSI THIAMINI HYDROCBLORIDI
Comprimate de clorhidrat de tiamină
Comprimatele de clorhidrat de tiamină conţin 10 mg clorhidrat de
tiamină pe comprimat.
Comprimatele de clorhidrat de tiamină trebuie să corespundă preve-
derilor de la „Compressi" şi următoarelor prevederi: . · Solubilitate; Uşor solubil în cloroform, solubil în dioxan, puţin so-
Conţin cel puţin 92,5% şi cel mult 107,5% clorhidrat de~ tiamină
{C1:)I17C1Np5 • HCI) faţă de valoarea declarată.
J~
023~3006 !;. 402,5
Acetatul de cortizonă este 21-acetoxi-17-hidroxi-4-pregnen-3,11,20-tri,
onă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C 23H 80 0 6 raportat la
substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără. miros, la
început fără gust, apoi cu gust· amar şi persistent (IX.B).
lubil în acetonă, foarte puţin solubil În alcool, alcool absoiut, metanol
şi eter, practic insolubil în apă (IX.C.1).
324 VIII. Cort~ni ccetas
ldfJatifieare
_ Spectrul în infraro1u tre_b~e să corespundă cel~ obţinut <:_u acetat
de co:rt.izonă (s.r.) prin dispersie m bro~urav d~ potasiu (~) (IX.C:.24.2{.
_ 2 mg acetat de cortizonă se diz~lva m 2 ml ac1a. ~ulfurtc {~;.
ln timp apare o coloraţie galb~nă car: devine gal1:?en-port~~1e. La adău­
garea de 10 ml apă coloraţia dispare ş1 se formeaza un prec1p1tat flocon~.
_ IO mg acetat de cortizonă se dizolvă_în 1 ~l alcool _(R), se adaug~
1 mg albastru de tetrazoliu (R~ şi 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ,
apare o coloraţie roşu-portocalie. . V • • • • •
- 50 mg acetat de cortizonă s; d1z~lva m 2 _ml_ hidro:xid d~ ~otail~
0,5 mol/1 în alcool şi se încălzeşte. m bata de ap": tim:f! dt 1 mm : <lupa
răcire &e adaugă 2 ml acid sulfur1_c 200 g/1 (R1 ~ 5? mcălzeşte di1:_ nou
în baia de apă; se percepe un miros caractenstic ae acetat de etil.
Puet de topire: 237 - 240 cc (cu descompunere) (IX.C.10).
Putere rotatorie speeifieă: [cr.m = + +
210° pînă 1a 220° (1 % m/V
în dioxan R; raportat la substanţa uscată} (IX.C.4).
Aipectul soluţiei, Soluţia de la „Putere rotatoris specifică" trebuie
să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). . .
Im.purităţi înrudite ehimie. _Se procedează conform prevedenlor de
la Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
"Adsorbant; silicagel GF254 (R).
Developant: cloroform (R)-acetonă (R) (80: 20).
Soluţii de aplicat: . • • ; R} .
Soluţia a: acetat de cortizona 1,0 0¼ "II}/V m .d.o~n ( , trunchiate, hmgi pînă 1a 7 cm, penat lobate sau inegal sectate, cu 3 - 9
Solutia b: acetat de cortizonă 0,030<y0 m/V 1ll d1oxan_ (R). •. w
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a ş1 b, se apuca
soluţiile : . _)
a: 5 µl soluţie a (50 µg acetat de cortl~on~ ;
b: 5 µ1 soluţie b (1,5 µ.g acetat de cortizona). . proeminente.
Placa cromatografică se introduc~ în vasul <:roma~afic cu. dev:=-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o_ distanţa _de aprox~matr~
15 cm de la linia de start, se scoate, se usuca la aer Ş1 se exammeaza
în lumina ultravioletă la 254 nm. . .
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului '!'• pe l~gă pata pnnci-
pală, corespunzătoare acetatului de c_ortizo1;1~, mai_ a?ar ş1 al~ pete, suma
acestora nu trebuie să depăşească mănmea ş1 mtens1tacea petei ctm dreptul
punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%. ~ marginea neregulat serată. Faţa superioară, verde, este glabră sau pre-
· v °C pîna- la masă constantă
- se usuca- la 10--
0,5 g acetat d e cortizona
(IX.C.15).
Reziduu prin ealeinaJ"e. Cel mult O, 1 %- . .
0,5 g acetat de cortizonă se calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.C.17).
• Dozare. 50 mg acetat de cortizonă se dizolvă în. 50 ml alcool abso-
lut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, mtr-un balon cotat.
Cra~egi foiium cum frore VIII. 325
l ml sohlţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un balon cotat
şi se determină absorbanţa 1a 240 nm.
A(~ Ia 240 nm = 390.
Conservar-e. 1n recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidi-
tate. Separandum.
Aeţiune farmaoologieă şi întrebuinţări. Corticosteroid, folosit în tra-
tamentul insuficienţei corticosuprarenale şi ca antiinflamator şi antialergic.
CllATAEGI FOLIUM CUM FWRE
Frunză şi floare de păducel
Inflorescenţa şi frunzele de la baza acesteia, ale arbuştilor Crataegus
monogyna Jacq.emend.Liniiman şi/sau Crataegus laevigata (Poir.) DC.
(Crataegus oxyacantha L.) (Rosaceae), recoltate înainte de complEta dez-
voltare a florilor şi uscate. Conţin cel puţin 0,6% flavonoide exprimate
în hiperozidă.
Descriere. Caractere macroscojJiu. Crataegus monogyna. Frunze varia-
bile, lat ovate, rombic ovate sau rombic obovate, la hază cuneate sau
lobi care pătrund cel puţin pînă la jumătatea laminei şi au marginea
întreagă, numai spre vîrf neregulat serată. Faţa superioară, verde, este
glabră sau prezintă cel mult peri răzleţi pe nervuri ; faţa inferioară, verde-
cenuşiu mai deschis, este păroasă sau glabră şi prezintă o reţea de nervuri
Flori dispuse în corimbe multiflore, cu cinci sepale triunghiulare,
glabre sau păroase pe partea internă, cu cinci petale libere, rotunde,
lungi de 5-6 mm, de culoare alb-gălbuie pînă la galben-brun deschis;
stamine numeroase, în jur de 20, cu anterele negre; gineceu format dintr-un
ovar unicarpe1at, concrescut CU perEţii receptaculului, cu un singur stil cu
baza păroasă.
Crataegus laevigata. Frunze rotunde, romboidale, obovate pînă la ovate,
1a bază lat cuneate, lungi de 2,5 - 4 cm, late de 2 - 3,5 cm, scurt şi obtuz
lobate, cu 3 - 5 lobi care pătrund numai pînă la jumătatea laminei şi cu
zintă cel mult peri pe nervuri ; faţa inferioară, verde-cenuşiu mai deschis,
este glabră sau cu peri cel mult pe nervuri şi prezintă o reţea de nervuri
proeminente.
Flori dispuse în corimbe multiflore, cu cinci sepale lat triunghiulare,
glabre sau păroase pe partea internă, cu cinci petale libere, rotunde sau
lat alungite, lungi de 5-8 mm, de culoare alb-gălbuie pînă la galben-
brun deschis; stamine numeroase, de obicei 20, cu anterele roşii; gineceu
326 vm. Crataegi folium cum flore
Cyanocobalam:inum
VIII. 327
format dintr-un ovar cu două sau trei carpele, concrescute cu peretii
receptaculului şi cu un număr egal de ·stile glabre. , de. ace~t de etil se aduce într-o altă pîlnie d . .· .. , .
Frunza şi floarea de păducel au miros plăcut, caracteristic şi gust
amărui, puţin astringent (IX.D.l). · ·
Caractere microscopice. Epiderma superioară a frunzelor prezintă ce-
agită încă de trei ori cu' cite 10
parare, stratul superior de acetat d
:1
fenor ue acetonă cu apă adus di . - . , .
~~:ta~n
t'l
_e sep~ra!e, .iar stratul m-
[tm:i
p1ln1e de _separare, se
Jtll {ţ?). Dupa necare se-
lule poligonale, mai rar rotunjite şi o cuticulă striată. Stomatele cel mai s:'parare. Straturile de acetat de !t·!
1 se _a uce i~ ~ealaltă 1:_îlni~ de
cite ~O ml apă, se aduc într-un balon 1coreum~e se spala de ~oua on cu
adesea lipsesc. Epiderma inferioară prezintă celule sinuoase sau poli-
go11ale şi stomate mari şi numeroase, de tip anomocitic, înconjurate de
4 -'-- 7 celule ; cuticula nu este striată decît · pe alocuri. Perii tectori, cel
de et~ (R) ~a 50 ml (soluţia extractivă). tt l~ r
1omr1e~eaza cu ~c!tat
adauga 1 ml clorură de aluminiu (R) 20 /1 , ' m_ so uţ1'.° extractiva se
mai adesea rari, sînt unicelulari, mai mult sau mai puţin recurbaţi, cu în n ta 1 (R' · g m acid acetic (R\ 501 V/V
{R), ~ea 2n_o- l ş1 se .completează cu acid acetic (R) 5o/c V/V , ' ;o
pereţii în general groşi şi cu lumen larg. Mezofilul are o structură bifacială ~ ml, mtr-un balon cotat (soluţiA p b') D o m metanol
şi cuprinde cel mai adesea două straturi de celule palisadice foarte în- mină absorbanţa soluţiei la 425 nm f a~ ro a .. upă 30 min se deter-
guste. Cdulele mezofilului conţin druze de oxalat de calciu, mai rar cris- soluţie obţinută în acelaşi condi i" ' olo~rn~ ca h:h1d. de compensare o
tale izolate. De-a lungul nervurilor se află fire de celule cristalifere care extractivă şi acid acetic (R\ 5 }; \c/\r ~o uţia-proba, diJJ. 10,0 ml soluţie
balon cotat. 1 10 lll metanol - (R) la 25 ml, într-un
conţin cristale izolate, mai rar druze de oxalat de calciu.
Epiderma petalelor, de pe ambele feţe este formată din celule poli-
gonaie, rotunjite, cu pereţii groşi, puternic papiloase, cu o cuticulă striată A{~ la 425 nm = 500 (pentru· hiperozidă).
şi sinuo2.să. Mezofilul conţine, mai ales la baza petalelor şi lîngă fasci-
Conservare. În recipiente bine închise ferit de lu . -
culele libero-lemnoase, mici druze, mai rar cristale de oxalat de calciu Aeţitme farmaeolom ~ . in b • - .·.' .. mina .
(IX.D.2; IX.D.3). .,.w ŞI tl'e lllllţăr1. Sedativ; bradicardizant.
Prunus spin1:1sa L. Nu se admite înlocuirea cu frunze eliptice pînă
la alungit obovate, cu marginea crenat serată şi flori care au ovarul uni-
carpdat liber, neconcrescut cu pereţii receptaculului, cu peri unicelulari
de-a lungul nervurilor petalelor si care nu contin druze sau cristale izo-
la te de oxalat de calciu. · ' , · CYANOCOBALAMINUM
Părţi din aceeaşi plantă. Frunze brunificate, cel mult2,0%; bochete
de frttnze fără flori, lipsă; flori-brunificate, cel mult 5,0% ; resturi de ramuri
mai lungi de l cm, cel mult 2,0% (IX.D.4}. Cianocobalamină
'Părţi din: alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4). Mr 1355
Pierclere prin uscare. Cel mult 13,0%. ~ianocobalamina este · (~r ·
Conţme cel puţin 95,0010 «i c1ano- imetil-5,6-benzimidazolil)-o:-cobaffidă
. 5 g frunză şi floare de păducel se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C:15). ·
substanţa uscată. Jc '}' cel mult 102,0% C5:)IllliCoN14OHP raport~t 1~

Cenu~ă. Cel mult 9,0%. Deseriere. Cristale sau pulbere cr· t

fără gust (IX.B). lS
r , , .
a ma roşu-mch1s, fără miros şi
l g frunză şi floare de păducel se calcinează pînă la masă constantă
(DCC.17). Coi,anoc9)balamina
la 12 /o apa .
anhidră este foart~ higroscop1"ca' ( ~·
poate absorbi pînă
Dozare. La 0,6 g pulbere de frunză şi floare de păducel (VI) se adaugă
I ml metenamină (R) 5 g/1, 20 ml acetonă {R) şi 2 ml acid clorhidric . Solubilitate. Putin solubila- 1'n apa,
-
250 g/1 (RJ, într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte la fierbere, la re- . , greu solubilă în alcool, 11racti·c
mso1u b 11ă în acetonă '«i cloroform (IX.c. 1). r
flux: timp d(: 30 min. Se filtrează imediat prin. vată într-un balon cotat
de.·100 1111. P-:_ste. pulberea de. plantă împreună, cu vata folosită la fil- Identificare
trar'-', aduse .în balonul cu dop rodat, .se adaugă 20 ml acetonă (R) şi se trei - Spectrul în ultraviolet şi vizibil al solutiei O 003 o/c m iv pr . t -
încălzeşt::c la fieroere, la reflux, tîmp de 10 min. Soluţia extractivă se fil- ~~~e: la _278 nm, la _361 nm şi la 550 ~m (IX.C.24.1{ - ezm a
trează imtdiat prin vată .în .b?-lonul cotat. Se repetă extracţia şi filtra- , mg c1anocobalarnină se amest - . h'd 1 •
rea incă odat_ă, in aceleaşLcoJJ.\3-iţiL ,Se completează cu acetonă. (R) la 100 ml. de potasiu {R) si se încălzes , e':~ c;1 _20 mg . 1 rogenosulfat
L3:-, 20 ,O. ml tlin aceast~ . s~uţie .. se . adaugă 20 ml 'apă, şi 15 ml acetat .de pită limpede Dup' - . ,te mtr-o capsuia .pma _se obţme o masă to-
•. ' . a racne masa se umectează cu O 05 1 - .. O
etu. (R; intr-o pUnie de şepiJ.rare şi şe agită. După separare, stratul superior a1ntr-o soluţie obţinută prin diz 1 1 .. '. . m apa ş1 , 15 ml
în 0,5 g acetonă (R); apare O cii:t:;:
!iba~r!~~~~~~}. de potasiu (R)
 Cyclobarbitalum VIII. 329
328 VIII. Cyclobarbitalum
• S~luţia A. 0,_5 g ciclo):>arbital se _agită cu 25 ml apă timp de 2 min,
Aspectul soluţiei. Soluţia de la „Dozare" trebuie să fie limpede (IX.C.2). ~· mc~eşte la fierbere timp de 1 mm, se răceşte şi se filtrează; solutia
filtrata se completează la 25 ml, prin spălarea filtrului cu apă. '
Hidroxicobalamină. Raportul absorbanţelor soluţiei de la „Dozare",
determinate la 361 nm şi la 351 nm, trebuie să fie cuprins între 1,54 şi Identificare
. :-- Spectrul _în i~rar~şu. trebuie s~ corespundă celui obţinut cu ciclo-
1,78 (IX.C.24.1). barb1tal (s.r.) p~n dispersie m bromura de potasiu (E) (IX.C.24.2).
Substanţe străine. Raportul absorbanţelor soluţiei de la „Dozare", . - 20 mg ctclobarbital se dizolvă în 5 ml alcool (R}, se adaugă 0,25 ml
determinate la 361 nm şi la 278 nm, trebuie să fie cuprins între 1,70 şi nitrat de cobalt_ (II)_ 50 g/1 în metanol (R) şi 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R);
1,88, iar raportul absorbanţelor aceleiaşi soluţii, determinate la 361 nm apare o coloraţie violetă.
şi la 550 nm trebuie să fie cuprins între 3,15 şi 3,45 (IX.C.24.1). _ - ;a 50_ mg cicl~barbit~ se adaugă l ml acid sulfuric (R) şi se în-
Pierdere prin uscare. Cel mult 12,0%. cal~şte m baia de apa; soluţia se colorează în galben, apoi în brun (deo-
0,2 g cianocobalamină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă sebire de fenobarbital şi barbital).
(IX C.15). . - 5~ mg ci<:Jo?Mbital_se a.me:5tecă cu 50 mg rezorcinol (R), se adaugă
Dozare. 0,1 g cianocobalamină se dizolvă în apă şi se completează 0,5 ml acid dor!ndric_ (R) Şl se mcălzeşte pe baia de apă timp de 10 min;
cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 3 ml soluţie se diluează apare o coloraţie roşie.
cu apă la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 361 nm. Punct de topire: 173 - 175 co (IX.C.10).
A~o/~ la 361 nm 207. _Aspectul_ soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even-
tuala coloraţie n~ trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. e~alon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 0,80 ml fer-E.c.
Acţiune famaeologică şi întrebuinţări. Tratamentul carenţei de vi- şi apă 1a 10 ml (IX.C.2).
tamină B 12 • Cloruri. Cel mult 0,02% .
. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Contro11:1 limitelor pentru . impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi
CYCLOBARBITALUM completat cu apa la 10 ml, nu trebme sa dea reacţia pentru metale greie.
Sulfaţi. Cel mult 0,05%,
Ciclobarbital 10 ml soluţie A se corn-oară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13). ~
Prod_uşi de oxidare. Se procedează. conform prevederilor de la „Cro-
matografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsllrbant: silicagel G (R).
Devel?pant: benzen-{R)-alcool (R)-acid acetic (R) (80: 10; 10).
Soluţi~ de aplicat: ciclobarbital 5,0% m/V în alcool (R).
Pe h:na de sta~ a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ1
din soluţia de mal sus (500 µg ciclobarbital).
Placa cromatogiafică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se las~ pînăcînd acesta a migrat pe o Elistanţă de aproximativ
C H N 0 .M,, 236,3 10 ~m de la _hrua de s~, se scoate, se usucă la aer, se ţine în vapori
12 16 2 3
Ciclobarbitalul este 5-etil-5-(1-ciclohexil )-2, 4,6-( 1H,3H,5H)-pirimidin- de 10d (R) ş1 se exam.mează la lumina zilei.
trionă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% C1~ 16N 2O3 raportat Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare ciclobarbitalului,
la substanţa uscată. de culoare brună, nu trebuie să apară alte pete.
Descriere. Cristale sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust Subs1:3nţe orţ1anice n~utre şi bazice. Cel mult 0,2%.
~ 1, g c1clo~a~b1tal se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/I şi 5 m1
amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil în 5 ml alcool, 15 ml eter, 20 ml cloroform, ~pa, m?'-o pîlme de seyarare; soluţia _obţinută trebuie să fie limpede şi ~
mcolora. Se adaugă 2::, ml eter (R) ş1 se agită timp de l min. Stratul
800 ml apă (IX.C. l).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi de carbonaţi alcalini.
330 VIII. Cyclobarbitalum calcicum
eteric separat se spală de trei ori cu cite 5 ~ ~~ă şi se f~tre~ziî:, ~r!~
sulfat de sodi11 anhidru. {R), inţr-o caps~lă de sticla~ preal3:_b~ cu~tantă,
se îndepărtează ţh!rul, iar reziduul obţmut se usuca la 10:, C timp de
30 m.in.
Pierdere prin .uscare. Cel mult 0,5%. . . La 0,5 g ciclobarbital calcic se adaugă 50 ml apă şi 2 mJ acid nitric
0,5 g ciclpbarbital se usucă la 105 ~C. pînă la masă constantă (IX.0.15).
Reziduu .prin calcinare .. ~el II:,ult 0,1 %· . . r
1 g ciclobarbital se cakmeaza cu a.cid sultunc ( R) (IX.0.17).
Dozare. 0,3 g ciclobarbital se dizolvă_ în ~ml. dim_etilforma.~dă. (R~
în prealabir neutralizată ·la albastru de tlm<:l ~m dimetilf~rmarmda ~ (I) ş1
se titrează cu metoxid de sodiu O, 1 mol/1 pma la coloraţie albastra.
1 ml metoxid de sodiu O, 1 mol/I corespunde la 0,02363 g C12HieN20a.
Conservare. Îri recipiente bine· închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune iarniacologieă şi întrebuinţări. Hipnotic ; sedativ.
CYCLOBARBITALUM CALCICUM
Ciclobarbital calcic
C2;HaoCaNP. Mr 510,6
Ciclobarbitalul calcic este sarea de catcm a 5-etil-5-(1-ci~ohexenil)-
-2,4,6-(1H,3H,5H)-pirimidintrionei. Conţine cel p1:_ţin 98,5% şi cel mult
102,0% Ou_H30 0aNt06 raportat la substanţa uscata.
Deseriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Puţin solubil în apă, foarte greu solubil în alcool, practic
insolubil în cloroform şi eter (IX.O. I).
Identificare . se îndepărtează, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 30 min.
- La 20 mg ciclobarbital calcic se adaugă l ml n1!ra! ~e cobalt (II!
50 g/1 în metanol ( R) şi se încălzeşte la fier~ere. Du~a ra_:=rre se adauga
0,05 ml amoniac 100 g/1 (R); apar~ o coloraţ1e_roş:;--v10let3:_. : . 0,5 g dclobarbital calcic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
?
- La. 0;5 g ciclobarbital calcic se a~auga 2;, ml ~apa ş, ml a~i~
dorhidric 100 g/1 ( R) şi se încălzeşte la fierbere ; se raceşte ~ Ş1 se agita
cu 25 ml eter (R). La IO ml din stratul apos sep~r_at se adauga ~ 1:11 ox~-:
lat de amoniu 40 g/1 (R) ; se formează un prec1p1t~t alb, solubil m ~e1z1
minerali, insolubil în acid acetic (R). Stratul etene separat se spala cu
IO ml apă şi se evaporă. Reziduul obţinut, uscat la 105 °C, se topeşte la
170 175 °C.
- La• o ,porţiune din reziduul obţinut anterior se adaugă 5~ mg
rezorcinol (R) şi 0,5 ml acid clorhidr~c (R) şi se încălzeşte pe baia de
apă timp de 10 mîn ; apare o coloraţie roşie. . .
- La 0,1 g ciclobarbi_;:al calc~c se adaugă ~1 Aml acid sulfui:cA (R) şi
se încălzeşte în baia de apa_; soluţia se coloreaza m galben, apoi m brun
(deosebire de fenobarbital ş1 barbital).
Cyclobarbitalum calcicum VIII. 331
Aspectul soluţiei. 0,10 g cidobarbital calcic se dizolvă, prin încălzire
la fierbere, în 25 ml apă; soluţia trebuie să fie incoloră, iimpede sau cel
mult opalescentă (IX.0.2).
Cloruri. Cel mult 0,03%.
100 g/1 (R), se încălzeşte la fierbere timp de 1 min, se răceşte, se fil-
trează şi se completează cu apă la 50 ml. 10 ml soluţie se compară cu
3 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion clorură)
(IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
La 1,5 g ciclobarbital calcic se adaugă 18 ml apă şi 3 ml acid acetic
300 g/1 (R), se încălzeşte la fierbere timp de 1 min, se răceşte şi se fil-
trează. 7 ml soluţie filtrată completată cu apă la 10 ml se compară cu
1 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion plumb}
(IX.C.13).
Ciclobarbital. Cel mult 3,0%.
1 g ciclobarbital calcic se agită cu 50 ml cloroform (R), timp de
10 min, se lasă în repaus timp de 1 - 2 min şi se filtrează într-o capsulă
de sticlă în prealabil cîntărită. Operaţia se repetă de două ori cu cîte
10 ml cloroform (R). Filtratele cloroformice reunite se evaporă, iar re-
ziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 30 min.
Produşi de oxidaw. 1,0 g ciclobarbital calcic se agită cu 2 ml hidro-
xid de sodiu 100 g/1 (R) şi 2,5 ml apă; suspensia obţinută nu trebuie
să se coloreze timp de 2 min.
Substanţe organice neutre şi bazice. Cel mult 0,3%.
1 g ciclobarbital calcic se agită cu 8 ml hidroxid de sodiu l moi/1
şi 12 ml apă. Se adaugă 25 ml eter (R) şi se agită timp de 1 ruin. Stratul
eteric se spală de trei ori cu cîte 25 ml apă şi se filtrează prin salfat
de sodiu anhidru (R) într-o capsulă de sticlă în prealabil cîntărită; eterul
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%,
(IX.C.15).
Dozare, 0,25 g ciclobarbital calcic se dizolvă, prin încălzire la apro-
ximativ 50°C, în 5 m1 acid sulfuric 200 g/1 (R) şi 40 ml apă, într-un fla-
con cu dop rodat. După răcire se adaugă 15 ml cloroform (R). 1 g bro-
mură de potasiu (R) şi se agită timp de 1 mîn. Se adaugă imediat 30 ml
bromat de potasiu 0,0167 mol/1 şi se lasă în repaus p:: gheaţă timp de
15 min, agitînd din cînd în cînd. Se adaugă 10 ml iodură de potasiu-solu-
ţie (R), se agită, se lasă din nou în repaus pe gheaţă timp de 10 miu şi se
titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis.
. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie (J) şi se continuă titrarea, agitînd energic,
pînă la decolorare .
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,01277 g
C24 H 30 CaN40 6 •
 Cyclophosphamidum. VIII. 333
332 VIII. Cyclophosphamidum

decolorarea soluţiei. Se răceşte la aproximativ 20 °0 şi se adaugă 10 ml

La soluţia obţinută după determinarea anterioa_ră. se adaugă 10 ml apă. Se încălzeşte la aproximativ 60 °0 şi se adaugă 10 ml molibdat de
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 5 ml tampon amomacal pH 10;0 (R), amoniu în acid nitric (R); apare o coloraţie galben-intens şi în timp se
10 mg edetat de magneziu şi de sodiu (R), eriocrom T (I) şi se titrează formează. un precipitat galben.
cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,02553 g OMHa0 CaNPe· Pnnet de topire: 47 - 51 °0 (IX.O.IO).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.. Separandum. Aspectul soluţiei. 0,2 g cidofosfamidă se dizolvă în 10 ml apă; soluţia
trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.0.2).
Aeţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Hipnotic; sedativ. pH = 4,0 - 6,0 (2% rn/V) (IX.0.22).
Cloruri 0,1%.
La l ml soluţie 2% m/V completată cu apă la 10 ml se adaugă 0,4 ml
acid nitric 250 g/1 (R), 0,25 ml nitrat de argint 20 g/1 (R), se agită şi
CYCLOPHOSPHAMIDUM se la.să în repaus la întuneric timp de 5 min. Se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml şi prelucrată în aceleaşi condiţii
Ciclofosfamidă cu soluţia-probă (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Metale grele. La 2,5 ml soluţie 2% m/V se adaugă 7,5 ml apă. 1n
t° f H2-CH 2- Ct această soluţie se dizolvă 0,5 g clorură de amoniu (R), apoi se adaugă
0,05 ml amoniac 100 g/1 (R), 0,25 ml sulfură de sodiu-soluţie (R) şi se
0
'P-N
C I
N'-
H
\
CHzCHz-Ct
agită. în paralel, se prepară o soluţie-martor din 10 ml apă care se pre-
lucrează cu aceiaşi reactivi şi în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă. După
l min coloraţia şi tulbureala soluţiei-probă nu trebuie să fie mai intensă
decît coloraţia şi tulbureala soluţiei-martor.
Sulfaţi. Gel mult 0,05%.
Cl.H150l2NP2P . HP .M.,. 279,1
10 ml soluţie 2% m/V completată cu apă la 10 ml se compară cu
Oiclofosfamida este 2-[bis (2-cloroetil)amino ]tetrahidro-2H-1,~,2-oxazo- 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.0.13).
fosforin-2-oxid cu o moleculă de apă. Conţine cel puţin 98,0% ş1 cel mult Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
101,0% 0 7H 15Cl 2NP)\ raportat la substanţa anhidră. la „Oromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Descriere. Pulbere cristalină. albă, fără miros, cu gust amar (IX.B). Adsorba:nt : silicagel G ( R).
Developant: benzen (R)-cloroform (R)-metanol (R) (50: 25 l 25).
Solubilitate. Usor solubilă în alcool si cloroform, solubilă în apă, greu Soluţii de aplicat:
· b·1~
solu • et er {rx' ·"·-,·
1 a 1n
0 n ' Soluţia a: ciclofosfamidă 2,50% m/V în cloroform (R) ;
Identificare Soluţia b: cidofosfamidă (s.r.) 2,50% m/V în cloroform (R).
- Spectrul în infraroşu trebuie să .:orespundă cdui obţinut cu ciclo- Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
fosfamidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.0.24.2). soluţiile:
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic",. î;1 ,drept~l a: 10 µl soluţie a (250 µg ciclofosfamidă) ;
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata c1c10rosfarm- b: 10 µl soluţie b (250 µg ciclofosfamidă-s.r.}.
dei (s.r.) din dreptul punctului b. . ~ _ Placa cromatografică se introduce î:n vasul cromatografic cu deve-
- 0,1 g ciclofosfamidă se dizolvă în 10 ml apă ş1 se a~t:ga t> ml iopant, se lasă pînă. cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
nitrat de argint 20 g/1 (R); nu trebuie să se forme~e. un precipitat .. S_?- 15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uni-
luţia se încălzeşte la fierbere ; se formează un prec1p1tat alb, solubil m form cu ninhidrină-soluţie (R) şi se examinează la lumina zilei.
amoniac 100 g/1 (R). Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, în afara petei corespunză-
- 0,1 g ciclofosfamidă se dizolvă în 2,5 I?1 apă, se ad~uşă 2 ml toare ciclofosfamidei, de culoare brun-violetă, nu trebuie să apară alte pete.
acid sulfuric (R) şi se încălzeşte la fierbere; soluţia se coloreaza m. brun- Apă: 5,0 - 7,0%.
-închis. După răcire se adaugă, cu precauţie, 2,5 ml hidro_xid de sodiu (R) 0,25 g ciclofosfamidă
se titrează cu reactivul K:arl Fischer (IX.C.16.1).
200 g/1 şi se încălzeşte din nou. Se degajează vapon care albăstresc
hirtia de turnesol roşie (I). . . . . Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
- La O 1 cr0 ciclofosfaniidă· se adaugă 9 ml acid mtnc (R), l ml acid kilogram masă corp:>rală dintr-o S'.>luj.i.e care conţine ciclofosfamidă 20 ms/ml
sulfuric- (R) 'şi se încălzeşte pînă la îndepărtarea oxizilor de nitrogen şi in apă pentru preparate injectabile.

334 VIII. Cynarae folium
Impurităti toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml dintr-o
solutie care ~onţine ciclofosfamidă 20 mg/ml.
'nozare. La 0,2 g cidofosfamidă se adaugă 20 ml hidroxid de ~otasiu
0,5 mol/1 în alcool. Amestecul se în':_ălzeşte la ţier~er~, la reflux, timp de
I h. După răcire se adaugă 30 ml apa, 10 ml acid mtnc 250 g/1 (R), ~O ;13-I
nitrat de argint 0,1 mol/1, 5 ml nitrobenzen (R) ~i _s 1:111 su~fat d~ amonm-1er
(III)-soluţie ~cidă 209 g/1 (I). Ameste~ul se agita ş1 ,sev tltreaza eX;cesul de
nitrat de argint cu t10c1anat de amoruu 0,1 mol/1 pma la coloraţie porlo-
4
calie.
în paralel, se efectuează determinarea cu o pro_!}ă-martor. .,,
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,0130:, g C.Jii 5Cl~P~P.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
25 °0. Separandum.
Observaţii. Determinările se efectuează repede şi ia cel mul~ ~O 0.
0
Impurităţile pirogene se determină numai in cazul ciclofosfamidei care
se administrează pe cale parenterală.
Acţiune fannaeo1ogieă şi întrebuinţări. Citostatic.
CYNARAE FOLIUM
Frunză de anghinare
Frunza plantei Cynara scolyr_nus 1:· (A~ferace~e), ?s,cat~ dup~ r~col-
tare. Conţine cel puţi? 1,0% :pohfen~h totall _e~pnmaţ1 m cmanna ş1 cel
puţin 0,35% flavonmde expnmat~ m rutozida. . . • _
Descriere. Caractere macroscopi,ce. Frunze man, lungi pma ~a 50 cm,
penat septate sa:u . fidate, cu s~gm~nte fidate sau loba,te, te.n~1m~te sau
nu, la vîrf, cu spm1. Faţa supenoara este verde sau ver0,e-alb1c1oasa, faţa
inferioară este alb-tomentoasă.
Fără miros, gust foarte amar (IX.D. l). . _ . V
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezmta o ep1der_ma su-
perioară, 2 - 3 rîndu~i . d<: ţe:;ut i::alisadi~, u~ ţesut lacunar P1'.-ţm dez-
voltat si o epidermă mtenoara. Oeie doua epiderme, forllll:te din cel;l!e
poligonâle cu pereţii sinu~şi, sînt_ prevăzu~ .cu sto~ate de tip ~nomocrtl<;
şi peri tectori uni-sau pluncelulan, formaţi ~n 2 - ::> celule, mai nu11;1ero~
pe epiderma inferioară si pe nervuri. Pe epiderme se pot obser:'a Ş1 ~
glandul~ri cu picior scu'rţ. şi ? &landă pl:iriceluiară_ c1: celule dis:p?,se b1-
seriat. In dreptul nervurn pnnc1pale secţiunea prezm~ un _colencmm sub
epiderma superioară şi inferioară şi ~ai multe fascicule libero-lemnoase
colaterale înconjurate de ţesut colenchimatos angular (IX.D.2).
Părţi din aeeeasi plantă. Frunze brunificate sau pătate, cel mult 5,0% ;
fragmente de frun~ă care trec prin sita I, cel mult 3,0% (IX.D.4~.
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Cynarae folium VIII. 335
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0o/o.
5 g frunză de anghinare se usucă. la 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.0.15).
Cenuşă. Cel mult 15,0%.
1 g frunză de anghinare se calcinează pînă la masă. constantă (IX.0.17).
Dozare. La 1 g frunză de anghinare {VI) se adaugă 100 ml alcool
50C, într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte la fierbere, pe baia de
apă, la reflux, timp de 30 min. Soluţia fierbinte se filtrează prin vată
într-un balon cotat şi după răcire se completează. la 100 ml, prin spălarea
:reziduului cu acelaşi solvent (soluţia A).
Polifenoli tota/,i. La. 5,0 ml soluţie A se adaugă 5 ml acid fosfowo1·
frami.c-soluţie (R), se agită şi se filtrează; se îndepărtează primele porţiuni
de filtrat. 0,5 ml filtrat se diluează cu carbonat de sodiu (R) 200 g/1 la
10 ml, într-un balon cotat (soluţie-probă). După 1 min se determină ab-
sorbanţa soluţiei la 660 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie pre-
parată din O,5 ml filtrat şi apă la 10 ml, într-un balon cotat.
Concentraţia în polifenoli totali a probei de analizat se calculează cu
ajutorul unei curbe-etalon, stabilite în paralel şi în aceleaşi condiţii cu
soluţia-probă, luînd în lucru: 0,2; 0,3; 0,4 şi 0,5 ml soluţie-etalon de
cinarină (s.r.) 0,1 g/1, 0,25 ml acid fosfowolframic-soluţie (R) şi carbonat
de sodiu (R) 200 g/1 la 10 ml, în fiecare balon cotat; se foloseşte ca li-
chid de compensare o solutie preparată. din 0,25 ml acid fosfowolframic-
so\uţie (R) şi apă la 10 ntl, într-un balon cotat.
Flavonoiăe. 10,0 ml soluţie A se diluează cu metanol (R) la 25 ml,
într-un balon cotat. Se agită timp de 2 - 3 min şi se lasă în repaus timp
de 10 Ill!-n. Se filtrează. şi se îndepărtează primele porţiuni de filtrat. La
5,0 ml filtrat se adaugă 5 nil acetat de sodiu 100 g/1 (R) şi 3 ml clorură
de aluminiu 25 g/1 (R), se agită şi se completează cu metanol (R) la 25 ml,
într-un balon cotat (soluţia-probă). După 15 min, dacă este cazul, se
com~l~tează din nou cu metanol (R) la 25 ml şi se determină absorbanţa
soluţiei_ la 430 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5,0 ml filtrat, 8 ml apă şi metanol
( R) la 25 ml, într-un balon cotat.
Concentraţia în flavonoide a probei de analizat se calculează cu aju-
t?rul unei curbe-etalon, stabilite în paralel şi în aceleaşi condiţii cu solu-
ţ~a-:_probă, 1uînd în lucru: 1,0; 2,0 ; 3,0 şi 4,0 ml soluţie-etalon de ruto-
z1da (s.r.) 0,1 g/1 în metanol (R), 5 ml acetat de sodiu 100 g/1 (R), 3 ml
clorură de aluminiu 25 g/1 (R) şi metanol (R) la 25 ml, în fiecare balon
cotaţ ; __se foloseşte ca lichid de compensare o soluţie obţinută, în aceleaşi
condiţii cu soluţia-probă, din 8 ml apă şi metanol (R). la 25 ml, într-un
balon cotat.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi intrebuinţări. Coleretic.
336 VIII. Cyproheptadini hydrochloridu.m Dequalinii chlorid.um VIII. 337

apă la 10 ml se compară cu 3 ml soiuţie-etalon completată cu apă la 10 ml

CYPROHEPTADINI HYDROCHLORIDUM (0,03 mg ion plumb).
Clorhidrat de ciprobeptadină Pierdere prin uscare: 7,0 - 9,0%.
0,5 g clorhidrat de ciproheptadină se usucă la presiune de cel
© mult O, 13-0,67 kPa (1-5 mmHg), la 100 °C, pînă la masă constantă
(IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de ciproheptadină se calcinează cu acid sulfuric ( R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de ciproheptadină, în prealabil uscate, se
dizolvă prin încălzire în 50 ml acid acetic (R). Se răceşte, se adaugă 10 ml
acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), 0,5 ml anhidridă ace-
tică (R) şi 0,05 ml cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrea-
Mr 350,9 ză cu acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie
Clorhidratul de ciproheptadină este clorhidrat de 4-(5H-dibenzo [a,d]- verde.
-ciclohepten-5-iliden)-l-metilpiperidină cu o moleculă şi jumătate de apă. !n paralel, se efeetuează determinarea cu o probă-martor.
Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0% Cz
1 H 2 ,N · HCl raport~t la 1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
st1bstanţa uscată. 0,03239 g 0 21H 21 N · HCI.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros sau
practic fără miros (IX.B). Conservare. În recipiente bine închise.
Solubilitate. Uşor solubil in metanol, solubil în cloroform, greu so- Acţiune iarmaeologică şi întrebuinţări. Antihistaminic; antiserotoni-
lubil în apă, practic insolubil în eter (IX.C.l). nic ; stimulant al apetitului.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
hidrat de ciproheptadină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.0.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0016% m/V în alcool (R) pre-
zintă un maxim la 286 nm (IX.C.24.1). DEQUALINII CHLORIDUM
- 0,1 g clorhidrat de ciproheptadină se dizolvă în 10 ml metanol (R).
O, 1 ml soluţie se aduc pe o hîrtie de filtru, se usucă şi se examinează Clorură de decualiniu
în lumina ultravioletă la 254 nm; se observă o fluorescenţă albastră stră-
1.tcitoare. 2@
- 2 ml soluţie saturată se aciduleaz~ cu acid nitric 100 g/1 (R) şi
se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
alb, cazeos.
Aciditate. Oel mult 0,05%.
1,0 g clorhidrat de ciproheptadină se dizolvă în 25 ml apă, se adaugă NH2 2ct8
0,1 ml roşu de metil-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 molfl.
Trebuie să se consume cel mult O, 15 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I.
Metale grele. Cel mult 0,003%.
Re~i11:uul de la- calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu Mr 527,6

22 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

338 VIII Dequalinii chloridum Dequalinii chloridum 339
VIII.

Clorura de decualiniu este diclorură de N,N'-decametilen-bis-(4-amino- mină absorbanţele la 319 nm şi la 326,5 nm, folosind ca lichid de compen-
-2-metil-chinoliniu). Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 101,0% C3~H,GC1:iN4 sare acid clorhidric 1 mol/1.
raportat la substanţa uscată. Raportul absorbanţelor, determinate la 319 nm şi la 326,5 nm, trebuie
să fie de cel puţin 1,00 (IX.C.24.1).
Descriere.. Pulbere albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust amar
(IX.B). Concentraţia în 4-aminochinaldină a probei de analizat (% m/m) se
calculează conform formulei :
Solubilitate. Solubilă în metanol, puţin solubilă în alcool şi propilen-
C = 0,387 a - 0,306 b
glicol, puţin solubilă în apă la fierbere, greu solubilă în apă (IX.C.l).
Soluţia A. 0,15 g clorură de decualiniu se dizolvă, prin agitare timp de
în care:
IO min, în 150 ml apă proaspăt fiartă şi răcită. c = concentraţia în 4-aminochinaldină a probei de analizat (% m/m).
a = absorbanţa soluţiei de analizat la 319 nm;
Identificare
b = absorbanţa soluţiei de analizat la 326,5 nm;
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V prezintă trei maxime t
Metale grele. Cel mult 0,003%.
la 240 nm, la 326,5 nm şi la 335 nm (IX.C.24.1).
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
- La 10 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi se fil-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
trează prin hîrtie de filtru cu porii fini. La soluţia filtrată se adaugă 0,1 ml
la 15 ml, se compară cu 15 ml soluţie-etalon (0,015 mg ion plumb).
nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
La 10 ml soluţie A se adaugă 3 ml hexacianoferat (III) de potasiu Pierdere prin uscare. Cel mult 8,0%.
50 g/1 (R); se formează un precipitat galben. 0,5 g clorură de de.cualiniu se usucă la 105 "C, în vid, timp de 3 h
(IX.C.15).
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră.
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
soluţii-etalon preparate din 0,20 m1 fer·E.c. şi apă. la 10 ml (IX.C.2). 0,5 g clorură de decualiniu se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Aciditate. La 100 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml roşu de metil-soluţie (I). Dozare. O, 7 g clorură de decualiniu se dizolvă prin încălzire la reflux
Dacă apare o coloraţie galbenă, aceasta trebuie să devină roşie la adău­ în 80 ml acid acetic anhidru (R). La soluţia fierbinte se adaugă 10 ml
garea a cel mult 0,2 ml acid clorhidric O, l mol/1. Dacă apare o coloraţie acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R); se răceşte şi se adaugă
roşie aceasta trebuie să devină galbenă la adăugarea a cel mult 0,2 ml hi- 2 ml cristal violet în acid acetic anhidru (J) şi se titrează cu acid percloric
droxid de sodiu O, 1 mol/1. 0,1 mol/I în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastră.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Amine necuaternare exprimate în 4-aminochinaldină (C 1JI 10N2). Gel
1 ml acid percloric O, l mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
mult 1,0%.
0,02638 g C30 H 40 Cl 2N 4 •
0,5 g clorură de decualiniu se agită timp de 5 min cu 45 ml apă. Se
adaugă. 5 ml acid nitric 100 g/1 (R), se agită. timp de 10 min şi se filtrează Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
prin vată. La 25 ml filtrat se adaugă 25 ml hidroxid de sodiu 1 mo1/1-şise Acţiunefarrnacologieă şi întrebuinţări. Antiseptic şi antifungic local.
extrage într-o pîlnie de separare de două ori cu cîte 50 ml eter (R). Solu-
ţiile eterice reunite se spală pînă cînd apele de spălare nu se mai colorează
în roz la fenolftaleină-soluţie (J) apoi se extrag de două ori cu cîte 20 m1
şi o dată cu 5 ml acid clorhidric 1 mol/1. ~oluţiile acide reunite se comple-
tează cu acid clorhidric 1 mol/1 la 50 ml, într-un balon cotat. Se deter-
340 VIII. Deslanosid.um Deslanosidam VIII. 341

DESLANOSIDUM -20(22)-enolid. Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% glicozide cardio-
tonice exprimate în C47H 740 19 raportat la substanţa uscată.
Desianozidă
Descriere. Pul[)<':re cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Greu solubilă în alcool şi metanol, foarte greu solubilă
in apă şi cloroform (IX.C.1).
Identiîieare
- Pe cromatograma de la „Alte glicozide, genine", în dreptul punctu-
să. apară o pată asemănătoare cu pata deslanozidei (s.r.) din
1\!I.J. a, trebuie
dreptul punctului b.
- l mg deslanozidă se dizolvă într-un amestec format din 2 ml acid ace-
tic (R) şi 0,05 ml clorură de fer (III) 3Og/l (R) şi se adaugă peste2 ml acidsu.1-
iuric (R); la zona de contact a lichidelor apare un inel brun, iar stratul supe-
ri-Or de acid acetic se colorează în verde; în timp coloraţia devine albastră.
m +
Putere rotatorie speeiiîcă: [ix = 6,5 ° pînă la+ 8,5 ° (2% m/V în.
niridină anhidră R; raportat la substanţa uscată} (IX.C.4). .
- Aspectul soluţiei. Soluţia preparată pentru dozarea 16-hidro:x:i-glico-
:zidelor trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederilor de la
o ,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur G ( R).
Soluţie de impregnare: formamidă (R)-acetonă (R} (10: 90).
Developant: cloroform ( R)-tetrahidrofuran ( R)-formamidă ( R)
{50: 50: 6). Cloroformul se amestecă cu tetrahidrofuranul; după răcire,
se adaugă formamida şi se agită pînă la dizolvare.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : deslanozidă O, 10% m/V într-un amestec de volume egale
de cloroform ( R) şi metanol ( R) ;
Soluţia b: deslanozidă (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform ( R) şi metanol (R) ;
Soluţia c: deslanozidă (s.r.) 0,0020% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de apro-
o ximativ 18 cm, se scoate şi se ţine la aer timp de 5 min.
Pe linia des· start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se
HO aplică soluţiile :
a: 10 µ1 soluţie a (10 µ.g deslanozidă) ;
b: 10 µl soluţie b (10 µ.g deslanozidă-s.r.);
OH c: 10 µl soluţie c (0,2 µ.g deslanozidă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
O''u iopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
~ 943,1
14 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă cu un curent de aer timp
de 1 min. Se repetă developarea în acelaşi mod. Placa cromatografică se
Sinonim : desacetillanatozidă C scoate şi se usucă în etuvă, la 115 °e, timp de 20 min. După răcire, se· pul-
Deslanozida este (3~, 5~, 12/3)-3-[(O-~-D-glucopiranozil- (1 -4)-O-2,6- verizează uniform cu acid tricloracetic şi cloramină-soluţie (R), se ţ;ine
-didesoxi- ~-D-ri bo-hexopiranozil-( 1-4)-O-2,6-didesoxi- ~-D-ribo-he:x:opirano- din nou la 115 °e timp de 5 min şi se examinează imediat în lumina
zil-( 1-4 )-2,6-dide.ioxi- /3-D-ribo-hex:opiranozil)oxi]-12, 14-dihid.ro:x:i-card- ultravioletă la 366 nm.
 VIIL. Deslanosidum De.~oxycortoni ace.tes VIIL 343
342

Pe cromatogramă, în dreptul· punctului a, pe lîngă pata principală,

corespunzătoare deslanozidei, cu Rf de aproximativ 0,12, mai pot să DESOXYCORTONI ACETAS
apară următoarele pete: . . . . . ~
- o pată cu Rf de aproximativ 0,06 (desacetillanatoz1da D); Acetat de dezoxicortonă
o pată cu Rf de aproximativ 0,20 (desacetillanatozidă B); ·
o pată cu Rf de aproximativ 0,45, cu fluorescenţă foarte slabă.,
la limita vizibilităţii (desacetillanatozidă A);
- cel mult încă o pată, a cărei mărime şi a cărei intensitate a fl;1ores~
cenţei nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei
deslanozidei din dreptul punctului c, sau cel mult încă două pete cu fluores-
cenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă pata ·deslanozidei din dreptul punctului c nu este vizibilă, cro-
matograma nu este valabilă şi trebuie repetată.
16,.;Hidroxi-glieozide exprimate în desacetillanatozidă B. Cel mult 6,0%.
50 mg deslanozidă se dizolvă în 9 ml amestec de volume egale de
cloroform (R) .si metanol (R) şi se completează cu acelaşi amc;stec la 10 ml, o
într-un balon' cotat. 1,0 ml din această soluţie se aduce într-un balon
cotat de 25 ml şi se evaporă în baia de apă la aproximativ 40 °C, cu aju-
M,. 372,5
torul unui curent de aer, pînă la un volum de 0,3 - 0,4 ml. Se comple-
tează la 25 ml cu un amestec de volume egale de acid clorhidric (R) şi Acetatul de dezoxicortonă este 21-ac~toxi-4°pregnen-3,20-dionă. Con-
glicerol (R) şi se agită (soluţia-probă). După 1 h, se determin~ absorbanţa ţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C23H 3 p¼ raportat la substanţa
soluţiei la 352 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie prepar~tă uscată.
din volume egale de acid clorhidric (R) şi glicerol (R). A~sor~an.!:a som- Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, fără
ţiei-probă trebuie să fie cel mult egală cu absorbanţa unei so1uţ11-~talon gust (IX.B).
obţinute în aceleaşi eondiţii cu soluţia-probă, din 1,0 ml lan1;-to_z1dă B
(s.r.) 0,030% m/V în amestec de volume egale de cloroform (R) ş1 meta- Solubilitate. Uşor solubil în cloroform, solubil în alcool şi eter, puţin
nol (R), înmulţită cu factorul 1,0446. solubil în uleiuri grase, practic insolubil în apă (IX.C.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 7,5%. Identificare
0,5 g deslanozidă se usucă pe pentoxid de fosfor (R), în vid, timp
de 24h (IX.C.15). - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu ace-
tat de dezoxicortonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%. .. - (IX.C.24.2).
0,5 g deslanozidă se calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.CJ1). - 2 mg acetat de dezoxicortonă se dizolvă în 1 ml acid sulfuric ( R) ;
RL
Dozare. 50 mg deslanozidă se dizolvă în 45 ml alcool ( ş1 se coII:ple- apare o coloraţie gălbuie. Se adaugă l ml apă; apare o fluorescenţă roşie
tează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat;_ 2,::, ml _soluţie s: care în strat subtire este albastră. ~-
diluează cu alcool (R) la 50 ml, într-un balon cotat. La :,,O ml dm aceas1:_a
- 5 mg acetat de dezoxicortonă se dizolvă în 1 ml metanol (R), se
soluţie se adaugă 3 ml acid picric-s?luţie. alca~ină (ţ) proas_;păt prepa~ata, adaugă 1 ml nitrat de diaminargint (R) şi se încălzeşte; se formează un
într-un flacon cu dop rodat care se mtroduce m baia de apa 1~ aproxima- J recipitat cenuşiu şi oglinda de argint.
tiv 20 °C, ferit de lumină puternică (soluţia-probă). După 30 mm, se deter- - La 50 mg acetat de dezoxicortonă se adaugă 2 ml hidroxid de
mină absorbanta solutiei · la 495 nm folosind ca lichid de compensare o
potasiu 0,5 mol/1 în alcool şi se încălzeşte în baia de apă timp de 5 min;
solutie obţinută'. în a~eleasi conditii 'cu soluţia-probă, din 5 ml alcool (R) după răcire se adaugă 2 ml acid sulfuric (R) şi se încălzeşte din nou
şi 3 ':rp.1 acid pi~ric-soluţie '.:tlcalină' (R). . .. . . , în baia de apă; se percepe un miros caracteristic de acetat de etil
In paralel, se determină absorbaţa unei soluţn-etalon obţmute, m (IX.C.2).
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml deslanozidă (s.r.) 0,0050% m/V
in alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R). Punct de topire: 154 -160 °C (IX.C.10).
Conservare. În recipente bine închise, ferit de lumină. Venenum. Putere rotatorie specifică: [o::m = + 179° pînă la + 184 ° (1 % m/V
Acţiuni'\ farmacologică şi întrebuinţări. Cardiotonic. în alcool R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
844 VllI. Desoxycortoni acetas
Dexamethe.sanu.m VIII. 345
Aspeetnl soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie
să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH 5,0 -[7,0. DEXAMETHASONUM
La 0,4 g acetat de dezoxicortonă se adaugă 20 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită, se agită timp de 5 min şi se filtrează. Soluţia filtrată se comple- Dexametazonă
tează la 20 ml, prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită
(IX.C.22). fH20H'.·
Impurităţi înrudite ehimic. Se procedează conform prevederilor de C=a
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). -·OH
Adsorbant: silicagel GF2M (R).
---CH3
Developant: cloroform (R)-acetonă (R) (80 : 20).
Soluţii de aplicat:
H
Soluţia a: acetat de dezoxicortonă 1,0% m/V în alcool absolut (R) ;
Soluţia b: acetat de dezoxicortonă 0,030% m/V în alcool absolut (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele « şi b, se aplică M.- 392,5
soluţiile: Dexametazona este 9a:-fluoro-ll-~,17,21-trihidroxi-16a:-metil~I.4-preg-
a: 5 µ1 soluţie
a (50 µg acetat de dezoxicortonă) ; nadien-3,20-dionă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C~~O5 şi
b: 5 µ1soluţie b (1,5 µg acetat de dezoxicortonă). cel puţin 4,4% şi cel mult 5,3% fluor raportat la substanţa uscată.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve- Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, ctt
lopant, se lasă pînă dnd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ gust slab amar (IX.B).
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează Solnbilitat.e. Puţin solubilă în alcool, foarte puţin solubilă în acetonă,
în lumina ultravioletă la 254 nm. doroform şi dioxan, practic insolubilă in apă {IX.C. l}.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi- ldentifi~
pală, corespunzătoare acetatului de dezoxicortonă, mai apar şi alte pete,
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespUBdă celui obţinut cu dexa-
suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din metazonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
dreptul punctului b. 2 mg dexametazonă se dizolvă în 2 ml acid sulfuric ( R} ; în timp
Pirdere prin uscare. Cel mult 0,5%. apare o coloraţie roşu-brună. La adăugarea de 10 ml apă coloraţia devine
galbenă şi se formează un precipitat brun.
0,5 g acetat de dezoxicortonă se usucă la 105 °C pînă la masă cons- :_ 10 mg dexametazonă se dizoivă în 1 ml alcool (R), se adaugă.
tantă (IX.C.15). l mg albastru de tetrazoliu (R), 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- îrrcălzeşte; apare o coloraţie roz care în timp se intensifică.
1 g acetat de dezoxicortonă se calcinează cu acid ~ulfuric (R) Punct de topire: 250 - 255 °C {cu descompunere) (IX.C.10).
{IX.C.17). Putere rotatorie speeilieă: [ocJ~ = + 75° pînă la +
80° {l % m/V în
Dozare. 50 mg acetat de dezoxicortonă se dizolvă în 50 ml alcool <iioxan R; dizolvare prin încălzire; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, _într-ui: balon 1\.speetul soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie să.
cotat. 1 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R), la oO ml, mtr-un fie limpede şi incoloră ( IX.C.2}.
balon cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
0
Ai ;;,, la 240 nm = 445. Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum. Developant: cloroform ( R)-acetonă (-R) (80 : 20).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. ~1ineralocorticoid, folosit în Soluţii de aplicat:
Soluţia a: dexametazonă 1,0% m/V în alcool (R);
insuficienţa corticosuprarenală.
Soluţia b : dexametazonă 0,030% m/V în alcool {R).
M6 VIII. Dextranum 4(}
Pe linia de start a piăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 5 µl soluţie a l50 µg dexametazonă);
b: 5 µJ soluţie b (1,5 µg dexametazonă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografie cu develo-
pant, ~e ~asă pînă dnd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la hma de start, se scoate, se usucă la aer si se examinează în lumina
ultravioletă la 254 nm. , Solubilitate. Foarte uşor solubilîn apă (în timp la):ernperatura came-
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare dexametazonei, mai apar şi alte pete, suma aces-
tora nu !rebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptu]
pnnctulm b.
Pierdere prin usean. Cel mult 1,0%.
0,5 g dexametazonă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Dozare. Dexametazonă. 50 mg dexamenazonă se dizolvă în 50 ml al-
cool absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-11n
balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu . alcool absolut ('R) la 50 ml,
într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.
·A;:;, la 240 nm = 395.
Atenţie ) Dozarea se efectuează ferit de lumină.
Fltior. Se procedează conform prevederilor de la „Mineraiizarea halo-
genilor şi a sulfului legaţi organic - Combustie în oxigen" (IX.C.21),
luînd în lucru 35 mg dexametazonă şi folosind ca lichid absorbant 20 ml
apă şi 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1. După combustie, se spală dopu,
part~probă cu '.30 ml alcool (R), se adaugă 1 ml acid acetic 300 g/1 {R),
0,2 ml roşu de alizarină S~soluţie(J) şi se titrează cu nitrat de toriu (IV)
0,0025 ·mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml nitrat de toriu (IV) 0,0025 mol/1 corespunde la 0,0019 g fluor.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidi-
tate. Scvarandum.
·.,
Acţiune farmaoologieă şi întrebuinţări. Glucocorticoid folosit ca anti-
inflamator şi antialergic.
~,
DEXTRANUM 40
Dextran 40
M 40 OOO ± 10 OOO
Dextranul 40 este 1lil polimer al D-glucopiranozei cu aproximativ
95% legături 1,6a.-glicozidice în catena principală şi în cele laterale. Olte-
nele laterale, legate de catena principală prin legături 1,3a-glicozidice, se
D.extranum 40 VIIL 347
găsesc în proporţie de 1 : 5 'Şi sînt în majoritate mai mari decît un rest
de .,D~glucopiranoză. Fracţiunea de .dextrah 40 se: obţine din dextranul
nathr produs prin fermentarea zahărului<cU Leuconostoc mesenteroides
tulpina B 512, prin hidrolîza şi separarea fra:cţiuriii C'll 'Nf de aproximativ
40000. . . . .
·neseriere. Pulbere cristalină albă., făr~ m_iros, fără gust (IX.m ; hi-
groscopică. · . . , . ·· · · .· .
rei sau prin încălzire), practic insolubil î~aceto~; alcool şi metanol
(IX:C.ll). · ,~.
So uţia 4 6·o
g d ex.tran
. •o se ·a·izoI va" "m ·4·50 m 'l apa
.'±
'\i . .
ş1 se comple-
tpază cu acelasi solvent la 1 OOO ml, într-uri balon cotat. · ·
~ Soluţia B'. 20 g derlran 40 se dizolvă în 150 ml apă ..şi se complet~ază
cu acelasi solvent la 200 rul, într-un balon cotat. ·
Identificare . . ,
- Spectrul în infraroşu obţinut cu dextran 40 după'uscare fa WS"'C
trebuie să corespundă celui obţinut cu dextran 40 (s:t.) prin dispersie în
bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). . · · ' _,
- 0,2 g dextran 40 se dizolvă în .3 ml apă, se adaugă· l ml acid dor-
hidric 100 g/1 (R), se încălzeşte în baia de apă timp de 5 inin, se răceşte;
se neutralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 ( R), se adaugă 5 ml sulfat de
cupm (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi·se încălzeşte ia fier-
bere; se formează imediat un precipitat roşu-cărămiziu.
Putere rotatorie speeifieă: [tX]~ =
în apă) (IX.C.4).
+ 197° pînă ia
.
+ 201 ° (6% m/V
·. · . ·
Determinarea se efectuează cu dextran 40 uscat la 105 °C. ·
Viscozitate intrinsecă (IX.e.12).
- Dextran 40: lri\ 20 = 0,180 - 0,220 dl/g (2% m/V în apă). Determi-
narea se efectuează cu dextran 40 uscat la 105 °C. . .
- Fracţiunea care conţine 8.0 - 10,5% din dextran 40, cu masă mole-
culară. mare trebuie să prezinte o viscozitate intrinsecă de cel mult
0,29Q dl/g. .
In patru flacoane cu dop rodat se măsoară cîte 100 ml soluţie A şi se
adaugă, treptat şi sub agitare continuă, menţinînd temperatura la
24,9- 25, 1 °e, alcool absolut (R), într.:.un volum suficient pînă la apari-
ţia unei slabe opalescenţe (în mod obişnuit se adaugă între 65 şi 70 ml).
Se adaugă în continuare, respectiv 0,6; 0,8; 1,0; 1,2 ml alcool absolut (R)
(dacă este necesar, aceste adaosuri se modifică corespunzător), se închid
flacoanele şi se introduc într-o baie de apă încălzită la aproximativ 35 °C,
agitînd din cînd în cînd pînă la obţinerea unor soluţii limpezi.
Se transferă flacoanele într-o altă baie de apă menţinută la 24,9-25, 1 °e
şi se lasă în repaus aproximativ 24 h sau piuă· la separarea a două
faze lichide limpezi (a) sau se aduce conţinutul flacoanelor respective în
eprubete de centrifugă (la nevoie în perechi .de eprubete), prevăzute cu
dopuri şi menţinute de asemenea 1a 24,9 25,.l e şi se centrifughează pînă
0
la separarea a două faze lichide limpezi (în mod obişnuit 2 OOO rot/min ,timp
 VIU. Dextronum 4()
348
<le 15 min) (b). Urmînd varianta (a) sau (b) se îndepărtează, eu atenţie.
lichidele supernatante şi se păstrează lichidele vîscoase. Se .evaporă urme1e
de alcool prin încălzirea lichidelor vîscoase pe baia de apă. Se diluează cu
apă conţinutul flacoanelor, respectiv al eprubetelor de centrifugă şi solu-
ţiile rezultate se aduc cantitativ in patru baloane cotate de 25 ml.
Se determină :rotaţiile optice ale soluţiilor respective şi se calcul~ză.
procentele de dextran fracţionat {rotaţia optică X 25/rotaţia optică a solu-
ţiei A, citită în acelaşi tub polarimetric). Se selecţionează fracţiunea care
conţine 8,0-10,5% din dextranul 40 conţinut în soluţia A şi se deter-
mină viscozitatea intrinsecă.
- Fracpumea care conţ-ine t,0-10,5% din dextratJ:Z 40, cu masă mole-
c1.dară mică trebuie să prezinte o viscozitate intrinsecă de cel paţin
0,110 dljg.
ln două flacoane cu dop rodat se măsoară cîte 100 ml soluţie A ş,i se
adaugă, treptat şi sub agitare continuă, respectiv 86 şi 85 ml alcool ahso-
lui {R) (dacă este necesar., aceste adaosuri în mod obişnuit situate între
88 şi 83 ml akool absolut R se modifică corespunzător).
Se închid flacoanele şi se introduc într-o baie de apă menţinută la
24,9 - 25,1 °C, se lasă în repaus aproximativ 24 h sau pînă la separa1ea
a două faze lichide limpezi (a) sau se aduce conţinutul flacoanelor respec-
tive în eprubete de centrifugă (la nevoie în perechi de eprubete), pr~ă­
zut,e cu dopuri şi menţinute · de asemenea la 24,9 - 25, 1 °C, se centri-
fughează pînă la separarea a două faze lichide limpezi (în mod obişnuit
2 OOO rot/min timp de 15 min) (b). Urmînd varianta (a) sau (b) se aduc
lichidele supernatante în două capsule de sticlă şi se îndepărtează alcoolul
din fiecare lichid supernatant, prin evaporare pe baia de apă pînă Ia
volume de aproximativ 10 ml. Se diluează cu apă conţinutul capsulelor
de sticlă şi soluţiile rezultate se aduc cantitativ în două baloane cofate
de 25 ml.
Se determină rotaţiile optice ale rnluţiilor r<:Epective şi se calculează
procentele de dextran fracţionat (rotaţia optică X 25/rotaţia optică a solu-
ţiei A, citită in acelaşi tub polarimetric). Se selecţionează fracţiunea ce
conţine 8,0 - 10,5% din dextianul 40 conţinut in soluţia A şi se deter-
mină viscozitatea inţ:pnsecă.
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limptde şi incoloră {IX.C.2).
pH = 5,0 -7,0 (6,0% m,N) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. Absorbţia soluţiei A determinată la 375 nm, în
cuvă de 4 cm, trebuie să fie de cel mult 0,20 (IX.C.24. 1).
Arsen. Cel mult 0,0002 %-
25 ml soluţie E se prelucrează conform pn::vederilor de la „Controlul
limitei de arsen - Proetdeul II" (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Dextranum 40 VIII. 349
Sulfaţi. ~el mult 0,03 %-
3,5 ml soluţie
B completată cu apă la 10 ml se compară c:u 10 ml so-
luţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.(U3). .
Aeet.enă. Cel mult 0,2% (V/m).
La 10 ml soluţie B se adaugă 7 g sulfat de amoniu (R), 1 ml pentacia-
nonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie (R), 3 ml amoniac concentrat (R) şi
se lasă în repaus timp de 10 min ; o eventuală coloraţie roşu-purpurie nu
trebuie să fie mai intensă dedt coloraţia obţinută cu 10 ml acetonă (R)
0,2 ml/1.
AleooL Cel mult 0,5% (V/m).
100 ml soluţie B se distilează, colectînd primii 45 ml care se diluează
cu apă la 50 ml. Într-un flacon conic de 500 ml, cu dop rodat se introduc
10,0 ml dicromat de potasiu 0,0167 mol/1 şi 10 ml acid sulfuric (R); se adau-
gă imediat 5,0 ml distilat diluat, se agită, se închide flaconul şi se Iasă in
repaus timp de 5 min. Se diluează cu apă la aproximativ 300 ml, se adaugă
2 g iodură de potasiu (R), se lasă în repaus timp de 5 min şi se titrează cu
tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben-verzuie. Se adaugă 5 ml
amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă cind colora-
ţia albastră devine verznie.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor, în aceleaşi
condiţii, folosind în locul celor 5,0 ml distilat diluat, 5,0 ml alcool absolut
(R) 1 rnljl.
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I folosit la titrarea probei-martor
trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu
0,1 mol/1 folosit la titrarea probei de analizat.
Nitrogen. Cel mult O,oI %-
5,0 g dextran 40 se prelucrează conform prevederilor de la „Dozarea
nitrogenului din combinaţiile organice" (IX.C.20), folosind pentru minera-
lizare 25 ml acid sulfuric (R), iar pentru colectarea amoniacului distilat un
amestec format din 3,5 ml acid sulfuric 0,005 mol/1, 0,1 ml roşu de metil-
-soluţie (I) şi apă la 10 ml. Coloraţia roşie a soluţiei nu trebuie să devină
galbenă.
Zaharuri reducătoare. Cel mult 1,0% (exprimate în glucoză).
0,5 ml soluţie B se aduc într-un flacon conic de 50 ml, se completează
cu apă la 5 ml, se adaugă 5 ml sulfat de cupru (II) şi iodat de potasiu-solu-
ţie alcaiină (R) şi se încălzeşte în baia de apă timp de 10 min. Se răceşte,
se adaugă 1 ml iodură de potasiu (R) 25 g/1, 1,5 ml acid sulfuric 100 g/1 (R)
şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,005 mol/I pină la coloraţie galbenă.
Se adaugă 1 ml amidon-soluţie {J) şi se continuă titrarea, agitînd energic,
pînă la dispariţia coloraţiei albastre.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor în aceleaşi
condiţii, folosind 5,0 ml glucoză anhidră (R) 0,1 g/1.
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 folosit 1a titrarea probei-mar-
tor trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu
0,005 mol/I folosit la titrarea probei de analizat.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
1 g dextran 40 se usucă 1a 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
 De.rtranum 40
Dextranum 70 VIII. 351
850 VIII.
Soluţia B. 20 g dextran 70 se dizolvă în 150 ml apă şi se completează
Reziduu prin calcinare. Cel mult. 0,11. . r ~,
<:u acelaşi solvent la 200 ml, .într-un balon cotat.
2 a dextran 40 se calcinează cu acid suhunc (R) (IX.C.11;.
1X:purităţi pirogene (IX.F.10). Se. administre.ază intravenos, 10
ml P_e l,de-ntificare
kilogram masă corporală dintr-o soluţie. care co_nţ1:1e de:i::t::an 4.0 1ll c~nse11-
0

- Spectrul în infraroşu obţinut cu dextran 70 după uscare la 105 °(;

;.· d IO ma/ml în clorură de sodm-soluţ1e 1zotomca apirogena \R). trebuie să corespundă celui obţinut cu de:xtran 70 (s.r.) prin dispersie în
t ra.1e e o, . 1 ·
· ' I urităţi toxice (IX;l .11). Se administrează 111trave110s 1 m 1 s? uţ1e bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
mpt· d ....+ran 40.în concentratie de 10 mcr/ml în clorură. de sodm-so- - 0,2 g dextran 70 se dizolvă în 3 ml apă, se adaugă 1 ml acid clor-
care COTI,llle eAc •<v •• ', _ b,. · d 79 h hidric 100 g/1 (R), se încălzeşte în baia de apă timp de 5 min, se răceşte, se
lutie izotonică (R) sterua. Timpul oe obse, vaţ1e est: e - · , v

' Antigenitate. Se aleg şase cobai masculi, s.ănătoş1, cu masa c_o~p.orala
d-" 980 _ 320 g cărora li se injectează intrapentoneal, pentru s';'ns,1b1hzare,
~ ; · r· ·1 ·ut'erval de 48 h cîte O 5 ml dextran 40 în concentraţie ae 100 g/1
d e .re1 o 1, a 1 , . · ' - d · · d ·
în clorură de sodiu-soluţie izotonică (R). _Dupa a mm1strarea ,?zei sensi-
bilizatoare, se administrează intravenos ci~e .o,2 m~ ~extran 40 _in co1;1cen-
tratîe de 100 g/1 în clorură de sodiu-soluţ1~ lZ!?tom.ca (RJ~.d1;:-pa ~4 z:le la
tre; din cei sase cobai şi după 21 zile la ceilalţi tre1 .• Coba11 s1_nt _ţi1;:uţ1 sub
obs',,rvatie î~ primele 30 min după administrarea intr3:veno3:s~ ş1 s~nt exa-
mid'ati din nou după 24 h. Animalele nu trebuie să prezmte n1c1 un simptom
de ş~c anafilactic. . .
Sterilitate. Dextranul 40 trebuie să he steril. Se procedeaza conform
V
neutralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se adaugă 5 ml sulfat de cu-
pru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere;
se formează imt,diat un precipitat roşu-cărămiziu.
·
Putere rotatorie specifică: [o:]~=+ 197° pînă 1a + 201 ° (6% m/V
în apă) (IX.C.4).
Determinarea se efectuează cu dextran 70 uscat la 105 °C.
Viseozit.ate intrinsttă (IX.C.12).
- Dextran 70: l'r. I„ 0,235 - 0,270 dl/g (2% m/V în apă). Deter-
minarea se efectueaza cu dextran 70 uscat la 105 °C.
- Fracţiunea care conţine 8,0 - 70,5% din dextranul 70, cu masa mo-

pr~vederilor de la „Controlul sterilităţii~' (IX.~.2). . .
Conservare. în recipiente bine închise, fent de um1d1tate.
· Aeţinne fannaeologică şi. întrebuinţiri. Substituent de plasmă ; anti-
trnmbotic.
DEXTRANUM 70
Dextran .70
H O} M 70 OOO ± 10 000
(C 5 10 5 n
. Dextranul 70 este un polimer al D-glucopiranozei cu aproximativ 95 %
legături 1,6 oc-glicozidice în catena principală ş~ în cele. lat~r~e. Cat:nele
laterale legate de catena principală prin legătun 1,3 o:-ghcoz1dice, segasesc
în prop~rtie de 1 : 5 şi sînt în majoritate mai mari ?ecît un rest. de_ D-gluco-
piranoză. 'nextranul 70 se obţine din de~tranul .n~tlv ~r<:dus prm ter.men~a-
rea zahărului cu Leuconostoc mesenteroides tu1pma J3 :,12, pnn hidrohza
şi separarea fracţiunii cu M de aproximativ 70 OOO. .
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, fără gust (IX.B) ; hi-
groscopică.
Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă (în timp la t~mperatura. c3;_mere1
sau prin încălzire). practic insolubil ţn ace\onă:,. alcool Ş~ metanol (IX.C. l l;
0
Soluţia A. 60 g dextran 70 se dizolva m 4:,0 ml apa ~1 se completeaza
cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, întraun balon cotat,
leculară mare trebuie să prezinte o viscozitate intrinsecă de cel mult O;340 dl/ g.
În patru flacoane cu dop rodat se măsoară cîte 100 ml soluţie A şi se adau-
gă, treptat şi sub agitare continuă, menţinînd temperatura la 24,9 - 25, 1 °C,
alcool absolut (R), într-un volum suficient, pînă la apariţia unei
slabe opalescenţe (în mod obişnuit se adaugă între 62 şi 66 ml). Se adaugă
în continuare respectiv 0,4; 0,6; 0,8; 1,0 ml alcool absolut (R) (dacă este
necesar, aceste adaosuri se modifică corespunzător). Se închid flacoanele
şi se introduc într-o baie de apă încălzită la aproximativ 35 °C, agitînd din
dud în cînd pînă la obţinerea unor soluţii limpezi.
Se transferă flacoanele într-o altă baie de apă menţinută la 24,9 -25,1 °C
şi se lasă în repaus aproximativ 24 h sau pînă la separarea a două faze Ji+
chide limpezi (a) sau se aduce conţinutul flacoanelor respective în eprubtte
de centrifugă (la nevoie în perechi de eprubete) prevăzute cu dopuri şi men-
ţinute de asemenea la 24,9 - 25, 1 °C şi se centrifughează pînă la separarea
a două faze lichide limpezi (în mod obişnuit 2 OOO rot/min tinip de 15 mi!!}
(b). Urmî~d varianta (a) sau (b) se îndepărtează, cu atenţie, lichidele super-
natante ş1 se păstrează lichidele vîscoase. Se evaporă urmele de alcool prin
încălzirea lichidelor vîscoase pe baia de apă. Se diluează cu apă conţinutul
flacoanelor, respediv al eprubetelor de centrifugă si solutiile rezultate se
aduc cantitativ în patru baloane cotate de 25 rnl.' , ··
Se determină rotaţiile optice ale soluţiilor respective şi se calcuJează
procentele de dextran fracţionat (rotaţia optică X 25/rotaţia optică a so-
luţie~ A, citită în acelaşi tub polarimetric). Se selecţionează fracţiunea care
, conţme 8,0 - 10,5 % din dextranul 70 conţinutîn soluţia A si se determină
viscozitatea intrinsecă. · ,
- Fracţiunea care conţine 8,0 -10,5% din dextranul 70, cu masă mo-
leculară mică trebuie să prezinte o viscozitate intrinsecă de cel puţin
0,160 dl/g.
352 VIII. Dextranum 70
!n două flacoane cu dop rodat se măsoară cîte 100 ml soluţie A şi se
adaugă, treptat şi sub agitare continuă, respectiv 79 şi 78 ml alcool abso-
lutf( R) (dacă este necesar, aceste adaosuri în mod obişnuit situate între 81 şţ
76 ml alcool absolut R, se modifică corespunzător). Se închid flacoanele ş1
se introduc într-o baie de apă menţinută la 24,9 - 25, 1 °C, se lasă în repaus
aproximativ 24 h sau pînă la separarea a două faze lichide limpezi (a) sau
se aduce conţinutul flacoanelor respective în eprubete de centrifugă (la
nevoie în perechi de eprubete), prevăzute cu dopuri şi menţinute <le as~-
menea la 24,9 - 25, 1 °C şi se centrifughează pînă la separarea a două faze h-
chide limpezi (în mod obişnuit 2 OOO rot/min timp de 15 min) (b). Urmînd
varianta (a) sau (b) se aduc lichidele supernatante în două capsule de sti-
clă şi se îndepărtează alcoolul din fiecare lichid supernatant, prin evaporare
pe baia de apă pînă la volume de aproximativ 10 ml. Se diluează cu apă
conţinutul capsulelor de sticlă şi soluţiile rezultate se aduc cantitativ în
două baloane cotate de 25 ml.
Se determină rotaţiile optice ale soluţiilor respective şi se calculează
procentele de dextran fracţionat (rotaţia optică X 25/rotaţia optică a so-
luţiei A, citită în acelaşi tub polarimetric). Se selecţionează fracţiunea care
conţine 8,0 - 10,5% din dextranul 70 conţinut în soluţia A şi se determină
viscozitatea intrinsecă.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. (IX.C.2).
pH = 5,0 - 7,0 (6,0% m/V) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. Absorbanta solutiei A determinată la 375 nm, în
cuvă de 4 cm, trebuie să fie de ~el mult 0,20 (IX.C.24.1).
Arsen. Cel mult 0,0002%.
25 ml soluţie B se prelucrează conform prevederilor de la „Controiul
limitei de arsen-Procedeul II" (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „ContFo-
lul limitelor pentru impurităţi anorga11ice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,03%.
3,5 ml soluţie B completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml so-
luţie-etalon (O.I mg ion sulfat) (IX.C.13).
Acetonă. Cel mult 0,2% (V/m). . Impurităţi pirogene (IX.F.10):"Se administrează intravenos 10 m1 pe
La 10 ml soluţie B se adaugă 7 g sulfat de amoniu (R), 1 ml pentac1a:
nonitrozilferat {II) de sodiu-soluţie (R), 3 ml amoniac concentrat (:ţ?.J ş1
se lasă în repaus timp de 10 min; o eventuală coloraţie roşu-purpurie nu
trebuie să fie mai intensă decît coloratia obţinută cu 10 ml acetonă (R)
0,2 ml/1. ' sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă. Timpul de observaţie este de 72 h.
Alcool. Cel mult 0,5% (V/m). .·
100 ml soluţie B se distilează, colectînd primii 45 ml care se diluează
cu apă la 50 ml. Într-un flacon conic cu dop rodat de 500 ml se introduc
10,0 ml dicromat de potasiu 0,0167 mol/1 şi 10 ml acid sulfuric (R); se adau-
gă imediat 5,0 ml distilat diluat, se agită, se închide flaconul şi se lasă în
repaus timp de 5 min. Se diluează cu apă la aproximativ 300 ml, se adaugă
Dextranum 70 VIII. 353
2 g iodură de potasiu (R), se lasă in repaus timp de 5 min si se titreaz;ă cu
tiosulfat de :.odiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben-ve;zuie. Se adaugă
5 ml amidon-soluţie (1) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă cînd
coloratia albastră devine verzuie. ·
Î~ paraleJ, se efectuează determinarea cu o probă-martor, în aceleasi
condiţii, folosind în locul celor 5,0 ml distilat diluat, 5,0 ml alcool absol~t
IR) l ml/1.
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I folosit la titrarea probei-martor
trebuie să fie mai rnic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de sodiu
O, 1 mol/1 folosit la titrarea probei de analizat.
Nitrogen. Cel mult 0,01 %-
5,0 g dextran 70 se prelucrează conform prevederilor de la „Dozarea
nitrogenului din combinaţiile organice" (IX.C.20), folosind pentru mine-
ralizare 25 ml acid sulfuric (R), iar pentru colectarea amoniacului distilat
un amestec format din 3,5 ml acid sulfuric 0,005 mol/1, 0,1 ml roşu de metil-
soluţie (1) şi apă la 10 ml. Coloraţia roşie a soluţiei nu trebuie să devină
galbenă.
Zaharuri reducătoare. Cel mult 1,0% (exprimate în glucoză).
0,5 ml soluţie B se aduc într-un flacon conic de 50 ml, se completează
cu apă la 5 ml, se adaugă 5 ml sulfat de cupru (II) şi iodat de potasiu-so-
luţie alcaîină (R) şi se încălzeşte în baia de apă timp de 10 ruin. Se răCtlste,
se adaugă 1 ml iodură de potasiu (R) 25 g/1, 1,5 ml acid sulfuric 100 o-/1 Î R)
şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 pînă la coloraţie g~lbe~ă.
Se adaugă l ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd eRergic
pînă la dispariţ:ia coloraţiei albastre.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martoF în aceleasi
condiţii, folosind 5,0 ml glucoză anhidră (R) o:1 g/1. '
Volumul de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 folosit la titrarea probei-
martor trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu volumul de tiosulfat de
sodiu 0,005 mol/1 folosit la titrarea probei de analizat.
Pierdere prin useare. Cel mult 5,0%.
I g dextran 70 se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %. . .. ....
2 g dextran 70 se calcinează cu acid sulfuric (R) (I}LC.17)1'
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine dextran 70 în conctn-
traţie de 6 mg/ml în clorură de sodiu-soluţie izotonică apirogenă (R).
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 1 ml soluţie
care conţine dextran 70 în concentraţie de 6 mg/ml ·in clo'nrră <le
. Antigenitate. Se aleg şase cobai masculi, sihlătoşi, cu masa corporală
de 280 - 320 g, cărora 1i se injectează intraperitoneal, pentru sensibiliza-
re, de trei ori, la interval de 48 h, cîte 0,5 ml dextran 70 în eonentra tie
de 60 g/l în clorură de sodiu-soluţie izotonică (R). Dupăadmitistrare.a c1o-
zei sensibilizatoare, se administrează intravenos cîte 0,2 ml dextran ,O
în concentraţie de 60 g/1 în clorură de sodiu-soluţie izotonică (RÎ, dup2, 14
23 - Farmacopeea Remână, ed. a X-a
 Diazepamum
354 VIII.
zile la trei din cei şase cobai şî după 21 zile la .c~ilalţi tr~i. Cobaii sî~t ţin~iţi
sub observatie în primele 30 ruin după adm1mstrarea mtraven?3:sa Şl ~mt
examinaţi din nou după 24 h. Animalelel ,nu trebuie să prezinte, mc1 un sim-
ptom de şoc anafilactic.
Sterilitate. Dextranu! 70 trebuie să fie steril. Se procedează conform pre-
vederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F .2).
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de umiditate.
.Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Substituent de plasmă; anti-
trombotic.
DIAZEPAMUM
Diazepam
M., 284,7
Diazepamul este 7-~loro- l;met~l-5-fenil-1,3-di~i,dro-2 H-1,4~benzodiaze-
pin-2-onli. Conţine cel puţm 98,::>% ş1 cel mult 101,0 /o 0 16H 13ClNp raportat
la substanta uscată.
Deseri:re. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros sau aproa-
pe fără miros, cu gust amar (IX.B). . . . i
SolulJilitate. Uşor solubil în acetonă, benzen, clorof.o!IT:- ş1 dimetilfo:-
mamidă, solubil în acid acetic anhidru şi alcool, greu solu01l m eter, practic
insolubil în apă (IX.C.1).
Identificare
_ Spectrul în infrarosu trebuie să corespundă celui obţinut cu dia-
zepam (tr.) prin dispersie' în bromură_ ~e pota;iu (R} ,(IX.q.24.2). . .
_ Spectrul în ~ltravţolet al ~oluţ1e1 0,0011/o mJv m acid c~rh1dnc
0,02 mol/lprezintă trei maxime :la3::,8 nm, la 284 nm şlla240 nm (IX.C.24.1)
Diazepamum VIII. 355
- 0,2 g diazepam se prelucrează conform prevederilor de' la „Mine-
ralizarea halogenilor şi a sulfului legaţi organic-Combustie în oxigen"
(IX.C.21), folosind ca iichid absorbant 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
şi se încălzeşte Ia fierbere timp de 2 min. După răcire se acidulează cu acid
nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formea-
ză un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
- La I O mg diazepam se adaugă 3 ml acid sulfuric O, 1 mol/1 şi se
încălzeşte Ia fierbere timp de 3 min; soluţia prezintă o fluorescenţă. galben-
verzuie .
- O, 1 g diazepam se dizolvă în 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se
adaugă 5 ml hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 (R); se formează un pre-
cipitat galben-portocaliu (deosebire de clordiazepoxid).
Punct de topire: 130 - 134 °C (IX.C.10).
Aspectul solufiei. 0,1 g diazepam se dizolvă în 10 ml alcool (R); so-
luţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să
fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etaion preparate din 0,10 ml
fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
0,2 g diazepam se agită cu 10 ml apă timp de 2 min şi se filtrează. 5 ml
filtrat completat cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie-etalon comple-
tată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 000,5%.
0,5 g diazepam se calcinează cu acid sulfuric (R). Reziduul, prelucrat
conform prevederilor de la „Controlul limitei de fer în substanţe organice"
(IX.C.13) şi completat cu apă la 10 ml, se compară cu 2,5 ml soluţie-eta­
lon completată cu apă la 10 ml (0,025 mg ion fer).
Metale _grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: si1icagel GF 254 (R).
Developant: acetat de etil (R)-n-heptan (R) (50: 50).
Soluţie de aplicat: diazepam 5,0% m/V în acetonă (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ.l
din soluţia de mai sus (500 µ.g diazepam).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ul-
travioletă la 254 nm. Placa cromatografică se pulverizează uniform cu
un amestec format din 10 ml alcool (R) şi 0,5 ml acid nitric (R), se ţine
la 105 °C timp de IO min şi, după răcire, se examinează înlumina ultravio--
letă la 366 nm.
Pe cromatogramă, atît la examinarea la 254 nm, cit şi la 366 nm, în
afara petei corespunzătoare diazepamului, nu trebuie să apară alte pete.
 Diclofenacum natricum
Diclofenacum natricum VIU. 357
356 VIII

p· dere prin uscare. Cei mult 0,5%. Soluţia A. 0,5 g diclofenac sodic se dizolvă în 30 ml apă, prin uşoară
o~tg diazepam. se usucă la 105 °c pînă la masă constanta (IX.C.b .
y T _)

încălzire, se adaugă 15 m1 acid nitric 100 g/1 (R), se răceşte şi se filtrează;

soluţia filtratăse completează la 50 ml prin spălarea filtrului cu apă.
Reziduu prin calcinare. Cel mu~t 0,1 %·. ,. ~ Identificare
1 g diazepam se calcinează cu acid sulfuri,: (R) (:X.C.11_). . - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui:- obţinut cu diclo-
D o 25 g diazepam se dizolvă în I:, m1 acid acet_1c an.!;,1d.ru (R), fenac sodic (s.r.) prin dispersie în bromruă de potasiu (R) (IX.C.24.2).
se ada:~e~ristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se. titr.eaza cu acid - Prin calcinare se obţine un reziduu care colorează flacăra în gal-
perclt~! o~~roi!r~o~~ido~~~~1p1t!~~l{":-c!ţicc~~tu v~~~=;punde la ben.
Aspectul soluţiei, 0,5 g dicloienac sodic se dizolvă în 20 m1 metanol {R)
0,02847 g C16H1 3 ClN20· . . y şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon cotat. So-
Conservare. în recipiente bine închise, fent de .lununa. Separ_andum. luţia trebuie să fie limpede (IX.C.2), iar absorbanţa soluţiei, determi-
. b · ţy • ,... hil1·zant ,· anticonvul- nată la 420 nm, în cuvă de 5 cm, trebuie să fie de cel mult 0,20 (IX.C.24.I).
Aeţiune farmacologică ş1 între uman. .1.ranc
Cloruri. Cel mult 0,08%.
sivant ; tocolitic. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 m1 se compară cu 4 m1 solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
1 g diclofenac sodic se calcinează cu acid sulfuric (R) şi se prelucrează
conform prevederilor de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anor-
ganice" (IX.C.13). Se completează cu apă la 10 m1 şi se compară cu 10 ml
DICLOFENACUM NATRICUM soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Diclofenac sodic Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la IO m1 (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
8 Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: cloroform (R)-acetonă {R)-acid formic anhidru ( R)
(80: 10: 2).
Soluţii de aplicat:
• Soluţia a: diclofenac sodic 1,0% m/V în metanol (R);
Soluţia b; diclofenac sodic 0,020% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: IO µ.l soluţie a (IOO!µg diclofenac sodic) ;
b: 2,5 µI soluţie b (0,5 µg diclofenac sodic).
J\,f,, 318,l Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant (în prealabil saturat timp; de 2 h), se lasă pînă cînd acesta a migrat
99 t~1 · ce1 'mult 101,0%
. d di ·dului
2- [(2 6-diclorofenil)
Diclofenacul :iodic est ~ sarea e so_ u pe o distanţă de aproximativ 10 cm de la linia de start, se scoate, se usucă
amino0fenil acetic. Conţme cel puţin V10 şi
,
la aer şi se examineazăiîn lumina ultravioletă la 254 nm.
C14H 10Cl 2NO 2Na raportat la substanţa uscata. • fv (IX B) • Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
Descriere. Pulbere cristalină. albă sau alb-gălbuie,
v "
ara JlllIOS . , corespunzătoare diclofenacu1ui sodic, mai poate să apară o singură pată
a cărei mă:i1;:e şi intensitate nu trebuie să depăşească mărimea şi intensi-
higrstF~;!şte ia aproximativ 280 °c (cu descompunere). . . tatea petei am dreptul punctului b.
. • 1 1 bil • alcool puţm solubil Placa cromatografică se pulverizează uniform cu o soluţie obj:inută
Solubilitate. Uşor solubil m meta_no_, so u . .1n t . el form prin dizolvarea a 0,5 g dicromat de potasiu (R'} în 100 ml acid sulfuric
in apă, greu solubil în benzen, practic msolubil m acetona ş1 oro
200 g/1 (R) şi se examinează imediat la lumina zilei.
(IX.C.l).
358 VIII. Digitalis purpureae folium
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata pri_ncipală
corespunzătoare diclofenacului sodic, de culoare roşu-violacee, mai poate,
să apară o singură pată, a cărei mărime şi intensitate a coloraţiei nu tre-
buie să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul
punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g diclofenac sodic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Dozare. 0,4 g diclofenac sodic se dizolvă în 80 ml acid acetic (R), se
adaugă cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrea~ă cu acid per-
cloric O, l mol/1 în dioxan pînă la coloraţie albastru-verzme.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03181 g
C14 H 1 GC12NO2Na.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidi-
tate.
Aeţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antiinflamator; analgezic;
antipiretic; antireumatismal.
DIGITALIS PURPUREAE FOLIUM
Frunză de degeţel roşu
Sinonim: frunză de digitală
Frunza plantei Digitalis purpurea L. ( Scrophulariaceae), uscată d~~ă
recoltare. Prezintă o activitate cardiotoxică corespunzătoare la cel puţm
10 U.I.jg.
Descriere. Caractere macroscopice. Frunze sesile sau scurt peţiolate,
alungite, ovale, cu marginile. ine~al cren:la!~, lungi de .10 - 4? cm, late
de 6 15 cm, cu faţa superioara verde-mchls, uşor puoescenta, cu faţa
inferioară verde-deschis, mai pubescentă, cu nervuri albicioase, proemi-
nente, în formă de reţea caracteristică.
Miros slab caracteristic, gust amar (toxic) (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă spre exterior
cele două euidenne formate din celule poligonale. Celuiele epidermei su-
perioare au pereţii drepţi sau uşor sinuoşi; la celulele epidermei inferioare
sinuozitătile sînt mai accentuate. Stomatele, de tip auomocitic, sînt rare
pe faţa s~p=rioară şi numeroase pe faţa inferioară. Perii tectori,. numeroşi,
pluricelulari, sînt formaţi din 2 - 6 celule, cu pereţii prevăzuţi cu o cu-
ticulă fin verucoasă şi cu celula terminală fin rotunjită la vîrf, în formă
de deget de mănuşă. Perii glandulari au un picior uni- sau pluricelular
Digitalis purpureae folium VIII. 359
şi glanda for_mată di?- 1 - 2 celule. Ţesutul palisadic este format din
ll:nul, ra7: doua stratun de celule, după care urmează ţesutul lacunar. Fas--
c1c~l~l hbero-le11:nos, de for~ a7:c:1ată, e~te colateral şi înconjurat de un
penc1clu colenchi~atos plunstratif1cat. Lipsesc sclerenchimul şi cristal 1
de oxalat de calem. ee
Pulberea, de. culoare ve1:de, prezintă fragmente din cele două epi-
der11:e, formate_ ~m cel~le pohgonale cu pereţii drepţi sau sinuoşi, stomate
de h-P. ano~oc1~1c, pen t~ctori pluricelulari formaţi din 2 _ 6 celule, cu
P,e~eţu P;ev8:uţ1 cu o cuticulă fin verucoasă şi cu celula terminală rotun-
Jlt~ la vîrf, m_ formă d~ deget de mănuşă şi peri glandulari cu un picior
um- sau pl:u-ric~Iuţar ş1 cu ~landa f_ormată din 1 - 2 celule, fragmente
de_ţesu! pa!î5adic şi lacunar Ş1 vase sprralate. Lipsesc fragmente de scleren-
chim ş1 :1:5tale de oxalat de calciu (IX.D.2; IX.D.3).
lde1;1-tifieare. ~ 1 &_ P1:1bere de frunză de degeţel roşu se adaugă IO ml
alco?l dilu_?-t (R) ş1 se ~ncll;lzeşt: la fie_rbere timp de 3 min; se răceste si
se fil~reaza. 5_ ~ ~oluţ1e filtrata se diluează cu 10 ml apă şi se ev~por'ă
pe baia de apa pma la un volum d~ apro;Xim.ativ 10 ml. Se adaugă 0,5 ml
acetat de plumb (II) 50 g/1 (R) Ş1 se filtrează. Soluţia filtrată se agită
cu 5 ml cloroform (R) într-o pîlnie de separare· stratul clorofornric se-
par1:-t se adu<:_~ înt:-o, eprubetă şi se evaporă la 'sicitate pe baia de apă.
Re:_1duul se °!zolva mtr-un amestec format din 2 ml acid acetic (R) si
0!0;) ml. clorura de fer (III) 30 g/ţ (ţ) şi se adaugă peste 2 ml acid sulfu-
ne (~), la zo~ de ~ontact a hch1delor apare un inel brun, iar stratul
supenor de acid acetic se colorează în verde · în timp coloraţi~ devine
albastră. ' "
Părţi din aceeaşi plantă. Frunze brunificate şi alte părţi din plantă
cel mult 5,~%; frunze de dimensiuni sub limitele admise cel mult O So/c :
fragmente oe frunze care trec prin sita II, cel mult 2,0% (IX.D.4/ 0 '
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,25% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 6,0%,
5 g frunză de degeţel roşu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15). _
Cenuşă. Cel mult 12,0%.
„ 1 g ~ frunză de degeţel roşu se calcinează pînă la masă constantă
(IX.C.l/).
Cenuşă insolubilă în acid elorhidrie 100 g/l. Cel mult 5,0% (IX.C.17).
Dozare. Se pro~e~ează conform prevederilor de la Dozarea biologică
a preparatelor de digitală" (IX.F.15). "
~ 0 ~i1D:itele ~i~uciale de eroare (P = 0,95) sînt cuprinse între 803/c şi
12;, Jo din actiVItatea cardiotoxică găsită (IX.F.16). 0
. _ Observaţii. Activitatea
f 1ca cardiotoxică a frunzelor de degetel roşu 5 ~o: veri-
anual. ,
360 VIII Digitalis purpureae pul.vis titratm
Digitoxinum VIII. 361
Cînd se prescrie Digitalis folium se foloseşte Digitalis purpureae pul-
vis titratus sau masa corespunzătoare de pulbere de comprimate de digitală.
DIGITOXINUM
Conservare. Ferit de lumină şi de umiditate. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Cardiotonic.
Digitoxină

DIGITALIS PURPUREAE PULVIS TITRATUS

Pulbere titrată de degeţel roşu

Sinonim : pulbere titrată de digitală

Pulberea titrată de degeţel roşu (VI) se obţine prin pulverizarea fără
reziduu a frunzelor de Digitalis purpurea L. (Scrophulariaceae), aduse
la o umiditate de cel mult 5,0%; dacă este necesar, pulberea se diluează
la titrul prevăzut cu o pulbere de digitală cu activitate cardiotoxică mai
redusă.
Activitatea cardiotoxică este de 8,5 - 11,5 U.I./g.
Descriere. Caractere macroscopice. Pulbere de culoare verde, cu miros
slab caracteristic şi gust amar (toxic) (IX.D.1).
Caractere microscopice. Conform prevederilor de la „Digitalis purpu-
reae f olium - Descriere - Pulberea". o
Identiliearll. Se procedează conform prevederilor de la „Digitalis
purpureae f olium - Identificare".
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
s:g pulbere titrată se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
HO
Cenuşă. Cel mult 12,0%.
1 g pulbere titrată se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 9/l. Cel mult 5,0% (IX.C.17).
Contaminare microbiană. Pulberea titrată ,nu trebuie să conţină Sal-
monella sp. (IX.F.3). ~- ~ ~ ·
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea biologică
a preparatelor de digitală" (IX.F.15).
Activitatea cardiotoxică igăsită trebuie să fie cuprinsă între 85,0%
şi 115,0% din activitatea cardiotoxică declarată.
Limitele fiduciale de eroare {P = 0,95) sînt cuprinse între 80% şi OH
125% din activitatea cardiotoxică declarată. (IX.F.16).
M, 765,0
Conservare. În recipiente de capacitate mică, ferit de lumină şi de Digitoxina este (3R 5R)-3-[(O 2 6 did . .
umiditate. Separandum. -0-2 6-did · r-. D rb, "' . - ' - ezoxi-[3-D-nbo-hexopiranozil-(1-...4)-
' ezoxi-r'- -n o-hexop1:ran ·1 (I 4) 2 6-di .
ranozil)oxi]-14-h'dr · ozi -. - - , dezoxi-[3-D-ribo-hexopi-
Observaţie. Activitatea cardiotoxică a pulberii titrate se verifică anual. mult 105 O~ t .o~-card-~~(22)~enohd. S:onţine cel puţin 95,0% şi cel
substanţ; uicaÎă~oz1 e car iotoruce exprimate în C41H64O1s raportat la
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Cardiotonic.
 Digitoxinum VIII. 363

VIII. Digitoxinum
3G2 După răcire, se pulverizează uniform cu acid tricloracetic şi cloramină­

Descriere. Pulbere ml·crocristalină albă, fără miros, cu gust amar soluţie (R), se ţine din nou la 115 °C timp de 5 min şi se examinează
imediat în lumina ultravioletă la 366 nm.
(toxic) (IX.B) · . f i metanol, practic Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
Solubilitate. Puţin solubila m alcool, cloro orm ş
V ,

corespunzătoare digitoxinei, cu Rf de aproximativ 0,65, mai pot să apară

insolubilă în apă (IX.C.l). următoarele pete :
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,30, cu al petei gitoxinei
Indentificare . 0 .d · " în dreptul punctu- din dreptul punctului c ;
- Pe cr:om3:,togra~a de la t';A~~:;~:; ;0 :;eg~:m;ata digitoxinei (s:r.) - cel mult încă două pete cu Rf mai mic decît al digitoxinei, cu
lui a, trebuie sa ap~ra O pa a fluorescenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii.
din dreptul pu_n~tul1;11 b. . ă într-un amestec format din 2 ml acid
Dacă pata digitoxinei din dreptul punctului d nu este vizibilă, croma-
(III) {R) 30 g/1 şi se adaugă peste
V

_ 1 mg d1g1toxma se ~izolv f
acetic (~) şi O,O~ ml(;.1~~a z~~a e~e contact a lichidelor apare ,un !nel
tograma nu este valabilă şi trebuie repetată.
2 ml acid sulfuric )_, d . d acetic se colorează în verde ; m trmp 16-Hidroxi-glieozide exprimate în gitoxină. Cel mult 2,0%.
brun, iar stratul supeno! e aci 50 mg digitoxină se dizolvă în 9 ml amestec de volume egale de cloro-
coloraţia devine alba stra- , v , 90 (1 =-¾ m/V form (R) şi metanol (R) şi se completează cu acelaşi amestec la IO ml,
• "fi v. [ ]" - +16° p1na la -r- 1 ,.., o într-un balon cotat. 1,0 ml din această soluţie se aduce într-un balon cotat
Putere rotatorie speei ca· a. D - v c 4)
• 1 f rm R. raportat la substanţa uscata) (IX. . . . . . de 25 ml şi se evaporă în baia de apă la aproximativ 40 °C, cu ajutorul
m c oro o l '1 ţ· . Soluţia preparată pentru dozarea 16-hidron-ghcozi- unui curent de aer, pînă la un volum de 0,3 - 0,4 ml. Se completează la
Aspectu so u 1e1. . . C 2) 25 ml cu un amestec de volume egale de acid clorhidric (R) şi glicerol
delor trebuie să fie limpede Şl mcolora {IX. . .
V

. Cr (R) şi se agită (soluţia-probă). După I h, se determină absorbanţa soluţiei

Alte glieozide, genine. Se procedeaz_ă conform prevederilor de la " oma- la 352 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie preparată din volume
tografie pe strat subţire" (IX.C.2 6 -2 ) · egale de acid clorhidric (R) şi glicerol (R). Absorbanţa soluţiei-probă
Adsorbant: kieselgur G (R) . . ,v (R) (10 :90).
v
trebuie să fie cel mult egală cu absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute,
Solutie de impregnare: for_ma_miaa (R)-a)cet~:amidă (R) (50 : 50 : 6). în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 1,0 ml gitoxină (s.r.) 0,010%
Dev;lopant: xilen ( R)-me_!:lil~tilcdetonapa(rRar-efotrm·p u',, 5 ruin se lasă în m/V în amestec de volume egale de cloroform (R) şi metanol (R).
t pl nte e se ~ ' Digitonină. 10 mg digitoxină se dizolvă în 2 ml alcool ( R) şi se adaugă

repaus 1mp e
it
•;.v
Amestect:11 sed ar alp~rie îndepărtează excesul de formamidă.
,
A

2 ml colesterol în alcool (R); soluţia trebuie să rămînă limpede timp de

10 min.
Soluţ~i de aJ:l~cat -: - O 1001 m/V într-un amestec de volume egale Pierdere prin uscare. Cel mult 1,5%.
Solutla a : d1g1toxma , 10
de cloroform (R)_ ?i ~e!anol ()R)O; 1001 m/V într-un amestec de volume 0,5 g digitoxină se usucă la 105 °C pînă 1a masă constantă (IX.C.15).
Solutia b: d1gitoxma (s.r. ' 10 Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,2%.
' · f (R) si metanol (R) ; d 1 0,5 g digitoxină se calcinează eu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
egale d e ~10ro or;11 . V , O 002001 m/V într-un amestec e vo ume
)

Soluha c: gitoxma ( s.r. ' to Dozare, 50 mg digitoxină se dizolvă în 45 ml alcool (R) şi se comple-
' , (R) si metanol ( R) ; d 1 tează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat .. 2,0 ml soluţie se
egale d e c1or01or1:1. '. '. . ) O 001001 m/V într-un amestec e vo urne
Soluţia d: d1g1toxm~ ( s.r. , ,o ~, diluează cu alcool (R) la 50 ml, într-un balon cotat. La 5,0 ml din această
egale de cloroform (R)_ ~1 me~anold (
:1
!i ·
în vasul cromatografic cu soluţi_e
Placa cromatogr_:3-fl~av se, 1:tro t a miRTat pe o distanţă de aprox1-
soluţie se adaugă 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R) proaspăt preparată
într-un flacon cu dop rodat care se introduce în baia de apă la aproxi-
de impregnare, se lasa p11:1a cu:~ a~e~/ tiru "de 5 ruin. mativ 20 °C, ferit de lumină puternică (soluţia-probă). După 30 min, se
mativ 18 cm, se scoate şi sl~ }:ne 1 toaraffce în punctele a, b, c şi d, se determină absorbanţa soluţiei la 495 nm, folosind ca lichid de compensare
Pe linia de start a p acn croma o ' o soluţie obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml alcool
aplică soluţiile: . . . v) . ( R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină ( R).
a: 10 µ.1 soluţie a (10 µg di~~oxi;11~ ' . În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, în
b: 10 µ.l soluţie b ( 10 µg <J?-Vt?x.;11a-s.r_-) ' aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5,0 ml digitoxină (s.r.) 0,0040%
· 10 u.1 soluţie c (0,2 µg V~ 0 ?TI~-s:r.)' m/V în alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
c· • · d (O 1 g digitoxma-s.r.).
d: 10 µ.l soluţie f - ' p- t duce în vasul cromatografic cu developant, Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Placa cromatogra ica se 1:1 ro a· tanf de aproximativ 14 cm de Aeţiune farmaeologieă şi întrebninţări. Cardiotonic.
se lasă piuă cînd acesta a 1:11grat ~ ? ist , ~a 115 oe timp de 20 min.
la linia de start, se scoate ş1 se usuca m e uva, '
 Digoxinum VIII. 865
Digoxinum
864 VIII.
Solubilitate. Uşor solubilă în piridină, foarte puţin solubilă în alcool
DIGOXINUM diluat şi metanol, practic insolubilă în apă şi cloroform (IX.C.l).
Identificare
Digoxină - Pe cromatograma de la „Alte glicozide, genine", în dreptul punctu-
lui a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata digoxiuei ( s.r.) din
dreptul punctului b. .
- 1 mg digoxină se dizolvă într-un amestec format din 2 ml acid
acetic (R) şi 0,05 ml clorură de fer {III) 30 g/1 (R) şi se adaugă peste 2 ml
acid sulfuric (R); la zona de contact a lichidelor apare un inel brun, iar
stratul superior de acid acetic se colorează în verde; în timp coloraţia
devine albastră.
Putere rotatorie speeifieă: [oc~~ = +10° pînă la + 13° (2% m/V în
piridină anhidră R; raportat la substanţa uscată) (IX.CA).
Aspectul soluţiei. Soluţia preparată pentru dozarea 16-hidroxi-glicozi-
deior trebuie să fie limpede şi incoloră..(IX.C.2).
O H Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederiior de la „Croma-
tografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).

~iOH
Adsorbant: kieselgur G (R}.
Soluţie de impregnare: formamidă (R}-acetonă (R) (10 : 90).
Devewpant: xilen (R)-metiletilcetonă (R)-formamidă (R) (50: 50 1 6).
Amestecul se agită intr-o pîlnie de separare timp de 5 min, se lasă in
repaus timp de 2 h, apoi se îndepărtează excesul de formamidă.
\ Soluţii de aplicat:
o Soluţia a: digoxină 0,10% m/V într-un amestec de volume egale
de cloroform (R) şi metanol (R);
~o Soluţia b: digoxiuă (s.r.) 0,10~ m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R);

HOJtCI-', Soluţia c: digoxiuă (s.r.) 0,0030% m/V într-un amestec de volume

egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia d: gitoxiuă (s.r.) 0,0040% m/V într-nu amestec de volume
o egale de cloroform (R) şi metanol (R};
Soluţia e 1 : digoxină ( s.r.) 0,0020% mfV într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia e 2 : digitoxină (s.r.) 0,0010% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R} şi metanol (R).
OH Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie
de impregnare, se lasă pîuă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de aproxi-
OH mativ 18 cm, se scoate şi se ţine la aer timp de 5 min.
Mr 781,0 Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi e,
C41Rs4?14 . _ _ _ _2 6 -didezoxi-[,-D-ribo-hex<;>piran~zil- se aplică solutiile :
D1goxma este (~[,, ::>[,, ~Z[,) 3 [(0 . ' 0 il-{l -4)-216-didezoxi-[,-D-nb?- a: 10 µ.I soluţie a (10 µg digoxină) ;
-(l-+ 4)-0-2,~di~ezoxi-[,~D--r~:~~!~~r~i &2)-enolid. _Conţin,e cel puţin b: IO µl soluţie b (10 µg digoxină-s.r.);
-hexoprranozil)oxiJ-12,}4 ~ . . 'd cardiotonice expmnate 1n C41H5401, c: IO µ1 soluţie c (0,3 µg digoxină-s.r.) ;
95,0% şi cel mult 10:,,0 /o g;1coz1 e d: IO µl soluţie d (0,4 µg gitoxiuă-s.r.);
raportat la substanţa uscata. lb' fără miros e: IO µl soluţie e1 (0,2 µg digoxină-s.r;) şi 10 µl soluţie ell (O, 1 µg
. Pulbere microcristalină. albă sau aproape a a, ~ • digitoxină-s .r.).
D eser1ere.
cu gust amar (toxic) (IX.B).
366 VIII. Digoxinum
Dih.ydralazini sulfas
VIII. 367
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ cu alcool (R) la 50 ml, într-un balon cotat La 5 o ml di v •

14 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă cu un curent de aer timp se adaugă 3 ml acid picric-soluţie alcalină (.R) , ~t n aceasta soluţie
de 2 min. Se repetă developarea în acelaşi mod. Se scoate placa cromato- flacon cu dop rodat care se introd , ţr?ascla P:eparată, î:3-tr-un
grafică şi se usucă în etuvă, la 115 °C, timp de 20 min. După răcire se 20 oe, ferit de lumină puternică (soluţiauc: l~ aia , e apa_ la aproxmiativ
puiverizează uniform cu acid tricloracetic şi cloramină-soluţie (R), se ţine absorbanţa soluţiei la 495 nm folosind-p o~~t~pa 30 mm, se determină
din nou la 115 °C timp de 5 min şi se examinea;z2. imediat în lumina ultra- objdinuţă,. în acel~aşi. co1:diţii du soluţia-p~~b~ ~in ţ ~1:ko~ar(1)o ~oiuţiml·e
violetă la 366 nm. ac1 p1cnc-soluţ1e alcalină (R). ' şi
Pe cromatogramă., în dreptul punctuiui a, pe lîngă pata principală, În paralel, se determină. absorbanţa un . 1 ţ·· .
corespunzătoare digoxinei, cu Rf de aproximativ 0,29, mai pot să apară aceleaşi condiţii cu soluţia-prob~ din 5 O 1e~. so~ 1:,1-(talo)n obţmute, în
următoarele pete ; în aicooi (R) şi 3 ml acid picri~~soluţie' al~lin~r<(~~a s.r. 0,0040% m/V
- o pată cu Rf de aproximativ 0,20 (diginatină) ;
- o pată cu Rf puţin mai mare decît al petei digoxinei, cu care poate Co~ervare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
fi unită ; mărimea şi intensitatea fluorescenţei acesteia nu trebuie să depă­ Aeţume fannacologică şi întrebuinţări. Cardiotonic.
şească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei digoxinei din dreptul
punctului c (digoxigenin- mono- şi bis-digitoxozidă);
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,43, cu al petei gitoxinei
din dreptul punctului d;
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,75, cu al petei digitoxinei
din dreptul punctului e; mărimea şi intensitatea fluorescenţei acesteia nu DffiYDRALAZINI SULFAS
trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei digitoxinei;
- cel mult încă o pată, a cărei mărime şi intensitate a fluorescenţei
nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei digo~ Sulfat de dihidralazină
xinei din dreptul punctului e, sau cel mult încă două pete cu fluorescenţă
foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă petele digoxinei şi digitoxinei din dreptul punctului e nu sînt ,.....,...-NH 1
vizibile, cromatograma nu este valabilă şi trebuie repetată. HN
16-IDdroxi-glieozide exprimate în gitoxină. Cel mult 4,0%. I N"'.,.,-H
50 mg digoxină se dizolvă în 9 ml amestec de volume egale de cloro-
form (R) şi metanol (R) şi se completează cu acelaşi amestec la 10 ml, I
într-un balon cotat. 1,0 ml clin această soluţie se aduce într-un balon N
cotat de 25 ml şi se evaporă în baia de apă la aproximativ 40 °C, cu aju-
torul unui curent de aer, pînă la un volum de 0,3 - 0,4 ml. Se completează HN
la 25 ml cu un amestec de volume egale de acid clorhidric (R) şi glicerol
(R} şi se agită (soluţia-probă). După 1 h, se determină absorbanţa solu- ..,,____NH
3
ţiei la 352 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie preparată din
volume egale de acid clorhidric (R} şi glicerol (R). Absorbanţa soluţiei­
probă trebuie să fie cel mult egală cu absorbanţa unei soluţii-etalon ClaH10 N 5 • H 2S04 • 2Hp
obţinute, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 1,0 ml gitoxină (s.r.) Mr 324,3
0,020% rn/V într-un amestec de volume egale de cloroform (R) şi metanol (R). douăSulfal~l, de d dihid~alazin~ este sulfat de 1,4-dihidrazinoftalazinv
mo ecme e ana. Contme cel puţin 97 Oo/c . 1 ul a cu
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%. CeH10N" . fl:iS04 raportat la , substanţa uscată. , o şi ce m t 103,0 %
0,5 g digoxină se usucă pe pentoxid de fosfor (R), în vid, timp de
:?Ah (IX.C.15). Deseriere. Pulbere cristalină albă f'rv ·
.. , a a mrros, cu gust amar (IX.B}.
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%. Solubditate. Solubil în ap· · , • .
0,5 g digoxină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). solubil în apă, practic insolubit pn~ in~a1zclrre 1fa apr~ximativ 70 oa, puţin
S l . n a coo' oro orm Şl eter (IX O 1)
~ 0 ~ţia A. l,O g sulfat de dihidralazină se a ·t·
Dozare. 50 mg digoxină se dizolvă în 45 ml alcool (R) şi se completează
-cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat. 2,0 ml soluţie se diluează te~ ~l~Jf~e J~~;a;.ă; soluţia filtrată se c~
2 · · .· .
compleie~ă
1!11 t;;:.2i :ri~
668 vm Dihydralazini suljas Dihydroergotamini mesylas VIII. 369
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,002% m/V prezintă un maxim DIHYDROERGOTAMINI MESYLAS
la 312 nm (IX.0.24.1).
- O, 1 0rr sulfat de dihidralazină se dizolvă în 5 ml apă, încălzită 'la Metansulfonat de dihidroergotamină
aproximativ 70 °C, se adaugă O, 15 ml benzaldehidă (R) şi se agită energic;
se formează un precipitat galben, voluminos.
- La 10 mg sulfat de dihidralazină se adaugă 5 ml apă şi 0,2 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastră, care în decurs
de 5 min devine violetă.
I
!
oI/
C-N·-.Hr:OHn10
O~ N /

- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb.
Punct de topire: 243 - 248 °0 (IX.O.IO).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.0.2).
Arsen. 0,5 g sulfat de dihidralazină nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.O. 13).
Cloruri. Oel mult 0,01 %-
4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Metale grele. Oel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.O. 13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg ion plumb).
ffidrazină. 1 ml soluţie A se diluează cu apă la 100 ml, într-un ba-
lon cotat. La 2 ml din această soluţie se adaugă 2 ml apă şi 1 ml
4-dimetilaminobenzaldehidă in alcool (R). Soluţia se agită şi se lasă în
repaus timp de 20 min ; coloraţia obţinută nu trebuie să fie mai intensă
<lecit coloraţia unei soluţii-etalon, preparată din 0,2 ml dicromat de pota-
siu 0,0167 mol/1 şi completată cu apă la 5 ml.
Pierdere prin uscare. Oel mult 14,0%.
0,5 g sulfat de dihidralazină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Oe1 mult O, 1%-
0,5 g sulfat de dihidralazină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. 0,25 g sulfat de dihidralazină se dizolvă în 150 ml apă, încăl-
zită la aproximativ 70 °0, într-un balon cotat de 250 ml; se răceşte şi se
completează cu apă la 250 ml. 50 ml din această soluţie se aduc într-un
flacon de 500 m1 cu dop rodat, se adaugă 10 ml acid acetic 100 g/1 (R),
150 ml apă şi, sub continuă agitare, 50 m1 iod 0,05 mol/1. Se lasă în repaus,
la întuneric, timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,1 lll:ol/1
pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 5 ml amidon-soluţie (I) ş1 se
continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,003603 g Og!I10N 6 • H 2S04•
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separanăum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihipertensiv.
o
I 110H.'!
i ,,,.,.H. N
N O O I
'-- H : rH
V '3 SOG
'3
H C~
~ 679,8
.. _Metan~ulţonat1:1l ?e di1:1iru;oergo~mină este metansulfonat de (S'a:)-9,lO-
-mhidro-12 -hidroxi-2 -metil-5 -benzil-ergotaman-3',6',18-trionă. Conţine cel
puţin 98,0% şi, cel mult 102,0% Ca:iH37N 5 O5 • CH4 SO3 şi cel puţin 13,8% şi
cel mult 14,8o/.o OH4 S03 raportat la substanţa uscată.
. Descriere. Pulbere microcristalină albă, alb-cenuşie sau alb-rozie, fără
nuros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solubilitate. Foarte puţin solubil în apă şi alcool (IX.O.I).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu metan-
sulfonat de dihidroergotamină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.0.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,005% m/V în acid clorhidric
0,01 mol/1 prezintă un maxim la 279 nm (IX.C.24.1).
-=,, Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata metansulfona-
tului de dihidroergotamină (s.r.) din dreptul punctului b.
- 1 mg metansulfonat de dihidroergotamină se dizolvă într-un ames-
tec format din 5 ml acid acetic (R) şi 5 ml acetat de etil (R). La 1 ml
din această soluţie se adaugă 1 ml acid sulfuric (R), sub agitare şi răcire;
apare o coloraţie albastră cu nuanţă roşie. Se adaugă 0,05 ml clorură de
fer (III) 30 g/1 (R) ; coloraţia devine albastru-violetă.
- 50 mg metansulfonat de dihidroergotamină se calcinează cu un
amestec forma~ din 0,25 g ca_rbonat de sodiu anhidru (R) şi 0,25 g car-
bonaţ ~e pota~m (R),: după răci:e s~ adaugă 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
se agită ş1 se nltreaza. La soluţia filtrată se adauoă O 5 ml clorură de bariu
50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, crist;îin.'

24 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

 Dinatrii edetas VIII. 371
370 VIII. Dihydroergotamini mesyla.s

în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,05 mol/lînacid

.. ~u!ere r~taJorie specifică: [~J~ = - 42° pînă la - 47° (I% m/V în acetic anhidru pînă la coloraţie albastru-verzuie.
pmdma anhidra R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4). 1 m:l acid percloric 0,05 moljl în acid acetic anhidru corespunde la
~A~pectul soluţiei. 50 mg r.netansulfonat de dihidroergotamină se di- 0,03399 g C33 H 37N 5 0 5 • CH4 S03 •
zolva m 20 3l1 ap~ proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi Acid metansuljonic. 0,25 g metansulfonat de dihidroergotamină se
solvent la 2~ ml, mtr-un balon cotat. Solutia trebuie să fie limpede sau dizolvă în 15 ml alcool (R), se adaugă O, 15 ml fenolftaleină-soluţie (I)
cel mult transparentă şi incoloră (IX.C.2).' şi se titrează. cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roşie.
pH = 4,0 - 5,5 (0,25% m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită) {IX.C.22). 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,00961 g CH4S0 8 •
Im.purităţi Îlll'mlite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe ~trat subţire" (IX.C.26.2). Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lurrJ.nă, la rece.
Atenţie! Determinarea se efectuează repede şi j erit de lumină. Venenum.
Adsorbant: silicagel G (R). Acţiune fannaeologieă şi întrebuinţări. Blocant beta-adrenergic; sta-
Developant ~ doroform (R)-alcool (R) (90 : 10). bilizant al tensiunii arteriale; antimigrenos.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: m~tansulfonat de dihidroergotamină 0,50% m/V într-un
amestec formaţ din 10 volume cloroform (R), 10 volume metanol (R) şi
1 volum amomac concentrat (R) ;
• Soluţia b: metansulf<;>nat de dihidroergotamină (s.r.) 0,50% m/V DINATRil EDETAS
mtr-un amestec format dm 10 volume ciorofonn (R}, 10 volume meta-
nol (R) şi_ 1 volum amoniac concentrat {R);
• Soluţia c: metansulfonat de dihidroergotamină (s.r.) 0,0150% m/V Edetat disodic
mtr-un amestec format din 10 volume cloroform (R), 10 volume meta-
nol (R) şi 1 volum amoniac concentrat (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice în punctele a, b şi c, se apli-
că soluţiile : ' G)
a: 10 µl soluţ~e a (50 µg metansulfonat de dihidroergotamină) ; 2Na
b: 10 µl solu1;ie b (50 µg metansulfonat de dihidroergotamină-s.r.) ;
r:: 10 µ1 soluţie c (1,50 µg metansulfonat de dihidroergotamină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, ~e ţasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la hma de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea develo- Edetatul disodic este sarea disodică a acidului etilendiaminotetraacetic
pantului, placa cromatografică se examinează în lumina - ultravioletă la cu două molecule de apă. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0%
366 nm, timp de cel mult 1 ruin.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, nu trebuie să apară nici o C10R 14N:iNaP8 • 2Hz0.
pată. fluorescentă. Descriere. Pulbere cri~ţalină. albă, fără miros (IX.B).
Placa cromatografică se pulverizează uniform cu 4-dimetilaminobenz- Solubilitate. Solubil în apă şi alcool, practic insolubil în cloroform şi
aldehidă în acid clorhidric (R) şi se examinează la lumina zilei. eter (IX.C.l).
V Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi- Soluţia A. 5,0 g edetat disodic se dizolvă în 50 ml apă proaspăt
pala, _core~punzătoare_ metansulfonatului de dihidroergotamină, cu Rf de fiartă şi răcită şi se completează. cu apă la 100 ml.
apro2:,1matry O,30 '. 1;11a1 ai:iar şi alte pe~: sum~ a:=estora nu trebuie să depă­
şeasca manmea Ş1 mtens1tatea coloraţiei petei din dreptul punctului c. Identificare
- 2 g edetat disodic se dizolvă în 25 ml apă, se adaugă 6 ml soluţie
Pierdere prin uscare. Cel mult 4,0%.
0,2 g metansulfonat de dihidroergotamină se usucă la 100 °C, în vid, nitrat de plumb (II) 15 g/1 (R) şi se agită. Se adaugă 3 ml iodură de
potasiu-soluţie (R) ; nu trebuie să se formeze un precipitat galben. Ames~
pînă la masă constantă {IX.0.15).
tecul se aicalinizează cu amoniac 100 g/1 (R) la hîrtie de turnesol roşie (I)
. . Dozare. M~tansulf~nat de dihidroergotamină. 0,2 g metansulfonat de şi se adaugă 3 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R) ; nu trebuie să se formeze
dih1droergo_ta1?mă se ?l~olvă în 16 ml acid acetic anhidru (R), se adaugă
un precipitat.
16 ml anhidridă acetica (R), 16 ml dioxan (R) şi 0,25 ml cristal violet
 372 VIII Dinatrii hydrogenophosphas
~ 0,5 g e~etat disodic se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă 0,5 ml
clor:ir~ de calciu 200 _g/1 (R), se alcalinizează cu amoniac 100 g/1 (R)
la hirhe ~e t11:nesol roşie (I), se ada~g~ 3 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R.);
nu trebme sa se formeze un prec1p1tat. .
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,0 - 5,5 (soluţia A) (IX.0.22).
Fer. Cel mult 0,008%,
Ş ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion fer) (IX.C.13).
A~ît. la soluJia~probă, cit şi la soluţia-etalon se adaugă 0,5 g clorură de
ca1c1u (R) mamte de adăugarea de hexacianoferat (II) de potasiu (R).
)letale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml solutie A se comnară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
plumb) (IX.0.13). ~
. Dozare. ~.3 g ede~t diso~ic se _dizolvă în 300 ml apă, se adaugă cîteva
cnstale de x1lenoloranJ (I) ş1 se titrează cu nitrat de bismut O 05 mol/I
pină la coloraţie roşu-violetă. ' tează cu acelaşi solvent la 10 ml şi se compară cu 3 ml soluţie-etalon
1 ~m! nitrat de bismut 0,05 mol/1 corespunde la 0,01861 g
G10H 14N 2~a 20 8 • 2H20.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuintări.
t
Anticoagulant
b IJ
in vitro"
DINATRH HYDROGENOPHOSPHAS
Hidrogenofosfat de disodiu
N a.;HPO4 • 12Hp :r,1x 358, 1
Si'!7'onime: Josjat mon~aci~ de sodiu, fosfat disodic
H1drogenofosfatul de d1sodiu contine cel puţin 98 001 şi cel mult 102 001
Na;HPO4 • 12Hp. ' ' 10 ~, ' 10
Descriere. Cristale incolore, cu gust.slab sărat, răcoritor (IX.B) · eflo-
rescente. ' trează cu acid clorhidric 1 mol/1 pînă la coloraţie portocalie.
L~ 35 °C ~e d~zolvă în apa de cristalizare; la aer pierde cinci molecule
de apa de cnstahzare ; 1a 130 °c devine anhidru.
Solub_ilitate. Solubiţ în 7 ml apă, practic insolubil în alcool (IX.C.1).
. Soluţia A. 2,0 g hidrogenofosfat de disodiu se dizolvă în 20 ml apă
Şl se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Identificare
- La~ 3 ml sol_uţie A s~ adaugă g,~ ml _nitr_at_ de argint 20 g/1 (R) ;
se formeaza un prec1p1tat galoen, solubil m acid mtnc {R) şi amoniac con-
centrat (R).
Dinatrii h ydrogenophosphas VIII. 373
- La 3 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid nitric (R), 3 ml molibdat
de amoniu în acid nitric (R) şi se încălzeşte uşor ; se formează un precipitat
galben, solubil în amoniac concentrat (R) şi în hidroxizi alcalini.
Hidrogenofosfatul de disodiu colorează flacăra în galben.
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.0.2).
pII = 8,5 - 9,2 (2,0% m/V) (IX.C.22).
Arsen.. 1,0 g hidrogenofosfat de disodiu nu trebuie să. dea reacţia
pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R} (IX.0.13).
Carbonaţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid clorhidric (R) ;
nu trebuie să. se producă efervescenţă.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie--etalon completată cu apă la 10 ml ( 0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,002%.
1,0 g hidrogenofosfat de disodiu se dizolvă în 7 ml apă, se _comple-
completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Fosfat terţiar. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml timolftaleină­
-soluţie (I) ; soluţia nu trebuie să se coloreze în albastru.
• Metale grele. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie
să dea reacţia pentru metale grele (IX.0.13).
Săruri de amoniu. 1,0 g hidrogenofosfat de disodiu se dizolvă in
3 ml apă, prin încălzire la aproximativ 50 °0, se adaugă 2 ml hidro~d de
sodiu 300 g/1 (R) şi se încălzeşte; nu trebuie să se degajeze vapon care
albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Sulfaţi. Cel mult O, 1 %-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,1 mg ion sulfat} (IX.C.13).
Dozare. 6 g hidrogenofosfat de disodiu se dizolvă ~ 100 _ml apă
proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 5 _ml clom:ă de. sod111:-soluţ1~ sa~-
rată {R), se răceşte la 0°0, se adaugă 0,0:, ml metlloranJ-soţuţ1e (I) şi se ti-
1 ml acid clorhidric 1 mol/1 corespunde la 0,3581 g NaJIPO4 • 12~0.
Conservare. În recipiente bine închise.
Observaţie. Cînd se prescrie hidrogenofosfat de disodiu în amestec
cu alte pulberi, se eliberează masa corespunzătoare de hidrogenofosfat de
disodiu (Na~PO4 • 2Hp M,.178,0) obţinut prin uscarea la 50 °C pînă la
masă constantă a hidrogenofosfatului de disodiu cu 12 molecule de apă.
Aeţiune farmacologiei şi intrebninţăn. Laxativ; antiacid.
 374 VIII. Dinitrogenii oxydum
DINITROGENII OXYDUM
Oxid de dinitrogen
M, 44,01
Sinonim: protoxid de nitrogen
Oxidul de dinitrogen conţine cel puţin 97,0% V/V Np.
Descriere. Gaz incolor, fără miros. Solutia apoasă are gust slab
dulceag (IX.B). '
. Solubilitate. Un volum de oxid de dinitrogen se dizolvă în aproxima-
tiv 1,5 volume de apă. la temperatura de 20 °C şi la presiunea de
101,3 kPa (760 mmHg} (IX.C.l).
Identilicare
- Un beţişor de lemn incandescent, ţinut într-un curent de oxid de
dinitrogen, se reaprinde şi arde cu flacără intensă.
- ::,e trece timp de 2 min un curent de oxid de dinitrogen prin
25 ml pirogalol-soluţie slab alcalină (R) ; soluţia nu trebuie să prezinte o
coloraţie mai intensă decît coloraţia iniţială.
Dacă nu se prevede altfel, în cadrul determinărilor se folosesc vase
spălătoare, astfel alese încît tubul de intrare al oxidului de dinitrocren să.
aibă orificiul cu un diametru de 1 mm, să pătrundă 12 - 14 cm î;_ solu-
ţia prevăzută şi să rămînă la 2 mm de fundul vasului. Timpul de trecere
al unui litru de oxid de dinitrogen trebuie să fie de 15 min.
Volumul de gaz este măsurat într-un cilindru gradat, după trecerea prin
vasul spălător, culegînd gazul sub apă, în prealabil saturată cu oxid de dini-
trogen ; se poate folosi şi fluometrul de gaze care se etalonează astfel incît
să corespundă unui debit de 4 1/h.
Volumele de oxid de dinitrogen luate în lucru se raportează la volu-
mele de oxid de dinitrogen corespunzătoare la temperatura de 20 °C şi la
presiunea de 101,3 kPa (760 mmHg).
Aeiditate-alealinitate. La 400 ml apă se adaugă 0,3 ml roşu de metil-
-soluţie (I) şi 0,3 ml albastru de bromtimol-soluţie (J); soluţia obţinută se
fierbe timp de 5 min şi se răceşte. 100 ml din această soluţie se aduc<•
într-un vas spiµător (a) şi cîte 100 ml soluţie se aduc în două flacoane-mar-
tor (b) şi (c). In vasul spălător (a) se adaugă 0,2 ml acid clorhidric 0,01 mol/1
şi se trec 2 1 oxid de dinitrogcn; în flaconul-martor (b) se adaugă 0,4 ml
acid clorhidric 0,01 mol/I. Soluţia din vasul spălător {a) nu trebuie să. fie
mai intens colorată în roşu-portocaliu decît soluţia din flaconul-martor
(b) (aciditate) şi nici mai intens colorată în galben-verzui decît soluţia din
flaconul-martor (c) (alcalinitate).
Dioxid de carbon. Cel mult 0,03 % V/V. . umplerea în întregime cu mercur a biuretei de gaze (b) şi a tubulm capilar
1 1 oxid de dinitrogen se trece printr-un vas spălător care conţme
SO ml hidroxid de bariu-soluţie (R) proaspăt filtrată-; solutia nu trebuie
să fie mai tulbure decît o probă-martor, p;eparată din 50 1~1 hidroxid de
Dinitrogenii oxydum VIII. 375
bariu-soluţie (R) proaspăt filtrată, la care se adaugă 1 ml hidrogenocar-
bonat de sodiu (R) 1 g/1.
Halogeni, sulfură de hidrogen. 2 1 oxid de dinitrogen se trec printr-un.
vas spălător, care conţine 100 ml soluţie preparată din 2 ml nitrat de ar-
gint 20 g/1 (R), 0,5 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi 200 ml apă; soluţia nu
trebuie să-şi modifice aspectul faţă de o probă-martor.
Substanţe reducătoare. a. 21 oxid de dinitrogen se trec printr-un vas
spălător, care conţine 50 ml nitrat de diaminargint (R) ; soluţia nu trebuie
să-şi modifice aspectul faţă de o probă-martor.
- b. 2 1 oxid de dinitrogen se trec printr-un vas spălător, care con-
ţine 0,2 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1 în 100 ml apă. Soluţia nu
trebuie să-şi modifice coloraţia faţă de o probă-martor.
Substanţe oxidante. 9 1 oxid de dinitrogen se trec timp de 3 min
printr-un vas spălător care contine 1 ml amidon-soluţie (J), 15 ml iodură
de potasiu (R) 0,05 g/1 şi 0,05' ml acid acetic (R); soluţia trebuie să ră­
mînă incoloră. O eventuală coloratie albastră nu trebuie să fie mai intensă
decît coloraţia unei probe-martor (se foloseşte un vas spălător c~ diame-
tral interior de 2,5 cm şi cu înălţimea de 25 cm ; orificiul tubului de bar-
botare trebuie să fie de 5 mm diametru, iar distanţa acestuia de fundul
vasului trebuie să fie de 5 mm).
Apă. Cel mult 0,001 g/6 1.
6 1 oxid de dinitrogen se trec, timp de 15 min, printr-un tub de uscare
de cel puţin 10 cm lungime, umplut cu domră de calciu anhidră (R) şi
prin care, în prealabil, s-au trecut 100 ml oxid de dinitrogen : creşterea
masei trebuie să fie de cel mult 1 mg.
Dozare. Se foloseste un aparat alcătuit dintr-un rezervor cu mercur
(a) legat printr-un tub'de cauciuc de o biuretă de gaze formată din biureta
de gaze propriu-zisă (b), robinetele (m), (c) şi tuburile capilare (d) şi (e).
Biureta de gaze (b) se uneşte, prin intermediul capilarului prevăzuţ cu
patru braţe şi cu un robinet (g), de recipientul de conde~re (h) r1 de
manometrul cu mercur (k). Recipientul de condensare (h), confecţionat
din sticlă termorezistentă, are un volum de aproximativ 60 ml şi este
cufundat în vasul Dewar (j).
Recipientul de condensare (h) se introduce în aerul lichid din vasul
Dewar (j), astfel îndt nivelul aerului lichid să depăşească cu cîţiva mili-
metri partea superioară a recipientului. Robinetul cu două căi (c). se închide
şi se face vid prin robinetul (g), pînă. la obţinerea unei presiuni ~e apro-
ximativ 6,6 kPa (aproximativ 50 mmHg). Robinetul (g) se închide şi se
notează presiunea - p - arătată de manometrul (k). Rezervorul cu
mercur (a) se ridică cu cîţiva centimetri deasupra aparatului. Robinetul
(m) se deschide, apoi se deschide robinetul (c) către tubul capilar (d_). D1;1pă
(d), robinetul (c) se închide. La recipientul de oxid de dinitrogen, menţi11;ut
în poziţie verticală, se ataşează un tub de cauciuc rezistent şi, timp de l mm:
se lasă să treacă curentul de gaz în atmosferă, apoi se face legi'.tura tubului
de cauciuc la biureta de gaze (b), prin tubul capilar (d), concomitent cu
 Dinitrogenii oxydum
Dipyridamolum VIII. 377
876 WII.

închiderea robinetului de la reductorul de presiune al recipientului cu oxid
de dinitrogen de analizat. Rezervorul cu mercur (a) se coboară la cîţiva
centimetri deasupra nivelului inferior al biuretei de gaze (b) şi se deschide
imediat robinetul (c), către tubul capilar (d), concomitent cu deschiderea.
robinetului de la reductorul de presiune al recipientului cu oxid de dinitrn-
gen de analizat. Viteza de pătrundere a gazului în biuretă se reglează cu aju-
torul robinetului de la reductorul de presiune. În momentul cînd mercurul
c1.junge la diviziunea 100 a biuretei de gaze (b) se închide robinetul (m).
Se închide robinetul (c), se deconectează tubul de cauciuc şi se egalează
presiunea din biuretă cu cea atmosferică, prin deschiderea treptată a robine-
tului (c), urmată de închiderea rapidă a acestuia. Se controlează ca pre-
siunea - p - să rămînă neschimbată, se ridică rezervorul cu mercur (a),
se deschide cu atenţie robinetul (c) către recipientul de condensare (h) şi
după stabilirea nivelului mercurului din manometru se deschide robinetul
Conservare. În recipiente metalice, sub presiune, verificate în con-
formitate cu normativele de stat în vigoare, vopsite în albastru şi prevă­
zute cu o cruce de culoare roşie pe fond alb. Recipientele se păstrează la
loc răcoros.
Observaţie. Ls. manipularea recipientelor trebuie evitată folosirea orică­
rui produs gras pentru ungerea pieselor care vin în contact cu gazul.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anestezic general.
DIPYRIDAMOLUM
Dipiridamol

oy
(m); după ce mercurul urcă în biuretă pînă la robinetul (c) se închide-
robinetul (m). Rezervorul cu mercur (a) se coboară mult sub nivelul a para-·
tului şi se deschide robinetul (m), timp în care mercurul coboară spre rezer-
vorul (a), avînd grijă să se închidă robinetul (m) în momentul cînd manome-
trul (k) arată presiunea iniţială - p -. Robinetul (c) se închide, se deschide ;CH,-CH2 0H
robinetul (m) şi se ridică rezervorul cu mercur (a) pînă 1a egalizarea nivelelor
de mercur.
_l -N N
Concentraţia în oxid de dinitrogen a probei de analizat (% V/V) se HOHzC-H 2C\ ~'1/ î( \:~--CH 2 0H

6
obţine din diferenţa dintre 100 şi numărul de mililitri de gaz necondensat .1..:,..)-_ N ""
citit la partea superioară a biuretei. Volumul de gaz necondensat treuuie N"'~N VI
să fie de cel mult 3,0 ml, ceea ce corespunde unui conţinut de cel puţin
97,0% V/V Np. HOH 1C-H,cf

C24H 40N 80 4 ~ 504,6

Dipiridamolul este 2,6-bis(dietanolamino )-4,8-dipiperidino-pirimido- [5,4-
-d ]pirimidină. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0% C24H4-0Ng04 rapor-
tat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust slab amar
o
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în cloroform, solubil în alcool, practic inso-
lubil în apă (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu C11p1-
ridamol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric
0,1 mol/I prezintă două maxime: la 238 nm şi la 283 nm (IX.C.24.1).
- 2 mg dipiridamol se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R); apare o
foloraţie galbenă, care la adăugarea de 0,15 ml acid nitric (R) devine roşu­
Aparat pentru dozarea oxidului violetă
de dillitrogen.
378 VIII. Dipyriâ.amolum 379
DisulfiNZmum VIII.

- 10 mg dipiridamo1 se dizolvă în 5 ml metanol (R); soluţia prezintă

I ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,05046 g
o coloraţie galben-verzuie, cu fluorescenţă verde.
C24H,ON804.
Punct de topire: 164 - 168 °C (IX.C.10).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Cloruri, clor legat organic. Cel mult 0,2%.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antianginos; antiagregant
O, 125 g dipiridamol se calcinează timp de 10 min cu 0,5 g hldro-
genocarbona t de sodiu (R) ; după răcire, reziduul se dizoivă în 3 ml acid plachetar.
nitric 100 g/1 ( R) şi se filtrează. Soluţia filtrată se diluează cu apă la 25 ml,
într-un balon cotat. 2 ml soluţie completată cu apă la 10 ml se compară
cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la IO ml (0,02 mg ion domră)
(IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %- DISULFIRAMUM
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice'' (IX.C.13} şi completat clil Disulfiram
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb}.
Compuşi pirimido-pirimidiniei, Se procedează conform prevederilor
de la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C. 26.2). H5C2\ /CzHs
Adsorbant: silicagel G (R). N-C-S-S-C-N
Developant: acetonă (R).
Soluţii de aplicat : H5 C2/ IJ
S S
I! \,..'-'2 H5
Soluţia a : dipiridamol 2,0% m/V în metanol (R.) ;
Soluţia b : dipiridamol 0,010% m/V în metanol (R). Mr 296,5
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se apiică
soluţiile:
Disulfiramul este disulfură de bis-(dietiltiocarbamoil}. Conţine cel
a : 10 µl soluţie a (200 µg dipiridamol) ; puţin98,5% şi cel mult 101,0% C10 H 20 N 2 S4 raportat la substanţa uscată.
b: 10 µl soluţie b (1 µg dipiridamol).
Deseriere. Pulbere cristalină alb-gălbuie, fără miros, cu gust slab amar
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
(IX.B).
pant, se lasă pînă cind acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
17 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează Solubilitate. Solubil în benzen, cloroform şi eter, puţin solubil în alcool,
uniform cu o soluţie preparată astfel: 1 giod (R) şi 3 g iodură de potasiu (R) practic insolubil în apă (IX.C.l}.
se dizolvă în IO ml alcool (R), se adaugă 20 ml acid sulfuric 1 mol/1 Solutia A. La 1,0 g disulfiram se adaugă 50 ml apă şi se încălzeşte
şi se completează cu apă la 100 ml. După pulverizare, placa cromatografică
la aproximativ 75 °C timp de 5 mi.n, agitîn~ din _cind în _dud;. după ră_cire
se examinează la lumina zilei.
se filtrează şi se completează la 50 ml pnn spalarea filtrulm cu apa.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare dipiridamolului, de culoare brună, mai apar şi alte Soluţia B. 0,50 g disulfiram se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească 50 °C, în 5 ml alcool (R).
mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b. Identifieare
Pierdere prin 11Seare. Cel mult 0,5%, - O 5 ml solutie B se diluează cu alcool (R) la 5 ml şi se adaugă
0,5 g dipiridamol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15). 0,5 ml sulfat de cupr~ (II) 50 g/1 (R); apare o coloraţie galbenă care devine
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %- verde.
0,5 ml soluţie B se diluează cu alcool (R) la 5 ml şi _se adaugă
1 g dipiridamol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX. C.17). 1 ml cianură de potasiu (R) 10 g/1, proaspăt preparată (atenţie!); apare
Dozare. 0,4 g dipiridamol se dizolvă în 70 ml metanol (Ri şi se titrează o coloraţie galbenă care devine verde.
potenţiometric cu acid percloric O, 1 mol/1 în dio:xan pînă la primul salt de
- 0,1 g disulfira-m se amestecă cu 0,5 g car_bo;1at ~e. sodiu a_nhidru (R)
potenţial, folosind electrozi de sticlă şi de calomel saturat (IX.C.23).
şi se încălzeşte pînă la topire; se formează d1etilamina, cu miros carac•
380 VIII. Disulfiramum Dopamini hydroch!oridum VIII. 381

teristic şi se degajează vapori care albăstresc hîrtia de turuesol reşie (I).

La reziduu se adaugă 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se încălzeşte; se DOPAMINI HYDROCHLORIDUM
degajează hidrogen sulfurat, cu miros caracteristic. Soluţia se filtrează
şi se adaugă 2 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat Clorhidrat de dopamină
alb, cristalin.
Punct de topire: 70 - 72 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia B trebuie să fie limpede. Coloraţia soluţiei 0
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
din 0,10 ml cupru-E.c., 0,25 ml cobalt-E.c., 2,0 ml fer-E.c. şi apă la
5 ml (IX. C.2).
Aciditate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I);
soluţia trebuie să rămînă incoloră. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de sodiu
0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roşu.
Arsen. Cel mult 0,0002%,
2,5 g disulfiram se prelucrează conform prevederilor de la „Contro-
lul limitei de arsen-Procedeul Il" (IX.C.13).
Qoruri. Cel mult 0,015%,
10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu M,, 189,6
apă la 10 ml (0,03 mg ion clorură) (IX.C.13).
Clorhidratul de dopamină este clorhidrat de 2-(3,4-dihidroxifenil)-
Metale grele. Cel mult 0,001 %- -etilamină. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% C8HnN0 2 • HC1
Reziduul de ia calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con- raportat la substanţa uscată.
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu Descriere. Pulbere cristaiină albă sau aproape albă, fără miros (IX.B).
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în alcool, practic insolubil
Sulfaţi. IO ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi în cloroform şi eter (IX.C.l). -
(IX.C.13).
Identificare
Substanţe insolubile în cloroform. 1,0 g disulfiram se dizolvă în 5 ml - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
cloroform (R); soluţia trebuie să fie iimpede (IX.C.2). hidrat de dopamină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.~).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%, - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,004% m/V în d1sulfit de sodm
(R) 1 g/1 prezintă un maxim la 280 nm (IX.0.24.1). .
0,5 g disulfiram se usucă într-un exsicator cu acid sulfuric (R) timp - 10 mg clorhidrat de dopamină se dizolvă în 2 ml apă ş1 se adaugă
de 24 h (IX.C.15). - 0,5 ml clorură de fer (III) (R) 50 g/1; apare o coloraţie verde.
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%- - 20 mg clorhidrat de dopamină se dizolvă în 1 ~- apă, se adaugă
0,2 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un prec1p1tat alb, cazeos,
1 g disulfiram se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). solubil în amoniac concentrat (R).
Dozare, 0,45 g disulfiram se dizolvă în 20 ml acetonă (R), se adaugă Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie 4% ro/V în apă proaspăt fiartă şi
5 ml nitrat de potasiu (R) 20 g/1 şi se titrează potenţiometric cu nitrat de răcită trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
argint O, l mol/1, folosind electrozi de argint şi de calomel saturat (IX.C.23) ·
pH 3,0 - 5,5 (4% m/V) (IX.C.22).
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,0593 g C10H 20 N 2 S4 •
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Q)~ervare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
V

0,5 cr0 clorhidrat de dopamină se dizolvă în 5 ml apă, se completeaza

Aeţinne farmacologică şi întrebuinţări. Blo~ant al metabolizării alcoo- la 10 ml cu acelaşi solvent şi se compară cu 10 ml soluţie-etaion (0,01 mg
lului, folosit în tratamentul alcoolismului cronic. ion plumb) (IX.C.13).
382 VIII. Dopamini hyd.rochloridum Doxepini hydr-0chlorid.um VIII.

Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la

,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). DOXEPINI HYDROCHLORIDUM
Adsorbant : silicagel G (R) .
Clorhidrat de doxepină
Developant: cloroform {R)-metanol (R)-acidacetic300 g/1 (R) (13 :9 :4).
Soluţii de aplicat: G)
Soluţia a: clorhidrat de dopamină 3,0% m/V în metanol (R);
Soluţia b: clorhidrat de dopamină (s.r.) 0,030% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 10 µl soluţie a (300 µg clorhidrat de doparnină) ;
b: 10 µl soluţie b (3 µg clorhidrat de dopamină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pîuă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
M,. 315,8
de Ia linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
un amestec format din volume egale de clorură de fer (III) (R) 50 g/1 şi Clorhidratul de doxepină este un amestec de izomeri cis şi trans ai
clorhidratului de 3-dibenzo [b,e Joxepin-11 (6H)iliden-N,N-dimetilpropiia:rp.ină.
hexacianoferat (III) de potasiu 50 g/1 ( R) şi se examinează 1a lumina Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% C19H 21 NO · HCl raportat la sub-
zilei. stanţa uscată.

Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
nu trebuie să apară mai mult de trei pete; mărimea şi intensitatea coloraţiei
acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei
din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
l g clorhidrat de dopamină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calem.are. Cel mult 0,1 %-
0,5 g clorhidrat de dopamină se calcinează cu acid sulfuric (R)
{IX.C.17).
Dozare. 0,2 g clorhidrat de dopamină se dizolvă în 70 ml acid acetic (R)
şi 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), se adaugi;/ 0,1 ml
cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie verde.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,001896 g C8H 11N02 • HCI.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Descriere. Pulbere cristalină al0ă, aproape fără miros, cu gust slab
amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, apă şi cloroform, puţin solubil
în acetonă (IX.C. l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clorhi-
drat de doxepină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,004% 111/V în acid clorhi-
dric (R) 0,01 mol/1 în metanol (R), determinat in cuvă de 2 cm, prezintă
un maxim la 297 nm (IX.C.24.1).
La 5 mg clorhidrat de doxepină se adaugă, pe o sticlă de ceas,
0,1 - 0,15 mi acid nitric (R); apare o colomţie roşie.
- 50 mg clorhidrat de doxepină se dizolvă în 2 ml apă, se acidulează
cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă O, 15 ml nitrat de argint (R) 50 g/1;
se formează un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 185 - 191 °C (IX.C.10).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etaiou (0,01 mg ion plumb).
17..omer cis: 13,0 - 18,5%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie de gaze·'
(IX.C.26.3).
 Doxycyclini hydrochlorid.um VIII. 385
Doxycyclini hydrochloridum
VIII.
-pentahidroxi-6-metil-l, 11-dioxo-2-naftacen-carboxamidă cu o jumătate
Se foloseste O soluţie 0,5% m/V în metanol (R), o col~ană ~e sticlă ~u moleculă de alcool şi o jumătate moleculă de apă.
o 1uno-1me· de '1 ,v:::. m si
,
diametrul interior de 3 mm, d. umpluta · cu ·1 c1anopropil-
,. ·d Activitatea microbiologică este de cel puţin 822 U.I. doxiciclină
metilfenilmetil silicon fluid (OV 225) 3% m 11m pe 1atom1t, spa ac cu aci. ((\Ji 24N 20 8) /mg.
· ·1 ·
ş1 sl an1za c ,
,. 1c·nromosor·b W " HP" 80. - 100 mesh). Temperatura coloanei
t de 200 °C temperatura camerei de evaporare este de z~;o . C, tempera-
o Descriere. Pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
~~r: detectorului eite de ~80 °C. Se foloseşte de~;c!or de 101:~.zar~ <:u f~a- Solubilitate. Uşor solubil în apă şi metanol, practic insolubil în cloroform
• • aazul purtător este mtro2"ell
clla, 0
~
(, R), cu un debic de 30 3::i m11mm, 1ar şi zo va 1n so1u ţ··
etsere di(~X.lC._l); ' hidr oxizi
u ae · · ş1· carb ona,t·1 a Ica1·1m,· 'm care se mac-
·
volumul injectat este de _2 µl. , . .. _ . _ : .
Pe cromatograma obţmută m aceste condiţii, "?rf:11 c1s-doxep,ne1 apare tivează în tîmp.
· dint înaintea vîrfului principal al trans-doxepme1. . Identificare
ime S~mrafata vîrfului dâtorat cis-doxepinei trebuie să fie_ d: _ce~ puţin Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul
13,0% şi de ~el mult .18,5% din ~up:afaţa totală a celor doua vutun dato- punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata, corespunzătoare
rate cis-doxepinei şi trans-doxepmei. clorhidratului de doxiciclină ( e.n.), din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel_ ~ult l,0'3ii- _ , • • _. •
La 0,5 mg clorhidrat de doxiciclină se adaugă 2 ml acid sulfu-
O,::,- a,,, cor
l hidrat de doxepma - se usuca la 10;:> 0 C pma 1a ma:,a constantă ric (R) ; apare o coloraţie galbenă.
(IX.C.15). - 50 mg clorhidrat de doxiciclină se dizolvă în 5 ml apă, se acidu-
lează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
Reziduu prin calcinare. Cel mult _0,2%,.: . . .~ . ~
o - clorhidrat de doxepină se calcmeaza cu acid sulfuric (R) (IX. C.11). 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
:n:!re o 3 a clorhidrat de doxepină se dizolvă în 50 _ml acetonă _(R), Absorbţia luminii. 0,1 g clorhidrat de doxiciclină se dizolvă în 10 ml
• s· m'1 "'ace· "at de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), l,;:> ml amestec format din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1 şi 99 volume meta-
se a d auga - • • • · · · • 'd 1
metiloranj (I) soluţie saturată ~r: aceto,na, (1:,) ş1 se tltr~aza ':u aci ptc o- nol (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat.
. o i moi/1 în acid acetic anhidru (RJ pma la ~oloraţ1e roşu-purpur.e._ 1 ml soluţie se diluează cu acelaşi amestec de solvenţi la 100 ml, într-un
ne i ml a~id percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespundela0,031::,8 g balon cotat. Absorbanţa soluţiei determinată la 349 nm, în cel mult 1 h
O19H 21 NO · HCI. . . . ~ de la prepararea acesteia, folosind ca lichid de compensare un amestec for-
Conservare. În recipiente bine închise, fent de lun:una. mat din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1 şi 99 volume metanol (R), trebuie
să fie cuprinsă între 0,28 şi 0,31 (IX.C.24.1).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidepresiv.
Impurităţi absorbante de lumină. l g clorhidrat de doxiciclină se
dizolvă în 10 ml amestec format din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1 şi 99
volume metanol (R) şi se completează cu acelaşi amestec de solvenţi la 100 ml,
DOXYCYCLINI HYDROCHLORIDUM într-un balon cotat. Absorbanţa soluţiei, determinată la 490 nm, folosind ca
lichid de compensare, un amestec format din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1
<:lorhidrat de doxiciclină şi 99 volume metanol (R), trebuie să fie de cel mult 0,12 (IX.C.24.1).
Implll'ităţi înrudite chimic. Metaciclină, cel mult 2,0% ; oxitetraciclină,
0
r
I OH o Oi-l
'' OH li
o oll cel mult 1,0%; 6-epidoxiciclină, cel mult 2,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
_,,,,, . C--...._NH subţire" (IX.C.26.2).
1/ ,,, I I 2 Adsorbant: kieselgur H (R).
1 \
1
l 11 Cl0 · 11'2 ½
,.., H nu 1' u r-,
·5 vl 1 • 12 1 :zv Pregătirea plăcii. Pe placa cromatografică (10 x20 cm) se aplică o
"-~ ~~-
t

. OH suspensie omogenă preparată din 2 g kieselgur H (R) şi 4 ml edetat diso-

~ I H I H J/CH3 dic (R) 50 g/1, al cărui pH a fost ajustat la 7,5 cu hidroxid de sodiu (R)
CH 3 OH HN(,_H 5 mol/1. Placa cromatografică se usucă la aer timp de I h, apoi se ţine în
1..,1 3
J etuvă 1a 105 °C tîmp de l h.
Developant: apă-acetat de etil (R)-acetonă (R) (3: 10: 20).
C22H..1..24.J..~ 2Os . HCl · 1/2C"H.OH · 1f2H20 :rvI, SIZ,S Solutii de aplicat:
.. ;:,
Clorhidratul de doxiciclin_ă _este clorhidrat de_ (4S, 4a!<-, ~:::,,
,:,- --
·no-l ~ 4 , 4-a., ;:> , ;,a , 6 , 11 ' 12a-octah1dro-3, o, 10,
- R
;:>,1 'fz:~
.,.,.r,
Soluţia a: clorhidrat de doxiciclină 0,50% m/V în met-anol (R);
Soluţia b: clorhidrat de doxiciclină ( e.n.) 0,50% m/V în metanol (R);
12-d~
~.'f- 4- e1"lIDe t'"'"n
Ha 11
1 ,

25 - Farmacopeea Română, ed. a X~a

386 VIII Doxycyclini hydrochloridum

Emulsiones
Solutia c: clorhidrat de oxitetracilcină ( e.n.) 0,0050% m/V în meta- VIII. 887
nol (R);' Apă: 1,4 - 2,8%.
Soluţia d: clorhidrat de metacidină (s.r.) 0,010% m/V în metanol (R);
Soluţia e: clorhidrat de 6-epidoxiciclină ( s.r.) 0,010% m/V în meta- 0,5 g clorhidrat de doxicidină se titrează cu reactivul Karl Fischer
{IX.C.16.1).
nol (R). ·
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi e, se Reziduu p~ calcinare. Cel mult 0,4%.
clorhidrat de doxiciclină se calcinează cu acid sulfuric (R)
aplică soluţiile :
a: 2,5 µl soluţie a (12,5 µg clorhidrat de doxiciclină) ;
(IX.g~~
71 _
b: 2,5 µl soluţie b (12,5 µg clorhidrat de doxiciclină-e.n.); kil Impurităţi
. , hi potens1ve
· (IX.F.91., Se admirustrează
· ·
c: 2,5 µl soluţie c (0,125 µg clorhidrat de oxitetraciclină-e.n.);
d: 2,5 µl soluţie d (0,25 µg clorhidrat de metaciclină-s.r.) ;
c1:;~;~~ corporală intravenos 1 ml
dintr-o soluţie care conţine clorhidrat de doxi~~
e: 2,5 µl soluţie e (0,25 µg clorhidrat de 6-epidoxiciclină-s.r.). . ImpurităţJ pirogene~ (Iţ.F.10). Se administrează intravenos 1 ml
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm de la
~~f1!1 masa corporala dmtr-o soluţie care conţine clorhidrat de d -~e
c a ,:, m_g/~ în cl_orură de sodiu-soluţie izotonică apirogenă (R). oxici-
linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se ţine în etuvă la 100 °C timp ~pur1tăţ1 to:nee (IX.F.11). Se administr v • • -
de 3 min. După răcire, placa cromatografică se expune vaporilor de amo- soluţie care conţine clorhidrat de doxiciclină 2 m eaza, mtrave:1os O,:, :111
niac şi se examinează în lumina ultravioletă la 366 nm. soluţie izotonică (R) sterilă. g/ml m clorura de sodiu-
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare clorhidratului de doxicidină, mai apar şi alte pete,
Sterilitate. Oorhidratul de doxiciclină trebuie s' fi te i1 s
mărimea şi intensitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească
dează conform ~r~vederil?r de la „Controlul sterilitlţi/ (ţx1:F.2).e proce-
mărimea şi intensitatea fluorescenţei petelor corespunzătoare din dreptul Dozare: ,:J.ctivitate_ microbiologică. Se determină conform ·
punctelor c, d şi e. de la „Activ1tat~a m1c_r~bioio~că a antibioticelor" (IX.F.5). prevederilor
Suli. Cel mult 0,1%. Conservare. In rec1p1ente mchise etanş ferit de lu · •
Se procedează conform prevederilor de la „Mineralizarea halogenilor Obs~rv!lţie. Impurităţile hipotensive, im;uritătile p · mma. · ..
se determina numai în cazul clorhidratul . d d . ·'i · , irogene şi sţe~ilitatea
şi a sulfului legaţi organic-Combustie în oxigen" (IX.C.21), luînd în lucru pe cale parenterală. ui e oxicic ina care se administrează
0,1 g clorhidrat de doxiciclină, folosind un balon cu capacitatea de 1 OOO ml
şi ca lichid absorbant 40 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1. După combustie Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
se spală dopul port-probă cu 20 ml apă şi conţinutul flaconului se aduce
cantitativ într-o capsulă, se adaugă 1 ml acid nitric (R) şi se evaporă la
sicitate. Reziduul obţinut, dizolvat în apă şi completat cu acelaşi solvent
la 10 ml, nu trebuie să conţină mai mult sulfat decît o soluţie-etalon pre-
parată din 0,63 ml acid sulfuric 0,005 mol/1 şi apă la 10 ml, procedînd EMULSIONES
conform prevederilor de la „Controlul limitei de sulfaţi" (IX.C.13).
Aleool: 4,3 - 6,0%. Emulsii
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie de gaze"
(IX.C.26.3), folosind următoarele soluţii: , -Emulsiile ~îuţ preparate farmaceutice lichide mai mult s · ţ·
- clorhidrat de doxiciclină 1,0% m/V în apă; V1Scoase, constltrute dintr-un sistem di f ' . au mai pu in
nemiscibile, realizat cu ajutorul unor e::s, t or:n~tddin_ două faz~ lichide
- alcool absolut 0,050% V/V în apă. interne sau externe. ga on şi estmate administrării
Se foloseşte o coloană de sticlă cu lungimea de 2 m şi diametrul interior
de 3 mm, umplută cu Carbowax 20 M 8% pe Chromosorb W „HP" (80 - _E~ulsiile pot fi: emulsii ulei în apă i emul ·· v

adnnmstrarea internă se folosesc numai eJuls"il ~1 _apa mv ulei. Pentru

A •

100 mesh). Temperatura coloanei este de 130 °C, temperatura camerei de Emulsiile în compoziţi • . " , l e. el m apa.
evaporare este de 160 °C, temperatura detectorului (FID) este de 250 °C.
Gazul purtător este nitrogen (R) cu un debit de 25 - 30 ml/min, iar volumul ~ţi;fe1e e:ol~e:!~scanl~l&ezi~ăt
inimen e.
c:ir:e~::r;u~~l ~~~ ~!!~i~~::t:;t~
-
injectat este de 1 µ1.
Se calculează concencentraţia în alcool % m/m, fie din suprafaţa ariei rse~e.p~. Emulgat:_>rul se dizolvă în faza externă şi în aceasta se dis-
de sub pic, fie folosind un standard-intern (I-propanol). Pfete :, prmtr-o meto.da adecvată, faza internă; emulsia formată se com-
Îaze ~!ap~~ f~~~ema la masa prevăzută (mim). În fiecare din cele două
una sau ma1 multe substanţe active.
388 VIII. Emulsiones
Ephedrini hydrochloridum VIII. 389
La preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare {de ex. stabilizanţi,
agenţi pentru creşterea viscozităţii, conservanţi antimicrobieni potriviţi}. EPHEDRINI HYDROCHLORIDUM
Emulsiile destinate administrării interne pot conţine agenţi pentru corec-
tarea gustului şi a mirosului. Clorhidrat de efedrină
Dacă în prescripţia medicală se prevede ca vehicul emulsia uleioasă
(Emulsia oleosa), aceasta se prepară prin triturarea la mojar a 10 părţi 0
uiei de floarea-soarelui cu 5 părţi gumă arabică dezenzimată pulverizată
şi 7,5 părţi apă. După formarea emulsiei primare, se adaugă, treptat şi
în porţiuni mici,, apă pînă la 100 părţi.
Descriere. Emulsiile au aspect lăptos şi omogen. Culoarea, mirosul şi
gustul sînt caracteristice componentelor. Diluate cu faza externă, în pro-
Q
HO-C-H Ct
8
I
porţie de 1 : 10, emulsiile trebuie să rămînă omogene (examinare cu lupa '· H3C-HzN-C-H
4,5 x). I
CH3
Masa totală pe recipient. Se stabileşte prin cîntărirea individuală a
conţinutului din zece recipiente. Faţă de valoarea declarată pe recipient
se admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul I: Ei.eH1sNO · HCl Mr 201 , 7
Clorhidratul de efedrină este clorhidrat de {IR, 2S)-1-fenil-2-(metilami-
no)-1-propanol. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% CioH NO . HC1
Tabelul I raportat la substanţa uscată. · 15

Descriere. Cristale adculare incolore sau pulbere cristalină albă fără

Masa declarată. pe recipient
I Abatere admis/I miros, cu gust amar (IX.B). '
plnă la 25 g .i ±5% Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în alcool foarte greu solubil
25 g plnă la 50 g
1 ±3% în clorofo:m, practic insoţubil în eter (IX.C. l). '
50 g ptnă la 500 g !
l
±2% .1 ·
,. ~ol_uţi_:i ţ,O g dor1:,idrat vde efedrină se dizolvă în 25 ml apă proaspăt
uarta ş1 rac1ta ş1 se comp1eteaza cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
Dozare. Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă
. - 1:,a 1 ~ soluţi~ A se adaugă 0,5 ID:1 sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R)
Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea declarată Şl l ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ; soluţia se colorează în albastru-violet.
dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în tabelul II: Se ada;1gă 2 ml eter {R) şi se agită; stratul eteric se colorează în roşu-vio­
laceu, 1ar stratul apos în albastru.
- La 1 ml soluţie A se ~daugă 0,5 ml ~dro~d de sodiu 100 g/1 (R),
Tab11lul II 0,3 ml permanganat de potasm 0,02 mol/1 ş1 se mcălzeste la fierbere; se
formează benzaldehidă, cu miros caracteristic şi se de'gajează vapori de
Conţinut declarat în substanţă activă (%) Abatere aămisă metilamină care a_lbăstresc hîrtia de turnesol roşie (I). •
~ - 2 _ml soluţie 4 se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
pînă la 0,1% ±7,5% O, b ml mtrat de argmt 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
0,1% pină la 0,5% ±5% Punct de topire: 217 - 220 °C (IX.C.10).
0,5% şi mai mult de 0,5% ±3%
V Pntcre rotatorie specifică : [o:]~ = - 33 ° pînă la - 36 ° (5 % m/V în
apa; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Conservare. În recipiente bine închise, la 8 - 15 °C. Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră
(IX.C.2).
Observaţie. Pe etichetele recipientelor care conţin emulsii trebuie să
se menţioneze „A se agita înainte de administrare". _Aeidit~te-alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de
metil-soluţie (I); dacă se obţine o coloraţie galbenă, aceasta trebuie să
 4' -Epidoxorubicini hydrochloridum VIII. 391

VIII. 4, -1!:pidoxorubicini hydrochloridum

390 Olorhidratul de 4'-epidoxombicină este clorhidrat de (7S, 9S)-9-hidro-
v I ult o I ml acid sulfuric 0,01 mol/1. Dacă
devină roşie la ada~gare?- de ce f'
trebcie să devină galbenă la adăugarea
se obţine o coloraţie !oş1e,_ acdeas adi O 02 mol/1
xiacetil-4-metoxi-7, 8, 9, 10-tetrahidro-6, 7, 8, ll-tetrahidroxi-7-0-(2, 3, 6-
-trideoxi-3-amino-tX-L-arabino-hexopiranozil)-5, 12-naftacendionă. Conţine
d 1 ult O l ml h1drox1d e so u ' . t l cel puţin '94,0% 0 27H 29N011 • HCI raportat la substanţa uscată.
e ceM m I ' le 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru me a e
eta e gre , Descriere. Pulbere cristalină roşu-portocalie (IX.B.)
grele (IX.C.13). . b . v dea reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
Sulfati 10 rol solutle A nu tre u1e sa . d . dr. V Solubilitate. Puţin solubil în apă, greu solubil în alcool (IX.O.I).
,. , bo . bile 50 mo- clorhidrat e ete ma
Substanţe org~idce Jşo~ c(i;). !~fuţia trebuie "'să fie incoloră (IX.C.14). Identificare. Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă ceJui obţinut
se dizolvă în 2 ml aci s unc , 01 cu clorhidrat de 4'-epidoxorubicină (s.r.) prin dispersie în bromură de pota-
Pierdere prin uscare. Ce_l :13-ult o, 5 i3·la 105 oe pînă la masă constantă
0,5 g clorhidrat de efedrma se usuca siu (R) (IX.0.24.2).
(IX.C.15). . . O 101 pH = 4,0 - 6,0 (0,5% m/V) (IX.0.22).
Reziduu prm ealcmar~. VCel m:1-lţ 'zi°~u acid sulfuric (R) (IX.C.17).
1 g clorhidrat de ef~drmd s~t~-1n__e:e dizolvă prin încălzire la aproxi- Pierdere prin uscare. Gel mult 5,0%.
1
Dozare. 0,3 g clorhidrat ~ ~- ta (R) · 5 i
acetat de mercur (II) în 0,2 g clorhidrat de 4'-epidoxorubicină se usucă 1a 80°0, în vid, timp de
mativ 50 oe, în 30 ml acid acetic av 1 l~n d:1
m:anil în dioxan (I) şi se 30 min (IX.0.15).
acid acetic an~~dru (R),_ se a dau!J;i ~~ dioxan pînă la coloraţie roşu-viol~ă­
Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0% .
titrează cu 3:cm perclo!1c O0 '11 m 1/1 ' dioxan corespunde la 0,0201 / g
1 rol acid perclonc , mo m 0,5 g clorhidrat de 4'-epidoxorubicină se calcinează pînă la masă con-
C10H15NO . HCI . .o • • t bin"' închise ferit de lumină. Separanduni. stantă (IX.0.17).
Conservare. .ln rec1~1e:1 e. • ; b "ntări Simpatomimetic, folosit ca Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
Aetiune farmacolo91ca ş1 m re m , •
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine clorhidrat de 4'-epido-
antias~atic.
xorubicină 2,25 mg/ml în clorură de sodiu-soluţie izotonică apirogenă (R).
Sterilitate. Clorhidratul de 4'-epidoxorubicină trebuie să fie steril. Se
procedează conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
4' -EPIDOXORUBICINI HYDROCHLORIDUM
Dozare. 50 mg clorhidrat de 4' -epidoxorubicină se dizolvă în 20 ml
Clorhidr~~ de 4' -epidoxorubicină acid clorhidric (R) 0,01 mo1/1 în metanol (R) şi se completează cu acelaşi
solvent la 500 ml, într-un balon cotat. 5,0 ml soluţie se diluează cu acid

I ~· ' '10 clorhidric (R) 0,01 mol/1 în metanol (R) la 50 ml, într-un balon cotat şi se
determină absorbanţa soluţiei la 495 nm.
C-CHzOH
···H I ·

0
A!~ la 495 nm 223.
Conservare. în recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
H ··-o Cl 30 °C. Separanâum.

~9/!oJ Observaţie. Se recomandă să se evite contactul pielii sau al mucoase-

lor cu pulberea sau cu soluţia de clorhidrat de 4'-epidoxorubicină.

\ţi Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Citostatic.

NH3
'L
¼, 580,0
 Epinephrinum
Equiseti herba VIII. 393
392 VIII.
Adrenalonă. 5 ml soluţie A se diluează cn apă la 100 ml, într-un balon
cotat. Absorbanţa soluţiei 1a 310 nm trebuie să fie de cel mult 0,17
EPINEPHRINUM (IX.0.24.1).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
Epinefrină
0,5 g epinefrină se usucă într-un exsicator cu siiicagel (R), în vid, pînă
1a masă constantă (IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
0,5 g epinefrină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g epinefrină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °0,
în 50 ml acid acetic anhidru (R). După răcire se adaugă cristal violet în acid
acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în dio:xan pîni
la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric 0,1 mol/I în dio:xan corespunde la 0,01832 g
. 0 9 H 13N08 •
Conservare. În recipiente închise etanş, sub nitrogen, ferit de lumină.
Mr 183,28 Venenum.
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Simpatomimetic.
Sinonim : adrenalină . . . Con-
. Epinefrţna9e9s0t~, (R)-1-1(3, 4ul-dtih110.drloO~~e~i2~~et!~1:~letn~~bstanţa
ţme cel puţm , ;o ş1 ce m , 10 e 1a a -
uscată. "lb . f" v • cu gust EQUISETI HERBA
Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-ga me, ara m.1ros,
slab amar (toxic) (IX.B).
La aer şi la lumină se colorează. . ." • Coada calului
Solubilitate. Foarte greu solubilă în apă, practic msolubila 1ll alcool,
Tulpina sterilă a plantei Equisetum arvense L. (Equisetaceae), usca tă
cloroform şi ete! (IX.~:1)·. d . . · ali si de hidroxizi alcalini. după recoltare. Conţine cel puţin 20,0% substanţe solubile.
Se dizolvă m soluţ~i dil?~te e_ aciz: :11mer ' 'd clorhidric 0,5 mol/1
Solutia A. 0,5 cr epmefnna se dizolvam 10 m 1 aci ,_ Descriere. Caractere macroscJpice. Tulpini lungi de 20 - 50 cm, arti-
ş1 se completeaza cu apa a
• ' " 1 z-:> m 1, într-un balon cota~.
"' v culate şi ramificate, aspre, fistuloase, verde-cenuşii cu internoduri prevă­
zute cu 6 - 19 striaţii longitudinale adînci; ramuri verticilate, simple, lip-
Identificare . . • • d clorhidric site de lacună centrală, cu patru coaste proeminente. Nodurile tulpinilor
- Spectrul în ultravi<?let al soluţ1e1 0,~02 ¼ m/V m aci
0
p.rezintă frunze mici, verzi, transformate, concrescute în teci cilindrice, lungi
O.Ol mol/1 prezintă un maxim la 279 nm (IX:,C-~ 4 .l). d " ml clorură. de 5 - 12 mm, adînc divizate în dinţi, de culoare brună, cu marginea mai
0 1
. - 0,2 ml soluţie A se diluează cu_ 4 ml apa şi se a a1!g0 1 'ml amoniac deschisă, al căror număr corespunde cu al striaţiilor de pe tulpină.
de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţi~ verde. Se adauga , Fără miros şi fără gust (IX.D.l).
100 0o-i'l (R) · coloratia devine roşu-violacee. v • daug"a 1 ml iod Caractere mi6roscopice. Secţiunea transversală a tulpinii prezintă un
• ·1 4 ml apa ş1 se a
- 0,1 ml soluţie A se <11 u:aza cu .
' : v
d'. O 1 mol/1; apare contur circular cu carene corespunzătoare striaţiilor. Epiderma silidficată,
0,05 mol/1. După 2 min ~e adauga 2 ~l t~os_:11fat de so 111 , prevăzută. cu stomate de tip paracitic, este urmată de o zonă fibroasă sili-
0 coloratie roşie (deosebire de norepmefrma). ,1 /V • cificată, mai dezvoltată în regiunea carenelor şi continuată de un parenchim
, .. " •• 500 • " la - 530 (4~o m m asimilator. în dreptul valeculelor se află un colenchim cu lacune valeculare.
Putere rotatorie specifica: [o:]n =- pina " ( X o 4)
acid clorhidric 1 mol/1; raportat la substanţa uscata) I . . ·. " f" După endodermul circular se observă, în dreptul carenelor, fascicule con-
. . ~ .. A "t preparată trebuie sa te ducătoare colaterale care înconjură lacunele carenale. Centrul secţiunii
A.speetul soluţiei. ;, ml so~upe ;r:iroaspa b ~. - fi mai intensă decît Prezintă o lacună.
limpede şi inc<;>loră. C?. eventuala coloraţie ::tt
tro l~i~a c:balt-E.c., o, 15 ml • Secţiunea transversală a ramurii prezintă un contur tetragonal şi este
coloraţia unei soluţn-etalon _preJ?~ate h.dn.
cupru-E,c., 0,55 ml fer-E.c. ş1 ac1a clor 1 ne
io
g
/l (R) la 5 ml (IX.C.2). lipsită de lacună centrală (IX.D.2).

394 VIII. :trgocalciferolum
Equisetum palustre L. (toxic): ~u se adm_ite pre~enţa t~pinilor cu
6 - 8 striaţii şi a ramuriior cu cm.ci coaste ş1 lacuna centrala.
Părţi din aceeaşi plantă. Fragm:"nte decol<?rate s'.:u b~un!ficate, cel
mult 3,0%; tulpini fertile brune termmate cu spic spomer, lipsa (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 2,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 12,0% (IX.0.15).
Cenusă. Cel mult 20,0%.
1 g produs se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 gfl. Cel mult 6,0% (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederil or <l,e la, ,,Dozarea substan-
ţelor solubile din produsele vegetale" (IX.D.81, lmnd m lucru pulbere de
1
coada calului (I) şi apă ca solvent.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Diuretic.
ERGOCALCIFEROLUM
Ergocalciferol
HO
M,. 396,7
Sinonime: vitamină D., calciferol
Ergocalciferolul este (3~, 5~, 7E, 22E)~9, 10-secoergos~-5, 7, 10(19),
22-tetraen-3-01. Conţine cel puţm 97,0% ş1 cel mult 103,01/o C2sH,,O.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros şi
fără gust (IX.B).
:trgocalciferolum VIII. 395
La aer şi la lumină se descompune.
Solubilitate. Solubil în 1,5 ml cloroform, în 1,5 ml eter, în 100 ml
uleiuri grase, solubil în acetonă, alcool, dioxan şi metanol, practic insolubil
în apă (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu ergo-
calciferol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.0.24.2).
- 5 mg ergocalciferol se dizolvă în 1 ml cloroform (R) şi se adaugă 4 ml
clorură de stibiu (III) în cloroform-soluţie saturată (R); apare o coloraţie
galben-portocalie.
- I mg ergocalciferol se dizolvă în 1 ml alcool (R) şi se adaugă O, 1 ml
apă. Se adaugă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei 1 ml acid sulfuric (R);
la zona de contact a celor două lichide apare o coloraţie portocalie, care
devine roşie (deosebire de colecalciferol).
- 5 mg ergocalciferol se dizolvă în 5 ml cloroform (R), se adaugă I ml
anhidridă acetică (R) şi 0,25 ml acid sulfuric (R) ; apare o coloraţie roşie,
care devine repede violet-albăstruie şi apoi verde.
Punct de topire: 115 - 118 °C (IX.O.IO).
Putere rotatorie specifică: [~J~ = +
102° pînă la +
108° (1,5% m/V
în alcool {R) {IX.0.4).
Determinarea se efectuează în cel mult 30 min de la prepararea soluţiei.
Ergosterol. 20 mg ergocalciferol se dizolvă în 2 ml alcool (R), se adaugă
2 ml digitonină în alcool (R) şi se lasă în repaus timp de 18 h într-un flacon
închis ; nu trebuie să se formeze un precipitat.
Dozare. 50 mg ergocalciferol se dizolvă în 50 ml alcool absolut (R)
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml
soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un balon cotat şi se
determină absorbanţa la 265 nm.
Ai':;,.,. la 265 nm = 470.
Conservare. În recipiente bine închise, sub nitrogen, ferit de lumină,
la rece. Separanaum.
Observaţie. 1 mg ergocalciferol corespunde la 40 OOO U.I.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Prevenirea rahitismului ; tra-
tamentul rahitismului, osteomalaciei şi hipoparatiroidismului.
 Ergometrini hydrogenomaleas VIII. 391
VIII. Ergometrini hyd.rogenomaleas
996
raţie alba~tră, cu~ nua~ţă _roşie. ~e adaug~ 0,05 mI clorură de fer (III)
30 g/1 (R) , nu~nţa. r~ş1e dispare ş1 coloraţia albastră se intensifică.
ERGOMETRINI HYDROGENOMALEAS . _ L~ 1_ 1131 _soluţie_ A se adaugă 0,05 ml apă de brom (R); solutia tre-
bme sa ramma incolora. ,
Hidrogenomaleat de ergometrină Puter~ ro~torie specifică: [rl]~ = + 50° pînă la + 56° (soluţia A·
raportat 1a suostanţa uscată) (IX.C.4). '
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.0.2).
Aciditate-alcalinitate
-: L~ 2 ml soluţie A. se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I) ; solutia
trebme sa se coloreze m roşu. '
. - La 2 ;1111 soluţie A se adaugă 0,05 ml albastru de brornfenol-solu-
ţie (I) ; soluţia trebuie să se coloreze în verde sau în albastru.
A!ealoizi ~n g~upa el'goţaminei şi ergotoxinei. La 2 ml soluţie A se
adau~a ~ ml h1~0X1d de sodi17 300 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; se
dega3eaza "."aY?1: care. nu tr.eb;11e să albăstrească hîrtia de turnesol roşie (I).
Impurităţi mrud1te chimi~. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromat~şrafle pe s_trat subţire" (IX.C.26.2).
Atenfie I Decerminarea se efectuează repede si ferit de lumină
Adsorbant: sili ca gel G (R). ' ·
M, 441,5 Developant: cloroform ( R)-metanol (R) (40 : 10).
Soluţii de aplicat:
Sinonim: maleat de ergonovină Soluţ~a a: h~drogenomaleat de ergometrină 0,50% m/Vîn metanol (R);
Hidrogenomaleatul de ergometrină este hidrogenomaleat de 9, 10-dide- Soluţia b: hid.rogenomaleat de ergometrină (s.r.) 0,50% m/V în meta-
hidro-N [(S)-2-hidroxi-l-metil-etil ]-6-metil-ergolin-8~-carboxamidă. Conţine nol (R);
cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% hidrogenomaleat de ergometrină raportat Soluţia c: hidrogenomaleat de ergometrină (s.r.) 0,0250% m/V în
metanol (R).
la substanta uscată. Pe liuia de start a plăcii cromatografice, în punctele a b sic se aplică
Descri~re. Pulbere microcristalină albă sau foarte slab cenuşie, fără so1utiile : - ' ' '
miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
Solvbilitate. Putin solubil în apă, foarte puţin solubil în alcool, practic
'r:: 10 µ1 soluţ~e a (?0 µg h!drogenomaleat de ergometrină);
/J: 10 µ1 soluţ~e b (o~ µg ~~~ogenomaleat de ergometrină-s.r.) ;
ins-Oli.ubil în clorofor'm si eter {IX.C.1). c: 10 µ.l soluţie c _(~o µg_ marogenomaleat de ergometrină-s.r.).
Solutia A. 0,250 g l:iidrogenomaleat de ergometrină se dizolvă în 20 ml Placa ~ro3;1~toşrafica se mtr?duce în v3:sul cromatografic cu develo-
apă proa'spăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml, pant, s_e ~asa pma cmd acesta a _migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
într-un balon cotat. de la h1:1a ~e start, se scoat~ ~1 se usucă la aer. După evaporarea develo-
pantuhu, placa cromatografica se examinează în lumina ultravioletă la
Identificare 366 nm, timp de cel mult 1 min, pentru identificare. După-examinare în
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu ~idro-
lumina ultravioletă, placa se pulverizează uniform cu 4-dimetilarninobenzal-
genomaleat de ergometrină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) dehidă în acid clorhidric (R) şi se examinează la lumina zilei.
(IX.O.24.2). , . . . , . . . • Dacă pe cr.?matogr_amă, în dreptul .P:1nctului a, pe lîngă pata princi-
- Spectrul m ultrav10let al soluţ1e1 0,003% m/V 1ll acid dorhidnc
0,01 mol/1 prezintă un maxim la 311 nm şi un minim între 265 nm şi 272 nm p~la, ~orespunzat_oare hi~ogenomaleatum1 de ergometrină, cu Rf de apro-
xt~~hv 0,~6, mai apar şi alte pete, suma acestora nu trebuie să depăşească
(IX.O.24.1). manmea ş1 mtensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului c.
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic": în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata hidrogenoma- Pierder~ prin uscare. Cel mult 2,0%, -
0,2 g hidrogenomaleat de ergometrină se usucă la 80 °C în vid timp
leatului de ergometrină (s.r.) din dreptul punctului b. de 3 h (IX.C.15). ' '
- 1 mg hidrogenomaleat de ergometrină se dizolvă într-u~ ameste~
format din 5 ml acid acetic (R) şi 5 ml acetat de etil (R). La 1 ml dm aceasta . Dozal'e. 0,2 g hid.rogenomaleat de ergometrină se dizolvă în 40 ml
soluţie se adaugă 1 mÎ acid sulfuric (R), sub agitare şi răcire; apare o col.o- .dintr-un amestec format din 2 volume acid acetic anhidru (R) şi l volum
898 VIII. Ergotamini tartras
anhidridă acetică (R). Se adaugă 0,2 ml cristal violet în acid acetic anhi-
dru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,05 mol/1 în acid acetic anhidru
pînă la coloraţie albastru-verzuie.
1 ml acid percloric 0,05 m0l/l în acid acetic anhidru corespunde la
0,022075 g C19H 23N 3 O2 • C4H 4O4 •
Conservare . .în recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece. Venenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Ocitocic.
ERGOTAMINI TARTRAS
Tartrat de ergotamină
20
coo
l acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat şi se determină unghiul de
2 H-C-OH
I Atenţie I Prepararea soluţiei A se efectuează repede şi ferit de lumină.
HO-C-H
l Concentraţia în ergotamină bază a soluţiei A(% m/V), necesară pentru
coo
M, 1 313,5
Tartratul de ergotamină este tartrat de bis[(5'a:)-12'-hidroxi-2'-metil-
-5'-benzil-ergotaman-3', 6', 18-trionă]. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult
102,0% (C33 H 35Np5) 2 • C4~06 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă sau slab cenu-
şie, fără miros, cu gust amar (toxic) {IX.B).
Solubilitate. Puţin solubil în alcool şi apă, practic insolubil în benzen,
eter şi eter de petrol (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţi1;1ut cu ta~trat
de ergotamină ( s.r.) prin triturare cu 0,2 ml metanol (R) ş1 bromura de
potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,005% m/V în acid clorhidric
0,01 mol/1 prezintă un maxim la 318 nm (IX.C.24.1).
Ergotamini tartras vnr. 399
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata tartratului de
ergotamină (s.r.) din dreptul punctului b.
- 1 mg tartrat de ergotamină se dizolvă într-un amestec format din
5 ml acid acetic (R) şi 5 ml acetat de etil (R). La 1 ml din această solu-
ţie se adaugă 1 ml acid sulfuric (R), sub agitare şi răcire; apare o coloraţie
albastră cu nuanţă roşie. Se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ;
nuanţa roşie dispare şi coloraţia albastră se intensifică.
- 5 mg tartrat de ergotamină se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 1 ml
nitrat de diaminargint (R), se filtrează şi se încălzeşte in baia de apă la
60 - 70 °C; se formează un precipitat cenuşiu şi oglinda de argint după
aproximativ 15 min.
Putere rotatorie speeifieă (ergotamină bază): [e1.J~ - 140° pînă la
-160° (soluţia A; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Soluţia A. La 0,35 g tartrat de ergotamină se adaugă 25 ml acid tartric
(R) 10 g/1, într-o pîlnie de separare şi se agită pînă la dizolvare. La această
soluţie se adaugă, cu precauţie, în porţiuni mici, 0,5 g hidrogenocarbonat
de sodiu (R) şi.se agită pînă la dizolvare. Soluţia obţinută se agită de patru
ori cu cite 10 ml cloroform fără alcool (R). Extractele cloroformice se filtrează
printr-un filtru umectat cu cloroform fără alcool (R), se completează cu
rotaţie o:.
-calcularea puterii rotatorii specifice [a::]~, se determină astfel: la 10 ml
soluţie A se adaugă 10 ml acid acetic anhidru (R) şi 0,05 ml cristal violet
in acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,01 mol/I în acid
.acetic anhidru pînă la coloraţie albastru-verzuie.
1 ml acid percloric 0,01 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde 1a
-0,005817 g C33 H 35 N 50 5 •
Aspectul soluţjei. 50 mg tartrat de ergotamină se triturează cu 25 mg
acid tartric (R) ; amestecul se dizolvă, prin agitare, în 8 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml. Soluţia tre-
buie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Atenţie! Determinarea se efectuează repede şi ferit de lumină.
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (R)-metanol {R) (90: 10). În vasul cromato-
:grafic se introduce odată cu developantul şi un pahar de laborator cu amo-
niac concentrat (R).
400 VIII. Ergotami:ni tartras
Soluţii de aplicat :
Solutia a : tartrat de ergotamină 0,50% m/V într-un amestec format
din 9 vol~me cloroform (R) şi 1 volum metanol (R) ;
Solutia b: tartrat de ergotamină (s.r.) 0,50% m/V într-un amestec
format din 9 volume cloroform (R) şi 1 volum metanol (R) ;
Solutia c: tartrat de ergotamină (s.r.) 0,0150% m/V într-un amestec
format din 9 volume cloroform (R) şi 1 volum metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi
aplică soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (50 µ.g tartrat de ergotamină) ;
b: IO µ1 soluţie b (50 µg tartrat de ergotamină-s.r.);
c: IO µl soluţie c (1,50 µg tartrat de ergotamină-s.r.).
Placa cro1~atografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesfa a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
1a linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea developan-
tului placa cromatografică se examinaază în lumina ultravioletă la 366 nm,
timp de cel mult 1 min, pentru identificare. După examinare în lumina ultra-
violetă, placa se pulverizează uniform cu 4-dimetilaminobenzaldehidă în
acid clorhidric (R) şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare tartratului de ergotamină, cu Rf de aproximativ 0,45,
mai apar şi alte pete, suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi
intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,1 g tartrat de ergotamină se usucă la 95 °C, în vid, pînă la
constantă (IX.C.15).
Dozare. 0,2 g tartrat de ergotamină se-tlizolvă în 40 ml dintr-un amestec
format din 2 volume acid acetic anhidru (R) şi 1 volum anhidridă acetică {R).
Se adaugă 0,2 ml cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează
cu acid percloric 0,05 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastru-
verzme.
I ml acid percloric 0,05 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,03284 g (Ca3HssN50")2 · C4Hg06.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece. Vene-
num.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antimigrenos.
Erythromycini ethylsuccinas VIII. 401
ERYTHROMYCINI ETHYLSUCCINAS
Etilsuccinat de eritromicină
c, se
lv1x 862,l
Etilsuccinatul de eritromicină este (3R, 4S, 5S, 6R, 7R, 9R, llR, 12R,
13S, l 4R)-4-(2,6-didezoxi-3-C,3-O-dimetil-o:-L-ribo-hexopiranoziloxi)- l 4-
-etil-7, 12, 13-trihidroxi-3, 5, 7, 9, 11, 13-hexametil-6-(3, 4, 6-tridezoxi-3-di-
metilamino-2-0- [3-(etoxicarbonil) propionil J-~-D-xilo-hexopiranoziloxi)-oxa-
ciclotetradecan-2, 10-dionă.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 765 µg eritromicină
(Ca7~N013)/mg raportată la substanţa uscată.
masă
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros sau practic fără miros
(IX.:B).
Solubilitate. Uşor solubil în acetonă, alcool, cloroform şi metanol,
practic insolubil în apă {IX.C.I).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu etil-
succinat de eritromicină (e.n.) prin dispersie în parafină lichidă (R 1
(IX. C.24.2).
- Pe cromatograma de la „Eritromicină neesterificată", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata principală cores-
punzătoare etilsuccinatului de eritromicină (e.n.) din dreptul punctului b.
- 3 mg etilsuccinat de eritromicină se dizolvă în 2 ml acetonă (R)
şi se adaugă 2 ml acid clorhidric (R); apare o coloraţie portocalie care
devine roşie apoi roşu-violetă•închis. Se adaugă 2 ml cloroform (R) şi se
agită ; stratul cloroformic se colorează în violet.
26 - Failllacopeea Română, ed. a X-a,
 Erythromycini lactobionas VIII. 403
402 VIII. Erythromycini ethylsuccfinas

Observaţie. Sterilitatea se determină numai în cazul etilsuccinatului de

Putere rotatorie speeiiică : [ix]~ = - 70 ° pînă 1a - 82 ° (1 % m/V în eritromicină care se administrează pe cale parenterală.
acetonă R; raportat la substanţa anhidră). Determinarea se efectuează Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
după cel puţin 30 min de la prepararea soluţiei (IX.C.4).
pH = 6,0 - 8,5 (suspensie 1% m/V) (IX.C.22).
Eritromicină neesterificată. Cel mult 5,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire·' (IX.C.2~-~).
Adsorbant: s1hcagel G ( R). ERYTHROMYCINI LACTOBIONAS
Develo1Jant: cloroform (R)-alcool (R)-acetat de amoniu (R) 150 g/1
(ajustat la' pH 7,~) (85 : 15 : 1). Lactobionat de eritromicină
Solutii de aplicat:
Solutia a: etilsuccinat de eritromicină 0,40% m/V în acetonă (R);
~
0

I
Soluţia b : etilsuccinat de eritromicină ( e.n.) 0,40% m/V în acetonă (R);
H,. Cti HO H~
Soluţia c: eritromicină (e.n.) 0,020% m/V în acetonă (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se HO-··
H~·
1
...O ~ H 3
aplică soluţiile : I ' H
a: 10 µl soluţie a (40 µg etilsuccinat de eritromicină) ; HO.J. Q
b: 10 11.l soluţie b (40 µg etilsuccinat de eritromicină-e.n.) ; {yu
l-l
3
ii
H C,H,; O
c: IO µl soluţie c (2 µg eritromicină-e.n.). ·

Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-

pant, se lasă pînă dnd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi se ţine în etuvă
la 100 °C timp de 5 min şi se pulverizează uniform cu acid fosfomolibde-
nic (R) 100 g/1 în alcool (R). Placa cromatografică se ţine la 110 °C timp
de 5 min şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare etilsuccinatului de eritromicină, mai apare o altă
pată, cu acelaşi Rf cu al petei corespunzătoare eritromicinei (e.n.), mări­
mea şi intensitatea coloraţiei acesteia nu trebuie să depăşească mărimea
şi intensitatea coloraţiei petei corespunzătoare eritromicinei din dreptul
punctului c.
Apă. Cel mult 3,0%.
0,3 g etilsuccinat de eritromicină se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,3%. - Solubilitate. Solubil în apă şi metanol, practic insolubil în eter (IX.C. l)_;
I g etilsuccinat de eritromicină se calcinează cu acid sulfuic (R)
(IX.C.17).
Impurităţi toxice {IX.F.11). Se administrează pe cale orală 0,5 ml
suspensie care conţine eritromicină (C37H 67N013) 80 mg/ml.
Sterilitate. Etilsuccinatul de eritromicină trebuie să fie steril. Se pro-
cedează conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5). . - 5 mg lactobionat de eritromicină se dizolvă în 2 ml acetona (R)
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
30 °C.
C:i 7H 67N013 • C12H 220 12 M, 1 092,2
Lactobionatul de eritromicină este 4-O-([3-D-galactopiranozil)-D-gluco-
nat de (3R, 4S, 5S, 6R, 7R, 9R, llR, 12R, 13S, 14R)-4-(2,6-didezoxi-3-C, 3,
-O-dimetil-o:-L-ribo-hexopiranoziloxi)-14-etil-7, 12, 13-trihidroxi-3, 5, 7, 9, 11-
13-hexametil-6-(3, 4, 6-tridezoxi-3-dimetilamino-~-D-xilo-hexopiranoziloxi)
-oxacilcotetradecan-2, 10-dionă. Conţine cel puţin 60,0% eritromicină
(C:i7H 87N013) raportat la substanţa uscată.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 630 µg eritromicină
(C37 H 87N013)/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă sau alb-gălbuie, fără miros (IX.B.)
Soluţia A. 1,0 g lactobionat de eritromicină se dizolvă în 15 ml apa
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu lacto-
bionat de eritromicină (e.n.) prin dispersie în parafină lichidă (R)
(IX.C.24.2).
- La 10 mg lactobionat de eritromicină se adaugă 1 ml acid sulfu-
rie (R); apare o coloraţie roşu-brună. •
şi se adaugă 2 ml acid clorhidric (R); apare o co.loraţie portocalie care
 404 VIII. Erythromycini propionas Erythromycini propicmas VIII. 405

devine roşu-violetă. Se adaugă 2 ml cloroform (R) şi se agită; coloraţia amino-2-O-propionil-~-D-xilo-hexopiranoziloxi-oxaciclotetradecan-2, 10-dio-

apare şi în stratul cloroformic.
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră.
După 4 h, o eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît colo-
raţia unei soluţii-etalon preparate din 0,025 ml cobalt-E.c., 0,20 ml fer-E.c.
şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH = 6,5 - 7,5 (soluţia A) {IX.C.22).
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,5 g lactobionat de eritromicină se usucă la 60 °C, în vid, timp de
3 h (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 2,0%.
0,5 g lactobionat de eritromicină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Impurităţi hipotensive {IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml
pe kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine lactobionat de
eritromicină 7,4 mg/ml în apă sterilă.
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine iactobionat de eritro-
micină 74,5 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxiee (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml soluţie
care conţine lactobionat de eritromicină 5,9 mg/ml.
Sterilitate. Lactobionatul de eritromicină trebuie să fie steril. Se pro-
cedează conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Eritromicină. 0,25 g lactobionat de eritromicină se dizolvă
în 20 ml metanol (R), se adaugă 30 ml dioxan (R), 0,1 ml albastru de
timol în metanol (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/i în dioxan
pînă la coloraţie violetă (microbiuretă).
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,07339 g
¼7~NO13.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor'' {IX.F.5).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °C.
=Acţiune farmacologică şi între buînţări. Antibiotic.
ERYTHROMYCINI PROPIONAS
Propionat de eritromicină
C3,H00 NO 13 • C3H 5O ~ 790,0
Propionatul de eritromicină este (3R, 4S ,5S, 6R, 7R, 9R, 1 lR, 12R,
13S, 14R)-4-(2,6-didezoxi-3-C, 3-O-dimetil-ct.-L-ribo-hexopiranoziloxi)-14-eti-
-7, 12, 13-trihidroxi-3, 5, 7, 9 , 11, 13-hexametil-6-(3, 4, 6-tridezo:ri-3-dimetill-
nă. Conţine cel puţin 85,0% eritromicină (C37H 67NO 13) raportat la substanţa
uscată.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 850 µg eritromicină
(~
7
H.i7NO 13)/mg raportată la substanţa uscată.
:Qescriere. Pulbere albă, fără miros, cu gust siab amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în acetonă şi alcool absolut, foarte greu
solnbil în apă (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu
propionat de eritromicină (e.n.) prin dispersie în parafină lichidă (R)
(IX. C.24.2).
- 3 mg propionat de ~ritromicină se dizolvă. în 2 ml 8:cetonă (R)_ şi
se adaugă 2 ml acid clorhidric (R). Apare o colo~aţ1e p~r!ocahe car~ devme
roşu-violetă. Se adaugă. 2 ml cloroform ( R) ş1 se agită; coloraţ1a apare
şi în stratul clorofornnc. . . . • . • ,
- 40 mg propionat de ent~o!Ulc~na ~e. dizolva m 2_ ml alco<_>l (~),
se adaucră 1 ml clorhidrat de h1drox1lamma (R) 70 g/1 ş1 2 ml h1drox1d
de sodiu 1 mol/I. După 5 min se adamţă 2 ml acid clorhi~ric _100 _g/1 {R)
0
şi 0,2 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie violeta.
Putere rotatorie speeifică: [e1.]r -80° pînă la -86° (1% m/V în
acetonă R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie 4% m/V în metanol_ (R~ t1;ebui~ _să
fie limpede şi incoloră. O eventuală opalescenţă nu trebt11e sa fle ma1 m-
tensă decît etalonul de opalescenţă-E.o. (IX.C.2).
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
0,5 g propionat de eritromicină se usucă la 60 °0, în vid, timp de 3 h
{IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%. . .
1 g propionat de eritromicină se calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.C.17).
Impurităţi toxice (IX.F:11). Se a~mini~t~e':ză pe cale, oral~ 1 ml
suspensie care conţine propionat de entrorn.1cma 50 mg/ml m pohsorbat
80 (R) 4 g/1.
Dozare. Eritromicină. 0,25 g propionat de eritromicină se dizolvă în
20 ml metanol (R), se adaugă 30 ml ?-ioxan (R}, 0,1 ml alb~strt:- de ti1;10}
în metanol (J) şi se titrează cu acid perclonc 0,1 mol/1 m d1oxan pma
la coloraţie violetă (microbiuretă}.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,07339 g
0 37 H 67N013 .
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
.,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. în recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
25 °0. '
Acţiune farmacologică ti întrebuinţări. Antibiotic.
486 VIII. Btamsylatum
Etamsylatum VIII. 407

Cloruri. Oel mult 0,02%.

ETAMSYLATUM
1 ml soluţie A completată
cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Etamsilat
Metale grele. Cel mult 0,002%.

~0Hl0
HO;v
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la
10 ml (0,02 mg ion plumb).
Sulfaţi. Oel mult 0,05%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml so-
luţiecetalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
C1cH1;G5NS 1\.frr 263, Hidrochinonă. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
Etamsilatul este 2,5-dihidroxibenzensulfonat de dietilamină. Conţine grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C10H 17O5NS raportat la substanţa Adsorbant: silicagel G (R).
anhidră.
Developant: I-butanol (R)-acid formic anhidru (R)-apă {54: 6: 15).
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust uşor caustic
(IX.B). Soluţie de aplicat: etamsilat 2,0 % m/V în alcool (R).

Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în alcool, insolubil în ace-
tonă, cloroform şi eter (IX.C.l).
Soluţia A. 2,5 g etamsilat se dizolvă în 15 ml apă şi se completează
cu acelaşi solvent la 25 ml.
Identificare.
- Spectrul în infrarosu trebuie să corespundă celui obtinut cu etam-
silat (s.r.) prin dispersie 'în bromură de potasiu (R) (IX:.C.24.2).
- Pe cromatograma obţinută 1a determinarea hidrochinonei, după
pulverizare cu ninhidrină (R) 2 g/1 în alcool (R) şi uscare în etuvă_ la
120 °0 trebuie să apară o pată de culoare violetă (deosebire de dobesilat
de calciu).
- La 1 ml soluţie A completată cu apă ia 10 ml se adaugă 1 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie albastră trecătoare.
- La 1 ml soluţie' A se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
şi se încălzeşte 1a fierbere; se degajează vapori care albăstresc hîrtia de
turnesol roşie (J).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 u.1
din soluţia de mai sus (200 µg etamsilat). ·
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la licia de start, se scoate, se usucă la aer şi se ţine în vapori
de iod. -
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare etamsilatului nu
trebuie să apară alte pete.
Apă. Cel mult 0,5%.
0,5 g etamsilat se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.0.16.1).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %-
1 g etamsilat se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. a. 35 mg etamsilat se dizolvă în 100 ml apă într-un balon
cotat. 10 ml soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat
şi se determină absorbanţa soluţiei la 301 nm.

Punct de topire: 126 - 130 °G (IX.C.10). Al~ la 301 nm = 148,8.

Aspectul solutiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră
(IX.C.2). ' b'. 0,15 g etamsilat se dizolvă în 75 ml apă, se adaugă 25 ml acid
sulfuric_ 200 g/1 (R), 0,05 ml ferroină-soluţie (I) şi se titrează cu sulfat
pH = 4,0 - 6,0 (5,0% m/V) (IX.C.22). de cenu (IV) O, 1 mol/1 pînă la coloraţie verde-gălbuie.
Absorbţia lu.nrlnii. Raportul absorbantelor unei soluţii 0,0035% m/V, 1 ml sulfat de ceriu (IV) O, 1 mol/1 corespunde la 0,01317 g C 10H 1 p 6NS.
d~terminate la 221 nm şi ia 301 nm, tJebuie să fie cuprins între 1,44
şi 1,50 (IX:.C.24.1).
Conser'::are. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologi@ă şi intrebui.Rţări. Hemostatic.
 408 VIII. 11:tha.crid.ini lactas Ethambutoli dikydrochloTidum VIII. 409

Sulfaţi. Cel mult 0,1 %-

ETHACRIDINI LACTAS 10 ml soluţie B se compară cu 10 ml soluţie-etalon {O, 1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13).
Lactat de etacridină Pierdere prin uscare. Cel mult 5,5%.
l g lactat de etacridină se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.O.15).
f:JHz 0
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1-ţCzO 1 g lactat de etacridină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
[ H3C-CH-COO 7e Dozare. 0,4 g lactat de etacridină se dizolvă în 15 ml metanol (R),

H
I
NH2 6H J se adaugă albastru de timol în metanol (I) şi se titrează cu acid percloric
C1sH1sNsO · C3lie03 ·HzO M,. 361,4
Sinonim : rivanol
Lactatul de etacridină este lactat de 2-etoxi-6,9-diaminoacridină
cu o moleculă de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
C15H1sN30 . CalieOs . H20.
Des~riere.
. Pulbere cristalină eo-albenă ' fără miros, cu gust amar (IX . B\J '·
so1uţ1a apoasă este galbenă, cu fluorescenţă verde.
, Solubilitate. Solubil în apă, greu solubil în alcool, practic insolubil
m eter (IX.C.l).
Soluţia A. 1,5 g lactat de etacridină se dizolvă în 100 ml apă si se
completează cu acelaşi solvent la 150 ml. ' .
. So!uţia 1!· La 2~ ml_soluţie A se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1
ş1 se. filtreaza ; soluţia filtrată se completează la 25 ml prin spălarea fil-
tru.lui cu apă.
Identificare
- L1:1 ~ ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi
O, 15 ml mtnt de sod1;3--soluţie (R) ; apare o coloraţie roşu-vişinie.
- !-,1: 5 ml soluţie A se adaugă 0,15 ml iod 0,05 mol/1; se formeaz,ă
un prec1p1tat verde-albăstrui.
- La 5 ml soluţje B se adaugă 0,5 ml iod 0,05 mol/1 şi se încăl-
zeşte ; se formează iodoform, cu miros caracteristic.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede (IX.C.2).
pH = 5,5 - 7,0 (1,0% m/V) {IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,05%.
.. 4 ml soluţie B completată cu apă la 10 ml se compară cn 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
., Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevede-
mor de ~ ''...Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13)
nu trebme sa dea reacţia pentru metale grele.
0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-portocalie.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03614 g
C15H 15N3 0 · 0aH6 0 3 • Hp.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic.
ETHAMBUTOLI DillYDROCHLORIDUM
Diclorhidrat de etambutol
.
l-!3C-CHz-y-Nl-l-CHz-CHz-NH-ţ-cH2-CH3 2 HCr
~ C~OH
C 10 R 24N 2 0 2 • 2HC1 M,. 277,2
Diclorhidratul de etambutol este didorhidrat de [S-(R*,R*)]-2,2'-
-(l,2-etilendiimino)-bis(l-butanol). Oonţine cel puţin 98,0% şi cel mult
100,5% 0 10 H 24NP2 • 2HC1 raportat la substanţa uscată. -
Descriere. Pulbere cristalină albă, Îără miros, cu gust amar şi răco­
ritor (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în alcool şi dimetil-
formamidă, practic insolubil în acetonă şi cloroform (IX.O.I).
Soluţia A. 5,0 g diclorhidrat de etambutol se dizolvă în 40 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu di-
clorhidrat de etambutol (s.r.) prin dispersie în bromură. de potasiu (R)
(IX.O.24.2).
 410 VIII. Ethambutoli dihydrochlorid:um
Ethinylestrad.iolum VIII. 411
La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
si se agită cu 20 ml cloroform (R). Se evaporă cloroformul pe baia de
~pă; reziduul uscat la aproximativ 60 °C se topeşte la 87 - 88 °c. R "duu prin calcinare. Cel mult 0,2%. .
O,~~ diclorhidrat de etambutol se calcinează cu acid sul unc
f . (R
)
- La 3 ml soluţie A se adaugă 2 ml reineckat de amoniu-soluţie (R) ;
se formează un precipitat roz-violaceu. (rx.C.17). . • A ·a
- 1 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă Dozare o 13 g diclorhidrat de etarnbutol se dizolva d1n 20 m 1 a(~~)
O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos. • ' • . d • adaugă 10 ml acetat e mercur
acetic anhidru (R), J?e oaia e ~p~, se_ ste Se adaugă 15 ml dioxan (R),
Punct de topire: 196 - 202 °e (IX.O.IO). în acid acetic a?31 dr,:1 (R)d şi s;. rac~id~u (I) si se titrează cu acid per-
1

Putere rotatorie specifică: [a:Ji," = + 5,5° pînă la + 7,0° (soluţia A; O 05 ml cristal violet 1n aci ace ic a~. . r ,t •
raportat la substanţa uscată) (IX.e.4). cÎoric O, 1moţ/I ă1
în diox~n Pîn ~ , c0 1:a~fo:a~a\:!~spunde la 0,01386 g
1 ml acid percloric 0 , 1 mo 11
Aspectul soluţiei. 1 ml soluţie A diluată cu apă la 10 ml trebuie să
fie limpede şi incoloră (IX.C.2). C10H24N P2 . 2 HC1. A • ' • X •

pH = 3,0 - 4,0 (2,0% m/V) (IX.e.22). Conservare. În recipiente bine mch1se, rent de lumma..
Metale grele. Cel mult 0,002%. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Tuberculostatic.

Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-

trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,005%.
ETHII\TYLESTRADIOLUM
5 ml soluţie A se compară cu 2,5 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (0,025 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Etinilestradiol
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.e.26.2).
Adsorbant: silica gel G (R).
Developant: acetat de etil (R)-acid acetic (R)-acid clorhidric (R)-apă
(11 : 7 : 1 : 1).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: diclorhidrat de etambutol 5,0% m/V în metanol (R);
Soluţia b: diclorhidrat de etambutol 0,050% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică HO
soluţiile:
a : 10 µ.l soluţie a (500 µg diclorhidrat de etambutol) ; C20H2402 l{, 296,4
b: 10 µl soluţie b (5 µ.g diclorhidrat de etambutol). Et. ·1 t a·1 iu'
1 este 17 oc-etinil-3 17 B-dihidroxi-l,3,5(10)-estratrienă-
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve- Conţine1n1cel
es ra 0
puţin 97,0% şi cel mut 1 ' 103 ,oo' -..r o2 raportat la sub--
10 C20~'"24
iopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ stanta uscată. .
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se ţine în etuvă,
la 105 °C, timp de 5 min. După răcire, placa cromatografică se pulveri- Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără 1:111ros (~:X-B)
zează uniform cu acetat de cadmiu şi ninhidrină-soluţie (R), se ţine în Solubilitate. Solubil în alcool, cloroform, dioxan, eter ş1 soluţ11 alea-
etuvă, 1a 90 °C, timp de 5 ruin si se examinează la lumina zilei. . · bil ' • (IX C 1)
Dacă pe cromatogramă, în <lr'eptul punctului a, pe lîngă pata princi- line, practic msolu 111 .a:ra . di ·1 . d' 1 • , 20 ml alcool
Sol1dia A. 0,25 g etm1lestra o se izo Ava m t t
(R) si se
,
pală, corespunzătoare diclorhidratului de etambutol, mai apar şi alte pete, complete'ază. cu acelaşi solvent la 25 ml, mtr-un balon co a .
mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească mă­
rimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b. Identificare , (R) · tx
_ Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V m a 1coo1 prez1n "'
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
maxim la 281 nm (IX.C.24.1). . f · (R).
0,5 g diclorhidrat de etambutol se usucă la 105 °e pîn4- la masă con- un 2 mer etinilestradiol se dizolvă în 2 ml acid sul ?1"1c ,d~pare o
stantă (IX.C.15).
coloraţie
-
0

roşu-po1rtocţ8:liedş1.
• •
o v r~:ţ~ceşf
f1 r:e
galben-verzuie La a augarea
formează un ~recipitat violet.
de 10 ml apă, co ora ia evtne
 l!:thionamid:um VIII. 413
412 VIII. Ethinylestradiolu.m

- 25 mg etinilestradioi se dizolvă, prin încălzire la aproximativ ETHIONAMIDUM

50 °e, în 6 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 (R). Se răceşte la ;proximativ
10 °e, se amestecă cu 0,l ml clorură de benzoil (R) şi se agită energic.
Etionamidă
Se formează un precipitat care se spală cu apă pînă cînd apele de spă­
lare nu mai colorează hîrtia de turnesol roşie (I). Cristalele obţinute după
cristalizare din metanol (R), uscate la 105 °C, se topesc la 199 - 202 °e.
Punct de topire: 180 - 186 °C sau 141 - 146 °e (IX.e.10).
Putere rotatorie specifică: [o:]¾: = + 1 ° pînă la + 5° (soluţia A; ra-
portat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.O.~.
Aciditate. 50 mg etinilestradiol se dizolvă în IO ml alcool (R} în
prealabil neutralizat cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 la albastru de bromti-
mol-soluţie (I) ; soluţia se colorează în galben sau în verde. La adăugarea
M, 166,2
de cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 coloraţia soluţiei trebuie C8H 10~S . .
să devină albastră.
Etionamida este 2-etil-piridincarbotioamidă. Conţme C<:_1 puţm 98,0%
Estronă. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
s1· ce·I m ult 101 ,001
;o C8H 10 NS raportat la substanţa uscata.
pe strat subţire" (IX.C.26.2). 2 • V • v •

Adsorbant: silicage1 G (R). , Descriere. Pulbere cristalină sau microcristalma galbena, cu IlllfOS
Developant: alcool (R)-toluen (R) (10: 90). slab caracteristic (IX.B}. .
Soluţii de aplicat: 'Sol b·litate Putin solubilă în alcool şi metanol, foarte puţm so1u-
Soluţia a: etinilestradiol 2,0% m/V în cloroform (R)-metanol (R) (9: l) ; bilă în ~;rofodn, greu solub~ă _în eter, practic insolubilă în apă (IX.C.l).
Soluţia b: etinilestradiol 0,020% mfV în cloroform (R)-metanol (R) (9: l). Se dizolvă în acid clorhidric 100 g/1 (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se apiică
soluţiile: Identificare . . 001 or 1·u ' etanol (R\
_ Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0 , .1. ;om. v 1n m 1
a: 5 µI soluţie a (100 µg etinilestradoil) ; · t- un maxim la 290 nm (IX.C.24.1). . h~
b: 5 µ1 soluţie b (1 µg etinilestradiol). prezm a20 ma etionamidă se încălzesc cu 0,1 g carb<:mat de sotdi:1t~n d,.-
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve- -
dru (R) într-un creuzet de porţe1an; se p ercepe un miros carac ens 1c e
0

lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ

15 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer pînă la dispariţia piridină.50 mg etwnann
. •dv
a se
diz 1 r în 5 ml metanol (R) si se adaugă
o va . . ,b u
mirosului de solvenţi. Se ţine în etuvă, la llO e, timp de 10 min şi se
0

pulverizează imediat uniform cu acid sulfuric (R) 10% V/V în alcool (R).
- .
1 ml mtra t d .
e argm t O, 1 , , se formează un prec1p1tat run-negr ..
mol/1.
Placa cromatografică se ţine din nou în etuvă, la 110 °C, timp de 10 min hnet de topire: 158 - 163 oe (IX.e.10).
si se examinează în lumina ultravioletă la 366 nm.
, Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi- ~~ ;' e~i~n~n?âi se agită cu-10 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se
pală, corespunzătoare etinilestradiolului, mai apar şi alte pete, mărimea filtrează (IX. C.22).
şi intensitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească mărimea
)[etale grele. Cel mult 0,002%. deril d I Con-
şi intensitatea fluorescenţei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin nseare. Cel mult 0,5 %.
Reziduul de la calcinare, preiucrat co1;1form preve ?r !_
fe~t cu
trolul limitelor pentru imyurităţi anorglanti~c~"t \IX.C(;Ji ~ac101î plumb).
0,3 g etinilestradiol se usucă la 105 °e pînă la masă constantă (IX.C.15). a-oă la 10 ml, se compara cu 10 ml so u, e e a on , "'
Dozare. 50 mg etinilestradiol se dizolvă în 50 ml alcool absolut (R)
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 5 ml • Pierdere prin nseare. Cel mult 1,0%- v (IX e 15)
• ,v se usuca 1a 10~:, oe pînă la masa constanta
V

'
0,5 g ehonamma V
O
' '•

soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un baion cotat şi

se determină absorbanţa la 281 nm. Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,21?%- . )
0.5 g etionamidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C. 17 : V

A!~ la 281 nm 71. Do o 15 g etionamidă se dizolvă în 25 ml anhidrid~ acet~ca (R),

Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separanăum. în pre:t:;il ~eutralizată la verde malachit în acid acetic anhidru (I)
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Estrogen.
 Ethylmorphini hydrochloridum VIII. 415
414 VIII Ethylmorphini hydrochloridum
La 3 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R),
şi se titrează
cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la colo- 0,5 ml iod 0,05 mol/1 şi se încălzeşte; se formează iodoform cu miros ca-
raţie portocalie. racteristic.
1 ml acid percloric O, I mol/I în acid acetic anhidru corespunde la - 2,5 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se
0,01662 g C8 H 10 N 2 S. adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb,
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum. cazeos.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Tuberculostatic.
Putere rotatorie specifică: [o::]t = - 100,5 ° pînă la -108 ° (soluţia
A; raportat la substanţa uscată) {IX.C.4).
Aciditate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de metil-solu-
ţie (I); soluţia se colorează în roşu sau în portocaliu. Prin adăugarea de
ETHYLMORPHINI HYDROCHLORIDUM cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 coloraţia trebuie să devină
galbenă.
Clorhidrat de etilmorfină
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat oonform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi
completat cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Morfină. La 0,5 ml soluţie A se adaugă o soluţie proaspăt preparată
din 20 mg hexacianoferat (III) de potasiu (R) în 10 ml apă şi 0,05 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; nu trebuie să apară o coloraţie albastră
e timp de 1 min.
CI ·2Hi0 Alţi alcaloizi (codeină). 0,10 g clorhidrat de etilmorfină se dizolvă
în 1,5 ml apă şi se adaugă 0,25 ml amoniac 100 g/1 (R) ; se formează un
precipitat alb. Se adaugă 0,5 ml amoniac 100 g/1 (R) ; precipitatul nu
trebuie să se dizolve. După separare, spălare cu apă şi uscare în exsicator,
precipitatul se topeşte la 89 - 91 °C.
M,. 385,9 Pierdere prin uscare : 8,0 - 10,0%.
Sinonim : dionină 0,5 g clorhidrat de etilmorfină se usucă la 110 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Clorhidratul de etilmorfină este clorhidrat de {5o::, 60::)-7,8-didehidro-
4,5-epoxi-3-etoxi-17-metilmorfinan-6-ol cu două molecule de apă. Con- Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% C19H 23N03 • HCI · 2~0. 0,5 g clorhidrat de etilmorfină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de etilmorfină se dizolvă în 20 ml acid acetic
Solubilitate. Uşor solubil în alcool şi apă, foarte puţin solubil în clo-
roform, practic insolubil în eter (IX.C.l). anhidru (R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhi-
Soluţia A. I,0 g clorhidrat de etilmorfină se dizolvă în 40 IIi.l apă dru (R), 0,05 ml cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu
:proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastră.
mtr-un balon cotat. 1 ml acid percloric O, 1 mol/I în acid acetic anhidru corespunde la
Identificare 0,03859 g C111H 23N03 • HCI · 2H20.
- La 20 mg clorhidrat de etilmorfină se adaugă 2 ml acid sulfu- Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
ric {R) şi 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie verde.
După încălzire pe baia de apă coloraţia devine albastru-violetă; Se adaugă Acţiune iarmaeologieă şi întrebuinţări. Antitusiv; analgezic morfinic.
0,1 ml acid nitric 100 g/1 (R); coloraţia devine roşie.
415 VIII. Eucalypti aetheroleum
EUCALYPTI AETHEROLEUM
Ulei volatil de eucalipt
Ulei volatil obtinut prin distilare cu vapori de apă din frunzele proas-
pete şi ramurile terminale proaspete ale arborelui Eucalyptus globulus
Labill. şi ale altor specii de Eucalyptus (Myrtaceae).
Uleiul volatil de eucalipt trebuie să corespundă prevederilor de la „Ae-
therolea" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 70,0% m/m 1,8-cineol (eucaiiptol) (C1 0 H18 0).
Descriere. Lichid incolor sau gălbui, cu miros pronunţat de eucalip-
tol, aromat şi uşor camforat şi gust arzător, apoi răcoritor.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire'' (IX.C.26.2).
"' Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: toluen (R)-acetat de etil (R) (90 : 10).
Solutii de aplicat:
Solu'.tia a: ulei volatil de eucalipt 0,2% V/V în alcool (R);
Solutia b: 1,8-cineol (s.r.) 0,2% V/V în alcool {R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
solutiile:
'a : IO µ1 soluţie a ;
b: 10 µl soluţie b (0,02 µl 1,8-cineol - s.r.). . la care amestecul cristalizează (t 2). Dacă temperatura a scăzut cu 5 °e
Placa cromatografică se introduce în vasul ':fOma!o~aflc cu. dev~-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă d.e. aproXllllatlv
15 cm de la linia de start, se scoate si se usucă la aer. Dupa evaporarea
developantului, placa cromatografică' se pulveriz~ază .uniio~ C? anisal-
dehidă-solutie (R), se ţine în etuvă, la 105 °C, trmp ae 10mm ş1 se exa-
minează i~ediat la lumina zilei, apoi în lumina ultravioletă la 366 nm:
Pe cromatograma examinată la l~na zilei, în dr~ptul punctulm
a, trebuie să apară o pată de culoare v1olacee ?au b:11:3--v1olace_e, cu ace-
laşi Rf, de apro:;;."IDlativ 0,65, cu al petei l,8-cmeolU1u1 (s.r.). din_ <1;eptul
punctului b; acea_:!tă pată prezintă pe cromatograma ex:1mmată. m lu-
mina ultravioletă _,la 366 nm o fluorescentă brun-roşcata.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, maţ pot s~ apar~ şi alte
pete în treimea superioară şi inferioară, cu excepţia petei prevazute la
,,Citronelal".
Densitatea relativă: d~g = 0,905 - 0,925 (IX.C.3).
Putere rotatorie : ix~ = OO pînă la + 10 ° (IX. C.4) .
Indice de refracţie : ni? = 1,458 - 1,470 (IX.C.5.6).
Solubilitate în alcool. 1 ml ulei volatil de eucalipt se agită cu 3 ml
alcool diluat (R); soluţia trebuie să fie limpede (IX.C.2).
Felandren. La l ml ulei volatil de eucalipt se adaugă 2 ml acid ace-
tic (R), 5 ml eter de petrol (R) şi 2 ml nitrit de sodiu-soluţie (R). Se agită
Eucalypti aetheroleum VIII. 417
cu precauţie. Nu trebuie să se formeze un precipitat cristalin în stratul
superior timp de l h.
Citronelal. Pe cromatograma de la „Identificare", examinată la lu-
mina zilei, nu trebuie să apară, în treimea superioară, o pată de culoare
brun-roşcată, care prezintă fluorescenţă brun-verzuie în lumina ultravioletă
la 366 nm.
Dozare. În eprubeta interioară a aparatului pentru determinarea punc-
tului de solidificare (IX.C.9) se introduc 3,0 g ulei volatil de eucalipt proas-
păt uscat pe sulfat de sodiu anhidru (R) şi 2, 10 g o-crezol (R) topit. Se
montează termometrul şi agitatorul. Amestecul se omogenizează cu aju-
torul agitatorului pentru a evita solidificarea o-crezolului din stratul in-
ferior. Eprubeta interioară astfel pregătită se fixează în eprubeta exterioară
care se introduce în vasul în care se află apă la o temperatură cu apro-
ximativ 5 °C mai mică decît punctul de solidificare presupus (ţinînd seama
de valorile din tabel). Se lasă amestecul să cristalizeze, continuînd agi-
tarea. Cînd cristalizarea s-a produs are loc o uşoară ridicare a tempe-
raturii. Se notează valoarea maximă obţinută (t1 ). Eprubeta interioară
se scoate din eprubeta exterioară şi se introduce într-un vas în care se
află apă la o temperatură cu aproximativ 10 °e mai mare decît t 1 • După
topirea completă a amestecului, eprubeta se fixează din nou în eprubeta
exterioară care se introduce într-un vas în care se află apă la o tempe-
ratur2. cu aproximativ 5 °C mai mică decît t 1 • C"md cristalizarea a început
sau cînd temperatura amestecului a coborît cu 3 °C mai jos decît t 1 , ames-
tecul se agită cu ajutorul agitatorului. Se notează temperatura maximă
mai jos decît t 1 şi cristalizarea nu a început, aceasta se amorsează prin
adăugarea unui mic cristal dintr-un amestec format din 3,0 g 1,8-cineol
şi 2, 10 g o-crezol ( R) topit. Se repetă operaţia de topire şi cristalizare
(la fa,care topire temperatura apei din vas să fie cu 5 °e peste ultima tem-
peratură t 2 găsită), pînă cînd două valori maxime t 2 nu diferă cu mai
mult de 0,5 °e.
Dacă temperatura t 2 este inferioară valorii de 27,4 °C, se repetă de-
terminarea după ce s-a adăugat un amestec format din 3,0 g 1,8-cineol
şi 2, 10 g o-crezol (R) topit.
Concentraţia în 1,8-cineol a probei de analizat (% m/m), care cores-
punde la temperatura t 2 observată, este specificată în tabel. Această con-
centraţie se determină, dacă este necesar, prin interpolare.
În cazul în care s-au adăugat cele 5,10 g amestec, concentraţia în
1,8-cineol a probei de analizat se calculează conform formulei:
c = 2(A 50)
în care:
c = în 1,8-cineol a probei de analizat (% m/m) ;
concentraţia
A concentraţia
în 1,8-cineol indicată în tabel pentru t 2 •
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic al căilor respira-
torii ; expectorant.
418 VIII Eucalypti Folium Extracta VIII. 419
Tabel
cule concentrice; totul este înconjurat de o teacă periciclică scleriiicată
CONCENTRAŢIA 1N 1.8-CINEOL A ULEilJLUI VOLATIL DE EUCALIPT IN FUNCŢIE DE (IX.D,2; IX.D.3).
TEMPERATURA DE SOLIDIFICARE Părţi din aceeaşi plantă. Frunze tinere, cel mult 5,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Concentraţia Concentraţia Concentratia Concentra/ia
Apă. Cel mult 8,0%.
t1 ·c tn 1,8-cineol t, °C în 1,8-cineol 11 'C în l,8-cin~-01 t, °C în 1,8-cin~oi
20 g pulbere de frunză de eucalipt {II) se antrenează cu vapori de
(% m/m) (% m/m) (% mim) (% mim)
solvenţi organici (IX.C.16.2).
24 45,5 32 56,0 I 40 67,0 48 82,0 Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
25 47,0 33 57,0 41 68,5 49 84,0 volatil din produsele vegetale" (IX.D.10).
- 26 48,5 34 58,5 42 70,0 50 86,0
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic al căilor respira-
27 49,5 35 60,0 43 72,5 51 88,5 torii; expectorant.
28 50,5 36 61,0 44 74,0 52 91,0
29 52,0 37 62,5 45 76,0 53 93,5

~
30 53,5 38 46 78,0 54 96,0
EXTRACTA
31 54,5 39 o 47 ! 80,0 I 55 99,0

EUCALYPTI FOLIUM
Frunză de eucalipt
Frunza de pe ramurile bătrîne ale arborelui Eucalyptus globulus La-
bill. (Myrtaceae), uscată după recoltare. Conţine cel puţin2,0% V/mulei
volatil.
Descriere. Caractere macroscopice. Frunze scurt peţiolate, fakiforme
cu limbul alungit, lungi pînă la 2?, cm, la_te ~de 2 - 5 cm, asimetI?c~. 1~
bază, coriacee, groase, verde-cenuşn ; prezmta numero_ase ,Pete rugm_n ş1
punctuaţii corespunzătoare pungilor S<:,cretoare răspî:3-d1te m, parenchimul
foliar. Nervura mediană foarte pronunţată, nervun secunaare paralele,
care se unesc la marginea frunzei formînd cîte o nervură marginală.
Miros puternic aromat, gust amar, astringent, răcoritor (IX.D.1).
Caractere microscopice. Epiderma prezintă pe ambele feţe o cuticul~
groasă şi stomate de tip actinocitic cu opt celule anexe. Sub cele doua
epiderme se găsesc cîte 3 - 5 rînduri de celule palisadice şi_ ţes?-t lacuna:
foarte redus, cu spaţii aerifere foarte mici. Parenchimul _Pahsad1c prezrnt~
prisme şi druze de oxalat de calciu, numeroase pungi secretoare mar~,
de natură schizogenă şi uneori lenticele, sub formă de pete brup.e, consti-
tuite din tesut suberos, ale cărui celule sînt dispuse circular. In dreptul
nervurii u{ediane se găseşte fasciculul libero-lemnos principal, bicolateral_;
deasupra fasciculului principal se găsesc, aşezate lateral, alte două fasc1-
Extracte vegetale
Extractele vegetale sînt preparate farmaceutice fluide, moi sau us-
cate, obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi, urmată
de evaporarea parţială sau totală a solventului şi aducerea masei rezi-
duale sau a pulberii la concentraţia sau la consistenţa prevăzută.
Dependent de consistenţă pot fi : extracte fluide ; extracte moi care
conţin cel mult 20% materii volatile ; extracte uscate care conţin cel
mult 5% materii volatile.
Preparare. Produsul vegetal adus la gradul de mărunţire prevăzut
în monografia respectivă este supus, dacă este cazul, unei prealabile de
gresări.
Solvenţii folosiţi
la extracţie sînt: apa acidulată sau apa alcalini-
zată, alcoolul diluat, în unele cazuri acidulat, eterul etc.
Prepararea extractelor fluide se efectuează prin macerare, macerare
repetată sau prin percolare, conform prevederilor de la monografia Tincturae
şi cu următoarele precizări:
La prepararea extractelor fluide prin percolare se folosesc 100 g _pr?-
dus vegetal din care se obţine separat o primă fracţiuneJde 80 g hchid
extractiv. Se continuă percolarea pînă la epuizarea completă a produsului
vegetal. Percolatele astfel obţinute se concentrează, sub presiune redusă,
la o temperatură care să nu depăşească 50 °C pînă la îndepărtarea solven-
tului de extracţie. Reziduul se dizolvă în prima fracţiune şi se completează
cu acelaşi solvent la 100 g sau la concentraţia în principii active prevă­
zută. Extractele obţinute se lasă la temperatura de 5 - 10 °C timp de
6 zile şi se filtrează, evitînd pierderile prin evaporare.
Prepararea extractelor moi şi uscate se efectuează prin supunerea s?-
luţiilor extractive, obţinute prin macerare, macerare repetată sau pnn
420 VIII. Extracta
percolare, la diferite tratamente pentru îndepărtarea substantelor balast
şi concentrarea prin distilare sub presiune redusă la o temp~ratură care
să nu depăşească 50 °C.
în cazul extractelor moi, soluţiile extractive se concentrează pînă
la obţinerea unei mase vîscoase care conţine cel mult 20% materii vo-
latile.
În cazul extractelor uscate, după îndepărtarea solventului de extrac-
ţie prin distilare, reziduul se usucă în vid, la o temperatură care să nu depă­
şească 50 °e, pînă la obţinerea extractului uscat care contine cel mult sex
ma terii volatile. ' Pierdere prin uscare. Extracte moi. Cel mult 20,0%. Extracte uscate.
Extractele moi şi uscate care conţin principii foarte active se dozează
şi se aquc prin ?,il1;1a:r_e cu. pulberi ~nert~, solubile şi nehigroscopice, la con-
centraţia m pnnc1p11 active prevazuta.
Deseriere. Extractele fluide sînt lichide limpezi, colorate, cu mirosul
şi gustul caracteristice componentelor produsului vegetal din care s-au pre-
parat. Sînt miscibile cu solventul folosit la preparare ; se tulbură prin di-
luare cu apă.
. Extra~te~e moi sînt :preparate vîsc?ase~ semi~olide, coţorate, cu aspect
uniform (mtmse pe o placa nu trebme sa prezmte particule solide).
Extractele uscate se prezintă sub formă de pulberi, cu aspect uniform,
sub formă de lamele sau de masă spongioasă care se pulverizează usor ;
sînt higroscopice.
Extractele moi şi uscate sînt aproape complet solubile în solventul
folosit la preparare.
Fer. Extracte fluide. Cel mult O, 1 %-
0,3 g extract fluid se evaporă la sicitate şi se calcinează cu acid sul-
furic (R). Reziduul obţinut la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.e.13) şi com-
pletat cu apă la 10 ml, se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (0,03 mg ion fer).
Fer. Extracte moi şi uscate. Cel mult 0,04%.
0,5 g extract moale, în prealabil uscat la 105 °C timp de 3 h sau 0,5 g
extract uscat se calcinează cu acid sulfuric (R). Reziduul obţinut la calci-
nare, prelucrat conform prevederilor de la „Controlul limitelor pentru im-
purităţi anorganice" (IX.e.13) se completează cu apă 1a 50 ml. 7,5 ml din
această soluţie completată cu apă 1a 10 ml se compară cu 3 ml soluţie-eta­
lon completată cu apă Ia 10 ml (0,03 mg ion fer).
Metale grele. Extracte fluide. Cel mult 0,01 %-
0, 1 g extract fluid se evaporă la sicitate şi se calcinează cu acid sulfu-
ric (R). Reziduul obţinut 1a calcinare, prelucrat c@nform prevederilor de
la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi comple-
tat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Metale grele. Extracte moi, uscate. Cel mult 0,04%.
0,5 g extract moale, în prealabil uscat la 105 °e timp de 3 h sau O,Sg
extract uscat se calcinează cu acid sulfuric ( R). Reziduul obţinut la calci-
nare, prelucrat conform prevederilor de la „Controlul limitelor pentru im-
Extract'um Bellad.onnae siccum VIII. 421
purităţi anorganice" (IX.C.13) se completează la 200 ml cu apă. 10 ml din
această soluţie se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Alcool (pentru extractele fluide). Se determină conform prevederilor
de la „Concentraţia în alcool a preparatelor farmaceutice" (IX.C.18).
Reziduu prin evaporare. 2 g extract fluid se evaporă la sicitate pe baia
de apă, într-o fiolă de cîntărire, cu diametrul de 4 cm şi înălţimea de 2 cm,
în prealabil cîntărită; se usucă la 105 °C timp de 3 h, se cîntăreşte şi se
raportează la 100 g extract fluid.
0
CEl mult 5,0%.
1 g extract moale amestecat într-o fiolă de cîntărire cu 2 g nisip ( R) sau
1 g extract uscat se ţin la 105 cc timp de 3 h, se cîntăresc şi se raportează
la 100 g extract.
Conservare. În recipiente de capacitate mică, bine închise, ferit de lu-
mină, la 8 - 15 °e.
Observaţii. Extractele fluide se mai pot prepara şi prin dizolvarea ex-
tractelor uscate şi aducerea Ja concentraţia în principii active prevăzută.
Extractele fluide, prin păstrare, pot forma sedimente. În acest caz se
foloseşte lichidul decantat cu condiţia ca acesta să corespundă prevederilor
' din monografia respectivă.
EXTRACTUM BELLADONNAE SICCUM
Extract uscat de mătrăgună
Sinonim: extract uscat de beladonă
Preparare
Bclladonnae folium (V) 100 g
Alcoholum dilutum q.s.
Aqua destillata q.s.
Saccharum lactis q.s.
Frunzele de mătrăgună se extrag prin percolare, conform prevederilor
de la Extracta. Lichidul extractiv se concentrează sub presiune redusă, pe
baia de apă la cel mult 50 °e, pînă la o masă de aproximativ 100 g. Se adau-
gă 100 g apă, se ţine Ia rece timp de 48 h şi se filtrează 1a aceeaşi tempera-
tură. Filtrul cu reziduu se spală cu mici porţiuni de apă răcită la cel mult
5 cc, pînă cînd la adăugarea a O, 15 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu ( R)
la_ 1 ml apă de spălare, amestecul prezintă cel mult o slabă opalescenţă.
Filtratul şi apele de spălare reunite se concentrează sub presiune redusă,
pe baia de apă la cel mult 50 °C, pînă 1a o masă de aproximativ 100 g. Se
lasă în repaus la rece, timp de 8 zile. Se filtrează la aceeaşi temperatură.
Filtratul se concentrează pînă la sicitate prin distilare pe baia de apă la o
422 VIII. Extractum Belladonnae siccum
temperatură de cel mult 50 °C; reziduul se usucă în etuvă, la o temperatură ,
care să nu depăşească 50 °C, în vid. Se dozează alcaloizii totali şi dacă este
necesar, -extractul uscat se diluează cu lactoză (R) la concentraţia prevăzu­
tă.
Extractul uscat de mătrăgună trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Extracta" şi următoarelor prevederi:
Conţine: cel puţin 1,35% şi cel mult 1,65% alcaloizi totali exprimaţi
in hiosciamină (C17H 23 N03 ).
Descrieri. Pulbere galben-brună, nehigroscopică, cu miros caracteristic
şi gust amar (toxic).
Identificare
- 0,5.g extract uscat se dizolvă în 5 ml apă şi se filtrează într-o pîl-
nie de separare. La filtrat se adaugă 0,5 ml amoniac concentrat (R) şi 10 ml
eter (R) şi se agită. Stratul eteric separat se aduce într-o capsulă de por-
ţelan şi se evaporă la sicitate pe baia de apă la aproximativ 45 °C. Reziduul
se dizolvă în 0,15 ml acid nitric fumans (R) şi se evaporă Ia sicitate pe baia
de apă; după răcire, reziduul se dizolvă în 2 ml acetonă {R) şi se adaugă
0,05 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 în alcool ( R) ; apare o coloraţie violetă.
- O, l g extract uscat se diz)lvă în 10 ml apă, se filtrează într-o pîl
nie de separare şi se agită cu 10 ml cloroform (R). Soluţia doroformică se-
parată se evaporă la sicitate, pe baia de apă, într-o capsulă de porţelan.
Reziduul se dizolvă în 10 ml apă încălzită la aproximativ 70 °C şi se filtrea-
ză. L:1 filtrat se adaugă 0,05 ml amoniac concentrat ( R) ; soluţia prezintă
uuorescenţă albastru-deschis în lumina ultravioletă la 366 nm.
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%.
Se procedează conform prevederilor de la Extracta.
Dozare. 2,5 g extract uscat se dispersează, prin încălzire la aproxima-
fo- 50 °e, în 5 ml apă, într-un balon cu dop rodat. După răcire se adaugă
100 ml eter ( R) şi se agită, cu precauţie, timp de 2 ruin. Se adaugă 1 ml arno-
ni2-c concentrat (R) şi se agită timp de 30 min. Se adaugă 1 g tragacanta
( Rj şi se agită energic. Conţinutul balonului se filtrează prin vată. 60 ml
filtrat (1,5 g extract uscat) se distilează, în baia de apă la aproximativ 45 °C,
pină la sicitate. Balo"nul cu reziduu se ţine în etuvă, la 105 °e, timp de 1 h.
D;ipă răcire reziduul se dizolvă în 3 ml alcool ( R) în prealabil neutralizat,
se adaugă 10,0 ml acid sulfuric 0,01 mol/1, 10 ml apă proaspăt fiartă şi ră­
cită şi 0,05 mi roşu de metil-soluţie (I) şi excesul de acid sulfuric 0,01 mol/1
se titrează cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,00578 g C17H 23N0 3 ...
Conservare. Separandum.
f.:xtractum Frangulae fluidum VIII. 423
EXTRACTUM FRANGULAE FLUIDUM
Extract fluid de cruşin
Preparare
Frangulae cortex (III) 100 g
Alcoholum soc q.s.
Se prepară prin percolare, conform prevederilor de la Extracta.
Extractul fluid de cruşin trebuie să corespundă prevederilor de Za „Ex-
tracta" şi următoarelor prevederi :
Conţine cel puţin 1,5% hidroximetilantrachinone totale exprimate
în 1,8-dihidroxiantrachinonă.
Descriere. Lichid limpede, brun-închis, cu miros caracteristic, cu gust
amar şi astringent.
Identificare. 1 g extract fluid se diluează cu 4 ml apă şi se agită cu 5 ml
amoniac 100 g/1 (R); stratul amoniacal se colorează în roşu-vişiniu.
Alcool. Cel puţin 54,0% (IX.C.18).
Reziduu prin evaporare. Cel mult 18,0%.
Se procedează conform prevederilor de la Extracta.
_Dozare. 5 ~ e~ract flui_:1 se ~iluează cu 20 ml alcool soc şi se comple-
teaza cu acelaşi so,vent la 2:> ml, mtr-un balon cotat. La 0,25 ml din aceas-
tă ,sol:;1ţie se ada_ugă 7,5 ml acid acetic (R) într-un balon cu dop rodat şi
se _mcalz~şte la fierbere, la reflux, timp de 15 min. După răcire, se adaugă
pnn r~fng~rent 30 ml eter (R) şi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă la
aproximativ 60 °C, la reflux, timp de 15 ruin. După răcire amestecul se fil-
tr~ază î:3-tr-o~pîlnie de separare de 500 ml. Balonul şi filtrul se spală de două
on. cu cite b ml eter ( R) care se filtrează în aceeasi pîlnie de separare. So-
1;:ţia !iltr~tţ se ~gită timp de 3 ruin, sub jet de apă, cu un amestec format
u~n b ml mdroxid de sodiu 300 g/1 (R) şi 25 ml hidroxid de sodiu în arno-
mac (R). Stratul apos alcalin, de culoare roşie, se aduce într-un balon cotat de
I?O ml! iar stra~ul, eteric ~e extrage de mai multe ori cu mici porţiuni de
h1drox1d de_~odm m amom~c (R), pînă cînd stratul apos alcalin rămine in-
~olor. S~luţ11le apoase alcalme reunite se completează cu hidroxid de sodiu
11;1 am~ma<_; (R) ţa 100 ml, în acelaşi balon cotat, care se acoperă cu o pîlnie
Şl se ţme_ m b:3-1a de apă timp de 20 min. După răcire se completează din
nou cu hidroxid de sodiu în amoniac (R) la 100 ml si se determină absor-
banţa soluţiei la 530 nm folosind ca lichid de compensare apa.
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon de clorură de
cobalt (II) 10 g/1 (R). Convenţional, se consideră că absorbanţa soluţiei­
etalon corespunde la 0,36 mg 1,8-d.ihidroxiantrachinonă.
 l!:xtractum Ratanhiae siccum - Extractum Valertanae spissum
424 VIII. Foeniculi aetheroleum VIII. 425

EXTRACTUM RATANHIAE SICCUM
Extract uscat de ratania
Preparare
Ratanhiae radix (IV) 100 g
Chloroformiwm 5 g/1 q.s.
Se prepară prin percolare, conform prevederilor de la Extracta.
Extractul uscat de ratania trebuie să corespundă prevederilor de la „Ex-
tracta" şi următoarelor pre-vederi: . .
Conţine cel puţin 40,0% tanu::un. "
Descriere. Pulbere granuloasă umforma, sau lamele care se pulverizea-
ză usor, de culoare brun-roşiatică şi cu gust astringent; slab higroscopic.
Identificare. 0,5 g extract uscat se dizolvă în 5 ml apă prin încălzire
pe baia de apă timp de 5 - 10 min_ ;_se obţine o soluţie Iimp_ede care după
răcire se tulbură si separă un prec1p1tat brun. La 2 ml soluţie decantată se
adaugă O, 15 ml cl~rură de fer (III) 30 g/1 (R); soluţia se colorează în verde-
închis.
Pierdere prin uscare. Cel mult. 5,0%,
Se procedează conform prevederilor de la Extracta.
Dozare. La 0,2 g extract uscat pulverizat (VI) se adaugă 150 ml apă
într-un balon cu dop rodat; se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 30 min,
agitind din cînd în cînd şi se răceşte. Conţinutul balonului se aduce canti-
tativ, cu mici porţiuni de apă, într-un balon ?otat ~i se completează cu ace-
laşi solvent la 250 :31-l. După decantare, sol.uţ1a" se filtrează, îndepărtînd pri-
mii 50 ml filtrat. In continuare, se proceaeaza conform prevederilor de la
,,Dozarea taninurilor din produsele vegetale" (IX.D.9).
EXTRACTUM VALERIANAE SPISSUM
Extract moale de odolean
Sinonim: extract moale de valeriană
l 1re par.irc
V alerianae rhi:mma cum radicibus (IV) 100 g
Alcoholum dilutum q.s.
Se prepară prin percolare, conform prevederilor de la Extracta.
Extractul moale de valeriană trebuie să corespundă prevederilor de la
,,E xtracta" şi următoarelor prevederi:
Descriere. Extract moale, brun-închis, cu miros caracteristic şi gust
amărui. Prin amestecare cu apă în proporţie de 1: 10 se obţine o soluţie
tulbure, cu reacţie acidă la hîrtia de turnesol albastră (J).
Identificare
0,1 g extract moale se dizolvă în 10 ml apă şi se filtrează. La fil-
trat se_ adaugă 2 i-r:-I rezorcinol în acid clorhidric ( R) şi se încălzeste la fier-
bere timp de 3 mm; apare o coloraţie roşu- vişinie. '
0,5 g extract moale se dizolvă în 5 ml alcool SOC; la 1 ml solutie
se a_daugă 0,5 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); se formează un precipitat
verae-murdar.
Pierdere prin uscare. Cel mult 20,0%.
Se proced,·ază conform prevederilor de la Extracta.
FOENICUIJ AETHEROLEUM
Ulei volatil de anason dulce
Sinonim: ulei volatil de fenicul
Ulei v_olatil ~bţinut prin distilare cu vapori de apă din fructele mature
ale P½tn~e1 F~en:culum vulgare Mill. ( Apiaceae).
Uleiul vota_til de anason dulce trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Aetherolea" şi următoarelor prevederi:
~eseriere. Lichid incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic de ana-
son ş1 slab camforat şi gust la început dulceag, apoi amar.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: siiicagel G (R\.
Developant: toluen ( R). '
Solufi~ de aplicat: ulei volatil de anason dulce 0,5% V/V în alcool (R).
Pe hma de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ1
din soluţia de mai sus.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
J?ant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţ~,de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate şi se usucă 1a aer. După evaporarea developan-
t:11m placa cromatografică se pulverizează uniform cu anisaldehidă-solu­
ţi_e ( R), se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 10 min şi se examinează ime-
diat la lumina zilei.
Pe cromatogramă trebuie să apară o pată de culoare violetă, cu Rf
de aproximativ 0,82 (anetol).
Pe cromatogramă mai pot să apară şi alte pete.
Densitate relativă: d:8 = 0,960 - 0,977 (IX.C.3).
Pwict de solidificare: 5 - 10 °C (IX.C.9).
Putere rotatorie: ( X ~ = + 11 ° pînă la + 24° (IX.C.4).
Indice de refra.cţie: n~ = 1,528 - 1,540 (IX.C.5.6).

4~6 VIII. F oeniculi fructus
Solubilitate în alcool. 1 ml ulei volatil de anason dulce se agită cu 1 ml
alcool 90c; solutia trebuie să fie limpede (IX.C.2). ·
Aeiditate~al~alinitate. Soluţia de la „Solubilitate în alcool" trebuie să
fie neutră sau slab acidă la hîrtia de turnesol albastră (I).
Aetiunc farmacologică si întrebuintări. Carminativ; aromatizant.
' , '
FOENICULI FRUCTUS
Fruct de anason dulce
Sinonim: fruct de fenicul, fruct de molură . Suprafaţa internă este galben-roşiatică, fin striată longitudinal, cu frac-
Fructul matur al plantei Foeniculum vulgare Mill. ( Apiaceae). Con-
ţine cel puţin 3,5% V/m ulei volatil. . . . _ . Fără miros, gust amar (IX.D.l).
Descriere. Caractere macroscopice. Fructe constitmte din doua men-
carj)e, de obicei separate, glabre, eliptic-oblungi şi uşor ar~uate sa'.1 d:e_?te,
lungi de 4 - 10 mm, cu diametrul de_ 1,5_ - 4 mm, cenuşm-_verzm pma la
brun-verzui cu cîte cinci coaste long1tudmale, foarte proemmente, galben-
verzui · cel; două coaste din partea comisurală sînt mai dezvoltate. La
partea' superioară se _observă un stilopod lăţit şi, rest1:111e sti~atelor.
Miros caracteristic, gust dulce, aromat, slab mţep~tor (I~.D.l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală ~ mencarpulm es!e pen-
tagonală, alungită, cu cinci proemine1!ţe corespunzatoare coastel?r, lil care
se o-ăsesc fasciculele libero-lemnoase. In dreptul valeculelor se gasesc şase
ca;ale secretoare, patru pe faţa _conve~ă şi două pe_ cea co~i~~ală,. volu-
minoase, eliptice, care conţin ulei volatil. Celulele ep1c~u.J.m sm~ poligona-
le cu cuticula netedă. În mezocarp se găsesc celule hgniflcate ş1 celule cu
în'groşări reticulate. Endocarpul este cons~ituit ?în celule_ J?archetate cu
membranele subţiri. Albumenul conţine ulet gras ş1 rozete m1C1 de oxalat de
calciu (IX.D.2 ;IX.D.3).
Părţi din aceeaşi plantă. Fructe seci, sfărîmate, cel mult 0,5%; fr:,icte
imature, cel mult 1,0% ; fructe brunificate, cel mult 5,0%; resturi de
pedunculi sau alte părţi din plantă, cel mult 1,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Apă. Cel mult 9,0%.
20 g pulbere de fruct de anason dulce (IV) se antrenează cu vapori
de solvenţi organici (IX.C.16.2).
Cenuşă. Cel mult 8,0%-
1 g fruct de am.son duice se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17) ·
Cenusă insolubilă în acid clorhidric 100 g/l. Cel mult 1,0% (IX.C.17).
Doz~e. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produsele vegetale'' (IX.D.10).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacelogieă şi întrebuinţări. Carminativ; aromatizant.
Frangulae cortex VIII. 427
FRANGULAE CORTEX
Scoarţă de cruşin
Scoarţa tulpinii şi ramurilor arbustului Frangula alnus Mill. ( Rham-
nus /rangul a L.) ( Rhamnaceae), usca tă după recoltare şi conserva tă cel
puţin un an sau ţinută la 100 °C timp de 1 h, înainte de uscare. Conţine
cel puţin 2,5 hidroximetilantrachinone totale exprimate în 1,8-dihidroxi-
antrachinonă.
Descriere. Caractere macroscopice. Fragmente răsucite, lungi de 25 ~
30 cm, groase de 0,5 - 2 mm. Suprafaţa externă este brun-cenuşie, cu
crăpături neregulate şi acoperită de lenticele albicioase dispuse orizontal.
tura· scurt-fibroasă, mai ales spre partea interioară.
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă un suber dez„
voltat, format din celule cu un conţinut de culoare roşu-brună, Parenchi~
mul cortical, cu spaţii intercelulare, prezintă numeroase ursine de oxalat
de calciu şi uneori granule de amidon. Liberul, foarte dezvoltat, este ·
împărţit în fascicule prin raze medulare ondulate, uni- sau biseriate. În
liber se găsesc pachete de fibre liberiene aşezate stratificat şi mărgiuite
de celule care conţin cristale de oxalat de calciu.
Pulberea, de culoare galben-brună, prezintă grupuri de fibre libe-
riene, însoţite de celule care conţin cristale de oxalat de calciu, fragmente
de parenchim cu ursine de oxalat de calciu, uneori granule mici de amidon
şi fragmente de suber format din ceiule roşu-brune (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare
- După îndepărtarea stratului extern al suberului, suprafaţa internă
a scoarţei, umectată cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se colorează în
rosu-visiniu.
' - , 0,1 g pulbere de scoarţă de cruşin se agită de două ori cu cîte
10 ml eter ( R) timp de 2 - 3 min ; soluţiile eterice reunite se agită cu
5 ml amoniac 100 g/1 (R); stratul amoniacal se colorează în roşu-vişiniu.
- Prin microsublimare se obţine un sublimat cristalin, la început
incolor, apoi gălbui, care umectat cu dteva picături de hidroxid de sodiu
100 g/1 (R) se colorează în roşu (IX.D.3).
Părţi din aeeeaşi plantă. Fragmente de scoarţă cu suprafaţa internă
înnegrită, cel mult 3,0% ; fragmente de scoarţă cu resturi de lemn pe
suprafaţa internă, cel mult 1,0% (IX.DA).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse mmerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 10,0%-
5 g scoarţă de cruşin se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 6,0%.
1 g scoarţă de cruşin se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
428 VIII. Fructosum
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 g/l. Cel mult 1,0% (IX.C.17).
Dozare. La 25 mg pulbere de scoarţă de cruşin (V) se adaugă 7,5 ml
acid acetic (R), într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte la fierbere,
la reflux, timp de 15 min. După răcire se adaugă prin refrigerent 30 ml
eter (R) şi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă la aproximativ 60 °e,
la reflux, timp de 15 ruin. După răcire amestecul se filtrează într-o pîlnie
de separare de 500 ml. Filtrul cu pulbere se aduce în balon, se adaugă
30 ml eter (R) şi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă la aproxima-
tiv 60 °C, la reflux, timp de 10 min; se răceşte şi se filtrează în aceeaşi pîl-
nie de separare. Balonul şi filtrul se spală de cinci ori cu cîte 6 ml eter ( R)
care se filtrează în aceeaşi pîlnie de separare. Soluţia filtrată se agită timp
de 3 min, sub jet de apă, cu un amestec format din 15 ml hidroxid de
sodiu 300 g/1 (R) şi 25 ml hidroxid de sodiu în amoniac (R). Stratul apos
alcalin, de culoare roşie, se aduce într-un balon cotat de 100 ml, iar stratul
eteric se extrage de mai multe ori cu mici porţiuni de hidroxid de sodiu în
amoniac (R), pînă cînd stratul apos alcalin rămîne incolor. Soluţiile apoase
alcaline reunite se completează cu hidroxid de sodiu în amoniac ( R) la 100 ml,
în acelaşi balon cotat, care se acoperă cu o pîlnie şi se ţine în baia de apă,
timp de 20 min. După răcire se completează din nou cu hidroxid de sodiu
în amoniac ( R) la 100 ml şi se determină absorbanţa soluţiei la 530 nm
folosind ca lichid de compensare apa.
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon de clorură de
cobalt (II) 10 g/1 ( R). Convenţional, se consideră că absorbanţa soluţiei­
etalon corespunde la 0,36 mg 1,8-dihidroxiantrachinonă.
Conservare. În recipente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmaeoiogică şi întrebuinţări. Purgativ.
FRUCTOSUM
Fructoză
:Mr 180,2
Sinonim: levuloză
Fructoza este D-(-}-fructopiranoză.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust foarte dulce (IX.B).
Fructosum VIII. 429
Se topeşte la aproximativ 106 °e (cu descompunere).
A Solubilitate~ Foarte uşor solubilă în apă, solubilă în alcool, insolubilă
m eter (IX.e.IJ.
__ ~ol1!/ia A. 5,0 g fr:;-ctoză se dizolvă în 30 ml apă proaspăt fiartă şi
rnc1ta ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la 100 ml.
Identiiicare
. - Pr_~ înc~lzire, fructoza se topeşte, apoi se descompune, brunificîndu-
se şt degaJtnd miros de zahăr ars.
-:- ~ 5 :111 soluţie A se_adaugă 4 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de
po~slU Şl sodm-soluţ1e ( R) ş1 se încălzeşte la fierbere ; se formează un pre-
c1p1tat roşu, care treptat, devine roşu-brun.
. - 0,1 g fruct?ză se _diz_olvă în 0,2Jml. apă, se adaugă 0,2 g rezor-
:~ol (R), 9 :111 acid cJorh1dnc !00 g/ţ {R) ş1 se încălzeşte pe baia de apă
..imp de 2 mm; apare o coloraţie roşie.
- Un amestec format din 1 g clorhidrat de fenilhidrazină (R) I 5 a
acet~t de sodi~ (RJ şi 1~ ml apă se încălzeşte la 60 °C, se răceşte şi se filtre~zt
~a _o ml s?luţ1e_ filtrata_ se_ adaugă_ 0,2_ g fructoză dizolvată în 1 ml apă, se
mcalzeşte 1n_ baia d~ aI?a tin_:-p de o mm, se răceşte şi se filtrează. Precipi-
tatul se spala _de trei on cu cite 10 ml apă, apoi cu 5 ml alcool (R) şi 5 ml
eter (R). Prec1p1tatul uscat se topeşte la 205 - 210°0 (cu descompunere).
, P!1tere rotatorie s~eifică: [o:1~ - 91 ° piuă la - 93,5° (10% m/V
;n -apa cu 0,1 ml amomac concentrat (R); raportat la substanţa uscată)
1_IX.C.4). '
Asl_)C~tul soluţiei. Soluţia.~ trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.e.2).
Ac1d~ta~. La. 10 ml soluţ:e A pr~aspăt preparată, se adaugă O, 1 ml
fenolftale_ma-s?luţ1e (I)_; soluţia trebme să rămînă incoloră. Se adaugă
0,2 ml hidroxid de sodm 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roşu.
Arsen. Cel mult 0,0001 %-
. . sp g fructoză se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul
hm1te1 de arsen-Procedeul II" (IX.C.13).
. !Jariu. ~a 10 _ml_ soluţie A se adaugă _0,5 ml c:-cid clorhidric 100 g/1 (R)
Şl O,~ m1: acid sul!unc 100 g/1 (R); soluţia trebme să rămînă limpede timp
de b mm.
Calciu. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru calciu (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,005%.
10 ml solutie A ~e compară cu 2,5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02;, mg 10n clorură) (IX.C.13).
l'er. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru fer (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reactia pentru meta-
le grele (IX.C.13). '
Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
. Hidroximetilfurfural şi compuşi inrudiţi. Absorbanţa soluţiei A deter-
tlllilată la 284 nm trebuie să fie de cel mult 0,32 {IX.C.24.1).
 Furazolidonum VIII. 431
VIII. Furazolidonum
430
ldentiiieare
Sulfiţi. 0,50 g f!uctoză. se 0dizolvă în 5 :311 apă şi se adaugă 0,25 ml
· d o' oe:. inol/1 · solutia
trebme sa se coloreze m galben. - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu fura-
10 V ' , d zolidonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
· t ăine. o 50 a fructoză se adaugă în 1 ml apa Şl se a auga
V • V

Zaharur1sr , o. vv•vr d - 1 mg furazolidonă se dizolvă în 1 ml dimetilformamidă (R) şi se

9 ml alcool (R) ; soluţia trebuie sa ramma 1mpe e. adaugă 0,1 ml hidroxid de potasiu O, 1 mol/I în alcool; apare o colora-
ţie albastră.
p· dere prin uscare. Cel mult 0,5%. " ( XC ~)
1ier_ . " se usuca- 1a 80 oe, în vid, pînă la masă constanta I · · 1o ·
g tructoza - 10 mg furazolidonă se dizolvă la fierbere în 10 ml acid clorhidric (R),
se adaugă 2 m1 2,4-dinitrofenilhidrazină în acid sulfuric (R); se formează
Reziduu prin calcinare. Cel mul~ O, I%- . - un precipitat portocaliu.
1 a fructoză se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Aspectul soluţiei. 50 mg furazolidonă trebuie să se dizolve în 8 ml
U:
urităti pirogene (IX.F.10). Se administrea~ă intrave1:'.os 10 ml J?e dimetilformamidă (R) la 20 °C, prin agitare timp de l3 min; soluţia
kilogra!. ma;ă corpora!ă. dintr~o soluţie care conţme fructoza O, l g/ml 1n trebuie să fie limpede (IX.C.2).
apă pentru preparate mJectab1le. pH = 4,5 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Conservare. În recipiente bine închise. Cloruri. Cel mult 0,02%.
0 bservatie. Impurităţile pirogene se det~rmina · - numai în cazul /ruc- 10 ml soluţie A se compară cu 4 ml soluţie-etalon completată cu apă
tozei care se' aâministrează pe cale parenterala. . , . ţ· . la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.C.13).
• b · tăr' Aport calonc m ahmenta 1a
Acţiune iarmaeolo91ca şi mtre um, 1.
- • A Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
parenterală.
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Suliaţi. Cel mult 0,05%.
,,.,10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, I mg ion sulfat)
{[~.C.13).
FURAZOLIDONUM ·_ Impurităţi solubile în eter. Cel mult 0,2%.
'La 0,5 g furazoiidonă se adaugă 50 m1 eter (R) într-un flacon cu dop
Furazolidonă rodat şi se lasă în repaus timp de 30 min, agitînd rar, apoi se filtrează într-o
capsulă de sticlă în prealabil cîntărită ; se îndepărtează eterul, iar reziduul
obţinut se usucă la 105 °C pînă la masă constantă .
.: Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). ·
Determinarea se efectuează ferit de lumină.
Adsorbant: silicagel GF254 ( R).
Developant: toluen (R)-dioxan (R) (95: 5).
M, 225,2 Soluţii de aplicat:
f'R.N O ~, .
'-1: , s s .di 2 C Soluţia a: furazolidonă 0,50% m/V în dimetilformamidă (R) şi ace-
·
Furazolidona este 3· (5·lll·trof u rf urif1d en amino)-oxazoh tn- 1 -ona.b t nta
on- tonă (R) (0,50 g furazolidonă se dizolvă în 50 ml dimetilformamidă R prin
ţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% CgII~P5 raporta a su s a , încălzire pe baia de apă timp de cîteva minute; se răceşte şi se diluează
uscată. r cu acetonă R la 100 ml, într-un balon cotat) ;
Descriere. Pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust slab ama Soluţia b: furazolidonă 0,010% m/V în dimetilformamidă (R) şi ace-
tonă (R) (se obţine prin diluarea soluţiei a cu acetonă R).
(IX.B). . . . · · ·d· f rte Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
Solubilitate. Puţin ~oh~bilă în acid ace~~ ş: di1fi1H!o~:~oo~'. a':i şi soluţiile:
greu solubilă în acetona ş1 cloroform, prac 1c mso u a: 20 µ1 soluţie a (100 µg furazolidonă) ;
eter (IX.~.1). 1 O furazolidonă se agită energic cu 45 m1 apă proaspă! b: IO µ1 soluţie b {l µ.g furazolidonă).

f!_.-,.~o~uţ:a.tA_~. t1-'mpg_de 5 mm·. şi se filtrează; solutia filtra_tă se completeaza Placa cromatografică se introduce în„vasul cromatografic cu develo-
.ia.ua Şl raci a · '· , · ·' ·t· . pant, se lasă pînil. cind acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
la 50 ml, pri~ spălarea filtrului cu apă proaspăt fiarta Şl raci a.
432 VIII. Furosemidum Furosemidum VIII. 433

15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se ţine în etuvă la
105 °C timp de 5 min si se examinează în lumina ultravioletă la 254 nm.
Placa cromatoo-rafică s~ pulverizează uniform cu clorhidrat de fenilhi-
drazină-soluţie (R), se ţin; din nou în etuvă la 105 °C timp de 10 min şi se
examinează la lnmina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, la examinare în
lumina ultravioletă, sau la lumina zilei, pe lîngă pata principală, cores-
punzătoare furazolidonei, mai apar şi alte pete, suma acestora n~ trebuie
să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctulm b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
1 g furazolidonă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinarr. Cel mult O, 1 %- . şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 15 min. După răcire se adaugă 5 ml
1 g furazolidonă Sz.' calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.C.17).
Dozare. Determinarea se efectuează ferit de lumină. 80 mg furazoli-
donă se dizolvă în 150 ml dimetilformamidă (R) şi se completează cu apă
la 500 ml într-un balon cotat. 5 ml din această soluţie se diluează cu apă
la 100 ral' într-un balon cotat. Se determină absorbanţa soluţiei la 367 nm,
folosind ~a lichid de compensare dimetilformamidă (R) 15 g/1.
Ai~m la 367 nm 750.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacolo9ieă şi întrebuinţări. Antibacterian; antifungic şi
antiprotozoaric.
FUROSEMIDUM
Furosemidă
La lumină se colorează în galben.
Solubilitate. Solubilă în acetonă, dimetilformamidă şi metanol, pu-
ţin solubilă în alcool, greu solubilă în eter, foarte greu solubilă în cloro-
form, practic insolubilă în apă (IX.C.l).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
Identificare
- Spectrul În infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu furo-
semidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0005% m/V în hidroxid de sodiu
0,1 mol/I prezintă două maxime: la 228 nm şi la 271 nm (IX.C.24.1).
- La 10 mg furosemidă se adaugă 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
nitrit de sodiu (R) I g/1 şi se lasă în repaus timp de 3 min. Se adaugă
5 ml acid sulfamic-soluţie (R), se agită energic şi după 2 min se adaugă
5 ml diclorhidrat de N-(1-naftil)-etilendiamină (R) 1 g/1; apare o coloraţie
roşie pîuă la roşu-vîoletă.
Aspectul soluţiei. O, 10 g furosemidă se dizolvă într-un amestec format
din 0,5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 şi 9,5 ml apă; soluţia trebuie să fie lim-
pede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît
coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,02 ml cupru-E.c., O, 10 ml
fer-E.c. şi apă la 10 ml. (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
O, 10 g furosemidă se agită timp de 5 min cu 10 ml apă şi 0,5 ml acid
nitric 250 g/1 (R). Se filtrează, se completează cu apă la 10 ml şi se compară
cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură)
(IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Aeid 4-cloro-5-sulfamoilantranilic, 40 mg furosemidă se aduc într-un

g
COOH O
~-CHz-0 balon cotat de 100 ml, se adaugă 10 ml dimetilformamidă (R) şi se agită
timp de 5 min {soluţia 1). Se introduce balonul cotat într-un vas cu gheaţă
şi se adaugă, sub agitare, 24 ml apă, 2 ml nitrit de sodiu {R) 5 g/1, 4 ml
acid clorhidric 1 mol/1 şi se lasă în repaus timp de 3 ruin. Se. adaugă 2 ml
HzN,s sulfamat de amoniu (R) 25 g/1 şi se agită energic timp de 3 mm. Se s~te
o~ o Cl balonul din vasul cu gheaţă, se adaugă 2 ml diclorhidrat de N-(1-naftil)-
-etilendiamină ( R) 5 g/1 soluţie proaspăt preparată, se agită şi se comple-
C12H 11 C1Np5 S :Mr 330,7 tează cu dimetilformamidă (R) la 100 ml. Soluţia se centrifughează {solu-
ţia-probă).
Furosemida este acid 4-cloro-N-furfuril-5-sulfamoilantranilic. Covţine în paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etaion preparată
cel· puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C1 ,H 11 ClNP5S raportat la substanţa astfel: 50 mg aci.d 4-cloro-5-sulfamoilantranilic (s.r.) se dizolvă într-un
uscată. amestec format din un volum dimetilformamidă (R) şi două volume apă
Descriere. Pulbere cristaiină albă sau aproape albă, fără mir?s, cu şi se completează cu acelaşi amestec la 25 ml, într-un balon co!at. 2,5 ml
gust slab acru (IX.B). din această soluţie se diluează cu acelaşi amestec de solvenţi la 50 ml.

28 - Farmacopeea 1>.olllână, ed. a X-a

 434 VIII. Gelatina
într-un balon cotat. 2 ml din această solutie se aduc într-un balon cotat
de 100 ml şi se prelucrează în aceleaşi cor{diţii cu solutia 1.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la 530 nm,
f~losind_ c~ lichi~ ~e compensare o soluţie obţinută în aceleaşi condiţii şi
dm ace1aş1 reactivi cu soluţia-probă (IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g furosemidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
1 g furosemidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g furosemidă se dizolvă în 40 ml dimetilformamidă (R),
în pr:!alab!l neutral~ată la albastru de bromtimol-soluţie (I) şi se titrează
cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 piuă la coloraţie albastră.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,03307 g C12 H 11 C1N~p5S.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune îarmaeologieă şi întrebuinţări. Diuretic.
GELATINA
Gelatină
. Gelatina este o proteină purificată obţinută prin hidroliza acidă par-
ţială sau hidroliza alcalină parţială a ţesuturilor animale care conţin cola-
gen.
Descriere. Foi subţiri sau plăcuţe flexibile, lucioase, transparente, slab
gălbui, granule sau pulbere alb-gălbuie, fără miros şi fără gust (IX.B).
Solubilitate. Solubilă în apă încălzită la aproximativ 60 °C, acid acetic
şi glicerol încălzit la aproximativ 60 °C. în prezenţa apei, la temperatura
camerei, se îmbibă absorbind o cantitate de 5 - 10 ori mai mare decît
masa sa. Praetic insolubilă în alcool, benzen, cloroform, eter, sulfură de car-
bon (IX.C.1).
. Sol-;:,ţia A. 1,0 g gelatină se dizolvă în 90 ml apă încălzită la aproxima-
tiv 60 C, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Identificare
. - La 5 ml soluţie A se adaugă 0,4 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
ş1 0,1 ml sulfat d:,= cupru (II) 50 giJ (R); apare o coloraţie violetă.
--:, 1 ml soluţie A se diluează cu apă la 100 ml. La această soluţie se
adaug': 1 ml acetat de plumb (II) 50 g/1 (R) ; nu trebuie să se formeze un
prec1p1tat.
. - La 1 ml soluţie A se adaugă 5 ml apă. şi 0,05 ml acid tanic-solu-
ţie (R) ; se formează un precipitat alb.
Gelatina VIII. 435
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml acid clorhidric 250 g/1 (R)
şi 0,3 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat galben.
Viscozitate dinamică. Cel puţin 10 mPa.s.
Determinarea viscozităţii se efectuează pe o soluţie 10¼ m/V. La 10 g
gelatină se adaugă 80 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se lasă în repaus
timp de 1 h. Amestecul se ţine în baia de apă încălzită la aproximativ 60 °C,
pînă la dizolvarea completă a gelatinei şi se completează cu apă la 100 ml,
într-un balon cotat. Se determină viscozitatea cu viscozimetrul Hoppler
(IX.C.12). În timpul determinării soluţia trebuie menţinută la 40 °C.
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie cel mult opalescentă
şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît colo-
raţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c , 0,05 ml cu-
pru-E.c., 0,05 ml fer-E.c. şi acid clorhidric 100 g/1 (R) la 10 ml (IX.C.2).
Arsen. Cel mult 0,0002%.
1 g gelatină se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul li-
mitei de arsen - Procedeul II" (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
Reziduul de la calcinare se dizolvă, prin încălzire pe baia de apă, în
3 ml acid clorhidric (R) şi 0,5 ml acid nitric (R). După dizolvare se adaugă
10 ml apă, 3 ml amoniac concentrat (R) 50 g/1 şi se completează cu apă la
20 ml. 2 ml din această soluţie completată cu apă la 10 ml se compară cu
10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Dioxid de sulf. Cel mult 0,05%.
La 10 g gelatină se adaugă 50 ml apă şi se lasă în repaus timp de
20 min. Se adaugă 5 ml apă, 5 ml acid fosforic (R) şi se distilează un volum
de 400 ml, astfel încît distilarea să nu dureze mai mult de 1 h. La distilat
se adaugă amidon-soluţie (J) şi se titrează cu iod 0,05 mol/I pînă la colo-
raţie albastră.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,003203 g S02 •
Pierdere prin useare. Cel mult 15,0%.
l g gelatină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin ealcinare. Cel mult 2,0%.
2 g gelatină se calcinează cu acid sulfuric (R) (JX.C.17).
Capacitate de gelificare. La I g gelatină se adaugă 50 ml apă într-un
flacon şi se încălzeşte în baia de apă 1a aproximativ 60 °C, agitînd pînă la
dizolvare. 10 ml din această soluţie se aduc într-o eprubetă cu diametrul
interior de 16 mm care se ţine în baia de gheaţă timp de 6 h, astfel încît
limita superioară a soluţiei să fie sub nivelul amestecului apă-gheaţă ; ge-
lul obţinut nu trebuie să curgă prin răsturnarea eprubetei.
Contaminare microbiană. Gelatina nu trebuie să conţină mai mult
<le 1 OOO microorganisme aerobe pe gram; nu trebuie să conţină Enterobac-
teriaceae; Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus şi. bacterii anae-
robe sporulate (IX.F.3).
• Conservare. În recipiente bine închise, ferit de umiditate.
436 VIII. Gentamicini sulfas Gentianae radix VIII. 437

Putere rotatorie speeiiieă: [a.m = +

107° pînă la 121 ° (1 % m/V +
GENTAMICINI SULFAS în apă; raportat la substanţa uscată) (IX.0.4).
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even-
Sulfat de gentamicină tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-eta­
Sulfatul de gentamicină este sulfatul fracţiunilor de gentamicină C1 , lon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., O, 15 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml
C1 şi C1a, produse de i'vficromonospora purpurea. (IX.C.2).
Sulfatul de gentamicină conţine cel puţin 32,0% şi cel mult 35,0% pH = 3,5 5,5 (soluţia A) {IX.0.22).
sulfat raportat la substanţa uscată. Pierdere prin uscare. Oel mult 15,0%.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 590 µ.g gentamicină/mg 0,2 g sulfat de gentamicină se usucă la 110 °0, în vid, timp de 3 h
raportată la substanţa uscată.
(IX.0.15).
Descriere. Pulbere albă sau aproape albă, fără miros (IX.B) ; higrosco- Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%.
pică. 0,5 gsulfat de gentamicină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Solubilitate. Solubil în apă, practic insolubil în alcool, cloroform şi Impurităţi pir09ene (IX.F.10). Se administrează intravenos l ml pe
eter (IX.O.I). kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine sulfat de gentamicină
Soluţia A. 1,0 g sulfat de gentamicină se dizolvă în apă proaspăt fiar- 10 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
tă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon co- Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml soluţie
tat. care conţine sulfat de gentamicină. 1 mg/ml în clorură de sodiu-soluţie
Identificare iwtonică (R) sterilă..
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu sulfat Sterilitate. Sulfatul de gentamicină trebuie să fie steril. Se procedează
de gentamicină (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). conform prevederilor de fa „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat Dozar-e. Sulfat. 0,25 g sulfat de gentamicină se dizolvă în 100 ml apă,
subţire" (IX.C.26.2). într-un flacon de 500 ml, se ajustează pH-ul 1a 11,0 cu amoniac concentrat
Aăsorbant: silicagel G (R). (R), se adaugă 10 ml clorură de bariu 0,1 mol/1, 0,5 mg metalftaleină (I)
Developant: metanol (R)-cloroform (R)-amoniac concentrat (R) şi se titrează excesul de clorură de bariu 0,1 mol/1 cu edetat disodic O, 1 mol/J.
(50: 50: 50). Amestecul se agită într-o pîlnie de separare, se separă şi se Cînd soluţia colorată în albastru-violet incepe să se decoloreze se adaugă
foloseşte stratul inferior. 50 ml alcool (R) şi se continuă titrarea pînă cînd soluţia se decolorează.
Soluţii ăe aplicat: 1 ml clorură de bariu 0,1 mol/I corespunde la 0,009606 g sulfat.
Soluţia a: 5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml, într-un balon co- Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
tat. ,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Soluţia b: sulfat de gentamicînă (e.n.) 2,0% m/V în apă. Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la ,el mult
~e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică 25 °0.
soluţiile:
Observaţii. Sterilitatea se determină numai în cazul sulfatului de genta-
a: 2 µ.I soluţie a (40 µ.g sulfat de gentamicină) ; micină care se foloseşte la obţi'!l.erea preparatelor sterile.
b: 2 µ.1 soluţie b (40 µg sulfat de gentamicină - e.n.). Impurităţile pirogene se determină numai în cazul sulfatului-de genta-
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- micină care se administrează pe cale parenterală.
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
A.eţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi se ţine în etuvă, la 105 °e,
timp de IO min. Se răceşte la temperatura camerei şi se pulverizează uni-
fonu cu o soluţie proaspăt preparată din 3 ml ninhidrină (R) 5 g/1 în acid
acetic (R) şi 97 ml metanol (R). Placa cromatografică se ţine în etuvă, la
105 °e, timp de 15 min şi se examinează la lumina zilei. GENTIANAE RADIX
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuîe să apară trei pete Rădăcină de ghinţură
asemănătoare rn cele trei pete din dreptul punctului b.
. .- 1 ml soluţie A se diluează cu 3 ml apă, se adaugă 0,25 ml acid dor- Sinonim : rădăcină de genţiană
~td.;1c 100 g/1 (R) şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un pre- rizomul plantei Gentiana lutea L. (Gentianaceae), uscate
Rădăcina· şi
c1p1tat alb. • după recoltare. Conţin cel puţin 33,0% substanţe solubile.
438 VIII. Genti.anae radix
Descriere. Caractere macroscopice. Fragmente de rădăcini şi rizomi de
formă cilindrică, lungi de 10 - 20 cm şi groase de 0,5 - 4 cm, ~e. culoare
galben-brună la e~teri?r ?i g~lbenă în interi?r. S_uprafat:1, ~~dăc1mlor pre-
zintă striaţii long1tudma1e, iar suprafaţa nzom1lor stnaţn transversale.
Fractura este netedă, nefăinoasă şi nefibroasă.
Miros slab, gust foarte amar (IX.D.1).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă o structură
secundară. Suberul, putin dezvoltat, este urmat de un felodenn colenchi-
rnatos si de un parenchim care conţine cristale aciculare, mici, de oxalat
de calciu, dispu;e mai ales în apropierea pereţţlor c~lul8;_ri şi picături ul:-
ioase de fitosteroli. Liberul secundar este contmuu, iar m zona lemnoasa,
radiară se remarcă rare 2'TUpuri de vase spiralate sau reticulate. La rizo-
mii şi ;ădăcinile dezvolt;te sînt prezente grupuri mici de vase ciuruite Î!l
regiunea perimedulară, în cazul rizomilor sau pe lîngă vasele de lemn pn-.
mar, în cazul rădăcinilor. Amidonul este foarte rar prezent.
Pulberea, de culoare galbenă, prezintă fragmente de vase cu îngroş~i
reticulate, fragmente de suber şi cristale mici, aciculare, de oxalat de calciu
(IX.D.2 ; IX.D.3).
Identificare. Prin microsublimare se formează cristale aciculare, gal-
bene sau incolore, care dizolvate în 2 - 3 picături de hidroxid de potasiu
100 g/1 (R) se colorează în galben-auriu (IX.D.3).
Rumex species. 1,0 g pulbere de rădăcină de genţiană se agit~ cu. 10 m]
apă timp de 20 min şi se filtrează într-o pîlnie de separare. Soluţia filtrată
~ agită cu 10 ml benzen {R) timp de 2 - 3 mi:1; după separar~a stra-
turilor, soluţia benzenică se agită cu 5 ml amomac 100 g/1 (R) timp de
2 - 3 min ; soluţia amoniacală nu trebuie să se coloreze în roşu.
Părti din aeeeasi plantă. Rădăcini seci sau mai subţiri de 0,5 cm,
Cel mult 2 0°110 · rădăcini de culoare roşie-brună în interior, cu miros plăcut,
'
puternic aromat, ' lipsă; fragmente de rădăcini care trec pnn • •
sita III , ce l
mult 0,5% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Glibenclamidu.m VIII. 439
Soluţia 2 (1: 10 OOO). Se diluează 50,0 ml soluţie l cu apă potabilă
la 100 ml, într-un balon cotat. Dacă gustul amar al soluţiei 2 este perceput
de verificator, din această soluţie se efectuează diluţiile prevăzute. Dacă
gustul amar al soluţiei 2 este perceput de verificator, dar dacă la nici una
din diluţiile efectuate în continuare verificatorul nu percepe gustul amar,
C = 10000.
Dacă
verificatorul nu percepe gustul amar al soluţiei 2, diluţiile pre-
văzute efectuează din soluţia 1.
se
Dacă gustul amar al soluţiei 1 este perceput de verificator, dar dacă
la nici una din dilutiile efectuate în continuare acesta nu percepe gustul
amar, C = 5 OOO. ,
Dacă gustul amar al soluţiei 1 nu este perceput de verificator, pentru
determinarea indicelui de amăreală se ia în lucru o soluţie mai concentrată
(de ex. 1: 2 500); dacă la determinarea indicelui de amăreală pe diluţiile
efectuate din soluţia 2, verificatorul percepe gustul amar de la prima diluţie
(eprubeta nr. 1), determinarea se efectuează pornind de la o soluţie mai
diluată (de ex. 1 : 20 OOO).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la , ,Dozarea substan-
ţelor solubile din produsele vegetal~" (IX.D.8), luînd în lucru pulbere de
rădăcină de ghinţură (IV) şi apă ca solvent.
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică ~i întrebuinţări. Tonic amar.
GLIBENCLAMIDUM
Glibenclamidă
Cl
\

~
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0%. h-~-!'1l-1-C~-Cl--l2 ~
. I / S02-NH-~-NH-o
5 g rădăcină de ghinţură se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15). ~111 ~- o
\ o
Cenuşă. Cel mult 6,0%.
1 g rădăcină de ghinţură se calcinează pină la masă constantă
OCH 3
(IX.C.17). ½:JH 280N3 0 5 S M'., 494,0
Cenuşă insolubilă în acid elorhidric 100 g/l. Cel mult 3,0% (IX.C.17). Glibenclamida este 1- [4- [2-( 5-cloro-2-metoxibenzamido)etil ]-benzilsul-
Indice de amăreală. Gel puţin 10 OOO (IX.D.6). fonil ]-3-ciclohexiluree. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
Soluţia l {l: 5 000). La 1,0 g _pulb~re de _rădăcină de _ghinţ:U:ă {IY)
e13H 28ClN3 0 5S raportat la substanţa uscată.
se adaugă l OOO ml apă potabilă ş1 se fierbe timp de 30 mm, ag1tmd dm Descriere. Pulbere microcristalină albă., fără miros, fără gust (IX.B).
cînd în cînd. DuDă răcire se completează cu apă potabilă la 1 OOO ml, într-un Solubilitate. Uşor solubilă în dimetilformamidă, puţin solubilă în clo-
balon cotat şi s; filtrează, îndepărtînd primii 20 ml filtrat. 20,0 ml filtrat roform, foarte puţin solubilă în alcool şi metanol, practic insolubilă în apă
se diluează cu apă potabilă la 100 ml, într-un balon cotat. şi eter (IX.O.I).
 VIII. Glibenclamid.um @lucosum VIII. 441

. Soluţia_A. La 1,0 _g glibenclamidă se adaugă 40 ml apă, se încălzeşte Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
la fierbere timp de 5 mm, se răceşte şi se filtrează ; soluţia filtrată se comple- se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
tează la 40 ml prin spăiarea filtrului cu apă. la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ultra-
Identificare violetă la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu gliben-
pală, corespunzătoare glibenclamidei, cu Rf de aproximativ 0,80, mai apar
clamidă (s.r.) prin disper~ie în bromură de potasiu (R) (IX.0.24.2).
:şi alte pete, suma acestora ·nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V în acid clorhidric (R)
0,01 mol/1 în metanol (R) prezintă două maxime : la 275 nm si la 300 nm petti din dreptul punctului b.
(IX.0.24.1). , Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
. -::- La 50 mg gliţ>enclamidă se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R} 0.5 g glibenclamidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
ş~ se mcălzeşte la fierbere pînă la evaporarea apei ; prin încălzire în con-
Ueziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
tmuare se degajează vapori care albăstresc hîrtia de turnesol rosie (I) şi 0,5 g glibenclamidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
se percepe un miros înţepător, neplăcut. '
- 0,2 g glibenclamidă se calcinează timp de 10 ruin cu un amestec Dozare. 0,4 g glibenclamidă se dizolvă în 30 ml dimetilforrnamidă (RJ,
f<;>rmat din 0,25 g ~arbonat de sodiu anhidru (R). şi 0,25 g carbonat de pota- în prealabil neutralizată la albastru de timol în dimetilformamidă (I) şi se
sm (R) ; după răcue se adaugă 10 ml apă încălzită la aproximativ 50 °0, se titrează cu met.oxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
agită bine şi se filtrează. 5 ml solutie filtrată se acidulează cu acid ni.trie 1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,04940 g ½3 H 28 ClN3 0 5S.
100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitr'.at de argint 20 g/1 (R); se formează un f..onservare. În recipiente bine închise.
precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidiabetic oral.
. - La 5 ml~ soluţie _filtrată se adaugă 3 ml acid clorhidric 250 g/1 (Rj
ş1 0,5 ml clorura de banu 50 g/1 (R) ; se fonnează un precipitat alb.
Punet de topire: 172 - 174 °C (IX.C.10).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
8 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură){IX.O.13). GLUCOSUM
Metale grele. Cel mult 0,002%. Glucoză
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.O.13) şi completat cu apă.
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel muit 0,04%. HO+O\
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) HO~
(IX.O.13).
HOOH
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform pn:vederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicage1 GF 254 ( R). ~H1P6 M, 180,2
Developant: cloroform (R)-acid acetic (R) (90: 10).
Soluţii de aplicat: Sinonim: dextroză
Soluţia a: glibenclamidă 2,0% mJV într-un amestec de volume egale Glucoza este D-( + )-glucopiranoză.
de cloroform (R) şi metanol (R); Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust dulce (IX.B) ;
Soluţia b: glibenclamidă 0,0080% mJV într-un amestec de volume higroscopică.
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
Pe linia de start a plăcii crornat.ografice, în punctele a si b, se aplică Solubilitate. Solubilă în 1 ml apă, în 200 ml alcool, greu solubilă în
soluţiile : , eter, foarte greu solubilă în acetonă (IX.C.1).
a: 10 µl soluţie a (200 µg glibenclamidă) ; Soluţia A. 5,0 g glucoză se dizolvă în 30 ml apă proaspăt fiartă şi
b: 10 µ.1 soluţie b (0,8 11-g glibenclamidă). răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
442 VIII. Gl·ucosum
Glutethimidum VIII. 443
Identificare
0,5 g glucoză se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15) ·
-:- O, 1 g glucoză se _dize:lvă î~ 2 ml ~pă, se a~augă 3 ml sulfat de cup:ru
(II) ş1 tartrat de potasm ŞI sodm-soluţ1e (R) ş1 se încălzeşte la fierbere ; Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
se formează un precipitat roşu-cărămiziu. 1 g glucoză se calcinează cu acid sulfuric (R} (IX.C.17).
- 0,2 g glucoză se dizolvă in 5 ml apă, se adaugă 5 ml nitrat de · Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
diaminargint (R) şi se încălzeşte la fierbere ; se formează un precipitat kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine glucoză 0,2 g/ml în
negru-cenuşiu şi oglinda de argint. apă pentru preparate injectabile.
- 0,5 g glucoză se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă 2 ml fenilhidrazină Conservare. În recipiente închise etanş, cu capacitatea de cel mult
în acid sulfuric (R) şi 5 ml acid acetic (R) ; se încălzeşte în baia de apă 2 OOO g.
timp de 5 min şi se răceşte. Se formează un precipitat galben care dap.ă Observaţii. Se poate folosi glucoza cristalizată cu o moleculă de apă,
separare, spălare şi uscare la 105 °C, se topeşte la 228 - 231 °C. - ţinînd seama că la 110 g glucoză cristalizată cu o moleculă de apă cores-
Putere rotatorie specifică: [ex]~ = + +
52,5 ° pină la 53,3 ° (10% m/V pund 100 g glucoză anhidră.
in apă cu 0,1 ml amoniac concentrat R) (IX.C.4). Impurităţile pirogene se determină numai în cazul glucozei care se «,dmi-
Aspectul soluţiei. IO ml soluţie 50% m/V în apă proaspăt fiartă şi nistrează pe cale parenterală.
răcită trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie Aeţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Aport caloric în alimentaţia
să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml parenterală ; edulcorant.
cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 mJ (IX.C.2).
~ciditate'. La IO ~1 .soluţie A se adaugă O, 1 ml fenolftaleină-soluţie (J) ;
soluţia trebme să fie mcoloră. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de sodiu
0,1 mol/I; soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Arsen. Cel mult 0,0001 %- GLUTETHIMIDUM
5,0 g glucoză se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul
Iimitti de arsen-Procedeul II" (IX.C.13). Glutetimidă
Bariu. ţa 10 m~ soluţie A se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
i;,1 0,5 ml acid sulfunc 100 g/1 (R). Soluţia trebuie să rămînă limpede timp
de 15 min. -
Caleiu. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea nacţia pentru calciu (IX.C. 13).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
-etalon completată cu apă la IO ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
li.etale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prewderilor Tul,. 217,3
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (fX.C.13), nu Glutetimida este 3-etil-3-fenil-2,6-piperidindionă. Conţine cel puţin
tn_ buie să dea reacţia pentru metale grele.
99,0% şi cel mult 101,0% C13 H 15N02 raportat la substanţa uscată..
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
Descriere. Cristale incolore sau Dulbere cristalină albă, fără miros,
, 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) cu gust amar (IX.B). "
(IX.C.13}.
Solubilitate. Foarte usor solubilă în cloroform, usor solubilă în alcool,
"l\midon, dextrină. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 mi iod 0,05 mol/1; solubilă în eter, practic i~solubilă în apă (IX.C.1). ,
m1 trebuie să apară o coloraţie roşcată sau albastră.
Soluţia A. 0,5 g glutetimidă se agită cu 50 ml apă timp de 5 min şi
Dextrină. 1,0 g glucoză se dizolvă în 1,7 ml apă, se adaugă 3 ml al- se filtrează; soluţia filtrată se completează la 50 ml, prin spălarea filtruiui
mol (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede. cu apă.
Zaharoi:ă, La 0,5 g ~lucoză se adaugă 5 ml acid sulfuric (R) şi se ţine
Identificare
pe ghtaţă t1mp de 15 mm; amestecul trebuie să fie incolor. O eventuală
coloraţie n~ trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu glute-
preparate om 0,30 ml cobalt-E.c., 1,20 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14). timidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).

Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%. - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,06% m/V în alcool absolut (R)
prezintă trei maxime: la 251 nm, la 257 nm şi la 263 nm (IX.C.24.1).

444 VIII. 6lutethimidum
- ½ 1_ g gl~te!imidă ~ ad':ugă 101:11 ~idroxid de s<;idiu 100 g/1 (R.)>
10 mţ apa ş1_ se lllC_'.'l1zeşte _m baia. de_ apa timp de 30 mm. După răcire,
soluţ1a se ac1duleaza cu acid clorhidric 100 g/1 (R) în prezenţa hîrtiei de
turnesol albastre (I); se formează un precipitat alb care după separare,
spălare cu apă şi uscare la 105 °C, se topeşte 1a 157 - 160 °c.
10 mg glutetimidă se agită cu 2 ml apă, 0,1 g clorhidrat de hidro-
xilamină (R) şi 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). Se lasă în repaus timp
de 10 min, apoi se adaugă 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi 1 ml clorură
de fer (III) 30 g/1 {R); apare o coloraţie roşu-brună.
Punct de topire: 85 - 88 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 1,0 g glutetimidă se dizolvă în 10 ml alcool ( R);
soluţia trebuie să fie limpede. La 5 ml soluţie se adaugă 5 ml alcool (RJ;
soluţia obţinută trebuie să fie incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A. se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml {0,01 mg 10n clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%-
10 ml soluţie A ~e compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,002 mg 10n plumb) (IX.C.13).
Sulfati, Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impurităţi înrudite ehimic. Se procedează conform prevederilor de 1a
,, Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicage1 G (R).
Developant: acetat de etil (R)-metanol (R)-apă (90: 5: 5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: gh1tetimidă 5,0% m/V în mEtanol (R);
Soluţia b: glutetimidă 0,0250% m/V în metanol (R}.
J?.e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţnle:
a : 10 µl soluţie a (500 µg glutdimidă) ;
b: 10 µ1 soluţie b (2,5 µg glutetimidă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu dev..e]o-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distantă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer si'se introduce într-un vas
în atmosferă de vapori de clor, obtinnti dintr--i'm amestec de acid clorhi-
dric (R) şi ptnnanganat de potasi~ 50 g/1 (R), unde se ţine timp de 1 ruin.
Placa cromatografică se scoate, se usucă într-un curent de aer cald c,i se
pulyerizează uniform cu iodură de potasiu şi amidon-soluţie (R). ' într-un balon cotat. La 5 ml din această soluţie se adaugă 0,05 ml fenol-
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principai:c,
corespunzătoare glutetimidei, mai apar şi alte pete, suma acestora nu tre-
buie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctului b.
Piudcre rrin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g glutetimidă se usucă pe prntoxid de fosfor (R), în vid, ti:rrp de
24 h (IX.C.15).
Glyceryli trinitratis soiutio concentrata VIII. 445
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g glutetimidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g glutetimidă se dizolvă în 10 ml alcool (R), se adaugă
10 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/l în alcool şi se încălzeşte pe baia de
apă, la reflux, timp de 1 h, După răcire se adaugă 0,15 ml fenolftaleină­
soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric O, l mol/1 pînă la decolorare.
In paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
l ml acid clorhidric 0,1 mol/1 corespunde la 0,021,3 g C13Il15 N02 .
Consnvare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune îarmaeologieă şi întrebuinţări. Hipnotic.
GLYCERYLI TRINITRATIS SOLUTIO CONCENTRATA
Soluţie concentrată de trinitrat de gliceril
M, 227,1
Sinonim : soluţie concentrată de nitroglicerină
Soluţia concentrată de trinitrat de gliceril este o soluţie de trinitrat
de 1, 2, 3-propantriol în alcool. Conţine cel puţin 9,5% şi cel mult 10,5%
C:iH5N 3 0 9 •
Atenţie! Trinitratul de gliceril poate exploda prin lovire sau prin încăl­
zin excesiva. Se recomandă ca manipularea produsului să se efectueze numai
in cantităţi mici şi cu- precauţie.
Descriere. Lichid iimpede, incolor, cu miros de alcool (IX.B).
Solubilitate. :Miscibilă cu acetonă şi etert (IX.C.l).
Identificare
- La 0,1 ml soluţie concentrată de trinitrat de gliceril se adaugă
0,2 ml difenilamină.-soluţie (R); apare o coloraţie albastru-intens.
- La 1 ml soluţie concentrată de trinitrat de gliceril se adaugă 9 ml
alcool (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se ţine pe baia de apă
pînă la evaporarea completă a alcoolului. Reziduul obţinut se amestecă
cu 1,5 g hidrogenosulfat de potasiu (R) şi se încălzeşte pe sită pînă la car-
bonizare; se percepe un miros înţepător de acroleină.
Densitate relativă: 0,840 0,860 (IX.C.3).
Aciditate. 0,25 g soluţie concentrată de trinitrat de gliceril se diluează
cu alcool (R), în prealabil neutralizat la fenolftaieină-soluţie (I), la 25 ml,
ftaleină-soluţie (I) şi 0,05 ml hidroxid de sodiu O, l mol/1; soluţia trebuie
să se coloreze în roz.
Sulfaţi. 0,5 ml soluţie concentrată de trinitrat de g1iceri1 se diluează
cu 4,5 ml alcool (R) şi 5 ml apă. Se adaugă 1 ml clorură de bariu (R) 100 g/1;
soluţia nu trebuie să-şi modifice aspectul timp de 45 min win comparare
cu o soluţie-martor preparată din aceiaşi reactivi, fără proba de analizat.
446 VIII. Glycerolu.m
Aeid nitros. I g soluţie concentrată de trinitrat de gliceril se diluează
cu alcool (R) la 10 ml, într-un balon cotat. La 0,15 ml din această soluţie
se adaugă 5 ml apă, 0,2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), se agită, apoi se adaugă
0,1 g iodură de potasiu (R) şi se agită pînă la dizolvare. Se adaugă 0,2 ml
amidon-soluţie (I) ; soluţia nu trebuie să se coloreze în albastru.
Dozare. l g soluţie concentrată de trinitrat de gliceril se diluează cu
alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat. La 2 ml soluţie se adaugă 5 ml
acid acetic ( R), se agită şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml, într-un
balon cotat (soluţia 1). La 1 ml din soluţia 1 se adaugă 2 ml acid 2,4-
-fenoldisulfonic (R), se agită şi se lasă în repaus timp de 15 min. Se adaugă
2 ml apă, amoniac concentrat (R) pînă la reacţie alcalină la hîrtie de tur-
nesol roşie (I), se răceşte şi se diluează cu apă la 25 ml, într-un balon
cotat (soluţia-probă).
În paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel: O, 1335 g nitrat de pota-
siu (R), în prealabil uscat la 105 °C timp de 4 h, se dizolvă în apă şi se con:i-
pletează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. La 2 m_l soluţie
se adaugă 5 ml acid acetic (R), se agită şi se completează cu acelaşi solvent
la 10 ml, într-un balon cotat. 1 ml din această soluţie se prelucrează în
aceleaşi condiţii cu soluţia 1.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la 405 nm,
folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută din 1 ml acid acetic (R)
care se prelucrează în aceleaşi condiţii cu soluţia 1.
1 ml nitrat de potasiu 1,335 g/1 corespunde la 0,001 g C-;iH5N 3 0 9 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
15 °e. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antianginos.
GLYCEROLUM
Glicerol
CH10H
I .
CHOH
I soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric O, 1 mol/I pînă la decolorare. Tre-
CH,OH
Mr 92,10
Glicerolul este 1, 2, 3-propan-triol. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult
101,0% C3 Hg0 3 raportat la substanţa anhidră.
Descriere. Lichid siropos, limpede, incolor, fără miros şi cu g1'l.St dul-
ceag (IX.B) ; higroscopic.
Glycerol11,m VIII. 447
Solubilitate. Miscibil cu alcoolul şi apa, puţin solubil în acetonă, practic
insolubil în cloroform, eter, uleiuri grase şi volatile (IX.C.l).
Soluţia A. 50 g glicerol se diluează cu apă proaspăt fiartă şi răcită
la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml soluţie se diluează cu apă la 25 ml.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Identificare
- La 1 ml glicerol se adaugă 2 g hidrogenosulfat de potasiu (R) şi
se încălzeste; se formează acroleină cu miros caracteristic, înnecăcios.
- L~ 1 ml glicerol se adaugă 0,5 ml acid nitric ( R) şi se agită cu pre-
cauţie. Se adaugă pe pereţii eprubetei 0,5 ml dicromat de potasiu (R) 106 g/1.
La zona de contact a celor două lichide trebuie să se formeze un inel albastru
care timp de 10 min nu difuzează în stratul inferior.
Densitate relativă: d[g = 1,2580 - 1,2630 (IX.e.3).
Indice de refracţie: n~ = l,4il - 1,474 (IX.C.5.6).
Alcalinitate-aciditate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml fenolfta-
leină-soluţie (I) ; soluţia trebuie să rămînă incoloră. La adăugarea de cel
mult O, 1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Amoniu. La 2 ml glicerol se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
şi se încălzeşte la fierbere ; nu trebuie să se degajeze vapori care albăs­
tresc hîrtia de turnesol roşie (J) .
Arsen. 2 ml glicerol nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipo-
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Calciu. 5 ml soluţie A, completată cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea
reacţia pentru calciu (IX. C.13).
Cloruri. Cel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C. 13).
Fer. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,15 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi
0,15 ml hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 (R); nu trebuie să apară o
coloraţie albastră (IX.C.13).
l'ietale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C. 13).
Sulfaţi. Cel mult 0,005%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Acizi graşi, esteri. La 25,0 g glicerol se adaugă 25 ml apă, 10 ml
hidroxid de sodiu O, 1 mol/I şi se ţine pe baia de apă încălzită la apro-
ximativ 70 °C timp de 15 min. După răcire se adaugă 0,2 mi fenolftaleină­
buie să se folosească cel mult 8 ml acid clorhidric O, 1 mol/I.
Acid oxalic. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml clorură de calciu
200 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede.
Aeroleină şi alte substanţe redueătoare. La 1 ml glicerol se adaugă
1 ml amoniac 100 g/1 (R) şi se ţine pe baia de apă încălzită la aproxi-
mativ 60 °e timp de 5 min; soluţia nu trebuie să se coloieze. Se adaugă
0,15 ml nitrat de ctiaminargint (R) şi se lasă la întuneric timp de 5 min;
,.
448 VIII. Gossypium depuratum
nultrebuie să apară o coloraţie, o tulbureală sau să se formeze un preci-
pitat cenuşiu-negricios.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 5 ml glicerol se agită cu 5 ml
acid sulfuric ( R) timp de 1 min şi se ţine la întuneric timp de 1 h. O even-
tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­
-etalon preparate din 0,20 ml cobalt-E.c., 1,50 ml fer-E.c. şi. apă la 10 ml
(IX.C.14).
Zaharlll'i. 5 ml glicerol se diluează cu apă la 10 ml, se adaugă 1 ml
acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 5 min. Se
adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 1 ml sulfat de cupru (II)
( R) 125 g/1 ; se obţine o soluţie limpede de culoare albastră, care, încălzită
pe baia de apă timp de 5 min, nu trebuie să îşi modifice aspectul.
Apă. Cel mult 2,0%.
1,5 g glicerol se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Reziduu prin calcinare. 3 g glicerol se calcinează pînă la masă con-
stantă; nu trebuie să rămînă un reziduu ponderabil (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g glicerol se diluează cu 50 ml apă şi se completează cu
acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. La 10,0 ml din această soluţie
se adaugă 20 ml metaperiodat de sodiu O, 1 mol/1, 2 ml acid sulfuric 100 g/1
( R) şi se ţine la întuneric timp de 15 min. Se adaugă 3 g hidrogenocarponat
de sodiu (R), 50 ml arsenit de sodiu 0,05 mol/1, 1 g iodură de potasiu (R)
şi se lasă în repaus la întuneric timp de 15 min ; se adaugă 2 ml amidon-
-soluţie (I) şi se titrează cu iod 0,05 mol/I pînă la coloraţie albastră.
în paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Diferenta dintre numărul de mililitri de iod 0,05 mol/1 folosiţi la cele
două titrări' reprezintă volumul de iod 0,05 mol/1 consumat de glicerol.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,0023 g C3 Hg0 3 •
Conservare. i!n recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Lubrefiant; folosit intrarectal
în combaterea constipaţiei.
GOSSYPIUM DEPURATUM
Vată hidrofilă
Sinonim: vată hidrofilă din bumbac
Perii degresaţi, albiţi, cardaţi şi fără impurităţi ai seminţelor diferi-
telor specii de Gossypium L. ( M alvaceae).
Descriere. Caractere macroscopice. Peri tectori lungi care formează
fîşii sau mase albe, uşoare, fără miros şi fără gust (IX.D.l). . .
Caractere microscopice. Peri tectori u11:icelulari, în formă de _panghc1,
deseori răsuciţi sau ondulaţi, cu pereţii îngroşaţi, acoperiţ~ cu cuticulă, cu
Gossypium depuratum VIII. 449
lumenul redus; majoritatea perilor au lungimea de 25 - 50 mm şi grosi-
mea maximă de 25 - 40 µm (IX.D.2).
Soluţia A. 20,0 g vată hidrofilă se introduc într-un pahar de laborator
se a~augf ~oq ~ ap~ PŢOaspăt ~iar~ă timp~ d~ ~O min, se cîntăreşte şi s~
menţme m oaia ae apa timp de 1o mm. Dupa rac1re se completează la masa
iniţială cu apă proaspăt fiartă timp de 20 min şi răcită şi se filtrează sub
presiune ~edusă, presînd vata hidrofilă cu o baghetă de sticlă. Dacă soluţia
nu este limpede, pentru determinarea calciului, clorurilor şi sulfatilor, la
50 ml soluţie se adaugă 1 ml acid nitric (R) şi 40 ml eter (R) într-~ pîlnie
de separare şi se agită. După separare, stratul apos se aduce într-o altă
pilnie de separare şi se agită încă o dată cu 40 ml eter (R). După sepa-
rare, stratul apos se filtrează.
Identifica.re
- La 0,1 g vată hidrofilă se adaugă 3 ml hidroxid de tetraamincu-
pru (II) (R); vata hidrofilă la început se îmbibă, apoi se dizolvă.
- La 0,1 g vată hidrofilă se adaugă 1 ml cloroiodură de zinc-solu-
ţie ( R) ; vata hidrofilă se colorează în violet.
. Fi,bre s!răine. L': 0,1 g ~at! ?idr?filă ~e adaugă 10 ml iod (R) I mol/1
Ş1 dupa 1 mm se spala cu apa pma la mdepartarea completă a colorantului.
Nu trebuie să apară fibre colorate.
Părţi din aceleaşi plante. Resturi de capsule şi alte părti din plantă
· cel mult 0,15%; noduri, cel mult 2,0% (IX.D.4). ' '
Aciditate-alcalinitate
- La 20 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml metiloranj - solutie ([\1 ·
soluţia nu trebuie să se co1ore.r;e în roz. ' '
- La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml fenolftaleină-solutie (I) · soluţia
nu trebuie să se coloreze în roz. ' '
Calciu. Cel mult 0,015%,
10 ml soluţie A se compară cu 1,5 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (O, 15 mg ion calciu) (IX.C.13).
Cloruri, Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 4 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml solutie-etalon (O l ma 0
ion sulfat)
(IX.C.13). ' '
Substanţe reducătoare. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid
sulfuric I?O gjl (R) şi 0:1~ ml pern:-anganat de potasiu (R) 1 g/1; coloraţia
roz trebme sa se menţma cel puţm timp de 5 min.
Substanţe colorante. 10,0 gvată hidrofilă se îmbibă cu 100 ml alcool (R);
după 10 min se filtrează, presînd vata hidrofilă cu o baghetă de sticlă.
Coloraţia a 10 ml filtrat nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia a IO ml
soluţie-etalon preparată din 0,025 ml fer-E.c., 0,075 ml cobalt-E.c. şi
alcool (R) la 100 ml {IX.C.2).
Fluorescenţă. Vata hidrofilă examinată în lumina ultravioletă la
366 nm, în strat de aproximativ 5 mm grosime, poate prezenta numai o
2:9 - Farmacopeea Română, ed. a X~a
450 VIII. Gossypium depuratum mixtum
slabă fluorescenţă violet-brună cu cîteva particule galbene, dar nu trebuie
să prezinte, cu excepţia citorva peri izolaţi, fluorescenţă albastru-intens.
Substanţe tensioactive. La 10,0 g vată hidrofilă se adaugă 100 ml
apă într-un balon cu dop rodat şi după 2 h lichidul se decantează şi vata
hidrofilă se presează cu ajutorul unei baghete de sticlă. 10,0 ml lichid ~
introduc într-un cilindru gradat cu dop rodat de 25 ml, se agită energic
timp de 10 s,~ s~ la~ă î1; :e~aus timp d~ 1 min şi ~e r~p~tă agitarea timp
de 10 s. Dupa :, mm, mălţ1mea spumei nu trehme sa aepăşească 2 mm.
Hidrofilie. Cel mult 10 s.
într-un pahar de laborator de 1 OOO ml, cu diametrul de 10 cm, plin
cu ~pă cu temperatura de 20 ;±: 1 :c, se ~şa~ă, c?-~ preca:1ţie, cu ajutorul
unei pensete, pe suprafaţa apel, O,:, g vata hidrofila adusa la forma unui
pătrat cu latur~ de 2 cm, în aşa f~l ID.cit vata hidr?filă să nu atingă mar-
ginile paharului. Se cronometreaza timpul scurs pmă cînd vata hidrofilă
părăseşte suprafaţa apei, fără a rămîne în imediata apropiere a acesteia
Determinarea se repetă de trei ori şi se calculează media rezultatelor. ·
Substante solubile în apă. Cel mult 0,5%.
g
La 5,0, _:vată hi~of~ă ~e adaugă _500 ml apă, într-un balon cu dop
rodat, se cmtareşte ş1 se mcalzeşte la fierbere, la reflux, timp de 30 min
agitînd des. Se completează cu apă la masa iniţială şi se filtrează. 400 mÎ
filtrat se evaporă la sicitate_ într-o capsulă de porţelan în prealabil cîntărită.
Capsula de porţelan cu reziduu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Substanţe solubile în eter. Cel mult 0,5%.
10,0 g vată hidrofilă se introduc într-un cartuş de hîrtie de filtru şi
se extrag cu eter (R) într-un aparat de extracţie continuă timp de 4 h.
Soluţia eterică din balonul aparatului, în prealabil cîntărit se distilează
şi balonul cu reziduu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Pierdere prin uscare. Cel mult 8,5%.
l g vată hidrofilă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 0,3%.
l g vată hidrofilă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Conservare. !n ambalaje de polietilenă bine închise, ferit de lumină
GOSSYPIUM DEPURATUM MIXTUM
Vată hidrofilă mixtă
Sinonim : vată hidrofilă BC
Amestec de vată hidrofilă şi celofibră hidrofilă. Conţine cel mult 57,0%
celofibră hidrofilă raportat la substanţa uscată.
Des~ere. Caractere macroscopice. Peri tectori lungi de bumbac şi fibre
de celofibră care formează fîşii sau mase albe, uşoare, fără n;riros şi fără
gust (IX.D.l).
Gossypium depuratum miXtum VIII. 451
Caractere microscopice. Peri tectori unicelulari, în formă de panglici
deseori răsuciţi sau ondulaţi, cu pereţii îngroşaţi, acoperiţi cu cuticulă,
cu lumenul redus ; majoritatea perilor au lungimea de 25 - 50 mm şi
grosimea maximă de 25 - 40 µm ; fibre lineare, care prezintă mai multe
striatii longitudinale, paralele (IX.D.2).
Soluţia A. 20,0 g vată hidrofilă mixtă se introduc într-un pahar de
laborator, se adaugă 200 ml apă proaspăt fiartă timp de 20 min, se cîn-
tăreşte şi se menţine în baia de apă timp de 15 min. După răcire, se
completează la masa iniţială cu apă proaspăt fiartă timp de 20 min şi
răcită şi se filtrează sub presiune redusă, presînd vata cu o baghetă de
sticlă. Dacă soluţia nu este limpede, pentru determinarea calciului, doruri-
lor şi sulfaţilor, la 50 ml soluţie se adaugă 1 ml acid nitric (R) şi 40 ml
eter (R) într-o pîlr,1ie de separare şi se agită. După separare, stratul apos
se aduce într-o altă pilnie de separare şi se agită încă o dată cu 40 ml
eter (R). După separare, stratul apos se filtrează.
Identificare
- La O 1 g vată hidrofilă mixtă se adaugă 1 ml cloroiodură de zinc-
-soluţie (R) ; 'perii de bumbac se colorează în violet-intens, iar fibrele de
celofibră în violet-deschis.
Părţi din specii de Gossypimn. Resturi de capsule de bumbac şi alte
părţi din plantă, cel mult 0,08%; noduri, cel mult 3,0% (IX.D.4).
Aciditate-alcalinitate
- La 20 ml soluţie A se adaugă 0,05 m1 metiloranj-soluţie (I) ; so-
luţia nu trebuie să se coloreze în roz. . ~ ...
- La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml fenolftalema-so1uţ1e (1); so-
luţia nu trebuie să se coloreze în roz.
Calciu. Cel mult 0,015%.
10 ml soluţie A se compară cu 1,5 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10ml (0,15mg ion calciu) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 4 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.0.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13).
Substanţe reducătoare. La 10 ml soluţie A se a~augă 0,25 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,15 ml permanganat de potasiu_ (R) 1 g/1; colo-
raţia roz trebuie să se menţină cel puţin timp de 5 mm.
Substanţe colorante. 10,0 g vată hidrofilă mixtă se îmbibă cu 1~ ml
alcool (R); după 10 min se filtrează, presînd vata cu o baghetă de st~clă;
coloraţia a 10 ml filtrat nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia a
10 ml soluţie-etalon preparată din 0,025 m1 fer-E.c., 0,075 ml cobalt-E.c.
şi alcool (R) la 100 ml (IX.C.2).
Fluorescenţă. Vata hidrofilă mixtă examinată în lumina ultravioletă
la 366 nm, în strat de aproximativ 5 mm grosime, poate prezenta numai
o slabă fluorescenţă violet-brună, cu cîteva particule galbene, dar nu tre-
 <!rranulata VIII. 453
452 VIII. @ossypium depuratum mixtum

Concentraţia în celofibră a probei de analizat se calculează conform

buie să prezinte, cu excepţia cîtorva peri izolaţi, fluorescenţă albastru-
intens.
Substanţe tensioactive. La 10,0 g vată hidrofilă mixtă se adaugă
100 ml apă într-un balon cu dop rodat şi după 2 h lichidul se decantează
şi vata se presează cu ajutorul unei baghete de sticlă. 10,0 ml lichid se
introduc într-un cilindru gradat cu dop rodat de 25 ml, se agită energic
timp de 10 s, se lasă În repaus timp de 1 min şi se repetă agitarea timp
de 10 s. După 5 min, înălţimea spumei nu trebuie să depăşească 2 mm.
Hidrofilie. Cel mult 10 s.
Într-un pahar de laborator de 1 OOO ml, cu diametrul de 10 cm, plin
cu apă cu temperatura de 20 + 1 °e, se aşază, cu precauţie, cu ajutorul
unei pensete, pe suprafaţa apei, 0,5 g vată hidrofilă mixtă adusă la forma
unui pătrat cu latura de 2 cm, astfel încît vata să nu atingă marginiie
paharului. Se cronometrează timpul scurs pînă cînd vata hidrofilă mixtă
părăseşte suprafaţa apei, fără a rămine în imediata apropiere a acesteia.
Determinarea se repetă de trei ori şi se calculează media rezultatelor.
Substanţe solubile în apă. Cel mult 0,6%.
La 5,0 g vată hidrofilă mixtă se adaugă 500 ml apă, într-un balon
cu dop rodat, se cîntăreşte şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de
30 min, agitînd des. Se completează cu apă la masa iniţială şi se filtrează.
400 ml filtrat se evaporă la sicitate într-o capsulă de porţelan în prea-
labil cîntărită. Capsula de porţelan cu reziduu se usucă la 105 °C pînă
la masă constantă. ·
Substanţe solubile în eter. Cel mult 0,5%.
10,0 g vată hidrofilă mixtă se introduc într-un cartuş de hîrtie de
filtru şi se extrag cu eter (R) într-un aparat de extracţie continuă timp
de 4 h. Soluţia eterică din balonul aparatului, în prealabil cîntărit, se
distilează şi balonul cu reziduu se usucă la 105 cc pînă la masă constantă.
Pierdere prin useare. Cel mult 10,75%.
1 g vată hidrofilă mixtă se usucă la 105 °e pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 0,3 %-
1 g vată hidrofilă mixtă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.l7).
Dozare. La 0,5 g vată hidrofilă mixtă, uscată în prealabil la 105 °C
pînă la masă constantă, se adaugă 50 ml acid sulfuric (R) 595 gjl într-un
balon cu dop rodat, se agită timp de 30 min şi se filtrează sub presi~e
redusă printr-un creuzet filtrant G4 , în prealabil cîntărit. Creuzetul fil-
trant cu reziduu se spală de trei ori cu cîte 10 ml acid sulfuric {R) 595 g/1,
cu care în prealabil s-a spălat balonul, o dată cu 50 ml acid sulfuric (R)
1 mol/1 şi apoi cu cîte s6 ml apă, pînă cînd apele de spălare sînt neutre
la hîrtia indicator universal (I). Peste reziduul din creuzetul filtrant
s~ adaugă 40 ml amoniac 100 g/1 (R) şi după 10 ruin se filtrea~ă sub pre-
smne redusă. Peste reziduu se mai adaugă apoi de încă trei ori 50 ml
.tpă şi de fiecare dată, după 15 min, se filtrează sub presiune redusă. Creu-
zetul filtrant cu reziduu se usucă la 105 cc pînă la masă constantă.
formulei:
C= 100 -(m~K •100)
în care:
c = concentratia în celofibră a probei de analizat (% m/m) ;
m1 masa reziduului (în grame) ;
m2 masa probei luat~ în lucru _(în ~ame) :
K = factor de corecţie a masei reziduulm (= 1,02).
Conservare. În ambalaje de polietilenă bine închise, ferit de lumină.
GRANULATA
Granulate
Granulatele sînt preparate farmaceutice solide, consţituite di1_1 parti-
cule de formă neregulată, ver~~cular~, ~ilindric~ sau s!er:c~; <:,°~Jm sub-
stanţe active şi substanţe aux1han: ş1 smt destmate aummistrarn pe cale
orală. · f' , ·
în funcţie de tehnologia .de preparare granulatele pot 1 : zanarun
granulate şi granulate acopente. .
Zaharurile granulate sînt constituite din agregate de substanţe active,
zahăr şi alte substanţe auxiliare. În caz~ zah~rur_ilor gr_anulate ejerve~cent~,
substantele auxiliare sînt reprezentate, m pnnc1pal, ae o substanţa aci-
dă si ,u~a alcalină.
, Granulatele acoperite sînt constituite di_n substanţe ac~ive ş_i subs_tanţ_e
auxiliare. Sînt acoperite cu unul sau ma1 mult_e stratun contmu~ ~~ um-
forme, formate din substanţe cu rol de protecţie sau cu rol de d1n3are a
eliberării substanţelor active. ••
Preparare. Substanţele active ?i su~st1:-nţele aux~iar: se aduc la gra_:-
dul de finete nrevăzut se omo:7emzeaza ş1 se graurueaza pe cale umeda
sau uscată. 'na.că este ~azul, gra;';_ulatele astfel obţinu~e ~e ac~peră c:1 unul
sau mai multe straturi continue si uniforme, constitmte am zahar sau
alte substanţe dulci, sau cu pelicule subţi~i din dif~rite subs~nţe. .
La prepararea granulatelor ~e. pot fo!o~l corect~n ~d::' ~ust Şl de miros.
Se pot folosi coloranţi adm1ş1 de Min~sterul. Sanataţn. . •
În formula de preparare, talcul trebuie să fie de cel mult 3 0¼, acid~
stearic de cel mult 1 %, stearatul de mag~ezi1;_ sau stearatul de c:alctu
de cel mult l 01 /0 si
, aerosilul de cel mult 101/o am masa granulatult11. .
Descriere. Granulatele se prezintă sub formă de fragmente v:'rm1-
culare, cilindrice sau sferice, pe cît posibil uniforme, cu gustul, mirosul
 Griseofulvinum VIII. 45~
454 VIII. l&ranulat,,a,
Observaţie. Dacă este cazul, în monografia respectivă se prevede
şi _culo~ea c'.'racteristjce s;1bsta~ţelor f_olosite. Granulatele acoperite tre- testul de dizolvare (IX.E.2).
buie sa prezinte un mvehş uniform şi continuu.
Conservare. În recipiente bine închise.
liărim~a particulelor. Conţinutul unui recipient în prealabil cintă.rit Granulatele efervescente se păstrează în recipiente bine închise şi în
(sau ~el i:uţm 20 g gra~ula~). se aduce li: sita cu latura ochiului de 0,8 mm prezenţa unei substanţe deshidratante.
p~evazută c;1 capac ş1 rec1p1ent, se agită uşor şi se cintăreste din nou.
Diferenţa dmtre cele două cîntăriri nu trebuie să depăşeas~ă 10°1 1 din
masa de granulate luată în lucru. •
Dezagre~are (IX.E.1 - 1:1etoda B). Se iau în lucru 3 g granulate.
Zaharurile granulate treb111e să se dezagreo-e în apă în cel mult 15 min GRISEOFULVINUM
dacă nu se prevede altfel.
0
'

Zaharurile granulate efervescente trebuie să se dizolve sau să se dis- Griseofulvină

perseze în apă, cu efervescenţă, în cel mult 5 min· vasul nu se agită în
timpul determinării. ' ct
Granulatele acoperite trebuie să se deza2Tege în pepsină-soluţie acidă
(R) în cel mult 1 h, dacă nu se prevede"'altfel.
• Gra_n1!,latete _acop~ri:e enterosol~ile nu trebuie să se dezagrege în 2 h o
m pepsma:soluţie acida (R), daca nu se prevede altfel, şi trebuie să se
dezagrege m cel mult 1 h în pancreatină-soluţie aicalină (R), dacă nu se
prevede altfel.
:iwasa t?ta!ă pe recip~e~t. Se stabileşte prin cîntărirea individuală a
conţ1_nutulm ~m zece rec1p1ente. Faţă de masa declarată pe recipient se M,. 352,8
admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul I.
Griseofulvina este (l'S,6'R)-7-cloro-2',4,6-trimetoxi-6' -metilspiro
Tllhd.ul foenzofuran-2 (3H), l '- [2 Jciclohexen J-3,4'-dionă, obţinută din anumite tul-
pini de Penicillium griseofulvum sau preparată prin alte metode. Conţine
A batere adndsă
cel puţin 97,0% şi cel mult 102,0% C17H 17ClO6 raportat la substanţa uscată.
Masa declarată pe recipient
Activitatea microbiologică este de cel puţin 900 µg griseofulvină
(C 17H 17ClO6 }/mg raportată la substanţa uscată.
pînă la 10 g ±5% Descriere, Pulbere albă sau alb-gălbuie, fără miros, fără gust (IX.B).
10 g pînă la 50 g ±3%
50 g pînă la 100 g ±2% Mărimea particulelor. 20 mg griseofulvină se suspendă în 1 ml poli-
100 g şi mai mult de 100 g ±1% sorbat SO-soluţie (R), se omogenizează şi se examinează mărimea parti-
culelor la un microscop prevăzut cu micrometru. Diametrul particulelor tre-
buie să fie de cel mult 5 µm ; se admit rare particule cu diametrul de cel
. Doza_re. Conţinut~ în subs_ta3ţă ac~ivă se determină conform preve- mult 30 µm. "'
derifor din m~nografl:i ~:cspectlva,. folosmd amestecul obţinut prin omo- Solubilitate. Solubilă în cloroform şi dinietilformamidă, greu solu-
~emzarea, conţrnutul~ ai~ cel puţin trei recipiente. Faţă de conţinutul
aeclarat m substanţa activă se admit abaterile procentuale prevăzute în bilă în alcool absolut şi metanol, practic insolubilă în apă (IX.C.l).
tabelul II, dacă nu se prevede altfel. Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu griseo-
Tamlul II
fulvină (e.n.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 5 mg griseofulvină se dizolvă în 1 ml acid sulfuric (R) şi se adaugă
Conţinut declarat tn substanţă actwă (%) A batere admid. 5 mg dicromat de potasiu (R) pulverizat; apare o coloraţie roşu-vişinie.
Punct de topire: 217 - 222 °C (IX.C.10).
±10¾
ptnă la 0,1%
O.Io/. plnă la 0,5% ±7,5% Putere rotatorie specifică: [u: ]~ = +
354 ° pînă la +
364 ° (1 % m/V
6,5% şi mai mult de 0,5% ±So/. în dimetilformamidă R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
 GuaiacolUm
456 VIII.
Aspectul soluţiei. 0,375 g griseofulvină se dizolvă în ~imetilfo:ma:;1i~ă
(R) şi se completează cu acelaşi solvenţ la 5 ml ; ~oluţ1a'" treb~1e_ sa fi~
limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu tr~buie sa !le mai mtensa
dedt coloraţia unei soluţii-etalon preparate dm 0,10 ml cobalt-E.c.,
0,60 ml fer-E.c. şi apă ia 5 ml (IX.C.2). , Soluţia A. 1,0 g guaiacol se dizolvă în 10 ml alcool (R).
Aciditate. 0,25 g griseofulvină se suspendă în 20 ml alcool _(R) :11
prealabil neutralizat, la fen(_)lftale~nă (I)~ Se adaugă c:l mult 1 ml h1drox1d
de sodiu 0,02 mol/1 ; soluţia trebme sa se coloreze m roz.
Substante solubile în eter de petrol. Cel mult 0,2%.
1 g gris~ofulvină se agită cu ,20 ml ~te:: ?e pet~ol _(R); ~e. l~să să se
depună şi se filtrează într-o capsmă de sticla m prea1ab11 cmt3:nt~. ?pera-
tiunea se repetă de două ori cu cîte 10 ml eter de petrol (R). L1ch1de1e reu-
i:iite se evaporă la sicitate şi se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,01/o.
0,5 g griseofulvină se usucă la 105°C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O,~o/o- " . , Punet de topire: 28-32 °C (IX.C.10).
0,5 g griseofulvină se calcinează cu acid sul!unc (R) (IX.C.17J.
I1upurităti toxice {IX.F.11). Se administrează pe cale orală 0,5 ml
dintr-o suspe~sie care conţine griseofulvină 200 mg/ml în tragacanta (RJ
10 g/1. Timpul de observaţie este de 48 h.
Dozare. Griseofulvină. O, 1 g griseofulvină se dizolvă în alcool abso-
lut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la :200 ml, într-u~ balon cotat.
10 ml solutie se diluează cu alcool absolut (R) la 100 ml, mtr-un balon
cotat şi se 'determină absorbanţa soluţiei la 291 nrn.
A;~ la 291 nm = 686.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
GUAIACOLUM
Guaiacol
OH
I 1 ml metoxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,012414 g C,Hp2 •
NOCH3
C H 02
0 1:l:,; 124,1
7 8
Guaiacolul este 2-metoxifenol. Conţine cel puţin 98,0% 2-metoxifenol.
5uaiacolum VIII. 457
Deseriere. Cristale incolore sau albe, cu miros caracteristic şi gust arză­
tor (IX. B).
Solubilitate. Solubil în 10 ml glicerol, în 60 ml apă, uşor solubil în
alcool, cloroform, eter, parafină lichidă şi uleiuri grase (IX.C.l).
Identificare
- 50 mg guaiacol se dizolvă în 5 ml alcool (R) şi se adaugă 0,15 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie albastră. Se adaugă clo-
rură de fer (III) 30 g/1 în exces; coloraţia devine verde, apoi roşie­
brnnă.
- 50 mg guaiacol se dizolvă în I ml apă şi se adaugă 0,05 ml acid
nitric '(R) ; apare o coloraţie roşie care devine galben-brună.
1,0 g guaiacol se topeşte prin uşoară încălzire şi se aduce peste
1 ml acid sulfuric (R). Se adaugă 0,05 ml formaldehidă (R); la zona de
coutact a celor două lichide trebuie să se formeze un inel violet.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La 5,0 ml soluţie A se adaugă 10 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită şi 0,1 ml roşu de metil-soluţie (I). Trebuie să se folo-
sească cel mult 0,05 ml acid clorhidric O, 1 mol/1 respectiv hidroxid de
sodiu 0,1 mol/1 pentru a schimba coloraţia soluţiei.
Metale grele. Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13), nu
trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Hidroea.rburi. 1,0 g guaiacol se încălzeşte uşor cu 1 ml hidroxid de
sodiu 300 g/1 (R) ; după răcire, amestecul se prinde într-o masă albă crista-
lină care trebuie să se dizolve complet în 20 ml apă.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,5 g guaiacol se dizolvă- în
5 ml acid sulfuric (R); coloraţia soluţiei nu trebuie să fie mai intensă de-
cît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,30 ml cobalt-E.c., 0,50 ml
fer-E.c. şi apă la 5 ml {IX.C.14). "
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g guaiacol se calcinează cu acid sulfuric (R)' {IX.C.17),
Dozare. 0,15 g guaiacol se dizolvă în 20 ml n-butilamină (R) în pre-
alabil neutralizată cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 la azoviolet-soluţie (I)
şi se titrează cu metoxid de sodiu O, l mol/I pînă la coloraţie albastră.
Conservare. Ferit de lumină, la cel mult 25 °C.
Observaţie. Guaiacolul lichid este un amestec de guaiacol topit şi
creozot (100: 0,5).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectorant; antiseptic; deo-
dorant.
 G-uanethidini sulfas VIII. 459
Guaifenesinum
~58 VIII.
tarseogenocarbtimp
agită dde 5 S.·. seSoluţia
onat e somu (R) 5 g/1 (solutia-p
completează imediat la 100 ml
b~) D ~ - . . cu
adăugarea 4-aminofenazonei se det nn. ., b ro ba . upa lt> mm ae 1a
GUAIFENESINUM 500 nm folosind ca lichid d e ma a sor anţa soluţiei-probă la
condiţii şi din aceiaşi reactivie c~osmoplueţ~s~re bo soluţie obţinută în aceleaşi
V

• b 1a pro a.
Guaifenesină A osor anţa soluţiei-probă nu trebui ' f
un:i _soluţii-etalon obţinute în aceleaşi ~::diţ1i
soluţia-probă ro:
din 3 2-metoxifenol (guaiacol) (s,;.)
·
~rg~31 ;r:::Jţ (~~~g~-~~
,1!1are ec:t absoi:h~nţa
d ,

OCH 3 Substanţe orgamee usor carbonizabile

în 5 ml acid sulfuric (R). Du ă
O2
min de· 1 , ff.
. .
guaifenes~nă s_e dizol~ă
J

ă
O-CH-CH-CHz0H l
coloraţia soluţiei nu trebuie fie15 mai . t av agai;garea ac1dulm sulfuric,
2 l etalon preparate din 0.30 ml fer-E Jnoons~ ec1t coloraţia unei soluţii-
OH E.c. şi acid clorhidric· 100 g/l (R) i~'
5 ~l lfx.~t~~-E.c., 0,08 ml cupru-
}f, 198,2 Pierdere prin ~eare. Cel mult O,S%.
0,5 ~ guaife~esmă se usucăla 65 oe pînă la masă constantă (IX.C.15).
Guaifenesina este 3-(2-metoxifenoxi)-l,2-propandiol. Conţine cel puţin ~ezidu~ prm_ ~cinare._ Cel mult O,l %.
98,0% şi cel mult 102,0% 10 H 1p, raportat la substanţa uscată.
c g guaifenesma se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Deseriere. Pulbere microcristalină. albă sau aproape albă, cu miros Dozare. O 1 g guaifenesin s; s d. , , , -
caracteristic şi gust amar (IX.B). se completeazi cu acela i soÎ~~~t ,1zo1va in, "?
ml alcool absolut (R) şi
Solubilitate. Uşor solubilă în alcool şi cioroform, solubilă în apă., greu din această soluţie se dil ş 1 rn 100 m1, mtr-un balon cotat . 5 ml
mină absorbanţa la 27/~:a cu a cool absolut (R) ia 100 :nl şi se 'deter-
V

solubilă în eter (IX.C.l).

Soluţia A. I,0 g guaifenesină se dizolvă în 20 ml apă şi se comple- AI'¼
tează cu acelaşi solvent la 25 ml. 1~ la 274 nm 120.
:~e:rvare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de căldurv
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu guai- tarmacologieă şi .întrebuinţări.
Identificare
epune Expectorant. a.
fenesină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 50 mg guaifenesină se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R) şi se
adaugă 0,05 ml formaldehidă (R) ; apare o coloraţie roşu-violetă.
- 50 mg guaifenesină se dizolvă, prin încălzire, în 3 ml hidroxid
de sodiu 40 g/1 ( R). Peste soluţia răcită se adaugă un amestec preparat GUANETIDDINI SULFAS
în prealabil din 0,5 ml nitrit de sodiu (R) 10 g/1 şi 7 ml acid sulfanilic
10 g/1 (R) şi 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); apare o coloraţie galbenă Sulfat de guanetidini
pînă la galben-portocalie.
Punct de topire: 78-82 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoioră (IX.C.2).
pH = 5,0 7,0 (2,0% m/V) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,025%-
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml soluţie-
etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
~ · Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu :M, 296,4
apă la 10 mi, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
guanetidină
Conţine cel puţin 99,0% şi cel
~uJf~tul de este sulfat de 1-[2-(l- hidr . . . ,
- '2-:\ietoxiîenol. Cel mult 0,033/o.
l g guaiîenesină se introduce într-un balon cotat de 100 ml, se dizolvă guamdma. mult 1011h~1 C ~z~nil)H~etilJ·
în 25 ml apă, se adaugă l ml hexacianoferat (III) de potasiu (R) 100 g/1 :raportat la substanţa uscată. , 10 w~ , ·
2
SO,
şi se agită ; se adaugă 5 ml 4-aminofenazonă (R) 5 g/1, se închide balonul
460 VIII. @ummi arabicum Gummi arabicum VIII. 461
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar {IX.B). . ~escriere. Caracter~ macroscopţce. Fragmente neregulate de dimensiuni
Solubilitate. Uşor solubil în apă, practic insolubil în alcool, cloroform dif~n~e, globuloase,. ov?1de sau remforme, alb-gălbui, galbene sau cu nuanţe
si eter (IX.C.l). . - , 50 1 - :oşiatice, opac~,_ fnab?-1e, cu spărtură netedă şi lucioasă; prezintă uneori
' Solutia A. 2,0 g sulfat de guanetidină se ~1zo1va 1n m apa proas- m centru o mica caviU:-te. Fără miros, gust fad, mucilaginos.
păt fiartă. şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Caractere microscopice. Pulb~rea este albă sau slab-gălbuîe şi prezintă
fr;5mente angulare neregu;ate, mcolore ş~ st:ăluci!oare, urme de ţesuturi
Identificare · b · t ulf ve 0 etale sau granule de amidon. Nu trebme sa prezmte membrane stratifi-
_ Spectrul în infraroş'.1 tre~ui~ să cores.1:undă celu~ o ţmu ~u. s ~t cate (IX.D.2; IX.D.3).
de guanetidină (s.r.) prin dispersie m bromur:3- de potasiu {~) (IX.~.24.21.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 1 ml h1dr~x1d ~e so~u ~00 o/1 (Rj.: . . Sol1!bilitate .. Parţial solubilă, în timp, în 2 ml apă, lăsînd un reziduu
1 ml I-naftol în alcool (R), se răceşte la aproximativ ~O e 71 se adauea mm1m .ue restun. vegetale. ~e formează un mucilag incolor sau gălbui,
O 5 ml hinobromit de sodiu-soluţie (R) ; apare o col~raţ1e. roşie. ) . dens, v1scos, adeziv, translucid, cu reacţie acidă la hîrtia de turnesol albas-
tră (I).
' - Lâ 2 ml solutie A se adaugă 1 ru1 acid fosfomohbdem~ !O g/1 (R Ş1 se
alcalinizează cu am~niac 100 g/1 (R) ; se formează un prec1p1tat ~lbastru; Guma arabi~ă este practic insolubilă în alcool, eter şi glicerol (IX.C.I).
- La 5 ml soluţie A se adaugă 4 ml acid pţc~ic 10 ş/I (~} Şl se las~ Solu,tia A. ::>,O g pulbere de gumă arabică se dizolvă în 40 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
în repaus timp de 15 min ; se formează un prec1p1tat cnstalln care, dupa
Identificare
separare prin filtrare, spălare cu apă şi uscare la 105 °e, se topeşte la
- 1 g pulbe~e de ~urnă arabică se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă
150 - 154 °e. _ - "d h"d · 100 /1 (R\ 2 ml alcool (R) Şl se agită; se formează un gel vîscos. Se adaugă 10 ml
- La 2 ml soluţie A se adauga 0,2o ml aci clor 1 ne . . g ,
apă ; amestecul devine fluîd.
şi O 5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un prec1p1tat alb.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2), --:- La 5 ml soluţi: A se ~d_augă 1 ml ac~tat bazic ~e plumb (II)-
pH = 4,7 - 6,0 (soluţia A) (IX.C.22).
-soluţ1e (RJ ; se formeaza un prec1p1tat alb. Reacţia are loc chiar cu o soluţie
de gumă arabică foarte diluată (1 : 10 OOO).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. _ , _ _ _
- 0,25 g pulbere de gumă arabică se dizolvă, prin agitare, în 5 ml
0,5 g sulfat de guanetidină se usucă la 100 0 O pma la masa constanta apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-
(IX.C.15). -soluţie diluată (R) şi 0,5 ml tinctură de guaiac (R) sau 0,5 ml benzidină
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %- . . \ . ,_ în alcool (R). După cîteva minute apare o coloraţie albastru-închis sau
verde-albăstruie.
0,5 g sulfat de guanetidină se calcinează cu ac1d s~f~1c !R: {IX.C.17; •.
Dozare. 0,4 g sulfat de guanetidină se dizolvă, pnn m~alzire 13: ap!oxi - La 5 ml soluţie A se adaugă, treptat şi sub agitare, 10 ml alcool (R);
mativ 40 °C într-un amestec format din 25 ml acid acetic (R) Şl _2~ 1:11 soluţia se tulbură. Se adaugă 0,5 ml acid acetic 300 g/1 (R) ; se formează
a nh.dr.
1 1ua•- ace't·1ca
- (R) . Du~;,; ra"c,re se adaucră
o. · Ol
' ml . 1-naftolbenzema
/l , m
·d un precipitat alb. Precipitatul se filtrează; filtratul se tulbură la adăugarea
_pa. ,
acid acetic anhidru (J) şi se titrează cu acid perclonc 0,1 mol m aci a cîţiva mililitri de oxalat de amoniu 40 g/1 (R).
acetic anhidru pînă la coloraţie verde. . .. ,_ ~ Agar şi tragaeanta. La 2 ml soluţie A se adaugă 8 ml apă şi 0,2 ml
1 ru1 acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespund~ h, acetat de plumb (II) (R) 95 g/1 în apă proaspăt fiartă şi răcită; soluţia
0,02964 g C10 H 2;N4 • H 2 S04 • ~-
nu trebuie să se tulbure prin agitare.
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum. - La O, 1 g pulbere de gumă arabică se adaugă 1 ml iod 0,01 mol/1 ;
nu trebuîe să apară o coloraţie roşie sau verde-brună.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihipertensiv.
Agar şi gumă de Sterculia. La 50 mg pulbere de gumă arabică, aduse
pe o lamă de microscop, se adaugă 0,2 ml roşu de ruteniu-soluţie (R) -proas-
păt preparată; preparatul examinat la microscop nu trebuîe să prezinte
GUMMI ARABICUM particule colorate în roşu.
Amidon, dextrină. La 10 ml soluţie A proaspăt fiartă şi răcită se
Gumă arabică
adaugă 0,1 ml iod 0,05 mol/1; nu trebuie să apară o coloraţie albastră
sau brun-roşiatică.
Sinonim: A caciae gummi . _
Produs întărit şi uscat la aer_, obţinuţ p~in exsudaţia nat~ala sau Zaharoză, fructoză. 1 ml soluţie A se diluează cu 4 ml apă; se adaugă
provocată prin incizia ramuril_or şi trunch1ul:11 arborelm Acacia senegal O, 1 g rezorcinol (R) şi 2 ml acid clorhidric (R) şi se încălzeşte în baia
{ L.) Willdenow şi a altor specii de Acacia (Mimosaceae). de apă timp de 1 min; nu trebuie să apară o coloraţie galbenă sau roz.
462 VIII. hmmi arabicum desen.zymatum
Taninuri. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml clorură de f_er (~)
(R) 105 g/1; se formează un precipitat_ ţselatinos. Precipitatul ş1 soluţia
nu trebuie să se coloreze în albastru-închis.
Substanţe insolubile. Cel mult 0,5%. . .
La 5 g pulbere de gumă arabică se ~daugă 1~ ml apă ş1 ~4 ml .a~1d
c1orbidric (R) 70 g/1 şi se încălzeşte pe baia de ap_ă trmp d~ 15 ~ ' agitîn~
din cînd în cînd. Soluţia fierbinte se filtrează pnntr-un filtru1r: prealabil
eintărit. Filtrul se spală cu apă încălzită la aproximativ 80 °C ş1 se usucă
la 105 °C pînă la masă constantr,.
Pierdere prin uscare. Cel mult 15~0% ~ _ _ _ ~ fa adăugarea a cîţiva mililitri de oxalat de amoniu 40 g/1 (R).
0,5 g gumă arabică se usucă la 105 C pina la masa constanta (IX.C.lo).
Cenusă. Cel muit 5.0 %.
0,5 g· gumă arabică se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Contaminare microbiană. Guma arabică nu trebuie să conţină Esche-
richia coli şi SaLmoneLla sp. (IX.F.3).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină.
Observaţie. 1n preparatele farmaceutice trebuie să se folosească nu-
mai Gummi arabicum desenzymatum.
GUMMI ARABICUM DESENZYMATUM
Gumă arabică desenzimată
Sinonim: Acaciae gummi desenzymatum
Preparare
Gummi arabicum 100 g
200 g
Aqua destiUata
- Guma arabică se spală în prealabil, repede, cu al:~ pîn~ cînd apel:
de spălare devin limpezi. Se introduce într-un săculeţ de ttto~ ş1 s~ cn!un~a
într-un vas în care se află masa de apă prevăzută. Sol17ţ1a obţmu~, fil-
trată prin flanelă, se ţine. pe baia de a1:ă timp -de~ 3~ mm: În cont:nuare,
soluţia se evaporă la sicitate sub pre~1une re~.usa, m baia ~e ap:, la 0
temperatură care să nu depăşească 60 C. Rezmuul se pulvenzeaza (VI}.
-Descriere. Pulbere fină albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust fad
şi mucilaginos.
Solubilitate. Solubilă în 2 ml apă, practic insolubilă in akool, eter
şi gliceroi (IX.C.1}. .. ~ . . ~
Solutia A. 5,0 g gumă arao1ca d.esenz1mata se dizolvi. în 40 ml apă
şi se com'.pletează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Gummi arabicum desenzymatum VIII. 463
Identificare
- 1 g gumă arabică desenzimată se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă
2 ml alcool (R) şi se agită ; se formează un gel vîscos. Se adaugă 10 ml
apă ; amestecul devine fluid.
- La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acetat bazic de piumb (II)-
-soluţie (R) ; se formează un precipitat alb. Reacţia are loc chiar cu o
soluţie de gumă arabică desenzimată foarte diluată (1 : 10 OOO).
- La 5 ml soluţie A se adaugă, treptat şi sub agitare, 10 ml alcool
(R) ; soluţia se tulbură. Se adaugă 0,5 ml acid acetic 300 g/1 (R) ; se for-
mează un precipitat alb. Precipitatul se filtrează; filtratul se tulbură
Oxidaze şi peroxidaze. 0,25 g gumă arabică desenzimată se dizolvă,
prin agitare, în 5 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 0,5 ml peroxid
de hidrogen-soluţie diluată (R) şi 0,5 ml tinctură de guaiac (R) sau 0,5 ml
benzidină în alcool (R). Nu trebuie să apară o coloraţie albastru-închis
sau verde-albăstruie timp de 10 min.
Agar şi tragacanta. La 2 ml soluţie A se adaugă 8 ml apă şi 0,2 ml
acetat de plumb (II) (R) 95 g/1 în apă proaspăt fiartă şi răcită; soluţia nu
trebuie să se tulbure prin agitare.
- La O, 1 g gumă arabică desenzimată se adaugă 1 ml iod 0,01 mol/1;
nu trebuie să apară o coloraţie roşie sau verde-brună.
Agar şi gurnă de Sterculia. La 50 mg gumă arabică desenzimată, aduse
pe o lamă de microscop, se adaugă 0,2 ml roşu de ruteniu-soluţie (R),
proaspăt preparată; preparatul examinat la microscop nu trebuie să prezinte
particule colorate în roşu.
Amidon, dextrină. La 10 ml soluţie A proaspăt fiartă şi răcită se
adaugă 0,1 ml iod 0,05 mol/1; nu trebuie să apară o coloraţie albastră
sau brun-roşiatică.
Zaharoză, :fructoză. 1 ml soluţie A se diluează cu 4 ml apă; se adaugă
0,1 g rezorcinol (R) şi 2 ml acid clorhidric (R) şi se încălzeşte în baia
de apă timp de 1 min; nu trebuie să apară o coloraţie galbenă sau roz.
Taninuri. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml clorură de fer (III) {R)
105 g/1 ; se forr1ează un precipitat gelatinos. Precipitatul şi soluţia nu
trebuie să se coloreze în albastru-închis.
Pierdere prin uscare. Cel mult 10,0%.
0,5 g gumă arabică desenzimată se usucă la 105 °C pînă la masă
~onstantă (IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 5,5%.
0,5 g gumă arabică desenzimată se calcinează cu acid sulfuric (R)
{IX.C.17).
Contaminare microbiană. Guma arabică desenzimată nu trebuie să
conţinăEscherickia coli şi Salmonella sp. (IX.F.3).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină.
 VIII. Helianthi oleum
464 H elianthi oleum neutralisatum VIII. 465

CoI1;ţi1:-ut1:1 î~ a?Zi ~aşi se calculează prin raportarea suprafeţei picului

HELIAl~THI OLEUM
Ulei de floarea-soarelui
Uleiul de floarea-soarelui este uleiul fix obţinut, prin presare la rece
şi centrifugare sau prin alte procedee mecanice, clin seminţele fără pericarp
ale plantei Helianthus annuus L. (Compositae).
Descriere. Lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, cu miros
slab caracteristic {IX.B).
Solubilitate. Foarte uşor solubil în benzină, cloroform, eter şi ulei de
terebentină, greu solubil în alcool şi insolubil în apă (IX.C.l).
Densitate relativă: d;i = 0,917 - 0,924 (IX.C.3).
Indice de aciditate. Cel mult 2 (IX.C.5.1).
Indice de iod: 119 - 136 (IX.C.5.4).
Se determină luînd în lucru 0,15 g ulei de floarea-soarelui.
Indice de peroxid. Cel mult 10 (IX.C.5.5).
Indice de refracţie: n~ = 1,473 - 1,476 (IX.C.5.6).
Indice de saponificare: 185 - 196 (IX.C.5.7).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
„Cromatografie de gaze" (IX.C.26.3), folosind sistemul descris în cele ce
urmează şi o soluţie-probă preparată astfel:
Proba de analizat se menţine pe sulfat de sodiu anhidru (R) timp de
24 h. Se introduc 0,5 g ulei de floarea-soarelui anhid.rizat şi 2 ml hidroxid
de sodiu (R) 0,5 mol/1 în metanol absolut (R) într-un balon de acetilare,
prevăzut cu refrigerent ascendent, în care se barbotează un curent de nitro-
gen (R). Se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 10 - 15 min pînă la
dispariţia completă a bulelor de grăsime. Se adaugă, prin refrigerent, 2 ml
acid percloric (R) 600 g/1 şi se continuă fierberea la reflux încii 2 - 3 min.
Se adaugă 5 ml n-heptan (R) şi se încălzeşte la fierbere, la reflux,
încă 1 min. Se lasă să se răcească şi se adaugă clorură de sodiu-soluţie
saturată (R) pînă la umplerea balonului. Stratul superior se scoate cu aju-
torul unei pipete, se trece într-un flacon cu dop care conţine 2 g sulfat
de sodiu anhidru {R) şi se lasă în repaus timp de 10 min.
Sistemul cromatografic folosit este format dintr-o colomă de oţel
cu lungimea de 1,5 m şi diametrul interior de 4 mm, umplută cu etilen-
giicoi succinat (LAC 886) 10% pe diatomit (Chromosorb W) 60 - 80 mesh.
Temperatura coloanei este de 190 °e, temperatura camerei de evaporare
este de 300 °e, temperatura detectorului este de 250 °C. Se foloseşte detec-
tor de ionizare cu flacără, gazul purtător este nitrogen (R), cu un debit
de 30 - 40 ml/min, gazul auxiliar este hidrogen (R), cu un debit tle
25 ml/min şi aer cu un debit de 300 ml/min. Volumul injectat este de 1,0 µ1.
În proba de analizat pot să se identifice nouă acizi graşi care apar pe
cromatogramă în următoarea ordine dată de timpii de retinere: acid mitis-
tic, acid palmitic, acid palmitoleic, acid stearic, acid oleic, acid linoleic,
acid linolenic, acid arahic şi acid erucic.
caractenst1c fiecaru1 acid gras la suma suprafeţelor tuturor picurilor obţi­
nute pe cromatogramă.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece.
HELIANTHI OLEUM NEUTRALISATUM
Ulei de floarea-soarelui neutralizat
Preparare
Helianthi Oleum 100 g
N atrii carbonas (R) q.s.
Aqua destillata q.s.
Se determină indiceie de aciditate al uleiului si se exprimă aciditatea
liberă în acid oleic % m/m. '
Dacă uleiul de floarea soarelui are indicele de aciditate mai .mic sau
egal cu 0,2, neutralizarea nu mai este necesară.
_Pentru neut_ral~are s~ folosepte o. canti~ate_ de c3;rbonat de sodiu (R),
egala cu de doua on cantitatea oe acid oleic clin uleiul de floarea-soarelui
folosit dizolvat, prin încălzire la 40 °0, într-o cantitate de apă egală cu
j~ta!e din _masa carbonatului de sodiu. Soluţia obţinută se adaugă,
p~catuşa cu picătură şi sub agitare energică, peste uleiul încălzit la apro-
XID1atlv 40 °C. După 24 h, uleiul de floarea-soarelui se decantează într-un
flacon peste 5 g sulfat de sodiu anhidru (R) se agită energic şi se filtrează
după alte 24 h. '
Descriere. Lichid uleios, limpede, de culoare galben-aurie, fără miros
sau cu miros slab caracteristic.
Uleiul de floarea-soarelui neutralizat trebuie să corespundă prevede-
rilor de la H elianthi Oleum.
Indice de aciditate. Cel mult 0,2 (IX.C.5.1).
Indice de peroxid. Cel mult 5 (IX.C.5.5).
Absorbţia luminii. Absorbanţa soluţiei 0,1 % m/V în ciclohexan (R)
determinată la 270 nm trebuie să fie de cel mult 0,25 (IX.C.24.1).
Conservare. În recipiente de capacitate mică, închise etanş, ferit de
lumină.
Observaţie. La prepararea soluţiilor injectabile uleioase şi a pică­
turilor pentru ochi se foloseşte uleiul de floarea-soarelui neutralizat şi steri-
lizat cu aer cald timp de 3 h la 140 °c.

30 - Farmacopsea komână, ~d. a X-a

 He:restroli diacetas VIII. 467
466 VIII. Heparinum natricum
· • .· · ne (IX p 10) Se administrează intravenos 1 ml
Impur1taţ1 piroge · · · · · - d. •
m as
ă
c-0rporală dintr-o soluţie care conţme hepanna so 1ca
pe kil ogram - . . t b.1
HEPARINUM NATRICUM 1 OOO U.I.fml în apă pentru preparate mJeC a 1 e. . . _
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea bio1ogtca
Heparină sodică
a heparinei" (IX.F.12). . . _ f"
imitele fiduciale de eroare ale activi~ăţii stabilite _treb1;1e sa ie
Heparina sodică este un amestec de săruri de sodiu ale unor mucopoli- "!, , tr soo1p:, şi· 1250110 fată de activitatea declarata (IX.F.16).
zaharide sulfatate, acide, obţinute din organe animale, care au proprie- cuprinse 1n e , • _
tatea de a prelungi timpul de coagulare al sîngelui. Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumma, la cel mult
Activitatea biologică este de cel puţin 95 U.I./mg, cînd heparina so-
25 °C. · ti ·
dică este obţinută din plămîn şi de cei puţin 140 U.I./mg, cînd heparina Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se ment10neze ac v1-
sodică este obţinută din alte ţesuturi, raportată la substanţa uscată. tatea biologică a produsului raportată la substanţa uscata.
Deseriere. Pulbere albă sau alb-gălbuie, cu miros slab caracteristic
(IX.B) ; higroscopică. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anticoagulant.
Solubilitate. Solubilă în 20 ml apă, practic insolubilă în alcool, cloro-
form şi eter (IX.C.l).
Soluţia A. I g heparină sodică se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon
cotat.
Identifieare. Soluţia folosită la „Dozare" trebuie să prelungească tim- HEXESTROLI DIACETAS
pul de coagulare al sîngelui de bovine.
Putere rotatorie speeifieă: [o:m + 35° pînă la + 55° (soluţia A) Diacetat de hexestrol
(IX.C.4).
Aspeetul soluţiei. 2,5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml; O CzHs
soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu tre-
-0-/
~ i
buie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din
0,10 ml cobalt-E.c., 0,80 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH = 6,0 - 8,0 (1.0% m/V) (IX.C.22).
H
3'-'
li
r--C-0
1

-
CH
j
CH
-0-1/ ~
O.·
I!
0-'-C-CH3
Metale grele. Cel mult 0,005%. I -
5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml şi se compară cu 10 ml CzHs
soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C. 1) . M, 354,5
Cloruri.. Cel mult 0,005%. C~H~O, .
2,5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml şi se compară cu 5 ml . d hexestrol este 3,4-bis-(4-acetoxifenil)-hexan. Conţ11:,e
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,05 mg ion clorură) {IX.C.13). Di~ce~t3-t ~ cel mult l02,0% ~~O, raportat la substanţa uscată.
Proteine. Lipsă. cel puţin ' ş1 ,o . . • lb" f" • miros
Descriere. Cristale aciculare &a.U pulbere cnstahna a a, ara
1,25 ml soluţie A se diluează cu apă la 5 ml şi se adaugă, picătură
cu picătură, 1 ml acid tricloracetic 200 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă (IX.B). 1 · t tic
limpede timp de 10 min. Solubilitate. Solubil în cloroform, puţin solubil în alcoo ş1 e er, prac
Pierdere prin uscare. Cel mult 12,0%. insolubil în apă (IX.C.l). - · •
O, l g heparină sodică se usucă la 60 °C, în vid, pînă la masă constantă . ~ dia ta'- de hexestrol se agită cu 15 ml apa tunp ae
(IX.C.15). 5
~oţţ~: fiitr~~l;
sol~;a ~filtrată se completează la 15 ml prin spălarea
Reziduu prin calcinare. Cel mult 41,0%. filtrului cu apă.
0,1 g heparină sodică se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Identiiieare da 2 ml hidroxid de pota-
v
Impurităţi hipotensive (IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml - La 5 mg diacetat de hexestrol s~ a ug3: 1 min se adau ă
pe kilogram masă corporală dintr-o sol11ţie care conţine heparină sodică siu 100 g/1 în alcool (R), se încălzeşte la fierbere timp de , g
S33 U.I.jml.
 Hexestroli diacetas Histamini dihydrochloridum VIII. 469
468 VIII.

3 ml alcool {R) şi se răceşte; se adaugă 0,5 ml nitrit de sodiu-soluţie (R),

0,5 ml acid sulfanilic 10 g/1 (R) şi 0,5 ml acid clorhidric (R); apa.re~o HISTAMINI DIHYDROCHLORIDUM
coloraţie roşie.
- 5 mg diacetat de hexestrol se dizolvă, prin încălzire la aproxi- Diclorhidrat de histamină
mativ 50 °C în 1 ml metanol (R), se adaugă 0,1 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R), 0,5 ml amoniac 100 g/1 (R) şi 1 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
în timp, se formează un precipitat alb, cristalin (deosebire de stilbestrol).
Punct de topire: 135 - 139 °C (IX.C.10).
Arsen. 1,0 g diacetat de hexestrol nu trebuie să dea· reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13). .Mr 184,l
().;H9 N 3 • 2HC1 . ·. . .
Metale grele. Cel mult 0,001 %- di 1 hidr t d 4-(2 aminoetil)-1m1da-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
Diclorhidratul de histamin~ este c orlOl oao" ~ H
zol. Conţine cel puţin 99,0% ş1 cel mult , Lo '-'5 9 s
N.
2HC1 raportat

trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu la substanta uscată. .

, • 1' lb r miros cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
V V V

Descriere. Cristale incolore sau pulbere_ cnsta u!-a a a, ara '

Cel mult 0,01 %-
Sulfaţi. gust arzător, acru, sărat (toxic) (IX.B); h1gros~op1~: 245 oo (cu descom-
La lumină se colorează. Se topeşte la aproxima iv
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13). punere). lubil în
Solubilitate. Solubil în 0,5 ml apă, 10 ml alcool, foarte greu so
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. cloroform si eter (IX.C.l). . 10 ml apo v ,
, h' t · dizolva 1n
V ~
0,5 g diacetat de hexestrol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă Solutia A. 1,0 g diclorhidrat de lS a::,uma se 1 . 1 ent la 20 ml.
(IX.C.15). proaspăt' fiartă şi răcită şi se completeaza cu ace aşi so v
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- Identificare . _ d" 1 · obtinut cu diclor-
- Spectrul în infraro7u ~rebui~ :a corespu1.7 ,a ce m. 'R) (IX.0.24.2).
1 g diacetat de hexestrol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). hidrat de histamină (s.r.)_ prm dispersie :n bromura ~e po~;m ~ic 10 g/1 (R),
Dozare. La 0,1 g diacetat de hexestrol se adaugă 10 ml hidroxid La I ml soluţie A se adauga 2 ml acid s . ~n - hidroxid
de potasiu (R) 0,5 mol/1 în metanol (R) şi se încălzeşte pe baia de apă, 0,15 ml nitrit de sodiu-soluţie (R), se ~gită şi se „alcal~!11zeaza cu
la reflux, timp de 30 min. După răcire se adaugă 50 ml acid acetic (R), de sodiu 100 g/1 (R); apare ? color~ţ1e roşu~~orc_oc:3-h~ioo 11 (R) si se
I ml solutie A se ac1duleaza cu ac1d mtnc g, . . .. , lh
adaugă O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un prec1p1ta. a u,
V

se agită pînă la dizolvare, se adaugă 1 g bromură de potasiu (R), 2 ml

acid sulfuric (R), 25 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 şi se lasă în repaus,
cazeos. . . . . (IX C "·
Aspectul solutiei. Solutia A trebuie să fle lrmpede Şlo o~
v

la întuneric timp de 10 min. Se adaugă l g iodură de potasiu (R), 100 ml mcolora .il · .:.::'. ·
ml met oran 1 -
apă şi se titrează cu tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben-
Alcalinitate-aciditate. La 2 ml soluţie A se adau~a i'
, , V

d · O Ol moi"/1 1·
verzuie. Se adaugă 4 ml amidon-soluţie (I) :şi se continuă titrarea, agitînd soluţie (I). Treb:-iie ~ă se folosească.cel mult 1 ~ act\~i:ţi~ r;,_c s; adaugă
energic, pînă cînd coloraţia albastră devine verzuie. ·- pentru ca soluţia sa se coloreze m roşu. La m 1 hidro-
0,05 ml metiloranj-soluţie (I). Trebuie s~ se,foloseasca cel,multlb1 m
V

1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,00443 g C22 H 26 0 4•

xid de sodiu 0,01 mol/1 pentru ca soluţia sa se coloreze 1ll ga en. ,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.. Amoniu. l mi soluţie A se diluează cu :LPă la 10 ml, se adauga ~~
1 1
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Estrogen. hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 1 ml tetra1odomercurat (II) de potasiu
 470 VIII. Hydrargyri oxydum flavum
soluţie alcalină (R); precipitatul format nu
galben-brun.
Fosfaţi. 1 ml soluţie A completată cu a
reacţia pentru fosfaţi (IX.C.IS).
H ydrt1rgyri oxydu.m fl11uum VIII. 471
.
trebrue să fie galben sau
La lumină se descompune. Prin încălzire se colorează în roşu; la calci-
1 nare se descompune şi se volatilizează.
pa a 10 ml nu trebuie să dea
v

Solubilitate. Practic insolubil în alcool şi apă (IX.C. l).

Metale gre~e. Cel mult 0,0025%.
Se dizolvă în acizi diluaţi.
~ ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se
soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.lS). compară cu 10 m1 Identificare
Sulfaţi. 1 ml solutie A completată cu a 1 - 0,5 g oxid galben de mercur se dizolvă în 10 ml acid clorhidric
reacţia pentru sulfaţi' (IX.C.lg). pa a 10 ml nu trebuie să dea
v
100 g/1 (R). La 5 ml soluţie se adaugă, picătură cu picătură, iodură de pota-
siu (R) 10 g/1; se formează un precipitat roşu, solubil în exces de reactiv.
Histidină. ttiptofan. La 1 ml I ţ· A
IO g/1 (R), 0,15 ml nitrit de so~iu~ 11 . v

se ada~ga 2 ~Iv acid sulfanilic - La 5 ml din soluţia preparată anterior se adaugă 0,25 ml sulfură
.zează cu hidroxid de sodiu 100 1 .Jo. uţ1e (R) ş1 se alslta. Se alcalini- de sodiu-soluţie (R) ; se formează un precipitat negru.
Se agită cu 5 ml I-pentanol (R)· ~tr (t ) ' fPar : 0 colo~aţ1: r~şu-portocalie. Alcalinitate. 1,0 g oxid galben de mercur se agită cu 5 ml apă proaspăt
S b . ' a u 1 a coo1ic trebt11e sa ramînă incolor fiartă şi răcită şi se filtrează; filtratul trebuie să prezinte .reacţie neutră
u stante organice usor carb · b ·1 5 ·
nă se dizolvă în 5 ml acid sulf ~mza ~ e. O_mg diclorhidrat de histami- la hîrtia de turnesol.
incoloră (IX:.C.1 4 ). unc (R), soluţia trebuie să fie limpede şi Cloruri. Cel mult 0,01 %-
0,2 g oxid galben de mercur se agită cu 10 ml apă timp de 5 min,
P~erder~ pri~ uscare. Cel mult 0,5 %. se filtrează şi se completează la 10 ml prin spălarea filtrului cu apă.
~,u g d1clorh1drat de histamină se usucă 1 Filtratul se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
stanta (IX.C.15): a 105°C pînă la masă con-
(0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Rezid~u prin calcinare. Cel mult o 101
1 g diclorhidrat d h" ta · v 10
•
Nitraţi. La 0,5 g oxid galben de mercur se adaugă 2 ml apă şi 2 m
e lS mma se calcinează cu acid sulfuric (R)
'
(IX.C.17). acid sulfuric (R). După răcire, peste soluţie se suprapun 2 ml sulfat de
fer (II)-soluţie (R); la zona de contact a celor două lichide nu trebuie
D~z~re. O, 15 g diclorhidrat de hista · v · v, să se formeze un inel brun.
adauga ~ ml acid nitric 100 /l ( ::nna s~ dizolva m 20 ml avă, se
2 Sulfaţi.. 0,2 g oxid galben de mercur se dizolvă, prin încălzire 1a
5. ml toluen (R), 5 ml sulfat de a!oni!f' ~1~ m~~t d~ ~rgint 0,1 ""inol/1,
titrează cu tiocianat de amoniu O 1 mof;i ( , l-~oluţie aci_da 200 g/1 (I) şi se aproximativ 50 °C, în 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,5 ml
1 ml nitrat de ara-int o 1 mol,/l pmda a coloraţie galben-roşiatică. clorură de bariu 50 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede timp de IO min .
...,- , corespun e la 0,009204 g C H N . 2HC1 Oxid roşu de mercur. La 0,5 g oxid galben de mercur se adaugă o
Conservare. În recipiente bine închise ferit de 1 . \ 9 Vs • soluţie preparată din 1 g acid oxalic (R), l ml amoniac concentrat (R),
t.
A~._nme ' umm.... enenum
farmacologică şi întrebuinţări . . 10 ml apă şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 2 h; precipitatul format
secreţ1e1 gastrice, folosit în scop diagnostic.Vasodilatator; stimulator al nu trebuie să conţină particule colorate în roşu.
Săruri mercuroase. 0,5 g oxid galben de mercur se dizolvă în 25 ml
acid clorhidric 100 g/1 (R); soluţia trebuie să fie limpede. O eventuală
tulbureală trebuie să dispară prin încălzire.
Reziduu prin calcinare. 0,2 g oxid galben de mercur se calcinează
BYDRARGYRI OxYDUM FLAVUM (sub nişă} pînă la masă constantă; nu trebuie să rămînă un reziduu pon-
derabil.
Oxid galben de mercur Dozare. 0,5 g oxid galben de mercur se dizolvă prin uşoară încălzire
HgO într-un amestec format din 10 ml apă şi 6 ml acid nitric 250 g/1 (R). Se
Oxidul ~ 216.6 dil_uează cu apă la 150 ml, se adaugă 2 mt sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie
H gO. galben de mercur conţine cel puţin· 99 001 • 1 ~ ac1dă 200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat de amoniu O, 1 mol/1 pînă la colo-
, 10 Şl ce mult 100,~%
raţie roz-roşiatică.
Descriere. Pulbere amorfi fină gr lb - . 1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01083 g HgO.
!ără miros (IX.B). ' ' ea, ga ena sau galben-portocalie,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic; astringent; caustic.
 472 VIII. HydrochZorothiazidum
HYDROCHLOROTHIAZIDUM
Hidroclorotiazidă
M,. 297,7
"Hidr~clorotÎ2:zid_a este 6-cloro-3,4-dihidro-2H-l,2,4-benzotiadiazin-7-
-suhonanud-l, 1-d10x1d. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,5%
C7H 3 ClN3 0 4 S 2 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă sau foarte slab gălbuie, fără miros (IX.J3).
Solubilitate. Uşor solubilă în acetonă gren solubilă în alcool practic
insolubilă în apă (IX.C.l). ' '
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
_ ?Ol'J'!ţia 4. 1,0 vg ~idrocio~tiazidă se agită cu 20 ml apă timp de
? mm şi se flltreaza pnntr-un filtru dublu; soluţia filtrată se completează
la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă. - Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%. .
Identificare
-:- ~pectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu hidro-
clorohaz1dă (s.r.), prin di_spersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Spectr1;1l 1_:1 ultr~v10Jet _al soluţiei 0,001 % m/Vîn hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 pre211_1!a doua. m:3-xime: la 273 nm şi la 323 nm (IX.C.24.1).
. --; ~,2 g h1c:,rovcforoha;Z1dă se amestecă cu 0,2 g hidroxid de sodiu (R)
ş1 se mcălzeşte _Pllla la toprre ; se formează amoniac care albăstreşte hlrtia
de ~urnesol roşie (I). După răcire, amestecul se dizolvă în 10 ml apă şi
se filtrează. -
-:- La ~ ml din_ soluţia ~il~ată de mai sus se adaugă 2 ml iod 0,05 mol/1,
se aci_duleaza cu acid clorhidric 100 g/1 (R), se încălzeşte pînă la decolo-
r-;rr~ Şl se adaugă O, 15 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un pre-
cipitat alb.
~ -:_ 3 ml soluţie filtrată ~e acidulează cu acid nitric 250 g/1 (R) şi se
adauga O, 15 J?l ;11trat de. argint 20 g/1 ( R) ; se formează un precipitat alb,
cazeos, solubil m amomac concentrat (R).
Punct de topire: 267 - 271 °C (la microscop) (IX.C.10).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Hydrocortisoni acetas VIII. 473
Metale grele. Cel mult 0,001 %- .
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi C<?mpletat c~
apă la 10 ml, se compară cu IO ml soluţie-etalon (0,01 mg 10n plumb1 •
Suliati. Cel mult 0,05%.
4 ml' solutie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon {O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Amine aromatice primare libere. 80 mg hidroclorotiazidă ~e dizolv~
în 100 ml acetonă anhidră (ţ), într~UI: balon cotat. 1,0 ~ din ace~sţ:.
solutie se diluează cu 9 ml acid clorhidric 1 mol/1, se adauga O, 1 ml mtnc
de s~diu (R) 40 g/1 şi se lasă în repaus timp de 1 min. Se adaugă O,~ ml
acid sulfamic (R) 40 g/1, se agită şi după 3 min se adaugă 0,8 11.11 diclor:
hidrat de N-(1-naftil)-etilendiamiuă (R) 20 g/1 în_a!c?ol ~oe ş1 se lasa
în repaus timp de 2 min _(soluţia-:pro?ă). Se determma imediat absorbanÎ:
solutiei la 518 nm, folosmd ca hch1d de compensare un amestec formac
din '1 ml acetonă anhidră (R) şi 9 ml acid clorhi~c 1 mo~/1 la care se
adauo-ă O l ml nitrit de sodiu (R) 40 g/1, 0,2 ml acid sulfam1c (R) 40 g/1
si 0.8 ml' diclorhidrat de N-(1-naftil)-etilendiamină (R) ~? g/1 !n alco?l
soC, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă . .Absorbanţa soluţ1e1-proba trebuie
să fie de cel mult 0,11 (IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
O' 5 at, hidroclorotiazidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
{IX.C.15).
. r ~,
l o- hidroclorotiazidă se calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.C.li;.
Do~e. 0,1 g hidrodorotiazidă se dizolvă în 20 ml piridină -:-nhidră (~),
se adaugă azoviolet în benzen (I) şi se titrează cu metox1d de soam
O, 1 mol/I pînă la coloraţie albastră. _
1 ml metoxid de sodiu O, l mol/1 corespunde la 0,01488 g C7HsClN 3 0,S 2 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aetiune farmacologică si între buintări. Diuretic.
' ' '
HYDROCORTISONI ACETAS
Acetat de hidrocortizonă
...... 23 H 32 O6
r- Mr 404,5
Acetatul de hidrocortizonă este 21-acetoxi-11 ~.17-dihidroxi-4-pregnen-
P
-3,20-dionă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C2aH3 6 raportat
la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, la
început fără gust, apoi cu gust amar, persistent (IX.B).
474 VIII. Hydrocortisoni acetas
Hydrocortisoni hemisuccinas VIII. 475
Solubilitate. Puţin solubil în dioxan, foarte puţin solubil în alcool şi
cloroform, foarte greu solubil în eter, practic insolubil în apă (IX.C.l). 0,5 g acetat de hidrocortizonă se calcinează cu acid sulfuric {R)
(IX.C.17).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acetat Dozare. 50 mg acetat de hidrocortizonă se dizolvă în 50 ml alcool
de hidrocortizonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) {IX.C.24.2). absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, ţntr-un balon
- 2 ml acetat de hidrocortizonă se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R); cotat 1 ml solutie se diluează cu alcool absolut (R} la 50 ml, mtr-un balon
ln timp apare o coloraţie galben-brună care devine roşie, cu fluorescenţă cotat. si se deter'mină absorbanţa la 240 nm.
verde. La adăugarea de 10 ml apă, coloraţia devine galbenă sau galben- Ar~ la 240 nm = 390.
portocalie; fluorescenţa verde se menţine şi se formează un precipitat
floconos. Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.
- 10 mg acetat de hidrocortizonă se dizolvă în 1 ml alcool (R), se Separandum.
adaugă 1 mg albastru de tetrazoliu (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Glucocorticoid antiinflamator
(R); apare o coloraţie albastru-violetă. local.
- 50 mg acetat de hidrocortizonă se dizolvă în 2 ml hidroxid de
potasiu 0,5 mol/1 în alcool şi se încălzeşte în baia de apă timp de 1 min;
după răcire se adaugă 2 ml acid sulfuric 200 g/1 (R) şi se încălzeşte din
nou în baia de apă; se percepe un miros caracteristic de acetat de etil.
HYDROCORTISONI HEMISUCCINAS
Punct de topire: 216 - 220 °C (cu descompunere) (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică: [ci:%= +158° pînă la +167° (1% m/V Hemisuccinat de hidrocortizonă
în dioxan R; dizolvare prin încălzire; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie M., 462,5
să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Hemisuccinatul de hidrocortizonă este 21-(3-carboxi-1-oxo-propoxi)-
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la -11 ~' l 7-dihidroxi-4-pregnen-3,20-dionă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). mult 103,0% C25liu08 raportat la substanţa uscată .
Adsorbant: silicagel GF254 (R). Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros (IX.B) •
Developant: cloroform (R)-acetonă (R) (80: 20).
Solutii de aplicat: Solubilitate. Usor solubil în alcool absolut, solubil în hidrogenocarbonat
Soluţia a : ;cetat de hidrocortizonă 0,50% m/V în alcool (R) ; de sodiu 50 g/1 , puţin solubil în alcool, practic insolubil în apă (IX.C. l).
Soluţia b: acetat de hidrocortizonă 0,0150% m/V în alcool (R). Identificare
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu _hemi-
solutiile: succinat de hidrocortizonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasm (R)
'a: 20 µ1 soluţie a (100 µg acetat de hidrocortizonă) ;
(IX.C.24.2). .
b: 20 µ1 soluţie b (3 µg acetat de hidrocortizonă). - 2 mg hemisuccinat de hidrocortizonă se dizolvă î~ 2 ml_ acid
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cti develo- sulfuric (R); în timp apare o coloraţie galben-brună car~ devi~e roşie, c1!"
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm fluorescentă verde. La adăugarea de 10 ml apă coloraţia devine galbena
de 1a linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina sau galbe~-portocalie; fluorescenţa verde se menţine şi se formează un
ultravioletă la 254 nm.
precipitat floconos. . . . ~ . ~ , ,
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
- 10 mg hemisuccmat de h1drocort~zona s~ <lizol-:~ m. 1 ml ~1-
pală, corespunzătoare acetatului de hidrocortizonă, mai apar şi alte pete,
cool (R), se adaugă l mg albastru de tetrazohu {R) ş1 1 ml hrnrmod de sodiu
suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din 100 g/1 (R); apare o coloraţie albastru-violetă.
dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
Putere rotatorie specifică: [oc]~ =+147° pînă la +
153° (1 % m/V
în alcool absolut R; raportat la substanţa uscată) {IX.C.4).
0,5 g acetat de hidrocortizonă se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15). Aspectul soluţiei. 0,1 g hemisuccinat de hidroC?rtizonă_ trebuie să ~e
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %, dizolve complet în 5 ml hidrogenocarbonat de sodiu (R) 50 g/1; sdluţia.
trebuie să. fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
476 VIII. Hydrocortisoni hemisu.ccinas Hydrocortisonum VIII. 477

Aciditate. 1 g hemisuccinat de hidrocortizonă se dizolvă în 20 ml

alcool absolut (R), în prealabil neutralizat la fenolfta1eină-so1uţie (I) şi
se titrează cu hidroxid de sodiu O, l mol/1 pînă la coloraţie roz. Trebuie să
HYDROCORTISONUM
se folosească cel puţin 20,9 ml şi cel mult 22,3 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1
raportat la substanţa uscată.
Impurităţiînrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la Hidrocortizonă
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Aqsorbant: silicagel GF254 (R).
CH 20H
Developant: cloroform ( R)-acetonă (R) (80 : 20). I
Soluţii de aplicat: c=o
Soluţia a: hemisuccinat de hidrocortizonă 0,50% mW în alcool (R);
Solutia b: hemisuccinat de hidrocortizonă 0,0150% m/V în alcool (R).
Pe l~ia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 20 µ1 soluţie a (100 µg hemisuccinat de hidrocortizonă) ;
b: 20 µl soluţie b (3 µg hemisuccinat de hidrocortizonă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- Mr 362,5
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat _pe o dist~nţă de a~roxi1:,3-a,tiv 15 ~m
de la linia de start, se scoate, se usuca la aer ş1 se exammeaza m 1umma Hidrocortizona este 11 ~, 17,21-trihidroxi-4-pregnen-3,20-dionă. Con-
ultravioletă la 254 nm.
ţine cel puţin 97,0% şi cel mult 10~,0% C21 H 30 0 5 raportat la substanţa
Dacă pe cromatogramă, în dreptul pun~tului a,_ pe lîngă. pata p~inci-
uscată.
pală, corespunzătoare hemisuccinatului de h1drocorhzonă, ma1 apar ~1 alte
pete, suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, la început
petei din dreptul punctului b.
fără gust, apoi cu gust amar, persistent (IX.B).
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,5 g hemisuccinat de hidrocortizonă se usucă la 105 °C pînă la masă Solubilitate. Puţin solubilă în acetonă, alcool şi dioxan, foarte puţin
constantă (IX.C.15). solubilă în cloroform, greu solubilă în eter, practic insolubilă în apă (IX.C.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, I%, Identificare
0,5 g hemisuccinat de hidrocortizonă se calcinează cu acid sulfuric (R) - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu hidro-
(IX.C.17 ). cortizonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Dozare. O, l g hemisuccinat de hidrocortizonă se dizolvă în 50 ml - 2 mg hidrocortizonă se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R); în timp
alcool absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un apare o coloraţie galbenă care devine roşie, cu fluorescenţă verde. La adău­
balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 100 ml, garea de 10 ml apă, coloraţia devine galbenă sau galben-portocalie ; fluo-
într-un baion cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm. rescenţa verde se menţine şi se formează un precipitat floconos.
A;~ la 240 nm = 345. - 10 mg hidrocortizonă se dizolvă în 1 ml alcool (R), se adaugă 1 mg
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidi- albastru de tetrazoliu (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); apare o
tate. Separandu-m. coloraţie albastru-violetă.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Glucocorticoid, folosit ca antia- Punct de topire: 212 - 215 °C (cu descompunere) (IX.C.10).
lergic, antiinflamator şi în tratamentul de urgenţă al şocului şi al răului Put@re rotatorie specifică: [o:]~ = + 150° pînă la +156° (1 % m/V
astmatic. în dioxan R; dizolvare prin încălzire; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
478 VIII. H ydrocortisonum
Hydromorphoni hydrochloridum vm. 479

Aspectul soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie

să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). HYDROMORPHONI HYDROCHLORIDUM
Im.purităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). Clorhidrat de hidromorlonă
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: cloroform (R)-acetonă (R) (80: 20). ,...
Soluţii de aplicat :
Soluţia a : hidrocortizonă 0,50% m/V în alcool ( R) ;
Soluţia b: hidrocortizonă 0,0150% m/V în alcool (R).

Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică

0
soluţiile: CL
a: 20 µ1 soluţie a (100 µg hidrocortizonă);
b : 20 µl soluţie b {3 µg hidrocortizonă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina
ultra violetă la 254 nm. 111x 321,8
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
Sinonim: clorhidrat de dihidromorfinonă
pală, corespunzătoare hidrocortizonei, mai apar şi alte pete, suma acestora
Clorhidratul de hidromorfonă este clorhidrat de 4,5 oc-epoxi-3-hidroxi-
nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctului b. -17-metil-morfinan-6-onă. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 100,5%
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%, C1~ NO3 ·HC1 raportat la
111 substanţa uscată.
0,5 g hidrocortizonă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX. C.15). Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- La lumină se colorează.
0,5 g hidrocortizonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). Solubilitate. Solubil în 3 ml apă, greu solubil în alcool şi eter (IX.C.1).
Dozare. 50 mg hidrocortizonă se dizolvă în 50 ml alcool absolut (R) Soluţia A. 1 g clorhidrat de hidromorfonă se dizolvă în 25 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent 1a 50 ml,
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml
într-un balon cotat.
soluţie se diluează cu alcool absolut {R) la 50 ml, într-un balon cotat şi se
determină absorbanţa la 240 nm. Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
Ai~ la 240 nm = 435. hidrat de hidromorfonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.G.14.2).
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.
- 2 mg clorhidrat de hidromorfonă se dizolvă în 1 ml acid sulfuric
Separandum. (R) la care s-a adăugat, în prealabil, 0,1 ml formaldehidă (R); apare o
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Glucocorticoid, folosit ca. utiin- coloraţie galbenă, care treptat devine violetă (deosebire de morfină).
flamator şi antialergic. - La 10 ml soluţie A se adaugă 5 ml amoniac 100 g/1 (R) ; se for-
mează un precipitat care, după separare, spălare şi uscare la 105 °C se
topeşte la 260 - 263 °c (cu descompunere).
480 VIII. Hydromorphoni hydrochloridum H ydroxyprogesteroni acetas VIII. 481

- La 1 ml soluţie A se adaugă 1 ml 2,4-dinitrofeniihidrazină în acid

sulfuric (R); în timp se formează un precipitat galben (deosebire demor-
fină).
HYDROXYPROGESTERONI ACETAS
- 2 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos. Acetat de hidroxiprogesteronă

Putere rotatorie speci:fieă : [ix]~ = -133 ° pînă la -139 ° (soluţia A ;

raportat la substanţa uscată) (IX.C.4). CH3
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incloră (IX.C.2).
I
c==o
Aciditate. La 20 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de metil-solu-
ţie {I) ; soluţia se colorează în roşu. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de sodiu
···O-C-CH
li 3
0,1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în galben. . o
Amoniu. O, 10 g clorhidrat de hidromorfonă se încălzesc cu 5 ml hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R) ; nu trebuie să se degajeze vapori care albăstresc H
.hîrtia de turnesol roşie (I). o
Sulfaţi. 1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea M, 372,5
reacţia pentru sulfaţi (IX.0.13).
Codeină, etilmorfină, dihidrocodeină, hidrocodeinonă. La 0,5 ml soluţie Acetatul de hidroxiprogesteronă este 17 ix-acetoxi-4-pregnen-3,20-di-
ie adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă onă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% ½slia 20 4 raportat la
slmpede. substanţa uscată.

Morfină, codeină, etilrnorfină. 20 mg clorhidrat de hidromorfonă se
dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R), se adaugă 0,1 ml clorură de fer (III)
30 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă ; apare o coloraţie albastră sau
verde. Se adaugă 0,1 ml acid nitric 100 g/1 (R); soluţia trebuie să se
coloreze în galben-auriu, dar nu în roşu.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 20 mg clorhidrat de hidromorfonă
se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R) ; coloraţia soluţiei nu trebuie să fie
mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cu-
pru-E.c., 0,05 ml fer-E.c., 0,10 ml cobalt-E.c. şi apă la 10 ml (IX.0.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,5%.
0,5 g clorhidrat de hidromorfonă se usucă la 105 °0 timp de 2 h
(IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Oel mult 0,1 %.
0,5 g clorhidrat de hidromorfonă se calcinează cu acid sulfuric :(R}
(IX.0.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de hidromorfonă se dizolvă într-un aŢUestec
format din 5 ml apă, 30 ml alcool (R) şi 10 ml cloroform (R), în prealabil
neutralizat la albastru de bromtimol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid
de sodiu O, 1 mol/I, agitînd energic, pînă la coloraţie verde.
1 ml hidroxid de sodiu O, I mol/I corespunde la 0,03218 g (\7H 111N03 • HOL
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
t\.cţiune farmacologică şi întrebuinţări. Analgezic morfinic.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros (IX.B).
Solubilitate. Solubil în cloroform, puţin solubil în dioxan, foarte puţin
solubil în alcool, practic insolubil în apă (IX.C. l).
Identificare
- Spectrul în infrarosu trebuie să corespundă celui obtinut cu acetat
de hidroxiprogesteronă (;,r.) prin dispersie ·în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2).
- La 10 mg acetat de hidroxiprogesteronă se adaugă 1 ml alcool (R),
1 mg albastru de tetrazoliu (R), 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 şi se
încălzeşte ; apare o coloraţie roz care se intensifică în timp.
- 50 mg acetat de hidroxiprogesteronă se dizolvă în 2 ml hidroxid de
potasiu 100 g/1 în alcool (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de
l min; se adaugă 2 ml acid su1furic 200 g/1 (R) şi se încălzeşte din nou;
se percepe miros de acetat de etil.
Putere rotatorie specifică: [ix]~ + 55° pînă ia + 60° {l % m/V în
dioxan R; prin încălzire la aproximativ 50 °C) (IX.C.4).
Punct de topire: 239 - 245 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,10 g acetat de hidroxiprogesteronă se dizolvă
în 8 ml cloroform (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml ; soluţia
trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să
fie mai intensă decît coioraţia unei soluţii-etalon preparate din O, 10 ml
fer-E.c. şi apă ia 10 ml (IX.0.2).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.

31 - Farmacopeea Romană, ed. a X-a

482 VIII. Hydroxyp,-ogesteroni caproas
0,5 g acetat de hidroxiprogesteronă se usucă la 105 °C pînă la masă
constantă (IX.0.15).
Reziduu prin ealeinare. Oel mult O, 1%-
0,5 g acetat de hidroxiprogesteronă se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.0.17).
Dozare. 50 mg acetat de hidroxiprogesteronă se dizolvă în 5 ml cloro-
form (R) şi se completează cu alcool (R) la 50 ml, într-un balon cotat.
1 ml soluţie se diluează cu alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat şi
se determină absorbanţa la 240 nm.
A{~ la 240 nm = 450.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separanrium.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Progestativ.
HYDROXYPROGESTERONI CAPROAS
Caproat de hidroxiprogesteronă
Cz,H4GO, ~ 428,6
Oaproatul de hidroxiprogesteronă este 17-hexiloxi-4-pregnen-3,20-di-
onă. Oonţine cel puţîn 97,0% şi cel mult 103,0% C~40 0 4 raportat la
substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, practic '.fără
miros (IX.B). . constantă (IX.0.15).
Solubilitate. Foarte uşor solubil în cloroform, uşor solubil în alcool
şi eter, practic insolubil în apă (IX.O.I).
Identificare
- Spectrul în înfraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu
caproat de hidroxiprogesteronă ( s.r.) prin dispersie în bromură 'de pota-
siu (R) (IX.O.24.2).
- La 1 mg caproat de hidroxiprogesteronă se adaugă 1 ml acid
sulfuric (R) şi se lasă în repaus timp de 5 min; apare o coloraţie gălbuie,
care la adăugarea de 0,5 ml apă devine verde, apoi roşie, iar în final
roşu-violetă, cu fluorescenţă albastră.
- La 50 mg caproat de hidroxiprogesteronă se adaugă 2 ml hidroxid
de potasiu 0,5 mol/1 în alcool şi se încălzeşte în baia de apă timp de
1 min. Se adaugă 3 ml apă şi se evaporă alcoolul pe baia de apă ; după
răcire se adaugă 2 ml acid sulfuric 200 g/1 (R) şi se încălzeşte din nou
în baia de apă ; se percepe un miros neplăcut de acid caproic.
Pnnet de topire: 120 - 124 °0 (IX.O.IO).
Putere rotatorie specifică: [ex]~ = +58° pînă la + 64° (2% m/V Î1!
cloroform (R) (IX.0.4).
vm.
Aei.ditate. Cel mult 0,6% (exprimat în acid caproic).
0,2 ,g caproat de hidroxiprogesteronă se dizolvă în 25 ml alcool (R)
în prealabil ·neutralizat la fenolftaleină-soluţie (/) şi se titrează imediat
cu hidroxid de sodiu 0,02 molfl. Trebuie să se folosească cel mult 0,5 ml
hid:roxid · de sodiu 0,02 molfl.
ImpurităJi hirudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF251 (R).
Developant: ciclohexan (R)-acetat de etil (R) (50 : 50).
Solutii de aplicat;
Soluţia a: caproat de hidroxiprogesteronă 1,0 % m/V în cloroform (R) ;
Soluţia b : caproat de hidroxiprogesteronă 0,01 O% m/V în cloroform (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile,
a: 10 µl soluţie a (100 µg caproat de hidroxiprogesteronă);
b: 10 µ1 soluţie b (1 µg caproat de hidroxiprogesteronă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
10 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează
în lumina ultravioletă la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare caproatului de hidroxiprogesteronă, mai apar şi
alte pete, suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi întensitatea
petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Oel mult 0,5%.
0,5 g caproat de hidroxiprogesteronă se usucă la 105 °0 pînă la masă
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %,
0,5 g caproat de hidroxiprogesteronă se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.0.17).
Dozare. 50 mg caproat de hidroxiprogesteronă se dizolvă în 50 ml
alcool absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un
baron cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.
A!~ la 240 nm = 395.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separani,um.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Progestativ.
HYPERICI HERBA
Sunătoare
Sinonim: pojarniţă .
Partea terminală înflorită a plantei Hypericum perforatum L. (Hypm~
c«ceae), uscată după recoltare. Conţine cel puţin 20,0% substanţe solubile.
 VIII.
Descriere. Caractere macroscopice. Tulpini opuse, cilindric,e, cu două
1nuchii, glabre, groase de cel mult 2 mm. Frunze opuse, sesile, ovale pină
fa eliptice sau liniar-ovale, cele inferioare rotunjite Ja bază, cele superioare
îngustate la bază, glab:i;e, lungi pînă · la 3,5 cm şi late pînă la 1,4 cm,
penat nervate, cu marginile întregi. Prin transparenţă se observă pe
toată suprafaţa frunzei punctuaţii translucide corespunzăt<;>are_ pungilor
secretoare, care îi conferă un aspect perforat, precum ş1 m1c1 puncte
brun-negricioase, pe margini. Flori dispuse în dichazii; dichaziul terminal,
împreună cu ramurile laterale terminate în dichazii formează un corimb
sau mai rar, o paniculă. Caliciu format din cinci sepale lanceolate, ascuţite
nefimbriate, glabre, lungi de 5 - 7 mm şi. late de 1 - 2 mm, cu punctu-
aţii translucide şi rare punctuaţii negre. Corola formată din cinci pe~ale
galben-aurii, lungi de 10 - 13 mm şi late de 6 - 8 mm, care prezmtă
pe margini mici puncte brun-negricioase. Stamine numeroase, mai scurte
decît petalele, reunite în trei fascicule, gineceu lung de aproximativ 3 mm,
cu trei stiluri galben-verzui, care se termină cu stigmate mici, sferice;
ovar superior trilocular cu numeroase ovule.
Miros slab, caracteristic, gust aromat, amar şi astringent (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală a frunzei prezintă două
epiderme cu celule cu pereţii sinuoşi. Stomatele, însoţite de 3 -4 celule
anexe, se găsesc numai pe faţa inferioară a limbului. În mezofil se observă
glande incolore, răspîndite pe toată suprafaţa limbului, care conţin ulei
volatil şi gumă, precum şi glande pigmentate pe marginea limbului, care
conţin în plus un pigment roşu-violet.
Secţiunea transversală a petalei prezintă glande mari pigmentate
(IX.D.2; IX.D.3).
Părţi din aceeaşi plantă. Tulpini fără flori şi frunze, cel mult 1,0%;
tulpini mai groase de 2 mm, dar nu mai groase de 4 mm, cel mult 5,0 % ;
flori brunificate, cel mult 5,0%; fragmente de frunze şi alte părţi din plantă
care trec prin sita II, cel mult 5,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cei mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin useare. Cel mult 13,0%.
5 g sunătoare se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C. 15).
Cenuşă. Cel mult 9,0%.
1 g sunătoare se calcinează pînă la masă constantă. (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea substanţe-
lor solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luînd în lucru pulbere de
sunătoare (I) şi alcool 60° ca solvent.
Conserv.are. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiinflamator; colagog.
Ibuprofenum vnt 485
IBUPROFENUM
Ibuprofen
H3C-HC-l-l2C - o - ' \ CH-COOH
i . - 1
CH3 CH3
C13H 18 0 2 Jl.fx. 206,3
Ibuprofenul este acid 2-(4-isot.utilfenil)-propionic. Conţine cel putin
98,5% şi cel mult 101,0% 0 13H 180 2 raportat la substanţa uscată. '
Descriere. Pulbere cristalină albă sau cristale incolore cu miros carac-
teristic (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în acetonă, alcool, cloroform, eter, foarte
greu solubil în apă (IX.O.I).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu ibu-
profen (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,025% m/V în hidroxid de
sodiu O, 1 mol/1 prezintă trei maxime : la 259 nm (mai puţin definit), la
264 nm şi la 273 nm (IX.0.24.1).
Punct de topire: 75 - 78 °C (IX.O.IO).
Aspectul soluţiei. 0,20 g ibuprofen se dizolvă în 2 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 şi se completează cu apă la 10 ml ; soluţia trebuie să fie limpede
şi incoloră (IX.C.2).
Metale grele. Gel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compaţ:ă cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi -înrudite chimie
A. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie de gaze"
(IX.C.26.3) folosind cele două sisteme descrise în cele ce urmează şi o soluţie
preparată astfel :
La 0,1 g ibuprofen se adaugă diazometan-soluţie (R) pînă cînd înce-
tează efervescenţa şi se produce o coloraţie galben persistent. Solventul
se îndepărtează într-un curent de nitrogen (R), prin încălzire la aproxi-
mativ 40 °0, dacă este necesar şi reziduul se dizolvă în 2 ml cloroform (R).
În primul sistem se foloseşte o coloană de sticlă cu lungimea de
2 m şi diametrul interior de 3 mm, umplută cu polietilenglicol (Carbowax
20 M) 10% pe diatomit, spălat cu acid şi silanizat (Chromosorb WA W-
HMDS) 70 - 80 mesh. Temperatura coloanei este de 135 °C, temperatura
 vm. lbaproferuim
camerei de evaporare este de 200 °e, temperatura detectorului este de
250 °c. Se foloseşte detector de ionizare cu fla.cără, gazul purtător este nitro-
gen (R) cu un debit de 25 - 30 m.1/min, gazul auxiliar este hidtegen {R)
cu un debit de 25 m.1/min şi aer cu un debit de 300 ml/min. Volumul
injectat este de 0,5 fLl. În acest sistem se determină numai impurităţile
care au un timp de reţinere relativ mai mic decît 2,5, considerînd timpul
de reţinere al ibuprofenului = 1. Suprafaţa totală a vîrfurilor datorate
acestor impurităţi trebuie să fie ·de cel mult 1 % din suprafaţa vîrfului
datorat ibuprofenului, iar suprafaţa vîrfului datorat vreunei impurităţi. in-
dividuale trebuie să fie de cel mult 0,3% din suprafaţa vîrfului datorat ibu-
prnfenului.
!n al doilea sistem se foloseşte o coloană de sticlă cu lungimea de
2 m si diametrul interior de 3 mm, umplută cu cauciuc metilsiliconic
{JXR) 5% şi cauciuc cianometilsiliconic (XE 60) 2% pe diatomit, spălat cu
acid şi silanizat (Chromosorb WAW-HMDS) 100 - 120 mesh. Tempera-
tura coloanei este de 170 °C, temperatura camerei de evaporare este de
200 °C, temperatura detectorului este de 250 °e. Se foloseşte detector de
ionizare cu flacără, gazul purtător este nitrogen (R), cu un debit de 45-50
m.1/min, gazul auxiliar este hidrogen (R}, cu un debit de 37 m.1/min şi aer
cu un debit de 300 ml/min. Volumul injectat este de 0,5 µ1. În acest
sistem se determină numai impurităţile care au un timp de reţinere relativ
de 1,5 - 6,0, considerînd timpul de reţinere al ibuprofenului = 1. Suprafaţa
totală a vîrfurilor datorate acestor impurităţi trebuie să fie de cel mult
1 % din suprafaţa vîrfului datorat ibuprofenului.
Procentul total al suprafeţei vîrfurilor datorate impurităţilor găsite
în fiecare din cele două sisteme trebuie să fie de cel mult 1,5.
B. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subtire" (IX.C.26.2).
'Adsorbant; silicagel H (R).
Developant; n-hexan (R)-acetat de etil (R)-acid acetic (R) (75 :25 :5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a! ibuprofen 10,0% m/V în cloroform {R) ;
Soluţia b: ibuprofen 0,10% m/V în cloroform (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
so1utiile:
, a; 5 µ1 soluţie a (500 µg ibuprofen) ;
b : 5 µ1 soluţie b (5 µg ibuprofen).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform şi foarte
UŞllr cu permanganat de potasiu (R) 10 g/1 în acid sulfuric 100 g/1 (R),
se încălzeşte la 120 °C timp de 20 min şi se examinează în lumina ultra-
violetă la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare ibuprofenului, mai apar şi alte pete, mărimea şi
intensitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi
intensitatea fluorescenţei petei din dreptul punctului b.
lchtammolum TIIl. -487
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%.
0,5 g ibuprofen se usucă pe pentoxid de fosfor (R), în vid, pînă la
masă constantă (IX.0.15).
Reziduu prin caleinare. Cel mult O, 1 %-
1 g ibuprofen se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Do7lll'e. 0,5 g ibuprofen se dizolvă în 100 ml alcool (R), în prealabil
neutralizat la fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu
O, l mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02063 g C13H 180 2 •
Conservare. În recipiente bine închise.
Aeţinne farmaeologică şi întrebuinţări. A.ntiinflamator; analgezic.
ICHTHAMMOLUM
ilhtiol
&twnime: Ammonium sulfobituminosum, ihtiolsulfonat de amoniu
Produs obţinut prin distilarea uscată a gudroanelor din unele şisturi
bituminoase, sulfonate şi neutralizate cu amoniac. Conţine cel puţin 2,5%
amoniac, cel puţin 9,0% şi cel mult 11,0% sulf total, cel mult 1,5%
sulf din sulfat de amoniu, cel puţin 6,5% şi cel mult 10,5% sulf în combi-
naţie organică şi sulfonică.
Deseriere. Lichid vîscos, negru în strat gros şi brun în strat subţire,
cu miros puternic caracteristic (IX.B).
Solubilitate. Solubil în apă şi glicerol, parţial solubil în alcool şi eter,
miscibil cu lanolina, vaselina, nen;tlscibil cu parafina lichidă şi uleiuri grase
(IX.C.l).
IdentifiC&l'e
- 0,5 g ihtiol se introduc într-o capsulă de porţelan, se adaugă 5 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe sită; se degajează vapori
de a1;1oniac care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I). După evaporarea
soluţiei, la reziduu se adaugă 0,5 ml acid clorhidric (R) si se continuă
încălzirea ; se percepe miros de hidrogen sulfurat. ,
- 1,0 g ihtiol se dizolvă în 50 ml apă, se obţine o soluţie transpa-
rentă brun-negricioasă. Se adaugă 5 ml acid clorhidric (R); se formează
un precipitat negru-răşinos, solubil într-un amestec format din volume
o. egale de alcool (R) şi eter (R). La soluţia filtrată se adaugă 0,5 ml clorură
de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
~ei~tate-alealinitate. La 1,0 g ihtiol se adaugă 9 g apă; se obţine o
soluţie hmpede, brună. 2 ml din această soluţie se agită energic cu
18 ml clorură de sodiu-soluţie saturată (R) şi se filtrează. La 10 ml soluţie
fiitrată,se adaugă 0,15 ml roşu de metil-soluţie (I); nu trebuie să se folo-
488 VIII. Ichthammoium
sească mai mult de 0,05 ml acid clorhidric O, 1 mol/1 sau 0,05 ml hidroxid
de sodiu 0,1 mol/I.
Pierdre prin uscare. Cel mult 50,0%.
Într-o fiolă de cîntărire, în prealabil cîntărită, se aduc 0,5 g ihtioi,
se adaugă 2 ml apă, amestecînd cu o baghetă mică de sticlă. Se spală
bagheta cu 1-2 ml apă şi amestecui se evaporă la sicitate pe baia de apă;
reziduul se usucă în etuvă, la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,5%.
1 g ihtiol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Amoniac. 1,0 g ihtiol se dizolvă în 10 ml apă, se adaugă
80 ml clorură de sodiu-soluţie saturată (R), se completează cu apă la
100 ml, într-un balon cotat, se agită şi se filtrează prin hîrtie de filtru
cu porii fini. La 50 ml soluţie filtrată se adaugă 25 ml formaldehidă (R),
in prealabil neutralizată la fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid
de sodiu 0,1 mol/I pînă la coloraţie slab roz (microbiurctă).
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,001703 g NH3 •
Stil/ total. La 0,5 g ihtiol se adaugă, într-un creuzet, 4 g carbonat de
sodiu anhidru (R), 3 ml cloroform (R) şi se încălzeşte sub agitare pînă la
evaporarea cloroformului. Se adaugă 10 g nitrat de cupru (Il) (R) şi se
încălu:şte la flacără mică pînă cînd amestecul se colorează în negru. După
răcire continutul creuzetului se aduce cantitativ într-un flacon cu 25 ml
acid cÎorhid:ric (R), adăugat în porţiuni mici, iar creuzetul se spală c~ 100 ml
apă. Soluţia obţinută se încălzeşte la fierbere timp de 2 min. Se filtrează,
se spală filtrul cu apă şi se completează volumul soluţiei filtrate cu apă
la 400 ml. Solutia se încălzeste la fierbere, se adaugă 20 ml clorură de
bariu §O g/1 (R)' încălzită la 'aproximativ 70 °C, picătură cu :pi~ătură şi
sub agitare. Se lasă în repaus timp de 1-2 h, se separă precipitatul pe
un filtru în prealabil cîntărit, se spală cu apă încălzită la aproximativ
70 "C pînă la îndepărtarea ionuiui cîorură şi se usucă la 105 °C pînă ia
masă constantă.
1 g sulfat de bariu corespunde la O, 1373 g sulf.
Sulf din sulfatul de amoniu. 2 g ihtiol se dizolvă în 100 ml apă, se
adaugă 2 g clorură de cupru (II) (R) dizolvate în 80 ml apă, se com.ple-
tează cu apă la 200 ml, într-un balon cotat, se agită bine şi se filtrează.
La 100 ml soluţie filtrată (1 g ihtiol) se adaugă 1 ml acid clor~dric 250 g/1
(R), se încălzeşte la fierbere, se adaugă 5 ml clorură de banu 50 gfl (R)
încălzită la aproximativ 70 °0 şi se procedează în continuare ca la dozarea
sulfului total.
Sulf în combinaţie organică şi sulfonică. Se calculează prin diferenţa
dintre conţinutul procentual în sulf total şi conţinutul procentual al sulfu-
lui din sulfatul de amoniu.
Conservare. În recipiente bine închise.
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic cutanat.
Imipramini hydrochloridum VIII. 489
IMIPRAMINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de imipramină
C
,e
. i
11'.f,, 3 Hi, 9
Clorhidratul de imipramină este clorhidrat de 3-(10, 11-dihidro-5 H-
dibenzo-[b, f]-azepin-5-il)-N, N-dimetil-propilamină. Conţine cel puţin
98,5% şi cel mult 101,0% C19H 24N 2 • HCI raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros sau
aproape fără miros, cu gust arzător (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool şi apă, solubil în cloroform, practic
insolubil în eter (IX.C.1).
Soluţia A. 2,0 g clorhidrat de imipramină se dizolvă în 16 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clorhidrat
de imipramină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric
0,01 mol/I prezintă un maxim la 251 nm (IX.C.24.1).
- 5 mg clorhidrat de imipramină se dizolvă în 2 ml acid nitric (R);
apare o coloraţie albastru-intens.
-_0,1 g clorhidrat de imipramină se dizolvă în 2 ml alcool (R), se
acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
20 g/1 ( R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 170 - 174 °C (IX.C.10).
Aspectul solutiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even
tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din 0,02 ml cupru-E.c., 0,05 ml cobalt-E.c., O, 12 ml fer-E.c. ş
acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 ml. (IX.C.2).
pH = 4,2 - 5,2 {soluţia A)(IX.C.22).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu
apă :ia 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
~90 VIII. Indometacinum
Iminodibenzil. 0,25 g clorhidrat de imipramină se dizolvă în 25 ml
dintr-un amestec format din volume egale de acid clorhidric 250 g/1 (R)
si alcool (R) şi se răceşte. Se adaugă, sub răcire, 25 ml furfuraldehidă în
~lcool (R), 25 ml acid clorhi~c 250 g/1 (R) şi se 18:să la întuneric, 11; 25 °C
timp de 3 h. Se completeaza cu amestecul de ma1 sus la 100 ml, mtr-un
balon cotat (soluţia-probă). Se determi~ ahs?rba~~ soluţiei_ la 56~ ~ !
folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinuta 1ll aceleaşi condiţii ş1
din aceiaşi reactivi ca soluţia-probă. Absorbanţa soluţiei-probă trebuie să
fie de cel mult 0,20 {IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de imipramină se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă {IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1%-
1 g clorhidrat de imipramină se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX. C.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de imipramină se dizolvă în 50 ml cloroform
(R), se adaugă_ 10 ml anhidridă acetică {R), 51?1-A ace_tat de me:cur fII) î1:
acid acetic anhidru (R), 0,2 ml galben de metauil m dioxan (I) Şl se titreaza
cu acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
1 ml acid percloric O, 1 mol/I în dioxan corespunde la 0,03169 g
C19 H 24 N 2 • HCl.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidepresiv.
INDOMETACINUM
Indometacin
·- Cl-o_~
·.\
~ N C=O
1
CH1
HţO CH~COOH
Yr 357,8
Indometacinul este acid [1-( 4-clorobenzoil)-5-metoxi-2-metil-3-indolilU
acetic. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0% Ci_9 H 16ClNO, raportat
la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină slab gălbuie, pînă la galben-brună, fără.
miros sau cu miros foarte slab şi cu gust foarte slab amar (IX.B).
VIII.
Puţin solubil în alcool, cloroform şi eter, practic insolubil
Sl,lllbilit.ate.
în apă(IX.C.l).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
Soluţia A. 2,0 g indometacin se agită timp de 5 min cu 15 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se filtrează; soluţia filtrată se completează la
20 ml, prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu indo-
metacin (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0025% mfV într-un amestec
format din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1 şi 9 volume metanol (R) pre-
zintă un maxim la 318 nm (IX.C.24.1).
- 0,3 g indometacin se dizolvă în 15 ml metanol (R). La 5 ml soluţie
se adaugă O, 1 g hidroxid de sodiu (R) ; se agită şi se lasă în repaus timp
de 5 min. Soluţia se colorează în galben-intens sau în galben-verzui, apoi se
decolorează, ajungînd după 5 min la foarte slab gălbui. La alţi 5 ml soluţie
meilanolică se adaugă 2,5 ml acid clorhidric (R); se formează un precipitat
alb, iar stratul lichid prezintă o coloraţie foarte slab gălbuie.
. -. 50 mg indometacin se dizolvă în 50 ml apă care conţin 0,25 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). La 2 ml soluţie se adaugă 2 ml nitrit de sodiu
( R) 1 g/1. După 5 min, la 1 ml din această soluţie se adaugă 0,5 ml acid
clorhidric (R); apare o coloraţie verde. La alt mililitru solutie se adaugă
0,5 ml acid sulfuric (R); apare o coloraţie galbenă. '
Punet de topire: 158 - 162 °0 (IX.C.10).
. Absorbţia luminii. Absorbanţa unei soluţii 1 % m/V în dimetilforma -
nndă (R), determinată la 450 nm trebuie să fie de cel mult 0,10 {IX.C.24.1).
pH = 4,0 - 5,5 (suspensie 2,0% m/V) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,01 o/o-
l ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml soluţie­
-etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 <:k-
R~~uul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentl:ru impurităţi anorganice" {IX.C.13) şi completat cu apă
la lO'ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Snliaţi. Cel mult 0,01 %-
. La 15 ml soluţie A se adaugă 0,4 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) şi se
filtrează. 10 ml soluţie filtrată se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg
ion sulfat)(IX.C.13).
. Hi~lizi alealină. La 0,2 g indometacin se adaugă 20 ml apă proaspăt
fiartă ş1 răcită şi 20 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I, într-un flacon cu dop
r?dat. Flaconul se închide, se agită pînă la dizolvare şi se lasă în repaus
timp de 30 min. Se adaugă 0,25 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează
cu acid clorhidric 0,1 mol/1.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01789 g C19R 16ClN04 •
492 VIII. Infundibili.a
Concentraţia în indometacin obţinută nu. trebuie să difere faţ\i de
concentraţia în indometacin obţinută la dozare cu mai mult de 1,0%.,
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g indometacin se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g indometacin se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,45 g indometacin se dizolvă în 75 ml metanol (R), prin
care s-a trecut, în prealabil, timp de 15 min, un curent de nitrogen (R)
lipsit de dioxid de carbon. Se adaugă 50 ml apă proaspăt fiartă şi răcită,
fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1, sub
cure1:'._t de nitrogen (R), pînă la coloraţie roz.
In paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la Q,03578 g ClllH16ClN04 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiinflamator; analgezic.
INFUNDIBILIA
Preparate perfuzabile
Preparatele perfuzabile sînt soluţii apoase sau emulsii ulei în apă, izo-
tonice, sterile şi apirogene, care se administrează intravenos, în volume
de 100 ml sau mai mari, .cu ajutorul unui dispozitiv de perfuzare.
· Preparare. La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea
stabilităţii fizico-chimice, microbiologice şi biologice.
Substanţele active se dizolvă sau se emulsionează în apă pentru pre-
parate injectabile şi soluţia respectiv emulsia obţinută se completează la
volumul specificat (m/V).
Apa folosită trebuie să corespundă prevederilor monografiei „Apă
distilată pentru preparate injectabile".
Soluţiile perfuzabile hipotonice se izotonizează.
La preparare nu se admite adaosul soluţiilor-tampon pentru ajustarea
pH-ului sau a conservanţilor antimicrobieni.
Conţinutul în substanţă activă se exprimă în unităţi de masă pentru
1 OOO ml soluţie, în milimoli pe 1 OOO ml soluţie (mmolfl) sau în miliechiva-
lenţi pe 1 OOO ml soluţie (mEq/1). Conţinutul în substanţe energetice se
exprimă uneori în calor'..i (cal).
pH-ul preparatelor p;:-rfuzabile trebuie să fie apropiat de neutralitate,
dacă nu se prevede altfel.
Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate pînă
cînd se obţin soluţii perfect limpezi şi se repartizează în recipiente din sticlă
gradate sau din material plastic, cu capacitatea de 100, 250, 500 şi 1 OOO ml.
Preparatele perfuzabile se sterilizează printr-o metodă adecvată con-
form prevederilor de la monografia „ Sterilizare".
Infwndibile dextrani 40cu:ni gluceso ·• VIII. 493-
Recipientele· şi dopurile folosite trebuie să îndeplinească condiţiile pre-
văzute în normativele de calitate în vigoare. '
Descriere. Aspect. Soluţiile perjuzabile trebuie să fie limpezi, practic
lipsite de particule în suspensie. .
Determinarea se efectuează pe zece recipiente (flacoane din sticlă sau
din material plastic, saci din material plastic). În cazul flacoanelor sau
al sacilor din material plastic, conţinutul acestora se transvazează, în pre-·
afabil, în flacoane din sticlă corespunzătoare. în continuare, se procedează
conform prevederilor de la I niectabilia.
Emulsiile perjuzabile, după agitare, trebuie să aibă un aspect omogen
şi nu trebuie să prezinte nici un semn de separare a fazelor. Diametrul
particulelor fazei dispersate, determinat la microscop, trebuie să fie de cel
mult 5 u.m.
Culoarea. Soluţiile perfuzabile trebuie să fie incolore. O eventuală
coloraţie nu trebuie să depăşească coloraţia etalonului de culoare prevăzut
în monografia respectivă.
pH. Se determină potenţiometric.
Uniformitatea volumului. Volumul de lichid perfuzabil din recipiente
trebuie să fie cel puţin egal cu cel declarat pe etichetă. Volumul de lichid
se verifică pe zece recipiente prin transvazare în cilindri gradaţi.
Impmităţi pirogene. Preparatele perfuzabile trebuie să corespundă la
testul pentru impurităţi pirogene (IX.F.10).
Sterilitate. Preparatele perfuzabile trebuie să fie sterile. Se procedează
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.
Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte o abatere de ±5% faţă
de valoarea declarată, dacă nu se prevede altfel. ·
Conservare. În recipiente închise etanş.
Observaţie. La preparare toate operaţiunile se efectueazi într-un ciclu
continuu.
INFUNDIBILE DEXTRANI 40 CUM GLUCOSO
Soluţie perfuzabilă de dextran 40 cu glucoză
Soluţia perfuzabilă de dextran 40 cu glucoză este o soluţie steri1ă şi
apirogenă de dextran 40 (100 g/1) şi glucoză (50 g/1) Î1 apă pentru prepa.:.
rate injcetabile, cu pH-ul ajustat la 5,0 cu acid clorlidric 0,1 mol/1.
Soluţia perjuzabilă de dextran 40 cu glucoză trebzie să corespundă pre-
vederilor de la „Injundibilia" şi următoarelor prevederi: '
Conţine cel puţin 90,0% m/V şi cel mult 110,0% m/V dextran 40
(C6 H 10 0Jn şi cel puţin 90,0% m/V şi cel mult 110,0o/i m/V glucoză '((;,H120 6}
faţă de valorile declarate.
 VIII
De!eriefe. Lichid slab vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu .gust
dulce.
I dentifieare
- La 1 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 1 ml alcool (R); apare o
tulbureală.
- La 2 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 2 ml sulfat de cupru {II)
şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se
formează imediat un precipitat roşu-cărămiziu.
Viscozitate intrinsecă: I '1J 120 = O, 180 - 0,220 dl/g.
într-o eprubetă de centrifugă prevăzută cu dop se măsoară 10,0 ml
solutie perfuzabilă, se adaugă 40 ml alcool (R) şi se centrifughează pînă la
sepa'rarea a două faze lichide limpezi (de obicei 2 OOO rot/min, timp de
15 min). Se îndepărtează, cu atenţie, lichidul supematant. Lichidul viscos
se diluează cu apă la 50 ml, într-un balon cotat şi se determină viscozitatea
intrinsecă (IX.C.12).
pH = 3,5 - 6,5 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 1 ml soluţie
perfuzabilă.. Timpul de observaţie este de 72 h.
Antigeni.tate. Se aleg şase cobai masculi, sănătoşi, cu greutatea de
280 - 320 g, cărora li se injectează intraperitoneal, pentru sensibilizare,
de trei ori, la interval de 48 h, cîte 0,5 ml soluţie perfuzabilă. După admi-
nistrarea oozei sensibilizatoare, se administrează intravenos cite 0,2 ml
soluţie perfuzabilă, după 14 zile la trei din cei şase cobai şi după 21 zile
la ceilalţi trei. Cobaii sînt ţinuţi sub observaţie}în primele 30 min după
administrarea intravenoasă, fiind examinaţi din nou după 24 h.
Animalele nu trebuie să prezinte nici un simptom de şoc anafilactic.
Dozare. Dextran 40. Se determină puterea rotatorie a soluţiei per-
fuzabile în tub de 2 dm (IX.C.4).
Concentraţia în dextran 40 a probei de analizat(% m{V} se calculează
conform formulei :
tt. - 1,045 • C1
C=----~
3,98
în care:
c = concertraţia în dextran 40 a probei de analizat (% m/V);
« =puterea rotatorie;
c1 = concentraţia în glucoză a probei de analizat {% m{V).
Glucoză. 15 ml soluţie perfuzabilă se completează cu apă la 50 ml,
într-un balon cotat. La 5 ml din această soluţie se adaugă 25 ml iodură de
potasiu şi carbonat de sodiu-soluţie (R) şi 25,0 ml iod 0,05 mol/1, într-un
flacon cu dop rodat. ~e închide flaconul şi se lasă în repaus timp de 30 min.
Se adaugă, cu precauţie, 30 ml acid clorhidric 100 g/1 fR) şi se titrează.
imediat cu tiosulfat Ce sodiu 0,1 molfl pînă la coloraţiegalben-deschis. Se
adaugă 2 ml amidon-mluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic.
pînă la decolorare.
Infundibile dextrani 70 cum glucoso VIU. 491
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,00901 g CsH12O6 •
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină şi de) îngheţ.
INFUNDIBILE DEXTRANI 70 CUM GLUCOSO
Soluţie perfuzabilă de dextran 70 cu glucoză
Soluţia perfuzabilă de dextran 70 cu glucoză este o soluţie sterilă şi
apirogenă de dextran 70 (60 g/1) şi glucoză (50 g/1) în apă pentru peparate
injectabile, cu pH-ul ajustat la 5,0 cu acid clorhidric 0,1 mol/1.
Soluţia perfuzabilă de dextran 70 cu glucoză trebuie să corespundă pre-
vederilor de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 90,0% m/V şi cel mult 110,0% m/V dextran 70
(C6H 10 O0 ) 11 şi cel puţin 90,0% m/V şi cel mult 110,0% m/V glucoză (CsH1P 6)
faţă de valorile declarate.
Descriere. Lichid slab vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust
dulce.
Identificare
- La 1 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 1 ml alcool (R) ; apare o
tulbureală.
- La 2 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi
tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere ; se for-
mează imediat un precipitat roşu-cărămiziu.
Yiscozitate intrinsecă: I '1J 120 = 0,235 - 0,270 dl/g.
Intr-o eprubetă de centrifugă prevăzută cu dop se măsoară 15,0 ml
soluţie perfuzabilă, se adaugă 60 ml alcool (R) şi se centrifughează pînă la
separarea a două faze lichide limpezi (de obicei 2 OOO rot/min timp de
15 min). Se îndepărtează cu precauţie lichidul supernatant. Lichidul vîscos
se diluează cu apă la 50 ml, într-un balon cotat si se determină viscozitatea
intrinsecă (IX.C.12). '
pH = 3,5 - 6,5 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 1 ml soluţie
perfuzabilă. Timpul de observaţie este de 72 h.
Antigenitate. Se procedează conform prevederilor de la „Infuniibile
dextrani 40 cum glucoso-Antigenitate". . .
Animalele nu trebuie să prezinte nici un simptom de şoc anafilactic.
Dozare. Dextran 70. Se determină puterea rotatorie a soli!ţiei per-
fuzabile în tub de 2 dm (IX.C.4).
496 VIII. Infundibile dextrani 40 cum natrio chlorido Infundibile dextrani 70 cum natrio chlorido VIII.

Concentraţia:în dextran 70 a probei de analizat se calculează conform - La 1 ml soluţie perfuzabilă se adaugă I ml alcool (R) ; apare o
formulei: tulbureală.
C = o; - 1,045 • c 1 - La 2ml soluţie perfuzabilă se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
3,98 se încălzeşte în baia de apă, timp de 5 min, se răceşte, se neutrali-
zează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se adaugă 5 ml sulfat de cupru (II)
în care:
şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se
c = concentraţia în dextran 70 a probei de analizat (% m/V); formează imediat un precipitat roşu-cărămiziu.
a = puterea rotatorie;
c 1 = concentraţia în glucoză a probei de analizat (% m/V). Viscozitate intrinsecă: 1111 20 = O, 180 - 0,220 dl/g.
10,0 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu clorură de sodiu-soluţie
Glucoză. 15 ml soluţie perfuzabilă se completează cu apă la 50 ml, izotonică (R) la 50 ml, într-un balon cotat. Se calculează concentraţia în
într-un balon cotat. La 5 ml din această soluţie se adaugă 25 ml iodură de dextran 40 (% m/V) a soluţiei obţinute, folosind datele de la „Dozare"
potasiu şi carbonat de sodiu-soluţie (R) şi 25,0 ml iod 0,05 mol/1, într-un şi se determină viscozitatea intrinsecă faţă de clorură de sodiu-soluţie
flacon cu dop rodat. Se închide fiaconul şi se lasă în repaus la 20 °C exact izotonică (R) (IX.C.12).
30 min; se adaugă, cu precauţie. 30 rnl acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se
titrează imediat cu tiotulfat de sodiu O, 1 mol/l pînă la coloraţie galben- pH = 4,5 - 6,5 {IX.C.22).
deschis. Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
energic, pînă la decolorare. kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 1 ml soluţie
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,00901 g (\;H1p 6 • perfuzabilă. Timpul de observaţie este de 72 h.
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină şi de îngheţ.
Antigenitate. Se procedează
conform prevederilor de la „Infunibdile
dextrani 40 cum glucoso-Antigenitate". .
Animalele nu trebuîe să prezinte nici un simptom de şoc anafilactic.
Dozare. Dextran 40. Se determină concentratia în dextran 40 a probei
de analizat (% m/V), conform prevederilor d~ la „Putere rotatorie"
INFUNDIBILE DEXTRANI 40 CUM NATRIO CHLORIDO (IX.CA), folosind un tub de 2 dm.
[:x]~o = +19~0.
Soluţie perfuzabilă de dextran 40 cu clorură de sodiu
Cl,orură de sodiu. La 10 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 0,1 ml cromat
Soluţia perfuzabilă de dextran 40 cu clorură de sodiu este o soluţie de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint O, l mol/1 pînă la
steri'lă şi apirogenă de dextran 40 (100 g/1) şi clorur~ de sodiu (9 g/1) în coloraţie galben-roşiatică.
apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 5,5 cu acid clorhidric 1 ml uîtrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,005844 g NaCl.
0,1 mol/1. Conservare. în recipiente închise etanş, ferit de lumină şi de îngheţ.
Soluţia perjuzabilă de dextran 40 cu clorură de sodiu trebuie să corespundă
prevederilor de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V dextran 40
(C6H 100 5 )n şi cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură de sodiu
(NaOl) faţă de valorile declarate.
Descriere. Lichid slab vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust INFUNDIBILE DEXTRANI 70 CUM NATRIO CHLORIDO
sărat.

Identificare Soluţie perfuzabilă de dextran 70 cu clorură de sodiu

- 1 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate; reziduul colorează
flacăra în galben.
- 1 ml soluţie perfuzabilă se acidulează cu acid nitric: 100 g/1 (R) şi
se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
alb, cazeos.
Soluţia perfuzabilă de dextran 70 cu clorură de sodiu este o soluţie
sterilă şi apirogenă de dextran 70 (60 g/1) si clorură de sodiu (9 g/1) în apă
~ntru preparate injectabile, cu pH-ul a}ustat la 5,5 cu acid clorhidric
0,1 molfl.

32 - Farmacopeea Română, ed. a X~a

4:98 VIII. Infundibile dextrani 70 cum natrio ch.lorido
Soluţia perfuzabilă de dextran 70 cu clorură de sodiu trebuie să cores-
pundă prevederilor de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V dextran 70
(OeH10 0 5 )n şi cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură de
sodiu (NaOl) faţă de valorile declarate.
Descriere. Lichid slab vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust
sărat.
Identifielll'e
- 1 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate ; reziduul colorează
flacăra în galben. . . . faţă de valoarea declarată.
- 1 ml soluţie perfuzabilă se acidulează cu acid mtr1~ 100 g/1. (ţ?) Şl
se adaugă O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un prec1p1tat
alb, cazeos.
- La 1 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 1 ml alcool (R) ; apare o
tulbureală.
- La 3 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R):
se încălzeşte în baia de apă timp de 5 min, se răceşte, se neutrahzeazi;-
cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se adaugă 5 ml sulfat ~e cupru (II) Şl
tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se for-
mează imediat un precipitat roşu-cărămiziu.
Viscozitate intrinsecă: I 1l 120 0,235 - 0,270 dl/g.
25,0 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu 50,0 ml clorură de sodiu-
soluţie izotonică (R). Se calculează concentraţia în dextran 70 (%_ m/Y_)
a soluţiei obţinute, folosind datele de la „Dozare" şi se determină v1scoz1-
tatea intrinsecă faţă de clorură de sodiu-soluţie izotonică (R) (IX.0.12).
pH = 4,5 - 6,5 (IX.0.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 1 ml soluţie
perfuzabilă. Timpul de observaţie este de 72 h.
Antigenitate. Se procedează conform prevederilor de la „Infundibile
de xtrani 40 cum glucoso-Antigenitate". . .
Animalele nu trebuie să prezinte nici un simptom de şoc anafilactic.
Dozare. Dextran 70. Se determină concentraţia în dextran 70 a probei
de analizat(% m/V) conform prevederilor de la „Putere rotatorie" (IX.0.4),
folosind un tub de 2 dm.
[o:]~= +199°.
Clorură de sodiu. La 10 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 0,1 ml cro-
mat de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1 pînă
la coloraţie galben-roşiatică.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,005844 g NaCI.
Conservare. in recipiente închise etanş, ferit de lumină şi de îngheţ.
. VIII.
INFUNDIBILE FRUCTOS!
Soluţie perfuza'hilă de fructoză
Soluţia .perfuzabilă de fructoză este o soluţie sterilă şi apirogenă de
fructoză (54 g/1, 100 g/1 şi 400 g/1) în apă pentru preparate injectabile clin
care a fost îndepărtat oxigenul.
Soluţia perjuzabilă de fructoză trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Infunăibilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V fructoză (OeH12 0 6}
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulce.
O eventuală coloraţie a soluţiei obţinute prin diluarea cu apă a solu-
ţiilor perfuzabile 10% m/V şi 40% m/V la concentraţia de 5,4% m/V 1:u
trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate dm
0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 0,10 m1 fer-E.c. şi acid clorhidric
10 g/1 (R) la 10 ml (IX.0.2).
Identificare
- La 10 ml din soluţiile perfuzabile, diluate cu apă la concentraţia
de 5,4% m/V, se adaugă 4 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu
şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere ; se formează un precipitat
roşu care, treptat, devine roşu-brun.
- Un volum din solutia perfuzabilă corespunzător la 0,5 g fructoză
se diluează cu apă la IO ml,' se adaugă 0,5 g rezorcinol (R), 3 ml acid clor-
hidric (R) şi se fierbe în baia de apă timp de 2 min; apare o coloraţie
roşie. După răcire se formează un precipitat brun care se separă şi se dizolvă
în alcool (R) ; apare o coloraţie roşie.
pH = 3,4 - 4,5 (IX.0.22).
im.purităţi pirogene {IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml p~
kilogram masă corporală din soluţiile perfuzabile 5,4% m/V sau 10% m/V ş1
respectiv 10 m1 pe kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă 40% m/V
diluată cu apă pentru preparate injectabile la concentraţia de 10% m/V.
Dozare. Un volum din soluţia perfuzabilă, corespunzător la 5 g fruc-
toză, se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină
puterea rotatorie (IX.0.4).
[o:J: = _92c_
INFUNDIBILE GLUCOSI
Soluţie perfuzabilă de glucoză
Soluţia perfuzabilă de glucoză este o soluţie sterilă şi apirogenă de
glucoză {50 g/1) în apă pentru preparate injectabile.
Soluţia perfuzabilă de glucoză trebuie să corespundă prevederilor de l«
,,Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
500 VIII. Infundibile kalii et·natrii chleridi
----'------
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V glucoză (C6H 120i)
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulce.
Identificare. La 10 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 4 ml sulfat de
cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fier-
bere ; se formează un precipitat roşu care, treptat, devine roşu-brun.
pH = 3,5 5,5 (IX.C;22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Dozare. Se determină puterea rotatorie a soluţiei perfuzabile (IX.C.4).
[ex];° = +52°.
INFUNDIBILE KALil ET NATRII CHLORIDI
Soluţie perfuzabilă de clorură de potasiu şi clorură de sodiu
Soluţia perfuzabilă de clorură de potasiu şi clorură de sodiu este o
soluţie sterilă şi apirogenă de clorură de potasiu şi clorură de sodiu în apă
pentru preparate injectabile.
Soluţia perfuzabilă de clorură de potasiu şi clorură de sodiu trebuie să
corespundă prevederilor de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin cel puţin 5,72 g şi cel mult 6,32 g
clorură de sodiu (NaCl), cel puţin 2,55 g şi cel mult 2,81 g clorură de potasiu
(KCl) şi cel puţin 4,25 g şi cel mult 5,25 g clor total.
1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin 36 mmoli K!-, 103 mmoli Na+ şi
138 mnioli 01-.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat.
Identificare
- IO ml soluţie perfuzabilă se evaporă pe baia de apă pînă la 3 ml,
se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi 1 ml acid percloric (R) ; se
formează un precipitat alb, cristalin.
- 5 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate ; reziduul colorează
flacăra în galben. Examinată printr-o sticlă de cobalt flacăra apare colo-
rată în violet.
- 1 ml soluţie perfuzabilă se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi
se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
pH = 5,0 - 6,5 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Dozare. Clorură de potasiu. 6 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu
4 ml apă, se adaugă 0,2 ml acid acetic (R) 1 mol/I şi, sub agitare, se adaugă,
lnf1mdibue manR.itoli
VIII. 501
pică tură cu picătură,. 20 mLtetrafenilborat de sodiu 17, 1 g/1 (R). Amestecul
se agită uşor de .cîteva. ori timp de 20 min, apoi se filtrează printr-un
creuzet fj.J.trant G4 în prealabil cintărit. Precipitatul se spală de patru ori
cu cîte 5 ml tetrafenilborat de potasiu-soluţie saturată (R) răcită la 4 °C,
apoi cu 10 ml apă. Se usucă 1a 105 °e pînă la masă constantă.
1 g tetrafenilborat de potasiu corespunde la 0,2081 g KCI.
Clorură de sodiu. 6 ml soluţie perfuzabilă se evaporă pe baia de apă
la sicitate, apoi se usucă la 105 °e pînă. la masă constantă. Diferenţa dintr::
masa reziduului obţinut şi masa precipitatului obţinut la dozarea clorum
de potasiu, raportată la 1 000 ml soluţie perfuzabilă, reprezintă conţinutul
î n clorură de sodiu.
Clor total. La 10 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 4 ml acid ~trie
250 g/1 (R), 20 ml nitrat de argint 0,1 mol/1, 5 ml sulfat de am~mm-fer
(III)-soluţie acidă 2 g/1 (I) şi 5 ml nitrobenzen (R). Excesul de mtrat de
argint 0,1 mol/I se titrează imediat cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pînă
la coloraţie roz-roşiatică.
I ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
INFUNDIBILE MANNITOLI
Soluţie perfuzabilă de manito!
Solutia perfuzabilă de manitol este o soluţie sterilă şi apirogenă de
manito! (50 g/1, 100 g/1 şi 200 g/1) dizolvat, prin încălzire, în apă pentru
preparate injectabile. .
Soluţia perjuzabilă de manitol trebuie să corespundă prevederilor de la
Injundibilia" si următoarelor prevederi:
" Conţine cei'puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V manito! (C6H 140 6)
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu g;1st dul<:e:
O eventuală coloraţie a soluţiei perfuzabile _10% m/V ş1 a ~oluţiei pe~-
fuzabile 20% m/V diluă.tă cu apă la <:oncen~!aţ1a de 10% .m/V ~u tre_ţnn~
să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţn-etalon preparate d1n 0,0:, 1lli
cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Identificare
- Un volum din solutia perfuzabilă corespunzător 1a 4 g manitol se
evaporă la sicitate pe bai~ de apă. 1 ml soluţie saturată prep~rată din
acest reziduu se agită cu 0,5 ml clorură de fer (III) 30 g/1 {R) ş1 0,25 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). Se obţine o soluţie limpede, care nu-şi modi-
fică aspectul la adăugarea de 0,25 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R).
- Un volum din solutia perfuzabilă corespunzător la 0,5 g manitol
se diluează cu apă la IO ml; se âdaugă l ml carbonat de sodiu 100 g/1 (R),
1 ml permanganat de potasiu 50 g/1 (R), se încălzeşte în baia de apă

502 VIII. 1nfundibîle metroni4ozoli
timp de l min şi se filtrează prin hîrtie de filtra cu porii fini. La soluţia
siltra.tă se a~ugă 2 ml sulfat .de cupra (U) şi tartrat de potasiu şi sodiu-
foluţie (R) ş.1 se încălzeşte la fierbere; se formează un precipitat roşu cart
treptat, devme roşu-bnm.
pH = 4,0 - 6,0 (IX.C.22).
}mpurităţ! p~gene _{IX.F.10). ~e administrează 10 ml pe kilogram
masa corporala dm soluţiile perfuzabile 5% m/V sau 10% m/V şi respe~'"iv
10 ml ~pe kilogram masă C?IJ?Orală_ din soluţia perfuzabilă 20% m/V âh~;tă
cu apa pentru preparate m3ectablle la concentraţia de 10% m/V.
Do_zare. yn vol~m din soluţia perfuzabilă corespunzător la 0,5 g mani-
to; se. dilueaza c1: apa la 100 ml, 1;11tr-un balon cotat. La 10,0 ml din această
somţie se ada~ga 20 ml metapenodat de sodiu 0,1 mol/1, 2 ml acid sulfuric
100 g/1 (R) ş1 se încălzeşte pe baia de apă timp de 10 min. Se răceste
?
se adaugă g ~drog~nocarbon~t de sodiu (R), SO ml arsenit de so,di~
0,05 mol/~ ş1 1 g_ 1odt:ra de po1:asm (R~. Se l~să în repaus timp de 15 ruin,
~e adauga_ 2 ml arr:idon-soluţie (I) ş1 se titrează cu iod 0,05 mol/I pînă
1a coloratie albastra.
ÎI: paralel, . se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Diferenţa dmtre numărul de mililitri de iod O 05 mol/1 folositi la cele
două titră? reprezintă volumul de iod 0,05 mol/I c~nsumat de manitol.
1 ml 10d 0,05 mol/1 corespunde la 0,001822 g C6H 140 6 •
Observ~ţii. Soluţia pe1;fuzabilă 5% m/V este izotonică şi este cunoscută
sub denum1rea de „ Soluţie Fleig".
, Din soluţia perfuzabilă 20% mfV pot separa cristale ; înainte de
perruzare se încălzeşte uşor pînă la dizolvare.
INFUNDIBILE METRONIDAZOLI
Soluţie perfuzabilă de metronidazol
Soluţi:3- perfuzabilă ?e metronidazol este o soluţie sterilă şi apiroaenă
de metromdazol (5 g/1) dizolvat, prin încălzire la aproximativ 70 °C în°apă
pentru preparate injectabile. '
Soluţia PC;f.u~abilă_ de "!etronidazol trebuie să corespundă prevederil,er
de la „Infundslnlia" şi următoarek>r prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V metronidazol
(C6 IfsN3 0 3) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, slab gălbuie, fără miros, cu gust amar.
O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia unei
soluţii-etalon preparate' din 0,03 ml cobalt-E.c., 0,30 ml fer-E.c. şi' apă la
10 ml (IX.C.2).
Idfl.ntificare. Se procedează conform prevederilor de la Cromatografie
pe strat subţire" {IX.C.26.2). " Conservare. Ferit de lumină.
Infundibile metroni.dozoli VIII. 5-03
Adsorbant: silicagel GF2154 (R).
Developant: acetonă ( R).
Soluţii de aplicat :
' Soluţia a : soluţie perfuzabilă;
Soluţia b: metrouidazol (s.r.) 0,50% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 20 µ1 soluţie a (100 µ.g metronidazol);
b: 20 µI soluţie b (100 µ.g metronidazol-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina
ultravioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o pată
asemănătoare cu pata metrunidazolului (s.r.) din dreptul punctului b,
cu Rf de aproximativ 0,80.
pH = 4,0 - 6,5 (IX.C.22).
Nitriţi. Cel mult 0,004%.
La 10 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 30 ml apă, 2 ml acid sulfanilic
în acid acetic (R), 2 ml acid 1-aminonaftalen-4-sulfonic în acid acetic (R)
şi se completează cu apă la 50 ml, într-un balon cotat (soluţia-probă).
În paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel: 0,6 g nitrit de sodiu (R)
se dizolvă în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
balon cotat. 5 ml soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat.
5 ml din această soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat.
10 ml soluţie-etalon se prelucrează în aceleaşi condiţii şi cu aceiaşi reactivi
cu soluţia-probă. Se lasă în repaus timp de 1 h.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la 524 nm,
folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută din 10 ml apă, care se
prelucrează în aceleaşi condiţii şi cu aceiaşi reactivi cu soluţia-probă.
Impurităţi pirogene {IX.F.10). Se administrează intravenos 3 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă,
Dozare. 5 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu acid clorhidric 0,01 mol/1
şi se completează cu acelaşi solvent la 100-ml, într-un balon cotat. 5 ml
din această soluţie se diluează cu acid clorhidric 0,01 mol/1 şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat.
În paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel: 0,12 g metronidazol (s.r.)
se dizolvă în acid clorhidric 0,01 mol/1 şi se completează cu acelaşi
solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml soluţie se diluează cu acid
clorhidric 0,01 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml din această
soluţie se diluează cu acid clorhidric 0,01 mol/I la 100 ml, într-un balon
cotat.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la 277 nm,
folosind ca lichid de compensare acid clorhidric 0,01 mol/1.
 Infundibile natrit chloridi composita VIII. 505
504 VIII. Infundibile natrii chloridi

1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin 147 mmoli Na+, 4 mmoli K~,

2,28 mmoli Caz.;- şi 156 mmo1i c1-.
INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat.
Identificare
Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu - 1 ml soluţie perfuzabilă se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R)
şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
, S?luţia pe!fuzabil~ de cl~r~ă de sodiu este o soluţie sterilă şi apiro-
alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R) .
gena ae cţorura de s_o:_1111 (9 g11) lll apă _pentru preparate injectabile. - 5 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate pe baia de apă şi se
. Soluţia per/U:~abila _de clo~ura de sodiu trebuie să corespundă prevederilor
0

calcinează; reziduul obţinut colorează flacăra în galben. Examinată printr-o

de ta „Infundibilia" şi urmatoarelor prevederi:
sticlă de cobalt flacăra apare colorată în violet.
.. ConJine cel ,puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură de - La 5 ml soluţie periuzabilă se adaugă 0,2 ml oxalat de amoniu
soruu (NaCl) faţa de valoarea declarată. 40 g/1 (R); se formează un precipitat alb, insolubil în acid acetic (R), solu-
1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin 154 mmoli Na+ şi 154 mmoli c1-.
bil în acizi minerali.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust slab sărat. pH = 5,0 - 6,5 (IX.C.22).
Identificare Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se admini~trează intravenos 10 ml pe
. - 2 n:I sol:1-ţi~ p_erfuzabilă ~e acidulează cu acid nitric 100 g/1 ( R) kiiogram masă corporală din soluţia perfuzab1lă.
!;.se adauga O,lo 1:11 :ntrat d~ argmt 20 g/1 (R); se formează un precipitat Dozare. Clorură de calciu. La 50 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 15 ml
a,O, caz~os, solu~1l m amo~ac concentrat (R). tampon amoniacal pH 10,0 (R), eriocrom T (I), 10 mg edetat de magneziu
•. - 0 ml so~uţ1e perfi:-zabilă se evaporă la sicitate pe baia de apă şi se şi de sodiu (R) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie
ca1cmeaza; reziduul obţmut colorează flacăra în galben.
0

albastră.
pH = 5,5 - 7,0 (IX.C.22). 1 ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,01095 g CaCl 2 • 6H2 0.
Clor total. 20 rnl solutie nerfuzabilă se diluează cu apă 1a 30 ml, se
.. Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe adaugă 50,0 ml nitrat de 'argint O, l mol/1 şi 2 ml acid nitric 250 g/1 (R).
k11ogram masă corporală din soluţia perfuzabilă. se agită, se filtrează şi se spală precipitatul cu apă acidulată cu acid
~oZ3;re: La_IO ml_soluţi_~perf;1zab~ăseadaugă0,2 mlcromatdepotasiu- nitric (R). La filtrat se adaugă sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă
sol1;1ţ1~
(!J ş1 se titreaza cu rutrat ae argmt O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben- 200 g/1 (I) şi se titrează excesul de nitrat de argint 0,1 mol/I cu tiocianat de
rosiahca. amoniu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz-roşiatică.
, 1 ml nitrat de argint O, 1 mo!fl corespunde la 0,005844 g NaCl. 1 ml nitrat de argint 0,1 mol/I corespunde la 0,003545 g clor .
. _ Ob~ervaf:i!• Cînd se specifică fol~sirea clorurii de sodiu-soluţie izoto-
mca a:i::.1roge:1a (~) ca solvent sau diluant pentru preparatele injectabile
sa~_pertuzaţ>ile din farmacopee se foloseşte soluţia perfuzabilă de clorură de
socuu (9 g/1). INFUNDIBILE NATRil CHWRIDI COMPOSITA
CUM NATRIO LACTATO
Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă cu lactat fde sodiu
INFUNDIBILE NATRII CHLORIDI COMPOSITA
Preparare
Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu compusă N atrii chlorirlum 6
g
Calcii chlorirlum 0,5
g
. ?Oluţi~ perfuzabi~ă de clorură de sodiu compusă este o soluţie sterilă
Kalii chloridum 0,3 g
~ ap1rog~na, care c~mţme clorur_ă de sodiu (8,6 g/1), clorură de calciu (0,5 g/1)
Acidum lacticum (100%) 4,02 g
ş1 clorura _de potasiu _(~,3 g/1) dizolvate în apă pentru preparate injectabile. Natrii hydrox_vdatum (R) 1,79 g
Solir:ţia
perjuzabila de _c~o:ură ~e sodju compusă trebuie să corespundă
Aqua destillata ad iniectabilia q.s. aă 1 OOO ml
prevederil?r de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi :
Acidul lactic se diluează cu 100 ml apă pentru preparate injectabile,
Conţine cel. puţin .0,425 _g ş~ cel mult 0,525 g clorură de calciu
(CaCl2 · 6H20) ş1 cel puţm 4,9o g ş1 cel mult 6,05 g clor total. s:: adaugă hidroxidul de sodiu dizolvat în 200 ml apă pentru preparate
 606 VIII. Inf11.ndibile xuztrii chloridi composita
injectabile şi se ţine la autoclav la 115 °C timp de 20 min. După răcire se
adaugă, cu precauţie, hidroxid de sodiu (R) 50 g/1 pînă cînd o picătură de
roşu de fenol-soluţie (I) cu o picătură soluţie perfuzabilă se colorează în
roşu-violaceu. Clorurile de sodiu, de calciu şi de potasiu se dizolvă în 500 ml
apă pentru preparate injectab~e._ Cele _două soluţii se reu1:esc şi se comple-
teaza cu apa pentru preparate lllJectabile la 1 OOO ml. Se filtrează, se repar-
tizează în recipiente adecvate şi se sterilizează.
Soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu compusă cu lactat de sodiu trebuie
să corespundă prevederilor de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin cel puţin 0,475 g şi cel mult 0,55 g
clorură de calciu (CaC1 2 • 6H2O), cel puţin 4,5 g şi cel mult 5,5 g lactat de
sodiu (OgH5NaO8) şi cel puţin 3,8 g şi cel mult 4,2 g clor total.
1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin 147 mmoli Na+, 4 mmoli K+
0,77 mmoli Ca2+ şi 624 mmoli c1-. '
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat.
Identificare
- 1 ml soluţie perfuzabilă se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) si
se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
. - 5 ml soluţie perfuzabilă se încălzesc cu 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R)
ş1 1 ml permanganat de potasiu 50 g/1 (R); se percepe miros înţepă.tor
de aldehidă acetică.
- 1 ml soluţie perfuzabilă se suprapune peste 5 ml acid sulfuric {R)
şi 0,1 g pirocatehol (R) şi se încălzeşte cu precauţie; la zona de contact
a celor două lichide trebuie să se formeze un inel roşu.
- 5 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate si se calcinează·
reziduul colorează flacăra în galben. Examinată printr-o, sticlă de cobalt
flacăra apare colorată în violet.
- La 5 ml soluţie perfuzabilă se adaugă O, 15 ml oxalat de amoniu
40 g/1 (R); se formează un p-recipitat alb, insolubil în acid acetic (R)
solubil în acizi minerali. ' 1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin 154 mmoli Na+ şi 154 mmoli HCOs.
pH = 5,0 - 7,0 (IX.C.22).
. Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
. Dozare. G_lorură de calciu. La 50 ml soluţie perfuzabilă se adaugă 15 ml
~mpon ~momacal pH 10,0 (R), eriocrom T (I), 10 mg edetat de magneziu
ş1 de sodiu (R) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/I pînă la coloraţie
albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01095 g CaC1 2 • 6H2O.
. Lactat de sod~u. 25 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate pe
ba18: de apă. Reziduul se încălzeşte cu precauţie pe flacără, pînă la car-
I:omzare completă. Peste reziduu se adaugă 25,0 ml acid sulfuric 0,05 mol/I
Şl se încălzeşte pe baia de apă timp de 30 min. Se filtrează si se :spală cu
apă încălzită la aproximativ 70 °C pînă cînd apele de spăla{e sînt neutre
1a hlrtia de turnesol roşie (I). Filtratul si apele de spălare se reunesc şi se
adau_gă m~tiloranj-soluţie (I). Se titrează excesul de acid sulfuric 0,05 mol/1
cu hidrond de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
Vlli.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/I corespunde la 0,01121 g Cs~a~I
Clor total. 20 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu 30 ml apă, se adaugă
50 O ml nitrat de argint 0,1 molfl, 2 ml acid nitric 250 g/1 (R), se agită,
se 'mtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini şi se spală precipitatul cu apă
acidulată cu acid nitric (R). La soluţia filtrată se adaugă s~at de amon~u-
fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 {I) şi se titrea7:_ă ~excesul de 1;11trat de ~!F;t
0,1 mol/1 cu tiocianat de amoniu 0,1 mol/1 pma la coloraţie roz-roşiatica.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
INFUNDIBILE NATRII HYDROGENOCARBONATIS
Soluţie perfuzabilă de hidrogenocarbonat de sodiu
Preparare
N atrii hydrogenocarbonas 13 g
Aqua destillata ad iniectabilia q.s. ad 1 OOO ml
Hidrocrenocarbonatul de sodiu se dizolvă în 800 ml apă pentru pre-
parate inj;ctabile, se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml,_ se fil-
trează şi se repartizează în recipiente adecvate, lăsînd un spaţiu li~r ~e
30% din volumul recipientelor. Se trece prin soluţie un curent de dioxi~
de carbon, se închid recipientele imediat asigurînd o etanşeitate bună ş1
se sterilizează.
Soluţia perfuzabilă de hidrogenocarbonat de sodiu trebuie să corespundă
prl'/Jederilor de la „Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
1 OOO ml soluţie perfuzabilă conţin cel puţin 12,22 g şi cel mult 13,78 g
hidirogenocarbonat de sodiu {NaHC08).
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust uşor alcalin.
Identificare
- 1 ml soluţie perfuzabilă se evaporă la sicitate pe baia de apă;
reai duu1 colorează flacăra în galben. .
- La 5 ml solutie perfuzabilă se adaugă 1 ml sulfat de magneziu
100 g/1 (R); soluţia iiu trebuie să-şi modifice aspecţ~- După fierbere se
degajează dioxid de carbon şi se formează un prec1p1tat alb.
pH = 7,0 - 8,5 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml
pe kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Dozare. La 150 ml solutie perfuzabilă se adaugă 0,3 ml metiloranj-
soluţie (I) şi se titrează cu acid sulfuric 0,5 mol/i pînă la coloraţie portocali~.
Se încălzeşte 1a fierbere şi după răcire se continuă titrarea pînă la coloraţie
portocalie.
l ml acid su1furic 0,5 mol/1 corespunde la 0,08401 g NaHCO3 •
 508 VIII. Infu,ndibîle natrii- Zactatis ·
INFUNDIBILE NATRil LACTATIS.
Soluţie perfuzabilă de lactat de sodiu
Soluţia per,~uz,:ibilă vde lactat de sodiu ~ste o soluţie sterilă şi apirogenă
de I:1ct~t de so~:1:.m apa p~ntru preparate mjectabile. Se prepară din acid
lact1~, m condiţm care asigură transformarea completă a acidului lactil
lactic prezent.
. Soluţia pe~f~~a~ilă. de lac!at de sodiu trebuie să corespundă prevederilor
de ta „Infundibilia . şi urmatoarelor prevederi:
1 OOO ml soluţie perfuzabilă contin cel putin 15 48 g şi cel mult
18,92 g lactat de sodiu (C:iH5NaO 3 ). , ' '
1 OOO ml soluţie perfuzabilă contin 153 mmoli Na+
Deseriere. Soluţie limpede, incolo;ă, fără miros, cu g~st sărat.
Identificare
. - 2 ml soluţie ~erfuzabil~ se_încălzesc cu 2 ml acid sulfuric 100 g/1 ( R)
şi 1 ml ~er.mang~n:i-~ de potasm ~O g/1 (R); se percepe un miros înţepător
de aldehida acetica.
. - I ~1 soluţie perfuzabilă se suprapune peste 5 ml acid sulfuric {R\
şi 0,1 g p1rocatehol (R) şi se încălzeste cu precautie. La zona de contact
a celor două lichide trebuie să se formeze un inel rosu.
. - 5 ml soluţie p~uzab~ă. se evaporă la sicitate' şi se calcinează;
reziduul umectat cu acid clorhidnc 100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
pH = 6,0 - 7,5 (IX.C.22).
. Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml ne
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
!O
. Dozare. :111 soluţie pe~~abilă se_ e~ap~ră la sicitate pe baia de apă.
Reziduul. se mcalzeşte cu gnJa pe flacara, pmă 1a carbonizare completă.
Peste_ rezidu~ s~ adaugă 2~,0 ml _acid sulfuric 0,05 mol/1 şi se încălzeşte
pe vba_1a dve ap': ti~p de 30 mm. Se filtrează şi se spală reziduul de pe filtru cu
a:i;>a fiarta :pma cmd apel~ de spălare sînt neutre}a hîrtia de tumesol roşie (I).
J::iltrat:11 ş1 _:1pele ~e s~ălare se ~eunesc, se adaugă metiloranj-soluţie (I)
Şl se tltreaza cu h1drond de"sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie galbenă.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde 1a 0,01121 g C3 H 5NaO3 •
INFUNDIBILE SORBITOLI
Soluţie perfuzabilă de sorbito!
_Soluţia perfuzabilă el~ sorbito! este o soluţie sterilă şi apirogenă de
sorbitol (?O g/1, 100. g/1 ş1 400 g/1) în apă pentru preparate injectabile.
Solufi':. perfu_zabilă de sorbitol trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
Inf'lindibHe··sorbitoii : VIII: 509
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105;0% tn/V sorbito! {C6 H 1.06 )
faţă de valoarea declarată.
Deseriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust slab dulce.
Identifieare
- Un volum din soluţia perfuzabilă corespunzător la 0,5 g sorbito!
se diluează cu apă la 10 ml, se adaugă 1 ml carbonat de sodiu 100 g/1 (R)
şi 1 ml permanganat de potasiu 50 g/1 {R); se încălzeşte pe baia de apă
timp de 1 min şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. La soluţia
filtrată se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-
soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează un precipitat roşu, care
treptat devine roşu-brun.
- Un volum din soluţia perfuzabilă corespunzător la 0,15 g sorbitol
se diluează cu apă la 3 ml, se adaugă 3 ml pirocatehol (R) 100 g/1 şi se
agită; se adaugă 6 ml acid sulfuric (R), se agită din nou şi se încălzeşte
în baia de apă timp de 30 ruin pînă la apariţia unei coloraţii roz-intens.
pH = 4,0 - 6,5 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă 5% m/V şi respectiv 10 ml
pe kilogram masă corporală din soluţiile perfuzabile 10% m/V sau 40% m/V
diluate cu apă pentru preparate injectabile la concentraţia de 5% m/V.
Dozare. Un volum din soluţia perfuzabilă corespunzător la 0,5 g
sorbito! se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. La 10,0 ml din
această soluţie se adaugă 20 ml II1€taperiodat de sodiu O, 1 mol/I, 2 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 10 min. Se
răceşte, se adaugă 3 g hidrogenocarbonat de sodiu (R), 50 ml arsenit de
• sodiu 0,05 mol/1 şi 1 g iodură de potasiu (R). Se lasă în repaus timp de
15 ruin, apoi se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se titrează cu iod
0,05 mol/I pînă la coloraţie albastră.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Diferenţa dintre numărul de mililitri de iod 0,05 mol/1 folosiţi la cele
două titrări reprezintă volumul de iod 0,05 mol/I consumat de sorbitoi.
l ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,001822 g C6H 140 6 •
INFUNDIBILE TINIDAZOU
Soluţie perfuzabilă de tinidazol
Soluţia perfuzabilă de tinidazol este o soluţie sterilă şi apirogenă de
tinidazol (2 g/1) dizolvat, prin încălzire la aproximativ 70 °C, în apă pentru
preparate injectabile.
Soluţia perfuzabilă de tinidazol trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Infundibilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel. puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V tinidazol
(C8H 13 N 3 O4 S) faţă de valoarea declarată.
 VIH.
Deserie.re. Soluţie limpede, incoloră sau slab gălbuie, fără miros, cu
gust amar.
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei
~luţii-etalon_preparate din 0,01 ml cobalt-E.c., 0,10 ml fer-E.c. şi apă
1a 10 ml (IX.C.2).
ldentifieare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie pe strat subţire" {IX.C.26.2). . neaposi miscibili sau nu cu apa.
Adsorbant: silicagel GF254 (Rj.
Developant: cloroform (R)-metanol (R)-amoniac concentrat (R)
(80: 20: 1).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : soluţie perfuzabilă ;
Soluţia b: tinidazol (s.r.) 0,20% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a si b se ;aplică
solutiile : , '
'a: 20 µ1 soluţie a (40 µg tinidazol);
b: 20 µ1 soluţie b (40 µg tinidazol-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de Ia linia de start, se scoate, se usucă la 80 °C timp de 5 min si se exami-
nează în lumina ultravioletă la 254 nm. ' modul de administrare, precum şi în cazul soluţiilor care se administrează
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o nată
a!cemănătoare cu pata tinidazolului (s.r.) din dreptul punctului b, c~ Rf
de aproximativ 0,70.
pH = 3,5 - 4,5 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 3 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia perfuzabilă.
Dozare. 1 ml soluţie perfuzabilă se diluează cu metanol (R) si se
completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 50 ml din
această soluţie se diluează cu metanol (R) şi se completează cu acelasi
solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se determină absorbanţa solutiei
la 3 lU nm. '
A!~ la 310 nm = 354. -"
Conservare. Ferit de lumină.
INIECTABILIA
Preparate injectabile
. Pre~aratele injectabile sînt soluţii, suspensii, emulsii sterile sau pu1-
ben sterile care se dizolvă sau se suspendă într-un solvent steril înainte de
!o~osire ; sînt repartizate în fiole sau în flacoane şi sînt administrate prin
in1eetare.
lniectabilia VIII. ~11
Preparare. La preparare se iau precauţiile necesare pentru asigurarea
stabilitătii fizico-chimice, microbiologice şi biologice.
Substanţele active se prelucrează sub formă de soluţii, suspensii sau
emulsii injectabile. ..
Pulberile pentru preparate injectabile se dizolvă sau se dispersează
înainte de folosire în volumul de solve,1t steril prevăzut.
Solvenţii folosiţi sînt : apa, uleiul <le floarea-soarelui şi alţi solvenţi
- Apa folosită trebuie s_ă _cores!'.undă,prevederilor monografiei „Apă dis-
tilată pentru preparate mJectabile". '
Uleiul de floarea-soarelui folosit trebuie să corespundă prevederilor
monografiei „ Ulei de floarea-soarelui neutralizat".
Se pot folosi şi substanţe auxiliare (de ex. solubilizanţi, agenţi de sus-
pendare şi de emulsionare, antioxidanţi, conservanţi antimicrobieni.).
_!g___toate cazurile pH-ul preparatelor injectabile trebuie să asigure sta-
bilitâ,tea acestora.
~ i n j e c t a b i l e care nu se pot steriliza în recipientul final
se prepară pe cale aseptică şi pot conţine un conservant antimicrobian potci-
vit.
Nu se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni în cazul prepara-
telor injectabile folosite într-un volum mai mare de 10 ml, indiferent de
intracisternal, intracardiac, peridural, intraocular, intrarahidian, indiferent
de volumul acestora.
Substanţele active se cîntăresc, se dizolvă sau se dispersează într-o
porţiune din solventul sau amestecul de solvenţi prevăzuţi şi se comple-
tează la volumul specificat (m/V).
Preparatele injectabile apoase se izotonizează prin adăugarea clorurii
de sodiu sau a altor substanţe. :Masa substanţei izotonizante se calculează
conform formulei:
m = 0,2308 - (Ci + Ciii + CJ. ..• )li!.i,
i'
în care:
m = masa substanţei folosită pentru izotonizarea a l 00;) ml
soluţie {în grame);
C, Ci, C2 = raportul dintre concentraţia °loo
şi masa molecUla;.i a
substanţei izotonizante ;
M:: = masa moleculară relativă a substanţei izotonizante;
i, Îi, i2 = coeficienţii de disociere ai substanţelor din soluţia de izo-
tonizat;
i' = coeficientul de disociere al substanţei izotonizante.
Pentru coeficientul de disociere (i) se folosesc în calcul următoarele
valori:
1 pentru substanţe care nu disociază în soluţie ;
1,5 - pentru substanţe care disociază în soluţie în doi ioni;
2 - pentru substanţe care disociază în soluţie în trei ioni ;
2,5 - pentru substanţe care disociază în soluţie în patru ioni.
 512 VIII. I niectabilia
I niectabilia VIII. 513
Izotonizarea este obligatorie în cazul soluţiilor injectabile care se
administrează în volume de 5 ml sau mai mari. Tabelu, I
Soluţiile coloidale injectabile nu se izotonizează.
Soluţiile injectabile se filtrează prin materiale filtrante adecvate pînă Voiumul de lichid care trebuie introdus în fi-Ole (în mililitri)
cînd se obţin soluţii limpezi, practic lipsite de particule în suspensie şi se şi abaterea admisă
repartizează în fiole. Dacă este cazul, aerul din fiole se înlocuieşte cu un Volumul de lichid injectabil
declarat (în mililitri)
gaz inert. Pentru lichide injectabile
apoase Pentru lichide VÎHoase
Suspensiile injectabile, apoase sau uleioase, se prepară din substanţe
active aduse la gradul de fineţe prevăzut în monografia respectivă, cu sau
fără adaos de agenţi de suspendare. 1,0
2,0
Preparatele injectabile se sterilizează printr-o metodă adecvată conform 3,0
p,evederilor de la monografia „Sterilizare". 4,0
Recipientele şi dopurile folosite trebuie să corespundă condiţiilor prevă­ 5,0
10,0
zute de normativele de calitate în vigoare. 20,0
Recipientele pentru suspensiile şi pulberile pentru preparatele injec-
t.a bile trebuie să aibă capacitatea adecvată pentru a permite dizolvarea
sau omogenizarea suspensiei prin agitare.
Excesul volumului de lichid injectabil adăugat trebuie să asigure extra-
Descriere. Aspect. Soluţiile injectabile trebuie să fie limpezi, practic gerea volumului declarat. . . • . _ . . _
lipsite de particule în suspensie. Determinarea se efectuează pe 25 de fiole Volumul de lichid se verifică pe zece f101e cu o sennga potnv1ta.
sau pe 10 flacoane care conţin pulbere pentru preparate injectabile di-
Preparatele injectabile uleioase se încălzesc la 37 °C }naintea p~eh:-
zolvată. Soluţiile se examinează după cîteva răsturnări ale recipientelor
vării conţinutului şi se răcesc la 20 °e înaintea măsurăr_n vol~m~lu1.
în condiţii de vizibilitate corespunzătoare (în faţa unui ecran de 50/50 cm
jumătate alb, jumătate negru, într-un unghi perpendicular pe raza de lumină Suspensiile injectabile trebuie agitate pînă la omogeruzare mamte de
a unui tub de neon sau a unui bec electric mat de 100 \V). prelevarea conţinutului. .
Culoarea soluţiilor injectabile este în funcţie de natura substanţei Uniformitatea masei. Se efectuează în cazul pulberilor pentru prepara te
~i a solventului. O eventuală coloraţie nu trebuie să depăşească coloraţia injectabile. . - . , d -
etalonului de culoare prevăzut în monografia respectivă. Se cîntăreşte un flacon cu dop (fără armătura metalica) Şl se !n epar:
Suspensiile injectabile, după agitare timp de 1-2 min, trebuie să fie tează pulberea din flacon şi de pe dop. Dacă este_ ~ece~ar, se spala c_u _apa
omogene şi fără reziduuri fixate pe fundul şi pe gîtul fiolei sau al flaconului; flaconul şi dopul se usucă în etuvă la 100 - 10~ C timp ?-e 1 h P1J.?-a la
pot prezenta un sediment uşor redispersabil la agitare. masă constantă, 'se răceşte în exsicato~ şi se ~întă~eşte. Diferenţa ~ntre
Pentru verificarea aspectului suspensiilor injectabile uleioase se admite cele două dntăriri reprezintă masa conţ1nutulm unui flac,~u. Deter~nare~
o uşoară încălzire la 37 °e înaînte de agitare. se repetă pe încă nouă flacoane şi se calculează masa meru.e a conţmutulu,
Suspensiile injectabile trebuie să corespundă probei de pasaj. Suspen- pe flacon. · ul · f1
sia omogenizată prin agitare se aspiră în întregime într-o seringă de mărime Faţă de masa medie calculată, masa individuală ~ conţinut Ul pe a-
adecvată, apoi se evacuează într-un recipient, sub forma unui jet continuu, con poate să prezinte abaterile procentuale prevăzute m tabelul II,_ coloai:a
prin acul de seringă nr. 16. După 10 min, suspensia se agită din nou şi se A; pentru un singur flacon se admit abaterile procentuale prevazute m
repetă determinarea; volumul suspensiei trebuie să treacă în jet continuu coloana B.
prin acul de seringă nr. 16.
La pulberile pentru preparate injectabile la care suspendarea în sol-
vent se efectuează înainte de administrare, flaconul cu pulbere se agită Tabelul II
înainte şi după introducerea solventului respectiv.
Emulsiile injectabile trebuie să aibă un aspect omogen după agitare A batere admisă
şi să nu prezinte nici un semn de separare a fazelor. Masa medie a conţinutului pe flacon
A B
pH. Se determină potenţiometric.
Uniformitatea volumului. Volumul de lichid injectabil care trebuie pînă la 120 mg ±10% '±20%
introdus în fiole este prevăzut în tabelul I. 120 mg pînă la 300 mg ± 7,5% ±15%
300 mg şi mai mult de 300 mg ± 5% ±10%

33- - Farmacopeea Română, ed. a X·a

 VIII. Iaiectabile amitriptylini hydrochlaridi
515
514 VIII. Iniectabile acidi ascorbic!
----------------------------
Implll'ităţi pirogene. Dacă în monografia respectivă se prevede con- pH = 5,0 - 6,5 (IX.C.22).
trolul impurităţilor pirogene se procedează conform prevederilor de la Impurităţi administrează intravenos 0,25 ml
pirogene (IX.F. IO). Se
.,Impurităţi pirogene" {IX.F .10). pe kilogram masă corporală dia soluţia injectabilă .
Sterilitate. Preparatele injectabile trebuie să fie sterile. Se procedează Dozare. La 30 ml soluţie injectabilă se adaugă 0,5 g hidrogenocar-
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" {IX.F.2). bonat de sodiu (R), se agită pînă la dizolvare şi se determină unghiul de
Dozare. În cazul soluţiilor, suspensiilor şi emulsiilor injectabile, doza- rotaţie (IX.CA).
Concentraţia în acid ascorbic a probei de analizat se calculează con-
rea se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă. Pentru
conţinutul în substanţa activă calculat procentual se admite o abatere form formulei:
de ± 5% faţă de valoarea declarată, dacă nu se prevede altfel. C = a; • 0,888 • 100
În cazul flacoanelor cu pulberi pentru prepârate injectabile, dozarea 105,5
se efectuează conform prevederilor din monografia substanţei respective. în care:
Concentraţia procentuală în substanţă activă se raportează la masa conţi­
nutului declarat. Pentru conţinutul în substanţă activă pe flacon se admit, c - concentraţia în acid ascorbic a probei de analizat {% m/V);
faţă de valoarea declarată, abaterile procentuale prevăzute la paragraful O( - unghiul de rotaţie citit;
,,Uniformitatea masei". 0,888 = factorul
de transformare al ascorbatului de sodiu în acid
Conservare. În recipiente închise etanş. ascorbic;
105,5 = puterea rotatorie specifică a ascorbatului de sodiu.
Observaţie, La preparare toate operaţiunile se efectuează într-un ciclu
continuu. Conservare. Ferit de lumină.
Observaţie. Se admite folosirea unui stabilizant potrivit.

INIECTABILE ACIDI ASCORBIC!

Soluţie injectabilă de acid ascorbic
Soluţia injectabilă de acid ascorbic (100 mg/ml} este o soluţie sterilă
şi apirogenă de ascorbat de sodiu în apă pentru preparate injectabile din
care a fost îndepărtat oxigenul. Ascorbatul de sodiu se obţine din hidrogc:-
nocarbonat de sodiu şi acid ascorbic. . Soluţia injectabilă de
Soluţia injectabilă de acid ascorbic trebuie să corespundă prevederilor
de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi :
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V acid ascorbic
(CuH:g06) sub formă de ascorbat de sodiu faţă de valoarea declarată.
Deseriere. Soluţie limpede şi incoloră.
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
unei soluţii-etalon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,20 ml cupru-E.c.,
0,75 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Identificare
- La 1 ml soluţie injectabilă se adaugă 1 ml apă, O,5 ml acid nitric
100 g/1 (R) şi 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat
cenuşiu.
- La 0,25 ml soluţie injectabilă se adaugă 1,75 ml apă, 0,2 ml penta-
cianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie (R) şi O, 15 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R}; apare o coloraţie galben-verzuie, care după adăugarea de 0,3 ml
acid acetic 300 g/1 (R) devine albastru-verzuie.
- 1 ml soluţie .se evaporă la sicitate; reziduul umectat cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
INIECTABILE AMITRIPTYLINI HYDROCHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorhidrat de amitriptilină
clorhidrat de amitriptilină (25 mg/ml) este o
soluţie sterilă de clorhidrat de amitriptilină în apă pentru preparate injec-
tabile.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de amitriptilină trebuie să corespundă
prevederilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorhidrat de
amitriptilină (C:i0 ~N • HCI) faţă de valoarea declarată",
Deseriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros.
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
unei soluţii-etaion preparată din 0,20 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Identificare
- La 2 ml soluţie injectabilă se adaugă 0,05 ml chinhidronă în
metanol (R); nu trebuie să apară o coloraţie roşie timp de 15 min (deo-
sebire de clorhidrat de nortriptilină).
. - La 2 ml soluţie injectabilă se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II)
ş1 tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; apare
un precipitat roşu-cărămiziu.
pH = 3,5 - 5,0 (IX.Q.22).
516 VIII. Jniectabile calcii chloridi Iniectabile coffeini et natrii benzoatis VIII. 517

Do~e. I ml soluţie injectabilă se diluează cu acid clorhidric O;l mol/1
la 250 ml, într-un balon cotat. 10 ml solutie se diluează cu acid clorhidric
0,1 mol/I la 100 ml, într-un balon cotat şi s; determină. absorbanţa la 239 nm.
Ai;;,, la 239 nm = 445.
Conservare. Separandum.
Soluţia injectabilă de cafeină şi benzoat de sodiu trebuie să corespundă
j>revederilor ăe
la ,.]nîectabilia" şi următoarelor prevederi:
C<mţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V cafeină şi benzoat
de sodiu faţă de valoarea declarată, ceea ce corespunde la 118,8-131,3 mg/ml
cafeină (C8H 10 N 4O2 ) şi 118,8 - 131,3 mg/ml benzoat de sodiu (~.,NaO2 ).

Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulceag şi

apoi slab amar.
Identificare
INIECTABILE CALCU CHLORIDI - 1 ml soluţie injectabilă se agită cu 5 ml cloroform (R) ; soluţia
clor_oformică se separă şi se evaporă pe baia de apă. La reziduu se adaugă
Soluţie injectabilă de clorură de calciu
0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie diluată (R), 0,5 ml acid clorhidric
Soluţia injectabilă de clorură de calciu (100 mg sau 200 mg/ml) este 100 g/1 (R) şi se evaporă din nou la sicitate pe baia de apă; se obţine un
o soluţie sterilă de clorură
de calciu în apă. pentru preparate injectabile. reziduu galben-roşcat, care la adăugarea de O, 1 ml amoniac concen-
Soluţia injectabilă de clorură de calciu trebuie să corespundă prevederilor trat (R) se colorează în roşu-violet. ·
de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură de
- La 0,5 ml soluţie injectabilă se adaugă 2 ml apă şi O, l ml clorură
calciu (OaC12 • 6~0) faţă de valoarea declarată. de fer (III) 30 g/1 (R) ; se formează un precipitat galben-cărămiziu, care
Descriere, Soluţie iimpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat-amărui. la adăugarea de 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) se dizolvă şi în acelaşi
timp se formează un precipitat alb, cristalin.
Identificare
- 1 ml soluţie se acidulează cu acid uitric 100 g/1 (R) şi se adaugă pH = 6,5 - 8,0 (IX.C.22).
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos,
solubil în amoniac concentrat (R). Dozare. Cafeină. 2 ml soluţie injectabilă se aduc într-o pîlnie de sepa-
- La 1 ml soluţie se adaugă 0,5 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R); rare, se diluează cu 6 ml apă, se adaugă 0,05 ml fenolftaleină-soluţie (I)
se formează un precipitat alb, cristalin, insolubil în acid acetic (R). şi se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/I pînă la coloraţie roz.
pH = 5,5 - 7,0 (IX.0.22). Amestecul se agită de patru ori cu cîte 15 ml cloroform (R). Extractele
Dozare. Soluţiile se diluează cu apă într-un balon cotat pentru a se ob- cloroformice reunite se spală cu 3 ml apă şi se filtrează prin sulfat de
ţine concentraţia de 2% m/V clorură de calciu. 10,0 ml din această soluţie sodiu anhidru (R). La filtrat se adaugă 10 ml anhidridă acetică (R),
se diluează cu apă la 100 ml, se adaugă 5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R), 0,1 ml roşu de Sudan G în cloroform (I) şi se titrează cu acid percloric
10 mg edetat de magneziu şi de sodiu (R), eriocrom T (I) şi se titrează O. 1 mol/I în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastră.
cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră. 1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01095 g CaC12 • 6Hp.
0,01940 g CgH10 N 40 2 •
Benzoat de sodiu. La soluţia apoasă rămasă de la extracţia cafeinei
se adaugă 30 ml eter (R), 0,1 ml metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu
acid clorhidric 0,1 mol/1, agitind energic şi continuu, pînă la coloraţia
INIECTABILE COFFEINI ET NATRII BENZOATIS stratului apos în roz-persistent.
Soluţie injectabilă de cafeină şi benzoat de sodiu 1 ml acid clorhidric 0,1 mol/I corespunde la 0,01441 g C;H5 NaO2 •
Conservare. Separandum.
Soluţia injectabilă de cafeină şi benzoat de sodiu (250 mg/ml) este o
soluţie sterilă de cafeină şi benzoat de sodiu, dizolvate prin încălzire la apro- Observaţie. La prepararea soluţiei injectabile se poate folosi şi 12,5%
ximativ 70 °c, în apă pentru preparate injectabile. cafeină şi 12,5% benzoat de sodiu.
518 VIII. Iniectabile deslanosidi
INIECTABILE DFSLANOSIDI
Soluţie injectabilă de deslanozidă
Soluţia injectabilă de deslanozidă (0,2 mg/ml) este o soluţie sterilă
de deslanozidă dizolvată, prin intermediul unui amestec de alcool şi pro-
pilenglicol, în apă pentru preparate injectabile. Se prepară pe cale aseptică.
Soluţia injectabilă de deslanozidă trebuie să corespundă prevederilor de
la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Oonţine cel puţin 90,0% m/V şi cel mult 110,0% m/V deslanozidă
(047H 7,019) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de alcool şi gust
amar.
Identificare. Pe cromatograma de la „Alte glicozide, genine", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata deslanozidei
(s.r.) din dreptul punctului b.
Condiţie de solubilitate. 2 ml soluţie injectabilă se diluează cu 8 ml
soluţie perfuzabilă de glucoză 5 % m/V şi se agită. Trebuie să. se obţină
o soluţie limpede. · Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pH = 5,4 - 7,2 (IX.C.22).
în patru eprubete identice, incolore, se introduc cîte 5 ml din urmă­
toarele soluţii: soluţie-tampon de comparaţie cu pH 5,4 (eprubeta 1),
soluţie-tampon de comparaţie cu pH 7,2 (eprubeta 2) şi soluţie injectabilă
(eprubetele 3 şi 4). În eprubetele 1 şi 3 se adaugă 0,05 ml 4-etoxicri-
soidină-soluţie {I) şi se agită. Soluţia injectabilă trebuie să se coloreze
în galben sau cel mult în galben-portocaliu, fără să depăşească coloraţia
soluţiei-tampon de comparaţie cu pH 5,4. !n eprubetele 2 şi 4 se adaugă
cîte 0,1 ml roşu de crezol-soluţie (I) şi se agită. Soluţia injectabilă trebuie
să se coloreze în galben sau cel mult în galben-portocaliu, fără să depă­
şească coloraţia soluţiei-tampon de comparaţie cu pH 7,2.
Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederilor de la „Cro-
matografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant: kieselgur G (R).
Soluţie de impregnare: formamidă (R)-acetonă (R) (10: 90).
Developant: cloroform (R)-tetrahidrofuran (R)-formamidă (R) {50:
:50: 6). Oloroformul se amestecă cu tetrahidrofuranul; după răcire, se
adaugă formamida şi se agită pînă la dizolvare.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: La 5,0 ml soluţie injectabilă se adaugă 5 ml apă şi 5 ml
amestec format din 7 volume cloroform (R) şi 3 volume I-butanol (R),
într-o pilnie de separare şi se agită. După separare, stratul inferior se
aduce într-o altă pîlnie de separare şi se spală cu 2,5 ml apă. Stratul infe-
rior separat se aduce într-un flacon cu dop rodat de 25 ml. Stratul apos
din prima pilnie de separare se agită încă de două ori cu cite 5 ml amestec
de cloroform şi 1-butanol şi o dată cu 5 ml cloroform (R). După fiecare
Iniectabile deslanosidi VIII.
separare, stratul inferior se spală cu aceiaşi 2,5 ml apă şi se aduce în fla-
conul de 25 ml. Amestecul de cloroform şi I-butanol se evaporă la sicitate,
în baia de apă la aproximativ 80 °C, cu ajutorul unui curent de aer. Rezi-
duul se dizolvă în 1,0 ml amestec de volume egale de cloroform (R) şi
metanol (R) ;
Soluţia b: deslanozidă (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume
eo-ale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia c: deslanozidă (s.r.) 0,0020% m/V într-un amestec de volume
0
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia d: 0,5 ml soluţie a se diluează cu 5,5 ml amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de apro-
ximativ 18 cm, se scoate şi se ţine la aer timp de 5 min.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c şi ă, se
aplică soluţiile :
a: IO µl soluţie a (10 µg deslanozidă) ;
b: 10 µl soluţie b {IO µg deslanozidă-s.r.);
c: 10 µ1 soluţie c (0,2 µg deslanozidă-s.r.);
d: IO µ1 soluţie d (0,83 µ.g deslanozidă).
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 14 cm
ie la linia de start, se scoate şi se usucă cu un curent de aer timp de 1 min.
Se repetă developarea în acelaşi mod. Placa cromatografică se scoate şi
se usucă în etuvă, la 115 °C, timp de 20 min. După răcire se pulveri-
zează uniform cu acid tricloracetic şi cloramină-soluţie (R), se ţine din
nou la 115 °C timp de 5 min şi se examinează imediat în lumina ultra-
violetă la 366 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare· deslanozidei, cu Rf de aproximativ 0,12, mai pot să
apară următoarele pete :
- o pată cu Rf de aproximativ 0,06 (desacetillanatozidă D);
- o pată cu Rf de aproximativ 0,20 (desacetillanatozidă B);
- o pată cu Rf de aproximativ 0,45, cu fluorescenţă foarte slabă, la
limita vizibilităţii (desacetillanatozidă A) ;
- cel mult ro.că o pată, a cărei mărime şi a cărei intensitate a fluo-
rescenţei nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei
petei deslanozidei din dreptul punctului c, sau cel mult încă două pete cu
fluorescenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii ;
- nu se ia în considerare o eventuală pată cu Rf de aproximativ
1,00 (excipienţi).
Pe cromatogramă, în dreptul punctului d, pe lingă pata principală,
corespunzătoare deslanozidei, mai poate să apară pata desacetillanatozidei
D sau a desacetillanatozidei B ; fluorescenţa acestei pete trebuie să fie
foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă pata desianozidei din dreptul punctului c nu este vizibilă, cro-
matograma nu este valabilă şi trebuie repetată.
 Iniectabile digoxini
520 VIII.
. Dozare. 5 ml soluţie injectabilă se diluează cu alcool (R) la 25 ml,
1I:-tr:un ba~on co~t: La 5,0 ml din această soluţie se adaugă 3 ml acid
p1cnc-soluţ1e alcalma (R) proaspăt preparată, într-un flacon cu dop rodat
care se introduce în baia de apă la aproximativ 20 °C, ferit de lumină
puternică (soluţi:-1--probă). J?upă 30 min, se determină absorbartţa soluţiei
la 4~5._nm, folos1:1d ca hclud de compensare o soluţie obţinută, în aceleaşi
condiţ11 ~u. S?luţ1a~probă, din 1 ml amestec de excipienţi, identic cu cel
dm s~luţ1a 1n3ectabilă, 4 ml _alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
In_ paralel, se deternună absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, în
~celeaş1 condiţii cu soluţia-probă, din 4 ml deslanozidă {s.r.) 0,0050% m/V
;-~ yalcool (R), 1 ml amestec de excipienţi şi 3 ml acid picric-soluţie alca-
llna (R).
Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
INIECTABil,E DIGOXThTJ
Soluţie injectabilă de digoxină
Soluţia injectabilă de digoxină (0,25 mg/ml) este o solutie sterilă
d~ digoxină dizolvată, prin intermediul unui amestec de alcool ş( propilen-
ghcol, în. _ap~ pentr:\ prep3:Iate_ ½iiecta~ile. Se prepară pe cale aseptică.
_Soluf!«: in;e~tabila de digoxina trebuie să corespundă prevederilor de la
V
,,Iniectabilia" şi urmatoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 90,0% m/V şi cel mult 110,0% m/V digoxină
(C41~O14) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros de alcool şi gust amar.
Identifi~e. Pe cr?matograma de la „Alte glicozide, genine", în drep-
tul punctulm a, trebme să apară o pată asemănătoare cu nata digoxinei
(s.r.) din dreptul punctului b. - ximativ 18 cm, se scoate şi se ţine 1a aer timp de 5 min.
pH = 5,4 - 7,2 (IX.C.22).
În patru eprubete identice, incolore, seintroduc· cîte 5 ml din urmă­
toare!e soluţii: soluţie-tampon de comparaţie cu pH 5,4 în eprubeta 1,
sol~ţ1e-tampon de comparaţie cu pH 7 :Z. în eprubeta 2 şi soluţie injec-
tabilă. î1;1 ~J2rubetele_ 3 şi 4. În eprubetele 1 şi 3 se adaugă 0,05 ml
4-etoxicnso1dmă-soluţ1e (I) şi se agită. Soluţia injectabilă trebuie să se
colorez~ în ga!b.en sau cel mult în galben-portocaliu~ fără să depăşească
coloraţia soluţ1e1-tampon de comparaţie cu pH 5,4. m eprubetele 2 şi 4
se ~~ugă cţte ~.I ml roşu de crezol-soluţie (J) şi se agită. Soluţia injec-
t~b!}a vtrebu,:e sa ~e colore~e în g~b~n sau cel mult în galben-portocaliu,
fara sa de:r:aşeasca coloraţia soluţ1e1-tampon de comparaţie cu pH 7,2.
Alte glicozide, genine. Se procedează conform nrevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). - tografică se scoate şi se usucă, în etuvă, la 115 °e, timp de 20 min. După
Adsorbant: k:ieselgur G (R).
Iniectabile digoxini VIII. 521
Soluţie de imJ;:regnare: for?la~dă (R)-acetonă (R) (10: 90).
Developant :_ xilen (R)-metiletilcetonă (R)-formantldă (R) (50: 50: 6).
.~mestecul se agită_ într:o pilnie de separare timp de 5 min, se lasă în repaus
timp de 2 h, apoi se mdepărtează excesul de formarnidă.
·Soluţii de aplicat:
Soluţia a: La. 4,0_ ml soluţie injectabilă se adaugă 16 ml apă şi 10 ml
~mestec, f?rmat din ~ V?lume _cloroform (R) şi 1 volum I-propanol (R),
mtr-o pilnie de separare ş1 se agită. După separare, stratul inferior se aduce
într-o altă p~nie de separare şi se spală cu 5 _ml apă. Stratul inferior sepa-
rn.t se aduce mtr-un flacon cu dop rodat de ~o ml. Stratul apos din prima
pilnie de separare se agită încă de două ori cu cîte 10 ml amestec de clo-
roform şi 1-propan?l şi o dată cu 10 ml cloroform (R) (o eventuală emulsie
se p~t~ desface pnn adăugarea_uneţ cantităţi mici de clorură de sodiu R).
Dupa ~1ecare separare, stratul infenor se spală cu aceiaşi 5 ml apă şi se
adn~e. m ~aconul ~e 50 ml. ţme?tecu1 de clor?form şi 1-propanolse eva-
poram bai.a de apa la aproX1IUativ 60 °e, cu aJutorul unui curent de aer,
pînă la un volum de cîţiva mililitri. Soluţia se aduce cantitativ, prin spă­
lare su am_estecul d;-: cloroform şi I-propanol, într-un flacon cu dop rodat
de 2? ml Jl _se continuă evaporarea, în acelaşi mod, pînă la sicitate. Reziduul
se d1zolva m 1,0 ml amestec de volume egale de cloroform (R) si me-
tanol (R). '
Soluţia b: digoxină (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume ecrale
de cloroform (R) şi metanol (R) ; "'
Soluţia c: digoxină (s.r.) 0,0050% m/V într-un amestec de volume
egale de <:Ioroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia d 1 : digoxină (s.r.) 0,0020% mjV într-un amestec de volume
egale de ~loroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia d 2 : digoxină (s.r.) 0,0010% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia e: 0,5 ml soluţie a se diluează cu 3,5 m1 amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
Placa cromatografică ie introduce în vasul cromatografic cu soluţie
ci:= impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de apro-
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi c,
se aplică soluţiile :
a: 10 µ1 soluţie a (10 µg digoxină) ;
b: 10 µ1 soluţie b (10 µg digoxină-s.r.) ;
c: 10 µl soluţie c (0,5 µg digoxină-s.r.);
... d:. IO µl soluţie d 1 (0,2 µg digoxină-s.r.) şi 10 µI soluţie d 2 (0,1 µg
aigitoxină-s.r.);
e: 10 µ1 soluţie e (1,25 µg digitoxină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
1:4 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă cu un curent de aer
timp de 2 min. Se repetă de\lieloparea în acelaşi mod. Placa croma-
522 VIII. Iniectabtle digo:r:inl
răcire, se pulverizează
uniform cu acid tricloracetic şi cloramină-soluţie (R),
ţine din nou1a 115 °C timp de 5 min şi se examinează imediat în lumina
se
ultravioletă la366 nm .
....
,..
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare digoxinei, cu Rf de aproximativ 0,29, mai pot să apară
următoarele pete :
- o pată cu Rf de aproximativ 0,20 {diginatină);
- o pată cu Rf puţin mai mare decît al petei digoxinei, cu care
poate fi unită; mărimea şi intensitatea fluorescenţei acesteia nu trebuie
să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei digoxinei din
dreptul punctului c ( digoxigenin-mono- şi bis-digitoxozidă);
- o pată cu Rf de aproximativ 0,43 (gitoxină) ;
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximatj.v 0,75, cu al petei digitoxinei
din dreptul punctului d; mărimea şi intensitatea fluorescenţei acesteia nu
trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei digito-
xinei;
- cel mult 'încă o pată, a cărei mărime şi a cărei intensitate a fluo-
rescenţei nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei
petei digoxinei din dreptul punctului d, sau cel mult încă două pete, cu
fluorescenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii;
- nu se ia în considerare o eventuală pată cu Rf de aproximativ
1,00 (excipienţi).
Pe cromatogramă, în dreptul punctului e, pe lingă pata principală,
corespunzătoare digoxinei, mai pot să apară petele digoxigenin-mono-
şi bis-digitoxozidei, diginatinei şi gitoxinei; fluorescenţa ultimelor două
pete trebuie să fie foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă petele digoxinei şi digitoxinei din dreptul punctului d nu sînt
vizibile, cromatograma nu este valabilă şi trebuie repetată.
Dozare. 4 ml soluţie injectabilă se diluează cu alcool (R) la 25 ml,
într-un balon cotat. La 5,0 ml din această soluţie se adaugă 3 ml acid pi-
cric-soluţie alcalină {R) proaspăt preparată, într-un flacon cu_.dop rodat
care se introduce în baia de apă la aproximativ 20 °C, ferit de lumină
puternică (soluţia-probă). După 30 min, se determină"absorbanţa soluţiei
ia 495 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută, în aceleaşi
condiţii cu soluţia-probă, din 0,8 ml amestec de excipienţi identic cu cel
din soluţia injectabilă, 4,2 ml alcool (R) şi3 ml acid picric-soluţie alca-
iină (R).
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 2 ml digoxină (s.r.) 0,010% m/V
în alcool {R), 0,8 ml amestec de excipienţi, 2,2 ml alcool (R) şi 3 ml
acid picric-soluţie alcalină ( R).
Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
Iniectabile dinatrii hydrogenoph.osphatis [32P] VIII. 523
INIECTABILE DINATRD HYDROGENOPBOSPHATIS EJ>J
Soluţie iDjectabilă de hidrogenofosfat [•PJ de disodiu
Soluţia inje~tabilă de hldrogenofosfat [32Pj de disodiu (74 - 740 MBq/ml
sau 2 - 20 mCi/ml) este o soluţie izotonică, care conţine radionuclidul
fosfor-82.
. .~osforul-32 este _un izo!op. radioactiv al fosforului şi se obţine prin
rramerea cu neutrom a sulfulm.
Con~entraţia radioactivă, exprimată în fosfor-32, este de cel puţin
~.O% J1 de cel mult l 10,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată pe
eticheta la data la care s-a efectuat măsurarea.
. . _Conţ~; c~! puţiD: ,15,0 mg/ml şi cel mult 17,0 mg/ml hidrogenofosfat
L32 P J de rusoru.u anhiaru.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
Identificare
- Fosforul-32 emite o singură radiatie beta cu energia de 1,71 Me V
(100,0%). ' '
- Timp de înjumătăţire : T 112 = 14,3 zile.
pH = 6,0- 8,0 (IX.C.22).
Puritate radioehimică. Cel puţin 99,0%.
. ~e proced~ază conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
r~dioiarm~ceutice - Determinarea purităţii radiochimice" (IX.G), folo-
smd tehmca ascendentă.
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr. 1.
Developant: I-butanol (R)-apă-acid formic anhidru (R) (32: 16: 4).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a : soluţie injectabilă ;
Soluţia b : acid fosforic 100 g/1 (R).
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se aplică într-un
punct 10 µ1 soluţie b şi 10 µl soluţie a.
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic
cu ~evelopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxi-
mativ 12 CID; de la linia de start (aproximativ 4 h), se scoate, se usucă
la aer, se taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru
şi se măsoară radioactivitatea fiecărei porţiuni.
. Valoarea Rf pentru fosfat [32 PD = 0,60 - 0,80; valoarea Rf pentru
prrofosfat (32 PJ = 0,30 - 0,45.
Puritate radionuclidică. Cel puţin 99,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
radiofarmaceutice - Determinarea purităţii radionuclidice" (IX. G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la
,,Controlul preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G).
 524 VIII. Iniectabile dopamini hydrochloridi
Dozare (determinarea concentraţiei chimice). La 1,0 ml soluţie injec-
tabilă se adaugă, prin agitare, 0,5 ml vanadat de aI11oni1i (R) 2,5 g/1,
0,5 ml molibdat de amoniu (R) 100 g/1 şi 1,0 ml acid percloric (R), se com-
pletează cu apă la 5 ml, într-un baion cotat şi se lasă în repaus timp de
30 min (soluţiacprobă). Intensitatea coloraţiei soluţiei'-probă se compară
cu intensitatea coloraţiei a trei soluţii-etalon, obţinute în paralel şi în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, luînd în lucru: 15,0 mg, 16,0 mg şi
respectiv 17,0 mg hidrogenofosfat de disodiu anhidru (R), 0,5 ml vanadat
de amoniu (R) 2,5 g/1, 0,5 ml molibdat de amoniu (R) 100 g/1, 1,0 ml acid
percloric (R) şi apă la 5 ml, în cîte un balon cotat.
Radioactivitate specifică (As) : 4,35 - 49,33 MBq/mg
(0,118 - 1,33 mCi/mg). · b: 10 µ1 soluţie b (0,1 µg clorhidrat de dopamină-s.r.).
Se calculează conform formulei :
A. = concentraţie radioactivă
concentraţie chimică
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de 1a „Controlul pre-
paratelor radiofarmaceutice - Etichetare" (IX.G).
Conservare. În recipiente închise etanş, ecranate, la temperatura
camerei (IX.G).
Perioada de valabilitate : o lună.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru diagnosticul
şi tratamentul unor afecţiuni hematologice şi a unor tumori maligne.
INJECTABILE DOPAMIN! HYDR0CHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorhidrat de dopamină
- Soluţia injectabilăde clorhidrat de dopamină (5 mg/ml) este o soluţie
sţerilă şi apirogenă de clorhidrat de dopamină într-un amestec format din
~ e n t r u preparate injectabile, alcool si___E!~englicol, din care a fost
indeparffit oxigenai. Som:ţia -injectaoi.rr-conţine un stâoilîzant potrivit.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de dopamină este o soluţie concentrată
de dorhidrat de dopamină care se foloseşte numai după o prealabilă diluare.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de dopamină trebuie să corespundă pre-
-vederilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorhidrat de
dopamină {CsH11N02 • HCI) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
unei soluţii-etalon preparate din 0,10 ml cupru-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi
apă pînă 1a 10 ml (IX.C.2).
Iniectabile doxepini hydrochloridi VIII. 525
Identificare. Se procedează conform prevederilor de 1a „Cromatografie
pe strat subţire" (IX.C.26,2).
Adsorbant: silicagel G ( R).
Developant: I-butanol (R)-acid formic anhidru (R)-apă (80 : 20 : 25).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: 0,2 ml soluţie injectabilă se diluează cu metanol (R) 1a
100 ml, într-un balon cotat.
Soluţia b: clorhidrat de dopamină (s.r.) 0,0010% m/V în meta-
nol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
solutiile:
'a: 10 µl soluţie a (0,1 µg clorhidrat de dopamină);
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la liuia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
acid sulfanilic diazotat (R) şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o pată ase-
mănătoare cu pata corespunzătoare clorhidratului de dopamină (s.r.) din
dreptul punctului b.
pH = 3,0 - 4,5 {IX.0.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos, timp de
1 min, 1 ml pe kilogram masă corporală din soluţia infe,ctabilă.
Dozare. 4 ml soluţie injectabilă se diluează cu apă 1a 10 ml, într-un
balon cotat (soluţia-probă). La 10 ml soluţie-probă se adaugă 5 ml acid
clorhidric 1 mol/1 şi se completează cu apă la 50 ml, într-un balon cotat.
În paralel, se prepară o soluţie-etalon de clorhidrat de dopamină
{s.r.) 0,02% m/V. 10 ml soluţie-etalon se prelucrează în aceleaşi condiţii
cu soluţia-probă.
Se determină absorbanţele soluţiei~probă şi soluţiei-etalon la 280 nm,
folosind ca lichid de compensare o soluţie preparată din 5 ml acid dorhidric
1 mol/1 şi apă la 50 ml.
Conservare. Ferit de lumină.
Observaţie. Pe eticheta recipientului se menţionează „Soluţia concen-
trată trebuie diluată înainte de folosire".
INIECTABILE D0XEPINI HYDROCHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorhidrat de doxepină
Soluţia injectabilă de clorhidrat de doxepină (12,5 mg sau 25 mg/ml)
este o soluţie sterilă de clorhidrat de doxepină în apă pentru preparate injec-
tabile. Soluţia mai conţine clorură de sodiu, propilenglicol şi are pR-ul
ajustat la 6,0 cu acid clorhidric O, 1 mol/1.

526 VIII. lniectabile doxepini hydrochloridi
Soluţia injectabilă de clorhidrat de doxepină trebuie să corespundă preve-
derilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V doxepină
(C,.9 H 21 NO) sub formă de clorhidrat de doxepină (Ci 9~ 1 NO • HCIJ faţă de
valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede şi incoloră.
Identifieare
- Soluţia obţinută la „Dozare" prezintă un maxim la 'lB7 nm
(IX.C.24.1).
- Un volum din soluţia injectabilă corespunzător la 6,25 mg doxe-
pină se aduce într-o capsulă de porţelan şi se evaporă la sicitate pe baia
de apă. După răcire se adaugă 3 ml anhidridă acetică (R) şi 10 ma acid
citric (R), apoi se încălzeşte uşor pe baia de apă timp de 1-2 min; li~hidul
se colorează în roz, apoi în roşu violet.
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: metanol (R)-cloroform (R) (10: 140).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : un volum din soluţia injectabilă corespunzător la 50 mg
doxepină se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat ;
Soluţia b: clorhidrat de doxepină (s.r.) 0,0565% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 10 µ.l soluţie a (5 µg doxepină) ;
b: 10 µ.l soluţie b (5 µg doxepină-s.r.),
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer si se examinează în lumina
ultravioletă la 254 nm. ,
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a trebuie să apară o pată
asemănătoare cu pata corespunzătoare doxepinei (s.r.) din dreptul punctu-
lui b.
pll = 5,0 - 6,9 (IX.C.22).
Dozare. Un volum din soluţia injectabilă corespunzător la 50 mg
dox:epină se diluează cu acid clorhidric (R) 0,01 mol/I în metanol (R) la
100 ml, într-un balon cotat. 3 ml soluţie se diluează cu acid clorhidric
(R) 0,01 mol/1 în metanol {R) la 50 ml, într-un balon cotat şi se determină
absorbanţa la 297 nm. - Conţine cel puţin 95,0% mfV şi cel mult 105,0% m/V furosemidă
A!~ la 297 nm = 150 {pentru doxepină).
Conservare. Ferit de lumină.
Observaţie. Soluţia injectabilă se poate prepara cu doxepină, luînd
în lucru masa corespunzătoare şi folosind pentru dizolvare acid clorhidric.
Iniectabile etamsylati - Jniectabile furo'.-emidi VIII. 527
INIECTABILE ETAMSYLATI
Soluţie injectabilă de etamsilat
Soluţia injectabilă de etamsilat (125 mg/ml) este o soluţie sterilă de
etamsilat dizolvat în apă pentru preparate injectabile din care a fost înde-
părtat oxigenul. Soluţia conţine un stabilizant potrivit.
Soluţia injectabilă de etamsilat trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V etamsilat
(C10 H 1,05 NS) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros.
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei de 1a „Dozare" prezintă două
maxime: la 221 nm şi la 301 nm; raportul absorbanţelor neterminate la
221 nm şi la 301 nm trebuie să fie cuprins între 1,44 şi 1,50 (IX.C.24.1).
- La _1 ml soluţie injectabilă, completată cu apă 1a IO ml, se adaugă
1 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastră trecătoare.
pH = 5,5 - 7,5 (IX.C.22).
_ . !)ozare. 5 ml, soluţie injectabilă se dilue2;ză cu apă proaspăt fiartă şi
rac1ta la 250 ml, mtr-un balon cotat. 5 ml din această soluţie se diluează
cr: apă proaspăt fiartă şi răcită la 500 ml, într-un balon cotat şi se deter-
mmă absorbanţa soluţiei la 301 nm.
A!%
1~cm. la 301 nm = 148,8.
Conservare. Ferit de lumină.
INIECTABILE FUROSEMIDI
Soluţie injectabilă de furosemidă
Soluţia injectabilă de furosemidă (10 mg/ml) este o soluţie sterilă de
furosemidă în apă pentru preparate injectabile.
Soluţia injectabilă de furosemidă trebuie să corespundă· prevederilorde
la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
(Ci2H 11 ClN2 0 5 S) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia
unei soluţii-etalon preparate din 0,02 ml cobalt-E.c., O, 10 ml fer-E.c.' şi
apă la IO ml (IX.C.2).
528 VIII. Iniectabile gl11coll
Identificare. La 0,1 ml soluţie injectabilă se adaugă IO ml acid clor-
hidric 100 g/1 ( R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 15 min. După
răcire se adaugă 5 ml nitrit de sodiu (R) 1 g/1 şi se lasă în repaus timp de
3 min. Se adaugă 5 ml acid sulfamic-soluţie (R), se agită energic şi după
2 min se adaugă 5 ml diclorhidrat de N-(1-naftil)-etilendiamină (R) 1 g/1;
apare o coloraţie roşie pînă la roşu-violetă.
pH = 8,0 - 9,5 (IX.C.22).
Acid 4-cloro-5-sulfamoilantranilie. La 4 ml soluţie injectabilă se adaugă
10 ml dimetilformamidă (R), într-un balon cotat de 100 ml şi se agită
timp de 5 min (soluţia 1). Se procedează în continuare conform prevede-
rilor de la Furosemidum.
Dozare. 2 ml soluţie înjectabilă se diluează cu apă la 100 ml, într-un
balon cotat. 3 ml dîn această soluţie se diluează cu hidroxid de sodiu
O, 1 mol/1 la 100 ml, într-un balon cotat. Se determină absorbanţa solu-
ţiei la. 271 nm, folosind ca lichid de compensare hidroxid de sodiu O, 1 mol/1.
Ai~ la 271 nm = 595.
Conservare. Ferit de lumină.
INIECTABILE GLUCOSI
Soluţie injeetabilă de glucoză · Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V trinitrat de
Solutia injectabilă de glucoză (200 mg, 330 mg sau 400 mg/ml) este
o soluţie sterilă şi apirogenă de glucoză în apă pentru preparate injectabile,
cu pH-ul ajustat la 4,0 cu acid clorhidric 0,1 mol/1.
Soluţia ·injectabilă de glucoză trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m{V glucoză
(OuH12 0 6 ) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulce.
O eventuală coloraţie a soluţiei 20% m/V şi a soluţiilor 33% m/\T_
şi 40% m/V diluate la concentraţia de 20% m/V nu trebuie să fie ma1
intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate dîn 0,05 ml cobalt-E.c.,
0,40 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Identificare. La 1 ml soluţie injtcctabilă se adaugă 3 ml sulfat de
cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fier-
bere; se formează un precipitat roşu. care, treptat, devine roşu-brun.
pH = 3,5 - 5,5 (IX.C.22).
5-HidroximetilfurfuroI. Un volum din soluţia injectabilă echivalent
la 1 g glucoză se diluează cu apă la 250 ml, într-un balon cotat. Absor-
banţa soluţiei determinată la 284 nm trebuie să fie de cel mult 0,25
(IX.C.24.1). • la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu
I niectabile glyceryli trinitratis VIII. 529
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 mi
pe kilogram masă corporală din soluţia injectabilă 20% m/V şi 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţiile injectabile 33% m/V sau 40% m/V
diluate cu apă pentru preparate injectabile la concentraţia de 20% m/V.
Dozare. Soluţiile injectabile se diluează cu apă la concentraţia de
IO% m/V şi se determină puterea rotatorie (IX.C.4).
[ex]~ = + 52°.
INIECTABILE GLYCERYLI TRINITRATIS
Soluţie injectabilă de trinitrat de gliceril
Soluţia injectabilă de trinitrat de gliceril (5 mg/ml) este o soluţie ste-
rilă şi apirogenă de trinitrat de gliceril. Se prepară prin diluarea soluţiei
concentrate de trinitrat de gliceril cu un amestec format din alcool, apă
pentru preparate injectabile şi propilenglico1, dîn care a fost îndepărtat
oxigenul. Se prepară pe cale aseptică. Soluţia injectabilă de trinitrat de
gliceril este o soluţie concentrată de trinitrat de gliceril care se foloseşte
numai după o prealabilă
diluare.
Soluţia injectabilă de trinitrat de gliceril trebuie să corespundă prevederi-
lor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
gliceril (CsH5N 3 0 9 ) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie iimpede, incoloră, cu miros de alcool.
Identificare
- 20 ml soluţie injectabilă se amestecă într-o capsulă de porţelan
cu 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă pînă
la evaporarea completă a alcoolului. Reziduul se dizolvă în 5 ml acid fosfo-
ric 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere într-o eprubetă; se degajează
vapori nitroşi şi după cîteva minute se percepe un miros de acroleinJ..
- La 0,5 ml soluţie injectabilă se adaugă 0,1 ml difenilamină-solu­
ţie (R}; apare o coloraţie albastru-intens.
pH = 5,5 - 6,5 (IX.C.22).
liononitraţi şi dinitraţi de giiceril. Se procedează conform prevederilor
de la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagei G (R).
Devdopant: acetat de etil (R)-benzen (R) (15: 85).
Soluţia de aplicat: soluţie injectabilă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ1
din soluţia de mai sus (50 µ.g trinitrat de gliceril).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se Iasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
34 - Farmacopeea Română, ed. a X-a
 VIII Iniectabile heparini natrici
530 _......:...;=:.·---------------------
difenilamină (R) 50 g/1 în alcool (R) şi se examinează în lumina ultra-
violetă la 254 nm.
Pe cromatogramă trebuie să apară o singură pată, cu Rf de aproxi-
mativ 0,50; apariţia altor pete vizibile la 254 nm indică prezenţa mono-
nitraţilor şi dinitraţilor de gliceril.
Acid nitric. La 0,3 ml soluţie injectabilă se adaugă 5 ml apă,
acid sulfuric 100 g/1 (R), 0,1 g iodură de potasiu (R) şi se agită. La adău­
garea de amidon-soluţie (I) soluţia nu trebuie să se coloreze în albastru.
Sulfaţi. 10 ml soluţie injectabilă se diluează cu 5 ml apă, se :iaaugă
0,5 ml nitrat de bariu 50 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă hmpede
timp de 5 ruin.
Aciditate. La 10 ml solutie injectabilă se adaugă 0,05 ml fenolftaleină­
soluţie (I) şi 0,1 ml hidro:rid de sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se
coloreze în roz.
Impurităti pirogene {IX.F.10). Se administrează intravenos 0,5 ml pe
kilogram ma;ă corporală din soluţia injectabilă diluată cu apă pentru
preparate injectabile astfel încît să conţină trinitrat de gliceril 0,5 mg/ml.
Dozare. 2 ml soluţie injectabilă se diluează cu acid acetic (R) la 50 ml,
într-un balon cotat (soluţie-probă). La 1,5 ml soluţie-probă se adaugă
3 ml acid 2,4-fenoldisulfonic (R) şi se lasă în repaus timp de_ 15 min. În
soluţia răcită pe gheaţă se adaugă 8 ml apă şi 11 ml amoruac concen-
trat (R); se aduce soluţia la 20 °0 şi se completează cu a~ă la 25 ml. .
în paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel : 1,3 g rutrat de po~sm
(s.r.), corespunzător la 1 g trinitrat de giiceril, se dizolvă în apă ş1 ~e
completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml soluţ~e
se diluează cu acid acetic (R) la 50 ml, într-un balon cotat. 1,5 ml dm
această soiuţie se prelucrează în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la 4_20 nm,
folosind ca lichid de compensare o soluţie preparată din 1,5 ml acid ace-
tic (R), 3 ml acid 2,4-fenoldisulfonic (R), 8 ml apă, 11 ml amoniac concen-
trat (R) şi apă la 25 ml.
l g nitrat de potasiu corespunde la 0,7489 g CsH.NiP0·
Conservare. Ferit de lumină. Separandum.
Observaţie. Pe eticheta recipientului se menţionează: ,,Soluţia concen-
trată trebuie diluată înainte de folosire".
INJECTABILE HEPARINI NATRICI
Soluţie injectabilă de heparină sodică
Soluţia injectabilă de heparină sodică (5 OOO U.L/ml) est~ ? soh~ţie
sterilă şi apirogenăde heparină sodică. în apă pentru preparate mJectabile,
cu pH-ul ajustat la 7,5. Soluţia conţine un stabilizant potrivit. Se prepară
pe cale aseptică.
Iniectabile hyd.ros,ypt"ogutereai caproo.tis VIII. 531
Soluţia injectabilă· de heparină sodică trebuie să corespundă prevederilor
de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Activitatea biologică este de cel puţin 90,0% m/V şi de cel mult 110,0%
m/V faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţia limpede, incoloră sau gălbuie.
0,2 ml
Identificare. Soluţia folosită la „Dozare" trebuie să prelungească
timpul de coagulare al sîngelui de bovine.
Aspectul soluţiei. 2 ml soluţie injectabilă se diluează cu apă la 10 ml.
Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră..
O eventuală. coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţi.a
unei soluţii-etalon preparate din 0,50 ml cupru-E.c., 0,75 ml cobalt-E.c.,
1,25 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH = 7,0 - 8,0 (IX.C.22).
Proteine. Lipsă.
La 1 ml soluţie injectabilă se adaugă, picătură cu picătură, 0,5 ml acid
sulfosalicilic 200 g/1 (R). Soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 10 min.
Im.purităţi hipotensive (IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml
pe kilogram masă corporală, dintr-o soluţie care conţine heparină sodică
333 U.I./ml.
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos l ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine heparină sodică 1 OOO
U.I./ml în apă pentru preparate injectabile.
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea biologică
a heparinei" (IX.F .12) .
Limitele fiduciale de eroare ale activităţii stabilite trebuie să fie
cuprinse între 80% şi 125% faţă de activitatea declarată (IX.F.16).
Conservare. Ferit de lumină.
INIECTABILE BYDROXYPROGESTERONI CAPROATIS
Soluţie injectabilă de ţaproat de bidroxiprogesteronă
Soluţia injectabilă de caproat de ?idro~iprogestero:;iă . (125 mg/~)
este o soluţie sterilă de caproat de hidroxiprogesteron8: dizolva~, pnl:
intermediul alcoolului benzilic, în ulei de floarea-soarelm neutrahzat ş1
sterilizat.
Soluţia injectabilă de caproat de hidroxiprogesteronă trebuie să corespundă,
,{;revederilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
~ Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V caproat de
hidroxiprogesteronă (C27H 40 0 7) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie uleioasă, limpede, slab gălbuie, cu miros caracteristic.
Identifieare. 1 ml soluţie injectabilă se agită, într-o pîlnie de se~arare,
cu un amestec format din 10 ml n-he:xan (R), 8 ml metanol (R) ş1 2 ml
532 VIII. Iniectabile insulini - Iniectabile Zidocaini hydrochloridi Iniectabile magnesii sulfatis VIII. 533

apă ; se lasă în repaus pînă la separarea celor două straturi. La 3 ml solutie Soluţia injectabilă de clorhidrat de lidocaină trebuie să corespundă pre-
din. str:3:tul i_I?fer~or se adaugă, treptat, acid sulfuric (R) pînă la apariţia vederilor de la „Iniectabili.x" şi următoarelor prevederi :
unei <;01oraţi1 v1olacee, care la adăugarea de 3 ml metanol (R) devine Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorhidrat de
roşu-v10lacee. lidocaină (C 14H 22N 2O · HCI) faţă de valorile· declarate.
Dozare. 5 ml soluţie injectabilă se diluează cu cloroform (R) la 25 ml, Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros caracteristic şi gust
într-un balon cotat şi se determină puterea rotatorie (IX.C.4). slab amar, urmat de senzaţia de anestezie.
[oc]~ = + 60°. Identificare
- Un volum din soluţia injectabilă, corespunzător la O, I g clorhidrat
Conservare. Ferit de lumină. Separandum. de lidocaină, se alcalinizează cu 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se
filtrează. Reziduul de pe filtru se spală cu apă, se dizolvă în 1 ml alcool (R),
se adaugă 1 ml clorură de cobalt (II) 10 g/1 şi se agită timp de 2 min ;
se formează un precipitat verde-albăstrui.
INIECTABILE INSULINI -' 2 ml soluţie injectabilă se acidulează şi se adaugă acid nitric
100 g/1 (R) şi O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipi-
Soluţie injectabilă de insulină tat alb, cazeos. ,
Soluţia injectabilă de insulină (40 U.I./ml) este o solutie sterilă de
pH = 5,0 - 7,0 (IX.C.22).
insulină în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 3,0 cu Dozare. Un volum din soluţia injectabilă, corespunzător la 0,25 g
acid dorhidric O, 1 mol/1. Soluţia conţine un conservant antimicrobian potri- clorhidrat de lidocaină, se diluează cu apă la 50 ml, se agită într-o pîlnie
vit. Se prepară pe cale aseptică. de separare cu 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se extrage de trei
Soluţia injectabilă de insulina trebuie să corespundă prevederilor de la ori cu cîte 15 ml cloroform (R). La extractele cloroformice reunite şi
,,Iniectabilia" şi următoarelor prevederi'° filtrate prin sulfat de sodiu anhidru (R) se adaugă 0,1 ml galben de metanil
Activitatea biologică E:Ste de cel puţin 90,0% m/V şi de cel mult 111,0% în dioxan (J) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/I în dioxan pină la
m/V faţă de valoarea declarată. coloraţie roşu-violacee.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02708 g
Descriere. Soluţie iimpede, incoloră.
C14li::iN20 · HCl.
Aspectul soluţiei. Soluţia injectabilă trebuie să fie incoloră. Conservare. Separanăum.
O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia
Observaţie. Soluţia injectabilă se poate prepara cu lidocaină, luînd
unei soluţii-etalon prep~ate din 0,20 ml cobalt-E.c., 0,80 ml fer-E.c.' şi
apă la 10 ml (IX.C.2). în lucru masa corespunzătoare şi folosind pentru dizolvare acid clorhidric.
pH = 2,5 - 3,5 (IX.0.22).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea biologică
a insulinei" (IX.F.13). .
.L~tele fiduciale de eroare (P = 0,95) trebuie să fie cuprinse între INJECTABILE MAGNESil SULFATIS
80% ş1 125% faţă de activitatea declarată (IX.F.16). _
Conservare. Ferit de lumină, la O - 5 °0. -· Soluţie injectabilă de sulfat de magneziu
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Hipoglicemiant. Soluţia injectabilă de sulfat de magneziu (200 mgfml) este o soluţie
st.erilă şi apirogenă de sulfat· de magneziu în apă pentru preparate injec-
ta.bile.
Soluţia injectabilă de sulfat de magneziu trebuie să corespundă prevede-
INJECTABILE LIDOCAINJ HYDROCHLORIDI rilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m /V şi cel mult 105,0% m/V sulfat de magne-
Soluţie injectabilă de clorhidrat de lidocaină ziu (MgS04 • 7II:i01 faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat şiamar.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de lidocaină (10 mg, 20 mg sau Identificare
40 mg/ml) este o soluţie sterilă de clorhidrat de lidocaină în apă pentru - 1 ml soluţie iniectabilă se diluează cu 2 ml apă şi se adaugă 1 ml
preparate injectabile. Se înfiolează în atmosferă de nitrogen. amoniac 100 g/1 (R); se formează un precipitat alb. Se adaugă I ml clorură
5~4 vm. lniectabile methylergometrini hydrogenOffl.aleati,
d~ amolll:u 100 g/1 (R) pentru dizolvare şi 0,25 ml hidrogenofosfat de diso-
diu-soluţie (R) ; se formează un precipitat alb, cristalin.
- l mi soluţie injectabilă se diluează cu 2 ml apă şi se adaugă O 1 ml
acid clorhidric 100 g/1 (R} şi 0,25 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se forniează
un precipitat alb, insolubil în acid clorhidric (R). · niac concentrat (R).
pH = 6,0 - 7,5 (IX.C.22).
. Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală din soiuţia injectabilă diluată cu apă pentru pre-
parate injectabile la concentraţia de 10% m/V.
_ Dozare. 1 ml s_oluţie injectabilă se diluează cu 100 ml apă, se ad.a ugă
0 ml tampon amomacal pH 10,0 (R), eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat
disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01232 g 11gSO4 • 7H2 0.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anticonvulsivant · tocolitic ·
folosit în tratamentul hipomagnezemiei. ' '
INIECTABILE MEmYLERGOMETRINI
HYDROGENOMALEATIS
Soluţie injectabilă de hidrogenomaleat de metilergometrlnă
Soluţi3: injecţ8:_bilă d~ hidrogenomaleat de metilergometrină (0,2 mg/ml)
este o soluţ1~ ster~:" de h1drogeno~eat de metilergometrină în apă pentru
prepa;ate m~ectaoile: _cu p~-:11 a1ustat la 3,2 cu hidroxid de sodiu I mol/1.
Sol~ţia conţine sta~~1Z~nţ1 ~1 ~ons~a_:1ţi antimicrobieni potriviţi. Se pre-
para. pe c~le _a~eptic:3- }1 .se ,1~10leaza 1n atmosferă de nitrogen.
Soluţi~ inJec!a~la ae mărogenomaleat de metilergdmetrină trebuie să
corespund_a Preveaer!lor de la „lniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Co~ţine cel P!1~ 90,0% m/V şi cel mult 110,0% m/Vhidrogenomaleat
de metilergometrină (½0 ~N8 O2 • C4H4O4) faţă de valoarea deciarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
Identificare
- ~e croma~gr~ma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreotu1
pun~tulm a, f:rebme sa ~p~ră o pa!~ asemănătoare cu pata hidrogenomâlea-
tulm de metilergome!nna (s.r.) am dreptul punctului b.
. - !-,a 5 ml soluţie se adaugă un amestec format din 5 ml acid ace-
tic_ (R) ş1 5 _ml acetat de etil (R). La l ml din această soluţie se adaugă 1 ml
a~id st:1func (R), sub agitare şi răcire; apare o coloraţie albastră, cu n11an-
ţ~ roşie. ~e adau~ă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; nuanţa roşie
dispare ş1 coloraţia albastră se intensifică.
pH = 2,7 - 3,5 (IX.C.22).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
laiectabtle methyltrgometrini
- - - - - - - - - - - - - - - - · ·--
hyărogenomelea:b
·-
VIU. 535
Atenţie! Determinarea se efectuează rapid, ferit de lumină.
Adsorbant: silicagel G .(R).
Developant: cloroform (R)-metanol (R) (90: 10). în vasul cromato-
grafic se introduce odată cu developantul şi un pahar de laborator cu amo-
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : La 10,0 ml soluţie injectabilă se adaugă IO ml apă, într-o
pllnie de separare, se alcalinizează cu amoniac concentrat (R) pînă la pH
9 - 10 şi se agită de trei ori cu cite 10 ml cloroform (R). Soluţiile clorofor-
mice reunite se evaporă la sicitate în baia de apă la aproximativ 40 °C, cu
ajutorul unui curent de aer. Reziduul se dizolvă în 1,0 ml alcool (R);
Soluţia b: hidrogenomaleat de metilergometrină (s.r.) 0,20 % rn/V
in alcool (R) ;
Soluţia c: hidrogenoma1eat de rnetilergometrină (s.r.) 0,010% rn/V
m alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se aplică
soluţiile:
a: 25 µl soluţie a (50 µg hidrogenomaleat de metilergometrină) ;
b: 25 µ1 soluţie b (50 µg hidrogenomaleat de metilergometrină -
s.r.);
c : 25 µl soluţie c (2,5 µg hidrogenomaleat de metilergometrină
s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea developan-
tului placa cromatografică se examinează în lumina ultravioletă la 366 nm,
timp ·de cel mult 1 ruin, pentru identificare, apoi se pulverizează uni-
form cu 4-dimetilaminobenzaldehidă în acid clorhidric (R) şi se exami-
nează la lumina zilei.
Dacă pe cromatograrnă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare hidrogenomaleatului de metilergometrină, cu Rf
de aproximativ 0,35, mai apar şi alte pete, suma acestora nu trebuie să
depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctu-
l .
,Ul C.
Dozare. 5 ml soluţie injectabilă se diluează cu apă la 25 ml, într-un
balon cotat. La 2,0 ml din această soluţie se adaugă 4,0 ml 4-dimetilamino-
benzaldehidă în acid sulfuric ( R) (soluţia-probă). După 5-10 min se de-
termină absorbanţa soluţiei la 550 nm, folosind ca lichid de compensare
o soluţie obţinută în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 2,0 ml apă şi
4,0 ml 4-dimetilaminobenzaldehidă în acid sulfuric (R).
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon, obţinută în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din. 2,0 ml hidrogenomaleat de metiler-
gometrină (s.r.) 0,0040 m/V în apă şi 4,0 ml 4--dimetilaminobenzaldehidă
în acid sulfuric (R).
Conservare. Ferit de lumină, la rece. VenentHff.
536 VIII. lniectabile nutrii chloridi
INJECTABILE NATRII CHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorură de sodiu
Soţuţia i:3-Jec!abil_ă de ~lormă de ~sodiu (l?O mg sau 200 mg/ml) este
? ~oluţ1e_ sterila ş1 aprrogena de clorura de sodm în apă pentru preparate
mJectab1le.
Soluţia injectabilă de clorură de sodiu trebuie să corespundă prevederilor
ăe la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură de sodiu
(NaCI) faţă de valorile declarate.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat.
Identificare
. - 1 m_! soluţie i1'.jectabilă s~ acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R)
şi se adauga O, 15 ml mtrat de argmt 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat
alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
- 1 ml soluţie injectabilă se evaporă la sicitate ; reziduul obtinut co-
lorează flacăra în galben. , cu developant, se lasă pînă dud acesta a migrat pe o distanţă de aproxima-
pH = 5,5 - 7,0 (IX.C.22).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 m1 pe
kilogram masă corporală din soluţia injectabilă 10% m/V sau 20% m/V,
diluate cu apă pentru preparate injectabile la concentraţia de 0,9% m/V.
Dozare. Un volum din soluţia injectabilă; corespunzător ia 1 g clorură
de sodiu, se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. La 10 m1 din
această soluţie se adaugă cromat de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu ni-
trat de ar~t O, 1 mol/1, pînă la coloraţie galben-roşiatică.
l ml mtrat de argint O, 1 mol/1 corespunde la 0,005844 g NaCl.
INIEC'I'ABILE NATRII CHROMATIS [st Cr]
Soluţie injectabilă de cromat [ 51 CrJ de sodiu
Soluţia injectabilă de cromat [51Cra de sodiu (37 - 185 MBq/ml sau
l - 5 mCi/ml) este o soluţie izotonică, sterilă care contine radionnclidul
crom-51. ' As =
Cromul-51 este izotopul radioactiv al cromului natural sau al cromului
îmbogăţit în crom-SO şi se obţine prin iradierea cu neutroni a cromului.
Concentraţia radioactivă, exprimată in crom-51, este de cel puţin
90,0% şi de cel mult 110,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată pe
etichetă la data la care s-a efectuat măsurarea.
Iniectaeile natrii chromatis [5 1CrJ VIII. 537
Conţine cel puţin 0,045 mg/ml şi cel mult 0,055 mg/ml cromat (61 CrJ
de sodiu şi cel puţin 8 mg/ml şi cel mult
10 mg/ml clorură de sodiu.
Descriere. Soluţie limpede, slab gălbuie sau gălbuie.
Identificare
- Cromul-51 emite o singura radiaţie gama, cu energia de 0,320 MeV
(9;8%)-
- Timp de înjumătăţire: T 112 = 27,7 zile.
pH 6,0 - 8,0 (IX.C.22).
Puritate radioebimieă. Cel puţin 99,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor ra-
diofarmaceutice - Determinarea purităţii radiochimice" (IX. G), folosind
tehnica ascendentă.
Adsorbant: hlrtie cromatografică Whatman nr .. 1, impregnată cu hi-
droxid de sodiu (R) 0,05 mol/1 şi lăsată să se usuce.
Developant: alcool (R)-amoniac concentrat (R)-apă (20: 10: 50).
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se aplică într-un punct
10 µ1 soluţie injectabilă.
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic
tii.r 12 cm de la linia de start (aproximativ 3 h), se scoate, se usucă la aer,
se taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru şi să mă­
soară radioactivitatea fiecărei porţiuni.
Valoarea Rf pentru cromat [51 Cr] = 0,65 - 0,85; vaioarea Rf pentru
imnurităti = 0,00 - 0,05.
~ Puritate radionuclidieă. Cel puţin 99,9%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor ra-
diofarmaceutice - Determinarea purităţii radionuclidice" (IX. G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de ia
,,Controlul preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G).
Dozarea cromatului [5 •Cr J de sodiu (determinarea concentraţiei chimice).
La 0,1 ml soluţie injectabilă cu o concentraţie de 0,025 mg crom-51/ml
.se adaugă 0,5 m1 hidroxid de sodiu 0,5 mol/1 şi se completează cu apă
la 5 ml, într-un balon cotat. Se determină absorbanţa soluţiei la 370 nm
(IX.C 24.1).
A{~ la 370 nm = 875.
Radioactivitate specifică. (A.). Cel puţin 672,7 MBq/mg (cel puţin
18, 18 mCi/mg).
Se calculează conform formulei :
concentraţie radioactivă
concentraţia chimică
Dozarea clorurii de sodiu. La 1 ml soluţie injectabilă se adaugă 30 ml
apă şi se titrează cu nitrat de argint 0,01 mol/1 pînă 1a coioraţie galben-ro-
şiatid..
l ml nitrat de argint 0,01 mol/1 corespunde ia 0,0005844 g NaCl.
 Iniectabile natrii iodidi [125 I]
Iniectabile natrii iodidi {131 IJ VIII. 539
538 VIII.

Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre- Valoarea Rf pentru [12•IJ = 0,70 - 0,90; valoarea Rf pentru iodat
paratelor radiofarmaceutice - Etichetare" (IX.G). [lliltl =0,00.
Conservare. În recipiente inchise-.:._etanş, ecranate, la temperatura ca- Puritate radionuelidieă. Cel puţin 99,0%,
merei (IX.G). · Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
Perioada de valabilitate : 2 luni. radiofarmaceutice-Determinarea purităţii radionuclidice" (IX.G).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru marcarea he- Concentraţie radioaetivă. Se procedează conform prevederilor de Ia
matiilor în investigarea tulburărilor hematologice. ,,Controlul preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioacthritătii"
{IX.G). ,
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre-
paratelor radiofarm.aceutice - Etichetare" (IX.G).
Conservare. În recipiente închise etans, ecranate, la temperatura ca-
INIECTABILE NATRII IODIDI [ml] merei (IX.G). , ·
Perioada de valabilitate : 3 luni.
Soluţie injectabilă de iodură [~IJ de sodiu
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru scintigrafie în
Soluţia injectabilă de iodură [1261] de sodiu {37 - 370 MBq/ml sau investigarea funcţiei tiroidiene.
1- 10 mCi/ml) este o soluţie izotonică care conţine radionuclidul iod-125
şitiosulfat de sodiu sau alţi agenţi reducători.
Iodul-125 este un izotop radioactiv al iodului şi se obţine prin iradie-
rea cu neutroni a xenonului gaz.
Concentraţia radioactivă, exprimată în iod-125, este de cel puţin 90,0% INIECTABILE NATRil IODIDI [1311]
şi de cel mult 110,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată pe eti-
chetă la data la care s-a efectuat măsurarea. Soluţie injectabilă de iodură [ts1 n de sodiu
Descriere. Soluţie limpede, incoloră. Soluţia injec~bilă de iodură [131IU de sodiu (370 - 3 700 MBq/ml
Ident iîicare sau 10 - 100 mCi/ml) este o soluţie izotonică, care conţine radionuclidul
- Iodul-125 emite o singură radiatie gama, cu energia principală iod-131 şi tiosulfat de sodiu sau alţi agenţi reducători.
de 0,035 MeV (6,7%), ' Iodul-131 este un izotop radioactiv al iodului şi se obţine nrin iradierea
- Timp de înjumătăţire : T 112 = 60 zile. cu neutroni a telurului. ~
pH = 7,0 - 9,0 (IX.C.22). . Concentraţia radioactivă, exprimată în iod-131, este de cel puţin 90,0%
Puritate radiochimieă. Cel puţin 98,0%. ş: de cel mult 110,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată pe etiche-
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor ra- ta la data la care s-a efectuat măsurarea.
diofarmaceutice-Determinarea purităţii radiochirnice" (IX.G), folosind teh- Descriere. Solutie limpede, incoloră.
nica ascendentă. Identifieare '
Adsorbant: hlrtie cromatografică Whatman nr. 1. - I'odul-131 emite:
Developant: metanol (R)-apă (75-:25). ra~aţi~ beta, cu energia principală de 0,610 MeV (89,7%);
Soluţii de aplicat: radiaţii gama, cu energia principală de 0,364 MeV (81,8%).
Soluţia a: soluţie injectabilă; - Timp de înjumătăţire : T 112 = 8,08 zile.
Soluţia b (cu purtător): 0,1 g iodură de potasiu (R), 0,2 g iodat de po-
tasiu (R) şi 1,0 g hidrogenocarbonat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml apă şi
pH = 7,0 - 9,0 (IX.C.22;.
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Puritate radiochimică, Cel puţin 98,0%.
Pe iinia de start a benzii de hlrtie cromatografică se aplică într-un .. Se proce.dează conform prevederilor de la „Controlul preparateior ra-
punct 10 µl soluţie b şi 10 µ1 soluţie a. diofarm.aceutlce-Deterrninarea purităţii radiochirnice" (IX.G), folosind
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic tehnica ascendentă.
cu developant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxima- Adsorbant: hlrtie cromatografică Whatman nr. l.
tiv 12 cm de la linia de start (aproximativ 2 h), se scoate, se usucă la aer, Developant: metanol ( R)-apă (75 : 25).
se taie banda de hirtie cromatografică centimetru cu centim.tru şi se măsoa­ Soluţii de aplicat : ~
ră radi.oactivitatea fiecărei porţiuni. Soluţia a ; soluţie injectabilă ;
540 VIII. Iniectabile natrii iodohippu.rati (1 11[]
Soluţia b (cu purtător): 0,1 g iodură de potasiu (R), 0,2 g iodat de
potasiu (R) şi 1,0 g hidrogenocarbonat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat.
Pe linia de start a benzii de hlrtie cromatografică se aplică într-un
punct 10 µl soluţie b şi 10 µl soluţie a.
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic
cu developant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxima-
tiv 12 cm de la linia de start (aproximativ 2 h), se scoate, se usucă la aer,
se taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru şi se mă­
soară radioactivitatea fiecărei porţiuni.
Valoarea Rf pentru [1311a = 0,70 - 0,90; valoarea Rf pentru iodat
pa11a = 0,00.
Puritate radionuclidică. Cel puţin 99,9%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor ra-
diofarmaceutice-Determinarea purităţii radionuclidice" {IX.G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la
, ,Controlul preparatelor radiofarmaceutice- Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G).
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre-
paratelor radiofarmaceutice-Etichetare'' (IX. G).
Conservare. În recipiente închise etanş, ecranate, la temperatura ca-
merei (IX. G).
Perioada de valabilitate: o lună.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru investigarea
funcţiei tiroidiene, în tratamentul tireotoxicozei şi a cancerului tiroidian.
INIECTABILE NATRII IODOHIPPURATI ['311]
Soluţie injectabilă de iodohipurat [ISIIJ de sodiu,
C 9H 7 [ 131I~NNaO 3
Soluţia injectabilă de iodohipurat [1 1] de sodiu (7,4 - 185 MBqjml
31
sau 0,2 - 5 mCiirnl) este o soluţie izotonică de (2.iodobenzamid [131IJ)
acetat de sodiu care conţine radionuclidul iod-131.
lniectabile natrii iodohippurati [l•lJJ VIII.
Iodul-131 este un izotop radioactiv al iodului si se obtine prin iradierea
cu neutroni a telurului. , ,
Concentraţia radioactivă, exprimată în iod-131. este de cel puţin 90,0%
şi de cel mult 110,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată pe etichetă
la data la care s-a efectuat măsurarea.
Conţine cel puţin 2 mg/ml şi cel mult 20 mg/ml iodohipurat [I31IJ
de sodiu.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
Identificare
- Iodul-131 emite:
radiaţii beta, cu energia principală de 0,610 MeV (89,7%);
radiaţii gama, cu energia principală de 0,364 MeV (81,8%)-
Timp de înjumătăţire : T 112 = 8,08 zile.
pR = 7,0 - 8,5 (IX.C.22).
Puritate radioehimică. Cel puţin 98,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor ra-
diof8:rmaceutice-Determinarea purităţii radiochimice" (IX.G), folosind
tehnica. ascendentă.
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr. 1.
Deve!,opant: l~butanol (R)-acid acetic (R)-apă (40: 10: 10).
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se aplică într-un
punct 10 µ1 soluţie injectabilă.
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic
cu developant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxima-
tiv 12 cm de la linia de start (aproximativ 3 h), se scoate, se usucă la aer,
se taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru şi se mă­
soară radioactivitatea fiecărei porţiuni.
Valoarea Rf pentru iodohipurat [131IJ = 0,50 - 0,80; valoarea Rf
pentru [131IJ = 0,00 - 0,30.
Puritate radionuclidică. Cel puţin 99,9%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor ra-
diofarmaceutice-Determinarea purităţii radionuclidice" (IX.G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la
,, Controlul prepara teior radiofarmaceutice- Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G) .
. , Do~ (determinarea concentraţiei ehimiee). 0,1 î111 soluţie injecta-
bila se diluează cu apă, se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
M,. 331, 1 balon cotat si se determină absorbanta so1utiei la 230 nm.
Î~_paral;l, se determină absorbanţa unei 'soluţii-etalon de iodohipurat
de somu (s.r.) 0,001 % m/V (IX.C.24.1).
Radioactivitate specifică (A5 ) : 0,37 - 92,5 MBq/mg (10 - 2 500 p.Ci/mg).
542 VIII. Iniectabile natrii pertechnetatis [WmTc]
Se cakuiează conform formulei :
A,. = concentraţie radioactivă
concentraţie chimică
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Contro11ill pre-
naratelor radiofarmaceutice - Etichetare" (IX.G).
~ Conservare. În recipiente închise etanş, ecranate, ferit de lumÎl:l.i, la
2-10 °C (IX.G).
Perioada de valabilitate: 10 zile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru scintigrafie în
investigarea funcţiei renale.
INIECTABILE NATRII PERTECHNETATIS ["•Te]
Soluţie injectabilă de pertecbnetat [fflllTcl de sodiu
Solutia injectabilă de pertechnetat [Hm.Te] de sodiu (37~ - 3 7?()
J\fBq/ml ~au 10 - 100 mCi/ml) este o soluţie izotonică, care conţine rad10-
nuclidul technetiu-99m.
Technetiul-99m este radionuclidul care se obţine prin deziategrarea
moiibdenului.-99. . .
Molibdenul-99 este un izotop radioactiv al molibdenuhu Ş1 se obţrne
prin iradierea cu neutroni a molibdenului-98. . ,
Concentraţia radioactivă, exprimată în techneţ11;1-99m! es~ ~ de ce1
Putin 90 0°1
, /O si
1 /0 faţă de concentraţta
, de cel mult 110, 0°1 ,. ..,radioactiva deda-
rată pe etichetă la data şi la ora_ la care s-a etectuat mas~area. . 1 ml nitrat de argint 0,01 mol/I corespunde la 0,0005844 g NaCL
Conţine cel puţin 8 mg/ml ş1 cel mult 10 mg/ml clorura de sodiu.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
Identificare
- 1'echneţiul-99m emite o singură radiaţie gama cu energia de
0,140 MeV (99,0o/o).
. - Timp de înjumătăţire: T112 = 6 h..
pH = 5,0 - 7,0 (IX.C.22).
Puritate radiochim.ieă. Cel puţîn 99,0%-
Se procedează conform prevede!~o:. de _la ,_,C~m1;:olul prep~at~lor
radiofarmaceutice - Determinarea puntăţu radiochun1ce (IX.G), folosmd
tehnica ascendentă.
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr. 1.
Developant: metanol (R)-acid clorl;idric 1 mol/1 (:5{!: 10). .
Pe linia de start a benzii de hlrtle cromatografica se aplica într-un..
punet 10 µ.1 soluţie injectabilă.
Inicctabile· natrii pertechnetatis [99nzTc J VIII. 543
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic
cu developant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxi-
mativ 12 cm de la linia de start (aproximativ Z h), se scoate, se usucă la
aer, se taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru şi se
măsoară radioactivitatea fiecărei porţiuni.
Valoarea Rf pentru pertechnetat [99mTc] = 0,60 - 0,80; valoarea
Rf pentru [11 BmTc J redus = 0,00 - 0,05.
Puritate radionuclidică. Cel puţin 99,9%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
radiofarmaceutice - Determinarea purităţii radionuclidice" (IX.G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la
,,Controlul preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G).
Aluminiu. Cel mult 0,0005 %-
Două benzi de hlrtie de filtru cu lungimea de 4 - 5 cm şi lăţimea de
0,5 cm se introduc în chlnalizarină-soluţie (R) şi se usucă la aer.
Pe una din benzi se aplică într-un punct 10 µ1 soluţie injectabilă
(soluţia-probă) ; apare o coloraţie albastră. Se aduce banda deasupra unui
flacon care conţine acid acetic (R) şi se menţine deasupra flaconului pînă
la dispariţia coloraţiei albastre.
Dacă în dreptul punctului în care a fost aplicată soluţia-probă apare
o coloraţie roz-roşiatică, aceasta nu trebuie să depăşească intensitatea
coloraţiei obţinute cu 10 µI soluţie~talon de clorură de aluminiu ( R)
0,04474 g/1, aplicată în paralel, într-un punct, pe cealaltă bandă de hîrtie
. de filtru şi prelucrată în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă.
Dozare. La I ml soluţie injectabilă se adaugă 30 ml apă, cromat de
potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint 0,01 mol/1 pînă la coio-
raţie galben-roşiatică.
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre-
paratelor radiofarmaceutice - Etichetare" (IX.G).
Censervare. În reciniente închise etanş, ecranate, la temperatura ca-
merei (IX.G). ~
Perioada de valabilitate: 24 h.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru scintigrafia cre-
ierului, a tiroidei şi a glandelor salivare.
V
 544 VIII. Iniectabile natrii rosei bengalensis [1•111
lniectabile natrii rosei bengalensis VIII. 545

Soluţii de aplicat 1
INIECTABILE NATRII ROSEI BENGALENSIS [1s1IJ Soluţia a : soluţie injectabilă ;
Soluţia b: 0,1 g iodură de potasiu (R), 0,2 g iodat de potasiu (R)
Soluţie injectabilă de roz bengal [ 131 IJ sodie şi 1,0 g hidrogenocarbonat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat.
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se aplică într-un punct
20 10 µ1 soluţie b şi 10 µl soluţie a.
Cl
Banda de hîrtie cromatografică se introduc·e în vasul cromatografic
cu developant, se lasă pînă dud acesta a migrat pe o distanţă de aproxima-
l:J tiv 12 cm de la linia de start (aproximativ 3 h), se scoate, se usucă la aer, se
0 taie banda de hîrtie cromatografică centimetru cu centimetru şi se măsoară
....,N© radioactivitatea fiecărei porţiuni.
L 0
131~ Valoarea Rf pentru [1311] = 0,60 - 0,80; valoarea Rf pentru roz
l
bengal (131Ij = 0,00 - 0,10.
Puritate radionuclidică. Cel puţin 99,9%.
o Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
radiofarmaceutice - Determinarea purităţii radionuclidice" (IX.G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la
,,Controlul preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioactivităţii"
M, 1034 (IX.G).
S~luţia injec~abilă de roz b~n~al [13~1] sodic {18,5 - 185 M:Bqim Dozare (determinarea concentraţiei chimice). 0,1 ml soluţie injecta-
~';'u O,o_ - 5 3;11-Ci/ml) esţe o sol11;J:l.e ~zotomcă de 4,5,6,7-tetracloro--2',4;,5, bilă se diluează cu apă la 10 ml, într-un balon cotat şi se determină absor-
, -tetra1odo P. I] fluore~cemat de ~tsodiu, care conţine radionuclidul iod-131. banţa soluţiei la 547 nm.
. Iodul-131 E;Ste un tzot~p radioactiv al iodului şi se obtine prin iradie- 1n paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon de roz bengal
rea cu neutroru a telurulm. ' sodic (s.r.) 0,0025 m/V (IX.C.24.1).
fon~entraţia radioacti~ă, exprimată în iod-131, este de cel putin Radioactivitate specifică. (A,;): 3,7 - 925 MBq/mg (0,1 - 25 mCi/mg).
90:~ ¾Jl de cel mult 110,0~0 faţă de concentraţia radioactivă declarată 'pe Se calculează conform formulei :
eticheta ~a data la care s-a efectuat măsurarea .
. Conţine cel puţin 0,2 mg/ml şi cel mult 5 mcr;1ml roz bengal rmr: A. = concentraţia radioactivă
sod1c. "' ,. 0
concentraţia chimică

Deseriere. Soluţie limpede, roşu-purpurie. Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre-
Identificare paratelor radiofarmaceutice - Etichetare" (IX.GL
- Iodul-131 emite: Conservare. În recipiente închise etanş, ecranate, ferit de lumină, la
rad~aţ~ţ beta, cu energia principală de 0,610 MeV (89,7%); 2 - 10 °C.
_radiaţii_g'.1ma~ :~ energia principală de 0,36 MeV (81,8%). Perioada de valabilitate: 10 zile.
- Timp de 1n3umataţrre : T 1i: = 8,08 zile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru scintigrafie în
pH = 7,0 - 9,0 (IX.C.22). investigarea funcţiei de excreţie biliară.
Puritate radiochim.ică. Cel puţin 97,0% .
. Se proced_ează confor~ prevederilor de la „Controiull preparatelor
rad1C?farmaceutice - Determmarea purităţii radiochimice" (IX. G) folosi '
tehmca ascendentă. ' na
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr.I.
Developant: acid acetic (R)-apă (3: 50).

35 - farmacopeea Română, ed. a X-a

546 VIII. Iniectabile oxytocini
Iniectabile papaverini hydrochlortdi VIII. 547

INJECTABILE OXYTOCINI bonţine cel puţin 95,0% m/V şi cel ~ult 105,0% m/V clorhidrat de
papaverină {C20¾N04 • HCI) faţă de valorile declarate.
Soluţie injectabilă de oxitocină Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu gust slab amar.
O eventuală coloraţie a soluţiei 4% m/V sau a soluţiei 10% m/V di-
Soluţia injectabilă de oxitocină (1 U.I. sau 5 U.I./ml) este o soluţie luată cu apă la concentraţia de 4% m/V nu trebuie să fie mai intensă
sterilă care conţine oritocină de sinteză dizolvată în apă pentru preparate decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cupru-E.c., 0,20 ml
injectabile, cu pH-ul ajustat la 3,0-4,0 cu acid acetic 100 g/1 (R). Soluţia fer-E.c. şi apă 1a 5 ml (I:X.0.2).
conţine un conservant antimicrobian potrivit, acid acetic anhidru şi ace- Identificare
tat de sodiu. Se prepară pe cale aseptică.
- 1 ml soluţie injectabilă se evaporă la sicitate, iar reziduul obţinut
Soluţia injectabilă de oxitocină trebuie să corespundă prevederilor de la se dizolvă în 1 ml acid sulfuric (R) care conţine 0,05 ml formaldehidă (R) ;
,,Iniectabilia" şi următoarelor prevederi :
apare o coloraţie galben-verzuie, care .devine treptat roz, roşie, apoi
Activitatea biologică a oritocinei este de cel puţin 90,0% m/V şi de brună.
cel inult 111,0% m/V faţă de valoarea declarată. - 2,5 ml soluţie injectabilă se diluează cu apă la 10 ml, se adaugă
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu gust şi miros caracteristic. 0,2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi 0,3 ml hexacianoferat (III) de potasiu
50 g/1 (R) ; se formează imediat un precipitat gălbui.
Identificare. Soluţia injectabilă, în diluţia folosită la „Dozarea biolo-
gică a oritocinei - Metoda pe uter de şobolan", trebuie să determine con- pH = 2,5 - 4,5 (IX.0.22).
tracţia uterului de şobolan. Dozare. 1 ml soluţie injectabilă 4% m/V, respectiv 10% m/V se dilu-
pH = 3,0 - 4,0 (IX.O.22). ează cu acid clorhidric 1 mol/1 ia 100 ml, respectiv la 250 ml, într-un
balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu acid clorhidric I mol/1 la 100 ml,
Activitatea vasopresoare. Cel mult 0,1 U.I. vasopresină pentru 1 U.I. într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 250 nm.
oxitocină (IX.F.8).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea biologică Ai~ la 250 nm = 1 830.
a oritocinei" (IX.F.14), folosind la alegere metoda pe uter de şobolan sau Conservare. Ferit de lumină. Separandum.
metoda prin înscrierea presiunii arteriale la pasăre. ·
Limitele fiduciale de eroare ale activităţii stabilite trebuie să fie cu-
prinse între 80% şi 125% faţă de activitatea declarată (IX.F.16).
Conservare. Ferit de lumină, la 2 - 10 °C.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Ocitocic. INJECTABILE PENTOXIFYLLINI

Soluţie injectabilă de pentoxifilină

Soluţia injectabilă de pentoxifilină (20 mg/ml) este o soluţie sterilă de

INJECTABILE PAPAVERINI HYDROCHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorhidrat de papaverină
Soluţia injectabilă de clorhidrat de papaverină (40 mg sau 100 mgfml)
este o soluţie sterilă de clorhidrat de papaverină dizolvat prin încălzire la
aproximativ 50 °C în apă pentru preparate injectabile ; poate conţine
stabilizanţi potriviţi.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de papaverină trebuie să corespundă
prevederilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
pentoxifilină dizolvată, prin încălzire la aproximativ 50 °0, în apă pentru
preparate injectabile. Soluţia conţine 6,2 mg/ml clorură de sodiu.
Soluţia injectabilă de pentoxifilină trebuie să corespundă prevederilor
ie la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Gonţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V pentoxifilină
(C1,H18 N40 3 ) şi cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorură de
sodiu (NaC1) faţă de valorile declarate.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust amar.
Identificare
- Spectrul în ultraviole-t al soluţiei 0,001 % m/V prezintă un lll2.XÎm
la 274 nm {IX.C.24.1).
 Iniectabile pentoxifyllini JniectabiLe phenobarbitali - Iniectabire phytomenadioni VIII. 549
548 VIII.

1 mi soluţie injectabilă se evaporă la sicitate pe baia de apă ; la

reziduul obţinut se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie diluată (R),
O, 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe baia de apă. Se
obţine un reziduu galben-roşcat care la adăugarea de 0,1 ml amoniac
concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
- 2 ml soluţie injectabilă se evaporă la sicitate ; reziduul obţinut,
umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R), colorează flacăra în galben.
pH = 5,0 - 7,0 (IX.0.22).
Impurităţiînrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: cloroform (R)-akool (R) (80 : 20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : 5 ml soluţie injectabilă se completează cu apă la 10 ml;
Soluţia b: pentoxifilină (s.r.) 1,0% mfV în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se
soluţiile:
a: IO µ1 soluţie
a (100 µg pentoxifilină) ;
b: IO µ1 soluţie
b (100 µ1 pentoxifilină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina
ultravioletă la 254 nm sau la lumina zilei după menţinerea în vapori de
iod (R).
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, în afara petei corespunză­
toare pentoxifilinei, cu Rf de aproximativ 0,70, nu trebuie să apară alte
pete.
Dozare. Pentoxifilină. 5 ml soluţie injectabilă se diluează cu apă la
100 ml, într-un balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu apă la 100 ml,
într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 274 nm.
A!~ la 274 nm = 365.
Clorură de sodiu. La 7 ml soluţie injectabilă se adaugă 20 ml apă, 0,3 ml
cromat de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1
pînă la coloraţie galben-roşiatică.
1 ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,005844 g NaCL
Conservare, Ferit de lumină.
INIECTABILE PHENOBARBITALI
Soluţie injectabilă de fenobarbital
Soluţia injectabilă de fenobarbital (100 mg/ml) este o soluţie sterilă de
fenobarbital în propilenglicol.
Soluţia injectabilă de fenobarbital trebuie să corespundă prevederilo1'
de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V fenobarbital
(C12H 12 N 2 0 3 ) faţă de valoarea declarată.
Deseriere. Soluţie limpede, incoloră.
Identificare. 2 ml soluţie injectabilă se diluează cu 10 ml apă. Precipi-
tatul format se separă, se dizolvă în 5 ml alcool (R), se adaugă 0,5 ml
nitrat de cobalt (III) 50 g/1 în metanol (R) şi O, 1 ml amoniac 100 g/1 (R) ;
apare o coloraţie violacee.
Dozare. 5 ml soluţie injectabilă se diluează cu 50 ml alcool în preala-
bil neutralizat la timolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu
aplică O, 1 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,02322 g C12H 12N 2O 3 •
Conservare. Separandum.
Observaţie. Soluţia injectabilă de fenobarbital nu se administrează
intravenos.
INIECTABILE PHYTOMENADIONI
Soluţie injectabilă de fitomenadionă
Soluţia injectabilă de fitomenadionă (10 mg/ml) este o soluţie sterilă
de fitomenadionă dizolvată, prin intermediul unor agenţi de solubilizare
potriviţi, în apă pentru preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 6,0 cu
tampon acetat pH 5,9. Soluţia conţine un conservant antimicrobian po-
trivit.
Soluţia injectabilă de fiiomenadionă trebuie să corespungă prevederilor
de la „Iniectabilia" şi u1'mătoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 130,0% m/V fitomenadionă
(C31 R41;02 )faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, galbenă.
Identificare. La 0,5 ml soluţie injectabilă se adaugă 5 ml hidroxid
de potasiu (R) 200 g/1 ill metanol (R) ; apare o coloraţie verde, care după
încălzire devine brun:violacee.
 VIIL Iniectabile piracetami
pH = 5,5 - 6,5 (IX.C.22).
Dozare. Soluţia injectabilă se diluează cu alcool absolut (R), înu--un
balon cotat, pentru a obţine o concentraţie de 0,005% m/V fitomenadionă
şi se determină absorbanţa soluţiei la 330 nm.
A;~ la 330 nm = 70.
Conservare. Ferit de lumină, la cel puţin O °C şi la cel mult 25 •o.
Observatie. Se admite supradozarea fitomenadionei cu cel mult
30% m/V. '
INIECTABILE PIRACETAMI
Soluţie injectabilă de piracetam
~oluţia injectabilă de piracetam (200 mg/ml) este o soluţie sterilă
de p1racetam în apă pentru preparate injectabile.
Soluţia injectabilă de piracetam trebuie să corespundă prevederilor de
la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V piracetam
(C5H 10 N 20 2) faţă de vaioarea declarată.
Deseriere. Soluţie iimpede, incoloră, fără miros.
Identiiieare
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite cliimic" trebuie să
apară o pată de culoare brună, cu Rf de aproximativ 0,70.
- La 1 ml soluţie injectabilă se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; se degajează vapori de amoniac
care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
pH = 5,5 - 6,0 (IX.C.22). 0 100 g/1 (R), 0,1 ml nitrit de sodiu-soluţie (R) şi 1 ml 2-naftol-soluţie (R);
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Devel?pant: cloroform ( R)-metanol (R)-acid acetic (R} (75 : 00 : 2).
Soluţie de at;licat: 0,50 ml solutie injectabilă se comnletează C'll al-
cool (R) la 10 ml, într-un balon c~tat. • ~ Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 0,5 ml pe
. Pe ii~a de st1:rt a plăcii cromatografice se aplică într-un punct IQ µ.l
din soluţia de ma1 sus (100 µ.g piracetam}.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
12 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer timp de 10 min,
se ţine apoi în vapori de iod {R) şi se examinează la lumina zilei.
Iniectabile procaini hydrochloridi VIII. 551
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare piracetamului, nu
trebuie să apară alte pete.
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masă corporală din soluţia injectabilă diluată cu clorură de so-
diu-soluţie izotonică apirogenă (R} la concentraţia de IO% m/V.
Dozare. 1 ml soluţie injectabilă se aduce în balonul de distilare al
unui aparat de distilare prin antrenare cu vapori de apă. Capătul infe-
rior al refrigerentului se cufundă într-un flacon de 250 ml care conţine
40 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 şi se procedează conform prevederilor de
la „Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice" (IX.C.20).
l ml acid sulfuric 0,05 mol/I corespunde la 0,01422 g C6H 10 N 2 0 2 •
Conservare. Ferit de lumină.
INIECTABILE PROCAINI HYDROCHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorhidrat de procaină
Soluţia injectabilă de clorhidrat de procaină (10 mg sau 40 mg/ml)
este o soluţie sterilă şi apirogenă de clorhidrat de procaină în apă pentru
preparate injectabile, cu pH-ul ajustat la 4,2 cu acid clorhidric O, 1 mol/1;
poate conţine stabilizanţi potriviţi.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de procaină trebuie să corespundă pre-
vederilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0 m/V şi cel mult 105,0% m/V clorhidrat de
procaină (Ci 3 H 20 N 2 0 2 • HCI) faţă de valorile declarate.
Descriere. Soluţie limpede şi incoloră, fără miros, cu gust slab amar.
Identifieare
- La 1 ml soluţie injectabilă se adaugă 0,1 ml acid clorhidric
se formează un precipitat roşu-cărămiziu.
- 1 ml soluţie injectabilă se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R)
şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipi-
tat alb, cazeos.
pH = 3,5 - 5,5 (IX.C.22).
kilogram masă corporală din soluţia injectabilă 1 % m/V sau din soluţia
injectabilă 4% m/V diluată cu apă pentru preparate injectabile la con-
centraţia de 1 % m/V.
Dozare. Soluţia injectabilă 4% m/V ~ diluează cu apă, într-un ba-
lon ootat, pentru a obţine o concentraţie de 1% m/V clorhidrat de pro-
 Iniectabile L-seleno (l5Se] methionini VIII. 553
552 VIII. Iniectabile procaini hydrochloridi

tropeolină 00-soluţie (J) şi se titrează cu nitrit de sodiu O, I mol/I pînă la

caină. La 30 ml soluţie l % mfV se adaugă 5 ml amoniac concentrat (R) colorajie slab gălbuie.
într-o pîlnie de separare şi se extrage de cinci ori cu cîte 25 ml cloroform (R), 1 ml nitrit de sodiu O, I mol/1 corespunde la 0,02728 g C13R 20 N 2O2 • HCl.
agitînd de fiecare dată timp de 5 min. Extractele cloroformice re-
unite se filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (R), aşezat într-o pîlnie tonservare. Separandum.
peste vată de sticlă; filtratul se distilează. Reziduul obţinut se dizolvă Observaţie. La prepararea soluţiei nu se admite adăugarea de sta-
în 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se adaugă 1 g bromură de potasiu (R), bilizanţi.
0,05 ml tropeolină 00-soluţie (I) şi se titrează cu nitrit de sodiu 0,1 mol/1
pînă la coloraţie slab gălbuie.
1 ml nitrit de sodiu O, l mol/1 corespunde la 0,02728 g C13H 20 N2O2 • HCI.
Conservare. Separandum.
INIECTABILE L-SELENO [7.-; Se} METHIONINI
Soluţie injectabilă de L-seleno [1"SeJ metionină

Soluţia injectabilă de L-seleno [75 Sea metionină (16,65 - 20,35 MBq/ml

INJECTABILE PROCAINI HYDROCHLORIDI
Soluţie injectabilă de clorhidrat de procaină
Soluţia injectabilă de clorhidrat de procaină (80 mg/ml} este o so-
luţie sterilă de clorhidrat de procaină în apă pentru preparate injectabile,
cu pH-ul ajustat la 4,2. Se înfiolează în atmosferă de nitrogen.
Soluţia injectabilă de clorhidrat de procaină trebuie să corespundă pre-
vederilor de la „Iniectabilia" şi următoarelor prevederi :
Conţine cel puţin 95,0% m/V şi cel mult 105,0% m/V clorhidrat de
procaină (C13 H 20 N 2 O2 • HCI) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede şi incoloră, fără miros, cu gust slab amar.
Identiiieare
- La 1 ml soluţie injectabilă se adaugă 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1
(R), O, I ml nitrit de sodiu-soluţie (R) şi 1 ml 2-naftol-soluţie ( R) ; se formea-
ză un pre cipita t roşu-cărămiziu.
- 1 ml soluţie injectabilă se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R}
şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un preci-
pitat alb, cazeos.
pH = 3,0 - 4,5 (IX.C.22).
DoLare. Soluţia injectabilă se diluează cu apă, într-un balon cotat
pentru a obţine o concentraţie de 1% m/V clorhidrat de procaină. La
30 ml din această soluţie se adaugă 5 ml amoniac concentrat (R) într-o
pîlnie de separare şi se extrage de cinci ori cu cîte 25 ml cloroform (R),
agitînd de fiecare dată timp de 5 min. Extractele cloroformice reunite se
filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (R), aşezat într-o pîlnie peste vată
de sticlă; filtratul se distilează. Reziduul obţinut se dizolvă în 10 ml' acid
clorhidric 100 g/1 (R), se adaugă I g bromură de potasiu (R), 0,05 ml
sau 0,45 - 0,55 mCi/ml) este o soluţie izotonică şi apirogenă care con-
ţine radionuclidul seleniu-75 înglobat în L-metionină (C5 HllNO2 S) prin
înlocuirea sulfului cu seleniu.
Seleniul-75 este un izotop radioactiv al seleniului natural sau al se-
leniului îmbogăţit în seleniu:74 şi se obţine prin iradierea cu neutroni
a seleniului.
Concentraţia radioactivă, exprimată în seleniu-75, este de cel puţin
90,0% şi de cel mult 110,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată
pe etichetă la data la care s-a efectuat măsurarea.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră sau slab gălbuie.
Identificare
- Seleniul-75 emite radiaţii gama cu energiile principale de 0,265 MeV
(58,5%) şi de 0,136 MeV {55,5%)-
- Timp de înjumătăţire : T 112 118,6 zile.
pH = 6,0 - 8,0 (IX.C.22).
Puritate radioehimieă. Cel puţin 99,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
radiofarmaceutice - Determinarea purităţii radiochimice" (IX.G), fo-
losind tehnica ascendentă.
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr. 1.
Develofant: I-butanol (R)-alcool (R)-apă (20: 20: 20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : soluţie injectabilă ;
Soluţia b (cu purtător): L-metionină 1,0% m/V în apă.
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se aplică înt~-un
punct 10 µ.l soluţie b, se lasă să se usuce, apoi se aplică 10 µ.1 soluţ1~ a
şi imediat, înainte ca pata să se usuce, banda de hîrtie cromatografică

554 vm. Iod.um
se introduce în vasul cromatografic cu developant, se lasă pînă cînd acesta
a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm de la linia de start (apro-
ximativ 3 h), se scoate, se usucă la aer, se taie banda de hîrtie cromato-
grafică centimetru cu centimetru şi se măsoară radioactivitatea fiecărei
porţiuni.
Valoarea Rf pentru seleno [7•Se] metionină= 0,60 - 0,90; valoarea
Rf pentru impurităţi = 0,00.
Puritate radionuelidieă. Cel puţin 99,9%.
Se procedează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor
radiofarmaceutice - Determinarea purităţii radionuclidice" {IX.G).
Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la
,,Controlul preparatelor radiofarmaceutice - Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos un volum
din soluţia injectabilă care conţine, la data specificată pe etichetă, 0,74 MB/q
(20 µCi) pe kilogram masă corporală.
Etichetare. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul pre-
paratelor radiofarmaceutice Etichetare" (IX. G).
Conservare. în reciniente închise etanş, ecranate, ferit de lumină.
la rece (IX.G). ~ nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Perioada de valabilitate: 3 luni.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosită pentru scintigrafia
pancreasului.
IODUM
Iod
M, 253,8
Conţine cel puţin 99,5% şi cel mult 100,5% I.
Descriere. Lamele cristaline friabile, cu luciu metalic sau fragmente
de culoare cenuşiu-violacee, cu miros caracteristic (IX.B}.
La aer se volatilizează.
Solubilitate. Solubil în 7 ml disulfură de carbon, 9 ml benzen, 10 ml
alcool, 20 ml eter, 46 ml cloroform, 100 ml glicerol, foarte greu solubil în
apă (IX.C.l).
Se dizolvă în solutii concentrate de ioduri alcaline.
Solutiile în alcool ;i în eter sînt brune; soluţiile în disulfură de car-
bon sînt' violete ; soluţiile în benzen şi în cloroform sînt violet-roşcate.
Jpeeacuanhae radtx VIII. 555
Soluţia A. 1,0 g iod fin pulver~at se agită _cu 40 ml apă şi se fil-
tea.!Jă.; soluţia filtrată se completeaza la 40 m1 pnn spălarea filtrului cu
apă.
Identificare
- Prin în~ălzire (su~ 3işă) iodul sublimează şi degajează vapori violeti.
- 10 _mg 10d s~ agita cu 5 ml apă. La lichidul decantat se adau' ă
0,1 ml anudon-soluţ1e (I); apare o coloraţie albastră. g
Gornri, bromurţ. Cel mult 0,02%.
I.a 10 m~ soluţie A se_ adaugă 1 ~ amoniac 100 g/1 (R), 0,5 g ni-
1::at de potasm (R), 411:1 mtr~t de argint 0,1 mol/1, se agită, se filtrează
;,1 ~ completeaza cu ~pa la 25> ml. 10 ml soluţie se compară cu 2 ml so-
luţie-etalo~ completata c1: apa la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Sulfaţi. La _4 ml soluţie A :e adaugă tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 pînă
la decolor.are ş1 se compl~teaza cu apă la 10 ml ; soluţia nu trebuie să
dea reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
Alte substanţe străine. 0,5 g iod se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R) ; soluţia trebuie să fie limpede.
Cianog!n...' iodcian. La 10 ml soluţie A se adaugă tiosulfat de sodiu
0,1 m<:1/1 p1na la decolorare, 0,05 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R), 0,05 ml
~lo:ma de fe: (III) ~Of/1 ~ (R), . I ml hi_droxid de sodiu 100 g/1 (R), se
mcalzeşte la fierbere ş1 aupa racrre se acidulează cu acid clorhidric (Rl ·
' '
Rezi~uu pr~ !olatilizare. C~l mult O, I%-
• 1 g 10d :e mcal~e~te, pe baia de apă (sub nişă) pînă la volatilizare,
mtr-o capsula de sticla m prealabil cîntărită si se usucă la 105°C timp
de 6h. '
Do~e. 0,2? g iod se ~zolvă ţntr-o soluţie preparată din 2 g iodură
d_e potasm (R) 1:3- 10 ml apa, se diluează cu 50 ml apă si se titrează cu
tiosulfat. de sodiu. 0,1 moy1 pînă la coloraţie galben-des~his. Se adaugă
1 ml armdon-soluţ1e (I) ş1 se continuă titrarea, agitînd enerc-ic, pînă la
decolorare. ,:,-
1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01269 g I.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic; antimicotic local.
IPECACUANHAE RADIX
Rădăcină de ipeca
R~dăc~a cu sau făr~ rizom ~ plantelor Cephaelis ipecacuanha ( Brot.)
A. Rich. ş1/sa_u Cephaelis_ acuminata Karsten ( Rubiaceae)., uscată după
r(~c<!tar~. Conţme cel puţm 2,0% alcaloizi totali exprimaţi în emetină
'--l!ll=40N20J.

556 VIII. I pecacuanhae radiX
Descriere. Caractere macroscopice
Cephaelis ipecacuanha. Rădăcini s~~ formă de _fr2;_g1:1ente }ermiculare,
neregulate, curbate, în general neramificate, lungi pma la _l:, cm, ~oase
pînă la 6 mm, roşu-cărămizii pîn~ 1~ brun-închis la .e~tenor, alb1c10ase
în interior, prevăzute cu îngroşăn circulare sau_ se~ncirculare, c~re P<:t
uneori să lipsească la rădăcinile cu_ diam~tr_:-11_ mai ml~ de 2 mm_ Şl ~u g1-
tuituri care înconjoară în întregime radăcma. Re_g111:n~~ co7!1c3:l~ este
cornoasă slab aderentă de lemn, cu fractura neteda ş1 famoasa. Cilindrul
central ~ste dur cu diametrul de aproximativ 1/5 - 1/6 din diametrul
total al rădăcinii, de culoare galbenă şi cu fractura fibroasă.
Rizomi sub formă de fraQ"Illente scurte, de obicei aderente la rădă­
cini, de formă cilindrică, gro:Se pînă la 2 mm, fin striate longitudinal;
zona medulară reprezintă aproximativ 1/6 din diametrul total.
Cephaelis acuminata. Rădăcini în general asemăn~toare cu r~dă-.:inile
de Cephaelis ipecacuanha, prezentînd următoarele diferenţe : diametrul
atinge adesea 9 mm, faţa exterioară este brun-cenuşie pînă la brun-roş­
cată, îngrosările sînt mai putin evidente, iar gîtuirile înconjoară numai
aproximafo~ jumătate din _cir~umferinţă ş! _dispar la ~xtremităţi.
Miros slab caracteristic, gust amar, mtant (toxic) {IX.D.1).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală a rădăcinii prezintă la
exterior un suber redus de culoare brună. Parenchimul cortical, foarte
dezvoltat este constituit din celule poligonale cu p::reţii subţiri, pline
cu granuÎe ~e amidon, o::ral_e, sf:rice s'.'u semisf:rice, asocia~e i2-8):. mai
rar simple ; fiecare granula _su~p~a are diametrul, 111 ge11:eral, p1~a la l:, µm
la Cephaelis ipecacuanh~ şi p~na la_.~~ µ.m la Cephaelis _acumin~ta. Unele
celule ale parenchimulm conţm rafmu de oxalat de calem lungi de 3() -
_ 80 LLm. Liberul este lipsit de fibre şi formează o zonă îngustă în jurul
cambi~lui circular. Lemnul, format în special din traheide înguste cu nu-
meroase punctuaţii areolate, este ~omp~ct,_ cu toate elementele compo-
nente lignificate şi are o structura radiara.
Sectiunea transversală printr-un internod al rizomului prezintă mai
multe straturi de suber cu pereţii subţiri, un parenchim cortical, puţin
coienchim'l.tos, un periciclu care conţine celule scleroase, un inel îngust
de tesut liberian, un inel lat de lemn care înconjoară o măduvă formată
din' celule parenchimatoase cu p=reţii subţiri şi punctaţi.
Pulberea, de culoare galben-cenuşie S3.U brun-cenuşie, prezi~tă fra~t
mente de suber de culoare brună, numeroase fragmente de parenchim c?rt1-
cal, fragmente d:: traheide, fibre şi parenchim lemnos, gra~ule_ de :3-mi~on
rotunde asociate (2-8), mai rar simple, fiec3:re. granula sim~la ,a':'.md
diametrul, în general, pînă la 15 µm la Cephaelis ipecacuanh!1:, ş1 pu3:a la
22 µm la Cep!iaelis acuminata; rafidii de oxalat de calem lungi de
30 - 80 µm (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G• (R).
Ipecacuanhae radix VIII. 557
DeveZovant: amoniac concentrat (R)-metanol (R)-cloroform {R)
(0,5: 6 . 5: 93).
Soluţie de aplicat: O, l g pulbere de rădăcină de ipeca (V) se umec-
tează cu 0,05 ml amoniac concentrat (R), se adaugă 5 ml cloroform (R),
se agită într-o pîlnie de separare timp de 30 min şi se filtrează. I ml fil-
trat se diluează cu cloroform (R) la 25 ml, într-un balon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică 10 µ1 soluţie, pe o
distanţă de 2 cm, sub formă de bandă. Placa cromatografică se introduce
în vasul cromatografic cu developant, se lasă pînă cînd acesta a migrat
pe o distanţă de aproximativ 14 cm de la linia de start, se scoate şi se
usucă la aer. După evaporarea developantului se pulverizează uniform
cu iod (R) 10 g/1 în cloroform (R) şi se ţine în etuvă, la 60 °C, timp de
10 min. După răcire se examinează în lumina ultravioletă la 366 nm.
Pe cromatogramă trebuie să apară următoarele pete:
- o pată cu fluorescenţă albastru-deschis, cu Rf de aproximativ
0,36 (cefelina) ;
- o pată cu fluorescenţă galbenă, cu Rf de aproximativ 0,55 (eme-
tina).
Pe cromatogramă mai poate să apară o pată pe linia de start.
- 0,5 g pulbere de rădăcină de ipeca se agită cu 3 ml acid clorhi-
dric 100 g/1 (R) şi se filtrează. La filtrat se adaugă O, 15 ml tetraiodo-
mercurat (II) de potasiu (R) ; se formează un precipitat abundent.
- 0.5 g pulbere de rădăcină de ipeca se agită cu 3 ml acid clor-
hidric 100 gil (R) şi se filtrează. Soluţia filtrată se aduce pe o sticlă de
ceas peste cîteva miligrame de cloramină B (R) ; apare o coloraţie galben-
portocalie.
Alte specii înrudite. Nu se admite prezenţa rădăcinilor de culoare
alb-gălbuie sau neagră şi a fragmentelor de ţesuturi cu celule care conţin
pigmenţi, granule de amidon străin, inulină şi ursine de oxalat de calciu.
Părţi din aceleaşi plante. Nu se admite prezenţa fragmentelor de
tulpini şi radicele cu parenchimul cortical subţire şi lipsite de inele.
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Lipsă (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 8,0%.
5 g rădăcină de ipeca se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 6,0%.
l g rădăcină de ipeca se calcinează pînă la masă constantă {IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 g/1. Cel mult 3,0% {IX.C.17).
Dozare. 2,5 g pulbere de rădăcină de ipeca (VII) se agită cu 70 ml
eter (R), într-un balon cu dop rodat, timp de 5 min. Se adaugă 2 ml
amoniac 100 g/1 {R) şi se agită timp de 1 h. Se adaugă 2 ml apă, se agită
energic şi se lasă în repaus pînă la separarea stratului eteric. Soluţia
eterică decantată se filtrează prin vată într-un balon de distilare. 36 ml
558 VIII.
soluţie filtrată (2 g pulbere) se distilează în baia de apă la aproximativ
45 "C pînă la sicitate. Reziduul se dizolvă în 1 ml alcool 90° ; se îndepărtea­
ză alcoolul pe baia de apă. Balonul cu reziduu se ţine în etuvă, la 105 °C,
timp de 5 min. Reziduul _se dizolv_ă, prin încălzi_,re pe baia ~e apă, ţn
1 ml alcool (R), în prealabil neutralizat. Se adauga 20,0 ml acid sulfuric
0,01 mol/1, roşu de metil-soluţie (I) şi excesul de acid sulfuric 0,01 mol/I
se titrează cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/I pînă la coloraţie galbenă.
1 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,0048 g ½9H40 N2 0 4 •
Conservare. Ferit de lumină şi de umiditate. Separandum.
Observatie. Cînd se prescrie Ipecacuanhae radix se foloseşte pulbere
de rădăcină de ipeca. Dacă pulberea de rădăcină de ipeca conţine mai _mult
de 2,0% alcaloizi totali, aceasta se diluează cu lactoză la concentraţia de
2,0<fil.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Emetic; expectorant.
ISONIAZIDUM
Izoniazidă
Q
I/~
O NH-NHi
lvf, 137,1
Izoniazida este hidrazida acidului 4-piridincarboxilic. Conţine cel puţin
98,0% şi cel mult 101,0% C6 H 7Np raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale aciculare incolore sau pulbere cristalină albă, fără
miros, cu gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, puţin solubilă în alcool, foarte
greu solubilă în cloroform, practic insolubilă în eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 g izoniazidă se dizolvă în 15 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită' şi se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu izo-
niazidă (s.r.) prin dispersie în bromură de po~asiu (R) (IX.C.24.2).
Isoniazidum VIU. 559
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric (R) .
0,01 mol/1 în metanol (R) prezintă un maxim la 266 nm (IX.C.24.1).
- 50 mg izoniazidă se amestecă cu 0,5 g carbonat de sodiu anhi-
dru (R) şi se Încălzeşte ; se percepe un miros caracteristic de piridină.
- 50 mg i~oniazidă se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă 2 ml sulfat
~e cupru (II) ş1 tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la
fierbere; se formează un precipitat roşu-cărămiziu.
Punct de topire: 170 - 174 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 6,0 - 8,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Arsen. 0,5 g izoniazidă nu trebuie să dea reactia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13)'.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
. 4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi complet~t cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,02ii.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
V ~drazină. ~a 2,0 ru1 izoniazidă soluţie 0,1 % m/V se adaugă 4 ml
apa ş~ 4 ml soluţie proaspăt preparată de 4-dimetilaminobenzaldehidă (R)
2 g/1 mtr-un amestec format din 6 volume acid clorhidric (R) si 4 volume
apă şi se lasă în repaus timp de 3 min. Se determină absorb~nta solutiei
la 450 nm, folosind ca lichid de compensare un amestec format din 6' ml
apă şj 4 rul soluţie proaspăt preparată de 4-dimetilaminobenzaldehidă (R)
2 g/1 mtr-un amestec format din 6 volume acid clorhidric (R) şi 4 volume
apă. Absorbanţa soluţiei trebuie să fie de cel mult 0,05 (IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
1 g izoniazidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
l g izoniazidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.e.17).
Dozare. O, 1 g izoniazidă se dizolvă în 50 ml apă, într-un flacon cu
doi: rodat. Se adaugă 1,5 g hidrogenocarbonat de sodiu (R) şi 50 ml iod
0,0::, mol/1, se închide flaconul şi se lasă la întuneric timp de 90 ruin. Se
adaugă, cu precauţie, 20 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se titrează cu
tiosulfat de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă
2 ml amidon-soluţie (1) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la
decolorare. ·
560 VIII. Isoprenalini hydrochioridum Isoprenalini hydrochloridum VIII. 561

În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. -0,5 ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă 0,05 ml
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,003429 g CeX½N30. clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie verde, care în timp
Conservare. În recipiente]bine închise, ferit de lumină. Separandum. devine verde-brună. Se adaugă 0,1 ml amoniac 100 g/1 (R); coloraţia
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Tuberculostatic. devine roşu-violacee.
- 0,5 ml soluţie A se diluează cu 1 ml apă şi se adaugă 0,05 ml
acid fosfowolframic 10 g/1 {R); se formează un precipitat alb (deosebire
de epinefrină).
- 1 ml soluţie A se diluează cu apă la 200 ml. La 10 ml soluţie
ISOPRENALINI HYDROCHLORIDUM se adaugă O, 1 ml acid clorhidric O, 1 mol/1 şi 1 ml iod 0,05 mol/I. După
5 min se adaugă 2 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I; apare o coloraţie roz
Clorhidrat de izoprenalină (deosebire de epinefrină şi hidrogenotartrat de norepinefiină).
- 2 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.

/yoH Punct de topire: 166 - 172 °C (IX.C.10).

y CH-OH
pH = 4,5 - 6,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Izoprenalonă. Absorbanţa
rată, determinată
unei soluţii 0,2% m/V, proaspăt prepa-
la 310 nm, trebuie să fie de cel mult 0,20 (IX.C.24.1).

I Sulfaţi.
Cel mult 0,05%.
9H2
;CH3 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sul-
HzN-CH fat) (IX.C.13).

'cH-' Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.

0,5 g clorhidrat de izoprenalină se usucă pe pentoxid de fosfor (R),
în vid, timp de 3 h (IX.C.15).
M: 247,7
Sinonim : clorhidrat de izoproterenol Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g clorhidrat de izoprenalină se calcinează cu acid sulfuric (R)
Clorhidratul de izoprenalină este clorhidrat de (R,S)-1-(3,4-dihidroxi-
fenil)-2-(izopropilamino)etanol. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% (IX.C.17).
C11 H 17N03 • HCl raportat la substanţa uscată. Dozare. 0,3 g clorhidrat de izoprenalină fin pulverizat se dizolvă,
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic) prin agitare, într-un ~amestec format din 15 ml acid acetic anhidru (R)
(IX.B). şi 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), în prealabil
La aer şi la lumină se colorează; soluţia apoasă se colorează în roşu­ neutralizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează ime-
brun.
diat cu acid percloric 0,1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie albastră.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, puţin solubil în alcool, practic in-
solubil în benzen, cloroform şi eter (IX.C.l). 1 ml acid percloric 0,1 mol/I în dioxan corespunde la 0,02477 g
Soluţia A. 0,5 g clorhidrat de izoprenalină se dizolvă în 20 ml apă CuH17 N0 3 • HCI.
şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml.
Consrevare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Identificare
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Beta-adrenergic, folosit în astm
- Spectrul in ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V prezintă un maxim
la 280 nm (IX.C.24.1). şi ca stimulent cardiac.

36 - FumiH''.OOtea. Română. ed. a Xea

 Isosorbidi dinitras dilutum VIII. 563
562 VIU. Isosorbidi dinitras dilutum

şi se încălzeşte la fierbere ; se formează un precipitat roşu-cărămiziu

(lactoză).
ISOSORBIDI DINITRAS DILUTUM Ketale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
Dinitrat de izosorbid diluat trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu

CH,::-1
! -
H-C-ON02
apă Ia 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
i o Developant: toluen {R)-acetat de etil (R) (80 : 20).
---9-H 1 Soluţii de aplicat :

!
o
H-C----....,
!
Soluţia a: dinitrat de izosorbid 4,0% m/V în acetonă (R) (1,6 g dinitrat
de izosorbid diluat se agită cu 10 mI acetonă R şi se filtrează ; soluţia
filtrată se completează la 10 ml, într-un balon cotat, prin spălarea fil-
I H-C-0N02 trului cu acetonă R) ;
i I Soluţia b: dinitrat de izosorbid 0,020% m/V în acetonă (R) (0,5 ml
l CHz soluţie „a" se diluează cu acetonă R la 100 ml, într-un balon cotat).
~e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
C5HsN!Os M. 236,l soluţiile:
Dinitratul de izosorbid diluat este un amestec uscat de 2 5-dimtrat a: 20 µ1 soluţie a (800 µg dinitrat de izosorbid) ;
de 1,4: 3,6-dianhidro-D-glucitol si lactoză. Cantine cel putin '22 501 si b: 20 µl soluţie b (4 µg dinitrat de izosorbid).
cel mult 27~ ,v:;o1
/c0 C6 H---s N•2 O s· ' ' ' ' 10 , Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
. ~tenife_! Dinitrf!tt:;l de izosorbid nediluat poate expioda prin lovire sau
V
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
P:in inca.zire excesiva ; se recomanda ca manipularea produsului nediluat 15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează
sa se efectueze numai în cantităţi mici şi cu precauţie. uniform cu difenilamină (R) 10 g/1 în acid sulfuric (R) şi se examinează
la lumina zilei.
Descriere. Pulbere cristalină fină albă sau aproape albă făra.v miros Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
(IX.B). ' '
cipală, corespunzătoare dinitratului de izosorbid, mai apar şi alte pete,
Solubilitate. Dinitratul de izosorbid nediluat este foarte usor solubil mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească mări­
în acetonă, uşor solubil în cloroform, puţin solubil în alcool f;arte greu mea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b.
solubil în apă (IX.C.l). '
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
Identiiicare 0,5 g dinitrat de izosorbid diluat se usucă pe pentoxid de fosfor (R),
în vid, timp de 16 h (IX.C.15).
0,4 g <f!-nitrat de izosorbid diluat se agită de două ori cu cîte 15 ml
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
- V

acet~na (R) ti:np de cîte 2 min şi se filtrează. Reziduul de pe filtru se

usuca !a ae~ _ş1 se. foloseşte la identificarea lactozei. Filtratele reunite .se
evapora la s1c1tate 1a o temperatură care să nu depăşească 35 "C. Reziduul
obţu~ut s~ usu~~ pe pe1;1t?xid de_ fosf?r (R), în vid, timp de 16 h ~i este
folosit la 1d.entif1carea dimtratulu1 de 1zosorbid.
. - SJ?ectrul în .~raroşu al_ rezidt:ului obţinut trebuie să corespundă
celm obţmut cu run1trat de 1zosorb1d ( s.r.) prin dispersie în bromură
de potasm (R) (IX.C.24.2).
-;- 1~ m~ dit: ~cela.şi _reziduu se a.duc pe o sticlă de ceas, se adaugă
~. l mi . d1fenilamma-soluţ1e (R); apare o coloraţie albastră (dinitra.t de
1.wsorb1d).
- ~ezid1:ul uscat de pe filtru se dizolvă în 10 ml apă. La 1 ml soluţie
se adauga 3 m1 sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R)
1 g dinitrat de izosorbid diluat se calcinează, cu precauţie, cu acid
sulfuric (R)· (IX.C.17).
Dozare. La 0,2 g dinitrat de izosorbid diluat (corespunzător la 50 mg
dinitrat de izosorbid), se adaugă 15 ml acid acetic (R), se agită timp de
15 min, se diluează cu acid acetic (R) la 50 m.1, într-un balon cotat şi se
filtrează, îndepărtînd primii 10 ml (soluţia 1). La 1 ml din soluţia 1 se
adaugă 2 m.l acid 2,4'-fenoldisulfonic (R), se agită şi se iasă în repaus timp
de 15 min. Se diluează, cu precauţie, cu 50 ml, apă se adaugă 25 m.l
amoniac 100 g/1 (R), se răceşte şi se diluează cu apă la 100 ml, într-un
balon cotat (soluţie-probă).
1n paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel : 0,2 g nitrat de pota-
siu (R) în prealabil uscat la 105 °C timp de 4 h se dizolvă Jn 5 ml apă şi
564 VIII Juniperi fructus
se diluează cu acid acetic (R) la 25 ml, într-un balon cotat. 5 ml soluţie se
diluează cu acid acetic (R) la 50 ml, într-un balon cotat. l ml din această
soluţie se prelucrează în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi reactivi cu soluţia 1.
Se determină absorbanţa soluţiei-probă şi a soluţiei-etalon la 405 nm,
folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută din 1 ml acid acetic (R)
care se prelucrează în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi reactivi ca soluţia 1.
1 ml nitrat de potasiu 0,8 g/1 corespunde la 0,000934 g C6 HgNp8 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
15 °C.
Acţiune farmacologică şi intrebuinţări. Antianginos.
JUNIPERI FRUCTOS
Fruct de ienupăr
Pseudobaca matură a arbuştilor Juniperus communis L. (ss.p. commu-
nis) şi/sau juniperus communis L. ssp. alpina (Gray) Celak (Juniperus
communis L. ssp. nana (Willd. Syme) (Cupressaceae), uscată după recol-
tare. Conţine cel puţin 0,8% V/m ulei volatii.
Descriere. Caractere macroscopice. Pseudobace rotunde sau ovoide,
:întregi, indehiscente, negru-albăstrui sau brun-violacee, brumate, cu dia-
metrul de 5-10 mm, adeseori scurt pedunculate, de cele mai multe ori
netede, acoperite cu un strat ceros. La extremitatea opusă pedunculului
prezintă o adîncitură în formă de stea cu trei braţe. Sub epicarpul subţire
se află un mezocarp cărnos, sfărîmicios, de culoare brună, în care de regulă
se găsesc trei seminţe (rareori două sau una) brun-gălbui, dure, lunguieţe,
prevăzute cu muchii rotunjite.
Miros aromat, caracteristic, mai pronunţat după zdrobire, gust la în-
ceput dulceag şi aromat, apoi amărui (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prin centrul pseudo-
bacei prezintă. un epicarp cu celule care conţin o materie de culoare brună
şi un mezocarp în care se disting pungi secretoare care conţin o răşină bru-
nă. O parte din aceste pungi (10- i5) sînt mai mici şi dispuse periferic, al-
tele mai mari, cu diametrul de 1 mm, aderă de sămînţă (cîte două la fieca-
re sămînţă). În tegumentul seminţei se disting celule cu cristale prismatice
de oxalat de calciu, iar în interiorul seminţei se află un embrion cu celule
ce conţin ulei rezinificat, înconjurat de albumen (IX.D.2; IX.D.3).
Părţi din aeeleaşi plante. Pseudobace cu diametrul sub 5 mm, cel
mult 5,0%; pseudobace verzi sau brune, cel mult 1,0%; fragmente de ra-
,muri şi alte părţi din plantă, cel mult 0,5% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 20,0%.
Kalii bromidum VIII. 565
5 g fruct de ienupăr se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Cenuşă. Oel mult 5,0%.
l g fruct de ienupăr se calcinează pînă la masă constantă (IX.0.17).
Cenuşă insolubilă in acid clorhidric 100 gjl. Oel mult 0,5% (IX.0.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produsele vegetale" (IX.D.10).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţare. Diuretic; carminativ.
KALII BROMIDUM
Bromură de potasiu
KBr M,. 119,0
Bromura de potasiu conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 100,5% KBr
raportat la substanţa uscată.
De:.eriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu
gust sărat (IX.B).
Solubilitate. Solubilă în 1, 7 ml apă, 4 ml glicerol, 200 ml alcool (IX.C.1).
Soluţia A. 10 g bromură de potasiu se. dizolvă în 50 ml apă proaspăt
fiartă şi ră::ită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 m 1.
Identificare
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 g acetat de sodiu (R) şi 4 ml acid
tartric-soluţie (R) ; se formează un precipitat al_b, crist~li~.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acid clorh1dnc 100 g/1 ~R),
2 ml cloroform (R), 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie diluată (R) ş1 se
agită; stratul c1oroformic se colorează în galben-brun. . "
- 2 ml solutie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) ş1 se adauga
0,15 ml nitrat de' argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb-gălbui,
cazeos, greu solubil în amoniac concentrat (R).
- Bromura de potasiu colorează flacăra în violet.
A;,peetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie iimpede şi incoloră (IX.C.2).
Alealinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml acid clorhidric O, 1 mol/1
şi 0,05 ml fenolftaleină-soiuţie (I) ; soluţia trebuie să rămină incoloră şi
după fierbere.
Ar;;eu. 1,0 g bromură de potasiu nu trebuie să dea reacţia pentru ar-
sen cu hipofosfit de so'.liu în acid clorhidric (R) (IX.0.13).
Bariu, calciu. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R);
soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Bromaţi. 10 ml soluţie A se agită cu 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi
• 2 ml cloroform (R) ; stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze în galben.
 566 VIII. Kalii carbona.s
Kalii chloriâum VIII. 567
Fer. Cel mult 0,006%.
5 ml soluţie f compJetată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml sol utie- Arsen. 1,0 g carbonat de potasiu se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă
etalon con:-pleta~ cu apa 13: IO ml (0,03 mg ion fer) {IX.C.13). ' 2 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) ; soluţia nu trebuie să dea reacţia pentru
Ioduri. La o ml soluţie A se adaugă 5 ml apă O 2 ml do v d arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
fer (;II) 30 g/1 (R} şi amidon-soluţie (I); solutia nu 'trebuie să ::r~o1o~ Calciu. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea
reze m albastru timp de 10 min. ' reacţia pentru calciu (IX.O. 13).
Metale gre~e. Cel mult 0,001 %. Cianuri. La 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se adaugă 0,25 ml
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) sulfat de fer (II)-soluţie (R), 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) şi se în-
(IX.C.13).
călzeşte la fierbere. După răcire se acidulează cu acid clorhidric 100 g/1 (R);
Şnlfaţi. O~l mult 0,02%. nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
, b ml soluţ1e_A completată cu apă la 10 ml se comuară cu 10 ml solutie- Cloruri. Oel mult 0,02%.
eta1on (0,1 mg 10n sulfat) (IX.C.13). • '
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
Pierdere prinv uscare. c;el mult 1,0%. etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
0,5 g brom1:ra de potasm se usucă la 105 °0 timp de 3 h (IX.C.15). Fer. Oel mult 0,006%.
r Dozare. O?v.g bro~ură de ;POtasţu se dizolvă în 50 ml apă, se adaugă 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
· :o::1at de po~sm-soluţ1e (I) ş1 se titrează cu nitrat de arcrint O 1 mol 'I etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.0.13).
pma la coloraţie galben-roşiatică. "' ' 1
Metale grele. Oel mult 0,001 %- . .
1 ml nitrat ,de argint 0,1 mol/I corespunde la 0,0119 g KBr. 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
Con_servare. In recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate. (IX.C.13).
Aeţmne farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ. Nitrati. 1 ml solutie A se diluează cu 1 ml apă, se neutralizează cu acid
sulfuric 100 g/1 (R), se' răceşte şi se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-soluţie {R).
Se adaugă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei 2 ml acid sulfuric (R) ; la
zona de contact a celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun.
Sulfaţi. Oel mult 0,05%.
KALil CARBONAS 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.0.13).
Carbonat de potasiu Pierdere prin uscare. Oel mult 5,0%.
0,5 g carbonat de potasiu se usucă la 120 °0 timp de 5 h (I:X.0.15).
M,. 138,2 Dozare. 1,5 g carbonat de potasiu se dizolvă în 50 ml apă, se adaugă
metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric 1 mol/1 pînă la colora-
vcoCarbonatul d e potasiu conţine cel puţin 99,0% şi cel mult l0l,O%
~~ · 3 raportat 1a substanţa uscată. ţie portocalie. Soluţia se încălzeşte la fierbere pînă la îndepărtarea dioxidu-
lui de carbon, se răceşte şi se continuă titrarea pînă la coloraţie portocalie.
. Dese~iere. Pulbere albă granuloasă, fără miros cu gust lesietic /IX B) · 1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 corespunde la 0,0691 g ~00 3 •
h1groscop1că. ' ' ' · '
Conservare. În recipiente bine închise.
. So~ub~tate. Foarte uşor selubi1 în apă, greu solubil în alcool practic
msolubil ~n alcool absolut (IX.C.l). '
So~uţia A. 5,0 ~ carbonat de potasiu se dizolvă în 20 ml apă şi se com-
pleteaza cu acelaşi solvent 1a 50 ml.
Identificare
- Soluţia A este puternic alcalină. KALH CHLORIDUM
La 2 ml :-oh~.ţie A se adaugă 2 ml acid tartric-soluţie (R) ; se pro-
duce efervescenţa ş1 se for3:1ează un precipitat alb, cristalin. Clorură de potasiu
Carbonat:31 ~e potasiu umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R) pro-
duce efervescenţa ş1 colorează flacăra în violet. K.Cl M, 74,56
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). Clorura de pot.a.sin conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% K.Cl
raportat la substanţa uscată.
568 VIII. Kalii chloridum Kalii et natrii tartras VIII. 569

Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină, albă, fără miros, cu Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
gust slab sărat (IX.B). 0,5 g clorură de potasiu se usucă la 130 °0 pînă la masă constantă
Solubilitate. Solubilă în 3 ml apă, practic insolubilă în alcool şi eter (IX.C.15).
(IX.C.l). Dozare. 0,2 g clorură de potasiu se dizolvă în 25 ml ap~, se adaugă
. ~ol~tţi~ ţ~ 5,_0 g clorură de i:otasiu se dizolvă în 60 ml apă proaspăt cromat de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1
fiarta ş1 rac1ta ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la 100 ml.
pînă la coloraţie galben-roşiatică.
Identificare 1 ml nitrat de argint 0,1 mol/I corespunde la 0,007456 g KOL
:-- La 1 ml soluţie A se adaugă
0,5 g acetat de sodiu (R) şi 4 ml acid Conservare. În recipiente bine închise.
tartnc-soluţ1e (R); se formează un
precipitat alb, cristalin. Observatie. Oind se prescrie „clorură de potasiu" nu se admit prescur-
~ - 2 ?11 soluţie A_ se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă tări, pentru 'a nu se confunda cu cloratul de potasiu (Kalii chloricum).
0,fo ml n1trat de argmt 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb cazeos A.eţiune farmacologică şi întrebuinţări. Hipopotasemie.
solubil în amoniac concentrat (R). ' '
.Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La 20 ml soluţie A se adaugă O I ml fenolfta-
l~ină:~oluţie (~); soluţia trebuie s~ rămînă incoloră. Se ada~gă 0,1 ml hi-
droxw de sodm 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roz.
KALII ET NATRII TARTRAS
Arsen. 1,0 g clorură de potasiu nu trebtrie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
11.'artrat de potasiu şi sodiu
~ariu. La _5 ml soluţie A se adaugă I ml acid sulfuric 100 g/1 (R) si
se agită; soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min. '
Bromuri, ioduri. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 20
100 g/1 (l:}-), 1 ml ~loroform (~} ş~ 0,5 ml clora~ă B 50 g/1 (R) şi se agită; coo
stratul c1oroform1c nu trebuie sa se coloreze m galben sau în violet. I
. Calciu, magneziu. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml clorură de amo- H-C-OH
mu 100 g/1 ("f!): 5 ml h~drogen?fosfat de disodiu-soluţie (R) şi amoniac I
100 g/1 IR) pma la reacţie alcalmă ; nu trebuie să apară o tulbureală şi HO-C-H
nu trebuie să se formeze un precipitat timp de 5 min. I
Fer. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea reac-
coo
ţia pentru fer (IX.C.13).
Mr 282,2
, Metal~ grele. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să
aea reacţia pentru metale grele (IX.C.13). Tartratul de potasiu şi sodiu este sarea de potasiu şi de sodiu a aci~u-
lui (2R, 3R)-2,3-dihidroxibutandioic cu patru molecule de apă. Conţme
Nitr~ţi. La 5 ~ soluţie A se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R) ;
pe pereţ11 eprubetei se adaugă 2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% 0 4H 4KNa06 • 4Hp.
celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun. Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină, albă, fără miros, cu
Sodiu. 0,3 g clorură de potasiu se dizolvă în 3 ml apă se adaucră 2 ml gust răcoritor (IX.B); eflorescente.
alcool (R) şi 3 ml hexahidroxoantimoniat (V) de potasiu-s~luţie (R) ~ ames- Solubilitate. Solubil în 1,2 ml apă, practic insolubil în alcool, cloroform
tecul treb111e să rămînă limpede timp de cel puţin 15 min. şi eter (IX.O.I). . . . .
Soluţia A. 4,0 g tartrat de potasm ş1 sodm se d_izolva m 50 ml apa
V • V

~ullaţi. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea

reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
, Substanţe organice uşor carbonizabile. 1,0 g clorură de potasiu, încăl­ Identificare
zit mtr-o capsulă de porţelan, nu trebuie sâ se coloreze (IX.C.14). - 0,2 g tartrat de potasiu şi sodiu se dizolvă ţn_5 ml apă şţ se ~daugă.
5 ml acid acetic 300 g/1 (R) ; se formează un prec1p1tat alb, cnstahn.
570 VII1. K.alti et natrii tartras
Kalii gu.aiacolstLlfoftllS VIţI. 571
- 0,1 g tartrat de potasiu şi sodiu se dizolvă în 2 m1 apă şi se adaugă
0,2 ml sulfat de fer {II)-soluţie {R), 0,25 ml peroxid de hidrogen-soluţie Dozare. La 0,3 g tartrat de potasiu şi sodiu fin pulverizat se adaugă
diluată (R) şi 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastru- 5 ml glicerol (R) şi se încălzeşte pînă la dizolvare. S= adaugă 10 ml anhi-
violetă.
dridă acetică (R} şi se încălzeşte din nou, sub agitare, pînă se obţine o
- Tartratul de potasiu şi sodiu încălzit la aproximativ 80°C se topeş­
soluţie limpede. Se răceşte, se adaugă cristal violet în acid acetic an-
te în apa de cristalizare ; la temperatură mai ridicată se carbonizează şi de-
gajează miros de zahăr ars. Prin calcinare rămîne un reziduu alb, care umec- hidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru
tat cu acid clorhidric 100 g/1 (R) produce efervescenţă şi colorează flacăra pînă la coloraţie albastră.
în galben ; privind flacăra prin sticla de cobalt se observă culoarea violetă ~ 1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
a potasiului.
0,01411 g C4H 4 KNaO6 • 4Hp.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Conservare. În recipiente bine închise.
Aciditate. La 25 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml fenolftaleină-soluţie(I) ;
soluţia trebuie să fie incoloră. Se adaugă_0,1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1; Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Laxativ; purgativ.
soluţia trebuie să se coloreze în roz.
' Amoniu. La 0,2 g tartrat de potasiu şi sodiu se adaugă 10 ml hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se degajeze
vapori care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Arsen. 1,0 g tartrat de potasiu şi sodiu nu trebuie să dea reacţia pentru KALII GUAIACOLSULFONAS
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu, oxalaţi, fosfaţi. La 2,5 ml soluţie A se adaugă 2,5 ml sulfat Guaiacolsulfonat de potasiu
de calciu-soluţie saturată (R) şi se completează cu apă 1a 10 ml; soluţia
trebuie să rămînă limpede ; se alcalinizează cu amoniac 100 g/1 (R) ; soluţia
trebuie să rămînă limpede timp de 5 ruin. OCH 3
Calciu. Gel mult 0,05%.
5 ml soluţie A completată cu apă 1a 10 ml se compară cu 1 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,1 mg ion calciu) (IX.C.13). ('y°"
y
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
5 ml soluţie A completată cu a:r;ă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă 1a 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.O.13). S~K
Fer. Cel mult 0,015%. C,H7 K05 S ?.{, 242,3
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13). Sinonim: tiocol
Metale grele. Cel mult 0,001 %- Guaiacolsulfonatul de potasiu este un amestec de săruri de potasiu
1,0 g tartrat de potasiu şi sodiu se dizolvă în 8 ml apă, se completează ale acizilor 4-hidroxi-3-metoxibenzensulfonic şi 3-hidroxi-4-metoxibenzen-
cu acelaşi solvent la 10 ml şi se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg sulfonic. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,5% C7H 7K05 S raportat
ion plumb) (IX.C.13).
la substanţa uscată.
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
0,5 g tartrat de potasiu şi sodiu se dizolvă în 8 ml apă, se completează Descriere. Pulbere cristalină, albă, fără miros sau cu miros slab carac-
cu acelaşi solvent la 10 ml şi se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg teristic şi cu gust slab amar, apoi dulceag (IX.B).
ion sulfat) (IX.C.13).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, foarte greu solubil în alcool, prac-
Pierdere prin uscare: 21,0 - 26,0%. tic insolubil în cloroform şi eter (IX.C.l).
0,5 g tartrat de potasiu şi sodiu se usucă la 50 °C timp de,3 h, apoi Soluţia A. 4,0 g guaiacolsulfonat de potasiu se dizolvă în 20 m1 apă
la 130 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
şi se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
572 VIII. Kalii guaiacolsu.lfonas Kalii hydrogenotratras VIII. 573

Identificare
- Reziduul de la calcinare se dizolvă în 10 ml apă, se filtrează sise KALIIHYDROGENOTARTRAS
adaugă 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb
insolubil în acizi. '
Hidrogenotartrat de potasiu
- 2 ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă 0,4 ml clorură
de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastru-violetă.
0
- 0,2 g guaiacolsulfonat de potasiu se calcinează pînă la carbonizare; coo
reziduul umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R) colorează flacăra în violet. I
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră H-C-OH
(IX.C.2). Kg I
HO-C-H
Alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,4 ml metiloranj-soluţie (I)
t
şise titrează cu acid clorhidric O, 1 mol/I pînă la coloraţie roz ; nu trebuie COOH
să se folosească mai mult de 3,5 ml acid clorhidric O, 1 mol/I.
Arsen. 1,0 g guaiacolsulfonat de potasiu nu trebuie să dea reacţia C4H 5 K06 M, 188,2
pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C. 13). Sinonim: tartrat acid de potasiu
Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ; Hidrogenotartratul de potasiu este sarea monopotasică a acidului
soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 1 h. (2R, 3R)-2,3-dihidroxibutandioic. Conţine cel puţin 99,5% şi cel mult
100,5% C4H 5 K06 raportat la substanţa uscată.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu- Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cti gust acru (IX.B).
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX .. 13).
Solubilitate. Foarte puţin solubil în apă, practic insolubil în alcool,
lietale grele. Cel mult 0,001 %, cloroform şi eter (IX.C.l).
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini, de carbonaţi alcalini şi în
(IX.C.13). acizi minerali diluati.
Nitraţi, substanţe organice uşor carbonizabile. La O, I g guaiacolsulfo-
g
Solutia A. 2,0 hidrogenotartrat de potasiu se agită timp de 2 min.
cu 100 ~ apă încălzită la aproximativ 70 °C, se răceşte şi se filtrează ;
nat de potasiu se adaugă 1 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie lim- soluţia filtrată se completează la 100 ml prin spălarea filtrului cu apă.
pede şi incoloră (IX.C.14); prin încălzire soluţia devine verde.
Identificare
Sulfaţi.
Cel mult 0,02%. - 0,2 g hidrogenotartrat de potasiu se calcinează. Reziduul se <lizol vă
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml solu- în 4 ml apă încălzită la aproximativ 50 °C, se filtrează şi se adaugă 5 ml
acid tartric-soluţie (R) ; se formează un ~precipitat alb, cristalin.
ţie-etalon (0,01 mg ion sulfat) (IX.C.13).
- 50 mg hidrogenotartrat de potasiu se dizolvă, prin încălzire, în
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%. 2 ml apă şi se adaugă 0,2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). După răcire se
0,5 g guaiacolsulfonat de potasiu se usucă la 105 °C timp de 2 h adaugă 0,15 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R), 0,25 ml peroxid de hidroge1:-
(IX.C.15). soluţie diluată (R) şi 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); apare o coloraţie
albastru-violetă.
Dozare. La 0,2 g guaiacolsulfonat de potasiu se adaugă acid sulfuric (R} - Hidrogenotartratul de potasiu se carbonizează prin încălzire şi
şi se calcinează pînă se obţine un reziduu alb ; calcinarea se continuă degajează miros de zahăr ars; reziduul umectat cu acid clorhţdric 100 g/1 (R)
pînă la masă constantă. colorează flacăra în violet.
1 g sulfat de potasiu corespunde la 2,781 g C,H.,K05 S. Amoniu. Cel mult 0,01 %-
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
4
0,2 g hidrogenotartrat de potasiu se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R) şi se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
Acţiune farmacologică şi intre buinţări. Expectorant. (0,02 mg ion amoniu) (IX.C.13).

574 VIII. Kalii iodidum
Arsen. 0,5 g hidrogenotartrat de potasiu se dizolvă în 5 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) ; soluţia nu trebuie să dea reactia pentru arsen cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13). '
Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml sulfat de calciu-soluţie satu-
rată (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Calciu. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea
reacţia pentru calciu (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01 %.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,015%.
10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C.13).
Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi
(IX.C.13).
Acid oxalic. Soluţia obţinută la determinarea bariului se alcalinizează
cu amoniac 100 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 ruin.
Substanţe insolubile, săruri de aluminiu. 0,5 g hidrogenotartrat de oota-
siu se dizolvă în 3 ml amoniac 100 g/1 (R); soluţia trebuie să fie limpede
sau cel mult transparentă (IX.0.2).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. .·.·
0,5 g hidrogenotartrat de potasiu se usucă la 105 °0 pînă la masă
constantă (IX.C.15).
Dozare. 0,25 g hidrogenotartrat de potasiu se dizolvă în 60 ml apă
încălzită la aproximativ 70 °C, se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I)
şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloratie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01882 g C,~K06•
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Laxativ.
KALll IODIDUM
Iodură de potasiu
KI lfr166,0
Iodura de potasiu conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,53/. KI
raportat la substanţa uscată.
~ ~ De~criere. Cristale incolore sau pulbere cristalină sau granulară, albă,
4
fara muos, cu gust sărat şi slab amar (IX.B).
Kalii iodidum VIII. 575
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în apă, uşor solubilă în glicerol,
solubilă în alcool, puţin solubilă în acetonă (IX.C.l).
Solutia A. 10 g iodură de potasiu se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiartă şi ~ăcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Identificare
- La 1 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acetat de sodiu 100 g/1 (R) şi
4 ml acid tartric-solutie (R) ; se formează un precipitat alb, cristalin.
- La 2 ml sol~ţie A se adaugă 0,1 ml acid clorhidric (R), 0,2 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R), 2 ml cloroform (R) şi se agită; stratul clo-
roformic se colorează în violet.
- 2 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat galben, inso-
lubil în amoniac concentrat (R).
- Iodura de potasiu colorează flacăra în violet.
Aspectulsoluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid clorhidric
0,1 mol/1 şi 0,05 ml fenolftaleină-soluţie (I); soluţia trebuie să rămînă
incoloră.
Arsen. 1,0 g iodură de potasiu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid sulfuric. 100 g/1 (R) ;
soluţia trebuie să rămînă hmpede timp de 15 rnin.
Cianuri. La 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se adaugă
1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 5 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R), 0,1 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R) şi se încălzeşte pînă la fierbere. După
răcire se acidulează cu acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se adaugă 1 ml tio-
sulfat de sodiu 0,1 mol/1; soluţia nu trebuie să se coloreze în albastru.
Fer. Cel mult 0,006%,
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion ier) (IX.C.13).
iodaţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,2 ml amidon-soluţi_ţ (I) şi 0,2 ml
acid sulfuric 100 g/1 (R). Se lasă in repaus ferit de lumină timp de 2 min;
nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Metale grele. Cel mult 0,001 %,
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Nitraţi, nitriţi, amoniu. La 1,0 g iodură de potasiu se adaugă 5 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 0,5 g zinc pulbere (R) şi 0,5 g fer pulbere (R~;
se astupă eprubeta cu un tampon de vată, peste care se aşează o hîrt1e
de turnesol roşie (I) umectată şi se încălzeşte în baia de apă timp de 15 min ;
hîrtia de tu.rnesol nu trebuie să se coloreze în albastru.
S&Uaţi. Cel mult 0,02%.
576 VIII. Kalii permanganas K.anamycini sulfas VIII. 57'7

5 ml soluţie
A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml solu-
ţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) {IX.0.13).
Tiosulfaţi, sulfiţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,2 ml amidon-soluţie (I}
şi 0,05 ml iod 0,05 mol/1; nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
1 g iodură de potasiu, fin pulverizată, se usucă la 105 °C timp de
4 h (IX.C.15).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
}letale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.

Dozare. 0,3 g iodură de potasiu se dizolvă în 10 ml apă, într-un flacon
cu dop rodat; se adaugă 35 ml acid clorhidric (R), 5 ml cloroform (R)
şi se titrează cu iodat de potasiu 0,05 mol/1, adăugat picătură cu picătură
şi agitînd energic, pînă la decolorarea cloroformului. Se lasă în repaus
timp de 5 min şi dacă reapare coloraţia se continuă titrarea, agitînd energic,
pînă la decolorarea cloroformului.
1 ml iodat de potasiu 0,05 mol/1 corespunde la 0,0166 g KI.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antifungic ; expectorant.
KALII PERMANGANAS
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX,C.13).
Dozare. 0,1 g permanganat de potasiu se dizolvă în 25 ml apă, într-un
flacon de 500 ml cu dop rodat; se adaugă 10 ml acid sulfuric 100 g/1 (R),
20 ml iodură de potasiu-soluţie (R) şi se agită uşor. Se lasă în repaus la
întuneric timp de 10 ruin, se diluează cu 200 ml apă şi se titrează cu tiosul-
fat de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 3 ml
amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
1 ml tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,00316 g KMn04•
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
~bservaţie. Nu se asociază cu alcool, glicerol şi peroxid de hidrogen-
soluţie concentrată (descompunere şi pericol de explozie).
Acţiune farmacologică şi între buînţări. Antiseptic.

Permanganat de potasiu

K:Mn04 ~ 158,0 KANAMYCINI SULFAS

Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 100,5% KMn04• Sulfat de kanamicină
Descriere. Cristale de culoare violetă sau aproape neagră, cu luciu
metalic, sau pulbere granuloasă de culoare violet-închis sau negru-brun,
fără miros (IX.B}.
Solubilitate. Uşor solubil în apă la fierbere, solubil în 17 ml apă,
practic insolubil în cloroform (IX.C.l).
Soluţia A. 0,7 g permanganat de potasiu se dizolvă în 30 ml apă, se
adaugă 3 ml alcool (R) şi se încălzeşte pînă la decolorare ; după răcire se
filtrează şi se completează la 35 ml prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- 0,5 g permanganat de potasiu se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă
1 ml alcool (R) şi 0,3 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); apare o coloraţie
verde. Prin încălzirea soluţiei la fierbere se formează un precipitat brun-
închis. După răcire amestecul se filtrează. La 1 ml soluţie filtrată se adaugă ~ 600,6
0,5 ml acid acetic 30 g/1 (R) şi 1 ml hexanitrocobaltat (III) de sodiu-so-
luţie (R); se formează imediat un precipitat galben pînă la galben-portă­ . Su~fatul de kanamicină este sulfat de 0-3-amino-3-deoxi-o:-D-gluco-
caliu. prranozil-( l -.. 6)-0 [6-amino-6-deoxi-o:-D-glucopiranozil-(1 -+ 4)U-2-deoxi-D-
- Permanganatul de potasiu colorează flacăra în violet. -streptammă cu o moleculă de apă, obţinut din anumite tulpini de Strep-

37 - Farmacopeea Rom-ână, ed. a X~a

578 Kanamycini sulfas
tomyces kanamyceticus. Conţine cel puţin 15,0% şi cel mult 17,0% sulfat
raportat 1a substanţa uscată.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 750 µg kanamicină
(C18H 86 N40 11)/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere, Pulbere cristalină albă sau aproape albă, practic fără mi-
ros (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, practic insolubil în acetonă, alcool,
cloroform şi eter (IX.C.l).
Soluţia A. I g sulfat de kanamicină se dizolvă în 50 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent 1a 100 ml, într-un
balon cotat.
Identificare
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata corespunză­
toare sulfatului de kanamicină (e.n.) din dreptul punctului b (IX.C.26.2).
- 50 nig sulfat de kanamicină se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă
1 ml ninhidrină-soluţie (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 5 min;
apare o coloraţie violetă.
- 4 ml roluţie A se diluează cu 3 ml apă, se adaugă 0,25 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează
un precipitat alb.
Putere rotatorie specifică: [ocJ~ = + 112° pînă la+ 123° {soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede. Coloraţia soluţiei
10% m/V nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,20 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml {IX.C.2).
pH 6,5 - 8,5 (soluţia A) (IX.C.22).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: 15 g dihidrogenofosfat de potasiu (R) se dizolvă în 100 ml
apă.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: sulfat de kanamicină 3,0% m/V în apă;
Soluţia b: sulfat de kanamicină (e.n.) 3,0% m/V în apă;
Soluţia c : 3 ml soluţie b se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon
cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi
aplică soluţiile:
a : 2 µ1 soluţiea (60 µg sulfat de kanamicină) ;
b : 2 µl soluţie b {60 µg sulfat de kanamicină-e.n.) ;
c: 2 µl soluţie c (1,8 µg sulfat de kanamicină-e.n.).
Kanamycini sulfas VIII. 579
După uscarea petelor la aer timp de 10 min se introduce placa cromato-
grafică în vasul cromatografic în. prealabil saturat cu developant timp de
24 h ; se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer timp de 15 min, apoi se
ţine în etuvă, la 110 °C, timp de 10 min şi se pulverizează uniform cu nin-
hidrină (R) 10 g/1 în I-butanol (R). Placa cromatografică se ţine în etuvă,
la 110 °C, timp de 10 min şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare sulfatri1ui de kanamicină, mai apar şi alte pete,
mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească mă­
rimea şi intensitatea coloraţiei petei principale din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,5%.
1 g sulfat de kanamicină se usucă la 60 °c, în vid, timp de 3 h
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,5%.
1 g sulfat de kanamicină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impurităţi hipotensive {IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine sulfat de kanamicină
4 mg/ml.
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine sulfat de kanamicină
10 mg/ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml solu-
ţie care conţine sulfat de kanamicină 2 mg/ml.
Sterilitate. Sulfatul de kanamicină trebuie să fie steril. Se proce-
dează conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Sulfat. 0,25 g sulfat de kanamicină se dizolvă în 100 ml apă,
într-un flacon de 500 ml, se ajustează pH-ul la 11,0 cu amoniac concen-
trat (R), se adaugă 10 ml clorură de bariu 0,1 mol/1, 0,5 mg metalfta-
leină (I) şi se titrează excesul de clorură de bariu 0,1 mol/1 cu edetat di-
sodic 0,1 mol/1. Cind soluţia colorată în albastru-violet începe să se deco-
loreze se adaugă 50 ml alcool (R) şi se continuă titrarea pînă cînd solu-
ţia se decolorează.
1 ml clorură de bariu O, 1 mol/1 corespunde la 0,009606 g sulfat.
c, se Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
.,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la ·cel mult
25 °c.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antibiotic.
580 VID. Lanatosidum C Lanatosiciu.m C VIII. 581

Descriere. J>ulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic}

LANATOSIDUM C
Lanatozidă C lubilă în alcool, foarte greu solubilă în cloroform, practic insolubilă în
~ 985,1
Lanatozida Ceste (3~,5~, 12~)-3-[(O-~-D-glucopiranozil-( 1.-4)-0-3-O-ace-
til-2,6-didesoxi- ~-D-ribo-hexopiranozil-( 1-,.4)-O-2,6--didesoxi- ~-D-ribo-hexo-
piranozil-( 1-4)-2,6--didesoxi- ~-D-ribo-hexopiranosil)oxiJ 12, l 4-dihidroxi-
-card-20(22)-enoiid. Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult :t05,0% glicozide
cardiotonice exprimate în C,eR.P:io raportat la substanţa uscată.
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în piridină, solubilă în metanol, puţin so-
apă (IX.C.l).
Identificar~
- Pe cromatograrna de la „Alte glicozide, genine", în dreptul punctu-
lui a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata 1anatozidei C (s.r.)
din dreptul punctului b.
- 1 mg 1anatozidă C se dizolvă într-un amestec format din 2 ml
acid acetic (R) şi 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) şi se adaugă peste
2 ml acid sulfuric (R) ; la zona de contact a lichidelor apare un inel brun,
iar stratul superior de acid acetic se colorează în verde; în timp coloraţia
devine albastră.
Putere rotatorie specificii: [a]~ = + 31,5 ° pînă
la +
35,5 ° (2% m/V
în metanol R; raportat la substanţa uscată) {IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia preparată pentru dozarea 16-hidroxi-glico-
zidelor trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederilor de la „Cro-
matografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur G {R).
Soluţie de impregnare: formamidă {R)-acetonă {R} (10: 90).
Developant: cloroform (R)-tetrahidrofuran (R)-formamidă (R) (50:
: 50: 6). Se amestecă cloroformul cu tetrahidrofuranul; după răcire se
adaugă formamida şi se agită pînă la dizolvare.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: lanatozidă C 0,10% m/V într-un amestec de volume egale
de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia b: lanatozidă C {s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (H) ;
Soluţia c: deslanozidă (s.r.) 0,0050% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia d: lanatozidă B (s.r.) 0,0060% m/V într-un amestec de vo-
lume egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia e: lanatozidă C (s.r.) 0,0020% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de apro-
ximativ 18 cm, se scoate şi se ţine la aer timp de 5 min.
Pe linia de strat a plăcii cromatografice, in punctele a, b, c, d şi e,
se aplică soluţiile :
a: 10 f!l soluţie a (10 µg lanatdoziă C) ;
b: 10 µ1 soluţie b (10 µg lanatozidă C-s.r.) ;
c: 10 µ1 soluţie c (0,5 µg dEslanozidă-s.r.);
582 v:tu. Lanatosîdum C
d: 10 µ.1 soluţie d (0,6 µ.g lanatozidă B-s.r.) ;
e: 10 µl soluţie e (0,2 µg lanatozidă C-s.r.).
Placa cromatografici se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă în etuvă, la 115 °C, timp
de 20 min. După răcire, se pulverizează uniform cu acid tridoracetic şi
cloramină-soluţie {R), s.e ţine din nou la 115 °C timp de 5 min şi se exa-
minează imediat în luµiina ultravioletă la 366 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîugă pata principală,
corespunzătoare lanatozidei C, mai pot să apară următoarele pete:
- o pată cu Rf, de aproximativ O, 10 ; mărimea şi intensitatea fluo-
rescenţei acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluores-
cenţei .petei deslanozidei din dreptul punctului c ;
o pată cu Rf de aproximativ 0, 13 (lanatozidă D) ;
- o pată cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,45, cu al petei lanatozidei
B din dreptul punctului: d ;
o pată cu Rf de aproximativ 0,80, cu fluorescenţă foarte slabă,
la limita vizibilităţii (lanatozidă A) ;
. cel mult încă o· pată, a cărei mărime şi a cărei intensitate a fluo-
rescenţei nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei
petei lanatozidei C din dreptul punctului e sau cel mult încă două pete
cu fluorescenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă pata lanat<l>zidei C din dreptul punctului e nu este vizibilă,
rromatograma nu este valabilă şi · trebuie repetată.
16-Hidroxi-glieozide exprimate în panatozidă B. Cel mult 6,0%-
50 mg lanatozidă C se dizolvă în 9 ml amestec de volume egale de
cloroform (R) şi metanol (R) şi se completează cu acelaşi amestec la 10 ml,
într-un balon cotat. 1,0 ml din această soluţie se aduce într-un balon cotat
de 25 ml şi se evaporă în baia de apă. la aproximativ 40 °C, cu ajutorul
unui curent de aer, piuă la un volum de 0,3 - 0,4 ml. Se completează la
25 ml cu un amestec de volume egale de acid clorhidric (R) şi glicerol
(R)-şi se agită (soluţia-probă). După 1 h se determină absorbanţa soluţiei
la 352 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie preparată din volume
egale de acid clorhidric (R) şi glicerol (R). Absorbanţa soluţiei-probă tre-
buie să fie cel mult egală cu absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 1,0 ml lanatozidă B (s.r.) 0,030% m/V
în amestec de volume. egale de cloroform ( R) şi metanol ( R).
Pierdere prin nseare. Cel mult 7,5%.
0,5 g lanatozidă C se usucă pe pentoxid de fosfor (R), în vid, timp
de 24 h {IX.C.15).
Reziduu. prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g lanatozidă C se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
L(ivandulae aetheroleum VIII. 583
Dozare. 50 mg lanatozidă C se dizolvă în .15 ml alcool (R) şi se com-
pletează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat. 2,5 ml soluţie
se diluează cu alcool (R) la 50 ml, într-un balon cotat. La 5,0 ml din această
soluţie se adaugă 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R) proaspăt preparată,
într-un flacon cu dop rodat care se introduce· în baia de apă încălzită
la aproximativ 20 °C, ferit de lumină puternică {soluţie-probă). După
30 min se determină absorbanţa soluţiei la 495 nm, folosind ca lichid de
compensare o soluţie obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din
5 ml alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute,
în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml lanatozidă C (s.r.) 0,005%
m/V în alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune farmacologică şi între lminţări. Cardiotonic.
LAVANDULAE AETHEROLEUM
Ulei volatil de levănţică
Ulei volatil obţinut prin distilare cu vapori de apă ,din inflorescenţele
proaspete ale plantei Lavandula angustijolia M ill. ( Lavandula officinalis
Chaix), Lavandula vera DC. (Lamiaceae). ·
Uleiul volatil de levănţică trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Aetherolea" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 34,0% esteri exprimaţi în acetat de linalil {C12 H 20 0 2 ).
Descriere. Lichid incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic de
leYănţică, gust puţin amar şi înţtpător.
La aer şi lumină se brunifică.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
pe strat subţire" (IX.C.26.'.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: toluen (R)-aceta t de etil ( R) (90 : 10).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: ulei volatil de levănţică 1% V/V în alcool (R);
Soluţia b: linalol (s.r.) 0,2% V/V în akool.[R);
Soluţia c : acetat de iinalil ( s.r.) 0,2% V /V in alcool ( R).

584 VIII. Lavanduiae aetheroleum
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, şi c, se
aplică soluţiile :
a : 10 µ1 soluţie a ;
b: 5 µ1 soluţie b (0,01 µI linalol-s.r.) ;
c: 5 µl soluţie c (0,01 µl acetat de linalil-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea
developantului, placa cromatografică se pulverizează uniform cu auisalde-
hidă-soluţie (R), se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 10 min şi se exami-
nează imediat la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară următoarele
pete:
- o pată de culoare cenuşiu-verzuie, cu acelaşi Rf de aproximativ
0,45, cu al petei limlolului ( s.r.) din dreptul punctului b ;
- o pată de culoare cenuşiu-violacee, cu acelaşi Rf, de aproximativ
0,80, cu al petei acetatului de linalil (s.r.) din dreptul punctului c.
Pe cromatograrnă, în dreptul punctului a, mai pot să apară şi alte
pete.
Densitate relativă: di& = 0,875 - 0,892 (IX.C.3).
Puter~ ratatorle: o:i!' = - 3° pînă la - 11 ° (IX.C.4).
Indice de refracţie: n~ = 1,458 - 1,464 (IX.C.5.6).
Indice de aciditate. Cel mult 1 (IX.C.5.2).
Solubilitate în aloool. 1 ml ulei volatil de levănţică se agită cu 3 ml
alcool diluat (R) ; soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult opalescentă
(IX.C.2).
Dozare. 2 g ulei volatil de levănţică se dizolvă în 4 ml alcool (R), se
adaugă 0,2 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se neutralizează cu hidroxid de
potasiu 0,5 mol/1 în alcool. Se adaugă 2-0,0 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1
în alcool şi se încălzeşte la fierbere, pe baia de apă, la reflux, timp
de 1 h. După răcire se adaugă 50 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi
0,5 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric 0,5 mol/I
pînă la dispariţia coloraţiei roşii.
În p1ralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid'de potasiu 0,5 mol/I în alcool corespunde la 0,09815 g
C12H2u02.
Levomepromazini hydrogenomaleas VIII. 585
LEVOMEPROMAZINI HYDROGENOMALEAS
Hidrogenomaleat de levomepromazină
Mr 444,6
Sinonim : maleat de levomepromazină
,:S:id~oge1;oma_lea;ul de ~evom~promazină_ este 1:i&:o~enomaţeat de (R)-
-10- L3-(dimetilammo;-2-metilpropilJ-2-metox1-fenot1azma. Conţme cel puţm
98,0% şi cel mult 101,0% C191½{N2 OS · C4H 4 0 4 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros (IX.B).
Solubilitate. Solubil în cloroform, foarte putin solubil în alcool şi
apă, practic insolubil în eter (IX.C. l). '
Solu[ia A: ~,5 g hidr<;>genoma!eat de le:omepr~mazină. se agită cu
25 ml apa, se mcalzeşte la fierbere timp de 1 mm, se raceşte s1 se filtrează.
Soluţia filtrată se completează la 25 ml, prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
. . Spectrul !n infraroşu tre~1:Îe să corespundă celui obţinut cu
!11drogenomaleat ae levomepromazma (s.r.) 1,0% m/V în cloroform (R)
(IX.C.24.2).
. , - La. 5 mg hidrogenomaleat . de _levomepromazi~ă se adaugă 2 ml
acm sulfuric (R); apare o coloraţie violetă care la adăugarea de O 2ml
acid nitric (R) devine roşu-brună. · '
. ~ 5~ mg hidrogen~maleat de levomepromazină se adaugă 2 ml
acid clorh_1dr1c_ 100 g/1 (R) ş1 0,2 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare
o coloraţie violetă.
_ -: La_ 0,1 g_ ,hidr_ogenomale~t de levomepromazină se adaugă 5 ml
apa ş1 O,:, ml hmroxid de sodiu 100 g/1 {R). Se extrage de trei ori cu
cîte, 10_ ml eter (R); ~a stratul _ap<?s rămas se a~augă 2 ml apă de brom (R),
se mcalzeşte pe baia de apa timp de 10 mm, se răceşte şi se adaugă
0,2 ml rezorcino1 în acid clorhidric (R) ; după 15 min apare o coloratie
brun-roşiatică (acid maleic). '
Punet de topire: 185 - 190 °C {IX.C.10).
586 VIII. Levomepromazini hydrogenomaLeas Lidocaini hydrochloridum VIII. 587

Putere rotatorie specifică: [o::]~= - 6° pînă la - 9° (5% m/V în dimetil- Dozare. 0,3 g hidrogenomaleat de levomepromazină se dizolvă în
formamidă R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4). ~ ml "clorofo~1? (RJ: s_e adaugă galben de metanil în dioxan (I) şi se
tltreaza cu a~ld perc10r_1c O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie violetă.
Aspectul soluţiei. 0,50 g hidrogenomaleat de levomepromazină se
dizolvă în 10 ml cloroform (R) ; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
1 1:;il acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde 1a 0,04446 g
C19 H 24 Nz0S · C4H 4O4 •
O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă <lecit coloraţia unei
soluţii-etalon preparate din 0,75 ml cobalt-E.c., 0,75 ml cupru-E.c., 1,25 ml Conservare. În recipiente bine închise, ferit -de lumină. Separandum.
fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2). Acţiune farmacologică şi intrebuinţări. Neuroleptic.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
LIDOCAINI HYDROCHLORIDUM
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Clorhidrat de lidocaină
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sul- r
fat) (IX.C.13). ©
Impurităţi înrudite ehimic. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.Cc26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: acetonă (R)-dietiiamină (R)-ciclohexan (R) (10 :10 :80).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : hidrogenomaleat de levomepromazină 0,20% m/V într-un
amestec format din 1 volum apă şi 9 volume acetonă (R);
Soluţia b: hidrogenomaleat de levomepromazină 0,0010% m/V într-un
Mr 288,8
amestec format din 1 volum apă şi 9 volume acetonă (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică Cl?~h~dratul de lidocaină este clorhidrat de 2-(dietilamino)-2,6-dimetil-
soluţiile: aceta~ida, cu o moleculă de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult
a: 10 µl soluţie a (20 µg hidrogenomaleat de levomeprnmazină) ; 101,0 ¾ C14H 22Np · HCI raportat la substanţa anhidră.
b: 10 µl soluţie b (O, 1 µg hidrogenomaleat de levomepromazină). Descriere. Pulbere cristaiină albă, fără miros {IX.B).
Placa cromatografică se i.ntroduce în vasul cromatografic cu developant, Solubilitate. Foarte solubil în apă, usor solubil în alcool şi cloro-
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm form, practic insolubil în eter {IX.C.1). ,
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina So~uţi_'! A~ ~,O J. ~lo~hidrat de lidocaină se dizolvă în 15 ml apă ~·
ultravioletă la 254 nm.
proaspat !larta ş1 rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă p,1.ta prin-
cipală, corespunzătoare hidrogenomaleatului de levomepromazină, mai Identificare
apar şi alte pete, mărimea şi intensitatea acestora nu trebuie să depă­ . - S~ectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu clor-
şească mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctului b. hidrat de hdocaină (~.r.) prin d~spers_iejn bro1::ură de potasiu (R) (IX.C.242.);
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. -~ 0,2 g clor_hiClr~t . de hdocama se mzolvă în 10 ml apă, apoi se
a~uga 10 ml acid p1cnc 10 g/1 (R). Precipitatul obţinut, după spălare
0,5 g hidrogenomaleat de levomepromazină se usucă la 105 °C timp ş1 uscare, se topeşte la aproximativ 230 °C.
de 2 h (IX.C.15).
. - ~a 5 _3Ug clorhidrat de Jid~c"'..ină s~ :3-daugă O,~ _;=nI acid nitric (R)
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- ş1 se evapora pe baia de apa pma la s1c1tate. Reziduul se dizolvă în
1 g hidrogenomaleat de levomeproni.a,zină se calcinează cu acid sulfu- 5 ml acetonă (R) şi se adaugă 0,2 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 în alco-
ric (R) (IX.C.17). ol (RJ ; apare o coloraţie verde.

VIII. Lidocaini h:ydrcchloridu:m.
588
La 5 ml solutie A se adaugă 5 ml apă, se alcalinizează cu hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R) şi se filtrează. Precipitatul obţin3-t se spală cu apă
şi se dizolvă în 1 ml alcool (R). La adăugarea de O,;, ml m~rat de co-
balt (II) (R) 100 g/1 se formează un precipitat verde-albăstrui.
- 5 ml solutie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
0,15 ml nitrat de' argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 74 - 79 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,0 - 5,5 (0,5% m/V) (IX.C.22).
Metale gr"le. Cel mult 0,005%.
8 ml solntie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon co~pletată cu apă. la 10 ml (0,002 mg ion plumb) (IX.C.13).
2,6-Dimetilanilină. Cel mult 0,01 %-
0,25 g clorhidrat de lidocaină se dizolvă în metanol (R) şi. se com-
pletează cu acelaşi solvent la 10 ml, într-un balon cotat (soluţia a) ;
50 mg 2,6-dimetilanilină se dizolvă în metanol (R) şi s~ comple:
tează cu acelasi solvent la 100 ml într-un balon cotat. l ml dm aceasta
solutie se dilue~ză cu metanol ( R) la' 100 ml, într-un balon cotat (soluţia b).
'în trei eprubete se introduc: 2 ml soluţie a (soluţia 1), 1 ml soluţie
b + I ml metanol (R) (soluţia 2), respectiv 2 ml metanol (R) (soluţia­
martor).
În toate trei eprubetele se adaugă cîte 1 ml 4-dimetil~mi~obenzald~-
hidă (R) 10 g/1 în metanol (R), soluţie pr~aspăt preparata ş1 2 ml acid
acetic (R). Se lasă în repaus timp de 10 mm.
Coloratia galbenă a solutiei 1 nu trebuie să fie mai intensă decît
coloraţia s~luţiei 2. ' celulele embrionului conţin aleuronă şi picături' de ulei gras ; nu conţfu
Apă: 5,5 - 7,0%.
0,25 g clorhidrat de lidocaină se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.C.16.1).
Reziduu prln calcinare. Cel mult O, 1%-
0,5 g clorhidrat de lidocaină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17').
Dozare. 0,25 g clorhidrat de lidocaină se dizolvă în, 30 ~1 acid _acetic
anhidru (R) se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) m acid acetic an-
hidru (R}, 0,5
ml cristal-violet în acid acetic anhid::u (I) şi se titrează
cu acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie verde-smarald.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02708 g
C14H 22N p • HCl.
Conservarl. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi îutrabuinţări. Anestezic local.
Lini semen VIII. 589
LINI SEMEN
Sămînţă de in
Sămînţa matură a plantei Linum usitatissimum JL. (Linaceae).
Descriere .. Caractere macroscopice. Seminţe oval-alungite, plate, gal-
ben-brune, lucioase, rotunde la o extremitate, acuminate la cealaltă, lungi
de 4 - 6 mm, late de 2 - 3 mm şi groase de 1 - 1,5 mm. Într-o mică
depr~siune punctiformă situată spre vîrful seminţei se găsesc hilul şi mi-
cropilul. În contact cu apa se acoperă cu un strat de mucilao-ii. Suprafaţa
seminţei prezintă la lupă punctuaţii slab conturate.
0
-
Fără miros, gust mucilaginos şi uleios (IX.D.l).
Caractere micrp_scopice. Secţiunea transversală prezintă epiderma cu
c~l_ule plate, acoperite la ~xterior cu o cuticulă şi pline de mucilag stra-
tificat; un ţesut parenchimatos format din două straturi de celule cu
membrana subţire, după care urmează un rînd de celule scleroase, gal-
be~e, alungite _radi~l, cu pereţii puternic îngroşaţi, prezentind pori şi ca-
nahcule. Spre mtenor urmează un strat îngust - stratul nutritiv - for-
~at din ceiule incolore, alungite transversal şi turtite, la care nu se dis-
tmg decît membranele celulare sub forma unor linii. Ultimul strat al
tegumentului seminal este format dintr-un singur rînd de celule tetra-
ţonale sau poligo1;1ale pline cu un pigment roşu-brun de flobafene, care
m contact cu o picătură de clorură de fer (III) 30 g/1 (R) se înnegreşte_
Sub te_gumentul seminal se găseşte albumenul îngust, format din 5 - 6
straturi de celule.
Celulele albumenului care sînt mai mari si cu peretii mai Ooroşi si
ranule de amidon.
Pulberea, de culoare galben-brună, prezintă fragmente galbene şi roşu­
br~e, ~eluie tetragonale caracteristice ale stratului cu pigmenţi, elemente
lungi Şl galbene de sclerenchim cu canalicule si celule din albumen si
din embrion c!re conţin ulei gras (IX.D.2; IX.D.3). ,
Amidon, făină. 1,0 g pulbere de sămînţă de in se triturează cu 50 ml
apă, se încălzeşte la fierbere şi după răcire se filtrează. La filtrat se adaugă
0,1 ml iod 0,05 mol/1; nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Părţi din aceeaşi plantă. Resturi de capsule, seminţe seci, fragmente
de seminţe, cel mult 2,0% (IX.D.4)_
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Factor de îmbibare. Cel puţin 4.
Se procedează conform prevederilor de la „Factorul de îmbibare al
produselor vegetale" (IX.D.5), luînd în lucru sămînţa de in întreagă.
590 VIII. Liquiritiae radix
Liquiritiae radix VIII. 591
Pierdere prin uscare. Ce~ mult J?,O½. _ v _
5 g sămînţă de in se usuca la 10::> C pma la masa consum~a (IX.C.15). unite prin bazele lor în regiunea meristematică, despărţite de razele me-
Cenuşă. Cel mult 5,0%. • _ _ • ( C l7) dulare care se lărgesc spre parenchimul cortical. În liber sînt dispuse, con-
centric şi stratificat, pachete de fibre însoţite de cristale prismatice de
T

1 sămînţă de in se calcinează pma la masa constanta IX. . .

ce!uşă insolubilă în acid clorhidric 100 g/l. Cel mult 1,0% (IX.C.17).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Observatu. Pulberea de sămînţă de in se prepară la n~voie.
Nu se folosesc seminţele sau pulberea de sămînţă de m cu miros
şi gust rînced.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Purgativ; emolient.
oxalat de calciu. Liberul primar este format din celule obliterate care
străbat sinuos parenchimul liberian. În parenchimul lemnos sclerificat,
alături de vase mari de lemn cu numeroase punctuaţii areolate, se găsesc
fibre lemnoase, însoţite de cristale prismatice de oxalat de calciu.
La rizomi şi stoloni centrul secţiunii este ocupat de parenchimul
medular. Parenchimul cortical, razele medulare şi parenchimul medular
conţin granule de amidon de l - 7, rareori pînă la 30 µm, simple, ro-
tunde, fuziforme, ovoide sau în formă de bastonaşe (IX.D.2; IX.D.3).
Produs decorticat. Se deosebeşte de produsul nedecorticat prin ab-
senţa suberului.

Pulberea se obţine numai din produsul decorticat. Este de culoare

galben-deschis şi prezintă fragmente din parenchimul cortical cu celule
bogate în amidon, grupuri de fibre iiberiene sau lemnoase însoţite de celule
LIQUIRITIAE RADIX cu cristale de oxalat de calciu, fragmente de vase de lemn, largi, scurte,
cu numeroase punctuaţii areolate, dteodată şi cu îngroşări rombice dis-
Rădăcină de lemn dulce puse în rînduri oblice şi fragmente de vase de lemn cu îngroşări reticulate
sau în formă de crăpături. Elementele de suber lipsesc (IX.D.2; IX.D.3).
Sinonim: Glycyrrhizae radix, rădăcină de licviriţie . . Părţi din aceleaşi plante
Rădăcina rizomul şi stolonii, curăţaţi sau ~u de suoer, a1 plantelor
Gl rrhiza z~bra L. var. glabra şi/sau Glycyrrhizfl; glabta L. var. glandu- Produs nedecorticat. Rădăcini brunificate în interior, cel mult 4,0%
(IX.D.4).
l .lcya (W etgK) Regel et Herder (Fabaceae), uscaţi dupa recoltare. Conţm
t· 2 O'¾ substanţe so- Produs decorticat. Rădăcini brunificate la exterior, dar cu fractura
q,,, · · · · · ·
cel puţin 5,0% acid ghcmz_1c (C4~62?15J,ţ~e
lubile la produsul nedecorticat ş1 ce pu m
·
Jto~~
1
, /o
s~bst~nţe solubile la galbenă, cel mult 15,0%; rădăcini brunificate în interior, cel mult 4,0% ;
produsul decorticat. fragmente de rădăcini cu resturi de suber, cel mult 10,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante
Deseriere. Caractere macroscojJice. _ •
Produs nedecorticat. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produs nedecorticat. Rădăcinile se prezin~ă s:3-b form~ do.e trag~nte Produs decorticat. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
cilindrice sau fuziforme întregi sau tăiate longitudinal, lungi. e 1 -: cm
· d O~ 3 c~ Suprafaţa externă de culoare brun-cenuşie, pre- Produse minerale
ş~ grtăoase
z1n şanţuer·1 a'::,d1'-nci , 1oU:o-itndinale.
,:,- Fractur~,
• . _ de culoare galbenă, fibroasă
Produs nedecorticat. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
si pulverulentă, prezintă o structura radiara. . . . • Produs decorticat. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
, Rizomii i stoionii, cu acelaşi aspect extenor ş~ aceeaşi cu~oare m Pierdere prin uscare. Cel mult I-'1,0%.
interior ca ş{ rădăcinile, se deosebesc de acestea pnn prezenţa m zona 5 g rădăcină de lemn dulce se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
centrală a unui parenchim medular. . _ . (IX.C.15).
Miros slab caracteristic, gust dulceag, înţepător ş1 amarm (IX.D.1): Cenuşă. Produs nedecorticat. Cel mult 8,0%.
Produs decorticat. Se prezintă sub fotmă de fragmente de culoare l g rădăcină de lemn dulce se calcinează pînă la masă constantă
galbenă, cu suprafaţa externă netedă. _ . . T •
{IX.C.17).
Miros slab caracteristic, gust dulceag caractenstlc (IX.D.l). Produs decorticat. Cel mult 6,0%.
Caractere microscopice • . .. _ . 1 g rădăcină de lemn dulce se calcinează pînă la masă constantă
{IX.C.17).
Produs nedecorticat. Secţiunea transversală a r~dac~n se carac~e~-
zează rin prezenţa suberului la exterior, fC;rmat _~m c1teva stratun e Cenuşă insolubilă in acid clorhidric 100 g/1
<:elule ~u pereţii fini şi prin numeroase fascicule libero-lemnoase confoe, Produs nedecorticat. Cel mult 3,0% (IX.C.17).
Produs decorticat. Cel mult 2,5% (IX.C.17).
 Li.quiritiae radix Lithii carbonas VIII. 593
592 VIII.

Dozare. Acid glicirizic. La 2 g pulbere de rădăcină de lemn dulce (V)

se adaugă 20 ml amestec format din 3,25 ml acid nitric 250 g/1 (R)
şi 96,75 ml acetonă (R), într-un balon cu dop rodat; se agită energic
timp de 1 h şi se filtrează într-un cilindru de 100 ml. Balonul se spală
cu 10 ml acetonă (R), care se filtrează prin acelaşi filtru. Filtrul cu pul-
bere se aduce în balon, se adaugă 20 ml acetonă (R) şi se încălzeşte la
fierbere, la reflux, timp de 5 min. Soluţia extractivă decantată se filtrează
în acelaşi ciiindru. Se repetă extracţia cu acetonă (R) de încă două ori,
filtrînd de fiecare dată prin acelaşi filtru în cilindrul de 100 ml. Balonul
şi filtrul se spală cu acetonă (R) pîliă cînd volumul filtratului din cilin-
dru este completat la 100 ml. Filtratul se aduce într-un pahar de labora-
tor de 200 ml. Cilindrul se spală cu 40 ml alcool (R) care se aduc în
acelaşi pahar ; se adaugă picătură cu picătură şi agitînd energic, amoniac
concentrat (R) pînă la pH 8,3 - 8,6 cînd se formează un precipitat abun-
dent, floconos, de culoare galbenă. Conţinutul paharului se filtrează sub
presiune redusă. Paharul şi filtrul cu precipitat se spală de patru ori
cu cîte 50 ml acetonă (R), care se filtrează în aceleaşi condiţii. Filtrul
cu precipitat se aduce în paharul de laborator în care s-a făcut precipi-
tarea şi se dizolvă precipitatul în 50 ml apă. Soluţia obţinută se aduce
cantitativ într-un balon cotat prin spălarea paharului şi a filtrului cu
mici porţiuni de apă şi se completează cu acelaşi solvent la 250 ml (so-
luţia A).
30,0 ml soluţie A se aduc într-un balon cotat şi se completează cu
apă la 500 ml (soluţia B). Se determină absorbanţa soluţiei la 258 nm
folosind ca lichid de compensare apa.
Conţinutul în acid glicirizic se calculează conform formulei :
ACl.d g1lClrlZlC
. . . . 0,
/o = _A_-_2_so_._s_o_o
a· b · 133,8
în care:
A absorbanţa soluţiei B ;
a masa probei luată în lucru (în grame) ;
b = volumul soluţiei A folosit la prepararea soluţiei_ B (în mililitri) ;
133,8 = absorbanţa specifică a acidului glicirizic. ~·
Substanţe solubile. Se procedează conform prevederilor de la „Do-
zarea substanţelor solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luînd în
lucru pulbere de rădăcină de lemn dulce (II} şi apă ca solvent.
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectorant ; edulcorant.
LITHII CARBONAS
Carbonat de litiu
M, 73,89
Carbonatul de litiu conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 100,5%
Li:iCO 3 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă, uşoară, fără miros, cu gust leşietic (IX.B).
Solubilitate. Puţin solubil în apă, foarte greu solubil în al~ool ţr~.C.,1):
Soluţia A. 1,0 g carbonat de litiu se dizolvă în 2 ml acid mtnc \RJ
şi se completează cu apă ia 50 ml.
Identificare
-0,5 g carbonat de litiu se dizolvă în 5 ml acid clorhidric !00 g/1 (R),
se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se_ adauga 1 ml hr-
drogenofosfat de disodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formea-
ză un precipitat alb, cristalin. . . .
_ Carbonatul de litiu umectat cu acid clorh1dnc 100 g/1 (R) produce
efervescenţă şi coiorează flacăra în roşu-carmin.
Arsen. 1,0 g carbonat de litiu se di~olvă în 6 ml acid_ clorh~dric
250 g/1 (R) ; soluţia ;1u_ trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de
sodiu în acid dorh1dr1c {R) (IX.C.13).
Bariu. La 1,0 g carbonat de litiu se adaug~ un, a~estec form:3-t din
3 ml apă si 12 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) ş1 se mcalze~e la fle_rbere
timp de 2 min. După răcire se adaugă 5 ml sulfat de calcm-sol~ţie sa-
turată (R); ameste~ul trebuie să rămînă limpede timp de 10 mm.
Calciu. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru calciu (IX.C.13) ·
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C. 13).
Fer. Cel mult 0,015%.
10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale orele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru me-
tale grele (fX.C.13).
Săruri alcaline şi alcalino-pămîntoase. 0,2 g car]:>onat d~ litiu se ~ol\"
în 1 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) şi se evapora pe baia de apă, rez.-
duul obţinut trebuie să se dizolve complet în 3 ml alcool (R) ·
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. .. .
IO ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg 10n sulfat)
(IX.C.13).

SB - Farmacopeea Română, ed. a X~a

 594 VIII. Lynestrenolum Macrologa VIII. 595

Pierdere prin u~~are. Cel mult 1,0%. Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
1 g carhou~t de htm se usucă la 105 °C pîuă la masă constantă (IX.C.15). ,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Doz~re. ,o,~ g carbon_at de litiu se dizolvă în 25 ml acid clorhidric
~ ~I~itl se }ncal~~~e l~dfierbere;_ se răceşte, se adaugă metiloranj-soluţie (J\
Developant: n-heptan (R)-acetonă (R) (80 : 20).
Soluţii de aplicat:
eazl;- cu 1 . ?~1 de sodiu 1 mol/1 pînă 1a coloraţie galbenă 1
Soluţia a: linestrenol 2,0% m/V în cloroform (R) ;
1 ml acid clorhianc 1 mol/I corespunde la 0,03695 g L½CO • •
8 Soluţia b: linestrenol 0,02% m/V în cloroform (R);
Conservare. În recipiente bine închise. Separandurn. Soluţia c: linestrenol 0,010% m/V în cloroform (R).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidepresiv. Pe linia de start a plăcii cromatografice, in punctele a, b şi c, se aplică
soluţiile:
a: IO µ1 soluţie a (200 µg linestrenol) ;
b: 10 µ.l soluţie b (2 µg linestrenol) ;
c: 10 µl soluţie c (1 µg linestrenol).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
LYNESTRENOLUM se lasă pînă cind acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 10 cm de
la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform cu acid
fosfomolibdenic (R) 50 g/1 în alcool (R), se ţine în etuvă, la 120 °C, timp
Linestrenol de 15 min şi se examinează Ia lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare linestrenolului, mai apar şi alte pete, mărimea şi
intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi inten-
sitatea coloraţiei petei din dreptul punctului c, cu excepţia unei singure
pete care nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei
din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0.5 g linestrenol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
C,,)I:is? ~ 284,4 Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1 %-
0,5 g linestrenol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Lmestrenolul
97 001 · 1 este 17 a:-etinil-l 7A-hidroxi·
1--' - -
" Conţ·me ce1 puţin
4 estreua. Dozare. 0,2 g linestrenol se dizolvă in 40 ml tetrahidrofuran (R), se
' 10 şi ce mut1 102,0% C20 H 0 raportat la substanta uscată
28 adaugă 10 ml nitrat de argint (R) 100 g/1 şi se titrează potenţiometric
Deser~e.re. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, ~ără mir;s {IX.B). cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1, folosind electrozi de sticlă şi de calomel

ş~ !1t:r~ ::=~t~şi:s~1;itf î~n ;~r%~~2.;tubi1 în acetonă, alcool

0 1 saturat (IX.C.23).
lut abso- 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,02844 g C20 H 280.
Identifieare Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Progestativ.
trenol Spectruţ în _fofrar:oşu trebuie să corespundă celui obţinut cu Encs-
- (s.r.) pnn _d1spers1e în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). ~
raţie po~:c;l:~ k~n~~:~n~l !e adauţă _1 ml _acid sulf:iiric (R): apa~e o colo-
prezintă o fluorescenţă 0
iaibe:1v:f~; ~; ~u~f~a a~~~~f:1~ă.(RJ ; soluţia MACROGOLA
Punct de topire: 160 - 164 °c (IX.C.10).
. Putere rotatorie specifică: [o-; m
= -8 ° pînă la -12 o ~0 . •
Macrogoli
d1oxan R; raportat 1a substanţa uscată) (IX.C.4). (o 1/o m/V m Sinonime: polietilenglicoli, carbowax
meta!~f°(;_t;a;~~,-Spe~trul î:1 ultravi?let ,al soluţiei 1,0% m{V în Macrogolii sînt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa, cu
230 - 350 nm (IX.C~2~~h sa prezmte ma.-s::1m ae absorbţie în domeniul formula generală: HO-CR:i(CR:i-0-CR:i)n -CHpH, în care „n" este
numărul mediu al grupărilor de oxietilen.
 596 VIII. Macrogola
Macrogola VIII. 597
Descriere. Macrogolii 200 şi 400 sînt lichide vîscoase, aproape incolore,
limpezi, cu miros slab caracteristic, cu gust mai întîi dulce, apoi amar şi Indiee de hidroxil {IX.C.5.4). .
uşor arzător {IX.B) ; higroscopice. Masa probei luată în lucru, reactivul de acetilare şi timpul de încăl­
Macrogolii l 500 şi 4 OOO sînt mase solide sau foiţe cu aspect ceros, de zire sint prevăzute în tabel.
culoare albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust slab dulceag (IX.B) ;
higroscopice.

Solubilitate. Foarte uşor solubili în acetonă, alcool, apă şi cloroform. Masa Reactiv de Timp de
practic insolubili în eter, parafină lichidă şi uleiuri grase (IX.C. l). p,,obti (în acei ilare încălzire Indice de hidro xii Masa moleculară medie {M)
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
grame) (în mililitri) (în ore)
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R). 0,5 !O R1 1 535-500 190 210
Developant: cloroform (R)-metanol (R)-apă (3: 25: 12).
1,0 IO R1 I 267-295 380- 420
0,4 IO R2 2 70-80 I 400-1600
Soluţie de aplicat: 0,250 g macrogol se dizolvă in 100 ml cloroform {R). 1,0 10 R, 2 25-32 3 500-4 500
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 2() µ1 din
soluţia de mai sus pentru macrogol 200 şi 400 sau 10 µl din soluţia de mai
sus pentru macrogo1 l 500 şi 4 000.
Indicele de hidroxil se calculează conform formulei :
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 14 cm de IR=-----
28,05(V m - V p)
la linia de start, se scoate, se uşucă la aer şi se pulverizează uniform cu m
tetraiodobismutat (III) de potasiu-clorură de bariu pentru cromatografie (R).
Pe cromatogramă trebuie să apară o pată de culoare galben-portocalie în care: · 1
care în funcţie de masa moleculară medie a produsului respectiv prezintă Vm = volumul de hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool folosit a
următoarele valori ale Rf-uriloi:
titrarea probei-martor (în mili~itri) ~ •
macrogol 200 - Rf = 0,73; macrogol 400 - Rf 0,72; macrogol = volumul de hidroxid de potasm 0,o 1'.1~~/1 _m alcool folosit la
1500 - Rf = 0,41; macrogol 4000 - Rf = 0,10.
Vp titrarea probei luate în lucru (în milihtr1);
- 1,0 g macrogol se încălzeşte cu 0,75 ml acid sulfuric (R). Vaporii
degajaţi sînt conduşi, printr-un tub de sticlă îndoit de două ori în unghi - masa pr;bei luate în lucru (în grame) ; . - -
drept, într-o eprubetă care conţine 2 ml clorură de mercur (II) 50 g/1 (R);
se formează un precipitat alb.
m 0- _
28
, o - nu
mărul
de miligrame de hidroxid de potasiu corespunza to,
. _ /l , l" 1
la 1 n:l hidroxid de potasrn 0,o mo.1 m a ~oo •.
Densitate relativă {IX.C.3). Masa moleculară. 'nedie se calculează conform formulei :
macrogal 200: a:g = 1,100 - 1,140;
macrogol 400: di8 = 1,110 - 1,140; - 56. 110 · 2
macrogol 1 500 soluţie 50% m/V: a:g = 1.060 - 1,100; M= IR
macrogol 4 OOO soluţie 50% m/V: d~g = 1,060 - 1,110.
Aspectul solutiei. 10 ml soluţie 25 % m/V trebuie· 1 ~ .._.'si
· sa- fi e •li m ped 0

Indice de refracţie (IX.C.5.6). . 1 r· O eventu.ală. coloratie nu trebuie să fie mai intensă <lecit co o1;1-1a
macrogol 200: n~ = 1.459 - 1,461; mco
unei osoluţii-etalon
a. . O, 20 m,, cupru-E .c., O' 50C ml) cobalt-L:ţ.c.,
, d:n
preparate_
macrogol 400: n~ = 1,464 - 1,466.
Punet de solidificare (IX.C.9). l 90 ml fer-E.c. şi acid ciorh1dnc 10 g/1 (R) la 10 ml (IX. .2 . - -
macrogol 1 500 : 40 - 53 °c ; ,~ Aciditate-alcalinitate. 1 g macrogol se d..uueaza- cu 10 ml .apa - proaspat
- t"
macrogol 4 OOO : 53 - 56 °c. fiartă si răcită si se adaugă 0,1 ml albastru de bromtimd~l-soluţ1ed(l)c;eslolmuu,11:
Viscozitate dinamică (IC.X.12). trebuie, să se coloreze
' în galben sau •m ver d e: La a aua-area
. 0 _ . e 'n
macrogol 200 :Yj 20 = 58 - 85 (mPa.s); 0,05 m1 hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 (R) soluţia trebme sa se coloreze 1
macrogal 400 :7) 20 = 105 - 152 (mPa.s) ; albastru.
macrogol 1 500 :Yj 20 = 34 - 50 (mPa.s) soluţie 50% m/V ;
macrogal 4 OOO :7) 20 = 113 - 262 (mPa.s) soluţie 50% m/V. Oxid de etilen. Cel mult 0,002%. ..
Se determină numai pentru macrogolu 200 şi 400.
 598 VIII. Macrogola
M agnesii _glutamolactas VIII. 599
.într-un balon de I OOO ml, prevăzut cu un dop prin care trece un tub-
abductor de aer (ce atinge aproape fundul balonului) şi un termometru,
legat în serie cu trei flacoane de absorbţie, un vas spălător şi o trompă. MAGNESII GLUTAMOLACTAS
de vid, se introduc 200 g macrogol. În cele trei flacoane de absorbţie se
iutroduccîte 50 ml acid sulfuric 0,01 mol/1 care conţin 45% m/V clorură Glutamolactat de magneziu
de magneziu (R). Balonul se încălzeşte la 60 °C şi se lasă să treacă prfo
lichid un curent de aer timp de 2 h. Se reuneşte conţinutul celor trei fi~-
O t,JH 2
11 I
coane de absorbţie, se adaugă verde de bromcrezol-soluţie (I) şi se titrează. /0-C-C!-Iz-C!-J'2-9-cooH
cu hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă·martor. Mg
\
H
Diferenţa dintre volumul (în mililitri) de hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 \0-C-CH-COOH
folosit la titrarea probei-martor şi o treime din volumul (în mililitri) de 11 I
hidroxid de sodiu 0,02 mol/I folosit la titrarea probei luate în lucru trebuie
O OH
să fie de cel mult 1,5 ml.
C,JI13NO,Mg · 2Hp . M,; .295,5.
Etilenglieol. Cel mult 0,5%.
Se determină numai pentru macrogol 200 şi 400. Glutamolactatul de magneziu es.~~ s3:rea ID:i.x:tă ?-e ID:agne~lU a. ac~dulm
( + )-(Sl-l-aminopropan-1, 3-dicarbo:x111c ş1 a ~c1dulm/-h!dro:x::1propwnro, ~1;
25 g macrogol se diluează cu 25 m1 apă, se adaugă 15 ml iodat de două ~olecule de apă. Conţine cel :puţm 98,0 ¼ ş1 cel mult 1 ,0 10
potasiu 0,05 mol/1 şi se lasă în repaus timp de 1 h ; se adaugă 0,5 g hidro- C H NO"Mg raportat la substanţa uscata.
lb" f" • . (IX B}
genocarbonat de potasiu (R), 35 ml arsenit de sodiu 0,05 mol/1 şi 1 g iodură.
s rn , •
Descriere. Pulbere microcristalină sau amorfă, a a, ara mrros , . ·
de potasiu (R). Se lasă în repaus timp de 20 min, se adaugă amidon-rn- Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în alcool, practic inso-
luţie (I) şi se titrează cu iod 0,05 mol/1. lubil în cloroform şi eter (IX.C.l). . . _ . ... •
!n paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. S l t · A 10 O g o-lutamolactat de magnezm se dizolva m 50 ml apa
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,003102 g C lie0 • proaspao u ia
·t'f1·arta·. si
, ,răcită
"'
, se completează cu ace1aş1· so1•vent la 100 ml ·
si
2 2
Cloruri. Cel mult 0,04%. Identificare
_ La 2 ml soluţie A se adaugă_ 1 ml ninhidr_ină-:oluţie (R) şi se încăl-
O, 10 g macrogol se dizolvă în 10 ml apă şi se compară cu 4 ml soluţie­
zeşte la fierbere; apare o coloraţie albastru~v1oleta. . ... r
etalon completată cu apă la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.C.13). - L 3 ml solutie A se adaugă 2 ml acid sulfuric (R), O,;, ml pe_-
Substanţe redueătoare. 10 g macrogol se diluează cu apă la 100 ml. manganat de potasiu.' ?0 g/1 (R) şi. s~ încălzeşte la fierbere ; se formeaza
La 10 ml soluţie se adaugă 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,5 ml per- acetaldehidă, cu un mrros caractenstlc. .
manganat de potasiu (R) 1 g/1. Coloraţia soluţiei trebuie să persiste cel _ L 1 ml solutie A se adaugă 5 ml clorură de amomu 100 gJl _(R),
puţin 10 min. 2 ml hidrigenofosfat 'de disodiu-soluţie _(~) şi amoni~c 1~0 g/1 (R) pma la
reactie alcalină; se formează un prec1p1tat alb, cnstalm.
,Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi in~oloră .. O 1ve?.--
Apă. Cel mult 2,0%.

2 ~ macrogol se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
1 g macrogol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Macrogolii nu se păstrează în recipiente din polietilenă sau din bache-
lită.
tuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei so uţn­
etalon prep~rate din 0,10 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH = 5,0 - 7,0 (soluţia A) {IX.C.22). _
Arsen 2 O g glutamolactat de magneziu se dizolvă în apă, se adau§;a
1 ml a ă de brom (R) şi se încălzeşte la fierbere pînă 1~ decol?rare. S~lut1 a
obţinulă nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu m
acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,02 %-
 600 VIIl. Magnesii oxydum
Magnesii o:rydum VIII. 601
2 ml soluţie ~ compl~tată cu apă la 10 ml se compară cu 4 ml soluţie­
etalon completata cu apa la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.C.13). .inativ 50 °C în 20 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi după răcire se completează
Fer. Cel mult 0,03%. ,di apă la 50 ml.
0,10 g gl_utamolactat d~ magneziu se calcinează într-un creuzet de Identificare. O, 1 g oxid de magneziu se dizolvă în 2 ml acid clorhidric
porţelan. Reziduul je la ca~cmare se di~olvă în 2 ml acid clorhidric 100 g/r 100 g/1 (R), se adaugă 2 ml clorură de amoniu 100 gfl (R), 1 ml_hidrog~n.?-
(R), se co,:npletea:a cu apa la 10 ml ş1 se compară cu 3 ml soluţie-etalon fosfat de disodiu-soluţie (R) şi amoniac 100 g/1 (R) pînă la reacţie alcalina;
completata cu apa la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13). seformează un precipitat alb, cristalin.
Metale grei~. Cel mult 0,001 % . · Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie ~ă fie limpe?e s~u _cel m:31~ trans_-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml solutie-etalon (O Ol ma 1·0 n plun·b·i ~arentă si incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie sa fie mal mtensa
(IX.0.13). , · · , c _ 1 i
decît col~raţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,05 ml
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
. 2 ml soluţie A completată cu apă la IO ml se comDară cu IO ml solu- Arsen. 0,50 g oxid de magneziu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen
ţie-etalon {0,01 mg ion sulfat) (IX.C.13). ~ · cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Subs~ţe redueătoare. 1:,a ~ ml _soluţie A se adaugă 5 mi sulfat de Caleiu. Cel mult 0,5%.
cupru (II) Şl t8:'trat de potasm ş1 sodiu-soluţie (R) si se încălzeste la fieh 10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
bere; nu trebme să se formeze un precipitat roşu. ' '
la 10 ml (0,5 mg ion calciu) (IX.C.13).
Pierdere prin useare. Cel mult 12,0%.
Carbonati. La 0,80 g oxid de magneziu se adaugă 50 ml apă şi se încăl­
0,5 g glutamolactat de magneziu se usucă la 105 °C timp de 3 h, apoi zeste la fierb~re. Duoă răcire se filtrează. La reziduul de pe filtru se adaugă
la 120 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
l ~1 acid clorhidri; 100 g/1 (R); nu trebuie să se producă decît o slabă
Do~re. 0,3 g glutamolac~t de magneziu se dizolvă în 100 ml :;.nă. efervescenţă.
se ad~auga 5 ml ta_mp,~n am_omacal pH 10,0 (R). eriocrom T /1) şi se -ti~ Cloruri. Cel mult 0,02%.
treaza cu edetat d1somc 0,0:, mol/1 pînă la coloraţie albastiă. ·
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
1 ml edetat ~isodic 0,05 mol/I corespunde la 0,0129i g C H NO,Mg. la 10 ml (0,02 mg ion clorură ) (IX.C.13).
6 13
Conservare. In recipiente bine închise.
Fer. Cel mult 0,06%.
Aeţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Tratamentul hipomagnezcmiei. O, 10 g oxid de magneziu se dizolvă în 2 ml acid clorh~dric 100 g/1 (R),
se completează cu apă ia 10 ml şi se compară cu 6 ml soluţie-etalon comple-
tată cu apă la 10 ml (0,06 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0025%.
1,0 g oxid de magneziu se dizolvă în 20 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
MAGNESII OXYDUM şi se evaporă la sicitate p:: _b~ia de ap~. Rezidu~ obţin~t se di:olv~ în
20 ml apă şi se evaporă la s1c1tate. Reziduul se dizolva din nou m _2:, ml
Oxid de magneziu apă şi se filtrează. 10 ml so1:,uţie filtrată se compară cu 10 ml soluţie-eta­
lon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
MgO
~ 40,30 Sulfati. Cel mult 0,05%.
Oxidul de magneziu conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 100,5 % MgO 10 mi solutie A se comoară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
raportat la substanţa calcinată. la 10 ml (0,05 ~g ion sulfat) (IX.C.13).
tii: (~~~~1~re. Pulbere uşoară, amorfă, albă, fără miros, cu gust slab leşie­ Alealii si săruri solubile. La 2 O g oxid de magneziu se adaugă 100 ml
apă şi se în~ălzeşte la fierbere timp de 5 min. Se filtrează imediat şi după
La aer se carbonatează. răcire, soluţia filtrată se completează cu apă_ la IOl? ml,_ Îll;tr~un_ ba101:_1
Solubilitate. Practic insolubil în alcool şi apă (IX.C.1). <:otat. La 50,0 ml soluţie se adaugă roşu de metil-soluţie (I) ş1 se tltrea~a
Se dizolvă în acizi diluaţi. cu acid sulfuric 0,05 mol/1. Trebuie să se folosească cel mul~ ?,O m~ acid
srtlfuric 0,05 mol/1. 25,0 ml din aceeaşi soluţie se evaporă la Stc:itate, mtr-o
Soluţia A. 0,5 g oxid de magneziu se dizolvă prin încălzire la aproxî- -capsulă de sticlă în prealabil cîntărită şi se usucă la 105 °C timp de l h..
Reziduul obţinut trebuie să fie de cel mult 10 mg.
 Magnesii peroxydum
602 VIII.
Substanf,e insolubile în acid acetic. Cel mult 0,1 %-
. 5,? g_ oxid de ~agneziu _se dizolvă ~n 100 ml acid acetic 300 g/1. (R}
ş1. se mc:ălzeşte la fierbere tin:.p de 2 mm. Se răceşte, se completează cu
acid acetic 300 g/1 (R) la 100 ml, într-un balon cotat şi se filtrează printr-o
hîrtie de filtru cu porii fini. Reziduul si filtrul se spală de 3 4 ori cu cite
5 ml acid acetic 300 g/1 (R). Filtrul cu
reziduu se introduce într-un creuzet
de porţelan, în prealabil cîntărit, se usucă în etuvă la 105 ° C si se calci-
nează la 600 °C pînă la masă constantă. , o 1 ml fenolftaleină-soluţie (I) ; soluţia se colorează în roz. Se adauga O, 1 ml
Substanţe organice. Prin încălzire progresivă substanţa nu trebuie să
se coloreze.
Pierdere prin calcinare. Cel mult 5,0%.
1 g oxid de magneziu se calcinează la 600 °C pînă la masă constantă
(IX.C.17).
Dozare. 0,2 g oxid de magneziu se dizolvă într-un volum minim de
acid clorhidric 250 g/1 (R), într-un halon cotat şi se completează cu apă la
100 ml. La 25 ml din această soluţie se adaugă 75 ml apă, 5 ml tampon
amoniacal pH 10,0 (R), eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic
0,05 mol/I pînă la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,002015 g MgO.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune iarmaeologică şi intrebuintări. Antiacid; laxativ.
MAGNESII PEROXYDUM
Peroxid de magneziu
Peroxidul de magneziu este un amestec de oxid de magneziu (MgO
~:I, 40,30) şi de peroxid de magneziu (MgO 2 M,56,30). Conţine cel puţin
24,0% şi cel mult 28,0% Mg0 2 •
Descriere. Pulbere uşoară, amorfă, albă, fără miros şi aproape fără.
gust (IX.B). . I ml solutie A se diluează cu apă la 10 ml. 1 ml din aceasta soluţie
La aer se carbonatează.
Solubilitate. Practic i!1so!µJ?il_în_ap~ şL:ilfool (IX.C.l).
Se dizolvă în acizi diluaţi cu formare de peroxid de hidrogen.
Soluţia A. 3,0 g peroxid de magneziu se dizolvă îr:. 20 ml acid clorhi-
dric 250 g/1 (R) şi se evaporă pe baia de apă la sicitate; reziduul obţinut
se dizolvă în 12 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 15 ml (dacă
soluţia nu este limpede se filtrează). · 1 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/1 corespunde la 0,002815 g
Identifi eare
- SO mg peroxid de magneziu se dizolvă în 0,5 ml acid sulfuric
100 g/1 (R) şi 4 ml apă, se_,., adaugă O, 1 ml dicromat de potasiu 50 g/1 tR).•
3 ml eter {R) şi se agită; stratul eteric se colorează în albastru.
Magnesif·peroxydum VIII. 603
_ 50 mg peroxid de magneziu se di~olvă în 0,5 ml aci~ sulfuric
100 gil (R), se adaugă 2 ml clorură de amonm 100 g~l iR). 1 ml_hldrog~n:>-
fosfat de disodiu-soluţie (R) şi amoniac 100 g/1 (R) pma la reacţie alcalma;
5 e formează un precipitat alb, cristalin.
. . Alcalinitate. 0,40 g peroxid de magneziu se încălz'.'=s~ la fierbere c~
20inl apă şi se filtrează fierbinte. După rficire, la 10 m1 filtrat se _adauga
.a~id clorhidric O, I mol/1; soluţia trebuie. să devină incoloră.
.J\.rsen. 5 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipo-
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C. 13). ..
Caleiu. Cel mult 0,05%.
0,20 g peroxid de magneziu se dizolvă în 3 ml acid a~etic 300 g/1_ ( R)
.şi 7 ml apă, se filtrează , se completează cu apă 1a 10 ml ş1 se c~mpar~ _cu
1 ml soluţie-etalon completa tă cu apă la 10 ml (O, 1 mg 10n calem)
(IX.C.13).
Cloruri. Cel mult O, 1 %-
0,10 g peroxid de magneziu se dizolvă în 1 ml acid ni~ric 100 g/1 (.R)
şi se completează cu apă la 50 ml. 10 ml soluţie se compar: cu :_ ml s~m-
ţie-etalon completată cu apă la IO ml (0,02 mg ion clorura) (IX.C.13J.
Fer. C~l mult 0,02%.
1 5 ml solutie A se diluează cu apă la 10 ml. 5 ml din această soluţie
,:;ompÎetată cu ~pă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată
.cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
2 5 ml solutie A comnletată cu apă la 10 ml se compară cu IO ml solu-
ţie-et~lon (0,01' mg ion plumb) (IX.C.13).
Suliaţi. Cel mult 0,5%. ~, . V •
,completată c~ apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-eiYci.lon (0,1 mg
ion sulfat) (IX.C.13).
Dozare. 0,2 g peroxid de magneziu se dizolvă într-un amestec format
din 20 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 20 ml apă şi se titrează cu permanga-
nat de potasiu 0,02 mol/1 pînă la coloraţie roz-persistent.
MgO 2 •
Conservare. în recipiente bine_ închise, ferit de lumină, la rece.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiacid.
604 VIII. Magnesii steara.s
MAGNESII STEARAS
Stearat de magneziu
Stearatul de magneziu (C1~O2) 2Mg cu ~ 591,3 conţine proporţii
variabile de palmitat de magneziu (C1Jl 310 2);Mg cu M, 535,1 şi de oleat
de magneziu (C18H 330 2 );Mg cu l\,fx 587,2. Conţine cel puţin 3,9% şi cel mult
4,8% Mg raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere microcristalină uşoară, onctuoasă, albă, fără mi-
ros sau cu miros slab caracteristic (IX.B).
Solubilitate. Solubil în benzen, practic insolubil în alcool, apă si eter
(IX.C.l). , la aproximativ SO °C; se răceşte, se adaugă 5 ml amonia<; co~centrat (RJ,
Soluţia A. La 5,0 g stearat de magneziu se adugă 40 ml acid acetic
300 g/1 (R) şi se încălzeşte pînă la separarea unui strat limpede de acizi
graşi. După răcire, soluţia apoasă se filtrează, iar reziduul se spală de două
ori cu cîte 5 ml apă încălzită la aproximativ 50 °C. Soluţia filtrată se com-
pletează cu apă la 50 ml, într-un balon cotat.
Identificare
- Reziduul obţinut la prepararea soluţiei A are un punct de solidifi-
care de cel puţin 53 °C.
- La 5 ml soluţie A se adaugă 5 ml clorură de amoniu 100 g/1 (R),
2 ml hidrogenofosfat de disodiu (R) 50 g/1 şi amoniac concentrat (R) pînă
la reacţie alcalină; se formează un precipitat alb, cristalin.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La 1,0 g stearat de magneziu se adaugă 20 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se încălzeşte la fierbere timp de 1 min.
Se răceşte şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. La 10 ml solu-
ţie filtrată se adaugă 0,05 ml albastru de bromtimol-soluţie (I) ; trebuie
să se folosească cel mult 0,05 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 sau cel mult
0,05 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I pentru schimbarea coloraţiei soluţiei.
Arsen. 1,0 g stearat de magneziu nu trebuie să dea reacţia pent:u1
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clohidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,025%.
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2,5 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,025 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer, cupru, zinc. La 3 ml soluţie A se adaugă 10 ml apă şi 0,25 ml
hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă limpede
timp de 5 ruin.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
1 ml soluţie A se diluează cu apă la 20 ml. 10 ml soluţie se compară
cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,001 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Magnesii subcarb-Onas VIII. 605
Sulfaţi. Cel mult 0,5%,.
l ml solutie A se completează cu apă la 100 ml. 10 ml din această
soluţie se co~pară cu 5 mÎ soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Indice de aciditate: 195 - 210 (IX.C.5.1).
0,2 g reziduu obţinut la prepararea soluţi~i A se dizolvă în 25 ml ames-
tec format din volume egale de alcool (R) ş1 eter (R).
Pierdere prin uscare. C~l mult 5,~%- , _
O 5 a stearat de magneziu se usuca la 105 C pma la masă constantă
0
' e
(IX.C.15).
Dozare. La 0,7 g stearat de magneziu se adaugă 50 ml_ arn;=st:c for-
mat din volume egale de I-butanol (R) şi alcool absolut (R) ş1 se mcalzeşte
3 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R), 50,~ ml e~etat d1s~~c 0,05 mol/_l,
eriocrom T (I) şi se titrează cu sulfat de zmc 0,0:, mol/1 pma la coloraţie
albastră.
în paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,001216 g Mg.
Conservare. În recipiente bine închise.
MAGNESU SUBCARBONAS
Carbonat bazic de magneziu
Carbonatul bazic de magnezi11 conţine cel puţin 40,0% ş1 cel mult
44,0% MgO.
Descriere. Pulbere albă, fără miros, fără gust (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil în alcool şi apă (IX.C. l).
Solubil în acizi diluaţi, cu efe:vescenţă. . . • .
Solutia A. 2,0 cr carbonat bazic de magnezm se dizolva la fierbere
în 20 mi' acid aceti~ 300 g/1 (R) şi se completează cu apă la 40 ml.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sau cel mult trans-
parentă şi incoloră (IX.C.2).
Identificare. La O, 1 g carbonat bazic de magneziu se ~daugă 2 m}
ş.cid clorhidric 100 g/1 (R) şi 2 ml apă; se p~oduce efervescenţa. _Se _'.3-dau,ga
2 ml clorură de amoniu 100 g/1 (R), 1 ml h1drogenofosfat de disodiu-som-
ţie (R) şi amoniac 100 g/1 (R) pînă la reacţie alcalină; se formează un pre-
cipitat alb, cristalin.
Arsen. 1 O g carbonat bazic de magneziu nu trebuie să -dea reacţia
pentru arsen 'cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (R) (IX.C.13).

606 VIII. Magnesii sucarbonas
Calciu. Cel mult 0,06%.
10 mi soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,3 mg ion calciu) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml 1,oluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) {IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,015%.
0,20 g carbonat bazic de magneziu se dizolvă în 2,5 ml acid clorhidric
100 g/1 (R), se completează cu apă la 10 ml şi se compară cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
2,0 g carbonat. bazic de magneziu se dizolvă în 20 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe baia de apă. Reziduul se dizolvă în
20 ml apă şi se evaporă din nou la sicitate. Reziduul obţinut se dizolvă
în 20 ml apă şi se filtrează. 10 ml soluţie filtrată se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,04%,
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie­
etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Săruri solubile. Cel mult 0,5%.
2 g carbonat bazic de magneziu se încălzesc la fierbere cu 50 ml apă
timp de 5 min; după răcire se filtrează şi se completează cu apă la 50 ml,
într-un balon cotat; 25,0 ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă
şi reziduul se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Substanţe insolubile în acid acetic. Cel mult 0,05%-
5 g carbonat bazic de magneziu se dizolvă în poo ml acid acetic
300 g/1 (R) şi după terminarea efervescenţei se încălzeşte la fierbere timp de
2 min. Se răceşte, se completează la 100 ml cu acid acetic 300 g/1 (R) şi
se filtrează printr-o hîrtie de filtru cu porii fini. Reziduul se spală de patru
ori cu cite 5 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi se usucă. Filtrul cu reziduu se
introduce într-un creuzet de porţelan în prealabil cîntărit şi se calcineaEă
la 600 °C pînă la masă constantă.
Dozare. 0,1 g carbonat bazic de magneziu se dizolvă într-un volum
minim de acid clorhidric 250 g/1 (R), se diluează cu apă la 100 ml, se ada-
ugă 5 ml tampon amoniacal pH 10,0 {R), eriocrom T (I) şi se titrează cu
edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,002016 g MgO.
Conservare. În recipiente bil;).e închise.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antiacid; laxativ.
M agnesii sul_fas VUI. 607
MAGNESH SULFAS
Sulfat de magneziu
MgSO4 • 7H 2O M, 246,5
Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 102,0% MgSO4 • 7Hp.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau cristale incolore, fără miros,
cu gust răcoritor, sărat şi amar (IX.B); eflorescente.
Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă fierbinte, uşor solubil în apă,
practic insolubil în alcool (IX.C. l).
Soluţia A. 10,0 g sulfat de magneziu se dizolvă în 30 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- I ml soluţie A se diluează cu 2 ml ap~, s~ adaug~ 2 ml ~lorură _de
amoniu 100 g/1 (R), 1 ml hidrogenofosfat de dtsodiu-sol'.1ţ~e (R) ş1 a1;11oru_ac
100 g/1 (R) pînă la reacţie alcalină; se formeaz~ UJ?- prec1p1ta! alb, cnstah;11.
- 1 ml solutie A se diluează cu 2 ml apa ş1 se adauga 0,25 ml acid
clorhidric 100 g/1 '(R) şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 {R); se formează un
precipitat alb.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Arsen. 1,0 g sulfat de magneziu nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,004%. -
2,5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml_ se comp~ra cu 2 n:1
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg 10n clorura) (IX.C.13/.
Fer. Cel mult 0,003%. .
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 mţ se compar~ cu 3 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml {0,03 mg ton fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0005%. . .
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13).
Săruri alcaline. Cel mult 0,2%. - .
1 g sulfat de magneziu se dizolvă în 10 ml_ apă, se adaug~ 7~ ml hi-
droxid de bariu-soluţie (R) şi se filtrează. La filţrat se 8:dauga act~ sulfu_:-
ric 200 g/1 (R) pînă la reacţ!e neutră i~ fe,::iol!t:1-l~mă-soluţle (I), se_ ~lltreaza
într-o capsulă de porţelan m prealabil cmtanta, se evapora ~a s1c1tate pe
baia de apă şi reziduul se calcinează pînă la masă constanta.
Pierdere prin ealeinare. 48,0 - 52,0%. . •
1 g sulfat de magneziu se usucă, cu precauţie, la 110 - 120 "C ttmp
0
de 1 h, apoi se calcinează la aproximativ 400 °C pină la masa cons-
tantă (IX.C.17).
608 VIU. Mannitolum Mannitolum VIII. 609

Dozare. 0,25 g sulfat de magneziu se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă Identificare

5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R), eriocrom T {I) şi se titrează cu edetat - La I-ml soluţie saturată de manito! se adaugă 1 ml clorură de
disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră. fer (III) 30 g/1 (R), 0,5ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se agită energic;
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01232 g MgSO4 • 7Hp. se obţine o soluţie limpede care nu îşi modifică aspectul la adăugarea de
Conservare, În recipiente bine închise. hidroxid de sodiu 100 gfl (R).
- 0,5 g manito! se încălzesc pe baia de apă cu 5 ml anhidridă ace-
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Laxatfr; purgativ; anticon-
tică (R) şi 5 ml piridină {R) pînă la dizolyare complet~. A~estec1:l se ad:i<;e
vulsivant; folosit în tratamentul hipomagnezemiei. peste 100 ml apă, se răceşte pe gheaţă tunp de 2 h ş1 se f1ltreaza; prec1p1-
tatul uscat la 60 °C, în vid, se topeşte la 119 - 124 °e.
- La 3 ml soluţie A se adaugă 3 ml pirocatehol (R) 100 g/1, se a_gită,
se adaugă 6 ml acid sulfuric (R), se agită din nou şi se încălzeşte pe bata de
apă timp de 30 min ; apare o coloraţie roz-intens.
Punct de topire: 165 - 169 °C {IX.C.10).
MANNITOLUM Putere rotatorie specifică : [a:]~ = +23 ° pînă la +
24 °.
La 10 g manitol se adaugă 12,8 g tetraborat de sodiu {R) şi 70 ml
Manitol apă încălzită la aproximativ 50 °e, într-un balon cotat de 100 ml; se lasă
în repaus timp de 1 h, agitînd din cînd în cînd, şi se completează cu apă la
CHzOH 100 ml (IX.C.4).
I Aciditate. La 50 ml soluţie A se adaugă 0,2 ml fenolftaleină-soluţie (I).
La adăugarea de cel mult 0,3 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 soluţia
HO-C-H

HO-C-I-l
I trebuie să se coloreze în roşu.

I , Arsen. Cel mult 0,0001 %-

5,0 g manitol se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul
H-C-OH limitei pentru arsen - Procedeul II" (IX.O.13).
! Cloruri. Cel mult 0,007%.
H-C-OH 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ~ se compară cu 1 ml soluţie­
I etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg 10n clorură) (IX.C.13).
CH 20H Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
Mr 182,2 trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg ion plumb).
Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% C6 H 1 P 6 raportat la sub-
stanţa uscată. Sulfaţi. Cel mult 0,01 %- . .
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg 10n sulfat)
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără
miros, cu gust dulce (IX.B). {IX.C.13).
Aspectul soluţiei. Soluţia 10% m/V trebuie să fie limpede şi incoloră. Zaharuri reducătoare. 5 g manito! se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia unei mativ 40 °C, în 25 ml apă. Soluţia se răceşte, se adaugă 20 ml citrat de so-
soluţii-etalon prepa;ate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. con:'tpletată diu şi sulfat de cupru (II)-soluţie (R), se încălzeşte astfel încît ~oluFa să fiarb!
cu apă la 10 ml (IX.C.2). în 4 min şi se continuă fierberea încă 3 min. Se răceşte rapid ş1 se adaug_a
Solubilitate. Uşor solubil în apă, puţin solubil în alcool, practic in- 100 ml acid acetic (R) 30 g/1 şi 20 ml iod 0,05 mol/1. Se adaugă, sub ~g1-
soiubil în eter (IX.C. l). tare, 25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi după dizolvarea precipitatulru se
titrează excesul de iod 0,05 mol/1 cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 pînă la
Se dizolvă în soluţii alcaline.
coloraţie albastră. Se adaugă 2 i:nl amidon-soluţie (I) şi se continuă ~itra-
Soluţia A. 10,0 g manitol se dizolvă în 80 ml apă proaspăt fiartă şi rea, agitînd energic, pînă cînd culoarea albastră devine verde. Trebwe să
răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. se folosească cel puţin 12,8 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1.

00 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

610 VIII. Maprotilini hydrochloridum
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
1 g manitol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g manitol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 10 ml
pe kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine manito! 100 mg/ml
în apă pentru preparate injectabile. ' drat de maprotilină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
. Dozare. 0,5 g ma~tol se dizolvă în 50 ml apă şi se completează cu ace-
laşi so!vent la 100 ml,. mtr-un bal?n cotat. La 10 ml din această soluţie se
a_daug~ 29 ml metapen?dat de s?d11;1 O, 1 mol~, 2 _ml acid sulfuri~ 100 g/1 (R)
ş1 se _incălzeşte pe baia de apa timp de I:, mm. Se răceşte ş1 se adaugă
3 g _h1drogenocarbo:1at de sodm (R), 50 ml arsenit de sodiu 0,05 mol/1 şi
1 g iodură de potasiu (R). Se lasă în repaus timp de 15 min, se adaugă 2 ml
amidon-soluţie (I) şi se titrează cu iod 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
!n paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Di.ţer~D:ţa dinti:e ~umărul de mil!1itri de iod 0,05 mol/1 folosiţi la cele
w
doua t1tran reprezmta volumul de 10d 0,05 mol/I consumat de manito1.
1 ml iod 0,05 mol/I corespunde la 0,001822 g C6Hu06 •
Conservare. 1n recipiente bine închise.
Observaţie. Impurităţile pirogene se determină numai în cazul manito-
lului care se administrează pe oale parenterală.
Acţiune farmacologică şi intrebRinţări. Diuretic.
MAPROTILINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de maprotilină
ct'
:M:r 313,9
, Olorhidra!u_I de maprotilin~ este clorhidrat de 1-(3-metil-aminopropil)
d1benzo{b,e ]b1c1clo [2.2.2Joctad1enă. Conţine cel putin 99 0o/c0 şi cel mult
101,0% C2o~N · HCI raportat la substanţa uscată. ' constantă (IX.C.15).
Maprotilini hydrochloridum VIII. 611
· Descriere. Pulbere cristalină fină, albă sau aproape albă, fără miros
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în cloroform şi metanol greu solubil în apă
practic insolubil în izooctan (IX.C.l). ' '
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu dorhi-
. - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V în metanol (R) pre-
zmtă două maxime: la 266 nm şi la 272 nm (IX.C.24.1).
. - 25 mg clorhidrat de maprotilină se dizolvă în 5 ml apă, se aci-
dulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: alcool izobutilic (R)-acetat de etil (R)-amoniac concen-
trat (R) 34 g/1 (60: 30: 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : clorhidrat de maprotilină 2,0% m/V în metanol (R) ;
Soluţia b: clorhidrat de maprotilină 0,020%m/V în metanol (R).
Placa cromatografică se introduce într-un vas cromatografic cu cloro-
for~ (R), se lasă pînă cînd acesta a migrat pe toată lungimea plăcii, se scoa-
te Şl se usucă la 100 "C timp de 30 min.
. După răcire, pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a
şi b, se aplică soluţiile :
a: 5 µ1 soluţie a (100 µg clorhidrat de maprotilină);
b: 5 µ1 soluţie b (1 µg clorhidrat de maprotilină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pan t în care, cu 1 h înainte, s:a introdus un flacon cu 25 ml amoniac conce~-
trat (R) şi se lasă pînă cînd developantul a migrat pe o distanţă de aproxi-
mativ 15 cm de la linia de start. Se scoate placa şi se usucă la aer. După eva-
porarea developantului placa cromatografică se ţine în vapori de ac~d clor-
hidric (R) timp de 30 min, apoi în lumina ultravioletă la 366 nm timp de
5 min, după care se examinează. . . "
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîng~ pata pnnc1pala,
corespunzătoare clorhidratului de maprotilină, mai apar ş1 alte pete, măn­
mea şi intensitatea fiuorescenţei acestora nu trebuie să depăşească măn­
mea şi intensitatea fluorescenţei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de maprotilină se usucă la 80 °C, în vid, pînă la masă
612 VIII. Maydis stigma
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %,
l g clorhidrat de maprotilină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de maprotilină se dizolvă în 30 ml amestec
format din două volume de acetonitril (R) şi un volum de acetat de mercur
(II) (R) 60 g/1 în acid acetic anhidru (R). Se adaugă 0,1 ml cristal violet
în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în acid
acetic anhidru pînă la coloraţie albastră.
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,03139 g C20 H 23N · HCl.
Consel'vare. În recipiente bine închise. Separanăum.
Acţiune flll'Illaeologică şi întrebuinţări. Antidepresiv.
MAYDIS STIGMA
Mătase de porumb
Stigmatele plantei Zea mays L. (Poaceae), uscate după recoltare.
Descriere. Caractere macroscopiee. Stigmate sub formă de filamente
mătăsoase, friabile, subţiri, puţin îndoite, plate, galben-aurii sau brun-ro-
şiatice, lungi de 0,5 - 20 cm şi late de 0,1 - 0,15 mm, bifurcate şi arcuate
pe ultimii 0,4 - 3 mm.
Miros slab, caracteristic, gust dulceag, mucilaginos (IX.D .1) .
Caractere microscopice. Epiderma prezintă celule alungite, cu pereţii
dre~ţi şi ra_ri peri. tectori, de două tipuri : peri c<;>mpuşi, sudaţi pe lăţime,
p~uncelulan, lungi de 0,2 - 0,8 mm; cu un conţmut brun, cu capătul co-
me sau rotunjit şi peri simpli, pluricelulari, îndoiţi, cu celule cu pereţii
foarte subţiri. Se mai observă rari peri glandulari cu picior monocelular şi
glanda mono- sau pluricelulară. Î.n parenchim se observă două fascicule de
vase conducătoare paralele, formate din numeroase vase spiralate. în cen-
trul stigmatului, pe toată lungimea sa, se află un tesut lax. Oxalatul de cal-
ciu lipseşte (IX.D.2; IX.D.3). ' degajează vapori care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
. Părţi din aeeaşi plantă. Stigmate brun-negricioase, resturi de bractee,
cariopse, cel mult 5,0%; fragmente care trec prin sita VI, cel mult 1,0%
(IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 12,0%.
5 g mătase de porumb se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Meclofenoxati hydrochloridu.m VIII. 613
Cenuşă. Cel mult 7,0%.
1 g mătase de porumb se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Diuretic.
MECLOFENOXATI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de meclofenoxat
~ 294,2
Clorhidratul de meclofenoxat este clorhidrat de 4-(cloro-fenoxi)acetat
de 2-(dimetilamino)etil. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
Ci 2H~CINO8 • HCI raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere microcristaiină albă, fără miros, cu gust slab amar
(IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în alcool, puţin solubil în cloro-
form, greu solubil în acetonă, practic insolubil în eter (IX.C.l).
Soluţia A. 2,0 g clorhidrat de meclofenoxat se dizolvă în 30 ml apă şi
se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Identificare
- La 0,2 g clorhidrat de meclofenoxat se adaugă 5 ml hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere timp de cîteva minute ; se
- 50 mg clorhidrat de meclofenoxat se dizolvă în 5 ml apă, se alca-
linizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se adaugă 0,2 ml iod 0,05 mol/1
şi se încălzeşte ; se formează iodoform, cu miros caracteristic.
- 50 mg clorhidrat de meclofenoxat se dizolvă în 3 ml apă, se acidu-
lează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.O.2)
pH = 4,0 - 5,0 (soluţia A) (IX.O.~).
Punct de topil'e: 138 - 140 °G (IX.O. IO).
 Medroxyprogesteroni acetas VIII. 615
614 VIII. Meclofenoxati hydrochlo-ridum

Metale grele. Cel mult 0,002%, MEDROXYPROGESTERONI ACETAS

Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu apă Acetat de medroxiprogesteronă
la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Aeid 4-elorofenoxiaeetie. Gel mult 0,65%.
0,5 g clorhidrat de meclofenoxat se agită de trei ori cu cite 10 ml
eter (R). Se filtrează printr-un creuzet filtrant G4 ; soluţia eterică se evaporă
la sicitate în baia de apă la aproximativ 45 °e. Reziduul se dizolvă în me-
tanol (R), se aduce cantitativ şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml,
într-un balon cotat (soluţia-probă).
În paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel: La 8 ml soluţie A se adau-
gă 2 ml hidroxid de sodiu (R) 3 mol/1 şi se încălzeşte 1a fierbPre, la reflux,
timp de 10 ruin. După răcire se adaugă 3 ml acid clorhidric (R) 3 mol/I ;
se formează un precipitat alb, cristalin. Precipitatul se spală de două ori
cu cite 5 ml apă si se usucă la 105 °e timp de 2 h. 50 mg precipitat uscat
se dizolvă în ~e~nol (R), se aduce cantitativ şi se completează cu acelaşi
solvent ia 100 ml, într-un balon cotat. 6,5 ml soluţie se diluează cu meta- ~ 386,5
nol (R) la 100 ml, într-un balon cotat. Ace.ta.tul de medroxiprogesteronă este 17-acetoxi-6cx-metil-4-pregnen-
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la 276 nm 3,20 dionă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% ½(~04 raportat
(IX.e.24.1). la substanţa uscată.
Absorbanţa soluţiei-probă nu trebuie să depăşească absorbanţa solu-
ţiei-etalon.
Descriere. Pulbere cristalină, albă sau aproape albă, fără miros (IX.B).
Substanta organice nso:r carbonizabile. 50 mg clorhidrat de meclofeno- Solubilitate. Usor solubil în cloroform, solubil în acetonă şi dioxan,
xat se dizol.;ă în 5 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră..? puţin solubil în alc~ol şi metanol, greu solubil în eter, insolubil în apă
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decit coloraţia unei soluţu­ (IX.C. l). ,,,
etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,15 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml Identificare
(IX.0.14).
- Spectrul în infraroşu treb~e s~ core~pn:1dă celui obţinut cu ~cetat
Piredere prin uscare. Gel mult. 0,5%. de medro:xiprogesteronă (s.r.) pnn dispers1e m bromură de potasm (R)
0,5 g clorhidrat de meclofenoxat se usucă la 105 °0 pînă ia masă cons- (IX.Cl.24.2). .
tantă (IX.e.15). - 10 mg acetat de medro:xiprogesteronă se dizolvă în 1 ml :'c1d s_ul-
Reziduu prin calcinare. Oel mult 0,1 %- furic (R) ; apare o coloraţie galbenă. Se adaugă 1 ml apă ; coloraţia devine
1 g clorhidrat de meclofenoxat se calcinează cu acid sulfuric (R) verde-albăstruie.
(IX.C.17). - IO mg acetat de medro:xiprogesteronă se dizolvă în 1 ml alcool (R)
şi se adaugă 2 ml 2,4-dinitrofenilhidrazină în acid sulfuric (R); se for-
Dozare. 0,3 g clorhidrat de meclofenoxat se dizolvă in 30 ml anhidridă mează un precipitat galben-portocaliu. ~ . .
acetică (R) în prealabil neutralizată la galben de metanil în dioxan (I), - La 50 mg acetat de medroxiprogesteronă se adauga _2 ml h1dro:°-d
se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhi~ (R) şi_ se t:- de potasiu 0,5 mol/I în alcool ~i se încă!zeşte în bai.a ~e a~ă ~p de ~mm;
trează cu acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
după răcire se adaugă 2 ml acid s~func 200 g/~ (~) Şl se 1ncalzeşte ?m nou
I ml acid percloric 0,1 mol/1 in dioxan corespunde la 0,02942 g în baia de apă ; se percepe un nuros caracteristic de acetat de etil.
C12H 160lN03 • HCL
Punct de topire: 204 - 208 °C (IX.O.IO).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Putere rotatorie specifică: [oc]~ = + 45° pînă la + 51 ° (1 % m}V în
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Neurotonic. dioxan R ; raportat la substanţa uscată) (IX.C4).
616 VIII. Medroxyprogesteroni acetas
Menthae aetheroleum VIII. 617
Aspectul soluţiei, 50 mg acetat de medroxiprogesteronă se dizolvă în
10 ml cloroform (R). Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). 1 ml soluţie se diluează cu alcool (R} la 50 ml, într-un balon cotat şi se de-
Impurităţi imndite chimie. Se procedează conform prevederilor de termină absorbanţa la 240 nm.
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
A~~ la 240 nm = 410.
Adsorbant: kieselgur G (R).
Soluţie de impregnare: propilenglicol (R) acetonă (R) (10: 90). CollSel'vare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Developant: ciclohexan (R)-eter de petrol (R) (50 : 50). Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Progestativ ; antiestrogen.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: acetat de medroxiprogesteronă 0,50% m/V în cloroform (R);
Soluţia b: acetat de medroxiprogesteronă 0,0050% m/V în cloro-
form (R);
Soluţia c: acetat de medroxiprogesteronă 0,0150% m/V în cloro-
MENfflAE AETHEROLEUM
form (R).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţie Ulei volatil de izmă bună
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat complet, se scoate şi
se ţine la aer pînă la evaporarea solventului. . . , Sinonim ; ulei volatil de mentă
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b ş1 c, se aplica
solutiile: Ulei volatil obţinut prin distilare cu vapori de apă din frunzele şi vîr-
furile înflorite ale plantei Mentha X piperita L. (Lamiaceae).
, a: 5 µ1 soluţie a (25 µg acetat de medroxiprogesteronă) ;
b: 5 µ1 soluţie b {0,25 µg acetat de medroxiprogesteronă) ; Uleiul volatil de izmă bună trebuie să corespundă prevederilor de la „Ae-
c: 5 µ1 soluţie c (0,75 µg acetat de medroxiprogesteronă). tkerolea" şi următoarelor prevederi:
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- Conţine cel puţin 50,0% alcooli totali expriniaţi în mentol (C10 H 20 0)
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm şi cel puţin 4,0% esteri exprimaţi în acetat de mentil (Ci_J! 220 2).
de la linia de start, se ţine la aer pînă la evaporarea solventului _şi apoi Î;1 Descriere. Lichid limpede, incolor sau galben-deschis pînă la galben-
etuvă, la 120 °0, tinip de 30 min. După răcire, placa cromatografică se P_UJ- verzui, cu miros caracteristic de mentă şi gust arzător, răcoritor, însă nu
verizează uniform cu acid p-toluensulfonic (R) 200 g/1 în alcool {R)_, se. ţm~ amar.
din nou în etuvă la 120 °C timp de 10 min şi se examinează la lumma zilei. Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
Pe cromatogramă apar pete brune, a căror culoare se intens~fică dacă pl3:ca fie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
cromatografică se ţine apoi într-un vas cu vapori de iod (R) timp de 10 :ri-1~.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata pnnc1-
Adsorbant: silicagel G (R).
pală, corespunzătoare acetatului de medroxiprogesteronă, mai apar ,şi alte Developant: benzen (R)-acetat de etil (R) (95: 5).
pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie ;Să depă7easc~ Soluţii 11,e aplicat :
mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punc~~m b._ O_smgnra Soluţia a: ulei volatil de izmă bună 2% V/V în cloroform (R);
pată poatesă depăşească mărimea şi intensitatea coloraţ1e1 p~tei din drep-
Soluţia b: mentol (s.r.) 0,2% m/V în cloroform (R).
tul punctului b şi nu trebuie să depăşească măriniea şi intensitatea colora-
ţiei petei din dreptul punctului c. Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
Pierdere prin uscare. Cel mult 1.0%. a : 10 µ1 soluţie a;
0,5 g acetat de medroxiprogesteronă se usucă la 105 °0 pînă la masă
constantă (IX.C.15). b: 10 µ..I soluţie b (20 µ.g mentol-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %, . . lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
0,5 g acetat de medroxiprogesteronă se calcinează cu acid sulfunc (R)
(IX.C.17). 15 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea
developantului, placa cromatografică se pulverizează uniform cu anisal-
Dozare. 50 ma acetat de medroxiorogesteronă se dizolvă în 50 ml al- dehidă-soluţie (R}, se ţine în etuvă, la 105 "C, pînă la apariţia şi intensi-
cool, (R) şi se completează cu acelaşi s'olvent la 100 ml, într-un balon cotat. ficarea coloraţiei petelor (5 - 10 min) si se examinează imediat la lumina
zilei. '

018 VIII. Menthae aetheroleum
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o pată
de culoare albastru-închis, cu acelaşi Rf, de aproximativ 0,25, cu al petei
mentolului (s.r.) din dreptul punctului b.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, mai pot să apară şi alte
pete, cu excepţia petelor prevăzute la „Alte impurităţi".
Densitate: ~g = 0,895 - 0,915 (IX.C.3).
Putere rotatorie: o:~= -18° pînă la -34° (IX.C.4).
Indice de refracţie: n;0 = 1,460 - 1,471 (IX.C.5.6).
Indice de aciditate. Cel mult 1,5% (IX.C.5.2).
Solubilitate în aleool. 1 ml ulei volatil de izmă bună se agită cu
4 ml alcool diluat (R); soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult opa-
lescentă (IX.C.2).
Alte impurităţi. Pe cromatograma de la „Identificare", în dreptul
punctului a, nu trebuie să apară următoarele pete:
- o pată de culoare brun-portocaliu intens, cu Rf de aproximativ
0,50 (carvonă) ;
- alte pete de culoare brun-închis, cenuşie sau verzuie, cu Rf între
0,00 şi 0,20.
Dozare. Alcooli totali. La 5 ml ulei volatil de izmă bună se adaugă
5 g anhidridă acetică (R) şi 1 g acetat de sodiu anhidru (R), într-:ID ba-
lon de acetilare prevăzut cu refrigerent de aer şi se încălzeşte ia fierbere
timp de 1 h. După răcire, se adaugă 20 ml apă şi se încălzeşte în bai:3-
de apă, la reflux, timp de 15 min, agitînd des. Se răceşte, se aduce conţi­
nutul balonului într-o pîlnie de separare şi se îndep_ărtează str1:1-tul apos.
Stratul uleios se spală de două ori cu cîte 20 ml dintr-o soluţie de clo-
rură de sodiu 100 g/1 (R) care conţine şi 10 g hidrogeno,carbonat de
sodiu (R), apoi cu cîte IO ml apă, pînă cînd apele de spălare smt neutre ~a
hîrtia indicator universal (I). Uleiul acetilat se usucă pe sulfat de sodiu
anhidru (R) şi se filtrează.
1,5 g ulei acetilat se dizolvă în 3 ml alcool (R), se ad~ugă 0,5 ID:!
fenolftaleină-soluţie (I) şi se neutralizează cu hidroxid de potasiu 0,5 mol/~
în alcool. Se adaugă 20,0 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool ş1
se încălzeşte la fierbere, pe baia de apă, la reflux, timp de 1 h. După
răcire, se adaugă 50 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi 0,5 ml fen~lfta-
ieină-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric 0,5 mol/1 pînă la dispa-
riţia coloraţiei roşii.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Concentraţia în alcooli totali se calculează conform formulei:
0,07814-100·(V1 - V,l(l - 0,0021E)
c=
m - 0,02l(V1 V1)
-
în care:
c - concentraţia în alcooli totali a probei de analizat ( % m/m)_;
V1 = volumul de acid clorhidric 0,5 mol/1 folosit la titrarea probe1-
martor(în mililitri) ;
Menthae folium VIII.
619
V2 = volumul de acid clorhidric 0,5 mol/I folosit la titrarea probei
luate în lucru (în mililitri) ;
m = masa probei luate în lucru (în grame);
E - esteri exprimaţi în acetat de mentil din proba de analizat
(% m/m);
0,07814 = numărul de grame de mentol (C1 H 20 O) corespunzător la
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 ma°I/1 în alcool.
Esterj. 3 g ulei volatil de izmă bună se dizolvă în 6 ml alcool (R)
se adaug'.1 0,2 ml fen~lftaleină-soluţie (I) şi se neutralizează cu hidroxid
de_ potas1::1 0,5 mol/I_ m :lcool. Se adaugă 20,0 ml hidroxid de potasiu
O,::i mol/1 m alcool. ş1 .s~ mcălzeşte 1~ fierbere, pe baia de apă, 1a reflux,
t:mp_ de 1 h. Dup~ ~acrre, _se ada:iga 5_0 ml apă proaspăt fiartă şi răcită
şi__~::, ml f_enolf_~1ema-so11:1;ţi_e (I)__ ş1 se titrează cu acid clorhidric 0,5 mol/1
pma )a dispariţia coloraţ1e1 roşu.
In pa~a_lel, . se efectue~ză ~eterminarea cu o probă-martor.
1 ml h1arox1d de potasiu 0,::i mol/1 în alcool corespunde la 0,09915 g
C12H2202.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Stomahic; aromatizant.
MENTHAE FOLIUM
Frunză de izmă bună
Sinonim : frunză de mentă
Frunza :plantei Men_tha X piperita L. (Lamiaceae), uscată după re-
coltare.
li.,
Conţine cel puţm 1,0% V/m ulei volatil.
Descriere. C_aractere macroscopice. Frunze peţiolate, cu limbul ovat-
-lanceolat, acuminate, îngustate în peţiol, cu manri.nea ineual serată lungi
de ?- 8_ cm, laţe de 1,5-: 3 cr_n, de culoare ve:'de-inchis"' pe faţa ~uperi-
oara, ma1 deschis pe faţa 1nfenoară, uneori cu nuantă violaceu-rosiaticr1 ·
nervaţie penată; nervurile secundare formează cu 'nervura medi~nă m{
u::ighi ascuţit şi se anastomozează între ele prin arcuri paralele cu margi-
mle frunzei, de la care pleacă cite o nervură scurtă spre fiecare dinte.
Faţ_a s~perioară ~ste glabră; faţa inferioară prezintă în lungul nervurilor
pen ran. Pe tot lrmbul frunzei se observă la lupă peri secretori sub formă
de puncte gălbui, lucioase.
Miros aromat, caracteristic de mentol, care se accentuează prin fre-
care, gust iute înţepător şi răcoritor (IX.D. l).
C~ractere _microscopice_. în secţiune transversală se observă celulele epi-
dermei, alungite tangenţial, unele din ele continînd cristale de mentol.
Stomatele de tip diadtic se găsesc mai ales pe epiderma inferioară. între
 VIII. Menthoium
620
epiderma superioară şi cea inferioară se află ţ_esutul _Palisadic, format
dintr-un rînd de celule şi ţesut~. lacuna~.. Fasc1c~ul h~ero-le~os est~
colateral, înconjurat de un penc1clu: Peru tecto~1 pl11:.1celulan formaţ:
din 3 - 8 celule sînt ascuţiţi la vîrf ş1 uşor arcuaţi. Pei:11. monog:la1:rl:u1a_n
cu picior unicelular şi perii pluriţlan~ularţ apr?ape se~h! .constituiţi ~
opt celule secretoare dispuse radial, smt s1tuaţ1 de ob1ce1 m depresmmle
epidermei (IX.D.2).
Părţi din aceeasi plantă. Frunze brunificate sau decolorate, cel mult
5 0% · fragmente d~ tulpini şi inflorescenţe, cel mult 5,0% ; fragmente
de f~~e care trec prin sita III, cel mult 1,5% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Apă. Cel mult 13,0%.
20 g pulbere de frunză de izmă bună (II) se antrenează cu vapori
de solvenţi organici (IX.C.16.2).
Cenusă. Cel mult 12,0%. - Putere rotatorie specifică. Mentol levoigr: [o:]i>° = -47° pînă la -51 °
1 o- fr'unză de izmă bună se calcinează pînă la masă constantă (IX. C. l /).
"'
Cenusă insolubilă în acid clorhidrie 100 9/L Cel mult 3,0% (IX.C.17).
Do~e. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produsele vegetale" (IX.D.10).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Stomahic ; antispastic ; aro-
ma tizant.
MENTHOLUM
Mentol
H3C\._ ~ _
Hc;n~CH3,
H1C/HO
c10140 0 M, 156,3
Mentolul este (1R,3R,4S)-3-p-mentanol. Se obţine ~ ~eiu.1 volatil
de izmă bună (mentol natural) sau prin sinteză (~entol smtet~c). Mentolul
natural este levogir, iar cel sintetic este levogrr""sau racellllc.
Descriere. Cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalină
albă, cu miros puternic de mentă şi gust arzător la început, apoi răco­
ritor (IX.B).
Mentholum VIII. 621
La temperatura camerei se volatilizează.
Solubilitate. Foarte uşor solubil în alcool, cloroform şi eter, uşor so-
lubil în ulei de parafină, uleiuri grase şi uleiuri volatile, foarte greu solu-
bil în apă (IX.C.1).
Soluţia A. 2,50 g mentol se dizolvă în 20 ml alcool 90c şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon cotat.
Identificare
- Pe cromatograma de la „Alte impurităţi", în dreptul punctului
a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata mentolului (s.r.) din
dreptul punctului b.
- La 20 mg mentol se adaugă 2 mg vanilină (R), 2 ml acid sulfu-
ric (R) şi se agită; apare o coloraţie galben-portocalie. Se adaugă, cu
precauţie, 2 ml apă; coloraţia devine violetă.
Punct de topire. Mentol levogir: 41 - 42 °C (IX.C.10) ;
Mentol racemic: 32 - 34 °C (IX.C.10).
(IX.0.4);
Mentol racemic: [a:Jt0 = -2° pînă la +2° (soluţia A) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate. 0,05 g mentol se dizolvă în 5 ml alcool (R) în prealabil
neutralizat, în prezenţa a 0,05 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se adaugă
0,05 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Timol. 0,10 g mentol se dizolvă în 1 ml acid acetic (R), se adaugă
0, 15 ml acid sulfuric (R) şi 0,05 ml acid nitric (R) ; nu trebuie să apară
o coloraţie albastră.
Uleiuri grase. Mentolul pulverizat nu trebuie să lase o pată translu-
cidă prin presare între două fîşii de hîrtie de filtru.
Alte impurităţi. Se procedează conform prevederilor de la „Croma-
tografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: toluen (R)-acetat de etil (R) (95: 5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: 1,0 ml soluţie A se diluează la 10 ml cu alcool (R), într-un
balon cotat;
Soluţia b: mentol (s.r.) 1,0% m/V în alcool (R);
Soluţia c: 0,5 ml soluţie A se diluează la 100 ml cu alcool (R), într-un
balon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se
aplică soluţiile:
a: 5 µl soluţie a {50 µg mentol);
b: 5 µl soluţie b (50 µg mentol - s.r.) ;
c: 5 µ.1 soluţie c (2,5 µg mentol).
 Mepacrin'i hydrochloridum
622 VIII.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
10 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă cu un curent de aer. După
evaporarea developantului, placa cromatografică se pulverizează uniform
cu vanilină în acid sulfuric (R), se usucă în etuvă, la 110 °C, pînă la apa-
riţia şi intensificarea petelor şi se examinează imediat la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare mentolului, cu Rf de aproximativ 0,45, mai apar
şi alte pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie să depă­
şească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei mentolului din dreptul
punctului c.
Reziduu prin volatilizare. Cel mult 0,05%.
2 g mentol cîntărite la balanţa analitică se încălzesc pe baia de apă
pînă la volatilizare, într-o capsulă de porţelan în prealabil cîntărită. Capsu-
la de porţelan cu reziduu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la ioc răcoros.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antipruriginos; aromatizant.
MEPACRINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de mepacrină · argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
M. 508,9
Clorhidratul de mepacrină este diclorhidrat de 2-metoxi-6-cloro-9-(1-
·mliltil-4-dietilamino-butilamino)-acridină cu două molecule de apă. Con-
ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C2l!H1wC1NşO · 2HC1 · 2H 20.
Mepacrini hydrochloridum VIII. 623
Descriere. Pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust foarte amar
(IX.B).
~l~bilitate. ~olubil în 40 ml apă, puţin solubil în a.lcool, practic in-
solu b1l m acetona, benzen, cloroform şi eter (IX.C.l).
Soluţia apoasă prezintă fluorescenţă.
Identificare
. - Spectrul. în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
hidrat de mepacrmă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet şi în vizibil al soluţiei 0,001 o/c m/V în acid
clorhidric 0,01 mol/I prezintă cinci maxime: la 220 nm, 1: 279 nm, la
343 nm, la 425 nm şi la 445 nm (IX.0.24.1).
- _10 m~ clorhidra~ de mepacrină se dizolvă în 5 ml apă şi se adaugă
0,5 ml_ 10dura de potasm-soluţie (R}; se formează un precipitat galben,
volunnnos.
- 10 mg clorhidrat de mepacrină se dizolvă în 5 ml apă şi se adaugă
0,2 ml clorură de mercur (II) 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat gal-
ben, care se dizolvă prin încălzire şi reprecipită prin răcire.
- 10 m~ clorhidrat de mepacrină se dizolvă în 5 ml apă şi se adaugă
O, l_ ml amoruac 100 g/1 (R) ; se formează un precipitat galben-portocaiiu,
uleios, care aderă la peretele] de sticlă. Se filtrează, iar filtratul obţinut
se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de
pH = 3,0 - 5,0 (2,0% m/V) (IX.C.22).
Arsen .. 1,0 g clorhidrat de mepacrină nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Fenol. 1,0 g clorhidrat de mepacrină se extrage de trei ori cu cîte
5 ml eter (R). Soluţia eterică se filtrează şi se evaporă la temperatura
camerei; reziduul nu trebuie să aibă miros de fenol.
Metale grele. Cel mult 0,001 %.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform nrevederilor de la Controlul
limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi complet~t cu apă
a 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etaion (0,01 mg ion plumb). -
Substanţe colorante străine. 0,2 g clorhidrat de mepacrină se agită
cu 5 ml cloro~orm (R), se filtrează şi filtratul se agită cu 5 ml apă; stra-
tul cloroform1c poate prezenta o coloraţie cel mult slab galben-verzuie.
Pierdere prin uscare: 6,0 - 8,0%,
0,5 g clorhidrat de mepacrină se usucă la 105 °C pînă la masă constan-
tă (IX.C.15).
624 VIII. Meprobamatum
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %,
1 g clorhidrat de mepacrină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. 0,3 g clorhidrat de mepacrină se dizolvă în 30 ml acid ace-
tic anhidru (R), se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic
anhidru (R), 0,05 ml cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează
cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie verde.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde .la
0,02544 g C28H 30 C1N30 · 2HC1 · 2Hp.
Conservare. În recipiente bine:_închlse, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihelmintic ; antimalaric ;
folosit în tratamentul lupusului eritematos.
MEPROBAMATUM
Meprobamat
o Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
li
Hf\ ;CH 2-0-C-NH 2
C Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
·, r_H C-H
H3,.., 2 2'-'
r-1
\cH-O-C-NH~
2 I\ •
o
:M, 218,3
Meprobamatul este 2,2-bis-(carbamoilo:rimetil)-pentan. Conţine cet pu-
ţin 99,0% şi cel mult 101,0% Cgli1aN'P4 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină sau amorfă, albă sau aproape albă, cu
miros caracteristic sau aproape fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în acetonă şi alcool, solubil în cloroform
greu solubil în apă, foarte greu solubil în eter (IX.C.l).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu me-
probamat (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
VIII. 625
La 0,5 g meprobamat se adaugă 1 ml anhidridă acetică (R), 0,05 ml
acid sulfuric (R) şi se agită pînă la dizolvare. Amestecul se lasă în re-
paus timp de 30 min, agitînd din cînd în cînd, apoi se toarnă în 50 ml
apă, sub agitare energică şi se lasă să cristalizeze. După aproximativ
5 h se formează un precipitat cristalin care, după separare, spălare cu
apă şi uscare la 60 °0 timp de 1 h, se topeşte la 124 - 130 °C.
La 0,2 g meprobamat se adaugă 15 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1
în alcool şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 15 min. După ră­
cire se adaugă 0,5 ml acid acetic (R) şi 1 ml nitrat de cobalt (II) 50 g/1
în metanol {R); apare o coloraţie albastră.
Punct de topire: 103 - 107 °0 (IX.C. 10).
Aspectul soluţiei. Soluţia 5,0% m/V în alcool (R) trebuie să fie lim-
pede şi incoloră (IX.0.2).
Aciditate-alcalinitate. 0,60 g meprobamat se agită cu 12 ml apă timp
de 2 min şi se filtrează. La 10 ml soluţie filtrată se adaugă 0,1 ml roşu
de metil-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,05 mol/I sau acid
clorhidric 0,05 mol/1 pînă la virajul indicatorului. Trebuie să se folosească
cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,05 mol/1 sau cel mult 0,5 ml acid
clorhidric 0,05 mol/1.
Metale grele. Oel mult 0,001 %,
trolul limiteior pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
0,5 g meprobamat se usucă la 60 °0, în vid, pînă la masă constantă
(IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g meprobamat se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. La 0,6 g meprobamat se adaugă 25,0 ml hidroxid de potasiu
0,5 mol/1 în alcool şi se încălzeşte la fierbere pe baia de nisip, la reflux,
timp de 90 min, agitînd din cînd în cînd. După răcire se adaugă un ames-
tec format din 0,8 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi 0,2 ml galben de aliza-
rină-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric 0,5 mol/1 pînă la coloraţie
galbenă.
în paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool corespunde la 0,05456 g
OgH1aNP4-
Conservare. Separandum.
Acţiune iarmaeologieă şi întrebuinţări. Sedativ.
40 - Fannacopeea Română, ed. a X-a
 626 VIII. Metami.::olum na.trtcum
Metformini hydrochloridum VIII. 627

Aciditate-alcalinitate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,2 ml albastru

METAMIZOLUM NATRICUM de bromtimol-soluţie (I) ; soluţia se colorează în verde. Dacă se obţine
o coloraţie albastră, aceasta trebuie să dispară la adăugarea de 0,05 ml
Metamizol sodic acid clorhidric 0,01 mol/1.
}letale grele. Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13), nu
trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sullaţi. Cel mult O, 1 %-
2 ml soluţie A completată cu apă 1a 10 ml se compară cu 10 ml so-
luţie-etalon {O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
4-Amino-2,3-dihidro-1,5-dimetil-3-oxo-2-feBil-pirazol. La 2 ml soluţie A
se adaugă l ml acid sulfuric 100 g/1 (R} şi se încălzeşte la fierbere timp
de 2 - 3 min. După răcire se completează cu apă la 5 ml, se adaugă
1 g acetat de sodiu {R) şi 5 ml benzaldehidă-soluţie saturată (R); soluţia
trebuie să rămînă limpede.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,5%.
0,5 g metamizol sodic se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
M. 351,4 (IX.C.15).
Sinonim : noramidopirină metansulfonat de sodiu
Reziduu prin calcinare: 19,6 -20,8% .
. Metami~olu~ sodic este [N-(2,3-dihidro-l,5-dimetil-3-oxo-2-fenil-4-pira- 0,5 g metamizol sodic se calcinează cu acid sulfuric (R) pînă se ob-
z?hl}-N-metl~armnoQmet~nsulfonat de sodiu, cu o moleculă de apă. Con- tine un reziduu alb (IX.C.17).
ţme cel puţin 99,0% ş1 cel mult 101,0% 0 18H 16 N3 NaO S . ~O. ' Dozare. 0,25 g ~etamizol sodic se dizolvă în 3 ml apă şi se titrează
4
Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie fără miros cu crus„ imediat cu iod 0,05 mol/1 sub agitare continuă. Apare o coloraţie roz şi
slab amar (IX.B). ' ' 0 " titrarea se continuă pînă apare o coloraţie galben-persistent.
Soluţia apoasă se coiorează în galben prin păstrare. l ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,01757 g C18H 15N 3 NaO4 S · HzO.
_Solub~ta~. Foarte uşor solubil în apă, puţin solubil în alcool, prac- Conservare. În recipiente bine încluse, ferit de lumină. Separandum.
tic msolub1l lil cloroform şi eter (IX.O.I). Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Analgezic ; antipiretic.
; ~ol7!-/i~ ~: 1,_0 g metamizo1 sodic se dizolvă în 10 m1 apă proaspăt
Larta Şl rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Identificare
, .• - La 2 ng soluţie A se daugă 5 m1 acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se METFORMINI HYDROCHLORIDUM
mc:alzeşte la nerbere ; se percepe un miros de dioxid de sulf apoi de
formaldehidă. - · ' Clorhidrat de metformină
i - La 2 m1. s~luţie A se adaugă 0,5 m1 acid clorhidric 100 g/1 (R)
şroz.0,2 ml cloramma B 50 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastră care devine
H3C\
N'
li Mz
1
NH
H i e
.1 ~a 2 _ml soluţ~e A se adaugă 0,1 g guaiacolsulfonat de potasiu (R) N-C-NH-C-NH2 , Ct
apoi_. acid sulfunc (R) care se toarnă, cu precauţie, pe pereţii epru~
b~te , la zona de contact a celor două lichide se formează un inel albastru-
1
v101et.
H,/ J
. A~pf~c~ soluţiei, Soluţia A, examinată imediat după preparare tre-
b U1e CtH11N 5 • HCl M, 165,6
sa die ,limpede si
intens· { incol. or~• ...
O event ua1·a co1oraţie
· nu trebme · sa• fie
· ' mai
Clorhidratul de metformină este clorhidrat de N,N-dimetil-diguanid.
0 40 ~ ;e1t color<;ţ1a ~net so1~ţ11-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c.,
Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C~H11N~ · HCl raportat la
' er-E.c. ŞI acid clorhidric 10 g/1 (R) la 5 ml (IX.0.2).
substanţa uscată.
 Methad.oni hydrochloridum VIII. 629
628 VIII. Metformini hydrochloridum

Pe cromatogramă, în dreptul puncp~ui- a, p~ lîngă p~ta pri:i,cipaţă,

Descriere. Pulbere cristalină albă, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil în apă, greu solubil în alcool, practic insolubil
în cloroform şi eter (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
cores unzătoare clorhidratului de me~o!mm_a, 1:3-a1_ P<;>ate sa apara o sm:
• p ată cu acelasi Rf cu al petei dtc1andiannde1 dm ~ep!ul .pu~ctult:;-
F~-1im;a şi intemitatea coloraţiei acest~ia nu trebme sa ~epaşeasca
~ări!.ea şi intensitatea coloraţiei petei dm dreptul punctulm b.
Pierdere prin uscare, Cel mult 0,5%- _0 , • . •

hidrat de metformină (s.r) prin dispersie în bromură de potasiu (R) 0,5 g clorhidrat de metformină se usucă la 10~ C pma la masa con-
(IX.C.24.2). stantă (IX.C.15).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în alcool (R) pre- Reziduu prin calcinare, Cel mult 0,1 %- . . C )
zintă un maxim la 237 nm (IX.C.24.1). 1 clorhidrat de metformină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX. -17 ·
- 0,1 g clorhidrat de metformină se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă
1 ml sulfat de cupru 50 g/1 (R) şi 0,1 ml amoniac concentrat (R); se
:o! o 1 g clorhidrat de metfonnină se dizolvă în 1,5 ml ':'ce~a!
<l"' mer~e. (II) în acid acetic anhidru (R), se ad8:ugă 1011:1 an1:-idr1d:
formează un precipitat roz, mai vizibil după filtrare.
, - t· - (R) o 1 ml verde malachit în acid acetic anhidşu (I) ş1 _se tltreaza
- 0,1 g clorhidrat de metformină se dizolvă în 10 ml apă, se acidu- ' • 1 coloraţie galbena
lează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
ace ica ' ' , di
cu acid percloric 0,1 mol/1 m o~n P~ a
l ml acid percloric O, 1 mol/1 m dioxan corespun e a
d 1
,
o
008281 o-
"'
20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
C4H 11 N 6 • HCI. . . _
Punct de topire: 227 - 233 °C (IX.C.10). Conservare. în reciăiente bine închise, fent de lumma.
Metale grele. Cel mult 0,002%. Acţiune farmacologică şi intrebuinţări. Antidiabetic.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Diciandiamidă. Se procedează conform prevederilor de la „Croma-
tografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). METHADONI HYDROCHLORIDUM
Adsorbant: celuloză microcristalină (R).
Dacă producătorul nu prevede altfel, se agită energic 15 g celuloză Clorhidrat de metadonă
microcristalină (R) şi 55 ml apă, într-un flacon conic cu dop rodat timp
de 1 min. După întinderea stratului pe plăci, acestea se usucă la aer timp
de 30 min, apoi în etuvă la 105 °C timp de 10 min.
Developant: metiletilcetonă (R)-metoxietanol (R)-acid acetic (R)-apă
(60! 40: 6: 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de metformină 10,0% m/V in apă;
Soluţia b ! diciandiamidă (s.r.) O, 10% m/V in apă.
cP
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 10 µl soluţie a (1 mg clorhidrat de metformină);
b, 10 µ1 soluţie b (10 µg diciandiamidă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ J\f, 345,9
15 cm de la linia de start, se scoate, se ţine în etuvă la 105 °C, timp de ½ 1 H 27NO · HCl
10 min, apoi se pulverizează uniform cu un amestec format din volume Clorhidratul de metadonă este clorhidrat de {R,~)-6-(dimetilam~0):-
egale de: pentacianonitrozilferat {II) de sodiu {R) 100 g/1, hexacianofe- -4 4-difenil-3-heptanonă. Conţine cel puţin 99,0% Ş1 cel mult 101, Jo
rat (III) de potasiu (R) 100 g/1 şi hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se lasă ½:H27 NO . Hel raportat la substanţa uscată.
să se usuce la aer timp de 30 min şi se examinează la lumina zilei
630 VIII. Methadoni hydrochloridum Methenaminum VIII. 631

Descriere. Pulbere cristalină albă, fără mrros, cu gust foarte amar 0,5 g clorhidrat de metadonă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
(IX.B).
(IX.C.15).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool şi cloroform, solubil în apă, practic
insolubil în eter şi glicerol (IX.C.l). Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%- . . ,
1 g clorhidrat de metadonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17i·
Soluţia A. 0,50 g clorhidrat de metadonă se dizolvă în 30 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml. Dozare. 0,3 g clorhidrat de metadonă se dizolvă ip 30 n:1
cloroform (R):
se adau ă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic_ anhidru _(R), 0,1 ml
Identificare :uben âe metanil în dioxan (J) şi se titrează cu acid perclonc O, 1 mol/I
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu dor- fn dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
hidrat de metadonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) 1 ml acid percloric O, l mol/1 în dioxan corespunde la 0,03459 g
(IX. C.24.2).
- La I mg clorhidrat de metadonă se adaugă 1 ml acid sulfuric ( R) C21 H 27NO · HCI.
care conţine 0,05 ml formaldehidă (R) şi se încălzeşte pe baia de apă; Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenuin.
apare o coloraţie roz care devine roşu-violetă, cu fluorescenţă roşie. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Analgezic morfinic.
- La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid picric 10 g/1 (R); se formea-
ză un precipitat galben. Se adaugă 5 ml eter (R) şi se agită; precipi-
tatul se dizolvă (deosebire de clorhidratul de petidină).
- 5 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră {IX.C.2). METHENAMINUM
pH = 4,5 - 6,5 (soluţia A) (IX.C.22).
Metenamină
Metale grele. Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) nu
trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Impurităţi înrudite chim.ie. Se procedează conform prevederilor de
1:::. ,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: alcool (R)-acid acetic (R)-apă (60: 30: 10). Mr 140,2
Soluţii de aplicat:
Sinonim: urotropină
Soluţia a: clorhidrat de metadonă 5,0% m/V în alcool (R);
Soluţia b: clorhidrat de metadonă 0,0050% m/V în alcool (R).
Metenamina este hexametilentetramină. Conţine c;1 puţin 99,0% şi
cel mult 101,0% C6H 12N 4 raportat la substanţa uscata. .
, ~e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
somţiile: Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu
a : IO µl soluţie a (500 µg clorhidrat de :m.etadonă) ; o-ust dulce arzător apoi slab amar (IX.B). V

b: 10 µl soluţie b (0,5 µg clorhidrat de metadonă). -e Se voiatilizează la aproximativ 260 °C fără să se topeasca.

Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- Solubilitatea. Foarte uşor solubilă în apă, uşor solubilă în alcool şi clo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ roform, greu solubilă în eter (IX.C.~). ~ ~
Soluţia A. 2,5 g metenamină se d_1zol;7a m 20 ml apa proaspat La. ta
V • V V ;

15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează

uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R). şi răcită şi se completează cu acelaşi so1vent la 50 ml.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata prin-
cipa!ă, cor:SJ?unzătoare clorhidratului de metadonă, mai apar şi alte pete, Identificare . .
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespun~ă celm obţmut cu mete-
mănmea ş1 intensitatea coloratiei acestora nu trebuie să depăşească mă­
rimea şi intensitatea coloraţi;i petei din dreptul punctului b. namină (s.r.) prin dispersie în bromură~ de po1:851U (R). {IX00
- La 2 ml soluţie A se adaugă O,:, ml a':1dv sulfunc_ 1 g1
i"
.C·2 2(k) si se
. , .~
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. în căizeşte la fierbere ; se formează formaldehida, cu muos caractenSh~.
 Methioninum VIII. 633
632 VIII. M ethenaminum

- 2 ml soluţie
A se încălzesc cu 3 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R);
se degajează vapori de amoniac care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (l). METHIONINUM
- La 0,1 g metenamină se adaugă 1 ml acid sulfuric (R) şi O, I g
acid salicilic (R) şi se încălzeşte; apare o coloraţie roşu-carmin.
Metionină
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml fenolftaleină­
soluţie (I); dacă se obţine o coloraţie roz, aceasta trebuie să dispară la COOH
adăugarea de cel mult 0,1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1. Dacă soluţiarămîne l
incoloră trebuie să se coloreze în roz la adăugarea de cel mult 0,1 ml hidro- CH-NH2
xid de sodiu O, 1 molil. l
CH 2
Cloruri. Cel muit 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
I
CH 2
la IO ml (0,02~mg ion clorură) (IX.C.13). !
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale s
grele (IX.Q.13). !
CH 3
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) Mr 149,2
{IX.C.13).
Amine. 2,0 g metenamină se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă 0,5 ml ace- Metionina este acid 2-amino-4-(metiltio)-butiric. Conţine cel puţin 99,0%
tonăl(R} şi 0,5 ml pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie alcalină (R) şi cel mult 101,0% C5H 11 NO2 S raportat la substanţa uscată.
proaspăt preparată. După 10 min nu trebuie să apară o coloraţie roz-vio-
letă. Descriere. Pulbere cristalină albă sau lamele albe, strălucitoare, cu mi-
Amoniu, paraformaldehidă. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml te- ros slab caracteristic şi cu gust dulceag (IX.B).
traiodomercurat (II) de potasiu-soluţie alcalină (R). Coloraţia şi tulburea- Se topeşte la aproximativ 270 °0 (cu descompunere).
la soluţiei nu trebuie să fie mai intense decît coloraţia şi tulbureala unei so- Solubilitate. Solubilă în apă, foarte greu solubilă în alcool, practic in-
luţii-martor preparate din 10 ml apă şi 0,25 ml tetraiodomercurat (II) de
potasiu-soluţie alcalină (R). solubilă în cloroform şi eter (IX.C.1).
Se dizolvă în acizi diluaţi şi în soluţii de hidroxizi_ alcalini. _
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,10 g metenamină se dizolvă
în 2 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.14). Soluţia A. 1,0 g metionină se dizolvă în 40 ml apă ş1 se completeaza cu
acelaşi solvent la 50 ml.
Pierdere prin uscare. Cel mult 2,0%.
0,5 g metenamină se ţine în exsicator pe acid sulfuric (R), timp de 4 h Identificare
(IX.C.15). - La 5 mg metionină se adau~ 2 ml acid sulfuric (R~ şi O, 1 ml sulfat
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %- de cupru (II) 50 g/1 (R) ; apare o coloraţie galben-verzuie.
1 g metenamină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17). - La I ml soluţie A se adaugă 0,5 ml ninhidrină-soluţie (R) şi se în-
Dozare. 0,5 g metenamină se dizolvă în 15 ml cloroform (R), se adaugă călzeşte ; apare o coloraţie violetă. .
roşu de metil în cloroform (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în - La 2 ml solutie A se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) Şi
dioxan pînă la coloraţie roşie.
0,5 ml pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie (R) şi se înc~lzeşte I_a
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,01402 g CiiH12N,. 40 _ 50 °c timp de 2 min; se răceşte şi se adaugă 0,2 ml acid clorh1-
Conservare. în recipiente bine închise. dric (R) ; apare o coloraţie roşie.
Aeţiu.ne farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic şi fungicid urinar.
634 VIII. Methioninum
M ethotrexatum VIII. 635
La 5 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I); apare
o coloraţie galbenă. Se adaugă 3 ml formaldehidă (R) în prealabil neutrali-
zată; apare o coloraţie roşie. METHOTREXATUM
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2). Metotrexat
Aciditate-alcalinitate. La 5 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml roşu de me-
til-soluţie (I) şi O, 1 ml acid clorhidric 0.1 mol/1 ; trebuie să apară o colora- NH CH 3 O COGH
2
ţie roşie. Se adaugă 0,15 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1; trebuie să apară
NrCH -î~~\1/~~-î-JH-l-H
I
0
o coloraţie galbenă. N ~ • ~
CH 2
Cloruri. Cel mult 0,01 %. /4 I

10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu.
apă la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
SuHaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,2 g metionină se· dizolvă î.n
2 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14).
Pierdere prin nse8l'e. Cel mult 0,5%.
0,5 g metionină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g metionină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g metionină se dizolvă în 100 ml apă, într-un flacon cu
dop rodat. Se adaugă 15 g acetat de sodiu (R), 2 g iodură de potasiu {R),
se agită pînă la dizolvare şi se adaugă 50,0 ml iod 0,05 mol/1. Se închlde
flaconul, se lasă în repaus timp de 30 min şi se titrează cu tiosulfat de so-
diu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 3 ml amidon-so-
luţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,007461 g C5H 11 N02S.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Hepatoprotector.
H2N N
N I
CH 2
I
COCH
CwH22N~05 M,. 454,4
Metotrexa tul este acid (S )- [ [ [(2, 4-diarnino-6-pteridinil )metil ]me tila -
mino ]-4-benzarnido J-2-glutaric. Conţine cel puţin 85,0% şi cel mult 100,5%
C20 ~ 2N 8 0 5 raportat la substanţa anhidră.
Descriere. Pulbere cristalină, galbenă sau portocalie (IX.B).
Solubilitate, Practic insolubil în alcool, apă, dicloretan şi eter (IX.C.l).
Se dizolvă în soluţii diluate de carbonaţi şi hidroxizi alcalini.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu meto-
trexat (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % mfV în hidroxid de so-
diu 0,1 mol/1 prezintă trei maxime: la 258 nm, la 303 nm şi la 365 nm
(IX. C.24.1).
- 10 mg metotrexat se dizolvă în 0,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R),
se adaugă I ml apă şi 0,4 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R); se formează
un precipitat galben-verzui.
- 2 mg metotrexat se agită cu 10 ml apă, se adaugă 0,05 ml perman-
ganat de potasiu 50 g/1 (R), se incălzeşte în baia de apă timp de 30 s şi se
adaugă 0,5 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 (R); apare o fluorescenţă albastru-
verzuie.
Putere rotatorie specifică : [CL Jt0 = +
19 ° pînă la +
22 ° (1 % m/V în-
tr-un amestec format din 48 ml carbonat de sodiu ( R) 10 g/1 şi apă la 100ml;
raportat la substanţa anhidră) (IX.C.4).
Apă. Cel mult 8,0%.
0,5 g metotrexat se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g metotrexat se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie
pe hîrtie" (tehnica de cromatografiere descendentă) (IX.C.26.1).

636 VIII. M ethotrexatum
Adsorbant: hîrtie cromatografică Whatman nr. I.
Develotant:. dihidrog<:nofosfat de sodiu (R) 138 g/1 cu pH-ul ajustat
la 5,? cu h1drox1d de sodm (R) 10 mol/1. Se prepară imediat înainte de
folos1re.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: metotrexat 0,120% m/V în carbonat de amoniu (R) 5 g/1
(dacă este necesar, dizolvarea se poate efectua prin încălzire pe baia de
apă la aproximativ 50 °C);
Soluţia b: metotrexat (s.r.) 0,120% m/V în carbonat de amoniu (R) ·
5 g/1 (dacă este necesar, dizolvarea se poate efectua prin încălzire pe
baia de apă la aproximativ 50 °R);
Soluţia c : carbonat de amoniu (R) 5 g/1.
Se folosesc patru benzi de hîrtie cromatografică Whatman nr. l de
110 cm lungime şi 4 cm lăţime. Se trasează. cinci linii paralele pe lăţimea
benzilor şi anume : una la mijlocul benzii, cîte una la 4 cm de fiecare
parte a liniei mediane a benzii şi cîte una la 6,5 cm de fiecare parte a liniei
mediane.
Pe trei dintre benzile de hîtie, pe una din liniile trasate la distanta de
6,5 cm faţă de linia mediană se aplică cîte 50 µ1 soluţie a, pe o distanţă
de 2 cm, su~ formă de bandă (60 µg metotrexat) ; pe celelalte trei linii
trasa~ la distanţa de 6,5 cm faţă de linia mediană se aplică cîte 50 tL1
soluţie b, pe o dis~~- de 2 cm, sub formă de bandă (60 µg metotrex~t
-s.r.). Pe cele două linii trasate la distanţa de 6,5 cm faţă de linia mediană
de pe cea de-a patra bandă de hîrtie se aplică 50 µl soluţie c, pe o distanţă
de 2 cm, sub formă de bandă. Partea centrală a fiecBrei benzi de hîrtie se
aşază !ntr-o_ ~uvă ca!e conţine developantul. Benzile de hîrtie se menţin în
a~e~~ta poz1ţ1e cu aJt~torul unei baghete de sticlă aşezate pe linia mediană.
L17:11le trasate la o distanţă de 4 cm faţă de linia mediană a benzilor tre-
bme să se afle de-a lungul marginilor cuvei. Benzile de hîrtie nu trebuie să
a~ingă suprafaţa apei. Se închide etanş vasul cromatografic şi se lasă
timp de 16 h, pentru saturare. Se introduce apoi developantul în cuvă si
s~ lasă să 7:1igreze pîn_ă cînd frontul developantului ajunge aproape de ma;-
ginea benzilor de hîrtie. Benzile de hirtie se scot se usucă la aer şi se exa-
ininează î? lumina ultravioletă la 254 nm. Se 'decupează cele şase pete
corespunzatoare metotrexatului (probă şi etalon) si cele două pete cores-
punzătoare carbonatului de amoniu {martor). Fiecare pată decupată se
taie în bucăţi mici care se aduc într-un flacon cu dop rodat de 50 ml,
s~ adaugă ~5,0 ml acid clorhidric 0,1 mol/1, se agită energic timp de 30 s
Ş~ se centJ;_ifughează. Se determină absorbanţele soluţiilor (probă, etalon
ş1 martor) m cuvă de 5 cm, la 306 nm.
Concentraţia în metotrexat a probei de analizat se calculează con-
form formulei:
Methylcellulosum VIII. 637
în care:
c == concentraţia în metotrexat a probei de analizat (% m/m);
c 1 = concentraţia în metotrexat a substanţei de referinţă (% m/m);
A 1, A2' ~=absorbanţele soluţiilor (probă, etalon şi martor).
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Citostatic ; antiproliferativ
folosit în psoriazis ; imunodepresiv.
METHYLCELLULOSUM
Metilceluloză
Sinonime: MC, tyloză
Metilceluloza este polimetileterul celulozei, cu un grad de polimerizare
cuprins între 50 şi 400. Conţine cel puţin 25,0% şi cel mult 33,0% grupări
metoxi (OCH3).
Descriere. Pulbere granuloasă sau fibroasă, albă sau. alb-gălbuie, fără
miros şi fără gust (IX.B); higroscopică după uscare.
Solubilitate. Solubilă în apă răcită 1a o temperatură cuprinsă între
1 °e şi 5 °e, cu formarea unei dispersii coloidale vîscoase, limpezi sau opales-
cente, solubilă în acid acetic şi în amestec de volume egale de alcool şi
cloroform, practic insolubilă în apă încăizită la aproximativ 70 °C, acetonă,
alcool, cloroform şi eter (IX.C.1).
Soluţia A. Peste metilceluloza corespunzătoare 1a 1,0 g metilceluloză
uscată se adaugă 50 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, încălzită la 80-90 °C.
Se agită timp de 10 min, se răceşte pe baia cu gheaţă, se completează la
100 1111 cu a :Jă proaspăt fiartă şi răcită şi se agită din nou pînă la obti-
nerea soluţiei coloidale. - ,
Identificare
.- 5 iul soluţie A se încălzesc la fierbere ; apare un precipitat eare
se dizolvă complet după răcire (deosebire de carboximetilceluloză sodică).
- 2 ml soluţie A se evaporă pe o placă de sticlă ; se formează o
peliculă fină, transparentă.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml iod-iodurat soluţie (R) ; se
formează un precipitat gelatinos, de culoare brun-violetă, care se dizolvă
în 10 ml apă, amestecăl devenind gălbăi (deosebire de carboximetilcelu-
loză sodică).
- La 2 ml soluţie A se adaugă 9 ml acid sttlfăric (R) 700 g/1. se
agită şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 3 min. Se răceşte imediat
638 Methylcellulosum Methylergometrini hyd.rogenomaleas VIII. 63!1
VIII.

pe gheaţă şi se adaugă, ct1 precauţie, 0,6 ml ninhidrină-soluţie (R), se 1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,0005172 g grupări
agită şi se lasă în repaus timp de 10 min la 25 °C; apare o coloraţie roz. metoxi (OCH3).
Viscozitate aparentă. Dependent de gradul de polimerizare, există Conservare. În recipiente bine închise.
mai multe tipuri de metilceluloză caracterizate prin valoarea viscozităţii. Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze denu-
. Determinarea viscozităţii se efectuează pe o soluţie 2 % m/m : se mirea substanţei, viscozitatea aparentă (în milipascali-secundă) sau codul
cmtăreşte metilceluloza, corespunzătoare ia 2,0 g metilceluloză uscată, corespunzător viscozităţii, concentraţia soluţiei (m/m) şi temperatura la
peste care se aduc sub agitare şi în porţiuni mici 98 g apă, încălzită 1a care se determină viscozitatea.
~-90 °C. Se agită soluţia timp de 10 min, apoi se ţine pe baia de gheaţă
ti~p de 40 min. Se completează cu apă la 100 g şi se omogenizează,
ev1tînd încorporarea aerului. Viscozitatea aparentă se determină cu viscozi-
metrul rotaţional {BrookfieldJ ia temperatura de 20 ± 0,1 °C, dacă produ-
cătorul nu prevede altfel.
Se alege corpul de imersie şi viteza de rotaţie în funcţie de viscozi- METHYLERGOMETRINI HYDROGENOMALEAS
tatea sau de codul corespunzător viscozităţii declarate pe etichetă.
Citirea se efectuează după 3 min de la începutul miscării de rotaţie Hidrogenomaleat de metilergometrină
a corpului de imersie. '
Pentru metilceluloză cu viscozitatea aparentă de 100 mPa . s sau mai ©
mică, viscozitatea aparentă trebuie să fie de cel puţin 80,0% şi de cel O CH20H
mult 120,0 % faţă de valoarea declarată. Pentru metilceluloza cu visco- I! H I
zitatea aparentă mai mare de 100 mPa . s, viscozitatea aparentă trebuie C-N-C-H ,-
să fie de cel puţin 75,0% şi de cel mult 140,0% faţă de valoarea decla- i 0
rată. I CH2 C~
t.1/H
~.....,__
soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede sau cel mult
Aspectul
H CH3
opalescentă şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă
decît coloraţia a 10 ml soluţie-etalon preparată din 0,6 ml cobalt-E.c.,
2,4 ml fer-E.c. şi 7 ml acid clorhidric 10 g/1 (R). 5 ml din această soluţie
se diluează cu 95 ml acid dorhidric 10 g/1 (R) (IX.C.2).
pH = 5,5 - 8,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Arsen. Cel mult 0,0003%. M., 455,5
2,0 g metilceluloză se calcinează. Reziduul de la calcinare, prelucrat
conform prevederilor de la „Controlul limitei de arsen-Procedeul II" Hidrogenomaleatul de metilergometrină este hidrogenomaleat de
(IX.C.13) şi completat cu apă la 10 ml, se compară cu 6 ml soluţie­ 9, 10-didehidro-N-[ (S)-1-hidroximetil-propil]-6-metil-ergoiin-8~-carboxamidă.
etalon completată cu apă la 10 ml (0,006 mg ion arsenÎ. Conţine cel puţi~ 98,0% şi cel mult 102,0% C20 H 25 N3 0 2 • C4H 404 rapor-
tat la substanţa uscată.
Metale grele. Cel mult 0,001 %- Descriere. Pulbere microcristalină albă, alb-cenuşie sau alb-gălbuie,
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
fără miros, cu gust amar (toxic) (IX.B).
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (ÎX.0.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etaion (0,01 mg ion plumb). Solubilitate. Foarte puţin solubil în apă şi alcool, practic insolubil
Pierdere prin uscare. Cel mult 10,0 %- în cloroform şi eter (IX.O.I).
0,5 g metilceluloză se usucă la 105 °C timp de 1 h (IX.C.15). Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu hidro-
Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%, genomaleat de metilergometrină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
1 g metilceluloză ce calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). (IX.C.24.2). '
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea grupării - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,004% m/V în acid clorhidric
metoxi", luînd în lucru 15 mg metilceluloză (IX.C.19). 0,01 mol/1 prezintă un maxim la 312 nm şi un minim la 268 nm (IX.O.24.1).
640 VIII. 'Methylergometrini hydrogMomaleas Methylis parahydroxybenzoas VIII. 641
- Pe cromatograma qe la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata hidrogenoma- 1 g hidrogenomaleat de metilergometrină se calcinează cu acid sul-
Îeatului de metilergometrină (s.r.) din dreptul punctului b. furic (R) {IX.C.17).
- 1 mg hidrogenomaleat de metilergometrină se dizolvă într-un ames-
tec format din 5 ml acid acetic (R) şi 5 ml acetat de etil (R). La 1 ml din · Dozare. 0,2 g hidrogenomaleat de metilergometrină se dizolvăAn 40 ml
această soluţie se adaugă 1 ml acid sulfuric (R), sub agitare şi răcire; amestec format din 2 volume acid acetIF aµhidru (R) şi 1 volttnl anhi-
apare o coloraţie albastră, cu nuanţă roşie. Se adaugă 0,05 ml clorură de dridă acetică (R). Se adaugă 0,2 trl.l cristal violet~ aqid acetic anhidru (I)
fer (III) 30 g/1 (R) ; nuanţa roşie dispare şi coloraţia albastră se intensifică. şi se titrează cu acid percloric 0,05 mol/1 în a~id acetic anhidru pînă la co-
loraţie albastru-verzuie.
- 10 mg hidrogenomaleat de metilergometrină se dizolvă în 1 ml
apă şi se adaugă 0,05 ml apă de brom (R) ; soluţia trebuie să rămînă inco- l ml acid perdoric 0,05 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
loră. 0.022775 g C20H 25N 3 0 2 • C4H 4 0 4 •
Putere rotatorie speeiiică: [a:Jii0 + 44 ° pînă la + 50° (0,5% m/V Conserva.re. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece.· Vene-
num.
în apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la Acţiune farmacologică şi intreb:u.înţări. Ocitocic.
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Atenţie! Determinarea se efectuează repede şi ferit de lumină.
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (R)-metanol (R) (90: 10). În vasul cromatogra-
fic se introduce odată cu developantul şi un pahar de laborator cu amo- METHYUS PARAHYDROXYBENZOAS
niac concentrat (R).
Solutii de aplicat: p-llidroxibenz-0at de metil
Soluţia a: hidrogenomaleat de metilergometrină 0,50% m/V în meta-
nol (R);
Soluţia b: hidrogenomaleat de metilergometrină (s.r.) 0,50% m/V în
metanol (R) ;
Soluţia c: hidrogenomaleat de metilergometrină (s.r.) 0,025% m/V
în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se
aplică soluţiile :
a: IO µl soluţie a (50 µg hidrogenomaleat de metilergometrină) ;
b: 10 µl soluţie b (50 µg hidrogenomaleat de metilergometrină-s.r.); OH
c: 10 µ1 soluţie c (2,5 µg hidrogenomaleat de metilergometrină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo- ~ 152,l
pau t, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe q distanţă de aproximativ 15 cm Sinonim: nipagin
de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea developan-
tul ui, placa cromatpgrafică se examinează în lumina ultravioletă la P-'Hi<lroxibeuzoatttl de metil este 4-hidroxi-b,,....moat de metil. Conţine
366 nm, timp de cel mult 1 min, pentru identificare, apoi se pulverizează cel puţin 99,<J% şi cel mult 100,5% CaH,O3 raportat la substanţa uscată.
uniform cu 4-dimetilaminobenzaldehidă în acid clorhidric (R) şi se exa- :Descrie.re. Ptilbere cristalină albă sau cristale incC>lore cu tniros
minează la lumina zilei. slab caracteristic, cu gust slab arzător, prodttcind pe limbă ,o slabă
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin- anestezie (IX;Iij.
cipală, corespunzătoare hidrogenomaleatului de metilergometrină, cu Rf
Solubilitate. Uşor solubil în alcC>Ol şi eter, puţin solubil în cloroform,
de aproximativ 0,35, mai apar şi alte pete, suma acestora nu trebuie să greu solubil în apă (IX.C.1). .· ·
depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului c.
. Soluţia 4. 5,0 g :p-hidroxîbenzoat de metil fin pulverizate .se agită
Pierdere prin uscare. Cel mult 3,0%. ~p de 2 mm _cu ~o ml apă încălzită la aproximativ 70 °C, se ră:ceşte şi se
0,2 g hidrogenomaleat de metilergometrină se usucă la 80 °C, în vid, filtrează; soluţia fil;ţrată se corqpletează la 1~ ml 'Prin spălar~ iiltrului
pînă la masă constantă (IX.C.15). cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
642 VIII. Metliyiis para:hydroxybenzâas Methylis salicylas VIIT. 643

Identificare ~~-un flacon ~e ~ ml cu dop rodat! agitind din cînd în crud: Du ă

- · Spectrul îii ultraviolet al soluţiei 0,0005% m/V in·-~lc~ol JRj prţ- rac1re_ se adauga bO D?-Lbroma:t de pota.sm 0,0167 mol/I , 2 g bromură ~e
zîntă un maxim la 258 nm (IX.C.24.1). · P;?ta?1".1 (~}, 301!11 ac~ s~func 100 _g/1 (R.), şi se ţine fa întuneric timp de
. -20 mg p-hidroxibenzoat de meta se dizolvă în· 1 ntl 'âJco6'1'''f:R), se ~:., mm,: S,~adauga l.g_10dura d~po!asn~ (R), l~ml a,pă şHOmlddJ;oform (R) .
ue lasa m repaus timp de :., mm ş1 se ,titrează' cu tios•·"'~~-; ...- - • a·,
adaugă 3 ml apă şi O, 1 ml clorură de fer (HI) 30 g/1 7(R) ; apare o col{)rntie o 1 1/1 1 1o ţ· lb .. . . .1UJ:a.<,; ..U'e so 1U
, Jno .~ma_, a ~o ra ie g~, en-desc~is. Se adaugă 2 ml ~midon-soluţie (I)
A V

violetă, care la adăugaiea a 2 ml alcool·. (R) devine galbenă. .· · .,

ş1 se conhnua titrarea, agitmd energic, pînă la dizolvate: · . . · ,· ,,,, '·
~· 0,1 g p·hidroxibenzoat de metil se dizolvă în 2 ml alcoqr (R}, se
A

adaugă 5 ml nitrat de mercur (I) în acid nitric (R} şi· se încălzeşte la .fier~ :):n paralel, s,e efec_tuează determinarea cu o probă-martor, :Jiu,,,
bere-; se formează un precipitat,iar lichidul supernatant• se colorează în 1 ml bromat de potasiu 0,0161 mo111 <:C>res.J?:imde 1a 3
• ·o,Wt536 tc;1Iso
roşu.
Cooservare. în recipiente bine închise, ferit ~e 1nmihă. . .
Punct de topire: 125 - 129 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,25 g p-hidroxibenzoat de metil se dizolvă în 2,5 ml
alcool (R) şi se adaugă 2;5 ml apă; sohtţiad:rebfflt'•-să ·,J;fo::1impede,şi inco-
loră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia
unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt - E.c., 0,40 ml fer - E.c.
şi apă la 5 ml (IX.C.2).
Aciditate.. 0,20g p 71J.idroxib1;nzoa.t de metil se dizolvă în_S ml alcool (R),
se adaugă 5 n:t1 apă proaspăt fiartă şi· răcită, O, I ml vetde de bromcre- Salicilat de metil
zol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1. Trebuie să se
folosească cel mult 0,1 ml hidroxid de sodiu 0;1 mol/1. ~- l ., ..

6
Cloruri. Cel mult 0,02%. li
10 ml soluţie A prelucrată ··Conform prevederilor de la „Controlul c...:c.oci:-t •
limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) se compară cu 5 ml 1 OH
0
1,01uţie-etalon completată cu apă la 10 ml O, 1 mg ion clorură).
Metale grele. Cel mult 0,001 %: . . ',."

10 ml soluţie A prelucrată conform prevederilor de la „Controlul ' ... ~

limitelor pentru impurităţi anorganice~ {IX.C.13) se compară cu 5 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,005 mg ion plumb). ~ 152,1

Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi Saii~ilatul de metil este 21'11idro:tlbenzoat de metil. Conţine cel puţin
99,0% s1 cel mult 100 5°1 C~-r:r8 O 3• ·. _/. · _,.
(I:X~-_\9). , ' ,, , > /O 1

Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,20 g _p-hidroxibenioat' 'de . :Deserie_re. Lichid incolor sau slab gălbui, cu miros caracteri~c taro-
metil se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R) ; soluţia t.roo>we" sa;si§ie limpede mahc(. persistent, cu„giisţ_ fiw~<=~ şi ar;i:ă.tor..,(IX.B). · .. : . ' ,,;-L_
şi .ţnc61oră ...o e..iemamlă . ooloraţie. riu. tn~biiie ·să -fie 'lI]lJk,~,neeît ,colo-
raţia: .unci sol.uţiei.-etalon prap~~) diri,."0;50:: .mL ctlPIU ii:,:S,@i{ ddju5 ml
~tdri~ta~~ :Mi~aj)ll-~µ al~oqJ, e~~ ~i:~îtiii, 00
în apa (I}C.C.}J. · ·.· .:ra~-. ·fp_~~.:
O:eu 'o1u'. b· 1
· r, ·. · · - -- :, - • - . t,, · . o· . -s,_, . h
cobalt ,,E.c., 1,25.ml fer. - E.c, şi apă. la.->·.·&ml
• -• <'• • •,.,_ ,. • ~ •
~--~'.
:CI:X-C,Mk
; -' •.-_,.,._,;,..._,., _,.
,,-•• -,._ • ..
.,,,,,;.,,,~.,.,~
~-,·-~a-·,~-
·-·• _.> '•
Identifi · • · ·· · .. , _... .. - · ,,, >' . ::,'),
't:r'I ·'','n'~ -"Î
_ , . eru:_e'. O, 1 g sa11c11at de metil se agită eu:-.5,mi;apă;şLse ada ă
' .:PiMdei'e prin:useăre...,Ceţ mult.·0,5%. · 0,D:> nu ~10rnrfi, :(le ţ~r .(lIJ) 3Q g/l"{R}.; :a_pare ·9r,col~.raţie •.\,jel._~1;4,' .;;, n.g
0,5 g p-hidroxibenzoat de metil se usucă pe pentotm:::de fosfor„ la Densitate reiativă:·cl;g =1;I80...'..: t:,:1s5,fI:&C.3), · ; .·. · ·, ....·
80 °,C.., în vid, timp <;le,2 . h, (IX,C.15). . , ., .si,d ' ,:
lndiee de refracţie: 1,534 - 1,538, (IX.C.5.6).
%- . '"·"
0

.R~~idu11 prin eal~~~re: c:1,mult 0,1

0,q,,g p-hidi:o:>ril;>eIIz-0~ţ-. de metil se .cal.cinează cu acid_ sttlţuric (R) 'Punţi de.fier~re: 221 ~ 225 °C JIX.C.7) .. : . .
(IX.Ccli'.)z. -t·_,As_peet. ,~li_Qilitut .de meţil tr,ebµie" s.ă fi~
ra 1e nu trebm • " r , dec1t .colorata ,UQel...·O_i~'. .. ···a···1ă ·:010-
"ve_n...tu
·- Dozate.· 0,1 g p-liidr-@::tioenooat 4e 'metil se focwzesc -la fierbere pe ' ru· _ e .sa !e m.a.1· intensa,
· A

pO~J-t!ţlJ,}qn: !}J'e-
• • ,.. •• • •

sită timp de 15 ruin cu 10 ml hidroxid de- soo.iu JOO,g/1 (R) -şi>5, ml'apă, para te u 20 m1 apa, la care ş~a:ad,ă:ugat,0,(1$.,ml ioo,Q;05 wpUJ.,,, ·,
644 VIII. Methyltestosteronuni Methyitestomronum VIII.

Aciditate. 5 ml salicilat de metil se agită energic cu 25 ml apă proaspăt Punet de t@pire: 162 - 168 °C (IX.C.10).
fiartă şi rtrcită, într-o pîlnie de separare timp de 30 'S. Stratul apos se
Putere rota~9e,Şf'C~~,~.Jo:J~.,~.:ţ?~ .pînă la f85° (1 % m/V
0

separă, se adau~ă 0;05 ml feno-lftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidr-0xid

în
de sodiu 0,1 mol/I pînă la coloraţie roz. Trebuie să se folosească cel mult alcool R; raport:tt,J:f:i' sffl:>stânţa ·ttseatăJ '(lIX;C.'4},
0,8 ml hlidroxid <ie sodiu O, 1 niolfl. Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie 1,0% m/V în alcool (R) trebuie să fie
Apă. 10 ml salicilă.t de metil se răcesc la +3 °C; lichidtil n1,1 trebuie limpede şi incoloră (IX.©.2): · · fh · ' 1t "'
să se tulbure. Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de 1a
Dozare. La 2 g sa1icilat de metil se adaugă 25 ni1 hidroxid de potasiu ,,Cromatografie pe strat subţire" (lX.C.26.2}.
1 moI/1 în alcool şi se încălzeşte la. fierbere, pe baia de apă, la reflux, Adsorbant; silicagel GF254 (R). ·
timp de 15 min. După răcire se adaugă fenolftaleină.-soluţie (I) şi se titrează
cu acid clorhidric 1 mol/I pînă la decolorare. Developa~; cloroform (R)-acetonă (R) (ro: 10}.
1 ml hidroxid de potasiu 1 mol/1 în alcool corespunde la 0,01521 g Soluţii de aplicat: · · ·
C8H 80s. Soluţia a: metilte~~ronă 1,0% m/V în alcool (R);
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină. Soluţia b: metilţestosteronă 0,010% m/V în alcool (R).
Acţiune farmacolo!Jiei şi întrebuin~. Revulsiv şi antiinflamator local.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
sol\li~:/," .. : '. . . ;· .. , .....
a: 5 p.1 soluţie a (50 µg metiltestosteronă) ; ·
b: 5 ,~ ~,.br,~5 µg m.etiltestosteronă).
l?laca, CI":9~~~ ~e inţi:odtţce în vaslll ~.~~c..81 dev~f)l>ant,
METHYLTESTOSTERONUM se ·M, PP.ă~~ %~m,a. 1;1µgi:at pe <,> dista~Jă,, <ţe aproxi~tiv ·15. cm de
la ~l+ de sţ.rt~ se_scq~te, ~e usucă la aer 9i se, examine.ază ţ:n lumina ultra-
Metiltestosteronă
violetă 1{254 PllJ.~,
< . . ·. ·.· · . ···. • .· ·.· .• · .....·. . . ' . . .. ,. ·,·,~
OH Dacă pe cro~âtogrhmă, în
ă'rtipttd punctului a, pernîgă pata 'prind-
pâll~ '. <?bre~tbare ifttiltesttJStel'Qllef; ' măi 'apar /~. alte 'Jllet:e;' '.niărimea
···C~ şi intensitatea acestora nu trebuie :să dep~ască.niărinw.a şi intensitatea
pE!t~ .~ Îh'e~Is J)Wiciieum ,b.. ,·
Pierdere prin nseare. Cel mutt 't,'O<fo'.
0,5 g metiltestosteronă se usucă la 105 °C pînă la Uffisă :f!)Jffiţantă
(~~.Q.15j}._
C:icHsil~2 · "M;':802,5
lliiidliu PfÎil aleinn. :Cel •mult Oil %; ·
Metiltestosterona este 17 ~-hidroxi-11-metil-4-androsten-3-onă. CQriţine
cel puţin 97,0% şi cel mW.t 103,0% C36Hâ6O2 taportatia substaii:ţa uikată.
O,5 g metiltestosteronă se: câ.lciriează cu acid sulfucie 1R) (IX; C.11}.
Descriere. Pulbere cristalină, albă sau aproape albă, fără miros, fără ~ ) S&mg xnetilfestostercmă \'se dizolvă fu '50 ml alcool absoiut
gust (IX.B). ; higroscopică. (R) 'şi :se comp~ ·61 acdaşi ~ ' fa 100 ml, într-un balon eofut.
Solubilitate. Uşor solubilă în acetonă, alcool, cloroform şi dfo:x..an, 1 ml soluţie se diluează cu alcoor absolut (R} la 59 ni!, mfr;.tm baion cofat
puţin soiubilă în eter,. practic insolubilă în apă şi în ~imi grase ,ff~,C. l). şi se determină absorbanţa. \ta, !240'. nm. '
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut ţU. l3iletil-
Af~ 1a 24() nn;i ·;;;," 535.
.<,.~

testosteronă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (Dt:C.24.2). ~vaie~ ln :recipiente,pi:µ€' inµi~~~. ffirtt,de lu~ 1şi d,i; ullriditate.
- 1 mg metilt5tosteronă se dizolvă. în 1 ml a<lid S11lfuric ·(R;:; apare Separaml.1J.11f,. ~lÎ . - . -
o coloraţie gălbuie şi o slabă fluorescenţă verde. La adăugarea de l ml
apă, coloraţia şi fluorescenţa se intensifică. ~ _ . fannaeo1ogiei ,i: fntnfmmfări. >Steroid ~nc}rogen,:., anaoolizant.
646 VIII. Methylt;hioninii chlotidum
M, 319,9 (substanţă ~i~-â}
L'-} C ••
Sinonime: albastru de: ~;metilen, clorurii i(,e ttfhamellÎ1,fli9'.111&mafC :
.: : {%ruta de ~~ltmninin. este· doniră de ~;7 .;'Îji,!,'(m#r~fflămine,~eno­
tiaziiiiu: Conţine cel puţin 9t>,-6% Cl6R~8ClN:i-Sira.poruitJlir ~anţÎâr ~ătă.
. -·" Descriere: Cristair~au-~pulhete' cristalin.ă" âe' du16a1{'.;v{~-Wc~il cu_
0
luciu metalic, apr.oape fără mi,ros: FU. gtţst slab a,mtr .,{fX'.)3,}.~~ ~~~~i ...
. .·::.Solubilitate. Puţin solubilă.. îl,Ji _,a.pij;, '.gl"eyt:l>Ol:u.:\lil~--~,~l~·-dilnat:§~
cloJoform; ptactk inso1ubil~3n ~ter (IX,C;I). -~:L. '<, -:, ·• ....
Soluţia A. O, 1 g clorură d~ ~etiltionio,iu mr~ttlvă m:~;pJ itR㠧ηse
completează cu acelaşi solvent }.~_·t1.90 &.tL [cc::;: .~,·:1.w''"' ~<r'!iY.:'tî··,
· ;, ,,Jdentifieare· - ,,,;:, ..., ,.. ·,1·--,. ;,,
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0005% m/V în ac~Icl6rlii~
dric 100 g/1 ( R) prezintă între 2~!'qfu ş'i.,,SQ(httn.~!@a- î.rUi;~ nm,
la 268 nm, ,lai 288,nni"'ŞÎ: la .745 ,;o,m .:(fX.C.24,.:J),,:w':1-r~o.t25:tL' ,r1 g ?,O
· cf:;¼tlnils()l~pe,A.Şţ;~d~~g~~9~,~o}aj:1Bfl~~ {~~,l g
zinc.P~t!f (l.?)~;1>oţu_w, ş;e de_col~fţ. Şe3Jj,lţr.e~_ă t-t __ ~J;pl,~i, c~~eaz-ă
din 110µ Îil .aj,l;iaşţt!tţ ,P.X:i~.:e~ţmerţ 11+,,,a~r.,; . ,,,,- ,,:;. : 1:
- La 0,05 ni1 soluţie A se adaugă, Hnl at>ă~::4rmlb:altlf>niat:d00-g/1 (R),
9 ml eter (R) şi se agită; stratul aposr.răwîp.e colorat în albastru, iar
r ,-- .-. : :'c ':,·
stratul eteric se colorează tn- galbeii-ioşiatic':'" .
O;l g ~fo~ăde' metffiioii.foitrse<cirlcine~z~.' eh 0,5-'g'fa!'~B&\_ d_E'
sodiu anhidru (R) timp de 10 ruin. După răcire, reziduul se dizolvă''m"1<fm1
acid. nitric: 100 gjl (R) şi s.e 'filtreă.~,·~i3:m,l ;fil~~![!l®~ifh:.1-.5 ml
Methylthioninii chforidu.in VIII.
nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos, solubil
în amoniac~~ţ:E,tro,ţJIBJi. ;1.Y.L. ,U .R'F
Arsen. Cel mult 0,0005%.
1,0 g clorură de mfil-iltiQniµi~,~ prel~-roaz-ă :CJ>nform prevederilor de
la „Controlul limitei de arsen-Procedeul II" (IX.C.13), adăugind 25 mi
alcool (R) înainte de a_ completa cu apă la 50 ml.
Metale grele. C~l. ninlt -0,001 %- '-'
Reziduul de la calcina11e;--'f)relµ=:tf tontol'.m. .prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C. 13) şi completat cu
apă la 10 ni1, se compacl=cu 10 ml soluţiflf.etalon f:9,01 mg \ion plumb).
·-.:
Zinc. Cel mult 0;005%.
2,0 g clorură de metiltioniniu se cakinează:-cuacid sul~uric (R). După
răcire, la reziduu se adaugă 5 ml acid clorhidriq 100 KR) şi se încăl­f/1
zeşte pe baia de apă timp de 15 min. După ră~ei se adaugă 5 ml apă, se
filtrează şi se completează filtratul cu apă la IO ml. Sofuţia obţinută se
îl
compaţă cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion zinc) (IX.O.la).
~, :-i ~4tw~ .::P_. : ~ ; (:~1_} nţnlt 22,0.%:.1; _ ,1_1;
'.'-0~5cg?.elatj'llră fle, meţiltioniniu ·se· usueă ~'_fle• pîriă, la· masă. con~
stantă,(IX-.0.15)~' ;~rr,,2d1Jc .·: J.;1,.,,1,;' · '',c. ,.' ,;~·,\:
Reziduu -ffein.:1m.Ieimtre. <!el "mult. 1;0%U;:·• ; · ·,h ,.s<t{l'.
dl:1g<!d01iiinl.·1,p~; . ,metiltiombik:: se <:alciheaiă ~ .aoid;" ' ~ i c ( R)
(IX.C.17). · ' _,.,
~~~- o;.f'gJ:~ţffef dţ('inţfj_lţ!9~jJ'.:'s[~ly:ă :$;{ qO pr.in I#t~:P:~.
îri61iftirei lâ"âpr8xiinJffv"35' "'c:·nhî,tracire,'so'fu~'sî? ic!.uce cantitâtîv cu
mici porţiuni de apă, într-un balon cotat, se acfuugă 50,o:n:1.r 1illetofitat de
J)()tasiu 0fOtio1 niolf!; ~kff~:~nergi'c '17'ifedmRlf'€-eâiă:'cp11~pă_;'-la, _190 ml.
se! lă~'M-}Tepaus''timp1 dt! Hfnffi:i"ăg1tfW-,dih:chtd în'&d'şî ..k~J.îliiţMz,ă.
:1Zi!#7Jl~t'.(~u~i:îJ1hrib~~î:1:i~}p!~i~t~\~~~tă,~t:ţ;~~~
coquI inffi l'.'.i~~ }.a îP:t~~jc ~}?, qe Rdajn,,"Se 'a,5¾µg~. WO ~Lţp.ă şi se
titr~ ,cllc. tjoş~ :fiţoSodiµ .0.1 mPljl iPÎJ?.ă )la,, iţp}ora;ţie, galbentverzuie. Se
adaugă 2 ml anri.don-soluţie (I) şi se ~ontinuă,titta.rea,:'agitînd: enl':!ţgic,
pînă.bcînd i:!olm:;aţi~ ~astm;,devine verznie. • . .c; /.
'În .pa--ra!e1)'~e efeetneafiă ;de'terriiiiiâr-da cu· pfiffl~-martoi. o
1 ml dicromat de poţdsiu :0;4>r67 iiJ.t>l/1 &n-esPfflllde, lti· Oi0Kf66 g
C16H18Cl~i"$:~,:<T) ·l:<-:·~---· ·, -~~·;_ ~- _ :('1,
.~ ~~~~;·: . _~~ă~!ft!miţe b~- nţ~~-:-f-erit;' ctle., ~1ţttnină. -h-~~- t
Acţiune farmacologică şi între'b~.l,'Coiota:itf'scu potenţial redox,
folosit în ~tratamentul metheniogldbmlirojei; deztl:!flicfant.- -
648 VIII. -Metoclopramidi, hydrochloridum
M etoclopramidi hydroch,_lorîifom
VI1F

METOCLOPRAMIDI HYDROCH~RIDUM · Clor mineral: 10,35 - 10, 75%.

:0 !ig ~~~~:a,:t ;J~~rJ!~~t'te~:~~t~~s~ :~~~=
3
din
Clorhidrat de metoeloprdmîdă soluţie {I) şi se titrează cu nitrţ1.t ,9-e.gi-gg,.t 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
I ml nitrat de argint O, l nI:oîJl cot'espttnde la 0,003545 g clor.
Metale grele. Cel mult O,OOJ %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anqrganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
. ·ei (0,005 mg iou plumb).
Cl Impurităţi înrudite ebimie.--Se p r o ~ conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 ( R).
Developant: 1-butanol (R)-amoniac concentrat (R) 13,5 mol/I (95: 5).
Solutii. de aplicat.; . .. ·. . . . ··
Sdlutia: a: clbrhlarat de metoclopramidă 5,0% m/V în metanol (R);
·sb'luţia b: clorhidrat de riletoclop:ramidă0,'850%'m/V in metanol (R).
Pe linia 4e starf a·plăcii cromatografice, în punctele a şi ii, se âplică
soluţiile:
· - a : 5 µl sow.,ţiie a (250 µg clorhidrat ,de metaclopm~J;
b: 5 µ1 soluţie b (2,5 µg clorhidrat de metoclop:ramidă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatogra;q,c.cu. develo-
pantr se la~,pînă cînd a~sm}: wigraţ pe o distanţă de aJ)Io~ativ 15 cm
de la !mia de stârt, .sţ !lţpate, se usucă la aer şi se exauilnează în lumina
ultravioletă 1a 2$4 mn. '· ·
- Dacă pe cromatogrami, în d:reptul punctului a, pealÎ!½gă,pata prin-
cipală, !XlTe-Ş~ăt~re clorhidratului de metoclopraririd~ ma.i
apar şi alte
pete, ~ şi ixitensitatea aseestora nu trebuie s;l depăşească mărimea
şi inte~~;petei2;cµn dl:$p:tul P~?,Ctului b. · · --
Piere.ere prm::~. ce:1, 'mult -OJS%. - .. . ·'.,
. Q,ţS ~,-,iorbî<l.rat. dti ,'.1/Jilet-OClop:ramidă se usucă fa dtl5 <JC pînă la masă
const&Îtă>~X,-0;'15) i' - ·· • · ·• . ,

Reziduu prin calcinare. Cel .mult O, 1 %· .·.·. ·· . . ·. . ._· .· . ·. .. ·. ·

0,5 g clorhidrat de metoelopramidă
(IX.C.17).
se'
calcinează cti'!âeicfsuifurie (R)

1,)c)zare. 0,2g· clorliid.rat :de ·:metoelopramidă·.~ 'dizoly~Fîn 12·ml ·acid

clorhidric 1 niol/1, 'Se·a'.tia:iigă lOml'<ipă, l g'.bi-onitttâ <ţepoţa.siu (R), 0,05 mt
galben de metanil (I) 1 g/1 în apă şi se titrează cu nitrit-de sodiu 0,1 mel/1
pînfif'lft eoldniţie·galbenă. · !Jii ·
l ml nitrit de sodiu O, 1 mo1/l c~espunde'1fO;Q3363,g G.J:~bCl.N\iQ2 : HGL 0

Conservare. Îlf recipie]lte ,,l;line închise; :fa;# ·~iJfÎ:;ilni;."'· ~, ,, '

AeţinMJtumâco~ · şi ialnlmmţm-i,·
evacuării gastrice. ·
Antiemeti{!\~ ~cei'erator al
,. · ·
 · 'Millefolii flos VIII. 651
Metronidazolum
650 vm.
. .~ Pe• lip.iabde 1start,.a ;plăcii cromatogmiicei$e într-un puocf ,!25 µ.l
aplică·
din;-:şoţuţ;iţ,Jieqnai JS1lls;(500.,µg,,metrruildaool}:, : · .r> . , ·,
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic ,cu·:develb~
p;iw;,.. sţ.. la~ pî:q.fl., cîRd a.cesta: .a,,..migrat-y p~ ,P fiista·.~_:, ,d_c;;_, '.\I;_WJ_.ffi!lU_._·
... a. tiv

g
5
;[t!e ;&~~t~!~:;t~aj~r;~~~', c~~r!~e ;: tll;i-~tVî~~t?i t!
acid clorhidric 100 g/1 1 ·('Jeh"Se ~e <fm·nou m efm.-ă 4!l."J.3W10 €~:mp de
10 min. Placa cromatogra.ţ~ă:J fjţţibigte .se ~er~::i,ijft~~~§rJ-f'~.ime-
tila~inobenz~ldehi_dă_ (R) '.10 g/1.în ':':cid .cl,orhidric),~~/,L{.lţ) j, ~t,4fami-
neaza)~ )u:i,v.1~~0~ikJ- ~," , , .. · ,. · , ..··. ,· .. _· ,·.····.·. ·. ~:t
J'll,,~;·,
Pe~troma:'tbgt:rlnă;'"m · afara petei···corespunzătoare m.etto'ri}~a:zo1 ului,
de culoare roşie, nu trebuie să apară alte pete. ·
1
gieţ"def4' ,PţÎil, US,~• ..<;;ţl ,InWt Q,5%. ' ·.· .. > . ;; •• ,1,~=; i??E ,":
D;5·g rhettonîd.afuI se'itsircăJla 105 °C'pînă la masă constantă (LţLC15).
Re~uu prin caleiJw~ ,~J ,ntlllt. O,J. ~h. ;.. . . . -· .., r · _.. , A,:; .
0;5g metronidatoVs'e t:¾kihea:z~ cu· acicr''S'-6'1:ftmc TRi"ftX:~C: 17) :'
Dozare'; 6;3 g metioni&Ezol, .se <liz6fV(~1ţt10 nrf acig·~~etft' ah'hidru
(R), se adaugă O, 1 ml 1-nafto'lbenzeină în ~a:t'îd:' "a:cetic„ani:fifu-11 (I) şi se
titrează cu acid::;percloridt;Lmol/liniacid:acetic~nhidm. pmăc:•0:a::olbraţie
_verde. , .. ·»,· . 11 ~,: ... , ., .. . . •. , ,... . .. . • ;,, ~ ' " ' . ·.· '"·''"'l-r.'·; "'""'·.,,.,..
r ml . acîă-Jpercloric O, 1 mo171 în acid a:cet1c" anhiâiu core.spuÎÎ.o.t! la
0,01712 g CeHsN'a03 • . • ..

Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.

Acţiune farmaeoiogică şi întrebuinţări. Antiprotozoaric şi antibacterian.

MILLEFOLII FLOS
Floare de coada şoricelului

Inflorescenţa plantei Achillea milld,olium L. ( Asteracţae) uscată după

recoltare. Conţine cel puţin 0,2% m/î. ttl~_v_olatil de culoare albastră.
Descriere. Caracte1'e macroscopice& Inflorescenţe în furmă de corimb
compus din capitule, sau c~pitule izo~te~apiiiilele, alungit-ovate, cu dia-
metrul de 2-5 mm, sînt acoperite l a ' ~ cu bi'actee;eliptice, cu mar-
ginea brună, denticulate către vîrf. ReceptaculttLconic, pnţvăzut cu scuame
ciliate, poartă Ia exterior cinci flor1 femelţ„!igulat~, ob~vate, tridinţate,
albe {mai rar roz sau roşii). Fio,j centrale', în numă:rl de 5 - 20, herma-
frodite, gălbui sau alb-cenuşii., cu corola tubuloasă şi pentalobată.
,. 1.;Miros caracteristic, gust aromat şi amar (D/::.:q,l.) .., .·: r ,.
· 'Cttractere microscopice. 1n vîrful şi pe suprafaţa e~teYioa'râ'â bracteeibr se
găsesc,i@eriitâcttin,-ic:ti f-~p:mluleffiaza.le mici şi:ciuo,:celtiiăLtet.n:i:fu.all~lungă.
.• ,;(,SU.pr~oo~ jll"eimtă p.eihteetoii sehr~-~;~o~T.al:rdul,a:ririru 'un
picim:' sct!Jllt;.tşu o, giamiă.14$rrici€1liiar[L~ t<ie1lfie ~wie J'b:ise::riat. În, c;l='lule
 Morphini · hydrochloridum Viii. '653
Morphini hydrochloridum
vm:.
1-. , rl . 1 · .·.,@ tmGiarii ,de :poreu sînt Descrie~. Cristale ..aciculare mătăsoase, nşoare, iucolue ,sa111 .,pulbere
se ·p.ot ~bserva miei !.ozete de--:oxa-ll1t, . e oa, mu. • ::a. _,
mia.ţa.' .ţepoasă
V
albă sau sla,b gălbuie, uneori aglomerată; fără miros, cu gust amar· (toxic)
aproape sferici, cu diametru[ -de 22 - SO p.m §1 at. · sup _ · . " (IXJ~).
.(IX.D,2; JX.D.S}. ' . _ · _ -· _ · ·_ _ , _ . ._ , . . ·· tvti1, tufi 'd:~ La lumină se colorează .
. PătlJ~':,a~ plalită. _Flori brunilic~te,. 1~e1 m~t·~·~'9; ~s ·.. _.. Solubilitate. Solubil în apă şi glicerol, l)tţţ4t solttbil în alec»l, !{)ractic
tulpitii; li;PSl' ţ:f,X.D-24). _.. _• •• , . ·· . insoi-ubiil în cloroform şi .eter (IX.C.l). · .
Soluţia A. l,O g cloriiudrat de morfină se:dizolvă în 20 ml apâ:proaspăt
Î'~;dn,__ 1~ pJante. Cel mult 0,?~ (IX.Ii>.4). •
fiartă -şi răcită şi se completează cu acelaşi sol,vent la SO ml, mt!'.-un •balon
ftod'llse' m.ln~e. Cel niu1t 0,5% (IX.D.4J; cotat.
Pierdere prin ~ e . C~l mul~ l3,0%. 105 °C v luă Tu masă con- Identili~e
. Sg fl<:>flre de coada şoric~lul}ll: 8/! usuca la ": P , , . - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,01 % mfV prezintă un maxim
stantă (IX.C.15). · la 285 nm (IX.C.24. 1). --
Cenuşă. Cel mult 15,0%, .• · 1 • ~:.'i 1~'~a'.rt~~~rntă
V
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,01% m/V în hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 prezintă un maxim la 298 nm (IX;C.24.1).
1 g floare .de coo,.da ,şoricelu.iru se -ea cmeaza .r- ., . . .
- Pe .cromatograma de la „Alţi alcaloizi", în dreptul punctului a,
(IX.C.17). •. . .. . _,, · · • ob¾''· 1rrv,e 17) trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata clorhidratului de morfină
Cenuşă insolubilă în ~(ţ,'eiorbidri~\100 JJ/1 · Cel ;n'1:t .~.t, , e 1...1.~, · : : (s.r.) din dreptul punctului b.
· ' ·v · • _ _. ..;, . de 1a Dozarea .,lllemlm
Dozare •. Se proct:deaza 5o~QîW,,: preveue.l.J!ier_ tt . . . ,;;;. ~ - 20 mg ciorbidrat de morfină se dizolvă în 2 ml apă şi se adaugă
volatil din produsele, vegetale._.'. rrx,1)JOt, . . ' • V 0,05 ml clorntă de fer (ID) 30 g/1 (R); apate o coloraţie albastru~verzuie.
Conservare. 1n '~cipiente bine închise, ferit >iie l.tu.nina,, , . .. . . Se adaugă 0,15 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); coloraţia devine galbenă.
' · ~ • • b · tă..l Stomahic · hemostatic : ant1- Se adaugă 0,05 ml hexacianoferat {III) de potasiu SO:g/1 (m; se formează
,Acţiune farnuu;o,lo91ca şi mtre llllli-.. ' ·· ·.. · · un predpitat albastru. .
inflamator. . - ta 1 m,g clprhidrat de morfină se adatţgă 1 ml add sulfuric (R)
şi 0„05 ml formaldehidă (R) ; apare o coloraţie roş1Fvioletă, care în timp
devine violetă, apoi albastru-violetă.
- 20 mg clorhip.r,at de morfină se dizolvă..în 1 ţI1l a;pă şi _se adaugă
MORPHINI HYDROCHLORIDUM O,5 ml acid fosfomolibdeni.c 10 g/1 (R) ; se foritrieazş. tlţl,. pretjpiţai: galben.
Se ad;J,p.gă 0,15 ml amoniac concentrat (R); a~~ o ţolor~q,i~ albastru-
Clorhidrat de morfină intens.
. ,:~ .-}.
- 0,05 g cl.whidrat de morfină se dizolvă în 2 Ip,l a.pă, se aci'du:lează
cu acid nitric J.00 g/1 {R) şi se adap.gă 0,15 ml nitr~t &: argint 20 g/1 (R);
CH, se forme/3,','lă un precipitat alb, cazeos. · · ··
l 3
~ ,rotatam speeifieă; [«]~ = -110° pîni la -116 {~u,ţia A; 9

raportat la „su.bsta.il,ţa uscată) (IX.C,f).

Aspelrt111 soluţiei.. Soluţia A trebuie să fie limpede şi ineoloră. 0-even-
n.i,ală coloraţi,e nu ·trebuie să fie mai_ intensă '(Jedt coloraţia unei sohţţii­
etalon preparate din O, lt) ml cobalt...E;e., 0,10 ,ml cupril-E.-c., ·O;fS·ml m-
E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
A~ditaţe-alealinitate. .La 10 ml sol~ţie A se ada~.ă P,Q5anl r-oşu de
m;
:q:i.etil-solµţie soluţia trebuie să se _coloreze in ,fP§U sau in portoeşll;u.
Se a4iugă 0,2 mi hl4x',,oxid de sodiu 0~02 mol/1.; soluţia tr.ebuie să -~ colo-
reze în ~ n .
Amoniu. La 0,20 g :clorhidrat de meffi~ă se .arui.'§gă -~ ml hidro~p.
de sodiu 100 g/1 -.(R) şi se îneă:lzeşte la fieroet:e; nu trehuie să şe deg~_wze
va-pori care albăstresc hu:tia de tumesol roşie {I.). ·
 651! vm. Morphini hydroch1oridum Mucilago carboxy;netkyZceUu.i.0s~ natrici. 2%
VIII: 655
· •'Apomorîină. La 5 ml soluţie A se adaugă 0~1 g hidr.ogeuoeatbonat si~~~ .col?~aţiei fetei fosfatului.~ .codeină.. J)acă. mai a ar .··
de.sodiu,{R), 0,05 ml iod 0,05 mol/1 şi 5ml eter (R) într-;o pµnie de separare map~e~ Şl n;1~ens1tatea col?raţie.Lacestom nţtptrebuie să &-
:Şl alt~ P:t::
mea ş, mtens1tatea coloratiei petei clorhidr.atului. d.e' m.o , ... Pf.şed~.sc:adr
şi se agită; după separare, stratul apos nu trebuie să se coloreze în)veide, .. mar~.
pt1nctului c." . . ,. . .. . . .•..· .... nmcţ. 1Il eptul
iar stratul eteric nu trebuie să se coloreze în roşu. · :
}J.eoonat. Cel mult 0,2%. '"' . i' tr - .~~~ 2d5 ml-solu.ţie ~.·.. se 8:da.ti.·gă o ml. h.iar..o:x:id de . sodiu··· 100.. g/l(R\1
·ş1 sQ a!llta· d · ·
La 10 ml soluţie A se adaugă 1 mi.acid clorhidric(!{) şi O, 1 ml clorură tiilp.u.u1e e separ.are
Sn 1 „o . ·. ~. ,:,·· . e t:rei on· cu,c1te 20
A •
.. wl: cloroform ·(R)
~ u, e cloroform1ce reurute în altă pilnie de separa;re se s r d d :
de fer iIIl) ţR):105 g/1 {soluţia-probă). Se determină: :absorbanţa soluţiei A

on ~u cite 5 ml 'llpă. Cloroformul se evâporă fa si~itite în .f,,Jl.,.l • o~a

la 42Q;nm;. folosind. ca lichid de compensare o soluţie pr-eparată, în-aceleaşi
condiţii cu soluţia-probă, din 10 ml apă, 1 ml acid clorhidric (R) şi .O;l ml
~ez1~uul se dizolvă, prin. încălzire, în 10 ml acid stilfuric o tt . e. apa.
clorură de fer (III) (R) 105 g/1. .• . ; ~~âete, s~adtuJf 0,05 m~ 1
rpşu de met~-soluţie (I) şi se titrea~ ~o~dr~~
f-b_sorbanţp- sol":'ţiţţ-probă trebuie . să fie . de cel n;iult 0,05. cei p~ţf~ su1:::.'m11:1-ru?I p~dnad1a codi1~raţ1e galbenă. Trebuie să se ·folosească
, ,., u.i.Ox1 e so u 0,02 mol/1.
Alţi alcaloizi. Se procedează conform prevederilor: de la .,;Cromato-
grafie pe stratisubţite" (IX.C.26.2). Pî~rdere P!in uscare.: 12,0 - 15,0o/o. ·
O.o. g
.. clorhidrat .de· morfină se usucă la 130 °C pînă
. · . ma.
la ·. sa• cons
· t antă
Adsorbant: silicage1 G (R).' · (IX.C.15). ··· · ·
Devâopanf: didormetan (R) metanol (R)-amoniac concentrat (R}
0

(85 ~· 15 : 2}. . . R~ziduu. prin caleinar~. _Cel mul~ 0,1%. . . .

•Soluţii de aplicai.: .. . 1 g clorhidrat de ~orfma. se calcmează cu acid sulfuric (E,) (IX:.C,17) .
Soluţia a : ciorhidrat de morfină 1,0o/o m/V într-un ameştec de volume A ~o~. 0,4 g clorhidrat ae morfină se dizolvă, dacă este nec
• ·
egale âe alcool (R) şi apă ; · · · ;~calzrre, _m~r-~n a:11:stec formztt. ~n 20 ml acid acetic anhi:(.Jt1:
Soluţia b: dorlJ.i.drat de morfină ( s.r.) 1,0% m/V într-un amestec â.e
volume egale de alcool (R) şi apă; · ... . •. . (II)~~a~~~i~i:c::iJ!l (~~t:{:f"~:a!~j:fe~ :i~c::t-de me~ci: ~
. Soluţia c: clorhidrat de morfină {s.r.) 0,010% m/V şifosfafdi:!todeină (I) ş1 s_e htreaza cu acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhi<hcu.a~:dr u
coloraţie albastră. · pma 1a
(s.L) 0,010% m/V într-un amestec de volume egale de· alco.dl" m.J şi apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, tJ şic;· se :Î.plică 1 ml acid percloric O, l mol/1 în acid acetic anhidru corespunde ia
soiuţiile : . · O. 03218 g C17H19N03 • HCI. , -
a: 10 µl soluţie a. (100 µg clorhidrat de morfină) ;
b: l() µl soluJie lf (100 µg clo'rhidrat de morfină-s.r:);. . .;
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum
c: 10 µI soluţie t (1 µg clorhidrat de morfină-s.r. şi l µg fosfat de Aeţiune iarmaoologică şi întrebuinţări. Analgezic morfinic. ·
codeină-s.r.). . .... . . .. . ··
· . Placa cromatografică se. introduce în vasul cromăt9p1:afic cu develo-
partt, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă. de aproximativ
15 cm de la linia de. start, se scoate şi se usucă la aer thnp' de 5 JD.in şi
,apoi în curentrlle·aer pînă cînd nu se mai :percepe miros de,amoniac. Se
pulverizează uniform cu tetraiodomsmutat (III} de .pot:asiu:pentru:eroma- MUOlliAGO .CARBOXYMETHRCELLULOSI NATRICI. 2%
tografie (R):c{solu#~:;de ţ>ază),. s7 usucăin curent d~.#fl.f;,ti~:4,$J5 win
şi se exammează la ,lumlll,8. zilei.. Se pulverizează willorm cu ~ţro:rid ,<;le Mucilag de carboximetilceluloză sodică 2o;4
hidrogew-~l~ţi~ @uat~ (R) .8i . s~. e:xeaminează din. JJ.oti~. imediat,. E ~hiriiina
zilei. · · ' . . . · ,, · . · Contine cel putin 1' 3°1
/O şi cel mult 2,2% carboximetilceluloză sodică
După pulverizare cu tetraiodobismutat (fiîY "de poţas{u pent;u croma- f aţa• de ,valoarea declarată.
'
tografie '(·.Rf (st>1uţie de bază} şi uscare,. pe cromatogramă, m dreptul punc- Prepa?are
·tului a; trebuie·sa;apară o singură pâtă, corespum:ăto!ye:~rhidrnfu.hii de
morfină din dreptul punctului b, cu Rf de aproximam tt/40:.'Dri:păpulve­ Carboxymethylcellulosum natricum
rizare cu peroxid de hidrogen-soluţie diluată (R), dacă pe croma'togrnmă, Alcoholum 2 i
în dfeptul punctului a, mai apaI"e o pată cu acelaşi Rf, .de,apro:ximativ Methylis parahydroxybenzoas 10 g
0,70, :cu al: pet€i fosfatului de '(!Odeină din dreptul punctului c; mărimea şi Propylis parahydroxybenzoas 75 mg
Aqua destillata 25 ma
intensitatea coloraţiei acesteia nu 1trebuie să depăşească mă,rimea şi inţen- •
q.s.ad 100 g
t:,
656 VIII. Mucilago carooxymethylcellulosi natrici 2 % Mucilago gummi arabici 31)0/o vlII. 657

Carboximetikeluloza sodică se aduce în porţiuni mici, sub agitare,

!)'este 80 g apă încălzită la 00 - 70 <>c şi se continuă agitarea piuă Ia dis-
MUCtt.AGO GÎJl\mfl ARABICI 3()'0/0
persarea completă a acesteia. Se adaugă alcoolul în care s-au dizolvat p-hi-
droxibenzoatul de metil şi p-hidro:xibenzoatul de n-propil, ·se completează Mucllag de g11mă arabieă 300./a
cu apă la 100 g şise agită pmăla omogenizare, evitînd .încorporarea aerului.
Conţine cel puţin 85;0% gmnă ~rabică fa'ţiă de valoarea declarată.
Descriere. Mucil.ag vîscos, limpede sau cel mult .opalescent, incolor Pl'epware
sau slab gălbui, fără miros, cu gnst mucilaginos. Gu,mni araMcu,n 30 g
Solubilitate. Miscibil cu apă şi glicerol (IX.C.l). M ethylis pârahjfltoxybem:oas 75 mg
Propylis. parahyiJ.roxybenz<X1,s . 25 mg
Identificare Aqua deffli,lata q.s.ad 100 g
- La I g mucilag diluat cu i ml apă, se adaugă 0,5 mbi~naftol în p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidro:xibenzoatul de n . . px:opilse dizolvă,
metanol (R) şi soluţia se aduce peste 2 ml acid sulfuric (R); fa. zoţta de prin încălzire, în 68 g apă; .după răcire se compţetează. cu ,ţ1,9el~~ solvent
contact a celor două lichide trebuie să se formeze un inel roşu-purpuriu. la 70 g. Guma arabică~ spălată în prealabil, repede, cu apă, p"mă dnd apa
trece limpede, se introduce într-un săculeţ de tifon. Acesta se cufundă în
- 5 g mucilag diluate cu '5 ml apă se încălzesc fa~ÎÎ=rbere timp de vasul în care se află soluţia de parahidroxibenzoaţi. După dizolvare se
5 min; soluţia trebuie să rămînă limpede. filtrează prin flanelă şi se repartizează în recipiente de cel mult 100 ml,

- I,a 5 g mucilag diluate cu 5 ml apă se adaugă 10 ml· cl~~uii de
calciu 200 g/1 (R); nu trebuie să se formeze un precipitat gelatinos.
- Prin calcinarea substanţei uscate rezultate la dozare se obtine un
reziduu, care umectat cu acid dorhidric 100 g/1 (R) colorează fl~ăra în
galben.
Visc-0zitate aparentă. Cel puţin 75,0% şi cel mult 140,0% 'faţă de
valoarea declarată.
Viscozitatea mucilagului se determină cu viscoZUIJ:{;trul ,,rota.ţional
Brookfield, conform prevederilor de la Carboxymethylcellulosum natricum.
Aspectul mueilagului. 5 ml mucilag diluat cu 5 ml apă trebuie să fie
limpede sau cel mult opalescent şi incolor (IX.C.2). O eventuală coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia a 10 ml soluţie-etalon prepa-
rată din O,~ mi cobait-E:c., 2,40 mLfer-E.c. şi 5 ml acid ·dor)lj.jţîc: I@g/1
(R); 5 ml dm această soluţie se diluează cu 95 ml acid clorhidric 10 g/1 (R).
pH = 6,0 - 8,0 (IX.C.22).
Se determină pe mucilagnl diluat cu un volum egal de apă proaspăt
fiartă şi răcită.
Dozare. 10 g mucilag se aduc într-o capsulă de stid~ fa ,J)realabil
cîntărită. După evaporare 1a sicitate pe baia de apă, se ţine la etuvă la
105. °C piuă la masă constantă. . A.ga.r şţJr?,gaeanta. ~ 1 g mucilag se wadi3;11,g~ 9. ~ ;1pă şi 0,2 ml
Conservare. În recipiente bine închise. 1a 8~ 15. °C.
care se închid şi se ţin în baia de apă timp de I h.
Descriere. Lichid uşor opalescent, vîscos, gălbui, fără miros, cu gust
fad, mucilaginos.
Densitate relativă: ~g = 1,11 - 1,14 (IX.C.3).
Identificare
- 3 g mucilag se agită cu 2 ml alcool (R); se formează un gel vîscos,
consistent.
- 0,5 g mucilag se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă 1 ml acetat
bazic de plumb (II)-soluţie (R); se formează un precipitat alb.
..... 5 g mucilag se agită cu 5 ml alcool {R) şi 10 ml eter rn). Stratul
etero-akoolic sepa:rat se evaporă la sicitate pe baia de apă şi, la reziduu
se adaugă l ml nitrat de wercur (I) în acid nitric (R); apare o coloraţie
roşie (parahidro::idbenzoaţi). · ··
Aciditate-alcalinitate. 1,-0 g mlîlGUag se dil-U.ează. cu 4 ml apă. La 2 ml
din această . solu.ţie se adaugă 0,-05 ml :coşu .4e metU,-soluţie (l) ; soluţia
trebuie să se coloreze în :roşu, La restul de ~luţie se adaugă 0;05 ml metil-
oranj-soluţie (I) .; soluţia trebuie să se coloreze în portocaliu.
Oxidaze ş ,,peroxidaze. 1 g mucilag se diluează cu 5 ml apă; pr.aspăt
fiartă şi răcită. Se adaugă 0;5 ml 'peroxid de\lli,dtogen-sohtţie dihmtă (R)
şi 0,5 ml tinctură de guaiac (R) sau 0,5 ml benzidină în alcool{~),; nu
trebuie să apară o coloraţie albastru-închis sau verde-'albăstruie timp de
lOmin.
acetat de .Pl;timb (U} {R) 9:, g/1 în apă proaspat ·fiartă şi tactbl; soluţia nu
trebuie să 'se tulbure fa agitare, · ·•
·· La W4: g mucilag se adauiă l tiil iod -0,0l mol/1 ; 1111 trebuie să apară
coloraţie roşie sal!!. verde~brună. ' .. .

42 - Farmacopeea Română, ed. a X*a

658 VIU. Mucilago .methylcellulosi 2 %
Mu.cilago tragacănt1me 2;5% ym.
Amidon, dextrină. La o soluţie proaspăt fiartă şi răcită preparată
din 3,0 g mucilag,,şj...7 ml.ap!~adau~ă q~;
n:1.ipd 9,45 ~ol/I; nu trebuie
_ 5 g mucilag se agită cu_ 5 mPeter J~). ·
S~tra tul. eţ~ric, ~~; 'evapor~
să apară o coloraţie albastră: ·sau brunzr6şiatică: · , ' · într-o capsulă de porţelan. I,arez1.duu "Se adauga 0,2~ ml n:itritt de_ mercur (rj
în acidi nitric ;( R). şi se w.călzeşte uşor ;_..i,p~~ , o, t'.Ploraţ1e " . J ' ~ ~ -
Zaharoză, fructoză. :0;4,;g,mucila&§ţ d,ilue:..z/i,,sµ_ 5 ml apă; se adaugă - 2 g, mucil~i s:,,îns~lzesc _cu_ 1 g _hi?rc>genosulfat; ~e, potasm rţRj:;
O, 1 arezorcinol (R) şi 2 ml acid clorhidric (R) şi se încălzeşte în baia de se pereepe ttn ,1mros mţe1>ator,,cat:actenst1c, d~ acrole1iia, : •· .'.' .· ,, ;
apă "timp de 1 min; nti trebuie să apară o coloră.ţie galbenă. .sau-,roz.
Viscozitate ap~iîfă,' Cei pri.ţin 75,0% şi cel mtilt ·1210;0% ~aJ:ă~'de
Taninuri. 4 g mucilag se diluează cu 6 ml apă ; se adaugă., Q.;l ml valoarea declarată. . , :. ,; "'::"
clorură de fer (III) (R) 105 g/1; se formează un prec_j.pi,tat gt:latinoş; ,Pre- VisQozitatea -.muciliigdltti .•se deteµnînă cu .viscozimettul -• rotaţional
cipitatul şi soluţia nu trebuie să se coloreze în albasţrn-închls..
Brookfield, conform prevederilor de la::Methyte~sum.,:1 ,, ..· ..
Dozare. IO g mucilag se aduc într-o
tărită. După evaporare la sicitate pe baia de apă
capsulă de sticlăîn prealabil cîn-
se ţine la ·.·etfivâ1â
mr
Aspectul fuµ:~il~fi:i\1uf;: ,5 mucilag diluat cu :5 ni'Cap~ Jiri:ihie să .f~e
limpede sa.11; cel· inu1,f',o~lescerit·,şi incolor (I~. C:2J .• O ~v~nti;~lă. ,co!ora ţie
105 °e pînă
la masă constantă. nu trebuie· să ft(:_: 1n,a'ţ:·1ntensă tleţît <;olorâţţ'll a 10~ S8!,llţ!e~~lou pr~-
Conservare. În recipiente de capacitate mică, bine închise, ferit de pafată din 0;66 ml cobait-:Jt.c., 2,40'~ fer:-E.c. vş17 ml _ac@.- :•clorh:-
lumină, la loc răcoros. dric I0g/1 (R); 5 ml din această soluţie se dilueaza cu 95 ml aCJ.d clorh1-
dric IO g/1 {R). .
pII = 5:,.5 - 8,Q {IX.C,22). . , .. · V _ . _ _

Se determină pe mucilagul diluat cu un volum egal de apa, proaspat

fiartă si r~ită;
MUCILAGO ME'THYLCEjlJJLOSI 2%
R;ziduu prin evaporare. Cel puţin 11,_0%~ . • _. ~
:n
V

Mucilag de metilceluloză 20/o 5 g mucilag se aduc într~o capsul~ de st~clă preal~bil cm!a~1ta .• D:-1~~
evaporare ia sicitate pe baia de apa se ţme m etuva la 10~ C pma la.
Preparare masă constantă (IX.C.15).

M ethvlcellulosum 2 g Conservare. În recipiente bine închise.

Glycerolum 10 g
M ethylis parahydroxybenzoas 75 mg
Propylis puahydroxybenzoas 25 mg
Aqua destillata q.s.ad 100 g
p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de propil se âizoivă, MUCILAGO TRAGACANfflAE 2,5%
prin încălzire, la aproximativ 80 - 90 °C, în 80 g apă. Metilceluioza se
aduce în porţiuni mici şi sub agitare peste solnţia caădă. şLse continuă agi- Mucilag de tragacanta 2.50/o
tarea timp de 1-0 min. Dispea-sia obţn1ntă se răceşt-e pe baia Jde gheaţ~ --., ·--,·.~---:J,,-t"k .

timp de,40 min. Se adaugă glicerolul,--,se ,rompletează cu apă la 100g ş1 Preparare

se agită pînă la omog-enizare, evitînd încorporarea aerului. .,
Tragacantha (VI) 2,5 g
Descrie.re. Mucilag <vîscos, transparent sau uşor• opalesc;e:u.t, :incolor Glycerolum 5g
sau slab gălbui, fără miros, cu gust mµcHlaginos. , Alcoholum 5g
So1ubilitate. Miscibil cu apă şi âkool 40c, nu este miscibil cu arcool Methylis parahydroxybenzoas 75 mg
şi eter (IX.C.l). · .:Pitopylis parahydroxybenzoas _. 25 mg
. Aqua dcrstillata ·. . q.s.ad 100 g
Identificare . · . .. . , , , , , . "'t
- 5 g mucilag se încălzesc la fierbere; se formează tlii",pieci;pitât flo~ · p-Hidro~b~nzoatul sie.metil ~i P;~<lroJribem:oaiul dE:, napfopil se_ dizolvă,
conos care se dizolvă prin răcii:-e la o temperatură cuprinsă între 1 °<; ş1 prin încălzite, iii. "85 ml apă; dupa ractte se completeaza ~u ~ela~ solvent
5 °C. Se adaugă 0,5 g clorură de sodiu (J?) şi se încălzeşte din_nou la fier- la 87,5 g. Pulberea de tragac8:nta se tritureaz! cu ?,mestecul ~:"ş~1cer?l (R~
bere ; se formează un precipitat care se menţine şi după răC1Te. si alcool {Rj. După · omogeru.zart .ase· a-da~ga, ru1:1t:-o m~, so~ d~
parahidroxibenzoaţi încălzită la 50-60 °e ş1 se agita energic. Se raceşte,
 660 VIII. Naphazalini hydrochloridm,m
Naphazolini hyd,rochlorid:um VIII. 66!
~ c~.letează cu apă la 100 g, se filtrează prin tifon ,şi se repartizează

slab =~re.
m reGJ.piente de -cel mult 100 ml, bine îµc.hlse.
Lichid slab opalescent, fără tniros, ct:t
·

VSoluţia A •. 10,0 g macila.g se disper:sează &n 30 inl apă şi se con,. le-

· ··
gust d"C!'ke şi reacţie
Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în alcool, foarte greu solubil
în cloroform şi eter,.;(IX.,e.ty. . ?'' _,
Soluţia A. 0,50 g clorhidrat --deinafazoHnă se dizolvă în 50 ml apă.
Identificare
teaza cu acelaşi solvent fa 50 ml, mtr.;-:u..n balon cotat. . p
Identificare · ·· - Spectrul in ultraviolet al soluţiei 0,0!)4% m/V în acid clorhi-
dric 0,01 mol/1 prezintă patru maxime: la 271 nm, la 281 nm, la 288 nm
- La !O ml soluţie_ A se adattgă 2 ml acetat de plumb {II} ··(R) 95 /1 . si la 291 nm (IX.C.24.1):
se formeaza un precipitat voluminos. · g ' ' - La 3 ml soluţie A se .adaugă 5 ml acid picric 10 g/1 (R}; se for-
~ - ;o ml soluţie A se filtrează; la reziduul de ;Pe .filt;,µ .sţ w:ku ă
0,0;:, m1 iod 0,05 m?l/1 ; apar puncte colorate în albastru. ' · : ·• g
mează un precipitat galben care, după sţparare, spălare de trei ori cu
cite 10 ml apă şi uscare la 105 °C, se t.opeşte la 190 - 192 °C.
La 4 g tJ:lucil.a~ se apa~ă 1 g hldrogenosulfat de potasiu {RJ, într-o
-V
- 2 ml soluţie A se adi.dulează cu acid niti:_ic 100 g/1. (~) şi se adaugă
ca~&:la .de porţe.Jan Şl se mcalzeşte pe sită ; se per~pe . ..µu··· nu:ros camc- 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formeaza un prec1p1tat alb, cazeos.
tenstic de acrolemă (giicerol). · · ,,. ' · · ,.,
5 ~ mucila~ se agită ~u 5 .ml :ter (~. Eterul separat se î.rill.epăr­ Punet de topire: 252 - 255 ·-"C {cu descompunere) (IX.C.10).
t~aza pe baia de apa la aproXll:nativ 4:, °C ş1 la reziduu se adaugă O 1 m1
V-

Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).

~-:-!at),mercur (I) în acid nitric (R); apare o coloraţie roşie {paraliidroxi- pH = 5,0 - 6,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Conserva:re. În recipiente de capacitate mică, bine închise, 'ferit de Aanoµiu. La 10 ml wluţie A se ada:ugă 2 ml hidro~d de sodiu
lumină, la loc răcoros. 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se deg3,j€ze vapori care
albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Metale grele. Cel mult .:0,002%. . .
Reziduul de la calcinare, prelucrn.t conform prevederil~__ de la „Con-
trolul limitelor pentrujmpurităţi anorganice(l (IX.C.13) şi con;i.pletat cu
acoă Fa ro mi, se eompa-ră cu l(hnl sohlţie-e~ {O;~i rug ,ioo ~m1>}.
NAPHAZOUNI HYDROCHWRIDUM
Nitr,@!i. 1 ml ,~?luţie A ~e ~uea~ă f.U apă,_ la 3 ~- S~ acla~ă, cu
Clorhidrat de nafazolină pt~tauţie';'pe . pereţii ,eprnb.etei,
i ml :difumlamma-soluţfu .JR) , la . ţtma de
contact a celor două: 1.khide nu trebuie să apară o coloraţie albastră:
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
© 7
-0,~sg c!l.othidtat de nafazolină se usueă fa 105 ~ pînă 1a masă cons-
tantă (IX.0.15).
e
a ·'r~~ ::;i~:~~;!ă
Dt>ztlre•..Q,3 g clprhidrat de .:n.afazolină
cu acidsttifuric (R) '{DLt1.17).
~ dizplvă. .într-un amestec
fo:rmatQJ.li. JO mLmeti.11,pJ {R) şi 20 ml dio~n (R) .. Se a4a~gă 10 ml ac~-

C14H 14N 2 • HCI Jt4 246,7

o, lml ~··.ae metilen.'1{:R?· 1 gfl ·~ o, 1s· ml·~O!'alll ,n
ta.t 'de mercm '(tl) ru acid .acetic annitl.tµ '(.R), un ~mestec format d:in
11 g/l în ·met-a-
no! (R) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan {®)t>înă la 1tWlo-
raţie violetă.
O.<:rhldrat1;1 de nafaz<?iină este c~orhldrat de. 2-(1-na.itilmeţjl)-2-imi­ 1 ml: acid perck>tlc 0,1 molfl în dioxau ~espµMe la 0;02461 g
dazolma. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mul't 101:0% 'Ci g N • HCI
raportat 1a snbstap.ţa uscată. , ' o 4 11 ,#. · C14H 14N 2 • :S:Cl.
Descriere. P,ulbere microcristalină albă, fără {niros, cu gust amar Comel':v.qre. în .retj~nte bine încliise, ferit ~e lmnină. Separandum.
(IX.l3).
J\eJ;ine faflllaOOI9flîeă şi îmreimmţări~ 'V~soconstrictor ,pentru uz
extern.
 662 VIII. -Nutrii aminosalicylas
Natrii aminosalicyl<is VIII. 663

pH = 6,5 8,5 (soluţia A) (IX.C.22).

NATRII AMINOSALICYLAs
Aminosalicilat de sodiu
· ·· 1f- · coo_ · -_
. .- I. .
Arsen. Cel mult 0,00025%.
2,0 g aminosalicilat de sodiu se prelucrează conform prevederilor de
la „Controlul limitei de arsem;F.,rocedeul I;I,'.:1 (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,01 %.
_._-l. 0' La 30 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid nitric 250 g/1 (R) şi se filtrează.
10 ml soluţie filtrată se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă

Na0/
. 'Ll
y.
~O!-:

-NH - .ry •
L:'
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
1,0 g aminosalicilat de sodiµ se calcinează cu acid sulfuric (R). Rezi-
duul prelucrat conform prevederilor-de'la „Controlul limitelor pentru impu-
rităţi anorganice" (IX,C.13) şi completat cu apă la 10 ml, se compară cu
. J 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
6
C,H :~03 • 2H.6 . : . _ ,.. ·. _ 'ld;-Zll,Z Sulfaţi. Cel mult 0,05%.

d oua~ mo
llllosaullicilatul <:le sodiu es_te amin.o-2~iÎidroxibenzoa_·{ __d_·e_ .s6d_. iu cu
4-. - 10.ml S'ofutie .filtrată ele la: ;,Cloruti'' se compară cu 10 ml soluţie­
ec e de apă C t· · ·1 · · · · Etalon (0J.mgdon sulfat) (IX.'C.13). ·
C,HeNNaOa . 2~0. ' - .. on,me. ce. puţm 99,0o/c, şi cel intHti'Î~.\?%
d ·· 3-Aminofenol. Cel mult) 0,2%.
Deseriere. Pulbere cristaiină albă. sau a r a „ lb - f; ~~ -' ; 0,25 g aminosalicilat de sodiu se dizolvă în 2 ml meta~ol (R), se
gust dulceag şi sărat (IX.B). P .? P~ a a, ara m1rgs, cu
completează. cu eter {R) la 50 ml, într-un balon cota't, se -a:gită energic şi
La aer şi la lumină se colorează. se lasă în repaus pînă la depunerea precipitatuiui. Se decantează soluţia
-Sohrbilitate.. Uşor solubil în a ă - i' ·bil ; · -·- . -.· · - :: J.• ' , ~ eterică, ,°So1uţia 0 pr-0bă). ·
cloroform şi eter (IX. C. li . p , so u m akool; ,prachq: lU~lubil m La 5 mF4-nitroanilină-soluţie (R) se•adaugăJ!(),S ml nitrit de"sodiu (R)
_ Şciluţia.
A: ţ,~,g.
a~salicilat de.sodiu se 10 ml"' ta-;, dii~lvă" 10 gfl, şi se agită~ se-Jasă:În repaus la temperatura camerei timp ,de 15 ruin,
pat fiartă Şl racita Şl se completează cu ac~'Ia.şi solvenf1a 75' ;proas- m?f; se atlaugă 1 mlfsoh;1.µe-probă, 1 mlmetanol(R), se a;,,o:ită şi se lasă în repaus
timp de 10 min. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît
Identifieare · · · ·· · ·· · ·
coloraţia unei soluţii-etalon obţinute, în aceleaşi condiţii c11. sohiţia-probă,
- 2 JJ1t sol~ţi~ A s~ diJueazi(-0u -5 m~ ;pă,. şise ada,
de fer (III) 30 afl
)\/{!i' - din 2 ml 3-aminofenol (R) 0,005 g/1 în metanol (R). ··
,,_ (,R) ,. apare O col ora,1e , • J~,::...; , ,· icrorura
· ., . ,. leta.
t· · roşu-v10 Pierdere prin uscare: 16,0 - 18,0%.
un p~ci;!t_ii. ~
~~JiedA_ ~e,;a.da
se topeşte la 142 - 145
___
~t ,_;V.~t9~_5e_
l:_f_A.·ftdt_:g;,;.,,Ji_"_:_cJ_~_·.>
septra;i:e, sp~.~re .cu apa, Şl • ,
.f+iwează
~ i.05 C o
0,5 g al!!inosali~ilat de sodiu se
stantă (IX.C, 15).
usucă la 105 °C pînă la masă con-

;:Dozare. O, 1 g aniînosalicilat de sodiu·--se dizolvă în 20 ml apă, într-un

. _- 1 ml soluţieA se diluea.z~ cu 5 µiPa~t ·se· iHiâugă':;f::tn11!"i1d_[ 1 ,_ flacon cu dop rodat., se adaugă 3 g bromură de potasiu (R), 10 ml acid
h1dn~ 100 g/1_ (R) şi, se răc~şt~Ja,<10 ~c.
,şJ· 'ioaµgf'l lţi,1" tiibiţ'tl:' sb~~- dorb:l<itt~. (~). 30 nu acid' ii:-cetic (R} şi bromatde potasiu 0;0167 mol/1
soluţ1e ( ~) ş1 ml-,+-naftol-solµţiţ,. ( l?,) ; -S~ f~ză un 'preciei:tât r · s1·
? u pînna toloraţie galbenă. Se mai adaugă 1 ml bromat de potasiu 0,0167 p-ol/1,
o coloraţ1eroşie. . -_ . __ . - ·· - _ - ....... , O§ ,
0 10 Illl_ iodură de potasiu-soluţie (R), SO ro) apă şise,_tit~<:az~,_cu tiosulfat
-:- Prin calcinare se obţine 1111 reziduu car~ umectat c~ aoitl!~orhidric de sodiu O, I lllOl/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se âd.aiigă 2 inl amidon-
100 g/1 (R) produce -efervescenţă, şi .coloreaJ.ză 1Flacă1t,a; mi gailbemx _ .
soluţie (If şi se. continuă titrarea, ~gitînd energic, pîn:ă la d~colorare.
Aspeetul soluţiei. Soluţia 10%. m_ /V __ î_n apă_ p_roaspăt
trebuie să fie limpede' si incoloră• o
~=
evehtu--1:0C _ ,..,J '"ti'' ~ ,.~:;...i1. raci. a
îii:irl:"' ,.:. . -_- ·r I ml bromat de potasiu 0,(1167 mol/l ·. corespunde fa 0,003519 g
. . - , , . . · cUa ._viam, e·nu '-"'=uwe· să fie C7H 6NNaO 3 • 2Hp.
ma11ntensa d:c1t color~ţia unei so_l;uţii-ţ,talon p_;:~para~ ~ o,~µ11,eobalt
E.c., 0,40 ml Ier-E.c. ~1 apă la 10 ml {IX.C.Z). ., · ·· Con.~iy~e\JP- recipiente bine închise, ferit de lumin~.·.
Aeţiune farmacologică şi intrebuinfări. Tuberculostatic.
 664 VIU: N atrii brnzoas Na.trii bromirium VIII. 665

Clol'lll'i. Cel mult 0,015%.

10 ml .sohxţie B se. C-OJ11._pară cu, 7,5 ml_ soluţie-etalon completată cu
NATRII BENZQAS apă la 10 ml ,(0,075. mg ion clorură) {IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001%.
Benzoat de sodiu 10 ml soluţie B se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (0,005 mg ion plumb) (IX.C.13). ·
Snllaţi. Cel mti1t 0,02%.
C.00. 0
__. _ __.. _ ,_.
. 10 ml soluţie B se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)

6
0 (IX;C.13).
Na
C1R~NaO2 M, 144, 1
;5e~oatul de sodiu este benzencarboxilat de sodiu. Conţ4ie ceţ ,puţin
99,0 % ş1 cel mult 101,0% c,H~NaO2 raportat la substanţa ri~cată.
Descriere. Pulbere cristalină sau cu aspect granulos albă :fără mir
cu gust dulceag şi sărat (IX.B). ·· ' · ' - os,
. 8?lubilitit~- Uş~r solubil în apă, puţin solubil în alcool practic inso-
lubil m clorornrm şi,eter (IX.C.l). '
. ~ol:t/i~ f!~ l!O g benzoat de sodiu se dizolvă în 18 mLapă proaSPăt
fiartă şi ~ac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 20 ml. ~ este necesar se încălzeşte la aproxima.tiv 35 °C, apoi se răceşte), se adaugă
Soluţ~ B._ 5!0 g benzoat de sodiu se dizolvă în 80 mi apă, se adaugă
12,5 ml ac1~ mtnc 25(:Lg/1. (R), se agită şi se filtrează,; seluţia fii.trată se
completeaza la -100 ml, pnn spălarea filtrului cu apă.
Identificare
_- La~ ml soluţi~ .f:- se adaugă O, 15 ~ clorură de fer {III)_ 30_ ._J,/1 (R) ;
se lormeaza un prec1p1tat galben-.cărămiziu. ··
· -:- 5 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml şi· se adaugă 1 ml acid
:ulfunc 100 ţ/1 (R); se ~for:11-ează un precipitat alb, cris~im ea.Jre/;<lupă
separare, spala.re cu 1!!,pa Ş1 uscare în exsicator cu acid sulfuric (R) S"
topeşte la 121 -c:- 124 QC. · · ·- ' ~
. -. Pr;"t înc~ire, _benzoaţii], de sodiu .mai intîi ~· to~şte,. ,apoi se
carb?mzeaza._ Dupa :alc_mare,_rezmuul rtmectat·cuacid clorlridpc lOtfg/1 lR)
produce efervescenţă ş1 colorează flacăra în galben. · ' '-' "
Aspectul soţt1ţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incolori'j., {DCC.2).
~eid.itate: La }Q_ lpl s_ol~ţie A se adaugă 0,1 ml fenolftaleµ:iă~soluţie (1);
soluţia ~ebme. s~ .-. fie . m<:_0loră. _Se_ adaugă O, 1 :w.1 hidroxid de ·· sodiu
0,1 mol/1, soluţia tte"bme sa se coloreze în roz. · ·
Calein. Cel mult _0,02%. _ Seli.ltili~
V 10 ml sQluţie B' _se compară cu 1 ttJ.l soh:iţie-etalon ·cofrfp1~~fă cu
apa la 10 ml (0,1mg 1011 calci~ (IKi<2.l8). , fiartă şi răcită şi se .oompletează ,cu acelaşi solvent la 100 ml.
Compuşi organici clorura#- Cel mw.t•O;OO% (exprimat în ioo.clorură).
O, 1 g benzoat de sodiu se amestecă cu 0;3 g carbonat de sodiu anhi-
dru (R) şi cîteva picături de apă, într-un creuzet de porţelan; amestecui se
usucă prin 'UŞQ8.I"ă >încălzire, se acoperă cu 0,3 g carbonat de soi:l.41, anhi-
dru (R) şi se ~cinează. l,upă răci.r~se dizolvă in 12 ml acid,nitric 100 g/l (R)
şi se f~ţrează. $ ml filtrat comp1etat cu apă la 10 ml se col)lp~ă cu
un amestec 'ronnttt din 0,15 .g carbonat de sodiu arihidni fR), 3 ttil acid
nitric 100 gfl (R) şi 2 ml soluţie-ebi'lon de ion clorură co:rt'lpletâl cu apă
la 10 ml :(O,Ol.1mg ion. ..clorută) {IX.C.lS}.
~ r e prin uscare. Cel mult 3,0%.
0,5 g benzoat de sodiu se usucă la 105 °0 pînă la masă c<>tilltantă
{IX.C.15).
. Dcri!are~ o,25 g benzoat de sociiµ 'se dizolvă în 20 ml meta.nor JR) (dacă
albasuu de :timo11 îa :metauol ,..(I),, şi se titrează cu acid, pet,cloric
O, tmolfl. în diomn pît1,ă la coloraţie. toz.
1 ml acid percloric 0,1 molfl în dtioxan corespu-nde la 0,01441 g
0,H,NaO2•
~ . ·tft recipiente ·bine închise.
N.A.TRil BBOMIDUM
Bromură' ~e sodiu
NaBr Mr 102,9
Bromura de sodiu conţine cel puţin 99,0% şi cel mtilt 100,5% NaBr
raportat la substanţa uscată.
. Dettc~ Pulbere .oristli!,lină albi, fără miros, mi gtl$t ,sărat (IX.E);
higroscopică. ·· .
Uşor solubilă in apă, solubilă uiz:$.leoo1 (IX.CU).
Soluţia A. W,O ffbromută de sooiu se dizolvă în 20ml apă proaspăt
666 VIII. Natrii bromidum Natrii cetylstearylsuUas VIII. 667

Identificare d. f
.:... 1 ml soluţie A se acidu}ează cu acid itlttic:.t00g/L{I?);:7if~e \ti:laugă NATRII CETYLSTEARYLSULFAS >:.:
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (RJ"; se formează tili precipitat: alb-gălbui,
cazeos, greu solubil în amoniac concentrat· (R).. .. .· . . 'iÎ ·,bei dl: Cetilstearilsulfat de sodiu
·-:- La 2 ml ·soiuţie A se adaugă 0,5 ml ac~d dorlţii:lrie; 100 g/j (R).
2 ml cloroform (R), 0,1 mLperox:i:d de hidrogen~soluţi~t~elil:trată (R} şi Cetilstearilsulfatul de sodiu este un amestec constituit din părţi aproxi-
se agită ; stratul cloroformic se colorează în .g~ben:Q~·'.l!.U· .iw· mativ egale de cetilsulfat de sodiu (0i6H 13Na0 4 S M,. 344,5) şi stearilsulfat
:__ :Bromura de sodiu colorează flacăr?- în: galb~. , ,, .. , n de . sod~u (C1~H3,Na04S M.r A~'.?,5). (;<?~ţ.i1,1ts~1. P,}lţin 80,0% cetilstearil-
Aspectul soluţiei. Soluţia A tr~buie ·să· fie li~pede ·şi incoi~ri lix,C.2). suhat ae soe11u. .. . , . , . ···-' ,... : ..... ,,.
Descriere. Pulbere cristalină sau amorfă, albă pînă la slab gălbuie,
Alcalinitate (car:bonaţi alcalini), La11> ..m.l ,soluţit:1 ,A; ,ţfe ·. ada~ă, ,.Q, I n:l cu miros slab şi gust carac~istio,UI~"m,,·}
acid clorhidric 0,1 mol/1 şi 0,'05 ml fenolftaleină7!W1Uţi~; (1),; S<i>lt1,ţia1ţrebme
Solubilitate. Soiubil în apă cu formarea unei soluţii coloidale, puţin
să rămînă incoloră şi după fierbere":
soh:iĂil 'Îll alcool (IX.C.l).
Arsen. 1,0 g .bromură de sodiu nu trebuiif să'ideâ'"feacţiâ'}J)erltru Ide_ re , '"' ... . .. . . . . . . . ·...
arsen·,cu hipofosfit,4e sodiu în acid ,clpr~idric {~) (ţX'.:(;::1{B .. :i J'·; ·. · .· · ~d!tilsteari'lsci:f~,~;de ,·sooiu · se agţtă · ctl- ţO nil apă: înc_ălzită
}J~µ, caJ_eiu.i;~.5 mţ:soluţie 4,se:13:da~gă 1ml eci<l _§HJfimc}QO.~i,(R}; la aproximativ 40 °C; se formează o spumă carel}etsistă····'timp·de 30 niin.
soluţia tJ;ebuie .să ră~ limpoo,e tjm.p .de ~ min, :.' '? ;51\ ' , ic :;rt·, . "'-:-:- O;l;"g,petilstea,tUsulfat ,dfl„soi:µu se -ît1.călzesc :cu,l'O w,akrool (R)
pe baia de apă. Se filtrează fierbinte prin hîrtie ded:f:tltru 'Ctt::porii .fini
Bromaţi. 10 ml soluţie A se' agită! ;cu 2 ml 1 a<:id S'ţrlfimc,J.00,:gfi (R) şi, CÎ.ţţpă ey<1pqrareii alc::oolului„la_reziduul .obţinut se adaugă, ~. i>ă şi
şi 2 ml cloroform (R); stratul cloroformic nu tre,ţ>,ajen~,Stţ-,~f~e în Zml adă clorhiâ±-ic· 100 g/1 (R). 'Soluţia se concentrează Ja j:"' . ·. e; iar
galpen. "'\li cict •; .:: (" dup~. i:.ăci!{!, şi ~iltrarg, Sţ -~daugă 1,ml dorur.ă. de bwµ"SO g/1 JZ~'; se
Fer. Cel mult 0,002%. formează un;p_r~Wf)iţat, <1Th/crişt;ilin. . · · .. · ,· · .· "
·10--,rnl soluţie A ·se -cmµpara, ,~u 2.ml. soluţie~-~on,_9~~ cu - Rezîăuu.1.obţiiu:it la calcinare şi umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R)
apă)a 10 ml (0,02 mg ion fer) (IX.C.13). s:t? colorează flacăra în galben. . ''~"'''l\!''''"''
Ioduri. La 5 ml soluţie . A . se ' adaugă· .5 :mJ1npăs;::Oţ! ml• cloJilmc,d,e . '. de.
1tw~mţalifilf.at~; :o,ş g cetil&~til~ulfat. sodiu Şţ. :dîzilv:ă prin
fer . (IIII. 30 g/1 (R) şţ 1 ml amido~~sohlţie , (IJ+iSp~uţm:wţi_ ~b;îlit,,si;ă se
coloreze 'în albastru timp ,de 10 ttllll. ' ., •,:.,,. Hr: ,
în~lzir~,J~ţţ-;'.µn_' alţt~Ş,~c i-0.:Pfrf:vdin: "1~ iiîLapă şi__ 15 ml ~co6! {~),~ î1;:-
prealaoil neutralizat Îâ foµ.olftâlema.-soluf1e (I). Solu,pa trebme. sa ranuna
Metale grele. Cel mult 0,001 %- .. , ·· . . I :incoloră ; după adăug;fre; ·ele O';l·ml"hidrox.id de sodiu O, 1 mo1/J soluţia
10 ml soluţie A se compară cu 10 mhnluţie-.etalon (OK) l,'-fflilf•ri:,wmb) treb_ţa.î.e 1şă se '~eler~ze în, -roşu; , '·"''
(IX.C.13). .,ifMcoolbgţpşi libeti. Qel '·.mult ,l0,0%C ·:,,,ii
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %- , ·, ;2;0 gc,ieetiistearilsu.Uât'..',-de ,sodiu, se dizolvă: în: AO ·ml: !3,pă, ,~,;adaugă
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) 60 ml alcooh;{Ji'}.r:$e.agită şi se extrage de,tre4 •ori cu cite, 30-1:nl amestec
de yoln,1!1f,~!e d~, €~.(~hşi eter 9~_petr,glJ~ţ). Extrac~e ete,w;~. JJ~uitlte
(IX,C.13). 7 ,,.n-n.r,···:,; ,,b,,T.,."' se 'fil}<llă' 'de trei oti_ cu cîte 30 nit ipă şi"se fi!tiează pe ~uifât'qe ,sodiu
Potasiu. 5 ml soluţii' A' se''@îi~id 1fu ţ·frl:1 apă şi se adaugă 2 ml anhidru {RL spălîntl filtnll de do'uă,-Ori ·cu dte _5 11;11 amesteic de' voiume
hexanitrocobaltat (III) de s<>cliu-sc;i_luţ;ţJl_(); soluţia nu trebuie să se tul- egale de eter (R) şi eter de petrol (R): Sofoţiile ·'eterice se distilează;· iar
bure timp de 2 mîn. ···· · .,~ ' .,. · "'·
reziduul •obţinut se us:i<:ă ·lll: _~05,. °C pînă I'll- -masă constantă. ' ,
,.: ,iPierdere prin uscare. Cel .mult 5,0%. .:G.:-~-<
.0,5 g bromură de spdiu. se. ;usu~ă la 120, °,C pînă la ,masij. comµ:an tă Reziduu prin câleînărf~ b:'l mdit'2s:0% .
(IX.C;15). ' .. · . . . · . . · ,. '' ·.;, ,·,,·m,,,~,. ~, 0,5 g C:etÎÎS~ărîlSUifat de SOOttf'ISe CaK-:iueaz_ă CU acid sul{trric' (R.)
(IX.C.17). _;_:;I~-: ~
, ])ozare, 0,25 g bromurrăd~ şqdiy. şe diz9lvă în 50 ,~,...,apă, .se' a4augă
cromat de potasiu-soluţie (I) şi se
~l:ează:' 'cu;
rii'!A't'' de ~ 11~ 0 J [ l
' Dozare. oj g ce.tilstearilsulfat de, sodi1,1 se. dizorvli pri1dncă1zire in
pînă la coloraţie galben-roşiatică. ·-'>·i, 1,, -c,n:;·" 50 mi apă. Se răc~te la aproximativ 25 "C, se adaugă 25 ml cloroform (R),
1 ml•·- nitrat de. :atgmt O,l mo!/1; î<?.Wespi.m~ · 1a, 0,0;l92~g,i~ii<.t: 8_ ml a-eîd sfilfuric 200'·g/1 {R), 1 ml galben de 'dimetil in akod1 {I) şi se
Consef,vare.- 1n ·ro;:~pien:te biuţ ·:wc:h.-ise,, fţrit:,-de.:l~(w1 .. L · t1treaz.ă ~u dorhicha1;, de papaverină &l._.01 molrl pînă.,.la., ool~aţia: galbenă
Acţiune fannacolo9foă şHiÎtrebninţări. Seqati,v. ,. .· :':· ţ ;_· :..,:, a ;.;_ştra t~ q:i,, ,d~rof;ormic..
668 vn. Natrii chloridum N atrii citras VIII. 669

1 ml clorhidrat de papaverină 0,01 mol/1 ;corespunde la 0,003585 g niac 100 gfl (R) pînă la reacţie alcalină ; nu trebuie să apară 'O tulbureală
cetilstearilsulfat (le, ·sodit1,. · · , .. : şi nu trebuie să se formeze un precipitat timp de 5 min. .. ·
Conservare. 1n recipiente bine închise. _.A,_ Fer. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 mi nu t11ebuie>să dea

reacţia penţru f,en ·:(IX.C.13).

Metale grele. S ml soluţie A ct:>mpletată cu apă la 10 ml nu trebuie
să dea reacţia pentru metale grele (IX.C.13). ,
,Nitraţi. La 5 ml soluţie A se adaug.ă 1 ml sulfat de fer (U)•soluţie (R) ;
NATRII CHLORÎDUM pe pereţii eprubetei se atla11gă 2 m1 acid-sulfuric (R); la zona de contact
a celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun.
Clo:rură de sodiu ~in. La 5 ml solnţie A se adaugă 0,5 g acetat de sodiu (R) şi
5 ml acid. tartric~soluţie (R) ; so1tiţia trebuie să răn:tînă limpede.
NaCl ·M,· 58-,44
SUifaţi. 5 ml soluţii ,A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să .dea
Clorura de sodiu conţine cel puţin 99,?% şi cel
1
mult
'îaB(~k'-~aCl reacW!,. pentru sulfaţi (IX.<;.13).
raportat la substanţa uscată. .. . S11ltstanţe. Ol'ffanÎee uşor. earhănimbile. 1;0 g do:mră · de sodiu, încălzit
Desme:re: Cristale incolore sau pulbere cristalină ·· iathă., :..f'arli miros, într-o capsulă de porţelan la flacăra unui bec. de ~z, nu trebuie să se
cu gust sărat (IX;B}. .. . '. color~.
Solu,bilitate. U~r solubilă în: ~pă, -~lubilă în'. gliceţQl, pu,ţin sc;itu.1;;11~ Piden prin ,\lscue. Cel mult 0,5%.
în alcooL (IX.C.l}, _ .. • . _ ·· . _ · · .· .. . · _· ·..
Sdl'Uţia A. 5,0 g clorotă de sodiu se dizolvă în 50 ţnl apîj, pţo.i~păt_
> .· ·· lgdorură de sodiµsie usucă la 110 °C pînă la masă co~tantş. fl:X.C.15).
Dozare. 0,2 g clorură de sodiu se dizolvă în 25 ml ap~, se adaugă
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 1110 ml;· cromat de p6tasiu~soh1ţie (I) şi ·se titrează cu nitrat ·de a:tgmt O;l mol/1
pînă la coforaţie galben~toşiatieă.
Id~~filicare l·ml nitrat de argint O;l mol/I corespunde la 0,-005844 g NaCl .
. , -: .9,t ~ clorură de _sodiuse dizolvă în Ş Iaj )~~, ~e. ,a$ri4•tă cu Conservare. Îii recipiente bi:he îiidiise: ·
acid A?-tric.., 100 g/1 {R) ş1 se a:d~ugă O, 15 Iµf ,mtrăţ:}.'ţt ru:~#l~~f/f ,(~); Aeţi11D.e. farinaeofogieii şi· tntretilJin!ări, ·Folosit în tratamentul defici-
se formeaza un prec1p1tat alb, cazeos, so111b1l fa affidt:!i.a.c ··ţgJţţ:entfâţ;; .'frt).
enţei electrolitice.
-:-: Clorura de sodiu c::olorea,.ză flacăra, în galbep.~ . .
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede lp.;ifle010fă,.{IX.tt-2),
Aeidit.ate-alealinitate. La. 20 m1 soluţie A se adaugă ,~t n:i1 ;\f~lfta-
leină..soluyie (ti) ; sohtţia tre-mrie să• rămină inc~ă. Se .-acbugl '0,1 ml NATRII CITRAS
hidroxid de soiiiu 0,01 mo1fl; soluţia trebuie să~ colol:eze:m ~zk ·· · ,
Amon}u. l,a 10 ml s~ţie A se aâatţg§i ,Ş ntl liiru:o':îîq de s®ili' 3bţ)\ t/f ( R) Citrat de sodiu .
şi se încălzeşte 1a - fierbere ; nu treb~e să · se deg~jeze vapotţ,; "Ci~-!'e"
albăstresc hîrtia de turnesol roşie {I). · ·· · · ·
Arsen. 1,0 g clorură de sodiu nu trebuie să dea reacţia pentru anen yµ2-COOl.36) n
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX,:,C.JţŞ). .. ,: 1
Bariu. La 5 ml soluţie A se· adaugă 1 ml acid,sultunc 100 g/J (R) HO-l-coo . 2H 2 o
şi se agită ; soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Brouwri, iodmi.I,a 10 ml soluţie A se adaugă,Q,25 uil ~i!i ~ltîdric
~H2-COO J
100 gţl (R), .1 ml cloroform (.R), 0,5:ml cloramină B 5Q1;g71 (R) şi se agilii; C6 H 5Na 3 0 7 • 2~0 ltr· 294,1
stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze în g ~ ~~ ·µ1 ~Jet. Citratul de sodiu este sarea trisedică a aeidului 24u.droxi-1, 2, 3°pro-
Caleiu, Ul1lpeZÎU. I.a 5 ml soluţie A se ~daugă O,hnl clorută de panuicarboxilic cu două molecule de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi
amoniu 100 gfl (R), 5 ml hidrogenofosfat de disoditM;o1uţm (R} ~ am.o- cel mult 101,0% C6H 6 Naa07 • 2~0.
670 VIII. N atrii c itras :Nattif cycfomas · VUI. 671

Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără ·miros, âecît:coiotâţia-urr~i~soluţii~etalon preparate din 0,10 m1 tbba:lt~;E-c., 0,15 ml
cu gust slab lE:şietic şi sărat (HCB). · fer-E.c. şi apă Ia 5 nil; {IX:C:14). . ·· · . ·
Solubilitate. Uşor solubil în apă, practic insolubil în alcool (JX,{;. l). Pierdere prin useare: 10,0 - 13,0%. · .·
Soluţia A. ~,O g citrat de sodiu se dizolvă îri 20 ml apă proaspăt ·G;:S g cit-ra.t'desodiu se usucă la 150 9 C pînă la masă consta;ntă{IX;C.15).
fiartă şi răcită ş1 se completează cu acelaşi solvent fa 40 ml. .. ·
bµpurităţi,,pir„gene (IX:F .lP). · Se a~nisfrează_ Îrit~avenos IO~
Identificare pe kilogram masă ·corpf;)rală dintr-o .s~luţ1e ~are conţine c~trat ~e. sodiu
- La I ml so1uţie A se adaugă 3 ml clorură de calciu. 200 g/l/{R) ; 10 ljlg/ml în apă pentrt1:; preparate 1nJectab1le. mpul de. adn;iimstrare
se obţine o soluţie limpede. Prin încălzire la fierbere se formează un p:,;~ci- este de 2 min.
pitat alb, care se ;redizolvă .după .răcire. ·... · . . ·- Dozare. 0,15 _g citra_t .de s?di~ se dizolv3i, .pi:in,pi<;~Jf1ÎÎhlila; ,al)r9xim'.1ti:
. ....,... 50 mg citrat de ~odiu se dizolvă în 1 ml apă, se ada:ug~ :l ml 50 °~,Jn 15 ml acid acetic anh1d..-ru (R). :pupf racrre se a~ug"; I$ ro! ,anh1d:':
vanilină în acid clorhidric (R) şi se ,evapo:r:ă.Ja sicitate.•~ .baia .de a,pă. acetica (R), 0,1 ml galben de metanil m dioxan _{I) ş1,se tltreaza ·CU ac1<1
O porţiune din. reziduµ se umectea,~ă .· cu 1 ml add •sulfuri~ 100 g.ll · {R) percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la colora,ţie v10letă. . .. , · . ,
şi se încălzeşte în baia de apă timp de 15. min.; ·. ~pare o coioraţie 1 ivîoletă. 1 ml acid .percloric 0,1 mol/1 în dio:xan corespunde 1a 0,009803 g
O altă porţiune din reziduu se dizolvă în 3 ml ·apă; soluţia se 'colorează C6H 5Na3 O7 • 2~0.. ·
în v-erde. Se adaugă amoniac' 100 gfl •(Rţi 1 1soluţia dmne•r~e,~~osebire
de ionii tartrat şi. oxalat). · · . . .•· · . · Conservare. În recipiente bine închise.
- Prin calcinare, se obţine un reziduu, care umectat cu adit·~br-- -Observaţie. Impurităţile pfrogene se det.ermină numai în cazul titratului
hidric 100 ~/1 (R) produce efervdcen_,tă şi co1br~ză>illa~ iiv~n. de sodiu care se administrează pe cale parenterală;
Aspeetuî soluţiej.. Soluţia A tr~bhfe: să fie limp~"de şi fucoforl'{I~·.C.2). Acţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Antiemetic; antiacid; purgativ;
' • •• .,• _ ', . _' l_(':: .'.
' • o'; ,\t "'-
c''. ,:
alcalinizant urinar. ·· ·
C Acidita~.;alcalinitate. La lO ml soluţie A se adaugă 0,05 inl,fenolfta-
•

leină-soluţie {I) ; soluţia trebuie să fie inc::(}loră..,Se aclaugă i~ţ hidroxid

de sodiu ·-0, hmol/1; trel:mie să se folosească cel niult 0,2 llll ,hiw;oxid de
sodiu O, 1 mol/1 pentru ca soluţ~a,,. c5~.,şe ~<:>lorţze în ro_Şu. · · · ·
Arsen. 1,0 g citrat de s.o~,'P!µ ţ:r:eh,µie. să.. dea re11hţia,, p.ep.gµ, _Jl.rsen NATRII CYCLAMAS
cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C:13). . · .....
Calciu. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru calciu (IX.C.13). Ciclâinat de sodiu
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.C.13). , , ._. ;·;~R .

.... o
0-
Sulfaţi.
Cel mult 0,02%. 0 11
No Nl-l~s-··O
5 ml soluţie A completată cu apă:·la' 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (O, 1 mg ion -~ulfat) (IX.C.13).
ll
o
Oxalaţi. 1,0 g citrat ~" sodi~ se dizolvă într-un amestec format din
1 ml apă şi 3 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se adaugă 4 ml alcool (R)
şi O,2 ml clorură de calciu 200 g/1 (R,) ; soluţia trt%'ioaje .să rămînă limpede
Mr 201,2
cel puţin 1 h. · · · · ···
Ciclamatul de sodiu este ,,eiclohexansti1famat de sodiu. Conţine cel
Tartraţi. 1,0 g citrat de sbdiu~se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 1 ml puţiµ 98,0% şi cel mult 101,0% C6H 12NNaO3 S raportat la substanţa
acetat de potasiu 100 g/1 (R) şi 1 ml acid acetic 300 g/1 (R); soluţia trebuie uscată. .
să· rămînă iimpede.
Descriere. Cristale albe său pulbere cri.sta'1ină albă, fărâ' miFos sau
Substanţe 01'9apiee uşor carbonizabile. 0,5 g dtrat de sodiu se dizolvă cu miros slab aromatic. şi cu gusţ ,puternic d,ulce ·(IX,B). . ,
în 5 mLacid ,sulfuric (R) şi se încălzeşte în baia, .de apă, ferit .de lumi.nă, S~lubilitate. Uşor solubil în apă, greu ~olubil în alcooţ, practic insolubil
tirn. p de 10 niin. O eventuală colora,ţie nu trebtµe să fie mai intensă în cloroform şi eter (IX. C. l). · ·· · " ·
672 VIII. Natrii fluoridwm Nami fl1LOTidu.m VIII. 673
I
•
Soluţia A. 5,0 g dclamat de sodiu se dizolvă în 25 ml api proaspăt Sobtbilitate. Solubilă în 25 ni1 apă, greu soiubilă m alcool (IJX:.C. lJ.
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml. Soluţia A. 2,0 g fluorură de sodiu se dizolvă în so,ml apă.. proaspăt
Identificare fiartă şi răcită.
- La 10 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidt'jţ 100,g/J (R) Soluţia B. La l,0.7g:fluorură de.sqdiu se adaugă 20 ml acid clorp.1,4ric {R)
şi l ml niţrit de sodiu-soluţie (R). După încetarea d!:;gajării dţ. g,aze,. spluţia şise evapor?,:la sicitate, într-o ClilPSulă de platină; se i;ţpetă a!iăugarea
prezintă un miros caracteristic de ciclohexanol. Se âttangă l Ifil ~rară de acid,clotltldric {.g) şi evapor~,ea.,-de încă patru ori; reziduul Sţ; cliz-0lv:ă
de bariu 50 g/l, (R) ; se formează un precipitat alb. · . _ ..· în 20 ml apă.
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clor- Identifii'Me
hidric 100 g/1 (R) colorează flacăra în galben. - La 2 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml clorură de bam:t' 50 (R); gfl
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fielimpede şi incolor~ (t~.C.2). forme~ă un. precipitat alb, solubil. în acid, clothl.drk .(R).
- La 50 mg fluorur_ă de sodiu se ag.~~gă Q,15 llll acid sulfw;:i~. (R),
pH === 5,5 - 7,5 (soluţia A) (IX.C.22). pe o sticlă de ceas. Amestecul , se încălzeşte fim.ţi ne 1 min fa 'rîacără
Metale grele,. Cel mult 0,001 %- mică; 'sticla de ceas, după răcire, spălare şi uscare, prezintă urme de
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţîe-etalon (0,0ţ tţigion pÎUlllb) coroziune.
lIX.C.13). - Fluorura de sodiu colorează flacăra în galben.
Sulfaţi. Cel mult 0,1%. Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sau cel mult trans-
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 µtl se colllpară cu 10 ml parentă şi incoloră,c;(IX.C.~).
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Aeiditate•alealinitate. La 25 ml soluţie A se adaugă 5 ml nitrat de
Cielohe,xilamină. La 1,0 g ciclamat de sodiu se,,;~AA~gij ,&;IDi apă, potasiu (R) soluţie saturată, se răCl:!Ştela O °Cşise adaugă 0,1 ml fenolfta-
1 g carbonat de sodiu (R) şi se încălzeşte; nu trebuie să,~ perc-M,pîţ -m.iros leină-soluţie (I). Dacă soluţia rămîne incoloră, la adăugarea de cel mult
de amoniac, iar vaporii nu trebuie să albăstrească hîrtia de turnesol 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 trebuie să se coloreze în roz; dacă
roşie (I). soluţia se colorează iniţial în roz ea trebuie să devină incoloră la adăugarea
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%, de cel mult 0,25 ml acid clorhidric O, 1 mol/1.
l g ciclamat de sodiu se usucă la 105 °e pînă la masă constantă Arsen. La 1.0,gflll!Mmă de sodiu se adaugă 2 ml iodură de potasiu-
(IX.C.15). soluţi(:; (R); soluţia nu trebuie ~ dea reacţia. pentru arsen cu hipofosfit
Dozare. 0,4 g dclamat de sodiu se dizolvă, prin încălzire la 60 - 70 °e, de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
in 50 ml acid acetic anhidru (R). Solqţia se răceşte, se adaugă 0,2 ml Cloruri. Cel mult 0,01 %-
1-naftolbenzeină în acid acetic anhidru· (I) şi se titrează cu acid percloric 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
O, 1 mol/I în dioxan pină la coloraţie verde. etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
1 ml acid perdoric O, l mol/1 în dioxan corespunde la 0,02012 g
C6H 12 NNaO1 S. Fer. Cel mult 0,008%,
7,5 ml soluţie B completată cu apă la 10 ml se compară, cu o solu-
Conservare. În recipiente bine închise. ţie-etaj.ou preparată astfel: _la 3 ml soluţie-etalon (O,Q3 mg ion fer) se
ada:n_gi'20 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), ~ evaporă la sicitafy şi reziduul
se dizolvă în 10 ml apă (IX.C:13). . .. ·
Meţale. grele. Cel U1ult O,~% . .
NATRII FLUORIDUM 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-et_alon (0,01 mg_ ion plumb)
(IX.C.13). . . . '
Fluorură de sodiu Sulfaţi. Cel mult 0,04%,
NaF 5 ml soluţie B completată 'C1l apă l-a 10 ni1 se compară cu o soluţie­
etalen prepa:rătă astfel: la 10 ml •soluţie-etalon ~,l mg ion sulfat) se
Fluorura de sodiu conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% NaF. adaugă 20 ml acid clorhidric ţR), se evaporă la 'sicitate şi reziduul se
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab sărat (toxic) dizolvă în 10 ml apă {IX.e.13).
(IX.B). ~· Fluo.roşilieaţi. Soluţia neutralizată de la ~.Ac:iditatf:-a1~1:initate" se
Are acţiune iritantă asuprâ pielii. încălzeşte,la fietlbere şi se ttnează imediat cu 'hidroxi&, de sodiu Oi!rlllQl/1

43 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

674 VIII. Natrii glycerophdsphas Na.t:rii glycerophosphas VIII. 675

pma Ja coloraţie ·roz-persistent; nu :trebuie: să se folosească mal,.mult se adaugă 3 ml molibdat de amoniu în acid nitric (R) şi se încălzeşte;
de 0,75 ml hidroxid de. sodiu O, 1 mol/1. · ·· se formează un -p:recipitat galben. , - - - _
- La 5 ml soluţie A se \i:daugă 2 ni! clb:ruta 'de calciu 200 g/1 (R) ;
Dozare. 0,1 g fluorură de sodiu se dizolvă în 2 ml apă şi se adaugă/ soluţia trebuie să rămînă limpede sau să fie cel mult opalescentă. Prin
cu precauţie, ; 15 ml 'anhidridă 'acetică (R}. Anrestecut•se încălzeşte la încălzirea acestei soluţii' la fierbere se .formează un precipitat abundent,
fietbere,·,.q_a reflux, timp de 2 m:in, Sec· :răceşte, se adaMgă· O;lml galben alb, care se redizolvă parţial prin răcire.
de metanili în âioxan (I) şi se· tit'reâ:ză cu acid percloric 0/Hnol/!. în - 50 mg glicerofosfat de sodiu umectat cu acid clorhidric 100 g/l'(R)
acid acetic anhidru pînă la coloraţie roşu-violetă. : ;.= ' colorează flacăra în galben.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru,,WJ:lRIHU.l:<ie la
0,004199 g :NaF. · Alealinităte. •\La 10 mL soluţie A 0se adaugă 0,05 ml fenolftaleină­
soluţie (I) ; soluţia se colorează în roz. Se adaugă 1,5 ml acid clorhidric
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separ,atUtuin. O, 1 mol/l ; soluţia trebuie să devină .incoloră. ,
Acţiune famiaooI~nică şiJntrebninţări. Folosit pentru prevecire<1 ~llrii- Arsen. Cel mult 0,0005%.
lor dentare. · · · ·
1,0 g glicerofosfat de sodiu se. prelucr~ză conform _,prevederilor de
la „Controlul limitei de arsen - Procedeul II" (IX.C.13).
:Bariu. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml sulfat de calciu-soluţie satu-
ra tă (R) şi 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă
limpede timp de 5 min. ·
NATRil GLYCEROPHOSPHAS
Cloruri. Cel mult 0,02%.
Glicerofosfat . de sodiu 1 ml soluţie A completată cu apă la 10 i:n1 se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,003%,
28 10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu
CH,OH
I 4 . apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
·CHOH O Fosaţi. Cel mulţ 0,2%.
I I Se procedează conform prevederilor de la .,,Controlul limitei de fosfaµ"
CHrO-t-o {IX.C.13) luînd fo lu~u 1 ml ~luţie A şi 2.ml soluţie-etalon (0,2 ~ ion
fosfat).
i o
:Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentrll. Dletale
?4,,. 324, 1 ,grele (IX.C.13), ·
¼li,Nap 6P · 6!4,0
M,,306,l Sulfaţi. Cel mult 0,05%. ··
¼H7Na 2~P • 5E40
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
Glicerofosfatul de sodiu este un amestec, în proporţii variaqile, de soluţie~etalon (-0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
săruri de sodiu ale acizilor 1, 2, 3-propantriol-1-monofosforic cu şa.se ·mole-
cule de apă şi 1, 2, 3-propantriol-2-monofosforic cu cinci moleculeq<;! apă. Reziduu prin caleinare: 41,0 - 43,0% ...
Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 102~0% Cg~Na2 0 6P wfiI4.0." ·' Jg glicerofosfat de. sodiu se calcinează pînă. la masă constantă
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar şî.sărat (IX.C.17) ..
(IX.B); slab eflorescentă. Dozare. 0,5 g glicerofosfat de sodiu se dizolvă lu 50 ml apă, se aq.augă
Solubilitate. Uşor solubil în apă, practic insolubil în alcool (IX.C. l). metilor~nj-sol,uţie (!) si se titrează cu acid clorliidric O,lmol/1 pînă la
· Soluţia 4. 5,-0,g,glicerofosfat de sodiu se dizolvă în 20 !!11 apă pr~~şpăt -coioraţil'galben-portocalie. · '· ·
fiartă şi răcită şi se com.pletează. cu acelaşi solvent la 50 ml, 1 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 corespunde la 0,03061 gCg~Na20eP·5~0.
Identificare .Conservare .. În recipiente bine închise.
_;_ 1()J •g glicerofosfat de sodiu se calcinează; ,Se:tiegajeazăfVapori
intanfr, de acroleină: ,Reziduul se dizolvă în 3. ml acid mtrk:250:,gf:L;(R), JAcţilWC fannacolQgieă şi ··lntrebuinţări. Remineraliiant.,
676 VIU. Na.trii hyârogenocarb°.:las Natrii iodidum VIII.

Jiier.- Cel mult 0,002%.

10 ml soluţie A. se compară cu 1 ml soluţie--etalon completată cu apă
la 10 ml. (0,01 mg ion fer) (IX.0.13). _ · ·
Hidrogenocarbonat de sodiu
Metale grele. lO·ml soluţie A nu trebuie să:dea reacţia pentru me-
tale grele (IX.0.13). i,
NaHC0 3 M.,. 84,01 Sulfaţi. 10 ml soluţie.Anu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi (IX.0.13).
Sinonim : bicarbonat de sodiu ~&zare; .2 g hidrogenocarl>onat de sodiu se. dizolvlî l.11 '50ml apă proas:-
Ridrogenocarbonatul de sodiu conţine -cel puţin .99,0¾ şieee1 mult păt fi;µ-tă 'şi- răcită, se adaugă:·. metiloranj~soluţie (I) şi -S'e titrează cu acid
101,0% NaHC08• clothicl±i'c · 1 mol/1 pmă la coloraţie portocâlie. ·
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust sărat şi leşietit 1 ml acid clorhidric 1 mol/1 corespunde la 0,084frLg NaHCO2~
(IX.B). Conservare. În recipiente bine închise.
Solubilitatţ. Sb1nbil în 12~m1 a.pă, practic insolubil în akoolfIX.C.l). Acţiune fannaeologieă ,şi întrebuinţări~ Antiacid; alcalinjzant sis-
Soluţia A. 5,0 g hîdrogeriocarbonat de sodiu se dizolvă în 8(Hn1 apă temic. · ·
proaspăt fiartă şi răcită şi ~e completează cu acela.şi 'Solvent lâ •J:00 ml.
Identificare
- 10 ml soluţie A se încălzesc la fierbere ; se degajează dimcid de
carbon care tulbură hidroxidul de bariu-soluţie (R). · _ · NATRII IODIDUM
- ·La 10 nil' soluţie Ă-- se adaţÎ~ 0,15 nil fenolftalemă-soluţie (I);
soluţiă rămîne neschimbată sau se· colorează în slab roz. Prin agitare şi Iodurii de sodiu
încălzire la fierbere coloraţia se . intensifică. _ _ ·
- Hidrogenocarbonatul de sodiu umectat cu acid clorhidric lOO'{ţ/1 (R) Nal :M,, 149,9
produce efervescenţă şi colorează flacăra în galben. . · Conţine cel- puţin 99,0% şi cel mult 101,0% NaI raportat la substanţa
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sau d!l ·mu1t trans- uscată.
pari:ntă şi inco:loră (IX.0:2).
De~criere. Pulbere cristalin~ albă, f'"'ară nilios, cu gust sărat şi slab
Aluminiu, ealciu şi substanţe in.solilbile. Oel n:itilt 0,01%, amar (IX.B) ; higroscopică.
La 10 g hidrogenocarbonat de sodiu se adaugă 50 ml apă şi 20 ml La aer şi• ia lumină se colorează.
amoniac 100 ,g/1 (R}, se încălzeşte la fierbere şi se filtrea'Ză priuvr_.n fil- Soh:tbilitate. Foarte uşor solubilă m apă, uşor solubilă în alcool şi
tru cu porii fini. Filtrul cu reziduul se spală cu apă, se introdueelîntr-un glicerol (IX;c~ 1).
creuzet de porţelan în prealabil cîntărit, se usucă la l0Ş 50 §i §ţ ",calci- Siiluţia A. 10,0 g-indură de sodiu se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
nează pînă la masă constantă. _ fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvep.t _la 100 ml.
Amoniu. La (O g hidrogenocarbonat de soditţ se adaugă 10,ml hi- ldent:ilîeare
droxid de sodiu 100 g/1 {R) şi se încălzeşte lafi~bere; nu trebuie,.,să de- - La 2 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml acid clorhidric (RJ,J 0~2 ml
gajeze vapori care albăstresc liîrfia âe turnesoF 1 lroşie {fJ. . _clmrură de fer (III) 30 g/1 (R), 2 ml·. cloroform (R) :şi: se agită ; strattm clo-
Arsen. 1,0 g hidrogenocarfuftli.t de soâiu· nu ttebllie să ~ ' reacţia roformic se,rolorează în violet .
pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.0.13). ..:.., :1 ml soluţie A se acidulează cu .acid nitrie lGO gfN( R) şi se adaugă
0,15-ml citrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat galben,
Calciu; 't-0 ml sol~#!= .A nu trebuie să de~ re~-cţia ~tru c~f,~!nfiţ}l13). ca.i;eos, insolubil în amoniac concentrat (R). ·
Carbonaţi. S~luţia A proaspăt prepa;ată ',ţl..tkţl:ebuie .si aib~~~ .pH - Iodura de sodiu colorează flacăra în galben.
mai mare de S,6. Aspeetui soluţiei. Solttţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri, Cel mult 0,02%. .. '14lcâlimtate. La· 10 ml soluţie A se adaugă ,0,1 ml aeid e-lothiăric
2 ml soluţie A CO!llpletată cu apă 'la 10 ml se compa;ă cu 2 :inl so- 0,1 molfl şi 0)-0S•ml fenolftâleini-.soluţie •(l)Î(· mluţia ... ueme . să ··'l'ămînă
luţie-etalon completată cu .apă la '10 mi (O.abng ion doruri) ţf~0.13). incoloră.
678 VIII. Natri.i iod.idum
Arsen. 1,0 g iodură de sodiu nu trebuie să dea reacţia pentrutarsen
cu hipofosfit de· sodiu în acid clorhidric (R) (IX.O.13). " · "·
~ariu. L~ 5 :111 ~ol;:1ţ~e .ţ,>. se ada~gă 1 ml aci~ sulfuric 1:00 g/lJ(R);
soluţia trebme sa _ram.ma hmpede timp de 15 mm.' · · ·;,J .
Cianuri. La 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se adatigă
1 ml hidroxid de sodiu 100 gfl (R), 0,25 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R),
O~ l _ml clon::ă de _fer (I~) 30 g/ţ (~) .şi se încălze_şte la fie:J?~e. După
raCTre se aciaulea~a cu acid clorhidr.iq JOO g/1 (R) ş1 se adaugă .r.ml tio-
sulfat de sodiu O, 1 mol/1 ; amestecul nu trebuie să se coloreze fo âfu,astru.
Fer. Oel mult 0,006%.
. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compa.ţă cu .3,ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mri~n for) (IXXD3).
_ Iodaţi: La 5 ~ soluţie A se ~daugă 0,25 ritl ·~midon-soltiţie :(I) şi
0:25 ml acid sulfuric 100 gfl (R); nu trebuie să apară o coloraţie albastră
timp de 30 s.
Metale grele. Oel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.0.13).
~itraţi, nitriţi, amoniu. La 1,0 g iodură de sodiu se adaugă 5 ml hi-
droxid_ de sodiu 100 g/1 (R), 0,5 g zinc pulbere (R) şi 0,5 g fer (R); se
acopera eprubeta cu un tampon de vată peste care se aşează o hlrtie
de turnesol roşie (I) umectată şi se încălzeşte timp de 15 min pe baia
de apă ; hîrtia de turnesol roşie (J) nu trebuie să se ~coloreze în albastru.
Sulfaţi. Gel mult 0,02%.
. 5 ml soluţie A c<::mpletată cu apă la 10 ml se compară cu . 10 tnl so-
luţie-etalon (0,1 mg 10n sulfat) (IX.O.13). · după răcire şi filtrare, se adaugă 1 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se
. Potasi1;1. La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml hexanitrocobaltat (III) de
sod1u-soluţ1,e (R); soluţia nu trebuie să .se tulbure timp 4e 2 ~
Tiosuliaţi, sulfiţi. La 5 ml soluţie A se adauo-ă 0,25 ml ,amidon-so-
luţie (J) şi 0,05 ml iod 0,05 mol/I; trebuie să apară. o coloraţie 1a1bastră.
Pierdere prin uscare. Oel mult 5,0%.
0,5 g iodură de sodiu se usucă la 120 °0 pînă la masă .constantă
(IX.0.1,&). :.
Dozare. 0,3 g, iodură de sodiu se dizolvă în ro ml a~ întrsun flacon
c;i do:p rodat, s~. adaugă 35 ml acid clorhidric (R), 5 ml clorofozm :(R)
Şl ~ titrează cu iodat de potasiu 0,05 mol{Ladăugat picătură cu pieătură,
~git!nd. pîn~ la decolorarea stratului cloroform.ic. Se lasă îttrepaus,timp
ae o mm ş1 dacă coloraţia reapare se continuă titrarea• '.PÎllă la decoio--
rarea stratului cloroformîc. · .. .·
1 ml iodat de potasiu 0,05 mql/1 corespunde la Q,-01499 g ~~. 1
_ Conseware. 1n recipiente bine 1închise,,ierit de lumină,;-S~!frţi~um.
Acţiune îarmaoologieă şi întrebuinţări. E.xpectorailt; foiosit hhtrata-
mentul tireopatiilor. . .
Natrii Zaurylsulfas VIII. 679
· NATRII.·LAURYLSULFAS
Laurilsulfat de sodiu
Sinonim: dodecilsuljat de sodiu
Laurilsulfatul de sodiu este un amestec de alchiisui'faţi de sodiu, consti-
tuit în cea mai mare parte din laurilsulfat de sodiu (Ci 2H 25Na'04S M/288,4).
Descriere. Pulbere sau cristale albe pînă la alb-gălbui, qi. mirdt slab
caracteristic (IX.B).
Solubilitate. Uşor şolubil în apă cu formarea unei ·soluţii opalescente,
puţin s?Iubil în alcool (IX.O.I).
Identificare
- 0,1 g laurilsulfat de sodiu se agită cu 10 ml apă; se formează
o spumă abundentă. La 0,1 ml soluţie se adaugă 0,1 ml albastru de meti-
len (fi') 1 g/1, 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), 2 ml cloroform (R):şi se agită;
stratul clorofo:tmî.c se colorează în albastru.
- JO mg laurilsuliat de sodiu se încălzesc cu 10 ml alcool (R) pe
baia de -apă,/Se filtrează. fierbinte prin hîrtie de filtru cu poriUini şi,
d1.ţpă EkVaJJorarţa alcoolului, la reziduul ,obţinut se adaugă 8 ml apă şi
2 ml acid c1orhidric 100 g/1 (R). Soluţia se concentrează la jumătate, iar
formează -un precipitat alb, cristalin .
- 0,1 g laurilsulfat de,sodiu se calcinează. Reziduul obţinut la cal-
cinare şi umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R). colore8:~ă flacăra i:n gş.lben.
Aspe~tul soltJţiei. La 0,25 g laurilsulfat de sodi;j_ se adaugă, · 10 ml
alcool (R) şi se întălzeşte la fierbere pe baia de apă; se răceşte şi se
filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. Soluţia filt:rată trebuie să fie
incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai inteni,ă decît col9raţia
unei soluţii-etalon preparate din 0,20 ml coba:lt-E.c., '0,20 ml cupru~E.c.,
0,20 ml fer;E.c. şi apă la 10 ml (IXtO.2).
Alcalinitate. l;O g laurilsulfat de sodiu se dizolvă în 100 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită, se adaugă O, l ml roşu de fenol-soluţie (I) şi se titrează
cu acid clorhidric 0,1 mol/1. Trebuie să se folosească cel mult 0,6 ml acid
clorhidric 0,1 mol/I.
Alcooli neesterificaţi. Cel mult 4,0%.
10,0 g laurilsulfat de sodiu se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă 100 ml
alcool (R), se agită şi se extrage de trei ori cu cîte SO ml eter de petrol (R).
Extractele eterice reunite se spală de trei ori cu cîte 50 ml apă şi
680 VIL N atrii laury!S11.ljas
se filtrează pe sulfat de sodiu anhidru (R). Solventul se distilează pe baia
de apă, iar reziduul se usucă la 105 °C timp de 15 min.
Arsen. 0,20 g laurilsulfat de sodiu nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Clorurăde sodin. Cel mult 3,4%.
0,5 g laurilsulfat de sodiu se dizolvă îi:C10 ml apă, se neutralizează
cu acid nitric 100 g/1 (R) la hîrtia de turnesol roşiel(J). se adaugă cromat
de potasiu-soluţief{l) şi se titrează cu nitrat de argint 0,1 mol/1 pînă la
coloraţie galben-roşiatică.
1 ml nitrat'de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,005844 g NaCl.
»etale grele. Cel mult 0,002%.
0,5 g laurilsulfat de sodiu se calcinează cu acid suffuric ('.R).' :Rezi-
duul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor de la ,;~olul li-
mitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat -cu apă la
10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion pluttib).
Stilfat de sodiu. Cel mult 8,0%.
1 g laurilsulfat de sodiu se dizolvă în IO ml apă, se adaugă lOO ml
alcool (R} şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 2 h. Se filtrează
printr-un creuzet filtrant G,; reziduul se dizolvă în 150 ml apă şi se adaugă
10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R). Soluţia obţinută se încălzeşte" ia fierbere
şi se adaugă 25 ml clorură de bariu 50 g/1 (R). După un repaus de 24 h
precipitatul se separă şi se spală pînă nu mai dă reacţia cu nitrat de .ar-
gint 20 g/1 (R), se usucă şi se calcinează la 600 °C pînă la masă constantă;
l g sulfat de bariu corespunde la 0,6086 g Na 2S04 •
Pierdere prin uscare. Oel mult 5,0%.
0,2 g laurilsulfat de sodiu se usucă pe pentoxid de fosfor (Rt în vid,
timp de 24 h (IX.C.15).
Alcooli totali. Ocl puţin 59,0%.
1,0 g laurilsulfat de sodiu se dizolvă în 30 ml apă, se ada-ttgă 10 ml
acid clorhidric (R) şi se încălzeşte la fierbere, la reflu,·&; tim,p de 4 h. Se
răceşte şi se extrage de două.ori.cu cite 75 ml eter,(R). Extractele eterice
reunite se filtrează pe sulfat de sodiu anhidru (R) şi sol~ntul se disti-
lează pa b'.l.ia de apă. Rezidt1ul obţinut se usucă la 105 °C tiin.p de 30 min.
Conservare. în recipiente bine închise.
N atrii nitris VIII. 681
NATRII NITRIS
Nitrit de sodiu
M, 69,00
Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% NaN0 2 •
Descriere. Cristale sau bastonaşe albe sau slab gălbui, fără miros
cu gust slab sărat (IX.B) ; higroscopice.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în alcool (IX.C.l).
Soluţia A. 1,0 g nitrit de sodiu se amestecă cu 1,0 g clorură de amo-
niu (R) şi 5 ml apă şi se evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o capsulă
de porţelan. Se adaugă 5 ml apă şi se evaporă din nou ; reziduul se di-
zolvă în 18 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent Ia 20 ml.
Identificare
- 50 mg nitrit de sodiu se dizolvă în 3 ml apă, se adaugă O, 1 ml
iod?-ră de IJ(?tasiu-soluţie (R), 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,5 ml
anndon-soluţ1e (I) ; amestecul se colorează în albastru.
- La 0,2 g nitrit de sodiu se adaugă 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) ·
se degajează vapori galben-bruni. '
- Nitritul de sodiu colorează flacăra în galben.
A Arsen. 1,0 g nitrit de sodiu se amestecă cu 5 ml acid sulfuric 100 g/1 (R),
mtr-o capsulă de porţelan. Se încălzeşte uşor pe baia de nisip şi
se a~~u-~ă trept~t încă 2 .- 3 ml acid sulfuric 100 gfl (~) pînă la încetarea
degaJaru vaponl0r brum. Amestecul se evaporă la S1citate sub nisă şi
după răcire, la reziduu se adaugă 5 ml acid clorhidric (R). Anies'tecui
nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de. sodiu în acid clor-
hidric (R) (IX.0.13). ..
Cloruri. Ocl mult 0,04%.
. . 50 mg nitrit de sodiu se dizolvă în .. 3 ml apă, se adaugă 1 ml acid
mtric 100 g/1 (R) şi se încălzeşte sub nişă, pînă fa îndepărtarea vaporilor
bruni. După răcire se diluează cu apă la 10 ml. Amestecul obţinut se
compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10ml (O 02 mg ion
clorură) (IX.0.13). '
-lletale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
(IX.0.18}.
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml.se compară .cu 10-m1 solu-
ţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.0~13). -
Dozare. 0,5 g mtrit de sodiu se dizolvă în 20 ml apă şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. La 10 ml soluţie
 Natrîi salicyla.<1 VIII. 683
682 vrn. Natrii salicyZas
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
se adaucră 15 ml sulfacetamidă sodică O, 1 mol/1, 2 g bromur~ d~ Pi°ias\u
i sub"'a ·tare continuă., treptat şi în foarte mici porţ1:1m, . m aci
{~J Aciditate. La 10 ml soluţie A~· ad~ugi O, 1· ml fenolftaleină-soluţie (I) ;
şl, h'd · gil 1/1 Se adaugă O 15 ml cralben de metanll-soluţ1e (I) sau soluţia trebuie să fie incoloră. Se adaugă hidroxid de sodiu 0,1 mol/1
c or 1 ne mo . , "' . · O 1/1 • v 1 pînă la coioraţie roz; trebuie săse fo10Sească cel mult 0,10 ml hidroxid
tropeolină 00-soluţie (I) şi se titrează cu nitnt de sodiu , 1 mo pma a
de sodiu 0,1 molfl.
coloraţie galbenă.
1 ml sulfacetamidă sodică O, l mol/1 corespunde la ,
o 0069 g N a NO 2·
Cloruri. Cel mult 0,004%.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum. 4;0 g" salicilat âe sofilu se dizolvă în 30 ml apă·, se adaugă' IO m1
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Vasodilatator; antidot în in- aeid nitrie 250 gfl (R), se agită şi se filtrează; ,5 m1 filtrat eompfetat cu
toxicaţia cu cianuri. apă la 10 ml se compară cu 2 m1 soluţie-etalon complet'iită c~ apă la 10 ml
(0,02 mg ion cl(?r,ut~l {IX.0.13).
Fer. Cel mult 0,0005%.
NATRII SALICYLAS 10 ml din filtra~ obţinut la „Oloruri" se compară cu 0,5 ml 1,0luţie­
etalon acidulată cu 0,5 ml acid nitric 100:g/l (R} şi eompletată cu :apă 1a
Salicilat de sodiu 10 ml (0,005 mg ion fer), după adăugarea în ambele soluţii a citeJ);25 ml
tiociana,t de amoaju .50,gfl (R).

coo ,.,o}0 Metale grele. 30 mlsoltrţie A se acidulează cu z'm1 acid clorhidric (R)

6
şi se filtrează. &ml filtraf completăt cu apă la 10 ml nu trebuie să ciea
NoG ' .
reacţia pentru metale grele (IX.C.13) ..

~ Shlfaţi. Cel mult 0,02%.

5 mJclin filtratul obţinut la ,,Metale grele'' c01;np1etat apfia 10 ml cu
C,H-NaO3 :Mr 160,1 se compară cu· 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion su1rat) (IX.C.13).
,,.. .
Salicilatul d~ sodiu este 2-hidroxibenzoat de sodiu. Conţine c:l puţin
0 [

,
Substanţe
organice uşor carbonizabile. 0,50 g salicilat, de ,sediu se
99,5% şi cel mult 100,5% 0 7H 5NaO 3 raportat la substanţa uscat'~- . dizolvă. ~
ml acid sulfuric (R) ; soluţia trebui~.1şă fi~ incoloră. O eventu-
în
Descriere. Pulbere cristalină sau lamele mici, albe, fără mrros, cu ală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă deck ~1~aţia 'tmei soluţii-­
gust dulceag şi sărat (IX.B). etaion preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-~.c. -~' apă 1a
La lumină se colorează. 5 ml (IX.ţ.14) ..
Solubilitate. Solubil în 1 ml apă, 5 ml glicerol, 10 ml alcool, foarte Pierdere prin uscare/Cel mult 1,0%.- .
greu solubil în cloroform şi eter (lX.C.l).. tni v, . vt
1 g salicilat de sodiu se usucă la 105 °C pînă la masă consţ~tă (I'.X.C.15).
V ,

Solutia A. 6;0 g salicilat de sodiu se d1~olva rn. 20 . · · apa P1:oaspa

fiartă ~i· răcită ·-şi se completează .cu acelaşi .~mlvent la :60 ml.
Identificare
- 0,1 ml soluţie A se diluează cu 10 ml al?ă şi_ s ~~ilaugă 0,!(:)5 ml
1
clorură de fer (III) 30 g/1 (!?,) ; ap_'.1-re o coloraţJ.~d v1olf 8:· 100 ,g·:1r, R) .
- 5 ml solutie A se aciduleaza cu 1 ml aci s~ unc . } .\ •
se formează un p;ecipitat alb, care, după separare, spaţare cu apa; ~1 u~-
dizolvă în 20 ml metanol (R), se
Dozare. O,3 g salicilat :de sodiu se
adaugă albastru de timol în metanol (J) şi se titrează cu acid percloric
0,1~~1/1 în dioxan pînă la colQraţie roz.·
1 ml acid percloric 0,1 moljl în dioxan corespunde la 0,01601 g
C)IşNa.0 8 • ' •

care mai întîi între hîrtii de filtru şi, apoi într-un exsicator cu ~.flU su -
Conservare. În recipiente bine încliise, ferit de ·fori.iînă.
furie (R) ·se· topeste la 156 - 159 "C. . - . •· ,
~ ~rin calcin'.ar~:i, salicilc1;tului de s?diu se degaJeaza_ un
ractenstlc de fenol !şt se obţine un rezi:duu, care, umecJat ~u. .
=~d~=
,, .·
.
Aeţiune fannaeolo!Jieă şi între'buinţări.
inflamator ; uricosuric.
Analgezk ; antipiretic ; anti-'
hidric 100 g/1 (R) produce efervescenţă ş1 coloreaza flacara m galben.
684 VIII. N atrii sulffJ& Natrii tetrabor~ VITI. 685

Pierdere prµi usca~e : 53,0 - 56,0%. ·

NATRll SULFAS • 1 g sulf~L de sodiu se usucă . ia 30 °0 timp de I h, appi le, 13(). 0 .C
V

pma la masa constantă (IX.C.15). ·

Sulfat de sodiu
Mr.~22,2
Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 106,0% Na 2S04 • 10~ 20.
Descriere. Cristale incolore, transparente, fără miros, ~ gust sărat
şi slab amar (IX.B).
La aproximativ 33 °C se dizolvă parţial în apa de cristalizare; la
aer pierde apa de cristalizare şi se transformă în pulbere.
Solubilitate. Solubil înl3 ml apă, practic insolubil în alcool (!X.O.I).
Soluţi A. 5,0 g sulfat de sodiu se dizolvă în 30 ml apă şi-se com-
pletează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric lOOg/1 (RJ
şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
- Sulfatul de sodiu umectat cu acid clorhidric 100 g/1 (R) colorează
flacăra în galben. ·
Aspectul :soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Arsen. 1,0 g sulfat de sodiu se dizolvă în 3 ml apă; soluţia nu tre-
buie să dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid. clorhiâţj,c (R)
(IX.0.13). ..
Calciu. Cel mult 0,04%.
2,5 ml soluţie A completată ,cu apă la 10 ml se rompară cu l ml
soluţie-etalon coIB;fl}etată cu apă la 10 ml (0,1 mg ion calciu) (HLC.13).
aoruri. Oel mult 0,02%.
1 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 i:nl• solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ioµ clorură) (,l~.C.13).
:Metale g~le. Cel mult 0,0005%. . .
2,0 g sulfat de sodiu se dizolvă în 5 ml apă, se completează cu apă
la 10 ml şi se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion ,plumb)
{IX.C.13).
Nitriţi, sulfiţi, tiosulfaţi. La 5 ml soluţie A cempletată eu· apă la; ·'ffi ml
se adaugă. l ml acid suliuric 100 g/1 (R} şi 0;05 ml permaqg,a11at de po-
Do~are. 0,5_g _sulfat ~e sodiu se dizolvă în 100 ml apă, se ad~gă
1 ml_ a~1d_ clorh1d:1c (R) ş1 se încălzeşte la fierbere. Se adaugă, în mi.d
P?rţ111:ru ş1 sub agitare, 10 ml clorură-tle"bariu 50 g1} (R) îndh:ită Ia apro-
~ativ 70 °0, se ÎD;călzeşte pe.baia de ap~ă timp 4~ ~ mţu şi se.fil,ţrează
pnntr:u:1 ::e~:et filtranţ G4,. m preal~btl cîntărlt. Precipitatul ·~·spală
cu ~pa mcamta .la aproximativ 70 ~O pmă la ~părtareaionului clinură,
apoi ~u alcool (R) Şl cu eter (R) ş1 se usucă la. 105 °0 pînă la masă con-
stanta. ··•· · · ···
1 g sulfat de bariu corespunde la 1,380 g Na2 S04 • 10H20.
Conservare. !n recipiente bine închise.
O~serva~e. Oînd se prescrie „sulfat de sodiu" în amestec cu alte
puţben ~e ehbe~eaz_ă „sulfat de sodiu anhidru (R)" (Natr# sul/as anhy-
dncus) m cantităţi corespunzătoare. .
Acţiune farmacologică şi intrebuinfări. Laxativ; purgativ; coleretic.
NATRH TETRABORAS
Tetraborat de sodiu
Sinonim: borax
Tetraboratul ,de sodiu conţine cel pu,ţi.n 99.0% şi cel mult 103,0%
Na 2 Bp 7 • l0Hi>.
. De~eriere. Cristale incolore, transparente sau pulbere cristalină albă
fără ~1r<>:, :11 _gust :sărat şi leşietic (IX.B) ; .eflol'estfent-e. ' '
~t~ ~ncălz1re, substanţa se dizelvă în apa de cristalizare, apoi se
umfla Şlv pierde apa ; la Jemperatură mai înaltă s.e tq,peştţ §Î după. răcire
formeaza o masă sticloasă, incoloră. ·· · ,, · ·
. Soln~ili:ate. Foarte uşor scifobil în apă la fierbere, solubil fo 1,5 ml
gh~erol ş1; m ;2@ ~1 apă, pr:1ctic insolubil în afoool (IX;Cltj.
Soluţia apoasa are reacţie alcalină.
, S?luţia A . . 2,5 g .tetra'ţlorat de sodiu se dizolv~ în 40. ml apă p~in
V

tasiu (R) 1 g/1; soluţia nu trebuie să. se decoloreze timp de 5 f!l,ţu. ·mcalzue pe baia de apă şi'· tlupă răcire se completează· cu acelaşi · solvent
la 50 ml. ·
Să~uri de amcmiu. 1,0 g_ sulfat de SO_?.ÎU se tritur~ză,..pi t-::•g oxi~
de calem (R}, se mtroduce mtr-o eprubeta, se umecteaza cu O)b ml apa Identificare
şi se înclăzeşte; .nu trebuie să. se ;degajeze vapori care albăstresc,hîrtia - La 0,2 g ţetraborat de sodiu se adaugă 0,15 ~acid sulfuric (R),
de turnesol roşie (I). · 3 ml alcool (R) ş1 se aprinde; alcoolul arde cu flacără verde.
 ,Natrii thiosulfas VIII. 687
686 VIII. Na.trii tetrabaras

1 ml soluţie YA se acidulează cu 0,05 ml acid clorhidric'f(R); so-

luţia colorează hîrtia de Ourcuma (I) în brun-roşiatic.5. Culoarea se intensi- NATRII THIOSULFAS
fică după uscarea hlrtiei. Se umectează hîrtia cu amoniac concentrat {R); .
Tiosulfat de sodiu
coloraţia devine negru-verzuie.
-:-- Tetra.ppratu_l de sodiu colorează flacăra, în galbeţi.
Aşpecţul soluţiei; Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră '(IX.C.2). Conţine cel puţin 98,5% şi
cel mult 102,0% Na2Sp3 • 5Hp.
Descriere. Cristale incolore, transparente, fără miros, cu gust sărat
Arsen. 0,5- g tetrabOTat de sodiu nu trebuie să d~ reactia pentru şi amar (IX.B); eflorescente. ·· · ,
arsen cu hipofo~fit de sodiu în acid clorhidric (R).' (IX.C.13). · · Se dizolvă în apa de· cristalizare la aproximativ 50 °0.
Carbonaţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml acid clorhidiic 100 g/1 (R}; Solubilitate. Foarte uşor solubii ·în apă, practic insolubil în alcool
nu trebuie să se producă efervescenţă. (IX.C.l).
. ~oli:ţi~ 1-1-: 4,~ g tiosulfat de sodiu se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
Cloruri. Cel mult 0,02%. fiarta Şl rac1ta .Ş1 se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Soluţia B. La l;O g tiosulfat de sodiu. se adaugă 10 ml acid clorhidric
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ni1 se compară cu 2 ml so- 100_ g/1 (R); amestecul se evaporă la sicitate pe baia de apă. 'La reziduul
luţie-etalon .completată cu apă"îla: 10 ml. {0,02 mg ion clorură) (!Xi.C.13). obţmut se adaugă 50 ml apă, se încălzeşte la fierbere timp de 3 :ttii:tt si
se filtrează; după răcire soluţia filtrată se completează 1a 50 ml prin spă­
Fer. Cel mult 0,006%. larea filtrului cu apă.
10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
Identificare
la 10 ml (0,03 mg ion for:) {IX.C.13).
~ La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) ;
Metale grele. Cel mult 0,002%. ~oluţia se tulbură, se separă sulf şi se degajează dioxid de sulf, cu miros
mţepător.
10 ml soluţie A se ctimpară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion , - ~a 2 ml ~o~uţie A se adaugă 4 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se
plunib) .· i{IX. C.13). rormea~a un precipitat alb care se colorează în galben, apoi treptat devine
brun ş1 negru. . .
Sulfaţi. Cel mult 0,05%, - Tiosulfatul de sodiu colorează flacăra în galben.
4 ml· ·soluţie A c'oinpletată .. cu apă la 10 ml se •compară cu 10 ml Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13). ··· Aciditate-alcalinitate. 5 ml soiuţie A se dilnează la 20 m1 cu apă proas-
Substanţe endante. La 10 ml soluţie A se adaugă ~ml.acid şuliuriţ păt f~artă ş~ r~cită şi se adaugă 0,1 ml fenolftalemă--soiuţie (J) ; ,soluţia
treb~1e să fi~ mcoloră. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de sodiu O,OLmo!/1;
100 g/1 (R), 0,1 ml iodură de potasiu"'50luţie (R) şi 1 m1 amidon-soluţie (I) ; soluţia treb111e să se coloreze în roz.
sol11ţia nu · trebuie :§ă se coloreze timp 'de 5-·min. Arsen, seleniu. La 1,0 g tiosulfat de sodiu se adaugă 3 ntl acid nitric
Dozare. 2,g tetraborat de sodiu se <iµolvă în 100.ml ,?,p~.,ise ,ap.augă 250 ~/ţ (R) şi 3 ml apă, într-o capsulă de porţelan şi a.mestecul;se,-eva.poră,
la s1~1t~te pe baia de apă, sub nişă. La reziduu se adaugă 5 mla.cid
0,2 ml metilm-anj-soluţie (li) şi se titrează cu acid clor_hidric 0;5 mol/1
~lorh1dric 250 g/1 (R) şi se încălzeşte. pe baia W! JWă timp de 20 :ttiin,
pînă la coloraţie portocalie. :ar d1;1pă răcire _se filtrează. La filtrat se adaugă 5 ml hipofosfit de sodiu
1 mi acid _clorhidric 0,5 mol/1 corespunde 1â 0,09535 g Na:B40 7 • 10~0. m _aci~ _clo:r~idr1c (R) ~i se ţine în baia de apă timp de ,15 min; nu tre-
bme sa apara o coloraţie brună sau roşie sau ,gă se formeze un precipit;;.t
Conservare. În recipiente bine închise. (IX.0.13). . . . , . . .
.Calciu. 10 ml soluţie A nu.trebuie să dea reacţia pentru dalciu (I:X'.C.13).
Aeţh1ne farmacologică şi .întrebuinţări. Antisţ,ptic.
Cloruri. Cel mult 0,01%,
688 VIII. Neomycini S'Ulfas Neomycini sulfas VIII. 689

La 5 ml soluţie A se adaugă 3 ml acid nitric 250 gfl (R) şi se evaporă încălzeşte în baia de apă, la 65-70 °C timp de 10 min; apare o coloraţie
la sicitate pe baia de apă, suo nişă. Reziduul se dizolvă prin agitare în violetă.
20 ml apă şi se filtrează; soluţia filtrată se completează la 25 ml prin - 1 ml soluţie A se diluează cu 3 ml apă, se adaugă 0,25 ml acid
spălarea filtrului cu apă; 10 ml filtrat se compară cu 2 ml soluţie-etalon clorhidric 100 g/1 (R) şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează
completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13). tln precipitat alb.
Fer. 10:ml soluţie B nu trebuie să dea reacţia pentru for {IX.C.13). Putere rotatorie speeilică: [o:J~ = +
50° [pînă la +
58° (soluţia A;
Metale grele .. 10 ml soluţie B nu trebuie să dea reacţia pentru me- raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
tale grele (IX.C.13). Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­
Sulfiţi, sulfaţi. La 0,25· m1 soluţie A se adaugă . iod 0,05 mol/1 pînă
la coloraţie slab gălbuie; soluţia nu trebuie să fie acidă la hîrtia de turne- etalon preparate din 0,20 ml cobalt-E.c., 0,20 ml cupru-E.c., 0,20 ml
sol albastră (I). Se adaugă 1 ml nitrat de bariu 50 g/1 (R) ; sohlj:ia trebuie fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
să rămînă limpede timp• de 5 min. · · pH = 5,0 - 7,5 (soluţia A) (IX.C.22).
Sulfuri. La 10 mlsoluţie A se adaugă 0,05 ml nitrat de argint 0,1 mol/1; Nemnină. Se procedează conform prevederilor de 1a „Cromatografie
nu trebuie s'ă
se formeze imediat un precipitat negru. pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Dozare, 0,5 g tiosulfat de sodiu se dizolvă în 25 ml apă, se adaugă Adsorbant: silicagel H (R).
Pregătirea plăcii. Pe placa cromatografică (10 X 20 cm) se aplică o
1 ml amidon-soluţie (I) şi se titrează cu iod 0,05 molfl pînă la colora.ţie
afoastră. · suspensie omogenă, preparată din 2 g silicagel H (R) şi 4 ml apă. Placa se
ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 1 h.
1 ml iod 0,05 molfl corespunde la 0,02482 g Na2S 20 3 • 5H20.
Developant: acetat de amoniu (R) 38,5 g/1 (soluţie proaspăt prepara-
Conservare. În recipiente bine închise.
tă)-acid sulfuric 100 g/1 (R) (99: 1).
Acţiune iarmaeo}Olgieă şi întrebuinţări. Antialergic.
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : sulfat de neomicină 2,0% mjV în apă ;
Soluţia b: sulfat de neamină (s.r.) 0,020% m/V în apă.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
NEOMYCINI SULFAS a: I µl soluţie
a (20 µg sulfat de neomicină) ;
b: I µl soluţie
b (0,2 µg sulfat de neamină - s.r.).
Sulfat de neomicină
Placa cromatografică se introduce în vasuî cromatografic cu develo-
½sHwN"P13 • ~S04 iM,. '908,9 pant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
16 cm de la linia de start. Se scoate, se ţine în etuvă la 105°C timp de
Sulfatul de neomicină este un amestec de -sulfaţi de diferite substanţe 10 min şi se pulverizează uniform cu o soluţie de hipoclorit de sodiu (R), cu o
obţinute_ din tulpini selecţionate de Streptomyces fradiae. Conţine .cel puţin concentraţie de 0,5% m/m clor activ.
2710% ş1 cel mulLSl,'0% sulfat raportat la substanţa uscată.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 650 U J. neomicină Placa cromatografică se usucă într-un curent de aer rece timp de
(½3 H 46N 60 13)/mg raportată la substanţa uscată. 10 min, se pulverizează uniform cu i(,dură de potasiu (R) 5 g/1 în amidon-
soluţie {I) şi se examinea'%ă la lumin l zilei.
Descriere. Pulbere albă.sau alb-gălbuie, fără miros sau practic fără Dacă pe cromatogramă, în drept ul punctului a, pe lîngă pata prin-
miros (IX.B); hi.grosoopieă.
cipală, corespunzătoare sulfatului de neomicină, mai apare o altă pată,
Solubilitate. Uşor solubil în apă; foarte greu solubil în alcool, prac- mărimea şi intensitatea coloraţiei ace:steia nu trebuie să depăşească mări­
tic insolubil în: acetonă, cloroform şi eter (IX.C.1). mea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului b.
Soluţia A. 2,5 g sulfat de neomicină se diztilvă în 40 m1. apă şi $e Pierdere prin uscare. Cd mult 6,0%.
completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un baion cotat:
0,5 g sulfat de neomicină se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h
Identificare (IX.C.15).
- 10 mg sulfat de neomicină se diioJvă în 5 ml apă, se adaugă "0,1 ml Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%.
piridină (R), 2 ml soluţie de ninhidrină (R) l ·g/1 în t.:butaoo1 '(tR) şi se 0,5 g sulfat de neomicină se calcinează cu acid suurk {R) (IX.C. l 7).

-!4 - Farmacopeea R.omAnă, ed. a X·&

 690 VIII. Neostigmini bromidum
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos O 5ml solu-
ţie care conţine sulfat de neomicină 0,3 mgjml în clorură de sodi~soluţie
izotonică (R) sterilă.
Sterilitate. S~fatul de neomicină trebuie să fie steril. Se procedează
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
D~zare. Sztljat. 1 g_ ~~fat ~e :q_eomicină se dizolvă în 200 ml apă, . se
a_dauga 3 m~ acid clorhmnc (RJ, b ml clorură de bariu (R) 100 a/1 şi se
fierbe în baia de apă timp de 4 h, agitînd din cînd în dud. Precipitatul
se separă, se spală cu apă şi se calcinează pînă la masă constantă.
1 g _reziduu corespunde la 0,4116 g sulfat.
Activitate microbiologică. Se· determină conform urevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5). ~
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină.
. . O~servaţie. Sterilitatea se determină numai î11, cazul sulfatului de nea-
mici na care se foloseşte Za obţinerea preparatelor sterile.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
NEOSTIGMlNI BROMIDUM
Bromură de neostigmină
E)
&r
C12H 19 BrN2 O 2
- M, 303,2
Sinonim : neoezerină
Bromura de neostigmină este bromură de 3-(dimetilcarbamoiloxifenil)-
-N,N,N-trimetilamoniu. Conţine cel puţin 98,5% şi.. ceJmult 101,0%
C12HrnBrN2 0 2 raportat la substanţa uscată.
T D~scri~re. Pulţ>e:e cristalină albă, fără miros, cu gust amar (toxic)
(~X.B) ; higroscopica.
Se topeşte la aproximativ 170 °C (cu descompunere). ~
Neostigmini bromidum VIII. 691
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în apă, uşor solubilă în alcool şi
cloroform, practic insolubilă în eter (IX.C.l).
Solutia A. 1,0 a bromură de neostigmină se dizolvă în 20 ml apă
proaspăt' fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare . .
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui ~bţinuf cu bromură
de neostigmină (s.r,) prin dispersie în bromură aepotasm {R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0:02% · m/V în acid sulfuric
ltnol/1 prezintă două maxime: la 260 nm ş1 la 266 nm (IX.C.24.1) . .
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,2 g hidrox:i9: de s?diu_(R) _şi~se încăi­
zeste 1a fierbere cu precauţie ; se degajează vapon de dimetilamma caie al-
băstresc hîrtia de turnesol roşie (I). După răcire, se adaugă1tm ~m~stec
proaspăt preparat din 1 ml acid sulfa~ic I.O g/1 (R) şi 0,05 ml .rutrit de
sodiu-soluţie (R); apare. o coloraţie roşie. . , .
- O 5 ml solutie A se diluează cu 2 ml· apă, iSe adaµgă O, 1 ml acid
clorhidri~ 100 g/1 (R), 1 ml cloroform (R), Q,l ml clCJţ"runină JLSO ,g/1 (R)
şi se agită; stratul cloro.fprajc se colorează,Jn .galben.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şHncoloră:S'ţIX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La IO_ ml _sol~ie, P:,. ~~ a~~:;-igă O, I ml. !enolfta-
leină-soluţie (J). Soluţia trebme _sa yaill;nst_ mcofora. Se, adauga 0,3 ml
hidroxid de sodiu· 0,01 mol/1; soluţm trebtue sa se coloreze m roşu.
Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi
(IX.C.13).
. ikomură de 3-hidroxiienil-ţrimetUamoniu. 0,5 g bron::U.ă. de neostig-
min.ă se di;zolvă în 5 ml cloroforn;i. (R); :soluţia. trebuie să ne limpede.
Pieidere prin uscare. Cel mult 1,0%. ··~
0,2 g brodiură de neo~tigmi~ se usucă la los °C pînă la ma~ con-
stantă (IX,C.15). -• _ .
Reziduu pinn calcinare, Cel mult O, 1%-
1 g bromură de neostigmină se câlcinează pmă la ma.să constantă
(IX.C.17). .
· · · · Dozare. 0,3 g bromură de neostigmină se ?12oivă_ în 30 ~1 cloroform (R),
se adaugă 10 ml acetaţ de mercur (II) în aci~. acetic ~dru {R), ,gal~_en
de metanil'in dioxan {I) şi se titrează cu acid perclonc 0,1 mol/1 m 010-
xan pînă la coloraţie roşu-violetă. . . . . _..
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 6,p3032 g
C12H 19 BrNP2· \
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumiÎ:iă'. Venenum.
•Acţiune farmacologică şi întrehuinfă.ri. Colinergic,folosi.tîn trata~entul
miasteniei gravis şi pentru antagonizarea curarizantelor antidepolanzante.
 692 VIII. Niaouli aethero1eu.m Nicotinamidu.m VIJi. 600

Fenoli. 2 ml ulei volatil. de Nia.ouli se. agită CU' 12 ml hi"1r~d de flO~u

NIAOULI AETHEROLEUM 100 g/1 (R}, într-o eprubetă .gradată de 10 ml; volumul de ulei nu .trebuie
să scadă.
Ulei volatil de Niaouli Dozar~: Se procedează conform pr~vederilor de la Eucai,ypti;«Cithera-
leum.
Sinonim: gomenol
Acţiune farmaoologieă şi tnmhuinţări. Antiseptic al căilor respiratorii.
. Ulei volatil obţinut prin distilare cu vapori de apă din frunzele proas-
pete ale arborelui Melaleuca viridiflora Solander (Myrtaceae).
Uleiul volatil de Niaouli trebuie să corespundă prevederilor de la „Aethe-
rolea" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 45,0% m/m 1,8-cineol (eucaliptol} (C10H 11p).
Descriere. Lichid incolor sau gălbui cu miros pronunţat de eucafrptol NICOTINAMIDUM
şi gust aromat, răcoritor şi amar.
Nicotinamiclă
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R1. N
Developant: toluen ( R}-acetat de etil (R) (90 : 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: ulei volatil de Niaouli 0,3% V/V în alcool (R);
Soluţia b: l,8-ci11eol (s.r,) 0,2% V/V în alcool (R).
Q c-::ruÎl
I
~e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se ~lică NH 2
soluţule:
a: IO µl soluţie a ; Mi- 122,l
b: IO µl soluţie b (0,02 µ11,8-cineol-s.r.).
Sinonim : vitamina P P
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic u:;deve-
lopant, se la~ _pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de apr-0xi:matw Nicotinamida este 3-piridincarboxiamidă. Conţine cel puţin 99,0% şi
15 cm de la I1:11a de start, se scoate şi se usucă la aer. Bupă,,1-';f~porarea cel mult 101,0% CsiţN2 0 raportat la substanţa uscată.
d~v~lopan~ulw, placa cromatografică se pulverizează uniform cu ariisalde- Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie,
hida:s?luţ1e: (R), se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 10 min şi se exami- fără miros, cu gust amar (IX.B).
neaza imediat la lumina zilei, apoi în lumina ultravioletă Ia 366·nm. ·
Solubilitate. Uşor solubilă în alcool şi apă, solubilă în glicerol, greu
~e c:omatograma examinată la ·1umina · zilei, m dreptul punctului a, solubilă fo cloroform şi eter (IX:C.l).
trebuie sa a~ară o pată de culoa;:e violacee sau brun~violacee, cu acelaşi Soluţia A. 2,5 g nicotinamidă se dizolvă , în 40 · ml apă proaspăt
R~, de aproximativ 0,65, cu al petei 1,8-cineolului (s.r.) din dreptul.punctu- fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
lt:i b ;_această pată prezintă pe cromatograma examinată în lumina u:ltra-
violetă la 366 nm, o fluorescenţă brun-roşcată. · Identificare
Pe cromatogramă, in· dreptul punctului a, mai pot să apa;rli şi alte ·- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă ·cehii obţimrt cu nico-
pete. • tinamidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24:2). .
Densitate relativă: d~g = 0,910 - 0,925 (IX.C.3). - La 20 mg nicotinamidă se adau~ 1 g carb?U~t de ~o?,n,i , anhi-
dru (R) şi se încălzeşte; se J?ercepe un miros .caractenstlc ~e pmd1na. .
Putere rotatorie: a.~ = -3,3° pînă la + l (IX.C.4).
O
- La 2 ful solutie A se adaugă '5 ml hidroxid de sodru 100 gfl (R) ş1
Indice d.e refracţie: n~ = 1,466 1,471 (IX.C.5.6). se încălzeşte la fierb~e ; se degajează vapoih::are·albăstresc liîrtia de tur-
nesol roşie (I) (deosebire 'de acid nicotinic)._ . " ,
Solubilitate în alcool. 1 ml ulei volatil de Niaouli se agită cu l ml - Solutia alcalină de mai sus după răcire, se neutrahzea.za la feno1-
.,aicooi (R) sau cu 3 mi alcoal diluat (R) ; soluţia trebuie să fie limpede ftaleină-soluţie (J} cu acid sulfuric' 100 g/1 (R) şi se·i8daugă 0,26 ml sulfat
(IX.C.2,).
de cupru (II) 50 gfl ( R) ; se ,formează un pnicipitat alimstm:t.
 Nifedipinum VIII. 695
694 VIII. Nicotinamidum

Ponei &,,topire: 2128 - 132 "C (IX.-C.10), iinwi'î tora _nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea ·petei din dreptul
fie
Aspectul ~liîţiei~ Soluţi~ A trebuie sli limpede şi inc6lorl Oev~tt-
tuală coloraţie nu_ trebuie să fie mai intensă decîtcoloraţia uneisoluţii­
punctului b.
:Pierdere. prin uscare. Cel mult 0,5%-, • • _
etaloa preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fot-E.c. şi ană'H}a,,,f{} ml o 5 cr nicotinamidă se usucă'la 105 c,C pma la masa constanta (IX:C.15).
~X~~-
' b
- Reziduu la ealeinare. Cel mult. 0,1 %- . . ,,
· pH = 6,0 ~ 8,0 (soiuţia A) (fK.0,22)V '1 - 1 a -nicotinamidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX:C.17).
, ~bsorbţiaJul!iin~. ~apc:~1 absor?anţelor unei sol;1ţii 0,002% m/V n:zare. 0,25 g nicotinamidă se dizolvă în ţO ml acid_acetic ~~~u (R)
· • ·1 · e la aproxi·mat1·v· 50 °C în baia de apa._ Dupa ra_crr_e se
m apa proaspat fiarta ş1 rac1ta, determinate la 245 nm ş1 la 262 nm tre- pnn mea zrr ' ~ ·" 1 · 1 t
buie să fie cuprins între 0,63 şi 0,67 (IX.C.24.I). adaugă 5 ml anhidridă acetică (R), 20 ml ~enzen (~), 0,0:> ml c_::1sta. v10 e
în acid acetic anhidru (I) şfse titrează cu acid :perclonc O, I mol/Im acid ace-
Cloruri. Cel mult 0,01 %- tic anhidru pînă la coloraţie albastru-ve~zme. . .. _ . .
4 ml soluţie A completată cu apă la Hlfl:ill. se compară cu 2 ml soluţie­ T
1
1 ml acid percloric O, l.mol/1 în acid acetic anhidru corespunae a
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
0,01221 g CGHiiNP- · ·. .
Metale grele. Cel mult 0,001-o/c,1-' Conservare., ,În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de unnditate.
_R~ziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul lnmteior pentru impurităţi anorganicei' {IX.C. 13) şi completat cu apă la
Aeţiune iarmacologieăcşî intrebninţări. Antipelagros, preventiv şi cura-
10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg ion plumb}. tiv ; vasodilatator.
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %- .
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
• ~ Snbst~ţe o_rg~iee uşor carbonizabile. 0,2 g nicotinamidă se dizolvă
m :, .ml ac1ct suliunc (R) ; solutia trebuie să fie incoloră. O eventuală. q:?Îo- NIFEDIPINUM
raţie ~ti'trebuie să fie mai inte~isă decît coloraţia unei soluţii-etalon prepa-
rate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c. () 10 ,,ml ·.fer-E.c. -,şi apă Nifedipină
a 5 ml (IX.C.14). • ' _. .
Impurităţi' inr,udite chimic. _Şe; pr9ţedează conform prevederijor ,de
la „Croillatografie,,pe strat subţire" (IX.C.26.2). · · · _ .~-
Adsorbant: silicage1 GF254 { R). . ,., -·cc _ • . _. --•.,
Deve~pant: cl_oroform (R)-alcool absolut (RFapă (48: 45: 10r
Soluţii de aplwcat: · · ·
Soluţia_ a: nicotinamidă 12,0% m/V într-un amestec de vo1nme'~le
de alcool diluat ,(RYşi apă;: ; · ·r: ) ; · " · ·
Soluţia b : nicotinamidă 0,030% m/V înt:r~un amestec de 'vmume
,,.,. .· ·L··'·'··
egale de alcool diluat (R) şi apă.
~; linia ,de start. a plăcii cromatografice, în punctele ;~şi
soluţ1ue: .
-r~~ aplică
M.- 346,3
a: 5 ·µ1. soluţie a (600 µ.g nicotinamidă) ; C17H1sN206
b: 5 µ.1 soluţie b (1,5 µ.g nicotinamidă): · - Nifedipina este diesterul metilic al acidului l,4-dihidro-2,6-dimetil-4-
Placa -<:ro~tografică se .introd,uce în vasul cromat<;>grafic cu develo- -(2-nitrofenil)-3,5-piridincarboxilic. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult
pant, s~ ~asa_ pină cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ, 15 cm 102,0% C17H 18Nz0 6 raportat la substanţa uscată.
de la hma ae start, se scoate, se usucă la aer şi se e:x:,aminează în .J umina
ultravioletă la 254: ,nm. · · Descriere .. Pulbere·. galbenă, fără miros {IX.B).
_Dacă pe cr?mato~gra;11ă,. în ~eI?tul ~unctttlui · a, pe Ungă ,pata princi-
Observaţie. Nifedip_iµa este fotosensibilă~ mai ales în soluţie: Sub
pala, corespunzat0are mcotinamide1, ma1 apar şi· alte pete, suma aces- acţiunea luininii suferă o transpoziţie intramoleculară trecind în mtrozo-

696 VIII. Nifeciipinum
derivaţi. Determinările fizico-chimice trebuie efectuate imediat după
rarea soluţiilor şi ferit de lumină.
Solubilitate. Solubilă în acetonă şi dorofon:u, puţin solubilă' m 'ălcool
şi metanol, practic insolubilă în apă (IX:C.1).
Soluţia A. La 0,5 g nifedipină se adaugă 30 ml ~pă şi se ţine în baia
de apă la 65 - 70 °C timp de 10 min, agitînd din cîncl. în cînd. După răcire
se filtrează şi soluţia filtrată se completează la 50 ml prin spălarea filtru-
lui cu apă.
Identificare
,.- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0025% m/V în metanol (R)
prezintă un maxim la 235 nm şi un platou· între 350 şi 355 nm (IX.C.24.1).
- 50 mg nifedipină se dizolvă în 10 ml amestec format din 5 ml
metanol (R) şi 5 ml acid clorhidric 250 g/1 (R), se adaugă 0,5 g zinc gra-
nule (R), se lasă în repaus timp de 5 min, apoi se filtrează. La filtrat se
adaugă 5 ml nitrit de sodiu-soluţie (R), iar după 2 min, 2 ml sulfamat de
amoniu (R) 50 g/lşi se agită energic. Se adaugă 2 ml diclorhidrat de
N-(1-naftil)-etilendiamină (R) 50 g/1; apare o coloraţie roşu-intens.
Punct de topire : 171 - 175 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia 10% m/V în acetonă (R) trebuie să fie
limpede şi incoloră (IX.C.2).
Absorbţia luminii: Raportul absorbanţelor soluţiei folosite la „Dozare",
determinate la 350 nm şi la '280 nm trebuie să fie cuprins între 1,48 şi
1,65 (IX.C.24.1).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX:C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la IO ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Snlfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
Ja 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel HF254 (R).
Developant: eter diizopropilic (R).
Soluţii de ·aplicat:
Soluţia a : nifedipină 5,0% m/V în cloroform (R) ;
Soluţia b: diester metilic al acidului · 2;6~dimetil-4-(2-nitrozofenil)-
-3,5-piridincarboxilic (s.r.) 0,010% m/V în cloroform (R} (derivat nitrozo-
fenilpiridinio) ; ··
Ni.fedipi:n.um VIII. 697
Soluţia c : diester metilic al acidului 2,6-dimetil-4-(2-nitrofenil)-3,5-pi-
prepa• ridincarbox:ilic (s.r.) 0,010% m/V în cloroform (R) (derivat nitrofenilpi-
ridinic).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se aplică
soluţiile:
a : IO µI soluţie a (500 µg nifedipină) ;
b: 10 µl soluţie b (1 µg derivat nitrozofenilpiridinic) ;
c: IO µl soluţie c (1 µg derivatnitrofenilpiridinic).
în timpul developării, vasul cromatografic trebuie păstrat la întune-
ric.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lu.mina ul-
travioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
eorespunzătoare nifedipinei, mai pot să apară cel mult două pete, cu ace-
laşi Rf cu al petelor corespunzătoare derivatului nitrozofenilpiridinic şj res-
pectiv. nitrofenilpiridinic, din dreptul punetclor b ,şi c.. Mărimea şi intensi-
tatea acestor pete nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petelor
corespunzătoare celor doi derivaţi diu dreptul punctelor b şi c.
Titrare eu acid percloric. 2 g nifedipină se dizolvă în 100 ml acid ace-
tic anhidru (Rj şi se titrează poteµţiomei:ric cu a.c~d .:percloric 0,05 mol/1
în add acetic anhidru, folosind e1ectrozi de platină şi calomel saturat
{IX.C.23}.
în paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martqr.
Trebuie să se folosească cel mult Q,25 ml acid_ percloric 0,05 mol/I
în acid acetic anhidru pentru fiecare gram de nifedipină.
Pierdere prin usem-e. Cel mult 1,0%.
0,5 g nifedipfo.ă se usucă la 105 °0 pînă 1a masă constantă. (IX.C.15).
Reziduu prin călcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g nifedipină se calcinează cu acid sulforic (R) (IX.C.17).
Do1me. (ţ 125 g
ttifedipină se dizolvă în 50 ml metanol (R) ·şi se comple-
tează cu icelaşi solvent ia 100 ml, într~uu balon cotat. 1 ml soluţie se di-
luează cu metanol (R) la 50 ml, într-un balon cotat şi se determină absor-
banţa la 350 nm.
A!~ la 350 nm = 140.
-~rvare. în-recipiente bine încb.ise, ferit de lumină. Separandu~.
Acţi~e far.ltltlOO:logiei şi mtrebui~, An.tian.ginos ; ; antihipertensiv.
698 VIII. Nitrazepamum Nitrazepamum VUJ. 699

Fer. Cel mult 0,005%.

·· · NITRAZEPAMUM 0,5 g nitrazepam sex,calcinează,. (:U acţ{4 sulfuric ~ R) ; reziduul, prelu-
crat conform prevederilor de la „Controlul limitei de fer în substanţe or-
.Nitrazepam ganice" (IX.O.13), se compară ,cu ,2,.Ş,,tTM,soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,025 mg ion fer).
Metale grele. Cel mult 0,001 %,
r;l Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-

. N~)o lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă

la 10 ml, se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
0,01 mg ion plumb).
O;J~~N Im.purităţi imudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la

n
~!J
M,. 281,3
C15H 11N·aOa
Nitrazepamul este 7-i:i.itro~5-fenil-r,3-dihidro-2H-1,4-benzodiazepin-2-
-onă. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mu1t 101.0% C15Ru.NiJ03 raportat la
substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină! alb-gălbuie, fără miros, cu gust amar
(IX.B).
Solubilitate. Solubil în acetonă, putin solttbil în cloroform şi metanoi,
foarte puţin solubil în alcool, greu solribil în eter, practic insolubil .în a.Pă
(IX.O.I).
Identificare
- Spectrul îninfrarosu trebuie să corespundă c:elui obţinut cu nitra-
zepam (s.r.) prin dispersie 'în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2.).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 %'m/V în metanol (R)
pr,ezintă două .maxime: la 258 nm şi"ifa 308 nm (IX.C.24.l,).
- 10 mg nitrazepam se dizolvă în 1 ml met.anol. (.R} i s~ adaugă
0,05 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); apare o co1oraţ1e galoen-mtens.
- La 50 mg nitrazepam se adaugă 5 ml acid clor1:id~c 250 g/1 (R)
şi se încălzeşte la fierbere;. După răcir~ se adaugă J ml mtnţ. de,ş!ildil;l (R)
1 g/1 şi se lasă.în repaus tllllp de 3 mm. Se adauga. l_ml a~10. :;ulf3:in:c-so~
luţie (R) şi după 3 inin, 1 ml diclorhidrat de N~(l-naftil)~etileno.iamlllll. (R,
1 gfl; apare o coloraţie roşu-violetă.
- Punct de topire: 226 - 230 °C (IX.C.10).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
0,2 g nitrazepam se agită cu 10 ml apă timp de. 2 inin .şi se f~m:a~iL
5 ml soluţie compl~tată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml . soluţie-etalon
completată cu apă la 10 ml '(0,02,mg ion •clorurlt),,(I:X~G!t3).
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Atenţie! Determinarea se efectuează ferit de lumină.
Adsorbant: silfoagel GF251 (R).
Developant: nitrometan (R)-acetat de etil (R) (85: 15).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: nitrazepam 1,0% m/V într-un amestec de volume egale de
cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia b : ·nitrazepam 0,0050% m/V într-un .amestec de volume egale
de cloroform (R) şi metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile.:
a: IO µI soluţie
a (100 µ.g nitrazepam) ;
b: IO µ.1 so1uţie
b (0,5 µ.g nitrazepam).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aerşiseexamineazăînlumina ul-
travioletă 1a 254 nm.
Dacă pe .oromatogramă, în dreptul,punctuîui a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare nitrazepamului, mai apar şi alte pete, mărimea şi
intensitatea acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea
petei din dreptul punctului b.
Piel'dere prin uscare. Cel mult 0,5%. .
0,5 g nitrazepam se mn:::ă la 105 °Opină la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- , . .
1 g nitrazepam se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.O.17).
Dozare. 0,25 g nitrazepam se dizolvă în 30 ml anhidridă acetică (R),
se adaugă galben dţ metanil în. dioxan .(I) şi se titrează cu .acid percloric
0,1 mol/1 în acid acetic anhidţri pînă la coloraţie roşu~violetă.
1 ml acid percloric 0;1 mol/lin acid acetic anhidru corespunde la 0,02813 g
C15H11NsO.. ,.
Couse.rvar,e. În ~recipiente, bine închise, fer;it de' lumină.. Separandum.
Aeţiuae farmaoologieă şi întrebuinţări. Hipnotic ; anticonvulsivant.
 Nitrofurantoinum
Nitrofurantoinum VIII.
,700 VIII.
liet!fle grele. Cel ~lll._t 0,0()1 %. ...
_R~z1duul de la c_alclila!e, p1:ţiucrat confonn prevederilor de ,la „Contro-
NITROFURANTOlNUM lul luru.telor pentru unpuntăţi anorgani~" {IX.C,131 şi completaţ cu apă
la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Nitrofurantoină
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. ··
10 ml soluţie A se comparăccu 10 ml solu+ie-etalon (O 1 mg Jon sulfat)
(IX.C. 13). ., . . . . ,. '
OzN~C/H Ho Ini:purltăţi solubiIEdn eter. Cel mult 1,0%.
La 0,5 _g nitrofurantoină se adaugă 50 ml eter (R), într-un flacon cu
\~/NÎ(N-H dop .rodat ş1 se lasă în repaus timp tle 30 min, agitînd din cînd în cînd, apoi
se filtrează într-o capsulă de sticlă în prealabil cîntărită. Eterul se înde-
o părtează, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă.
C8~NP5 1\ 238. 2 Impurităţi _!nr:udite chimie. Se procedează conform prevederilor de
Nitrofurantoina este l-(5-nitrofurfurilidenamino)-2,4-imidazolidindio- la „Cromatograne pe strat subţire" (IX.C.26.2).
nă. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 102;0% ~ N40 5 raportat la sub- Adsorbant: sil~cagel GF254 (R). . ....
stanţa uscată. · Developant: n1trometan (R)-metanoI (R) {00:'10).
Soluţii de aplicat:
Descriere. Cristale sau pulbere fină, de culoare galbenă, fără . miros, Soluţia a: nitrofurantoină 2,50% m/V în dimetilformamidă (R) şi
cu gust amar (IX.B). acetonă (R) (se dizolvă 0,25 g nitrofurantaină. în 4 ml dimetilformamidă R
Solubilitate. Solubilă în 16 ml dimetilformamidă,__ puţin sqlubilă în şi se completează cu ac~ton:ă R 1a 10 mi);
acetonă, foarte greu solubilă în alcool şi apă, practic insolubilă în cloroform Soluţia b: nitrofurantoină 0;0250% m/V în dimetilformamidă R şi
şi eter (IX.Cl). . acetonă _(~) (obţinută prin diluarea soluţiei „a" cu acetonă R).
Soluţia A. La 0,5 g nitrofurantoină se adaugă 20 ml apă pro~p~t . ţ"ilPe hn1a de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
fiartă şi răcită, se agită energic timp de 5 min şi se filtrează; soiuţi~ fil- iu 1 e:
trată se completează la 25 ml prin spălarea filtrului cu apă proa~păt fiartă a: IO µ1 soluţie a (250 µg nitrofuranto_ină) ;
şi răcită. b: IO µ1 soluţie b (2,5 µ.g nitrofurantoină).
Piaca cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
Identificare pant, ~ _iasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei folosite la „Dozare" prezintă două d_e la hm.ad~ st:3:rt, se scoate, se usucă la aer, apoi se ţine în etuvă, la 105 °C,
maxime în intervalul 220 - 400 nm: la 266 nm şi la 367 titn (IX.C.24.1). timp de ~ mm ş1 se examinează în lumina ultraviolei:ă ·Ia 254 nm. Placa cro-
- 10 mg nitrofurantoină se dizolvă în 10 ml dimetilformamidă (R) · matografică se pulverizează uniform cu clorhidrat de fenilhidrazină-solu­
La 1 ml din această soluţie se adaugă l ml hidroxid de potasiu 0,5 mol./1 ţie (R), se ţine din nou: în etuvă, la 105 °C timp de 10\min şi se exami-
în alcool; apare o coloraţie brună. nează la lumina zilei. '
- 10 mg nitrofurantoină se dizolvă în 1 ml dimetilformamidă (R),
D_acă pe eromatogramă, în dreptul punctului a, la examinare în lumina
se adaugă 2 ml apă, 0,3 ml sulfat de cupru {II) 50,g/1 {~), ~.IQ! ,piri-
tt!travioletă _sa1;1 la 1 ~ ~ilei, pe lîngă pata principală, C01'espunzătoare
dină {R) şi se agită cu 3 ml cloroform (R) ; stratul cioroformic se co1-0Fează
în verde. · · mtroÎ}lTa!.J;!>111e1, ~1 apa:r ·ş1 a?te ~~·- suma acestora nu trebuie să depă­
şeasca manmea ş1 1ntens1tatea petei am dreptul punctului ./J,
Aspectul soluţiei. 0,10 g nitrofurantoină trebuie să se dizolve Îl1
:S ~1 Pierdere prin uscare. Cd..mult 1,0%; .
dimetilformamidă (.R), la 20 °0, în 3 min; soluţia obţinu~ trebuie să fie
0,5 g nitrofurantoină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă {IX.C.15).
limpede (IX.-C.2). · · ·
Absorbţia lunmui. Raportul absorbanţelc,r soluţiei folosite 1a ,,Dozare", . Rezid_:uu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
determinate la 266 nm şi la 367 nm trebuie să fie cuprins între l,36_şi 1,42 1 g n1trofurantoină. ·se ca:ldnea.ză cu acid sulfurie, {:Rr) (iJiX;C,3.i7;.
(IX.C.24.1). {Determinarea se efectuează ferit de lumină). . Dozare. O, 1 g nitrofurantoină se <lizol-vă în -50 ml dimetilf{Jf1:namidă (R}
ş1 ~ :Qmpl~tează _cu apă .la 1 (}()I} ml, mtr-un: bal.ori cotat. 10 ml din
Cloruri. Cel mult 0,01 %- acea~ solu,ţie se diluează la 100ml, într-un balon.cotat cu o s0luţie· Gâre
10 ml .goluţie A se compară cu 2 ml ·soluţie-etalon complt!tat'ă cu apă
conţine 1,8 g acetat de sodiu (R), 0,14 ml acid acetic {R) şi ;apă la 90 ri:1.I:
la 10 lilll (0;02 mg ion clorură),i{1X,Cc>l3:).
 V02 VIU. N orepinephrini hydrogenotartras N orepinephrini hydrogenotartras VIII. 703

Se determină absorbanţa soluţieila 367 nm, folosind ca lichid de coihpen- Identificare

sare o soluţie cate conţine 0,5ml dimetiliormămidă {R), 1,8 g· acetat de - Spectnfl' în :iilt:i;aviol~t al ,sQ;luţiei 0,001% m/V în acid clorhidric
sodiu (R), 0,14 ml acid acetic (RJ şi apă la 100 ml. 0,01 mol/I prezintă un maxim la 279 nm (IX.C.24.1).
- 0;1 ml soluţie A~ cl:il:~fJ.iă cu2 lţl,]. ~Pi şi se adaugă 0,05 ml cloru-
A;~ la 367 nm = 765. ră de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie verde.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separkndum. - 0,2 ml soluţie, A se diluează cu 10 ml. apă, se adaugă 1 ml iod
0,05 molfl, se lasă în repaus timp de 5 min_şi se âifatigă 2 ml tiosulfat de sodiu
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antimiqobian urinar.
O, 1 mol/I; soluţia trebuie să se coloreze cel mult în slab roz pînă ia slab vio-
let {deosebire de epinefrină şi izoprenalină care dau o coloraţie intensă ro-
şu-brună sau violetă).
- 0,2 ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă un amestec
format din 3 ml piridină (R) şi 1 ml acid acetic anhidru (R); apare o colo-
raţie verde-smarald.
NOREPINEPHRINI HYDROGENOTARTRAS.'
Punct de topire: 100 - 104 °C (IX.C.10).
Hidrogenotartrat de norepinefrină +Putere rotatorie specifică: [a.]~= -10° pînă la -13° (soluţia A; ra-
portat. 19:, ~~bsţa,n,ţlil- anhidră) (IX.C.4) .
. · ·. ':Ă~peA$~f~l~~i~;;; ml ŞQlµ~- A completată ·cu .apă_ la .IO ml trebuie
OH © fie limpede: şi in.coJo:reă:,rP:evep.tµală coloraţie .nu trebuie să fie mai intensă
e
HO'Q coo
I
dedt .· coloraţia unei. soluţii-etalon prţparate din 0,05 ml cobalt-E.c.,
0:05 n:i1 cupru-E.t:~, 0,10 ml fer-Re. şi acid clorhidric 10 g/1 {R) la 10 ml
(IX.C.2). . . / . ·..

HO-C-H
rL H-9-0H
HO-C-H

booH
I trebuj.e să fa, :de cel mult 0,20 (IX.0:24.1).
CHz-NH 3
1v.rr 337,:,
Sinonime: hidrogenotartrat de levarterenol, hidrogenotartrat de noradre-
nalină
.. Hidrogenotartratul de norepinefrină este (2R, 3R)-hidrogenotartrat
- de (R)-~-amino,..1-(3,4-dihidroxifenil) etanol cu o moleculă de apă. Conţine
cel puţin 98„0% şi cel mult 101,5% Ogli11 N03 • C4lfs06 raportat la sub-
stanţa anhidră.
Descriere. Pulbere cristalină albă, sau aproape albă, fără miţos, cu
gust amar (toxic) (IX.B).
La aer şi la lumină îşi schimbă culoarea treptat pînă. devine brună.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în· alcool, practic insolu-
bil în cloroform şi eter (IX.C.l). . . ,;>Ic~.*~ ~ăpllaeofqgică' şi între.huinţări. Adrenergic, folosit d''vasocon-
Soluţia A. 1,25 g hidrogenotartrat de :iJ.orepinefrină se dizolvă:în 20 ml
~pă proaspăt fiartă -şi răcită şi se completează cu,aeelaşi solvent 1a,25 ml,
mtr-un balon cotat.
pH = 3,5 ;_, 5,0 '(1,0% t11/V) (IX.C.22).
Noradrenalonă. 4 ml soluţie A se diluează. cu acid clorhidric. 0,01 mol/1
la, 100 ml, într-un balon .cotat. Absorbanţa soluţiei determinată 1a 310 nm
Apă': 4,5 - 5,S% .
0,5 g hidrogenotartrat de norepinefrină se titrează cu reacforul Karl
Fischer (IX.C.16.1).
Rezid.u11 ,p~ caleiIJare. Cel mult 0„1 %-
0.,5 g fildrogenotartrat de norepinefrină .se calcinează cu acid sulfu-
ric (R) (IX.C.17).
Dozare; O, 15 ,g nidrogenotartrat de norepinefrină fin pulverizat se di-
zolvă.'0în ·30 ml acid acetic (R), se adaugă 10 ml dioxan (R), 0,15 ml galben
de meta.nil.in dioxan (I,).şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/lin dioxan
pînă la. coloraţie roşu„violetă.
1 ml acid perdoric O, 1 molfl în dioxan corespunde la 0,l:)3373 g
C8H 11N03 • C4lie06 • H 2 0.
Conservare. în recipien.te bine înch1se, ferit de lumină. Venenum.
strl:ctdr;'· ~1 ·:, ,u 1,'. '''",' , · .: '· · · " ·
704 VIII. N ortriptylini hydrochloridum Nortriptylini hydrochloridum VIII. 705

Adsorbant: silicagel G (R).

NORTR.IPTYLINI HYiDROCHLORDJ01'fI
Clorhidrat de nortriptilină
© ,Soluţia b: dibenzo[a,d] ciclohepta-1,4-dien-5-onă (s.r.) 0,0010% m/V
C1 9 H 21N · HCl :Mf299,8
Clorhidratul de nortriptilină este clorhidrat de 3-(10,11-dihidro-SH-di-
b_enzo [a,d ]ciclohepten-5-iliden)-N-'metilpropilamină. Conţine cel1>* 98,0%
ş1 cel mult 101,0% C19H 21N · HCI raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă sau. aproape albă, cu miros slab, caracteristic,
cu gust amar şi arzător, producînd pe limbă o senzaţie de anestezie (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în metanol, solubil în ak:ool şi cloroform
puţin solubil în apă (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuţe să coresp11-µdă celui obţinut cu clorhi-
drat de nertriptilină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) fnq;,24.2).
. ~ - SpectT:11 în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în metanol'(ţ) pre-
zmta un maxim la 239 nm (IX;C.24.1). ·. ·
- 50 mg clorhidrat de nortriptilină se dizolvă în 3ml apă încălzită
la aproximati:" 50 °C, se răceşte şi se adaugă 0;OS ml chitili:itironă. încs:meta-
nol (R); soluţia se colerează treptat în roşu (deosebire de clorhidrat de ami-
triptilină). _,
- 5 mg d9rhidrat de norţriptilină se dizolvă în2 ml a c i d ~ (R) ;
a pare o coloniţ1e roşu-portocahe, care dispare la adăuga.r~ de 1-0 ml apă.
- 50:.mg clorhidrat de nortriptilină se dizolvA în 5 ml apă, se,a;ka.lini-
zează cu amoniac 100 g/1 (R) şi se filtrează ; filtratul se acidulează lCU acid
nitric ~ ~/1 (R) şi se adaugă O, 15 ml nitrat de argint 20 .g/1 (.R') ; se:f-ormează
ma prec1p1tat alb, cazeos.
Punct de topire: 215 - 220 °0 (IX.O.IO).
ţbsorbţia luminii. Absorbanţa soluţiei 0,001 % m/V în metanol {R) de-
termmată 1a 239 nm trebuie să fie cuprinsă între 0,47 şi0,49 (IX.C.24.1).
Cetonă. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe
strat subţire'" (IX.C.26.2).
Developant: tetraclorură de carbon} (R)-benzen (R) (30 : 70).
Soluţii
de aplicat:
Soluţia a : clorhidrat de nortriptilină 2,0% m/V în alcool (R) ;
în alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile :
a : 5 µl soluţie a (100 µ.g clorhidrat de nortripti1ină) ;
b: 5 µ.l soluţie b (0,05 µ.g dibenzo[a,d] ciclohepta-1,4-dien-5-onă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă. pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm
de Ia linia de start, se scoate, se usucă la aer pînă la dispariţia mirosului, se
pulverizează uniform cu formaldehidă (R) 4%V/V în acid sulfuric (R) şi
se examinează imediat în lumina ultravioletă la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, apare o pată cu acelaşi
Rf cu al petei din dreptul punctului b, mărimea şi intensitatea fluorescenţei
' acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluorescenţei pe-
tei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de nortriptilină se usucă la 105 '<(j pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
1 g clorhidrat de nortriptilină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de nortriptilină se dizolvă în 30 ml acid ace-
tic (R), se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R),
în prealabil neutralizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se ti-
trează cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02998 g
C12H 21 N · HCI.
Coniierva:re. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum~
Acţiune farmacologică şi întrehuinţi1ri. Antidepresiv.

4-5 - Farmacopeea Română., ed. a x. . a

 Noscapini hydrochloridu.m VIII. 707
706 VIII. Noscapini hydrochloridum
. As~tul soluţiei. 0,50 g clorhidrat. de noscapină. se dizolvă în 20 ml
apă, se adaugă 0,3 ml acid clorhidric O, I mol/I şi se diluează cu apă la 25 ml,
într-un balon cotat. Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală
NOSCAPINI HYDROCHLORIDUM coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţîa unei soluţii-etalon
preparate din 0,02 ml cupru-E.c., 0,05 ml cobalt E.c., 0,12 ml fer-E.c.
0

Clorhidrat de noscapină
M„ 467,9
Sinonim: narcotină
Clorhidratul de noseauină este clorhidrat de (3S)-6,7-dimetoxi-3 [(lR)-
-1 2 3 4-tetrahidro-8-met;xi-2-metil-6,7-metilendioxi- l-izo-chinolil~ftalidă
c~ ~ ~olecdă de apă. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0%
C22 H~ 3N07 • HCI raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu
gust amar (toxic) (IX.B); higroscopice.
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, apă şi cloroform, practic insolubil
în eter (IX.C.l).
Din soluţiile apoase, slab acide, în timp poate precipita noscapina
bază.
Solutia A. O 20 u clorhidrat de noscapină se dizolvă în 8 ml apă proas-
păt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml.
Identilic3l'e
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,00~% m/V Î!3- 1:_1etanc_:l (R) .care
conţine 0,05% V/V amoniac concentrat (R) 3;:, g/1 prezmta doua maxime t
la 291 nm si la 310 nm (IX.C.24.1).
- Pe ~omatograma de la „Alţi alcaloizi", în ,dreptul_ punctului ~·
trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata clorhidratului de noscap1-
nă (s.r.) din dreptul punctului b.
- 2 ml soluţie A se acidulează cu acid nit?c 100 g/~ (_R) şi se adaugă
O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formeaza un prec1p1tat alb, cazeos.
Putere rotatorie specifică: [ix~~ = +
38,5 ° pină la +
4~4,0 ° (2% m/V
în acid clorhidric 0,01 mol/I; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH. Cel puţin 3,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Săruri anorganice, clorhidrat de codeină, clorhidrat de morfină. O, 10 g
clorhidrat de noscapină în prealabil uscat se dizolvă în 1 ml cloroform (R) ·
soluţia trebuie să fie limpede (IX.C.2). '
Alţi alcaloizi. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: amoniac concentrat (R)-akool (R)-acetonă (R)-toluen (R)
(2: 6: 40: 40). .
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de noscapină 2,50% m/V în alcool (R) ;
Soluţia b: clorhidrat de noscapină (s.r.) 2,50% m/V în alcool (R};
Soluţia c: clorhidrat de noscapină (s.r.) 0,0125% m/V în alcool (R).
. ~e linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şic, se aplică
so1ut1i1e:
'a: 10 µl soluţie a (250 µg clorhidrat de noscapină) ;
b: 10 µ1 soluţie b (250 µg clorhidrat de noscapină-s.r.);
c: 10 µ1 soluţie c (1,25 µg clorhidrat de noscapină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, ~e_lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la hma de start, se scoate, se usucă la aer timp de 5 ruin şi apoi în curent
de aer pînă cind nu se mai percepe miros de solvenţi. După evaporarea de-
velopantului, placa cromatografică se pulverizează uniform cu tetraiodo-
bismut~t (III) de potasiu şi acid tartric-soluţie (R) şi se examinează imediat
la lumma zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi- ·
pală, corespunzătoare clorhidratului de noscapină, cu Rf de aproximativ
0,85, mai apar şi alte pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu tre- ~·
buie să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei clorhiăratului
de noscapină din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare: 3,5 - 6,5%.
0,5 g clorhidrat de noscapină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
1 g clorhidrat de noscapină se calcinează cu acid.sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,4 g clorhidrat denoscapină se dizolvă, prin uşoară încălzire,
în 30 ml acid acetic anhidru (R). După răcire se adaugă 6 ml acetat de
mercur (II) în acid acetic anhidru (R) şi se titrează potenţiometric cu acid per-
 f
'108 VIII. Nystatinum
cloric O, 1 mol/I în acid acetic anhidru, folosind electrozi de sticlă şi calomel
saturat (IX.C.23).
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,04499 g C22H2liN07 • HCI.
O>nservare. în recipiente bine închise, îerit de lumină. Sepalanăum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antitusiv.
NYSTATINUM
Nistatină
:M:, 942,1
Nistatina este un amestec de poliene antifungice obţinute din anumite
tulpini de Streptomyces noursei.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 4 400 U.I. nistatină
(C47 H 75 NO18)/mg raportată la substanţa uscată.
Deseriree. Pulbere galbenă pînă la galben-cafenie, cu miros slab de ce-
reale (IX.B); higroscopică.
Solubilitate. Greu solubilă în metanol, foarte greu solubilă în alcool
şi apă, practic insolubilă în cloroform şi eter (IX.C.l).
Identificare
- 30 mg nistatină se suspendă în 5 ml apă şi se adaugă 2 ml molib-
dofosfowolframat de sodiu-soluţie (R) (soluţia-probă). în paralel, se prepa-
ră o soluţie-martor din 5 ml apă şi 2 ml molibdofosfowolframat_ de s?diu-so-
lutie (R). Ambele amestecuri se lasă în repaus timp de 1 h; coloraţia verde
a 'soluţiei-probă trebuie să fie mai intensă decît coloraţia soluţiei-martor.
- La 2 mg nistatină se adaugă 0,1 ml acid clorhidric (R); apare o
coloraţie brună.
pH = 6,5 - 8,0. (Se determină în soluţia obţinută după filtrarea sus-
pensiei 3% m/V în apă) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. O, 1 g nistatină se dizolvă într-un amestec format din
50 ml metanol (R} si 5 ml acid acetic (R) şi se completează cu metanol (R)
la 100 ml, într-un' balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu metanol (R}
la 50 ml, într-un balon cotat (soluţia-probă). Se determină absorbanţele
soluţiei la 291 nm, la 305 nm şi la 319 nm folosind ca lichid de compensare
o soluţie obţinută din aceeaşi reactivi ca soluţia-probă. Abs~r~anţa. d~ter:-
minată la 305 nm, în cel mult 30 min de la preparare a soluţ1e1, trebrue. sa
fie de cel puţin 0,60. Raportul absorbanţelor, determinate la 291 nm ş1 la
305 nm, trebuie să fie cuprins între 0,61 şi 0,73, iar raportul absorbanţelor,
Oculoguttae VIII. 709
determinate la 319 nm şi la 305 nm trebuie să fie cuprins între 0,83 şi 0,96
{IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
0,5 g nistatină se usucă la 60 "C, în vid, timp de 3 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 3,5%.
0,5 g nistatină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intraperitoneal 0,5 ml
suspensie care conţine nistatină 3 600 U.L/ml în tragacanta (R) 10 g/1.
Timpul de observaţie a animalelor este de 48 h.
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. în recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
15 °C.
Acţiune farmaeolo9ică şi întrebuinfări. Antibiotic.
OCULOGUTTAE
Picături pentru ochi
Sinonime: Collyria, colire
Picăturile pentru ochi sînt preparate farmaceutice sterile, sub formă
d,e sioluţii sau suspensii, folosite în tr:aiJamentul şi diagnosticarea boliior
de ochi. Se pot prezenta şi sub formă de pulberi sterile care se dizolvă
sau se suspendă înainte de folosire într-un vehicul steril.
Preparare. Picăturile pentru ochi se prepară prin metode care le asi-
gură s>t:leril.itatea, (IX.F.1) şi !Clare perrni:t evitarea unei canitaminăTi u'ltt-e-
rioare cu mi;croorgan:isme.
Substanţele active se dizolvă sau se suspendă într-un vehicul cores-
punzător şi se c<ompleltează la masa prevăzută (m/m). Pkăturlie ,pentru
ochi-soluţii se filtrează printr-un material filtrant adecvat.
Ca vehicul se foloseşte apa proaspăt fiartă şi răcită, ,apa penftru pre-
.parate injeetahiJe sau 'til.eiuil: de floa;rea-soarelui, neutrnli21at. Se pot folosi
şi substanţe auxiliare (d~ ex. soiubfilizanţi, iwtonizanţl, -a,genţi pen:.ru
ajUJS1Jarea ipH-uihli şi pentru creşterea viscozităţii, ,c01I1se:rvanţi an:t.imkro-
bieni pm.niviţi).
Soluţiile hipotonice se izotonizează. Cînd masa substanţelorf active pre-
scrise este mai mică de I% (m/m), soluţia se prepară prin dizolvarea sub-
stanţei active în soluţii izotonice sterile. Cînd masa substanţelor active este
 710 VIII. Oculqguttae
(i)culoguttae atropîni sulfatis 1 % VIII. 711
mai mare. de 1 % (rµ/m), masa de substanţă necesară izotonizării se calcu-
lează conform formulei prevăzute la monografia Iniectabilia. Tabelul II
Soluţiile coloidale nu se ..izotonizează.
( Picăturile pentru ochi apoase multidoză conţin un consenrant antimi- Conţinut declarat in substanţă activă (%) Abatere admisă

f crobian potrivit (de ex. borat q.e fenilmercur, clorură de berizalconiu, diace-
L tat de clorhexidin). . · ·· · · .
pînă la 0,1% ±7,5%
Picăturile pentru ochi unidoză se sterilizează printr-o metodă adec- 0,1% pină. la 0,5% ±5%
vată conform prevederilor de la monografia ,,Stel)Îlizare" (IX.F. l). Nu se (1,5% şi mai mult de 0,5% ±3%
admite adaosul conservanţilor antimicrobieni. . ·
Picăturile pentru ochi se repartizează înrecipiente multidoză sau uni-
Sterilitate. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul ste-
doză din sticlă sau din material plastic, sterile si prevăzute cu sisteme de
rilităţii" (IX.F.2).
picurare adecvate. '
Conservare. În recipiente cu capacitatea de cel mult 10 ml, închise
Descriere. Aspect.· Picăturile pentru ochi-soluţii apoase sau uleioase etanş, prevăzute cu sisteme de picurare.
trebuie să fie limpezi, practic lipsite de impurităţi mecanice.
Observaţie. Condiţii asemănătoare de preparare, conservare şi control
Picăturile pentru ochi-suspensii pot prezenta un sediment uşor redis-
se aplică şi pentru băile oculare, care se prescriu în cantităţi de cel puţin
persabil prin agitare.
50g.
pll-ul picăturilor pentru ochi apoase se determină potenţiometric .

. Mărimea particulelor. Se determină prin examinarea la microscop a

unei mase de preparat care conţine aproximativ 10 mg substantă activă
suspendată, întinsă în strat subţire pe o iarnă. 90% din particulele ~xamina-
te t~ebuie să prezinte un diametru de cel mult 25 µ,m; pentru 10% din OCULOGUITAE ATROPINI SlJLFATIS 1%
particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50 µm.
~asa totală pe recipient. Se stabileşte prin cîntărirea individuală a Picături pentru ochi cu sulfat de atropină 10/o
conţ~nutului din zece recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se
admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul I. Preparare
Atropini sulfas 1 g
Acidum boricum 1,5 g
Tabelul I N atrii teiraboras 0,15,g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 1 g
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Masa declarată pe recipient A batere admisii
Acidul boric şi tetraboratul de sodiu se dizolvă în 90 g apă 1a fierbere
şi, după răcire, se adaugă sulfatt!,1 de atropină, soluţia de borat de fenil-
Pentru picături pentru ochi ±10% mercur 0,2%, se completează cu apă la 100 g şi se filtrează.
Picăturile pentru ochi cu suljat de atropină 1 % trebuie să corespundă
Pentru băi oculare prevederilor de la „Oculoguttae" ~i următoarelor prevederi:
50 g Conţin cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% sulfat de atropină
mai mult de 50 g
(C17H 22 NO 3 ) 2 • H;.S04 • HP faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoioră.

Dozare. Se efectuează
conform prevederilor din monografia respec- Identificare
- 2 ml soluţie se evaporă fa. sicitate pe baia de apă; reziduul se
tivă. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea de-
umectează cu O, 1 ml acid nitric fumans (R) şi se evaporă 1a sicitate. După
clarată, dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în ta- răcire, reziduul gălbui se dizolvă în 2 ml acetonă (R) şi se adaugă O, 1 ml
belul II. . hidroxid de potasiu 0,5 molfl în alcool; apare o coloraţie violetă trecă­
toare.
712 VIII. Oculoguttae pilocarpini nitratis 21I, Oculoguttae resorcinoli I % VIII. 713

La 2 ml soluţie se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi Dozare. 2 g soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat
0,5 ml clorură
de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb. 5 ml din această soluţie se aduc într-un flacon de 25 ml, se adaugă 1 ml
pH = 6,5 - 7,5 (IX.C.22). clorhidrat de hidroxilamină (R) 70 g/1, 1 ml hidroxid de sodiu (R) 140 g/1
şi după fiecare adăugare se agită energic. Se lasă în repaus timp de 10 min,
Dozare. 10 g soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat
şi se determină absorbanţa la 257 nm.
se adaugă 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 1 ml clorură de fer (III) (R)
80 g/1 în acid clorhidric O, 1 mol/1 şi se agită. După 10 min se deter-
A;;;.,_ la 257 nm = 5,95. mină absorbanţa soluţiei la 500 nm, folosind ca lichid de compensare o
soluţie obţinută în aceleaşi condiţii şi din aceeaşi reactivi.
Conservare. Venenum. În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute în
Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml nitrat de pilocarpină (s.r.)
,,Otravă". 0,04% m/V în apă.
Conservare. V enenum.
Observaţie. Se eliberează în recipiente colorate. Pe eticheta recipien-
tului trebuie să se menţioneze „Otravă".

OCULOGUTTAE PILOCARPINI NITRATIS 20/o

Picături pentru ochi cu nitrat de pilocarpină 2%
Preparare OCULOGUTI'AE RFSORCINOLI 1 %
Pilocarpini nitras 2 g
Acidum boricum 1,5 g Picături pentru ochi cu rezorcinol 10/o
Natrii tetraboras 0,15 g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% I g Preparare
Aqua destillata q.s.aa 100 g Resorcinolum l g
A cidum boricum 1,3 g
Acidul boric şi tetraboratul de sodiu se dizolvă, prin încălzire la fier- Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 0,5 g
bere, în 90 g apă şi după răcire se adaugă nitratul de pilocarpină şi soluţia Aqua destillata q.s.aa, 100 g
de borat de fenilmercur 0,2%, se completează cu acelaşi solvent la 100 g
ş1 se filtrează. . . Acidul boric se dizolvă ia fierbere în 80 ml apă. După răcire se adaugă
Picăturile pentru ochi cu nitrat de pilocarpină 2% trebuie să cores- rezorcinolul şi soluţia de borat de fenilmercur 0,2%, se completează cu
pundă prevederilor de la „Oculoguttae" şi următoarelor prevederi: . apă la 100 g şi se filtrează.
Oonţin cel puţin 9i,0% şi cel mult 103,0% nitrat de pilocarpmă Picăturile pentru ochi cu rezorcinol 7 % trebuie să corespundă prevederi-
(011H 16NP 2 • HN03) faţă de valoarea declarată. lor de la „Oculoguttae" si următoarelor prevederi :
Descriere. Soluţie limpede, incoloră. Conţin cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% rezorcinol (Cf,H"02) faţă
de vaioarea declarată.
Identificare
- La 1 ml soluţie se adaugă 0,1 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R), Descriere. Soluţie limpede, incoloră.
0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 {R), 1 ml benzen (R), 2 ml peroxid de hidrogen- Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie trebuie sa ne limpede şi incoloră.
soluţie diluată (R) şi se agită; stratul de benzen se colorează în albastru- O eventuală coloraţie a soluţiei nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
violet. unei soiuţii-etalon preparate din 0,20 ml cobalt-E.c., 0,30 ml fer-E.c. şi
- La 2 ml soluţie se adaugă 1 ml apă, 3 ml acid sulfuric (R) şi se apă la 10 ml {IX.0.2).
daaugă, cu precauţie, pe pereţii eprubetei, 2 ml sulfat de fer (II) (R)
Identificare
50 g/1 ; la zona de contact a celor două lichide trebuie să se formeze un
inel brun. - La 1 ml soluţie se adaugă 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R);
apare o coloraţie albastru-violetă. La adăug"area de 0,2 ml amoniac
pH = 5,5 - 6,5 {IX.C.22). 100 g/1 (R), coloraţia soluţiei devine gălbuie.
714 VIU. Opium
La 0,2 ml soluţie se adaugă 0,21_:11 clo:~ră de, zinc 100 g/1 (R), V
O,l ml acid clorhidric (RÎ şi se evapora la ~lCltate, mtr~o c~p~ula_ de
porţelan. Se obţine un reziduu ga~ben-portoc'.'h1: care se ~~olva m o ~1
apă ; rezultă o soluţie galben-verzuie care prezmta o puternica fluorescenţa
verde. · · 20 11 (R)
- La 3 ml soluţie se adaugă 1 ml hi~r?genofţalat de ~?tasm · ~'-
si se înciîlzeste la flacără pînă. la apanţia unei colo:aţn P?r~tocalu. Se
;ăceşte, se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ş1 se agita; apare o
fluorescenţă verde.
pH = 5,0 - 6,0 (IX.C.22).
Dozare. 4 g soluţie se diluează cu ~O ml apă, într-un flacon cu d<?P
rodat. Se adaugă l g bromură de potasiu (R), 30_ ml br,amat ~e ~tasm
0,0!6i mol/1, 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) ş1 se_ ţme la mtun:r\c timp de
10 min. Se adaugă 10 ml iodură de potasm-solr:ţ1e (R), se I1;s::- m repaus
timp de 5 min şi se titrează cu tiosulfat_ de sodm_ 0,1 mo!fl pma 13: co~or3:-
ţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml am1don-soluţ1e (I) ş1 se contmua ti-
trarea, agitind energic, pînă la decolorare.
1 ml bromat de potasiu 0,016Î mol/1 corespunde la 0,001835 g 0 3Hp~·
Conservare. Separandum.
Observaţie. Se eliberează în recipiente colorate.
OPIUM
Opiu
Latexul uscat la aer, obţinut prin incizii în capsule}e im'.3-ture a~~ plan-
tei Pa-paver somniferum L. (Papaveraceae). Oonţme cel puµn 11,0 /o mor-
fină (C 17H 19N0 3 ) raportat la substanţa uscată.
Descriere. Caractere macroscopice. Bucăţi sau turte de mări~ vari~-
biie, rotunde sau alungite. În stare proasp~tă opiul este moale, iar pn:;1
păstrare devine tare şi sfărîmicios. La extenor, turtele _au o culoa~e ~runa
si poartă uneori resturi de frunze de Papaver somniferum. L. ş1 I~ucte
de Rumcx species. În interior, turtele sînt brune sau brun-cenuşa, cu
aspect granulos. . . . . 1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,02853 g C17HrnN0 •
Miros nutermc, caractenstlc, gust amar (toxic) (IX.D.l).
Caract;re microscopice. Opiul pulverizat, examinat în glicerol (R), pre-
zintă fragmente neregulate, amorfe, gra~uloase, g_alben-br11;ne:. ,
Examinat în cloral hidrat (R), opml pulverizat prezmta .. rr,agment':
din epiderma externă a capsulelor, cl: ~elule poiigonale. cu per~ţu mgroşap
si rare stomate mari de tip anomoc1tic, rare celule hipoderm1~e _colench1-
inatoase, cîteva fragmente de vase spiralate sau punctate ş1 rragmente
Opium VIII. 715
de fibre. Uneori prezintă fragmente de ţesături de frunze, cu ep10erma
superioară formată din celule poligonale. cu pereţii subţiri şi fără stomate
şi cu epiderma inferioară formată din celule cu pereţii uşor sinuoşi şi
numeroase stomate mari, de tip anomocitic, fragmente de mezofil şi ţesut
vascular (IX.D.2).
Identifieare. O, 1 g opiu se triturează cu 10 ml apă, se lasă în repaus
timp de 1 h şi se filtrează; la 5 ml soluţie se adaugă 0,05 ml clorură
de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşu-cărămizie. Se adaugă 0,05 ml
acid clorhidric 100 g/1 (R) şi 0,1 ml hexacianoferat (III) de potasiu
50 g/1 (R) ; coloraţia devine albastru-verzuie, iar în timp se depune un
precipitat albastru.
Pierdere prin uscare. Cel mult 6,0%.
1 g opiu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 6,0%.
1 g opiu se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Dozare. La 5 g opiu se adaugă 10,0 ml apă, într-un mojar şi se tritu-
rează pînă 1a obţinerea unei paste omogene. Se adaugă 2 g hidroxid de
calciu (R) şi se triturează continuu timp de 15 min. Se adaugă 40,0 ml apă
şi se lasă în repaus timp de 30 min, triturînd des; se filtrează printr-un
filtru uscat. La 26,0 ml filtrat (2,5 g opiu) se adaugă 2,5 ml alcool 90 c
şi 12,5 ml eter (R), într-un flacon cu dop rodat şi se agită; se adaugă
1 g clorură de amoniu (R) şi se agită energic şi continuu timp de 5 min;
apoi se agită frecvent timp de 30 min şi se lasă în repaus timp de 12 h.
Se agită energic pentru a aduce în suspensie morfina precipitată şi se
filtrează sub presiune redusă printr-un creuzet filtrant G4. Flaconul şi
filtrul se spală cu 3 ml eter (R) şi de trei ori cu cîte 3 ml apă saturată
cu morfină şi eter (R). Flaconul, care mai poate conţine cristale de morfină
şi creuzetul filtrant se usucă în etuvă, la 105 °C, timp de 30 ruin. După
răcire, creuzetul filtrant se fixează la un flacon de filtrare sub presiune
redusă. Urmele de morfină din flacon se dizolvă în 40 ml metanol (R) la
fierbere, adăugat în porţiuni de cîte 10 ml, care se aduc apoi în creuzetul
filtrant pentru dizolvarea morfinei. La soluţia filtrată se adaugă 0,2 ml
roşu de metil-soluţie (I) şi se titrează cu acid sulfuric 0,05 mol/I pînă la
coloraţie portocalie; se diluează cu 120 ml apă proaspăt fiartă şi răcită
şi se continuă titrarea pînă la coloraţie roz.
3
La cantitatea de morfină din masa probei luate în lucru se adaugă
0,026 g (corecţia pentru morfina rămasă dizolvată în filtrat). Rezultatul
se raportează la 100 g opiu.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Observaţie. Cînd se prescrie opiu, fără altă specificare, se va f~losi
,,Pulbere de opiu".
Acţiune farmacologică şi întrelminţ;iiri. Analgezic morfinic ; •antitusiv. •
716 VIII. Opium pulveratum - Otoguttae Oxacillinum natricum VIII. 717

Masa totală pe recipient. Se stabileşte prin cîntărirea individuală

a conţi:~:mtului ~in zece recipiente. Faţă d,e masa declarată pe recipient
OPIUM PULVERATUM se admit abatenle procentuale prevăzute m tabelul I.
Pulbere de opiu Tabelul I

Masa declarată pe recipient Abatere admisă

Opiul uscat la o temperatură de cel mult 60 °C, pulverizat şi diluat
cu lactoză. Conţine cel puţin 9,8% şi cel mult 10,2% morfină (C17H 1 gNOa) pînă. la 10 g ±10%
raportat la sµbstanţa uscată. 10 g pînă. la 25 g -!-5%
Descriere. Pulbere de culoare galben-brună sau brună, cu miros puternic,
caracteristic şi gust amar (toxic) (IX.B). ~zare. Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.
Conţmutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea decla-
Caractere microscopice. Conform prevederilor de la „Opium-Descriere- rată., dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în tabelul II.
Caractere microscopice".
Pulberea de opiu mai poate să prezinte cristale de lactoză (IX.D.2). Tabeiul II
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Opium- Conţinut declarat în substanţă activă (%) A batere admisă
Identificare".
pină la 0,1% ±7,5%
Pierdere prin uscare. Cel mult 6,0%. 0,1% pînă. la 0,5% ±5%
1 g pulbere de opiu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15). 0,5% şi mai mult de 0,5% ±3<%
Cenuşă. Cel mult 6,0%.
1 g pulb::re de opiu se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17). Conservare. În recipiente bine închise, prevăzute cu sistem de picurare.
Observaţie. La prepararea picăturilor pentru ureche nu se admite
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Opinm-Dozare". folosirea parafinei lichide.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Analgezic morfinic ; antitusiv.
OXACILLINUM NATRICUM
Oxacilină sodică

OTOGUTTAE
Picături pentru ureche
Picăturile pentru ureche sint preparate farmaceutice lichide, sub
formă de S3luţii, em:.1.lsii sau suspensii, destinate administrării în conductul
auditiv.
Preparare. Picăturile pentru urech:: se prepară prin dizolvarea, emul-
sionarea sau suspendarea sub.stanţelor active într-un vehicul corespunzător
format din un:il sau mai m'llţi solventi si comoletarea la masa prevăzută
(m/m). ' ' ~
Solvenţii cei mai folosiţi sînt: apă, glicerol, alcool diluat, propilengli-
col, uleiuri vegetale.
Se pot folosi şi substanţe auxiliare (de ex:. solubilizanţi, conservanţi
antimicrobieni potriviţi). ~1~1 8 N 3 Na0 5S · HP :M, 441,4
Picăturile pentru ureche trebuie să corespundă prevederilor din monografi- Oxacilina sodică este sarea de sodiu a acidului (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-
ile „Solutiones", ,,Suspensiones" sau „Emulsiones" şi următoarelor prevederi: -oxo-6-[(3-fenil-~-::netil-4-izoxazolil)-carboxamido J-4-tia- l-aza- biciclo [3.2.0~
pH-ul pidi.turilor pentru ureche apoase trebuie să fie cuprins între .heptan-2-carboxihc cu o moleculă de apă. Conţine cel puţin 90,0% şi cel
5,0 şi 7,5; se determină potenţiometric:. mult 100,5% peniciline totale exprimate în Ci_gH18N3Na05S · H 20.
 Oxygenium VIII. 719
718 VIII. Oxacillinum natricum
în paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon, preparată
din 0,125 g oxacilină sodică (e.n.), prelucrată în aceleaşi condiţii cu solu-
Activitatea microbiologică este de cel puţin 815 µg oxacilină
(C1g!I19N 30 5 S)Jmg. ţia-probă.. .
Concentraţia
, . ·1· 1 , . t , C H 11.T N O S H Q\
m pen1c1 me tota e lexpnma e 1n 19 18 L~ 3 I 'a 5 • 2 ,
Deseriere. Pulbere cristalină albă, fără miros sau cu slab miros caracte- a probei se calculează ţinînd seama de concentraţia în peniciline totale
ristic şi cu gust amar (IX.B). (exprimate în C19H 18 N 3 NaO 5S · HP) a etalonului naţional.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, solubilă în metanol, practic insolu- Activitate microbiologică. Se determină conform · prevederilor de la
bilă în acetonă şi eter (IX.C.I). .,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F .5).
Identificare Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu oxa- 25 °C. -
cilină sodică (e.n.J prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). Observaţie. Sterilitatea şi impurităţile pirogene se determină numai în
- La 2 mg oxacilină sodică se adaugă 2 mg sare de sodiu a acidului cazul oxacilinei sodice care se admim·strează pe cale parenterală.
cromotropic (R) şi 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce într-o Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
baie de glicerol, la 150 °C şi se agită din cînd în cînd ; în cel mult 30 s
trebuie să apară o coloraţie galbenă, care apoi devine verde-gălbuie şi după
3 min purpurie ; după 5 min se brunifică.
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Putere rotatorie speciiieă: [o:]~=+ 190° pînă la + 205° (1%m/V OXYGENIUM
în apă; raportat la substanţa anhidră) (IX.C.4).
pH = 5,0 - 8,0 (5% m/V) (IX.C.22). Oxigen
Apă: 3,5 - 6,0%.
M, 32,00
0,2 g oxacilină sodică se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Oxigenul se prepară prin distilarea fracţionată a aerului lichid şi se li-
Impurităţi pirogene (IX.F.10). Se administrează intravenos 1 ml pe
vrează în recipiente metalice, sub presiune. Conţine cel puţin 99,3% 0 2 V/V.
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine oxacilină sodică
40 mg/ml în apă pentru preparate injectabile. Descriere. Gaz incolor, fără miros, fără gust (IX.B).
Un litru de oxigen cîntăreşte 1,429 g, la teinperatura de O °C şi la
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se admiuistreazăintravenos 0,5 ml soluţie
presiunea de 101,3 kPa (760 mmHg).
care conţine oxacilină sodică 50 mg/ml. Timpul de observaţie a anima-
lelor este de 48 h. Solubilitate. Un volum de oxigen se dizolvă în aproximativ 7 volume
alcool şi în 32 volum'" apă, la temperatura de O °C şi la presiunea de
Sterilitate. Oxaciiina sodică trebuie să fie sterilă. Se procedează con- 101,3 kPa (760 mmHg).
form prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Identificare
Dozare. Oxacilină sodică. 0,125 g oxacilină sodică se dizolvă în tampon - Un betisor de lemn incandescent, tinut într-un curent de oxigen,
fosfat pH 6,0 (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-1:11 se reaprinde şi' arde cu flacă~·ă intensă. ' . . , _ .
balon cotat (soluţia-probă). La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 2 ml hidr~:x1d - Se trece, timp de 2 mm, un curent de oxigen pnn 2::i ml p1rogalo,- 1

de sodiu l mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus timp
de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid clorhidric 1 mol/1 şi 10,0 ml iod 0,005 mol/I.
Se lasă ia întuneric timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat de sodiu
0,01 mol/1 pînă ia coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie:(I)
şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/I şi ·se ti-
trează cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis
Se adaugă l ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic,·
pînă la decolorare.
Diferenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul· consumat de penid-
linele totale din 2 ml soluţie-probă.
soluţie slab alcalină (R) ; soluţia trebuie să prezinte o coloraţie mai intensă
decît coloratia initială.
Dacă n~ se p;evede altfel, la determinarea purităţii se folosesc vase
spălătoare astfel alese, îndt tubul de intrare al oxigenului să ~ibă orifi-
ciul cu un diametru de 1 mm şi să pătrundă 12 - 14 cm în soluţia prevă­
zută, pînă la 2 mm de fondul vasului. Timpul de trecere al unui litru de
oxigen trebuie să fie de 15 min.
Volumul de gaz este măsurat într-un cilindru gradat, după trecerea
prin vasul spălător, culegînd gazul sub apă în prealabil saturată cu oxi-
V20 VIII. Oxygenium
gen ; se poate folosi şi fluometrul de gaze care se etalonează astfel încît
să corespundă unui debit de 4 1/h.
Volumele de oxigen luate în lucru se raportează la volumele de oxigen
corespunzătoare la temperatura de 20 °C şi la presiunea de 101,3 kPa
(760 mmHg).
Aciditate-alcalinitate. La 400 ml apă se adaugă 0,3 ml rosu de metil-
soluţie (I). şi 0,3 ml albastru de bromtimol-soluţie (I) ; soluţia obţinută
se fierbe timp de 5 min si se răceste. 100 ml din această solutie se aduc
într-un vas spălător (a) 'si cîte 100 ml se aduc în două flaco'ane-martor
·(~) şi (c). În vl:-sul spălăto~ (a) se adaugă 0,2 ml acid clorhidric 0,01 mol/I
ş1 se trec 2 1 oxigen; în flaconul-martor (b) se adaugă 0,4 ml acid clorhidric
0,01 mol/1. Soluţia din vasul spălător (a) nu trebuie să fie mai intens colo-
rată în roşu-portocaliu decît solutia din flaconul-martor (b) (aciditate\
şi nici mai intens colorată în g?lben'-verzui decît solutia din flaconul-mar:
tor (c) (alcalinitate). ' ş1 se menţine pînă cînd lichidul din biuretă coboară sub diviziunea
Alte substanţe oxidante. 9 1 oxigen se trec timp de 3 ruin printr-un vas
spălător C8;re conţine 11?1 amidon-soluţie (I), 15 ml iodură de potasiu (R)
0,05 g/1 şi 0,05 ml acid acetic (R) ; soluţia trebuie să rămînă incoloră.
O eventuală coloraţie albastră nu trebuie să fie mai intensă decît colo-
raţia unei probe-martor.
. Se foloseşte un vas spălător cu diametrul interior de 2,5 cm şi cu înăl­
ţimea de 25 cm; orificiul tubului de barbotare trebuie să fie de 5 mm dia-
metru, iar distanţa acestuia de fundul vasului trebuie să fie de 5 mm.
Dioxi~ de carbon. Cel mult 0,03% V/V.
11_ oxigen_ se trece printr-un vas spălător care conţine 50 ml hidroxid
de banu-soluţie (R) proaspăt filtrată; soluţia nu trebuie să fie mai tul-
bure decît o probă-martor preparată din 50 ml hidroxid de bariu-solu-
ţie (R), proaspăt filtrată, la care se adaugă 1 ml hidrogenocarbonat de
sodiu (R) 1 g/1.
Halogeni, sulfură de hidrogen. 21 oxigen se trec printr-un vas spălător
care conţll:e 109 J?l soluţie preparată din 2 ml nitrat de argint 20 g/1 (R),
0,5 ml acid mtnc 100 g/1 (R) şi 200 ml apă; soluţia nu trebuie să-şi
modifice aspectul faţă de o probă-martor.
Substanţe reducătoare. 2 l oxigen se trec printr-un vas spălător, care
conţine 50 ml nitrat de diaminargint (R) ; soluţia nu trebuie să-şi modi-
fice aspectul faţă de o probă-martor.
Apă. Cel mult 0,001 g/6 1.
61 oxigen se trec, timp de 15 min, printr-un tub de uscare de cel
puţin 10 cm lungime, umplut cu clorură de calciu anhidră (R) şi prin
care, în prealabil, s-au trecut 100 ml oxigen; creşterea masei trebuie să
fie de cel mult 1 mg.
Dozare. Se foloseşte un aparat alcătuit dintr-o biuretă de gaze (a)
de 100 ml, cu partea superioară gradată în diviziuni de 0,1 ml şi prevăzută
cu un robinet (f) cu două căi, dintr-un vas de nivel (c}, leo-at de biureta
de gaze(a) printr-un tub lung de cauciuc şi dintr-o pipetă de absorbţie (b),
O
Oxygenium VIII. 721
P:"evăzută 1a i?artea superio_ară cu un tub de _sticlă capilar, care leagă
pipeta de robmetul . (f) printr-un alt tub capilar de trecere (d), iar 1a
pa!tea inferioară cu un tub de sticlă care face legătura cu vasul des-
chis (e). Pipeta de absorbţie (b) se umple cu spirale de sîrmă de cupru şi cu
'.'rn!o~ac-dorură de amoniu (R), prin orificiul de umplere situat la partea
mtenoară şi se fixează dopul de închidere. în vasul de nivel (c) se intro-
duce acid clorhidric (R) 20 g/1 preparat cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
S~ face legătura între biureta de gaze (a) şi pipeta de absorbţie (b1 cu
aJutorul robinetului (f). Vasul de nivel (c) se coboară astfel încît solutia
din pipeta de absorbţie (b) să umple tubul capilar pînă în dreptul robi-
netUfui (f). Se face legătura îutre biuretă şi atmosferă cu ajutorul robine-
tulm (f}, vasul de nivel (c) se ridică şi se umple complet biureta. Se
închide robinetul (f) şi se lasă vasul de nivel (c) în jos. Se face legătura
î1;1tre biureta de gaze (a) şi sursa de oxigen prin manevrarea robinetului (f)
zero. Se închide robinetul (f), se desface legătura cu sursa de oxigen şi
vasul de nivel (c) se ridică pentru a aduce nivelul lichidului din biuretă
la diviziunea zero. Excesul de gaz se elimină cu ajutorul robinetului (f),
astfel încît nivelul lichidului din vasul (c) să fie ceva mai ridicat decît
c~i al lichidului din biureta de gaze (a), pentru a evita aspiraţia aerului
dm exterior. Se stabileşte legătura între biureta de gaze (a) şi pipeta de
absorbţie (b). Vasul de nivel (c) se ridică şi se trece gazul de analizat
în pipeta de absorbţie (b). Robinetul (f) se închide şi se agită pipeta;
absorbţia este completă cind suprafaţa cuprului
rămîne strălucitoare şi cînd nivelul lichidului din
vasul deschis (e) rămîne constant. Robinetul (f)
se deschide pentru a restabili legătura cu biureta
de gaze (a) şi vasul de nivel (c) se coboară pentru
a trece în biuretă eventualele gaze neabsorbite.
Robinetul {f) se închide şi gazul din biuretă se adu-
ce ia presiunea atmosferică cu ajutorul vasului de 0
nivel (c).
Volumul de oxigen absorbit, citit pe porţi­
unea gradată a biuretei, reprezintă concentraţia în 40
oxigen a probei de analizat (% V/V).
Determinarea se repetă pînă cînd două citiri
consecutive nu diferă cu mai mult de 0,1 ml.
;~-130
O~ervaţii. Soluţia din pipeta de absorbţie se ~5
C
înlocU1eşte cînd culoarea trece de la albastru-deschis
j
..:jo
spre verde sau cînd depune un precipitat.
- Spiralele din sînnă de cupru se obţin prin I
înfăşurarea unei sîrme de cupru cu diametrul de
0,8 mm pe o vergea cu diametrul de 5 mm ; se
taie spirale cu lungimea de 10 mm.
Aparatul se foloseste după 24 h de la asam-
blarea lui iniţială sau de'la înlocuirea solutiei din
Aparat pentru dozarea
pipeta de absorbţie. ' oxigenului.
46 - fc.rrnacopeea Română, ed. a X~a
 722 VIII 0xytetracyclini hydrochloridum

Oxytetracyclini ·h ydrochloridum VIII. 723

Conservare. În recipiente metalice, sub presiune, verificate în confor-
mitate cu normativele de stat în vigoare, vopsite în alb, prevăzute pe
partea conică în două locuri diametral opuse cu cîte o cru;e de culoa-re Developant: propilenglicol (R)-apă-acetonă (R)-acetat de etil (R)
roşie. Recipientele se păstrează la loc răcoros.
(3 : 6 : 45 : 45).
Soluiii de at>licat:
Observaţie. La manipularea recipientelor trebuie evitată folosirea
Sohi'ţia a: ~lorhidrat de oxitetraciclină 0,050% m/V în metanol (R) ·
oricărui produs gras pentru ungerea pieselor care vin în contact cu gazul.
So~uţia b: dorhidrat de oxitetraciclină ( e.n.) 0,050% m/V în meta~
nol (R/ ;
Sol~ţi'.1 c,: dorhidra! <l:~ tetraciclină ( e.n) 0,050% m/V în metanol {R).
Pe hma ele start a placu cromatografice, m punctele a, b şi c, se aplică
solutiile:
'a: I µl soluţie a (0,5 µg clorhidrat de oxitetraciclină) ;
OXYTETRACYCLINI HYDROCHLORIDUM b: 1 µ1 soluţie b (0,5 µg clorhidrat de oxitetraciclină-e.n.) ;
c: I µ1 soluţie b {0,5 µg clorhidrat de oxitetraciclină-e.n.) şi
Clorhidrat de oxitetraciclină 1 µ1 soluţie c (0,5 µg clorhidrat de tetraciclină-e.n.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
© pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
16 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi se tine în
etuvă, la 95 °C, timp de 3 min şi se examinează în lumina ultravi~letă 1a
0 366 nm.
Cl Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o pată
asemănătoare cu pata principală, corespunzătoare clorhidratului de oxi-
tetraciclină (e.n.) din dreptul punctului b.
Dacă petele clorhidratului de oxitetraciclină si clorhidratului de tetra-
ciclină din dreptul punctului c nu sînt vizibile,' cromatograma nu este
M,, 496,9 valabilă şi trebuie repetată.
- La 0,5 mg clorhidrat de oxitetraciclină se adaugă 1 ml acid sul-
Clorhidra_tul ?-e ~xitetraciclină este clorhidrat de (4S, 4aR, 5S, SaR, furic (R); apare o coloraţie roşu-purpurie care la adăugarea a 1 ml apă
6S, 12aS)-~-dn~etilam\no-1, 4, 4a, 5, Sa, 6, 11, 12a-octahidro-3, 5, 6, 10, 12, devine galben-portocalie.
12a-hexah1droxi-6-metl.1- l, 11-dioxo-2-naftacencarboxarnidă obtinut din
anumite_ ~ulpini d~ S~r!pt011!,yces rimosus sau preparat pri~ alt~ metode. O, 1 g clorhidrat de oxitetraciclină se dizolvă în 5 ml apă, se acidu-
lează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
Activitatea m1croo10log1că este de cel putin 880 U.I. oxitetraciclină
(½!H24N 2 0 9 )/mg raportată la substanţa anhiili-ă. 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb-gălbui, cazeos.
. Deser~ere. Pulb:::re cristalină galbenă, fără miros, cu gust amar (IX.B) ; Putere rotatorie speeifieă : [o:. JB' = 188 ° pînă la - 200 ° {l % m/V
h1groscop1c. . în acid dorhidric 0,1 mol/1; raportat la substanţa anhidră). Determinarea
se efectuează după 1 h de la prepararea soluţiei, care se păstrează la
Solubilitate. Solubil în 2 ml apă, în 45 ml alcool, puţin solubil în întuneric (IX. C.4).
metanol, :practic insolubil în cloroform şi eter (IX.C.1). pH = 2,3 - 2,9 (1 % m/V) {IX.C.22).
Soluţia apoasă se tulbură în timp prin precipitarea oxitetraciclinei.
Absorbţia luminii. Absorbanţa unei soluţii 0,002% m/V determinată
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie la 353 nm trebuie să fie cuprinsă între 0,54 şi 0,58 (IX.C.24.1).
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur (R). Impurităţi absorbante de lumină. Absorbanţa soiuţiei 0,2% m/V într-un
Pregătirea plăcii. Pe placa cromatografică (10 x 20 cm) se aplică o
amestec format din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1 şi 99 volume meta-
pastă omo~en~, preparată ~in 2 g kieselgur (R) şi 4 ml edetat disodic (R) nol (R), determinată la 430 nm, raportată la substanţa anhidră, trebuie să
:,O g/1, al_ carm pH ~ fost a1ustat la 7,5 cu hidroxid de sodiu (R) 200 g/1. fie i:ie ceL mult 0,50. Absorbanţa solutiei 1% m/V într-uu amestec format
Se ~uca la aer ttmp de 1 h, apoi se ţine în etuvă la 95 °C timp de din 1 volum acid clorhidric 1 mol/1 şi 99 volu~e metanol (R), determi-
15 mm. nată la 490 nm, raportată la substanţa anhidră, trebuie să fie de cel mult
0,20 (IX.C.24.1).
Determinările se efectuează în cel mult 1 h de la prepararea soluţiilor.
V24 VIII, Pancreatinum Pancreatinum VIU. 725

Apă. Ce mult 2,0%. . apă timp de 3 min şi se răcesc. Se adaugă cîteva fragmente de fibrină
0,5 g clorhidrat de oxitetraciclină se titrează cu reactivul Karl Fischer colorată cu roşu de Congo (R) şi se lasă la 40 °C timp de 1 h. Se proce-
(IX.C.16.1).
dează în mod identic cu 10 ml soluţie neîncălzită. Soluţia încălzită trebuie
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,5%. să rămină incoloră, iar soluţia neîncălzită trebuie să se coloreze în roşu.
0,5 g clorhidrat de oxitetraciclină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17). Aspectul soluţiei. Soluţia 1% m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită
hnpurităţi hipotensive (IX.F.9). Se a~inistrează i~traveno~ 0,6 ml trebuie ţsă fie fcel mult opalescentă (IX.C.2).
pe kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţme clorhidrat de
oxitetraciclină 5 mg/ml. !fetale grele. Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederi-
hnpmităţi pirogene (IX.F.10). Se '.1dministreaz~ intrav':nos 1 ml p_e
lor de la „Controlul limitelor pentru impuiităţi anorganice" (IX.C.13),
kilogram masă corporală dintr-o soluţie ca~e . conţ1;1e clorhidrat de ox1- nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
tetraciclină 5 mg/ml în apă pentru preparate lllJectabile.
Lipide. Cel mult 3,0%,
Impurit~ţi toxice (Iţ.F.11)_. Se '.1d?J-~nistrează Tpe cale orală 0,5 ml
dintr-o soluţie care conţme ox1tetrac1clma (C22H 24N 2 09) 2 mg/ml. La 2 g pancreatină se adaugă 20 ml eter (R), într-un balon de 50 ml
cu dop rodat; se agită, prin rotire, la intervale de 10 ruin, la tempera-
Sterilitate. Clorhidratul de oxitetraciclină trebuie să fie steril. Se pro-
cedează conform prevederilor de ia „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
tura camerei timp de 2 h. Supernatantul se filtrează printr-un filtru umec-
i:at cu eter (R), într-o capsulă de sticlă în prealabil cîntărită. Extracţia
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5). i;;i filtrarea se repetă în aceleaşi condiţii cu cîte 10 ml eter (R) încă de
două ori. După ultima extracţie, odată cu eterul se aduce pe filtu şi
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină.
reziduul de pancreatină. Conţinutul capsulei se lasă să se evapore la tem-
Observatie. Sterilitatea imPuritătile hipotensive şi impurităţile pirogene peratura camerei; capsula cu reziduul se ţine în etuvă la 105 °C, timp de
se determină 'numai în cazul clo~hidratului de oxitetraciclină care se adminis-
trează pe cale parenterală.
2 h, se răceşte în exsicator şi se cîntăreşte.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic. Pierdere prin useare. Cel mult 7,0%.
0,5 g pancreatină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 2,0%.
0,5 g pancreatină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
P ANCREATINUM Contaminare microbiană. Pancreatina nu trebuie să conţină SalmoneUa
sp. (IX.F.3).
Pancreatină
Dozare. Se urocedează conform prevederilor de la „Activitatea enzi-
Pancreatina este un produs enzii:n~tic purif_icaţ,. 03ţi~ut -~~n- P8:ncreasul matică a pancr~atinei" (IX.F.7.2).
de mamifere ; conţine enzime cu act1v1tate am1lohtlca, hpohc1ca ş1 proteo-
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la cel mult
litică. . . .· UAFIP/ 15 °C.
Activitatea enzimatică a pancreatme1 este de cel puţm 16 mg,
10 ULFIP/mg şi respectiv de 1,8 UPFIP/mg, rapor~ată la s~bstanţa us~at~.
Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze activi-
Descriere. Pulbere amorfă albă sau alb-gălbuie, cu muos caractenstic
şi gust dulceag (IX.B).
tatea enzimatică a produsului (amilolitică, lipolitică şi proteolitică) rapor-
tată la substanţa uscată.
Solubilitate. Puţin solubilă în apă, practic insolubilă în alcool, cloro-
fonn şi eter (IX.C.1). Acţiune îarmaoologică şi întrebuinţări. Înlocuitor al enzimelor digestive
Identificare. 1 g pancreatină se agită c~ 201:11 ~pă şi ,se a~ugă pancreatice. "
O,l ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1. 10 ml soluţie se mcah;esc m baia de
 726 VIII. Papaverini hydrochloridum
PAPAVERINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de papaverină
HfO
M, 375,9
Clorhidratul de papaverină este clorhidrat de 1-(3,4-dimetoxibenzil)-
-6,7-dimetoxiizochlnoiină. Conţine cel puţin 99,0% şi cel muit 101,0%
C20 ~1NO, · HCl raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust
slab amar şi arzător (IX.B).
Se topeşte la aproximativ 220 °e (cu descompunere).
Solubilitate. Solubil în 10 ml cloroform, 40 ml apă, 120 ml alcool,
practic it:solubil în eter (IX.e. I).
Soluţia A. 0,50 g clorhidrat de papaverină se dizolvă în 20 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml.
Identificare
. - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
hidrat de papaverină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2).
.- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,005% m/V prezintă patru
maxime: la 245 nm, la 282 nm, 1a 309 nm şi la 326 nm (IX.C.24.1).
- 0,1 g clorhidrat de papaverină se dizolvă în 10 ml apă, se încăl­
zeşte la aproximativ 50 °e, se adaugă, sub agitare, amoniac 100 cr/1 (R)
pînă la apariţia unei tulbureli şi se lasă în repaus timp de 5 !cin; se
formează un precipitat, care după separare, spălare cu apă şi uscare, se
topeşte la 145 - 147 °e.
-: La 10 mg clorhidrat de papaverină se adaugă 1 ml acid sulfuric
(R) ş1 se încălzeşte; apare o coloraţie violetă (deosebire de clorhidrat de
morfină).
- 50 mg clorhidrat de papaverină se dizolvă în 3 ml apă, se acidu-
lează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint
20 g/i (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Papaverini hydrochloridum VIII. 727
Aspectul soluţiei în apă. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră
(IX.e.2).
Aspectul soluţiei în cloroform. Soiuţia 7,0% m/V în cloroform (R)
trebuie să fie limpede şi să nu conţină particule nedizolvate.
pH = 3,0 - 4,5 (soluţia A) (IX.e.22).
Codeină, morfină. 50 mg clorhidrat de papaverină se dizolvţ în 5 ml
vanilină (R) 3 g/1 în acid clorhidric (R) ~i se încăl~eşt: It bai~ ?-e ap~
timp de 5 min; coloraţia roz a amesteculm nu ~rebm~ s:3- ne ::3-a! mtensa
<lecît coloraţia unei soluţii-martor preparate din ace1aş1 reaCLlVl.
Substanţe organice uşor carbonizabile. ~ mg ~orh~dr:3-t ~e papav~ri_nă
se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R) ; soluţia trebuie sa fie hmpede ş1 1n-
<:oloră (IX.0.14).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant: silicage1 GF254 (R).
Developant: toluen (R)-acetat de etil (R)-dietilamină (R) (70 : 20 : 10).
Solutii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de papaverină 5,0% m/V într-un amestec de
volume egale de alcool (R) şi apă;
s,oluţia b: codeină {s.r.) 0,050% m/V într-un amestec de volume egale
de alcool (R) şi apă..
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se apiică.
soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (0,5 mg clorhidrat de papaverină) ;
b: 10 µ.l soluţie b (5 µg codeină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatograf!-c c1: develo-
pan t. se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aprox1matrv 16 ~1:1
de la iinia de start, se scoate, se usucă într-un curent de aer cald pma
dud dispare mirosul de dietilamină si se examinează în lumina ultravio-
ietă la 254 nm. '
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctul1;1i a, pe_ lîngă ~ata princi-
pală, corespunzătoare clorhidratului de papavermă, ma1 apar}~ alte I?e~e,
mărimea si intensitatea acestora nu trebuie să depăşească manmea ş1 in-
tensitatea' petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Gel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de papaverină se usucă la 105 °e piuă la masă con-
stantă (IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Oel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de papaverină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de papaverină se dizolvă în 30 ml cloro-
form (R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R),
galben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1
în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
728 VIII. Paracetamolum
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03759 g
0 2 cH 21 N0 4 • HCI.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separanâum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antispastic.
PARACETAMOLUM
Paracetamol
M, 151,2:
Sinonim : acetaminojen
Paracetamolul este 4-hldroxiacetanilidă. Conţine cel puţin 98,5% şi
cel mult 102,0% G8H 9N0 2 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, solubil în acetonă, puţin solubil
în apă, practic insolubil în cloroform şi eter (IX.O.I).
Se dizolvă în soluţii de hi~oxizi alcalini.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu para-
cetamol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.G.24.2).
- 0,1 g paracetamol se dizolvă, prin agitare, în 10 ml apă şi se
adaugă 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie albastru-
violetă.
- La 0,1 g paracetamol se adaugă 1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R)
şi se încălzeşte la fierbere timp de 3 min; amestecul prezintă miros de acid
acetic. Se răceşte şi se adaugă 10 ml apă; nu trebuie să se formeze un
precipitat. La adăugarea de 0,05 ml dicromat de potasiu 0,0167 mol/1
âpare treptat o coioraţie violetă care nu trebuie să devină roşie (deosebire:
de fenacetină).
Paracetamelum VIII. 129
Punct de topire: 169 - 172 °C (IX.C.10).
pH = 5,4 - 7,5.
1,0 g paracetamol se agită cu 10 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi
se filtrează (IX.0.22).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
1,0 g paracetamol se agită cu 50 ml apă timp de 2 min şi se fil-
trează. 10 ml filtrat se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
I.a 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu apă
ia 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon {0,01 mg ion plumb).
Snliaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml din filtratul obţinut la „Oloruri" se compară cu 10 ml soluţie­
etalon (0,1 mg ion sulfat) {IX.C.13).
4-Aminoienol. Cel mult 0,005%.
Se prepară o soluţie de paracetamol 5% m/V într-un amestec format
din volume egale de metanol (R) şi apă. La 10 ml din această soluţie
se adaugă 0,2 ml pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie alcalină (R}
,şi se lasă în repaus ferit de lumină timp de 30 m.in (soluţia-probă). O
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia a 10 m.1
soluţie-etalon (0,5 ml 4-aminofenol R 0,05 g/1 se diluează cu un amestec
format din volume egale de metanol R şi apă la 10 ml) la care se adaugă
(),2 ml pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie alcalină (R), în aceleaşi
condiţii cu soluţia-probă (IX.0.2).
Pierdere prin uscare. Gel mult 0,5%.
0,5 g paracetamol se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g paracetamol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g paracetamol se dizolvă în 50 ml acid sulfuric 0,05 mol/1
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml
soluţie se diluează cu acid sulfuric 0,05 mol/1 · ia 100 ml, într-un balon
cotat şi se determină absorbanţa la 243 nm.
A;~~ la 243 = 645.
Conservare.)n recipiente bine închlse,lferit de lumină. Separandum
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antipiretic; analgezic.
 PentaerithrityU tetranîtras dilutum VUI. 731
730 VIII. Paraffinum Ziquidum
şise ţine în. baia de apă timp de 5 ruin sub agitare continuă; soluţia tre-
buie să rămînă colorată în roz.
P ARAFFINUM LIQUIDUM Substanţe saponificabile. La 5 ml parafină lichidă se adaugă 10 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 10 ml apă şi se încălzeşte la aproximativ
Parafină lichidă 70 °0 timp de 5 min. După răcire se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii
fini şi se adaugă 15 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); soluţia trebuie să ră­
Sinonime: ulei de parafină, ulei de vaselină mînă iimpede sau cel mult opalescentă:
Parafina lichidă este un amestec de hidrocarburi saturate lichide, ob- Reziduu prin calcinare. 5 g parafină lichidă se calcinează pînă la masă
ţinut la distilarea petrolului. constantă. Nu trebuie să rămînă un reziduu ponderabil (IX.0.17).

Descriere. Lichid incolor, uleios, fără miros şi fără gust, lipsit de fluo- Conservare. in recipiente .bine închise, ferit de. lumină.
rescenţă la lumina zilei (IX.B).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Laxativ.
Solubilitate. Solubilă în benzen, be=ină, cloroform, eter şi sulfură de
carbon, foarte greu solubilă în alcool, practic insolubilă în apă, se amestecă.
în orice proporţie cu uleiuri grase (cu excepţia uleiului de ricin) şi uleiuri
volatile (IX.C.1).
Densitate relativă: d~g = 0,8600 - 0,9000 (IX.C.3).
Punct de fierbere. Cel puţin 360 °0 (IX.C.7).
PENTAERITHRITYLI TETRANITRAS DILUTUM
Viscozitate dinamică. Cel puţin 100 mPa ·s la 20 °C (determinată cu Tetranitrat de pentaeritritil diluat
viscozimetrul Hoppler) (IX.0.12).
Aciditate-alcalinitate. 5 ml parafină lichidă se agită cu 20 ml apă CH-0NO
I 2 2
încălzită la aproximativ 70 °C timp de 3 min. La 10 ml soluţie din stratul
apos separat se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I); soluţia trebuie să 0zN 0-HzC-C-CHr0N0z
rămînă incoloră. La adăugarea de cel mult 0,05 ml hidroxid de sodiu I
O, 1 mol/1 soluţia trebuie fă se coloreze în roz. CHz0N0z
Parafină solidă. 10 ml parafină lichidă se deshidratează min încălzire
la 100 °C timp de 2 h. Se ţine în exsicator, pe acid sulfuri2 (R) pîn.ă la Mr 316,l
răcire. Eprubeta cu proba se imersează în apă cu gheaţă la aproximativ Tetranitratul de pentaeritritil diluat este un amestec uscat de tetra-
12 °C timp de 4 h ; lichidul trebuie să rămînă limpede. nitrat de Z,2-bis(hidroximetil)-1,3-propandiol cu lactoză şi amidon. Conţine
Compuşi cu sulf. La 5 ml parafină lichidă se adaugă 0,2 ml acetat ~el puţin 9,0% şi cel mult 11,0% Oi;H8NP 12•
de plumb (II) 50 g/1, 2 ml alcool (R) şi se ţine în baia de apă încălzită Atenţie! Teiranitratul de pentaeritritil nediluat poate exploda prin lovire
ia aproximativ 70 °0 timp de 10 min, sub continuă agitare ; amestecul nu sau prin încălzire excesivă; se recomandă ca manipularea produsului nediluat
trebuie să se închidă la culoare. să se efectueze numai în cantităţi mici şi cu precauţie.
După efectuarea determinărilor restul de substanţă se dizolvă în ace-
Petrol. 10 ml parafină lichidă se evaporă încet într-o capsulă de porţe­
tonă (R) şi se adaugă hidroxid de potasiu 1 mol/1 în alcool; soluţia se păs-
lan ; nu trebuie să se perceapă miros de petrol.
trează timp de 24 h, apoi se aruncă. ,
Substanţe organice uşor carbonizabile. La 5 ml parafină lichidă· se
adaugă, 5 ml acid sulfuric (R) în prealabil încălzit în baia de apă. Se con-
Descriere. Pulbere cristalină sau microcristalină, aleă sau aproape albă,
fără miros, cu gust slab dulce (IX.B).
tinuă încălzirea în baia de apă la fierbere timp de 10 min, agitînd din
două în două minute de cîte trei ori. Stratul uleios trebuie să rămînă Solubilitate. Tetranitratul de pentaeritritil nediluat este solubil în
incolor, iar coloraţia stratului de acid nu trebuie să fie mai intensă decît acetonă, greu solubil în alcool şi eter, practic insoiubil în apă.
coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,80 ml cupru-E.c., 1,40 ml dicro-
Identiîieare
mat de potasiu-E.c., 1,50 ml fer-E.c. şi 1,80 ml cobalt-E.c. (IX.C.14).
- 0,5 g tetranitrat de pentaentritil diluat se agită cu 10 nu acetonă (R)
Substanţe .reducătoare. La 5 ml parafină lichidă se adaugă 5 ml apă. timp de 1 min şi se filtrează printr"--un filtru umectat cu acetonă (R}.
l ml acid '>1Jlftlric 100 g/1 (R), 0,05 nil permanganat de1 potasinr (R) 1 g/1
732 VIII. Pentaerithrityli tetranitras dilutum
Reziduul de pe filtru se usucă la aer şi se foloseşte la identificarea lactozei
şi amidonului.
- La 1 ml filtrat se adaugă 0,5 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi 20 mg
zinc pulbere (R) şi se agită timp de 30 s, apoi se adaugă 5 ml 1-naftila-
mină şi acid sulfanilic-soluţie (R) ; apare imediat o coloraţie roşu-violetă
(tetranitrat de pentaeritritil).
- Restul de filtrat se evaporă la sicitate pe baia de apă la aproxi-
mativ 40 °e ; reziduul uscat la 60 °e timp de 3 h se topeşte la 138 - 140 °c
(tetranitrat de pentaeritritil).
- La reziduul uscat de pe filtru se adaugă 20 ml apă, se încălzeşte
la fierbere şi se filtrează prin hîrtie de filtru umectată cu apă încălzită la
aproximativ 70 °0. La 2 ml filtrat se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi
tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se for-
mează un precipitat roşu care în timp îşi schimbă culoarea în roşu-cără­
miziu (lactoză). La alţi 2 ml filtrat se adaugă 3 ml apă şi 0,1 ml iod
0,05 molfl; apare o coloraţie albastru-închis (amidon).
Aciditate. 1,0 g tetranitrat de pentaeritritil diluat se agită cu 20 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită timp de 1 min şi se filtrează. La 10 ml fil-
trat (care poate fi tulbure) se adaugă 0,1 ml albastru de bromtimol-solu-
ţie (I) ; lichidul trebuie să se coloreze în galben sau în verde. Se titrează
imediat cu hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie albastră; trebuie
să se folosească cel mult 0,3 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
1,0 g tetranitrat de pentaeritritil diluat se calcinează cu 0,55 ml acid
sulfuric (R). Reziduul obţinut se dizolvă prin încălzire la aproximativ 50 °C
în 3 ml acid clorhidric 100 g/1 (R). Se adaugă 10 ml apă şi amoniac-
100 g/1 (R) pînă la pH 6,0 - 8,0; amestecul se filtrează şi se comple-
tează la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă. 10 ml din această soluţie
se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb) (IX.C.13).
Nitraţi. Lipsă.
1,0 g tetranitrat de pentaeritritil diluat se agită cu 20 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită timp de l min şi se filtrează; soluţia filtrată se comple-
tează la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă. La 1 ml filtrat (care poate fi
tulbure) se adaugă 2 ml apă, 0,5 ml acid clorhidric 1 mol/I şi se agită.
Amestecul se adaugă pe pereţii vasului, cu precauţie şi fără agitare, peste
3 ml difenilamină-soluţie (R). După 5 min se compară cu o soluţie-martor
preparată din 3 ml apă şi 0,5 ml acid clorhidric 1 mol/1 care se adaugă
pe pereţii vasului, cu precauţie şi fără agitare, peste 3 ml difenilamină­
soluţie (R). La zona de contact a lichidelor din soluţia-probă nu trebuie să
apară un inel mai intens colorat decît acela de la zona de contact a lichi-
delor din soluţia-martor.
Acid nitros. Lipsă.
0,5 g tetranitrat de pentaeritritil diluat se agită cu 5 ml apă şi 0,15 -
0,20 ml acid sulfuric 100 g/1 (R). Se adaugă O, 1 g iodură de potasiu (R)
şi se agită pînă la dizolvare; nu trebuie să apară o coloraţie albastră la
adăugarea de amidon-soluţie (I).
Pentifyllinum VIII. 733
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
2 g tetranitrat de pentaeritritil diluat se usucă la 105 °C timp de 5 h
(IX.C.15).
Dozare. La 0,5 g tetranitrat de pentaeritritil diluat (corespunzător la
50 mg tetranîtrat de pentaeritritil) în prealabil uscat la 105 °e, timp de
5 h, se adaugă 20 ml acid acetic (R), se agită timp de 15 min, se diluează
cu acid acetic (R) la 50 ml, într-un balon cot::.it şi se filtrează, aruncînd
primii 10 ml (soluţia 1). La 1 ml din soluţia 1 se adaugă 2 ml acid 2,4-
-fenoldisulfonic (R), se agită şi se lasă în repaus timp de 15 min. Se
diluează, cu precauţie, cu 50 ml apă, se adaugă 25 ml amoniac
100 g/1 (R), se răceşte şi se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat
(soluţia-probă).
în paralel, se prepară o soluţie-etalon astfel : O, 1 g nitrat de pota-
siu (R), în prealabil. uscat Ia 105 °0 timp de 4 h, se dizolvă în 1 ml apă
şi se diluează cu acid acetic (R) la 100 ml, într-un balon cotat. 1 ml
din această soluţie se prelucrează din aceiaşi reactivi şi în aceleaşi condiţii
cu soluţia 1.
Se determină absorbanţele soluţiei-probă şi soluţiei-etalon la M?5 nm,
folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută din 1 ml acid ace-
tic (R) care se prelucrează din aceiaşi reactivi. şi în aceleaşi. condiţii cu
solutia 1.
'1 g nitrat de potasiu corespunde la 0,7817 g C\RgN40 12 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antianginos.
PENTIFYLLINUM
Pentifilină
0 13H 2cNP 2 Mr 264,3
Pentifilina este 3, 7-dihidro-3,7-dimetil-l-hexil-lH-purin-2,6-dionă. Con-
ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% 0 1sH 2cN.0 2 raportat la substanţa
uscată.
'!34 VIII. Pentifyllinum
Pentoxifyllinum VIII. 735
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros (IX.B.)
Solubilitate. Uşor solubilă în cloroform, solubilă în alcool, foarte greu Pierdere prin usca.re. Cel mult 1,0%.
solubilă în apă (IX.O.I). O,5 g pentifiiină se usucă la 60 °0 pînă la masă constantă (IX. C.15).
Soluţia A. 3,0 g pentifilină se agită cu 30 ml apă proaspi?t fiartă şi
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
răcită timp de 5 min şi se filtrează; soluţia filtrată se completează la 30 ml 1 g pentifilină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Dozare. 0,3 g pentifilină se dizolvă în 20 mi atiliidr,idă acetică (R),
Identificare se adaugă 20 ml benzen (R), O, 15 ml roşu, de ~udan <?" m ~orofo1;11 ~ (I)
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu penti- şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1 m acid acetic anhidru pma la
filină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.0.24.Z). coloraţie albastră. .
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în alcool (R) pre- 1 ml acid percloric O, l mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
zintă un maxim la 274 nm (IX.0.24.1). 0,02643 g C13H 2;N40 2 •
- La 20 mg pentifilină se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.
diluată (R), 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe
.baia de apă; se obţine un reziduu galben-roşcat care, la adăugarea de O, 1 ml Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Vasodilatator cerebral şi peri-
amoniac concentrat (R), se colorează în roşu-violet. feric.
Pnnet de topire: 80 -:ss 0 0 (IX.O.IO).
Aciditate-alcalinitate. 2 ml soluţie A se diluează la 10 ml cu apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se adaugă 0,05 ml albastru de bromtimol-
soluţie (I) ; soluţia trebuie să se coloreze în galben sau în verde. Se adaugă PENTOXIFYLLINUM
0,05 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în
albastru. Pentoxifilină

Cloruri. Oel mult 0,01 %-

2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu- O ~H3
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
H3C-C-H2C-(H2Cl2H2C-.......N~\_
Metale grele. Oel mult 0,001 %.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu apă ~ o
~ ~ hr
..
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Gel mult 0,01 %-
CH3
10 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml O13H 18N.. sO 3 Mr 278,3
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.0.13). Pentoxifilina este 3,7-dihidro-3,7-dimetil- l-(5-oxohexil)- lH-purin-2,6-
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de ia -dionă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C13H 18Ni0 3 raportat la
,,Oromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2). substanţa uscată.
Adsorbant: siiicagel GF 254 (R). Descriere. Pulbere cristalină albă, practic fără miros, cu gust amar
Developant: benzen (R)-acetonă (R) (30: 70). (IX.B).
Soluţie de aplicat: pentifilină 0,50% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µl Solubilitate. Uşor solubilă in cloroform, solubilă în apă prin încălzire,
din soluţia de mai sus (50 µg pentifilină). o-ren solubi1ă în alcool şi eter (IX.O.I).
Soluţia A. 1,0 g pentoxifilină se dizolvă în 30 ml apă proaspătă fiartă
0

Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-

pant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
13 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în
lumina ultravioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare pentifilinei, nu
trebuie să apară alte pete.
şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu pento-
xifilină fs.r.) prin dispersie în bromur~ _de potasiu (R) (Iţ.0.-24.2). .
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei OiOOl % m/V prezmta un maxim
la 274 it~ (IX.0.24.1).
 736 VIII. Pentoxifyllinum
La 20 mg pentoxifilină se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-
soluţie diluată (R), 0,1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă la
sicitate pe baia de apă; se obţine un reziduu galben-roşcat, care la adău­
garea de O, 1 ml amoniac concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
Punct de topire : 102 - 105 °0. (IX.O. IO).
Aspectul soluţiei în apă. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră
(IX.0.2).
Aspectul soluţiei în alcool. Soluţia 3,0% m/V în alcool (R) trebuie
să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml albastru
de bromtimol-soluţie (I) ; apare o coloraţie verde sau galbenă. La adău­
garea de cel mult O, 1 ml hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 coloraţia soluţiei
trebuie să devină albastră.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.0.13).
lietale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi c<?mpletat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
0,5 g pentoxifilină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 "C. în
9 ml apă şi după. răcire se completează cu acelaşi solvent la 10 ml. Solu-
ţia obţinută se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,002%.
0,4 g pentoxifilină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °0, în
9 ml apă şi după răcire se completează cu acelaşi solvent la 10 ml. Solu-
ţia obţinută se compară cu 8 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,08 mg ion fer) (IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Oromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). ·
Adsorbant: silicagel GF 254 (R).
Developant: cloroform (R)-alcool (R) (80: 20).
Soluţie de aplicat: pentoxifilină 0,50% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 10 µ.1
din soluţia de mai sus (50 µ.g pentoxifilină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu· develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în
lumina ultravioletă la 254 nm sau la lumina zilei, după menţinerea în
vapori de iod (R).
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare pentoxifilinei, cu
Rf de aproximativ 0,70, nu trebuie să apară alte pete.
Pepsinum VIII. 731
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%,
0,5 g pentoxifilină se usucă la 70 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g pentoxifilină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g pentoxifilină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
50 °e, în 20 ml anhidridă acetică (R). După răcire se adaugă 20 ml ben-
zen (R), 0,2 ml roşu de Sudan G în cloroform (I) şi se titrează cu acid
percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastru-violetă.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,02783 g C13H18NP3·
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Vasodilatator periferic.
PEPSINUM
Pepsină
Pepsina este o enzimă proteolitică obţinută din mucoasa gastrică proas-
pătă de porcine sau bovine.
Activitatea enzimatică a pepsinei este de cel puţin 0,03 UP(Hbl/100 mg
pepsină sau de cel puţin 100,0 g albuş de ou hidrolizat/I g pepsină, ra-
portată la substanţa uscată.
Pepsina se diiuează cu lactoză, dacă este necesar, la activitatea enzi-
matică prevăzută.
Descriere. Pulbere amorfă albă sau alb-gălbuie, cu miros slab carac-
teristic, asemănător bulionului de carne şi cu gust dulceag (IX.B).
&lubilitate. Solubilă în apă, practic insolubilă în alcool, cloroform
şi eter (IX.C.l).
Soluţia A. 0,50 g pepsină se dizolvă în 20 ml apă proaspăt fiartă şi
-răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 ml.
Identificare. La 10 ml soluţie A se adaugă IO ml acid clorhidric
O, 1 mol/1. 10 ml soluţie se încălzesc în baia de apă timp de 10 min şi se
răcesc. Se adaugă cîteva fragmente de fibrină colorată cu roşu de Congo (R)
şi se lasă la 40 °e timp de 1 h. Se procedează în mod identic cu 10 ml
soluţie neîncălzită. Soluţia încălzită trebuie să rămînă incoloră,.._iar soluţia
neîncălzită trebuie să se coioreze în roşu.
Aspeetul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie transparentă sau cel mult
tulbure· (IX.C.2).
Aciditate. La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml fenolftaleină-soluţie (l) ;
soluţia trebuie să rămînă incoloră. La adăugarea de 0,6 ml hidroxid •
de sodiu 0,1 mol/1 soluţia trebuie să se coloreze în roz.
47 - farmacopeea Română, ed. a X·a
 Pethidini hydrochloridum
V38 VIII.
Metale grele. Reziduul de la .calcinare, prelucrat confonn prevederilor
de la „Controlul limitelor ·pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) nu
trebuie să dea reacţia pentru metale grele. ' etil cu miros caracteristic.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
1 g pepsină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 1,0%.
0,5 g pepsină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Activitatea enzi-
matică a pepsinei" (IX.F.7.3).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze activi-
tatea enzimatică a produsului raportată la substanţa uscată.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Înlocuitor al enzimei proteolitice
gastrice.
PETHIDINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de petidină
0 coloră (IX.C.14).
L S~luţia a : ~-,10 9 c1orhid1:at de petidină s~ dizolvă în 5 ml apă, se
Clorhidratul de petidină este clorhidrat de 1-metil-4-fenil-4-piperidin-
carboxilat de etil. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C15H 21N02 · HC1
raportat la substanţa uscată. · ·
Descriere. Pulbere cristalină aibă, fără miros, cu gust amar (IX.B}:
Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă, uşor solubil în alcool şi clo-
roform, solubil în acetonă şi glicerol, greu solubil în benzen şi eter (IX.C. l).
Solu;fiti A; 0;5 g clorhidrat de petidină se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 25 mL
Identificare,
~ Specfuii în· cltxâvfolet al soluţiei 0;05% m/V prezintă trei maxi-
me: la 251 nm, la ·257 rim şi la 263 nm '(IX,C:24.l}. · · · ·
;',_;._,._.:•:-;.: ,-'1'1'F"'.·•-·,. -·~ .
Pethidini hydrochloridum VIII. 739
~ - L_a 0,1 g <:Jorhidr:it d; P:tidinhe a~augă 1 ml acid acetic 300 g/1 (R),
O,::> ml actd sulfunc (~) ş1 se mcalzeşte la fierbere; se formează acetat de
~ 0,1 g c}9rhidr:t de ~eti~~ s; dizol':ă in 5 m1 alcool (R), se
a_dauga, sub 11gitare, ::> ml acid p1cnc m alcool (R) şi se Iasă în repaus
bmp de 2 h ; se formează un precipitat, care după separare suălare cu
apă şi uscare la 105 °C timp de 2 h, se topeşte la 187-189 "C.
-:- 1~ 1:lg clorhidrat de petidină se dizolvă în 1 ml apă, se acidulează
cu ae1d m~1c 100 g/1_ (~) şi se adaugăO, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
se formeaza un prec1p1tat alb, cazeos.
Punct de topire: 185 - 188 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4;5 5,5. (soluţia A) (IX.C.22).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Con-
tro}ul limitelor pentru impurităţi anorganice'' (IX.C.13) şi complet~t cu
apa la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
sulfat) (IX.C.13).
~ubs!ru:ţe organi~ uşor ~rhonizahile. 50 mg clorhidrat de petidină
se dizolva m 3 ml acid sulfunc (R); soluţia trebuie să fie iimpede şi in-
-
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur G (R).
Soluţie de imp_reţnar~: 2-fenoxietanol (R)-acetonă (R) (10: 90).
Developant: d1etilammă (R)-eter de petrol (R)-2-fenoxietanol (R)
(1 : 100: 8). Amestecul se agită energic şi se foloseste lichidul supernatant.
Solutii de a/Jlicat: ,
a~auga ~,5 _:111 hia.rox1d de sodm (R) IO mol/1 ş1 2 ml eter (R) ; se agită
M, 283,8 ş1 se lasa_ sa se separe. Se foioseşte soluţia eterică.
Soluţia b: 0,5 ml soluţie „a" se completează cu eter (R) la 50 ml.
. Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţia
' d~ 1m:preg::iare, se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de apro-
x1mat1v I::, cm, se scoate şi se usucă 1a aer pînă la evaporarea acetonei.
~~- linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţ111e:
a: 5 µ1 solutie a (218 µa petidină\ ·
b: 5 µ1 soluţie b (2,18 ;g petidină;'.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pan ţ, se •la~~ ;_pjnii. tjnd. acesi;.l,, .?. migrat. pe. o distanţă de aproximativ
12 cm de la nma de start, se scoate, se usucă la aer :timp; de 10. min şi se
f40 VIII. Phenacetinum Phenacetinum VUI. 741

pulverizează uniform cu 2,7-diclorofluoresceină (R) 2 g/1 în metanol (R). Solubilitate. Solubilă în alcool şi cloroform, puţin solu bilă în eter,
Se lasă în repaus timp de 5 min şi se examinează în lumina ultravioletă foarte greu solubilă în apă (IX.C.1).
la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi- Identificare
pală, corespunzătoare clorhidratului de petidină, mai apar şi alte pete, _ La 50 mg fenacetină se adaugă 1 ml acid nitric (R) şi 1 ml apă,
mărimea şi intensitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească se încălzeste la fierbere timp de I min şi se răceşte repede; se formează
mărimea şi intensitatea fluorescenţei petei din dreptul punctului b. un precipitat galben, cristalin.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. _ La 0,1 g fenacetină se adaugă 1 ml acid clorhidric (R), se încăl­
0,5 g clorhidrat de petidină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă zeste la fierbere timp de 1 min, se diluează cu 10 ml apă, se răceşte, se
(IX.C.15). filtrează si se adaugă 0,05 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R); apare o
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %- coloraţie 'violetă, care devine repede roşu-rubinie.
0,5 g clorhidrat de petidină se cakinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). Punct de topire: 134 - 136 °C (IX.C.10).
Dozare. 0,5 g clorhidrat de petidină
se dizolvă în 30 ml cloroform (R), Aciditate. 1,0 g fenacetină se agită
cimp de 2 min cu 10 ml apă
se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), proaspăt fiartă şi răcită şi se filtrează.
La soluţia filtrată se a' augă
0,1 ml galben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu acid percloric 0,05 În1 albastru de bromtimol-soluţie (l}; soluţia se colorează în galben
O, l mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă. sau în verde. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de sodiu 0,Ul mol/I; coloraţia
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02838 g trebuie să devină albastră.
C15 H 21 NO 2 • HCl.
Clor legat organic. Cel mult 0,1 %- . .
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum. O 20 g fenacetină se amestecă cu 0,5 g carbonat de sodm anhidru (R)
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Analgezic morfinic. si se ~alcinează. După răcire, reziduul se dizolvă, cu precauţie, în 20 ml
~cid nitric 100 g/1 (R) şi se completează cu apă la 100 ml, într-un balon
cotat. 10 ml soluţie se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
lO ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
PHENACETINUM de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13), nu
trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Fenacetină
Acetanilidă. La 0,5 g fenacetină se adaugă 10 ml apă, se î?căl~eş~e
la fierbere timp de 1 min şi după răcire se filtrează. Se a~auga apa ae
brom (R), picătură cu picătură, sub agitare,pînăla coloraţie gaibe:1-per-
sistent; nu trebuie să apară o tulbureală sau să se formeze un precipitat.
p-Fenetidină. La 0,3 g fenacetină se adau~ă 1 ml :ilcoo~ (R),. 3 ml
apă, 0.05 ml iod 0,05 mol/l, se încălzeşte la fierbere ş1 apm se raceşte
sub cu~ent de apă; amestecul nu trebuie să se coloreze în roz.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,5 g ţenacetină. se dizolvă în
4,5 ml acid sulfuric (R) şi se completează cu acelaşi solvent la ?
ml ; ..colo-
raţia soluţiei nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia 1:ne1 :oluţ11:eta­
lon preparate din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. ş1 apa la ;:, ml
(IX.C.14).
C10 H 13 NO2 lvf,, 179,2 Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
Fenacetina este 4-etoxiacetanilidă.. 0,5 g fenacetină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separanduin.
cu gust slab amar (IX.B). A6ţiune farmacologică şi întrebuinţări. Ana1gezic; antipiretic.
742 VIII. Phe.naianum · · Phţniram.ini aminosalieylas VIII. 743

10 ml soluţie A se ccmpară rn 10 ml soluţie~etalon · (O; I mg ion sulfat

PHENAZONUM (IX.C.13).
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,25 g fenazonă se dizolvă în
Fenazonă
4,5 ml acid sulfuric {R) şi se completează cu acelaşi solvent la 5. :µil ; solu-
ţia trebuie să fie incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai in-
tensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c.,
0,40 ml fer-E.c. şi apă 1a 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
1 g fenazonă se usucă la 60 °C timp de 2 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, I%-
1 g fenazonă se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX.C.17).
Dozare. 0,25 g fenazonă se dizolvă în 25 ml apă, într-un flacon cu
Mr 188,2 dop rodat, se adaugă 5 g acetat de sodiu (R), 50 ml iod 0,05 mol/I, se
Sinonim : antipirină. agită şi se lasă la întuneric timp de 20 ruin. Se adaugă 65, ml alcool (R),
se agită pînă la dizolvare şi se titrează cu tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1
Fenazona este l~fenil,2,3~dimetil-3-pirazolin-5-onă. Conţine cel puţin pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (J) şi se
99,0% şi cel mult 100,5% CuH12 N 20 raportat la substanţa uscată. continuă titrarea, agitînd energic, pînă la .decolorare.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau lamele mici, incolore, fără miros, 1 ml iod .0,05 mol/1 corespunde la 0,009411 g CuH12Np.
cu gust slab amar (IX,B). Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Solubilitate. Solubilă în 1,5 ml akool, 1,5 ml apă, 1,5 ml cloroform Acţiune iarmaeologieă şi întrebuintări. Analgezic; antipiretic.
şi 110 ml eter (IX.C:l).
Soluţia A. 2,0 g fenazonă se dizolvă în 10 ml apă proaspăt fiartă şi
răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.

Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu fena- PHENIRAMINI AMINOSALICYLAS
zonă (s.r.) prin dispersie în bromură de·potasiu (R-i (IX.C.24.2).
- 0,5 ml soluţie A se diluează cu 4 ml apă, se adaugă 1 ml acid Aminosalicilat de feniramină
sulfuric 100 g/1 (R) şi 50 mg nitrit de sodiu (R); apare o coloraţie verde.
- 0,5 ml soluţie A se diluează cu apă la IO ml şi se adaugă 0,05 m 1 ©
clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie roşie. Se adaugă 0,1 ml
hidroxid de sodiu lQO g/1 (R); coloraţia devine galbenă. coo le
- La 1 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric (R)... 0,5 ml ! I
formaldehidă fi;?), se încălzeşte la fierbere şi după răcire se alcalinizează .~OH
cu amoniac 100 g/1. (R); se ~ormează un precipitat alb. 1 · li
~ . . .
Punct .de.topire:· 110·;:)1$,.°C.(IX.C.l0). '

,I ' .
Aspeetul soluţiei., Soluţia A tr2b1.ie să fr: limp2d:! şi incoloră (TX.C.2) NH 2
pH = 5,4 - 7,6 (soluţia A) (rx:c.22).
Cloruri. 2 ml solutie A comnletată cu ană la 10 ml nu trebuie să dea ·,Mr 393,5
reacţia peµtru doruri (IX.C.l3'j.
Aminosaliciiat ul de f rnirami~ă este p-amiIJos,alici1ăt de N,N-dimetil~
k

Metale gr~le. 5 'mî soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie 3-fenii-3-{2-piridil)-propilamină. Conţ'ine telpuţin'99;b% şi 'cd mult 101,0%
să dea·.· reâcţia peri.fru. fileta.le' grele (IX.C.13). · C1 €H2 (N 2 • C7RN03 şi cel puţiii'38;8%'şi 1 'te1 ·mult 39;&%.,C7H 7N03 ra-
Sulfaţi, Cel mult 0;01%. , portat la substaIJţa uscată. · -
 744 VIII. Pheniramin! ·aminosalicyfas
Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, solubil în apă şi cloroform, greu
solubil în eter (IX.C.l);
Solutia A. I O cr arriinosalicilat de feniramină se dizolvă în ·18 rn1 apă
prnaspăt' fiartă 'şi ~ăcită şi se completează cu acelaşi solvent ia 20 ml.
Identificare
La l ml soluţie A se adaugă 1 rn1 apă şi 0,2 ml clorură de fer (III)
30 g/1 (R); apare o coloraţie roşu-violacee. . . .
- La I rn1 soluţie A se adaugă 4 ml apă şi 1 ml acid cl<?r~1dnc
100 g/1 (R), se răceşte la aproximativ_ 10 °C, se adaugă 1 ?11 n~tnt_ de
sodiu (R) 10 g/1 şi 0,5 ml 2-naftol-soluţie (R); apare o coloraţie roşie Şl se
formează un precipitat roşu. • ~ . . .
- La I ml solutie A se adaugă l ml apa, 1~ ml acid p1cnc 10 g/! (R)
şi ~e ţine . p~ b~ia de apă ;imp de 3 mi,n, sub agi~ar~ ; se fonneaza un
precipitat cnstahn, care dupa separare, spalare ~u apa _ş1 us~are la 105 C,
0
se topeşte la 198 - 204 °C sau la 176 - 178 C (polimorfism).
Punct de topire: 145 - 148 °e (cu descompunere) (IX.e.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A _trebu~e _să fie Jimp~de şi inc?loră. _O eve?.-
tuală coloratie nu trebuie să fle ma1 mtensa dec1t coloraţia unei so~uţu­
etalon prep;rate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apa la
10 ml (IX.C.2).
pH = 6,5 _ 7,5 (soluţia A) (IX.e.22). . , , .
Cloruri. 0,5 g aminosalicilat de fenir1=1-mină ,se djzolvă, pnn. rncalzi~e
· t· 50 °e 1'n 5 ml apă apoi s aaauga 10 ml acid acetic
1a aproxima 0
1v , . ' _ . ':- fil. • 5 1 filtrat com-
300 a/l (R), se ţine pe gheaţă tnnp de~ mm ş1 s~ treaza. m . ) H
piet:i: cu apă la 10 mi nu trebuie săJdea reacţia pentru clo_run (IX:C.l3 ·
Fer. O 5 g aminosalicilat de feniramină se calcinează ~u a~1d sulfuric (R).
Reziduul dizolvat în 2,5 ml acid clorhi~ic 100 g/1 (RJ Şl completat cu
apă la 10 ml nu trebuie să dea reacţia pentru fer (IX.e.13) ·
Metale grele. Cel mult 0,001 %- . Sinonim : luminal
- Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevedenl?r de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi a~org~nî:ce" (IX.C.13) Şl cc:mple;a:i)
apă la 10 ml, se compară cu 10 m1 somţ1e-etalon (0,01 mg ion P u . ·
Sulfati. 5 ml din filtratul de la „Cloruri" nu trebuie să dea reacţia
pentru sttlfaţi (IX.C.13).
Pierdere prin ~s~re. Cel ~ult ~.~%-
0,5 g arninosahcilat de femramma se usuca
. la 105 oe pînă la masă
constanta (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1%·
I g aminosalicilat de foniramină se calcinează cu acid sulfuric ( R)
(IX.C.17).
Phenobarbitalum VIII. 7'15
Dozare. Aminosalicilat de feniramină. 0,2 g aminosalicilat de fenira-
mină se dizolvă în 25 ml anhidridă acetică (R), în prealabil neutraliza tă
la albastru de oracet B-soluţie (I) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1
în acid acetic anhidru pînă la colomţie roz.
1 rn1 acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,01967 g C16H 20 N 2 • C7H 7N03 .
Acid aminosalicilic. 0,3 g aminosalicilat de fenirarnină se dizolvă în
20 ml dimetilformamidă (R), în prealabil neutralizată la albastru de timol
în dimetilformarnidă (I) şi se titrează cu metoxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă
la coloraţie albastră.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01531 g e 7H 7N03 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihistaminic.
PHENOBARBITALUM
Fenobarbital
Nt
H
I
O
o
C,2H12N20a M. 1 232,2
Fenobarbitalul este 5-etil-5-fenil-2,4,6-(lH, 3H, 5H)-pirimidintrionă.
Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 1010% C12H 12 N 2 0 3 raportat la sub-
stanţa uscată.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără
cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, puţin solubil în cloform, foarte
gru solubil în apă (IX.C.1).
. Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi de carbonaţi alcalini.
_Soluţia -:4-. La 0,5 g fenobarbital se adaugă 25 ml apă şi se încălzeşte
la fierbere timp de 2 min; după răcire se filtrează şi soluţia filtrată se
completează cu apă la 25 rnl.
746 VIII. Pheriobarbitalum
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu feno-
barbital (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 20 mg fenobarbital se dizolvă în 5 ml alcool (R), se adaugă 0,2 ml
nitrat de cobalt (II) 50 g/1 în metanol (R) şi 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R);
apare o coloraţie violetă.
- La O, 1 g fenobarbital se adaugă 2 ml acid sulfuric _(R), 0,5 ml
acid nitric {R) şi se încălzeşte în baia de apă timp de 10 mm; apare o
coloraţie galbenă. După răcire, soluţia se toarnă, picătură cu pi~ătu_ră, în
10 ml apă si se răceste; se formează un precipitat galben, cnstalm. Se
adaugă un ~xces de ;moniac concentrat (R) ; precipitatul se dizolvă, iar
soluţia se colorează în galben-intens (deosebire de barbital).
- 50 mer fenobarbital se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R) ; peste
soluţie se supr~pune 1 ml formaldehidă (R) şi se încălzeşte în baia de _apă
timp de 1-2 min · la zona de contact a celor două lichide apare un mel
roşu-vişiniu (deos:bire de amobarbital şi barbital).
Punct de topire: 174 - 178 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform preve?-erilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) ş1 com-
pletat cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulfaţi. Cel mult 0,05%. .
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, l mg 10n sulfat)
(IX.C.13).
5-Fenil-2,4,6-(lH, 3H, 5H)-pirimidintrionă. La 5 ml soluţie A se adaugă
0,05 ml metiloranj-soluţie (I) ; soluţia nu trebuie să se coloreze în roşu.
Substanţe organice neutre şi bazice. Cel mult 0,2%,
1 g fenobarbital se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, înţr-o
pîlnie de separare, se adaugă 5 ml apă şi se agită cu 25 ml eter (R) timp
de 1 min.. ,Stratul eteric se spală pe trei ori cu cîte 5 ml apă şi se aduce
cantitativ într-o capsulă de sticlă în prealabil cîntărită. Eterul se înde-
părtează, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °0 timp de 1 h.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,25 g fenobarbital se dizolvă
în 5 ml acid sulfuric (R) ; soluţia trebuie să fie incoloră: O ev::ntuală colo-
raţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţu-etalon pre-
parate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml {IX.0.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g fenoharoital se usucă la 105 °0 pină la masă constantă (IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g îeuobarbital se calcinează cu acid sulforic {R) (IX.0.17).
Phenobarbitalum natricum WII. 747
Dozar~. 0,3 g f~uo~arbital se dizolvă în 30 ml dimetilformamidă (R)
în ~reala~il neutrahz~ta la alb_astru de timol în dimetilformamidă (J) şi
se t1treaza cu meto:xid de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie albastră.
r, H 1'T o
1 ml metoxid de sodiu O, 1 mol.·/1' corespunde la O' 02322 ba- '-12
12.L°'! 3·
Conservare. În recipiente bine închise, ferit deiumină. Separandum.
. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ; hipnotic; anticonvu1-
s1vant.
PHENOBARBITALUM NATRICUM
Fenobarbital sodic
Mr 254,2
Sinonim: luminal sadic
. 1:'.enobarbitalul ~?dic este_ 5-etil-5-fenil-2,4,6-(IH, 3H, 5H)-pirimidin-
tnona J sare de SOdlU. Conţme cel puţin 98,5% şi cel mult 100,50'/i
C1 2H11N 2Na03 raportat la substanţa uscată. '0
Descriere. Pulbere crista11'nav a lb"a, f"ara" nnros,
·
(IX.B) ; higroscopică. cu gust slab amar
La aer se carbonatează.
Solubilitate. Solubil în 1.5 ml apă 10 ml alcool, practic insolubil în
cloroform şi eter (IX.C.1). '
Sol'l!ţia A .. 0,5 g fenobarbital sodic se dizolvă în 10 ml apă se adaug"
3 ml_ac1d ;icetlc 300 g/1 (R), se filtrează şi solutia filtrată se ~ompleteaz;
la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă. ' a
Identificare
.- Spe:tru1 în infraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu feno-
barbital ~sod1c (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R.) (IX.C.24.2).
. - 00 mg fenoba!bitaJ ,sodic se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă 0,25 ml
mtrat de cobalt \II) ?0 g/1 m metanol (R) şi 0.05 ml amoniac 100 g/1 (R• ·
apare o coloraţie v10letă. 1 '
. -. ~a O, 1 g f:=noh_ar1:,ita1 sod!c se 3:daugă 2 ml acid sulfuric (R), 0,5 ml
acid ~tnc (R) ş1 se mcalzeşte m baia de apă timp de 10 min · apare 0
~3lor~ţie l?l~enă. ~upă răcire, soluţia se toarnă, picătură cu pi~ătură. în
d ml" apa Şl se raceşte; ~e formează un precipitat galben, cristalin. Se
a au~a un exces ~e, amoniac _concentrat (R) ; precipitatul se dizolvă, iar
soluţia se co_lo~eaza m g~lben°1ntens (deosebire de barbital sodic).
- Pre<:p1tatul, ·obţmut la prepararea . soluţiei A, spălat cu apă şi
uscat la lOo °C, se topeşte la 173 - 178 °c. .
 748 VIII. Phenobarbitalum natric11,m
50 ma fenobarbital sodic se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R) ;
peste soluţie ;e suprapune 1 ml formaldehidă (R) şi se încvălz~şt~ în baia
de apă timp de 1-2 min; la zona de contact a celor doua_ lichide. apare
un inel roşu-vişiniu (deosebire de amobarbital sodic şi barbital sodic).
- Prin calcinare se obţine un reziduu care umectat cu acid clorhidric
100 g/1 (R) produce efervescenţă şi colorează flacăra în galben.
Aspeetul soluţiei. 1,0 g fenobarbital sodic se dizolvă în 10 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX. C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Fenobarbital. Cel mult 0,5%.
0,5 g fenobarbital sodic se agită cu 25 ml eter (R) timp de 5 min şi
se filtrează, într-o capsulă de sticlă în prealabil cîntărită; eterul se înde-
părtează, iar reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 1 h.
Substanţeorganiee neutre şi bazice. Cel mult 0,2%.
1 g fenobarbital sodic se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1,
într-o pîlnie de separare, se adaugă 5 ml apă şi se agită cu 25 ml eter (R)
timp de 1 min. Stratul eteric se spală de trei ori cu cîte 5 ml apă şi se
aduce cantitativ într-o capsulă de sticlă în prealf, bil cîntărită. Se evaporă
eterul şi reziduul obţinut se usucă la 105 °C timp de 1 h.
, ,c;;;_,, Substante organice usor carbonizabile. 0,25 g fenobarbital sodic se
'dizolvă în 5' ml acid sulfu;ic (R) ; soluţia trebuie să fie incoloră.0 even-
tuaiă coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 7,0%.
1 g fenobarbital sadic se usucă la 130 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Dozare. 0,3 g fenobarbital sodic se dizolvă în 20 ml metanol (R), se
adaugă 1 ml albastru de timol în metanol (I) şi se titrează cu acid per-
cloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roz.
I ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02542 g
C 12H 11 N~a0 3 •
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ ; hipnotic ; anticon ·
vulsivant.
Phenoxymethylpenicillinum VIII. 749
PHENOXYMETHYLPENICILLINUM
Fenoximetilpenicilină
Mr 350,4
Sinonim : penicilină V
. Fen~xime~ilpenicilina. e_ste acid (2S, 5R, 6R)-3,3-dimetil-7-oxo-6-feno-
:x:1aceţanndo-'.1-~tia-l-aza~~1~clo r3.2.0 J heptan-2-carboxilic, obţinută din
anunute tulp:m 1e Penicillium notatum, din alte microorganisme înrudite
sau_ ~r'.=parata pnn al!e met?de. Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 101,0%
peru~~l7ne total~ expnmate m C16H 18Np 5 S şi cel _puţin 90,0% şi cel mult
100,:, /o _OţsH1 8Np5 S raportat la substanţa uscată.
ţ_ct:v1tatea microbiologică este de cel puţin I 600 U.I. fenoximetil-
pencilma (016 H1gNP;S)/mg raportată la substanţa uscată.
~ese!i!re. _Pulb~re cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros sau
practic f ara miros şi cu gust amar (IX.B).
. Sol_u~ilitate. Uşor solubilă în alcool, foarte greu solubilă în apă practic
lnsolubila în parafină lichidă şi uleiuri grase (IX.C.l). '
Identificare
• ~p~~~!ul în infrar_oşu,_ treb~ie, să corespundă celui obţinut cu feno-
-:-
xim~ tllp~mclllna ( e,n:.J p~n a~sl?~rs;e m br?mură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
0
• -:-- :,O mg f~noxi.met~p-emcihn~ se agit_ă cu 3 ml apă, se adaugă O, 1 g
~or1;11drat de 1:_idroxllarm~a (R) ~1 _l ml hidroxid de sodiu 1 mol/1. După
O m1n se adauga 1, 1 ml acid clorh1dnc 1 mol/1 şi O, 15 ml clorură de fer(III)
30 g/1 (R); apare o coloratie roşu-violetă.
. - _La 50 mg ~enoximitilpen1cilină se adaugă 50 mg sare de sodiu a
a.c1dulu1 ~romotr_op1c (R) şi 2 ml acid sulfuric (R). Eprubeta se introduce
într-o baie de glicerol, la 150 °0, timp de 2 ruin; apare o coloraţie violetă.
· . Aspe~t~ soluţiei. 10 ml soluţie 1 % m/V în alcool (R) trebuie să fie
limpede ş1 i:3-color~. O <::'entuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă
dec1t colo!aţ13:, unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,20 ml
fer-E.c. ş1 apa la 10 ml (IX.C.2).
pH = 2,4 - 4,0.
Se ~etermină pe soluţia obţinută după filtrarea suspensiei 0,5% m/V
(IX.C.22,.

V50 VIII, Phenoxymethylpenicillinum
Absorbţia luminii. 50 mg fenoximetilpenicilină se dizolvă în 2 ml
hidrogeuocarbonat de sodiu (R) 50 g/1; se adaugă 200 ml apă şi se com-
pletează cu apă la 500 ml, într-un balon cotat. Raportul absorbanţelor,
determinate la 268 nm şi la 274 nm, trebuie să fie cuprins între 1,20 şi
1,25 {IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g fenoximetilpenicilină se usucă la 60 °0, în vid, timp de 3 h
(IX.C.15).
Impurităţ.i toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml din-
tr-o suspensie care conţine fenoximetilpenicilină 2 OOO U.I./ml în clorură
de sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă.
Dozare. Peniciline totale. 0,125 g fenoximetilpenicilină se dizolvă în
2 ml metanol (R) şi se completează cu tampon fosfat pH 6,0 (R) la 100 ml,
într-un balon cotat (soluţia-probă). La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 2 ml
hidroxid de sodiu I mol/1, se omogenizează prin agitare şi se lasă în repaus
timp de 15 min. Se adaugă 2,4 ml acid clorhidric l mol/1 şi 10,0 ml iod
0,005 mol/1. Se lasă la întuneric timp de 15 min şi se titrează cu tiosulfat
de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă l ml ami-
don-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînp energic, pînă la decolorare.
La 2,0 ml soluţie-probă se adaugă 10,0 ml iod 0,005 mol/1 şi se titrează
cu tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă
1 ml amidon-soluţie· (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la
decolorare.
Diierenţa dintre cele două titrări reprezintă iodul consumat de peni-
cilinele totale din 2 ml soluţie-probă.
în paralel, se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon preparată
din O, 125 g fenoximetilpenicilină ( e.n.) prelucrată în aceleaşi condiţii cu
solutia-probă.
'Concentraţia în peniciline totale (exprimate în 0 16H 18N;0 5 S) a probei
se calculează ţinînd seama de concentraţia în peniciline totale (exprimate
în 0 16H 18NP 5 S) a etalonului naţional.
Fenoximetilpenicilină. 0,1 g fenoximetilpenicilină se dizolvă în 4 ml
hidrogenocarbonat de sodiu (R) 50 g/1 şi se diluea~~ cu apă la 500 ~.
într-un balon cotat. Se determmă absorbanţa soluţ1e1 la 268 nm folosmd
ca lichid de compensare un amestec format din 4 ml hidrogenocarbonat
de sodiu (R) 50 g/1 şi apă la 500 ml, într-un balon cotat.
A: ~m la 268 nm = 34,8.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticeior" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
Phenylbutazonum VIII.
751
PHENYLBUTAZONUM
Fenilbutazonă
ro .
y
ai{)
H3C-(HzClrHzC 0
½_9H20NP2 Mr 308,4
Fenilbutazona este 1,2-difenil-4-butilpirazolidin-3,5-dionă. Conţine cel
puţin 99,0% şi cel mult 101,0% 0 19H 20 Np2 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros îa
început fără gust, apoi cu gust slab amar (IX.B). ... '
· Solubilitate. Foarte greu solubilă în apă; se dizolvă în 1 8 ml cloro-
form, 15 ml eter, 25 ml alcool (IX.O.I). '
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
. Soluţja A. 1,5 g_fenilbutazonă se agită cu 30 ml apă, se încălzeşte la
fierţere tl:11P. de 2 ::u1n: se răceşte, se adaugă 5 ml acid nitric 250 g/1 (R),
se filtreaza ş1 soluţia filtrată se completează la 30 ml nrin suălarea filtru-
lui cu apă. ~ L
Identificare
. - Spectrul în 1'.-ltr.'."violet al soluţiei . 0,0005% m/V în hidroxid de
sodiu 0,01 mol/1 prezmta un maxim la 264 nm (I:X.0.24.1).
- _La 2~ ::ug_ fenilb1;1taz~>nă se adaugă .1 ml acid acetic 300 g/1 (R),
2 ml ac1d_cl_?rh1dnc_ (R) şi s~ mcălzeşte pe bai~ d~. apă; amestecul se răceşte,
s~ ·8:dauga 0 .ml apa_ ş1 se filtrează .. La soluţia !lltrată se adaugă 0,05 ml
mtnt de sodiu-soluţie (R) ; apare o~ coloraţie galbenă. La 1 ml din această
soluţi~ se adaugă, 2 ml hidroxid de_ ~odiu 100 g/1 (R) şi 0,05 ml 2-naftol-
-soluţie (R) ; se rormeaza un prec1p1tat roşu-brun.
Punet de topire: 105 - 108 °C (IX.C.10).
Aspect~ soluţiei în alcool. 0,15 g fenilbutazonă se dizolvă în 4 ml
~co?l (R) ş1 .s~ completează cu acelaşi solvent la 5 ml; soluţia trebnie să
fle !1mp~de ş~ mcol~ră. O eve~tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă
dec1t co10raţ1a a.:, ml soluţie-etalon preparată din O, 10 ml cupru-E.c.,
0,50 ml fer-E.c. ş1 apă la 50 ml (IX.0.2).
As~e.etul. soluţiei î~ hidroxid de sodiu. 1 g fenilbutazonă se dizolvă în
20 ml hiaroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se lasă în repaus la 25 °C timp de
V52 VIII. Phenylhydrargyri boras
3 h; soluţiatreubie să fie limpede (IX.C.2). Absorbanţa soluţiei, determi-
nată la 420 nm în cuvă de 4 cm, trebuie să fie de cel mult 0,20
(IX.C.24.1).
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
4 ml solutie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie­
etalon compl~tată cu âpă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
}letale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice ' (IX.C.13) ş~ complet~t cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg 10n plumb 1.
Sulfati. Cel mult 0,02%.
10 mi soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, l mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Substanţe organice uşor carbonizabile. 1 g fenilbutazonă se dizolvă
în 20 ml acid sulfurîc (R) şi se lasă în repaus la 25 °C timp de 30 min;
soluţia trebuie să fie limpede (IX.C.14). Absorbanţa soluţiei, determinată
la 420 nm, în cuvă de 4 cm, trebuie să fie de cel mult 0,40 (IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,2%.
1 g fenilbutazonă se usucă la 80 °C, în vid, pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g fenilbutazonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g fenilbutazonă se dizolvă în 30 ml acetonă (R), în prea-
labil neutralizată la roşu de fenol-soluţie (I), se adaugă 15 ml apă şi se
titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz-violetă.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,03084 g 0 1gll 20NP 2,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmae.ologică şi întrebuinţări. Analgezic; antiinflamator.
PHENYLHYDRARGYRI BORAS
Borat de fenilmercur
Boratul de fenilmercur este un amestec echimolecular de hidroxid de
fenilmercur şi borat de fenilmercur (C1~ 13BHg 20 4M, 633,2) sau forma sa
deshidratat/'t (012HuBHgp 3M, 615,2). Oonţine cel puţin 59,0% şi cel mult
66,0% mercur şi cel puţin 9,4% şi cel mult 10,4% borat, exprimat in acid
boric, raportat la substanţa uscată.
Phenylhydrargyri boras VIII. 753
Descriere. Pulbere cristaiină albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust
astrigent, metalic (IX.B).
Solubilitate. Foarte puţin solubil în apă şi alcool (IX.C.l).
Identiiieare
- 50 mg borat de :tenilmercur se dizolvă În 5 ml apă şi se adaugă O, 1 ml
sulfură de sodiu-soluţie (R) ; se formează un precipitat alb care se înne-
greşte prin încălzire.
- La 50 mg borat de fenilmercur se adaugă 2 ml acid sulfuric (R}
si 0,2 ml acid nitric (R). Soluţia se răceşte şi se diluează cu 100 ml apă;
;e degajează un miros caracteristic de nitrobenzen.
- La 50 mg borat de fenilmercur se adaugă 2 ml alcool (R), 1 ml
acid sulfuric (R) şi se aprinde; vaporii formaţi ard cu flacără verde.
Punct de topire: 175 - 180 °G (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 40 mg borat de fenilmercur se dizolvă, prin încă:1-
zire la aproximativ 50 °0, în 20 ml apă, într-un flacon cu dop rodat. Soluţi.a
se încălzeste la fierbere timp de 30 s, se răceşte, se închide flaconul şi se
lasă în re'paus timp de 10 inin. 10 ml din această soluţie trebuie să fie
limpezi. O eventuală opalescenţă nu trebuie să fie mai intensă ~ecît opa-
lescenţa unei soluţii-etalon preparate din 5 ml soluţie-etalon 9-e 10n s~lf~t
(0,01 mg/ml), 1 ml clorură de bariu 50 g/1 (R), 0,5 ml acid clorhidric
100 g/l(R) şi 3,5 ml apă (IX.C.2).
pH = 6,0 - 8,0 (0,5% m/V; dizolvare prin încălzire) (IX.C.22).
Metale grele (mercur ionie). Cel mult 0,02%.
0,10 g borat de fenilmercur se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
5D 0 0, în 10 ml apă. După răcire, amestecul se agită timp de 30 s cu 0,1 g
iodură de potasiu (R) şi 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se filtrează
(soluţia-nrobă). 5 ml soluţie-probă completată cu apă la 10 ml se compară
cu 10 mÎ soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb). La ambele soluţii se adaugă
cite 0,5 g clorură de amoniu (R), 0,25 ml amoniac concentrat (R) şi 0,15 ml
sulfură de sodiu-soluţie (R). Se agită şi se compară după 1 inin. C~l<:-
raţia soluţiei-probă nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia soluţi.ei­
-etalon.
Nitraţi. 50 mg borat de fenilmercur se dizolvă în 5 ml apă, se adaugă
2 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R) şi se toarnă pe pereţii eprube~ei 2 ml
acid sulfuric (R) ; la zona de contact a celor două lichide nu trebuie să se
formeze un inel brun.
Pierdere prin uscare. Cel mult 4,5%.
0,5 g borat de fenilmercur se usucă la 105 °C timp de 2 h (IX.0.15).
Dozare. Mercur. 0,3 g borat de fenilmercur se dizolvă, prin încălzire
la aproximativ 50 °0, în 100 ml apă. Se răceşte, se adaugă 3 ml acid
nitric (R), 2 ml sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se
48 - Farmacopeea Română, ed. a X-a
 _______
754 VIII. _________________
Phenytoinum
__:..

Phenytoinum VIII. 755

titre_aztă ct1: tiocianat de amoniu O, 1 mol/I pînă la coloraţie galben-ro<:iaticay
pers1s en a. Y
1 ml tiocianat de amoniu O, 1 mol/1 corespunde la o 02006
. 'Borat. La 0,3 g borat de fenilmercur se adaugă 1 g ca'rbonat gd:ierc~:·
s1u \R), 1 g carb~mat de sodiu anhidru (R) şi se topesc într-un creuzd d;
platu1:a sau de nichel. Galcinarea amestecului se efectueazav cu
numai ' ·v ·v , · ,
ţ·
precau 1e
• V~UD mşa, evi~m:i ca1cmarea în cuptor. După răcire reziduul s~
dizolva lil 10 ml ~pă: pr:_1n încălzire şi agitare repetată; soluţi; se filtrează
Ş1 s: aduce _canţ1tahv, mt::_-un flacon de 150 ml (creuzetul şi filtratul se
spala dt~ trei 0 r: cu cit: :,_ ml apă). Soluţia filtrată se neutralizează cu
pre~au,1e, _cu acid clo,rhidnc 100 g/1 (R), în prezenţă de 0,1 ml ro~ de
metil-s~I1;ţ1e . (I), se m~ălzeşte la fierbere timp de 30 s se răce te la
10 -:- b O ş1 se neutralizează cu acid clorhidric O I mol/1 ~au hidr ş· d d
s?dm O, 1 moy1 pî:;1ă ;a coloraţie portocalie. Se adaugă 10 ml glice~~ (Re)
Ş: se neutrahzeaza. 1. dm nou .. cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/I ent ru men-
ţintt c~loraţi: P 0 :tocalu. ~e adaugă 0,2 ml fenolftaleină-!oluţie (I) şi
se 1 reaza _cu hi_droxid de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloratie roz-persistent
1 ml hidroxid de s~~u 0,1 mol/1 corespunde Ia 0,006183 g H BO • •
3 3
Co~ervare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţmne farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic ; dezinfectant.
PHENYTOINUM
Fenitoină
C15H12N2O2
M, 252,3
Sinonim: dijenilMdantoină
99 001 F~nitfina este 5,5-difenil-2,4-imidazolidindionă Conţine cel putin
' 10 şi ~e mult 101,0% C15H12N2O 2 raportat la substanţa UBcată. ' nuare cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz, care persistă
Descriere. Pulbere microcristalină albă fără miros fv v
Se to?_eşte la a~roximativ 290 oe
(c~ descompu~er~)~ gust (IX.B).
Solub~~te. Puţin solubilă în cloroform greu solubilv
eter, practic msolubilă în apă (IX.C.l). ' a în alcool şi
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
Soluţia A. La 2,0 g fenitoină se adaugă 40 ml apă proaspăt fiartă
şi se încălzeşte la fierbere timp de 2 min ; se răceşte, se filtrează şi soluţia
filtrată se completează la 40 m1 prin spălarea filtrului cu apă proaspăt
fiartă şi răcită..
Identiiicare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu feni-
toină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu {R) (IX.C.24.2).
- La 50 mg fenitoină se adaugă 2 m1 amoniac 100 g/1 (R), se încăl­
zeşte la fierbere, apoi se adaugă, treptat, un amestec format din 1,5 m1
sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R) şi 0,5 ml amoniac 100 g/1 (R) ; se formează
un precipitat roz-violet.
Aspectul soluţiei. 0,2 g fenitoină se dizolvă în 8 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml ; soluţia trebuie să
fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai întensă
dedt coloraţia unei soluţii-etalon preparate din O, 10 ml cobalt-E.c., 0,40 m1
fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
pH =. 5,4 7,2 (soluţia A)(IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 m1 se compară cu 2 m1 soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat,
(IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,53/o.
1 g fenitoină se usucă la 105 °C pînă fa masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g fenitoină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g fenitoină se dizolvă în 40 ml alcool (R) în prealabil neu-
tralizat în prezenţă de I ml timolftaleină-soluţie (I) şi se titrează imediat
cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie albastră. Se adaugă 1 ml
piridină anhidră (R), 25,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/I, 0,5 ml fenolfta-
leină-soluţie (I), 0,25 ml timolftaleină-soluţie (I) şi se titrează în cont1-
timp de 1 min. Se mai adaugă 5,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/1; dacă
dispare coloraţia roz se continuă titrarea cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,02523 g C15H 12N 2O2 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologieă şi întrebuinţări. Anticonvulsivant.
 756 VIII. Physostigmini salicylas Physostigmini solicylas VIII. 757

Pnnet de topire: 184 - 187 °C (IX.C.10).

PHYSOSTIGMINI SAUCYLAS Putere rotatorie specifică: [a:]~= -90° pînă)a -94° (1% m/V în
apă; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Salicilat de fizostigmină
Aspectul soluţiei. Soluţia A proaspăt preparată trebuie să fie limpede
r şi incoloră (IX.C.2).

Aciditate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I);

! soluţia trebuie să se coloreze în roşu. Se adaugă 0,05 ml hidroxid de
coo 8 sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie)ă se coloreze în galben.

I
'
A/OH Cloruri. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie B se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
H3C-NH-C-0
li
[ l~,J Metale grele. Reziduul della calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi
L o completat cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulfaţi. La 10 ml soluţie B se adaugă 1:m1 nitrat de bariu 50 g/1 (R);
soluţia trebuie să rămină limpede timp de 5 min.
Mr 413,5
Sinonim : saticilai de ezerină Ezeridină. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric
Salicilatul de fizostigmină este metilcarbamat de /3aS 8aR)-1 9 3 100 g/1 (R), 1 ml iodat de potasiu (R) 0,01 mol/1 şi 1 ml cloroform (R) şi se
3a, 8, 8a~hexahidro-1,3a, 8-trimetilpiro-10 [2, 3-b lindol-5-il. Conţine cel p;;ţiu agită ; stratul cloroformic nu trebuie să se coloreze în violet.
99,0% ş1 cel mult 100,0% C1)-I21N 3 O2 • C7H 6 O3 raportat la substanta uscată. Substanţe organice uşor carbonizabile. 50 mg salicilat de fiz~stigmină
Descriere. Cristale incolore, lucioase fără miros cu ITT.:Ist ama,r (toxi·c1 se dizolvă în 4,5 ml acid sulfuric (R) şi se completează cu ":celaş1 s?lyent
(IX.B). ' ' C, V I la 5 ml; soluţia trebuie să fie incoloră. După 10 miu coloraţia soluţ1e1 nu
La aer, la lumină şi la căldură sau în contact cu urme de metale trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din
se colorează în roşu. 0,10 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Solubilitate. uşor solubil în cloroform, solubil în alcool si apă, putiu Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
solubil în eter (IX.C.1). ' ' 0,5 g salicilat de fizostigmină se usucă la 105_°C pînă la masă constantă
, S?l'!:ţia A. 0,? g ~alicil!t ~e- fizostigmină se dizolvă în 40 ml apă
V
(IX.C.15).
mcalzita }a aproximativ 70 C ş1 ctupă răcire se completează cu acelasi sol- Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
vent la ;:,O ml. ' 1 g salicilat de fizostigmină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
. Soluţia B. 30 wJ soluţie A se acidulează cu acid nitric 250 o)l (R)
ş1 se filtrează. o. Dozare. 0,2 g salicilat de fizostigmină se dizolvă în 30 ml cloro-
Identificare form ( R), se adaugă galben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu aed-
percloric 0,1 mol/I in dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă. _
. - Sp::ctr~ Îl:- ~nfraroş,u tr~buie_ să c?re~pm:1dă cel'.7i obţinut <:u saii- 1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,0413;:, g
cilat de fizostigmma (s.r.) pnn d1spers1e m bromura de potasm (R)
(IX.0.24.2). Ci5H21NsO2 · C,HPs·
- 5 m1? salicilat de fizostigmină se dizolvă în 0,5 ml amoniac Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină şi de căldură,
100 g/1 (R) ş1 se e-:aporvă ,la sicitate pe baia de apă ; se obţine un reziduu în cantităţi care să nu depăşească 1 g. Venenum.
albastru care_ se dizolva m 3 ml alcool (R) ; se adaugă 1 ml acid acetic Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Coiinergic, foţosit în_ i1;1toxi-
300 g/1 (R) ş1 2 ml a:pă; apare o coloraţie şi o fluorescenţă roşie. caţia cu atropină şi cu antidepresive triciclice; local folosit ca miotic.
- La 1 ml_ solup1e f: se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R);
apare o coloraţie violeta.
- La 5 ml_ soluţ~e A se adaugă 0,25 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ;
apare o coloraţie roşie.
 'f52 VIII. Phytomenadionum
Pilocarpini hydrochloridum VIII. 759

PHYTOMENADIONUM
PILOCARPINI HYDROCHLORIDUM
Fitomenadionă
Clorhidrat de pilocarpină
n
h
~YCH3

~'yJJ~ ii
o
M, 450,7
Sinonim: vitamina K 1 CHN
11 TO·HCl
161.22 Mr244,7
Fitomenadiona este 2-metil-3-fitil-l, 4-naftochinonă. Conţine cel puţin Clorhidratul de pilocarpină este clorhidrat _:ie (3S, _4R)-3-etil-4: [(l-mettl-
97,0% şi cel mult 103,0% C,11H 41;02 • -1H-imidazol-5-il)metil]-dihidro-2(3H)-furanona. Conţme cel puţm, 99,01/o
Deseriere. Lichid vîscos, limpede, galben, aproape fără miros (IX.B). ş1· ce1 mul""~ 101 ,001 2 2 . HCI raportat la substanţa uscata.
10 C11 H 1eNO .
Solubilitate. Uşor solubilă în cloroform şi eter, puţin solubilă în akool, Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără
rmros,
practic insolubilă în apă (IX.C.l). cu gust amar (toxic) (IX.B); higroscopice. . .
Identificare Solubilitate. Solubil în 0,3 ml apă, 3 ml alcool, greu solubil m cloro-
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în 2, 2, 4-trimetil- form, practic insolubil în eter (IX.O.I_). . , •. , , ,
pentan (R) prezintă patru maxime : la 243 nm, la 249 nm, la 261 nm şi Solutia A. 1,0 g clorhidrat de pilocarpma se ~olva m ~ 11,::1 ap,a
la 270 nm şi patru minime : ia 228 nm, la 246 nm, la 254 nm şi la 266 nm proaspăt' fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la oO m:.,
(D(.C.241.l). într-un balon cotat.
- La 50 mg fitomenadionă se adaugă 10 ml metanol (R) şi 1 ml
hidroxid de potasiu (R) 200 g/1 în metanol (R); apare o coloraţie verde, Identificare . . /1 (R) oo- ml
- La l ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid sulfuric 100 ~. , , . , o
care după încălzire devine brun-violacee.
J.icromat de potasiu 50 g/1 (R), 1 ml benzen (Rl: 2 ml perox1<: ~e hidroge~-
Indice de refracţie: ni\' = 1,525 - 1,529 (IX.C.5.6). soluţie diluată (R) şi se agită; stratul benzeruc se coloreaza m albastru-
Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor unei soluţii 0,001 % m/V violet. . , ·d · · ·
în 2, 2, 4-trimetilpentan (R), determinate la 254 nm şi la 249 nm, trebuie- - I ml solutie A se diluează cu 1 ml apă, se ac1duleaza cu a~1 rutn~
să fie cuprins între 0,70 şi 0,75 (IX.C.24.1). 100 g/1 (R) şi se' adaugă O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se tormeaza
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- un precipitat alb, cazeos.
1 g fitomenadionă se calcinează cu~acid sulfuric (R) (IX.C.17). Punct de topire: 199 - 204 °C (IX.O. IO).
Dozare. 0,1 g fitomenadionă se dizolvă în 80 ml 2, 2, 4-trimetilpen-
tan (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Putere rotatorie specifică : [O( J~ +89 ° pînă la +
92 ° (soluţia
10 ml din această soluţie se diluează cu 2, 2, 4-trimetilpentan (R) ia 100 ml, :raportat la substanţa uscată) (IX.O.~). . .. . . , \
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fle llmpede ş1 mcolora (IX.C.2,.
într-un balon cotat, 10 ml soluţie se diluează cu 2, 2, 4-trimetilpentan (R)
la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 249 nm. pH = 3,8 - 5,2 (2,5% m/V) (IX.C.22). , ..
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat co:ilorm preveaen1or
Ai~ la 249 nm = 420. de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorgamce" (IX.0.13), nu
Atenţie I Determinarea se efectuează ferit de lumină. trebuie să dea reacţia pentru metale grele. ,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Nitrati. O 5 ml solutie A se amestecă cu 2 ml sulfat de_ fer (IIJ-solu-
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antagonist al anticoagulantelor ţie (R) şi ;e adaugă, cu precauţie, pe pereţii eprub~tei 2 ml acid sulfunc (R);
cumarinice; vitamină antihemoragică. la zona de contact a celoc două lichide nu trebme să se formeze un me.
brun. •
 V60 VIII Pilocarpini nitras
Alcaloizi străini. 0,5 ml soiuţie A se diluează cu 0,5 ml apă şi se
adaugă 0,25 ml amoniac concentrat (R); soluţia trebuie să rămînă limpede.
- 2,5 ml soluţie A se diluează cu un volum egal de apă şi se adaugă
0,1 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R); soluţia trebuie să rămînă limpede.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 20 mg clorhidrat de pilocarpină
se dizolvă în2 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14)
şi nu trebuie să se coloreze la adăugarea de 0,5 ml acid nitric (R).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de pilocarpină se usucă la 105 cc pînă la masă cons-
tantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de pilocarpină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,25 g clorhidrat de pilocarpină se dizolvă în 10 ml acid ace-
tic anhidru (R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic an-
hidru (R), 30 ml cloroform (R), 0,3 ml galben de metanil în dioxan (I}
şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie roşu­
-violacee.
1 ml acid percloric O, 1 mol;l în dioxan corespunde la 0,02447 g
Ci1R16N202 • HCI.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Colinergic, folosit în intoxicaţia
cu atropină; local în glaucom, iridociclite.
PILOCARPINI NITRAS
Nitrat de pilocarpină
C11H15N202 · HNOz M, 271,3
Nitratul de pilocarpină este nitrat de (3S, 4R)-3-etil-4-[(1-meti1-1H-
-imidazol-5-il)metil]-dihidro-2(3H)-furanonă. Conţine cel puţin 98,5% şi
cel mult 101,0% C11 H 15 N 2 0 2 • HN03 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust amar (toxic) (IX.B).
~lubilitate. Solubil în 8 ml apă, 160 ml alcool, practic insolubil în
clororonn şi eter (IX.C.l).
_ 5_olu(ia _A." I_,~ g _nitrat de pilocarpină se dizolvă în 30 ml apă proas-
pat fiarta ŞI rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent Ja 50 ml într-un
balon cotat. · '
Pilocarpim.i nitras VIII. 761
Identificare
- La l ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1_ (R), 0,0_5 ml
dicromat de potasiu 50 g/1 (R), l ml benzen (~), 2 ml pero_x1~ de hidro-
gen-soluţie diluată {R) şi se agită; stratul benzemc se coloreaza m albastru-
violet. . - ·d
- I ml soluţie A se diluează cu l ml apă ş~. se ameste~a cu 2 m 1 ac:
sulfuric (R). Se adaugă, cu precauţie, pe pereţn ;P~U~,te1 2 ml sulf3:,t cte
fer (II)-soluţie ( R) ; la zona de contact a celor doua hchme se formeaza un
inel brun.
Punct de topire: 174-178 °0 (cu descompunere) (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică: [a.Ji0 + +
soc pînă la 83° (soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 5 ml soluţie 10% m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită
trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 4,0 - 5,2 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult 0,005%.
IO ml soluţie A se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă
1a 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13), nu
ti;-ebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Alcaloizi străini. 0,5 ml soluţie A se diluează cu 0,5 ml apă şi se
adaugă 0,25 ml amoniac conc~ntrat_ (R); soluţia trebuie să ră~înă limpede:
- 2,5 ml soluţie A se dtlueaza cu un :olum eţal vde _ap,a, _ se. adauga
0,1 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R); soluţia trebme sa ramma lllllpede.
Substanţe organice uşor carboniza~ile. 20 ~g ~it~at_ de p~oca~ină se
dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R); soluţiatrebuie sa fie mcolora (IX.C.14)
şi nu trebuie să se coloreze la adăugarea de 0,5 ml acid nitric (R).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%-
0,5 g nitrat de pilocarpină se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cei mult 0,1 %- _ .
1 g nitrat de pilocarpină se calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g nitrat de pilocarpină se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
. mativ 50 °c, în 30 ml acid acetic anhidru (R). După răcire se adaugă 5 m1
anhidridă acetică (R), 0,05 ml verde malachit în acid acetic anhidru (I)
şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru de la verde
la galben, trecind prin verde-gălbui. . . .
1 ml acid percloric O, 1 mol/I în acid acetic anhidru corespunde la
0,02713 g C11 H 15 Np2 • HN03 .
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. V enenum.
Acţiune farmae.ologieă şi întrebuinţări. Colinergic, folosit în intoxi-
caţia cu atropină; ideal în glaucom, iridocidite.
762 VIII. Pini ,montanae a~theroleum
Piperttzfai adipas vm. '1'63

!n paralel, seefectuează determinarea cu o probă-martor.

PINI MONTANAE AETHEROLEUM
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool corespunde la 0,09814 g
Ca2H2{)02.
Ulei volatil de jneapăn
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic.
Ulei volatil obţinut prin distilare cu vapori de apă din frunzele şi ramu-
rile tinere ale arbustului Pinus mugo T urra ( Pinus montana M ill.) ( Pina-
c eae).
Uleiul volatil de jneapăn trebuie să corespundă priuderilor de la „Aethe-
rolea" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 4,0% şi cel mult 10,0% esteri exprimaţi în acetat PIPERAZINI ADIPAS
de bornil (C12!40 0 2).
Adipat de piperazină
Descriere. Lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros caracte-
ristic aromat şi gust dulceag, apoi arzător şi amar.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie 72©
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: toluen (R)-acetat de etil (R) (95: 5).
Î
H--t·J~ 120
i: oor'"- (C'..1-11 2i4-
~\-H ' COO I
1
Soluţie de aplicat: ulei volatil de jneapăn 1,0% V/V în cloroform (R).
L .J
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică, într-un punct.

~ J
10 µ1 din soluţia de mai sus.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
L
la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea developan- M,. 232,3
tului, placa cromatografică se pulverizează uniform cu anisaldehidă-solu­ C4 H10N2 · C6 H 10 O4
ţie (R), se ţine în etuvă, 1a 105 °C, timp de 10 ruin şi se examinează Adipatul de piperazină este adipat de hexahidropirazină. Conţine cel
imediat la lumina zilei. puţin 98,5% şi cel mult 100,5% C4H10N2 • ¼Hui04• ·
Pe cromatogramă trebuie să apară o pată de culoare galben-cenuşie, Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu
cu Rf de aproximativ 0,65 (acetat de bornil). gust acru şi slab amar (IX.B).
Pe cromatogramă mai pot să apară şi alte pete.
Solubilitate. Solubil în apă, insolubil în alcool, cloroform şi eter (IX.C. l).
Densitate: d:g = 0,855 - 0,875 (IX.C.3).
Solutia A. 2 5 O' adipat de piperazină se dizolvă·în 45 ml apă proaspăt
Putere rotatorie: o::t0 = -3° pînă la -15° (IX.C.4). fiartă şi 'răcită şi s; completează. cu aceiaşi solvent la 50 ml.
Indice de refracţie: lli,0 = 1,475 - 1,481 (IX.C.5.6). Identificare
Indfoe de aciditate. Cel mult 4,0 (IX.C.5.1). - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celu~ obţinut ~u adip~t
Solubilitate în alcool. 1 ml ulei volatil de jneapăn se agită cu 8 ml . de piperazină (s.r.) prin dispersie în brom~ă de potasm (R) (IX.0-.24.2J.
alcool 9()c; soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult slab opalescentă - 10 ml soluţie A se aduc într-o pîlme de _separare,_ se _ada_uga I_ :u~1
(IX.C.2j, , acid dorhidric (R), se agită, se lasă în repaus t111:1-p de b Ill_:ll ş1 :prec1p1:
tabtl format se extrage cu eter (R). Soluţia eterică separata se: fllt:eaz~
Dozare. 2 g ulei volatil de jneapăn se dizolvă în 6 ml aiccol (R), ~e prin sulfat de sodiu _a~hidru (R) şi dup~ îndep!~;rea eteruh11, rez1dt1m
i3-daµgă 0,5 ml fo,n,olfţaleină-soluţie (J), se neutralizează cu hidroxid de
potasiu 0,5 mol/1 în alcool, se adaugă 10,0 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1
obţinut, uscat la 10;) O, se topeşte la l;:, !- _O: .
I::,;, ...
, - 5 ml· soluţie A se acidulează cu acid _ek>rhl~C 100 g/1 (R) Şl se
în alcool şi. se încălzeşte la fierbere, pe baia de apă, la reflux, timp de adaugă 1 ml tetraiodobismutat (III) de potas1u 0 soluţie (R) ; se obp.ne un
l h:'După răcire, se ada11gă 25 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi 0,25 ml
precipitat roşu-închis.
f.enolftaleină~soluţie,,{J), :Şi.se ti.ţ;r.e~ză f::U acid clorhidric 0,5 mol/1 pînă la •
dispariţia coloraţiei roşii. . · , Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sa~1cel llllult,:trans-
parentă şi incoloră (IX.0.2). ,, ''' :.,,:, ·.·, '" <.•, ' "

764 VIII Piperazinu.m hexahydricum
pH = 5.0 - 6,0 (soluţia A) (IX.0.22).
Ooruri. Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %.
Reziduul de· 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice.. (IX.C.13) şi completat cu
,apă 1a 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb)
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sul-
fat) (IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g adipat de piperazină se usucă la 105 °C pină la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g adipat de piperazină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g adipat de piperazină se dizolvă în 20 ml acid acetic
anhidru (R), prin încălzire la aproximativ 40 °C, se adaugă galben de me-
tanil în dioxan (J) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă
la coloraţie roşu-violetă.
1 ml acid percloric 0,1 mol/I în dioxan corespunde la 0,01161 g
O4H 1cN 2 • C,lHio04 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică: şi întrebuinţări, Antihelmintic.
PIPERAZINUM HEXAHYDRICUM
Piperazină hexahidrat
Piperazina hexahidrat este hexahidropirazină cu şase ·molecule de
apă. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 100,5% C4H 1 cN2 • 6Hp.
Deseriere. Cristale incolore, transparente, fără miros sau cu m1ros
slab de a.mină, cu gust leşios şi răcoritor (IX.B) ; delicvescente.
La aer absoarbe dioxid de carbon.
Piperazinum hexahydricu.m VIII. '765
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în alcool, apă şi glicerol, practic
insolubilăîn eter (IX.C.1). . w
Solutia A. 2,5 g piper.azină hexahidrat se dizolvă în 20 ml apa proas-
apă păt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
5 ml solutie A se acidulează cu acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se
adaugă 1 ml tetr~iodobismutat (III) de potasiu-soluţie (R) ; se formează
un precipitat roşu-închis.
La 2 ml solutie A se adaugă 1 ml tetraiodomercurat (II) de po-
tasiu-soluţie alcalină '(R) ; se formează un precipitat alb.
Punct de topire : 43 - 45 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede sau cel mult trans-
parentă şi incoloră (IX.C.2).
Amoniu. La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml tetraiodomercuraţ ~II)
de potasiu-soluţie alcalină (R); nu trebuie să se formeze un preop1tat
galben.
Cloruri. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru cloruri
(IX.C.13).
Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi ( IX.C.13}
Substanţe organice uşor carbo~izabile. _0,5 g pipera~ină h_exa~idrat
se dizolvă, cu precauţie, în 1 ml acid sulfunc (R) ; soluţia obţmuta tre-
buie să fie limpede şi incoloră (IX.C.14).
Reziduu prin calcinare. Gel mult 0,01 %-
1 g piperazină hexahidrat se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 1 o- piperazină hexahidrat se dizolvă în 20 ml apă, se adaugă
metiloranj-soluţie (J) şi se titrează cu acid sulfuric 0,25 mol/1 pînă la
coloraţie portocalie.
1 ml acid sulfuric 0,25 mol/1 corespunde la 0,04855 g 0 4H1 0 N2 · 6Hp.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmaeologică şi intrebuinţări. Antihelmintic.
 166 VIII. Piracetamum
PIRACEI'AMUM
Piracetam
Mr 142,2
Piracetamul este 2-oxo-1-pirolidinil-acetamidă. Contine cel puţin
98,0% şi cel mult 100,5% 0 6H 10Np2 raportat la substa~ţa uscatf
Des~ri~re. _Pulbere cristalină albă sau aproape albă, cu miros slab
caracteristic ş1 gust amar (IX.B).
Solubilitatea. Uşor solubil în apă solubil în alcool şi metanol, inso-
lubil în eter (IX.O.I). '
Soluţia A. 2,0 g piracetam se dizolvă în IO m1 apă.
Identificare
- Spectr~l în _infra~oş:_1 trebuie să corespundă celui obţinut cu pira-
cetam (s.r.) prin d1sp~rs1e m bromură de potasiu (R) (IX.0.24.2).
. ::-- La 1 ml s~luţle A se adaugă 5 m1 hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
ş1;_ se tncălzeşte la fierbere; se degajează vapori de amoniac care albăstresc
hntia de turnesol roşie (J).
Puuet de topire: 151 - 154 °0 (IX.C.10).
Aspeetul soluţiei. Soluţia A tiebuie să fie limpede şi incoloră (IX.0.2).
Metale grelP.. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Contro-
lul limitelor pentru i_;11purităţi anorg3:nice" {IX.0.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compara cu 10 m1 soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurită~i înrudite chim.ic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Oromatografle pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (R)-metanol (R)-acid acetic (R) (75: 20: 2).
Soluţie de aplicat! piracetam 1,0% m/V în alcool (R).
, . Pe li~a de sta:rt a plăcii cromatografice se apiică, într-un punct, 10 µl
am soluţia de ma1 sus (100 µg piracetam).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă_ :pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
1_2 cm d~ l_a hma d~ star~, se scoate, se usucă la aer timp de 10 min, se
ţme apoi m vapon de 10d (R) şi se examinează la lumina zilei.
Piroxicamum VIII. 767
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare piracetamului, de
culore brună, cu Rf de aproximativ 0,70, nu trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Oel mult 1,0%.
0,5 g piracetam se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g piracetam se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.G.17).
Dozare. 0,2 g piracetam se dizolvă în 10 - 15 ml apă şi se aduce
oe.ntitativ cu 100 ml apă în balonul de distilare. al 1;1nui apar~t de disti:
lare prin antrenare cu vapori de apă. Ca~ătul 1nfem~r al re~gerentul~1
se cufundă într-un flacon de 250 ml, care conţme 40 m1 acid sulfuric 0,05 mol,l
şi se procedează în continuare conform prevederilor de la „Dozarea
nitrogenului din combinaţiile organice" (IX.C.20).
1 m1 acid sulfuric 0,05 mol/1 corespuµde la 0,01422 g 0 6H 10N,O,.
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Activator al metabolismului
cerebral; nootrop.
PIROXICAMUM
Piroxicam
o'\' -::::::o
S /CH 3
.
.
C/~~"()NîiI
11
OH O ':- - ._
M, 331,4
Piroxicamul este 4-hidroxi-2-metil-N-2-piridil-2H-l,2-benzotiazins3-car-
boxamid-l,1-dioxid. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% CnH1sN30 4 S
raportat la substanţa uscată._
Descriere. Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie (IX.B).
Solubilitate. Greu solubil în acetonă, alcool, metanol, practic înso-
lubi1 în apă (IX.C.l).
Se dizolvă în acizi diluaţi şi în soluţii de hidroxizi alcalini.
 768 VIII. Piroxicamum
Identificare
- Sp:ctrul în ultraviolet ::3-l t:oluţie~ 0,00~ % m./V în acid clorhidric (R)
0,01 m.ol/1 m metanol (R) prezmta doua maxime: la 245 nm şi la 330 nm
(IX.C.24.1).
- 5, ml din soluţia, preparată anterior se diluează cu 5 ml apă şi
s~ _a~auga 0,2 ml clorura de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşu­
v1şm1e.
Punct de topire: 197 - 201 °C (IX.C.10).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Contro-
lui limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat' cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 m.g ion plumb). -
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). - -
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: benzen (R)-acetonă (R)-acid acetic (R) (20: 4: 1).
Soluţie de aplicat: piroxicam 2,0% m/V în acetonă (R) (dizolvare
prin încălzire la fierbere).
Pe _linia d~ start a _plăcii cromatog!afice se aplică, într-un punct,
10 µ1 din soluţia de mai sus (200 µg p1roxicam).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromato2'I'afic cu deve-
lopant, se la~ă. pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă"'de aproximativ
15 cm de la hma de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în
lumina ultravioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare piroxicamului, nu
trebuie să apară alte pete.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g piroxicam se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g piroxicam se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C. 17).
. Dozare. _0,3 g pirt?xicam se dizolvă în 30 ml acid acetic (R), în prea-
labil !1-eutrahzaţ la cnstal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează
cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coioratie verde.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan core~punde la 0,03314 g
C1sH13NzO4S,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidi-
tate.
. . A~ţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiinflamator; analgezic; an-
tipiretic.
Pix cadi VIII. 769
PIX CADI
Gudron de ienupăr
Sinonime: Pix Juniperi, Pix oxycedri, Oleum Cadini
Gudron obţinut prin distilarea uscată a părţilor lemnoase ale arbus-
tului Juniperus oxycedrus L. (Cupressaceae).
Descriere. Lichid uleios, limpede,. galben în strat subţire şi roşu-brun
închis sau negru-brun în strat gros, cu miros empireumatic şi gust amărui­
arzător (IX.B).
Solubilitate. Solubil în 5 ml eter şi 9 ml alcool. Miscibil în orice pro-
porţie cu acid acetic, cloroform şi I-pentanol (IX.C.l).
Soluţia eterică separă în timp un precipitat floconos, practic mso-
lubil în apă.
Densitate: dig = 0,960 - 1,030 (IX.C.3).
Soluţia A. 2,0 g gudron de ienupăr se agită timp de 3 min, cu 20 ml
apă încălzită la aproximativ 50 °C şi după răcire se filtrează.
Identificare
- Soluţia A este colorată în galben sau în galben-brun şi are reacţie
acidă la hîrtia de turnesol albastră (I).
- La I ml soluţie A se adaugă 0,15 ml nitrat de diaminargint (R);
se formează un precipitat negru.
La 1 ml soluţie A se adaugă O, 15 ml sulfat de cupru (II} şi tartrat
de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează
un precipitat roşu.
- La 1 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R);
apare o coloraţie roşie care devine roşu-brună, apoi violet-brună.
La l ml soluţie A se adaugă 0,1 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R);
apare o coloraţie galben-brună pînă la roşiatică.
La 3 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml apă de brom (R); se formează
un precipitat alb-gălbui.
Gudron de pin. 1 ml gudron de ienupăr se agită energic cu 15 ml eter
de petrol (R) şi se filtrează; 10 ml filtrat se agită cu 10 ml acetat de
cupru (II) 50 g/1 (R). 5 ml din lichidul supernatant se diluează cu 5 ml
eter (R), într-o pîlnie de separare şi se agită; soluţia trebuie să se colo-
reze în · brun-gălbui şi nu în verde.
1 ml gudron de ienupăr trebuie să se dizolve imediat şi fără re-
ziduu în 9 ml alcool (R) .
Gudron de fag. 1 ml gudron de ienupăr se agită cu 19 ml apă timp
de 10 ruin şi se filtrează. 3 ml filtrat se agită cu 3 ml hidroxid de calciu-
soluţie (R}; amestecul trebuie să se coloreze în roşu-brun şi nu în galbe.n-
deschis.
49 - Farmacopeea RomAnă. ed. a X-A
770 VIII. Podophylli resina
Prin distilarea fracţionată a 50 g gudron de ienupăr trebuie să se
obţină următoarele volume de distilat :
pînă la 150 °C, cel mult l ml distilat ;
între 150 şi 200 °c, cel puţin 25 ml distilat ;
între 200 şi 250 °C, cel puţin 15 ml distilat (IX.C.11).
Fracţiunea de distilat obţinută între 200 şi 250 °C este folosită la iden-
tificarea gudronului de fag în gudronul de ienupăr; O, 15 ml din această
fracţiune se dizolvă în 3 ml eter de petrol (R), se agită cu 3 ml hidoxid
de bariu-soluţie (R) şi se lasă în repaus ; lichidul supernatant nu trebuie
să se coloreze in albastru.
Cenuşă. Cel mult 0,3%.
1 g gudron de ienupăr se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmacologică şi întrebuinfări. Antiseptic; paraziticid.
PODOPHYLLI RESINA
Polymyxini B sulfas VIII. 771
Substanţe insolubile fn alcool. Cel mult 2,5%, . .
l g pulbere de podofilină se agită cu 20,0 ml alcool (R) ttmp de 10 mm
si se filtrează printr-un creuzet filtrant G 2, în prealabil cîntărit. Flaconul
şi creuzetul filtrant se spală de două ori cu cite 5 ml alcool (R). Creuzetul
filtrant cu reziduu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Substanţe insolubile în amoniac concentrat 37,5% VfV. Cel mult
10,0 % ( Podopkyllum peltatum) sau cel puţin 36,0% şi cel mult 60,0%
( Podopkvllum hexandrum). .
1 g -pulbere de podofilină se agită cu 30,0 ml arnomac con~entrat (R)
37,5% V/V timp de 30 min şi ~e filtrează printr-un creu_zet filtrant G_2,
în prealabil cîntărit. Flaconul ş1 creuzetul filtrant se spala c~ 30 ml apa.
Filtrarea şi spălarea trebuie să se efectueze în cel mult 10 mm. Creuzetul
filtrant cu reziduu se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%.
1 g podofilină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 1,0%.
2 g podofilină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separand.um
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Caustic.

Podofilină

Sinonim: Podophyllinum
Amestec de răşini obţinute prin precipitare cu apă, eventual uşor POLYMYXINI B SULFAS
acidulată, dintr-un extract alcoolic obţinut din rizomul şi rădăcinile plan-
telor Podophyllum peltatum L. sau Podopkyllum kexandrum Royf.e (P. Sulfat de polimixină B
emodi W all.) ( Berberidaceae).
Sulfatul de poHmi:rină B este un ~ e c de sulfaţi de polipeptid~
Descriere. Bucăţi friabile, de culoare brun-cenuşie, sau pulbere amorfă, care se obţin din anumite tulpini de BaciUus polymyxa sau se prepara
de culoare brun-deschis sau galben-verzuie, cu miros caracteristic şi gust prin alte metode.
amar, arzător; iritantă pentru mucoase.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 6000 U.I. polimixină B/mg
Solubilitate. Parţial solubilă în apă încălzită la aproximativ 70 °C raportată la substanţa uscată.
din care precipită la răcire, în cloroform, eter şi amoniac concentrat
37,S°lo V/V (IX.C.l). Descriere. Pulbere albă sau alb-gălbuie, fără miros sau practic fără
miros, fără gust (IX.B) ; higroscopică.
Identificare
Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în alcool şi cloroform
- 10 mg pulbere de podofilină se dizolvă în 1 ml alcool (R) şi se
adaugă 2 ml acid sulfuric (R); apare o coloraţie galbenă pînă la galben- (IX.C.l). lf d 1· .. ' B di 1 - 20 ml - .
Soluţia A. 0,25 g su at e po llIUXlila se zo va m apa Şt se
A

verzuie (Podophyllum peltatum), sau portocalie pînă la roşie-brună (Po-

dophy/Jum hexandrum). completează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon cotat.

- 0,4 g pulbere de podofilină se dizolvă în 3 ml alcool 60", se adaugă
0,5 ml hidroxid de potasiu 1 mol/1 în apă şi se agită ; amestecul nn se
gelifică timp de l h ( Podophyllum peltatum), sau se transformă într-un
gel consistent ( Podophyllum hexandrum).
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie oe strat subţire" (IX.O.26.2).
-Adsorbant: celuloză microcristalină (R).
Dacă producătorul nu prevede altfel, se· agită ~nergic 15 g cel~oză
microcristalină (R) şi 55 ml apă, într-un flacon come cu dop rodat, timp
772 VIII. Polymyxini B sulfas
de l min. După întinderea stratului pe plăci, acestea se usucă la aer timp
de 30 min, apoi în etuvă la 80 °0 timp de 20 min.
Developant: I-butanol (R)-piridină (R)-acid clorhidric 1 mol/1
(15: 15: 10).
Soluţii ăe aplicat:
Soluţia a: sulfat de polimixină B 1,0% m/V.
5 mg sulfat de polimixină B se dizolvă într-un amestec format din
0,5 ml acid clorhidric (R) şi 0,5 m1 apă şi se încălzeşte la 134 °0 timp de
3 h, într-un tub de sticlă ermetic închis. Se răceste, se taie tubul de sticlă
la unul din capete şi conţinutul se evaporă pe baia de apă, pînă la dispa-
riţia mirosului de acid clorhidric, iar reziduul se dizolvă în 5 m1 apă.
Soluţia b: sulfat de polimixină B (e.n.) 1,0% m/V. Se prepară în mod
identic cu soluţia a.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 5 µ.1 soluţie a (50 µg sulfat de polimixină B) ;
b: 5 µ.1 soluţie b (50 µg sulfat de polimixină B-e.n.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
16 cm de la linia de start. Se scoate, se usucă la aer timp de 15 min, se
pulverizează uniform cu ninhidrină (R) 2 g/1 în I-butanol (R), se ţine
în etuvă la 105 °0 timp de 15 min şi se examinează la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară pete ase-
mănătoare cu petele din dreptul punctului b.
- La 2 m1 soluţie A se adaugă l m1 hidroxid de sodiu 1 mol/1 şi se
agită; se adaugă 0,05 m1 sulfat de cupru (III) (R) 69,3 g/1; apare o coloraţie
violetă.
- La 3 m1 soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/l(R); se formează un precipitat alb.
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră. O
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­
etalon preparate din 0,05 ml cobalt - E.c., 0,60 ml fer - E.c. şi apă 1a
10 ml (IX.0.2).
pH = 5,0 - 7,0 (soluţia A) (IX.0.22).
Pierdere prin uscare. Oel mult 6,0%.
0,5 g sulfat de polimixină B se usucă la 60 °0, în vid, timp de 3 h
(IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%.
0,5 g sulfat de polimixină B se cakinează cu acid sulfuric (R)
(IX.0.17).
Impurităţi pirogene {IX.F.10). Se administrează intravenos l m1 pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine sulfat de polimixi-
nă B 20 000 U.I.jml în clorură de sodiu-soluţie izotonică apirogenă (R).
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml
soluţie care conţine sulfat de polimixină B I 200 U.I./ml în clorură de
sodiu-soluţie izotonică {R) sterilă.
Polysorbatv.m 80 VIII. 773
Sterilitate. Sulfatul de polimixină B trebuie să fie steril. Se proce
dează.conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină.
Observaţie. Impurităţile pirogene şi sterilitatea se determină numai în
cazul sulfatului de polimiximă B care se administrează pe cale parenterală.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări, Antibiotic.
POLYSORBATUM 80
Polisorbat 80
Sinonime: oleat de sorbimacrogol 300, monooleat de polioxietilen-80
sorbitan, tween 80
Tensioactiv neionic constituit dintr-un amestec de monoesteri ai acidu -
lui oleic cu sorbitolul sau cu anhidridele acestuia (sorbitani), copolimerizaţi
cu aproximativ 20 de molecule de oxid de etilen pentru fiecare moleculă
de sorbitol sau de sorbitan.
Descriere. Lichid vîscos, limpede, galben pînă la galben-brun, cu miros
slab caracteristic şi gust slab amar urmat de o senzaţie de căldură (IX.B).
Diluat cu apă produce prin agitare o spumă abundentă.
Solubilitate. Miscibil cu acetat de etil, alcool, apă, cloroform, eter,
metanol, toluen şi uleiuri grase, practic insolubil în benzină, eter de petrol
şi parafină lichidă (IX.O.I).
Soluţia A. 5,0 g polisorbat 80 se dizolvă în 80 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat.
Iclentifieare
- 2 ml soluţie A se încălzesc la fierbere ; soluţia se tulbură şi după
răcire devine limpede.
- La. 5 ml soluţie A se adaugă, picătură cu picătură, apă de brom (R);
apa de brom se decolorează.
- La 5 ml soluţie A se adaugă 3 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se
încălzeşte la fierbere ; se obţine o soluţie limpede care după răcire şi acidu~
lare cu 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) devine puternic opalescentă.
- La 1 ml soluţie A se adaugă 5 ml hexatiocianatocobaltat (II) de
amoniu-soluţie (R), 3 ml cloroform (R) şi se agită; stratul cloroformic se
QOlorează în albastru. ·
· - 6 ml polisorbat 80 formează cu 4 ml apă o masă gelatinoasă (deose-
bire de polisotbat 20),
 VIII. Polyvidonum
Polyvidonu:m VIII. 775
'774

Densitate relativă: diZ = 1,060 - 1,100 (IX.C.3).

Deseriere. Pulbere fină albă sau alb-găbuie, fără miros sau cu miros
slab caracteristic, fără gust (IX.B) ; higroscopică.
Indice de aciditate. Cel mult 2,0 (IX.0.5.1).
Solubilitate. Polividona cu catenă liniară este solubilă în alcool, apă,
Indice de hidroxil: 65 - 85 (IX.C.5.3). cloroform şi glicerol, insolubilă în acetonă, benzen şi eter. Pcli:oiăcna cu
Indice de iod: 19 - 24 (IX.0.5.4). legături încrucişate este practic insolubilă în alcool, apă, cloroform şi eter
(IX.O.I).
Indice de saponificare: 45 - 60 (IX.C.5.7).
Soluţia A. 2,5 g polividonă cu catenă liniară se dizolvă în 50 ml apă
Viscozitate dinamică: 1) 25 = 400 - 600 m.Pa.s (IX.0.12). proaspăt fiartă şi răcită.
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră. O even-
tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­ Identificare
etalon preparate din O, 10 ml cobalt - E.c., 0,30 ml fer - E.c. şi apă la - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu poJi-
10 ml (IX.C.2). vidonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.0.24.2).
pH = 5,0 - 7,0 (50% m/V) (IX.C.22). - La 0,5 ml soluţie A, diluată cu acid clorhidric 0,1 molfl la 10 ml, se
adaugă 4 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat
Metale grele. Cel mult 0,001 %- galben-portocaliu.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă la - La 3 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml iodură de potasiu-soluţie satu-
10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb). rată ~ 1 ml iod 0,05 molfl; se formează imediat un precipitat dens, flo-
culat, roşu-brun.
Pierd.ere prin uscare. Oel mult 3,0%. - În 10 ml apă se suspendă 1 g poiividonă cu legături încrucişate, se
1 g polisorbat 80 se usucă la 105 °C pînă la masă constantă {IX.Cl':15). adaugă:4),1 ml iod 0,05 mol/1 şi se agită timp de 30 s. Se adaugă 1 ml ami-
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 15%. don~soluţie (I) şi se agită din nou ; nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
1 g polisorbat 80 se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Valoarea K. Se determină pentru polividona cu catenă liniară şi se
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină, la rece. admit următoarele limite :
- pentru o valoare K de 15 sau mai mică - cel puţin 85,0% şi
cel mult 115,0% din valoarea K declarată;
- pentru o valoare K mai mare de 15 - cel puţin 90,0% şi cel mult
108,0% din valoarea K declarată.
POLYVIDONUM Polividona neuscată, echivalentă la 5 g substanţă uscată, pentru va-
loarea K declarată mai mică sau egală cu 18 şi la 1 g substanţă uscată,
Polividonă pentru valoarea K declarată mai mare de 18, se dizolvă în 50 ml apă şi
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se ţine
soluţia la 25 ± O, 1 °C timp de 1 h şi se determină viscozitatea relativă faţft
de apă cu viscozimetrul Ubbehlode. Valoarea K se calculează conform
formulei:
,Jsoo • log 7lre! + (C + 1,5 • log 'l,.c1)'
C • C • . l
K = -'--------------+
0,15 • + 0,003 • cS
C
1,5 • c · og '1Jrc1 - c
în care:
(0 6H 9NO)n
c = concentraţia în polividonă uscată (% m/V);
Sinonime : polivinilpirolidonă, P V P, povidonă 7J,e1 = viscozitatea relativă a soluţiei faţă de apă.
Polividona este un polimer al l-vinil-2-pirolidonei care prezintă catenă
Masa moleculară medie viscozimetrică se calculează conform formulei:
liniară sau legături încrucişate {crospovidonă). Viscozitatea. în soluţii, ex-
primată prin valoarea K, este de cel puţin 10 şi de cel mult 95. Conţine
cel puţin 11,8% şi cel mult 13,0% nitrogen raportat la Stlbstanţa uscată.
M = 22,22 (K + 0,075 • K2 65
)1,
776 VIII. Polyvid.onum
Aspectul soluţiei. Soluţia 25% m/V trebuie să fie limpede sau cel mult
opalescentă şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă
decît coloraţia unei soluţii de iod (R) 0,0002 mol/1 (IX.0.2).
pH = 3,0 - 7,0 {soluţie 1 % m/V) (IX.0.22).
5,0 - 8,0 (suspensie 1% m/V) (IX.0.22).
Arsen. Gel mult 0,00015%.
O masă corespunzătoare la 3,3 g polividonă uscată se prelucrează con-
form prevederilor de la „Controlul limitei de arsen-Procedeul Il" (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %,
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de. la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la. 10 ml
(0,02 mg ion plumb).
Aldehide. Cel mult 0,2% (exprimate în acetaldehidă).
20 g polividonă se aduc într-un balon cu rond rotund care conţine
180 ml acid sulfuric (R) 9 mol/1, se ataşează un refrigerent cu reflux şi se
încălzeşte la fierbere timp de 45 min. Se îndepărtează refrigerentul iniţial,
se montează un refrigerent pentru distilare şi se colectează aproximativ
100 ml distilat, într-un balon care conţine 20 ml clorhidrat de hidroxil-
amină 69,5 g/1 (R) al cărui pR a fost în prealabil ajustat la 3,1 şi care
se introduce în baia de gheaţă. Soluţia distilată se titrează cu hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1 pînă la pH 3,1.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I corespunde la 0,04405 g acetalde-
hidă. . ~ol~bilita«:. ~oarte puţin solubil in alcool, cloroform, dioxan şi metanol
N-,inilpirolidonă. Cel mult 0,2%.
10 g polividonă cu catenă liniară se dizolvă într-un amestec format
din 50 ml metanol (R) şi 150 ml apă, se adaugă 1 g acetat de sodiu (R) şi
iod 0,05 mol/1 pînă cînd soluţia nu se mai decolorează, apoi încă 10 ml
iod 0,05 mol/1. Se iasă la întuneric timp de 30 min, se adaugă amidon-
soluţie (I) şi se titrează excesul de iod cu tiosulfat de sodiu 0,1 mol/!.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,0055 g N-vinilpirolidonă.
Substanţe solubile în apă. Cel mult 1,5%.
25 g polividonă cu legături încrucişate se aduc într-un balon cotat de
250 ml, se adaugă 200 ml apă şi se agită energic timp de 1 h. Se lasă în
repaus pînă sedimentează substanţa solidă. Se filtrează prin hîrie de filtru
cu porii fini aproximativ 100 ml supernatant. 50 ml filtrat se aduc într-un
flacon în prealabil cîntărit, se evaporă la sicitate, se usucă la 105 °0 timp
de 3 h şi se cîntăreşte reziduul.
Pierdere prin uscare. Cel mult 5,0%,
0,5 g polividonă se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă (IX.0.15).
Reziduu prin ealehrare. Cel mult 0,1 %.
2 g polividonă se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX.0.17).
Prednisoloni acetas VIII. .777
. Impurităţ_i pirogene~ (Iţ.F.10). S~ administrează intravenos 10 ml pe
kilogram masa corporala dintr-o soluţie care conţine polividonă 50 mg 1'ml
în apă pentru preparate injectabile.
Dozare. 0,15 g polividonă se prelucrează conform prevederilor de la
,,Dozarea. ~trogenuh_ii din combinaţiile organice" (IX.0.20). ·
Încăizirea probei cu amestecul oxidant se efectuează la flacără mică
pîn~ cînd se. obţll}e ~ ~oluţ~e de culoare verde (după aproximativ 48 h)'.
apo1 se continua mcă1zrrea mcă 4 h.
Conse~vare. În recipiente bine închise, ferit de umiditate.
Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze denumirea substan-
ţei, valoarea K sau masa moleculară medie viscozimetrică.
PREDNISOWNI ACETAS
Acetat de prednisolonă
02aHaoOs M, 402,5
. Acetat?-3- 9-e pre~solonă este 21-acetoxi-ll~,17-dihidrox.i-1,4-pregna-
dien-3,20-diona. Oonţme cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0o/c0 O23H 30O ra-
portat la substanţa uscată. 6
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă fără miros cu
gust slab amar {IX.B). - ' '
practic insolubil m apă (IX.C.l). '
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acetat
de predn1solonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.0.24.2\.
- 2 mg ac~tat de prednisolonă se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R)';
a~e o col!>ra~e verd~ care devine roşu-vişinie. La adăugarea de ],O ml
apa coloraţia dispare Ş1 se formează un precipitat cenusiu. -
- 10mg acetat de p7:ednisolo:iă se dizolvă în 1 ml al~ool (R), se adaugă
1 mg albastru ~e tetraz~liu (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ;
apare o coloraţie roşu-violetă. '
. - 50 mg acetat de prednisolonă se dizolvă în 2 ml hidroxid de pota-
s:-,u _0,5 molfl în ~alcool şi ~e încălz~şte în baia de apă timp de 1 min. După
ra'?11'e se a~auga 2 ml acid sulfunc 200 g/1 (R) şi se încălzeşte din nou în
baia de apa ; se percepe un miros caracteristic de acetat de etil.
Punct de topire: 234 - 236 °C (cu descompunere) (IX.O.IO).
A ~utere rotato~e speeifieă: [«u~ = +112° pînă la +119° (lo/c m/V
in ~hoxan R ; dizolvare prin încălzire ; raportat la substanţa u~cată}
(IX.CA).
 Prednisolonum VIII. 779

ns VIII. Prednisoloni acetas

Aspectul soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie PREDNISOWNUM

să fie limpede şi incoloră (IX,0.2).
Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor soluţiei 0,001 % mfV în al~ Prednisolonă
cool absolut {R), determinate la 240 nm şi la 263 nm, trebuie să. fie cu-
prins între 1,50 şi 1,70 (IX.0.24.1). ~OH
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la c=o
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2). -··OH
Adsorbant: silicagel GF254 {R).
Developant: cloroform (R)-acetonă (R) (80: 20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: acetat de prednisolonă 0,50% m/V în alcool (R);
Soluţia b: acetat de prednisolonă 0,0150% m/V în alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică 021Hi1s05 . M,. 360,4
soluţiile: Prednisolona este 11~ 17 21-trih", · 14- . .
a: 20 µ.l soluţie a (100 µ.g acetat de prednisolonă) ; ţine cel puţin 97,0% şi ceÎ ~ult IO~~~_;°C ,Hpggnadien-3,20-dmnă. Oon-
b: 20 pi.I soluţie b (3 µ.g acetat de prednisolonă). uscată. ' ;o 21 28 ~ raportat la substanţa
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatograf~c ci:: develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 ~m , f~ ~ Pulbere . cns
Descriere. · tal'ma- alb-a sau aproape albă făr~ · 1
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumma mceput a.r~ gust, apoi cu gust amar, persistent (IX.B). ' a miros, a
Solubilitate. Solubilă în alcool i di · ·~ ,
ultravioletă la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi- ~~~tif.uţin solubilă în cloroform: pr~~ti~' fus~Jftu~a a1;ă
a;t:~;;
pală, · corespunzătoare acetatului de prednisolonă, mai apar şi alte pete
suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din Identificare
Spectrul ~ infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut c
bromură
• - y
dreptul punctului b. mso1ona2 (s.r.) pn_n. dispersie în de potasiu (R) (IX O 24~)pred-
- mg preamsolonă se dizolvă în 2 ml · d lf . ( · · ·
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g acetat de prednisolonă se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă coloraţie verde care devine roşu-vişinie L acid~ su unc d R); apare o
coloraţia dispare şi ~ formează un precipitat c!n!;~area e 10 ml apă
(IX.C.15). - IO mg prednisolonă se dizolvă în 1 ml alcool (R) ~
Reziduu prin calcinare. Oel mult 0,1 %- albastru de tetrazoliu (R) şi 1 ml hi, .d d . , se adauga 1 mg
0,5 g acetat de prednisolonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17) coloraţie roşu-violetă. armn e sodiu 100 g/1 (R) ; apare o

Dozare. 50 mg acetat de prednis(!)lonă. se dizolvă în 50 ml alcool abso- Punpct de topire: z:i.7 - 230 °C (cu descompunere) (IX.O.IO).
lut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. , di utere rotato_rie specifică: [a:]~= +96° pînă la -l- lQZo (Io' ;u
1 ml soluţie se 1.iluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un balon m oxan R ., dizolvare prin î neăl zrre;
(IX.C.4). . '
raportat la substanţa to m v
uscată)
cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.
A~~ la 240 nm = 370.
să fi:srtuld
mpe e
soţufiei.lSolu(ţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie
Ş1
mco oră IX.0.2).
lumină ,şi de umidi- Impurităţi
in:mdite chimie. Se procedează confor . d ·1
„Oromatografie ~- strat subţire" (IX.C. 26 _2).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de
m preve en or de la
tate. Separandum. Adsorbant: sihcagel GF!M (R).
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Glucocorticoid folosit ca an- DeTJelopant: cloroform (R)-acetonă {R) (80: 20).
tiinflamator, antialergic, imunosupresiv. ,
 Prednisoni acetas VIII. 781
VIII. Prednisoni acetas
780
Identificare
Solutii de aplicat: - Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu acetat
Solu'ţia a: prednisolonă 1.0% m/V în, alcool (R) it de prednisonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
Soluţia b: prednisolonă -~,030% m/V :.ll 3:_kool ( t a )i şi b se aplică - 2 mg acetat de prednisonă se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R);
Pe linia de start a plăc11 cromatografice, m pune e e , apare o coloraţie galbenă care devine roşie şi în lumina ultravioletă se ob-
soluţiile : d . l w) . servă o fluorescenţă verde.
a: 5 µ1 5 µl. soluţie a (S0_µg pre ru~o onaw , - 10 mg acetat de predniscină se dizolvă în 2 ml alcool (R), se adaugă
b: 5 µl 5 µI soluţie b . (Y> !L& he~! i~n~;sul cromatografic cu develo- 2 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încăl­
0

Placa cromatografica se lll ~ u di ta tă de a roximativ 15 cm zeşte la fierbere ; se formează un precipitat roşu.

1Jant, se lasă pînă cînd acesta a m1gr~t ,Pe o ~ ,,.n, inpază în lumina ul- - 10 mg acetat de prednisonă se dizolvă în 1 ml alcool absolut (R),
de la linia de start, se scoate, se usuca la aer Şl s_ exam e se adaugă 5 ml fenilhid.razină (R) I g/1 în acid sulfuric (R) şi se încălzeşte
travioletă la 254 nm. w , dr tul ctului a pe lîno-ă pata principaiă, timp de cîteva minute pe baia de apă, la aproximativ 60 °C; apare o colo-
Dacă pe cromatofframa, ~ ep PW?- lte ete sum~ acestora nu tre- raţie galben-intens.
c orespnzătoare predmsolonei, .~al ap~ şi a
buie să depăşească mărimea Ş1 intensitatea pe e1 lll
f·
cf: dreptul punctului b. - 50 mg acetat de prednisonă se dizolvă în 2 ml hidroxid de potasiu
0,5 mol/1 în alcool şi se încălzeşte în baia de apă timp de 1 min. După răci­
re se adaugă 2 ml acid sulfuric 200 g/1 (R) şi se încălzeşte din nou în baia
P .ier dere prin uscare. Cel 1 mult
o V V
1,0%-
105 oe pînă la masă constantă
(IX C 1-)
v
• J o O de apă ; se percepe un miros caracteristic de acetat de etil.
0,5 g predrusolona se usuca a
0 Punct de topire: 230 - 240 °C (cu descompunere) (IX.C.10).
Reziduu prin calcinare. ~el ~ult O, 1 _¼,. ulfuric (R) (IX.C.17).
O5 g prednisolonă se calcrneaza cu acid s
50 ml alcool absolut (R)
Putere rotatorie specifică: [oc]~ = + 183° pînă la +
190° (1 % m/V
' • v
1
• • v ,
în dioxan R; dizolvare prin încălzire; raportat la substanţa uscată)
Dozare. 50 mg predn1~olona se cuzo ~ \!tr-un balon cotat. 1 ml so-

Iute se dilueaza cu alcoo a so u

i~
şi se completea~ă cu acelalş1bsolvletnt(ka) 50 ~l într-un balon cotat şi se
'
(IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie să
determină absorbanţa la 240 nm. fie limpede şi incoloră (IX.O.2).
A~o/.;., la 240 nm = 415. .d. t Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor soluţiei 0,001 % m/V în
· , h. f ·t d lumină şi de um1 1ta e. aJcool absolut (R), determinate la 240 nm şi la 263 nm, trebuie să fie cuprins
Conservare. În recipiente brne mc ise, en e între 1,85 şi 2,05 (IX.C.24.1).
Separandum. Glucocorticoid folosit ca anti- Im.purităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
Aetiune iarmaeologieă şi intreb~ţări. ,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
inflam~tor' antialergic, imunosupresiv. Adsorbant: silicagel GF254 ( R).
Developant: Cloroform (R)-acetonă (R) (80: 20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : acetat de prednisonă 2,0% m/V în cloroform (R) ;
Soluţia b: acetat de prednisonă 0,060% m/V în cloroform (R).
PREDNISONI ACETAS
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile:
Acetat de prednisonă
a: 5 µ1 soluţie a (100 µ.g acetat de prednisonă) ;
M, 400,5 b: 5 µl soluţie b (3 µg acetat de prednisonă).
C23H2P6 . , 2· t i-17-hid.roxi-l,4-pregnadien-3, Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
Acetatul de _predn1son~ 9es7t0eo/c i~acel
11 20-trionă. Conţine cel puţin , o ş1 ce
C:u1t
103 0o/ ~~06 raportat
, o
pant, se lasă pînă cind acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ul-
O 'substanţa uscată. .
alb V fV V miros cu gus t
travioletă la 254 nm.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape a, ara. , Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare acetatului de prednisonă, mai apar şi alte pete, suma
amar (IX.B). acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul
Solubilitate. Solubil în acetonă şi cloroform, greu solubil în alcool, pra- punctului b.
ctic insolubil în apă (IX.O.1)
 Prednisooum VIII. 783
782 vm. Prednisonv.m

Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%- ta tă Identificare

0,5 g acet.at de prednisonă se usucă la 105 °C pînă la masa cons n
V

- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu pred-

(IX.C.15). nisonă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) {IX.C.24.2).
Reziduu prin ealeinare. Cel muţt o,;%- . .
0,5 g acet.at de prednisonă se calcineaza cu acid sulfunc (R) (IX.C._17).
- 2 mg prednisonă se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R) ;.în timp apa-
re o coloraţie verde-gălbuie care devine galben-portocalie. Soluţia nu este
Dozare. 50 mg acet.at de pred~onă se dizolvă în .&J ml alcoo~
lut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, 1!1-tr-un h;-1f t.at
:!:~- fluorescentă. Prin expunere la lumina ultravioletă prezintă o fluorescenţă
verde. La adăugarea de 10 ml apă coloraţia devine galbenă, apoi, treptat,
verde-albăstruie (deosebire de acetat de cortizonă şi de hidrocortizonă).
1 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, intr-un a on co
- 10 mg prednisonă se dizolvă în 1 ml alcool (R), se adaugă I mg
şi se determină absorbanţa la 240 nm. albastru de tetrazoliu (R) şi l ml hidroxid de sodiu 100 g/1 {R); apare o
Ai~ la 240 nm = 385. coloraţie roşu-violetă.

Conservare. Î n rec1p1ent e b"me •mch"1se, ferit de lumină şi de umiditate.

· · Punct de topire: 227 - 230 °C (cu descompunere) (IX.O.IO).
Separandum. Putere rotatorie specifică: [oc]~ = + 167° pînă la + 175° (1% m/V
Acţiune :1a.nnaeologieă şi intreb~ţări. Glucocorticoid folosit ca an- în dioxan R; dizolvare prin încăizire; raport.at la substanţa uscatu) (IX.C.4).
tiinflamator, antialergic, imunosupresiv. Aspectul soluţiei. Soluţia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie să
fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Impurităţi tnrodite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" {IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF2'>( (R).
Developant: cloroform (R)-acetonă (R) (80: 20).
PREDNISONUM Soluţii de aplicat:
Soluţia a: prednisonă 1,0% m/V în dioxan (R);
Soluţia b: prednisonă 0,030% m/V în dioxan {R).
Prednisonă .. Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile:
a: 5 µl soluţie a (50 µg prednisonă) ;
b: 5 µ1 soluţie b (1,5 µg prednisonă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
1'.ant, ~ .lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
<ie la hma de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ul-
travioletă la 254 nm.
Da că pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pat.a princi-
pală, corespunzătoare preduisonei, mai apar şi alte pete, suma acestora nu
trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctului b.
M. 358,4 Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
Ci1H2e05 . . V •
0,5 g preduisonă se usucă ia 105 °0 pînă la masă constantă (IX.0.15).
Prednisona este 17,21-dihiaroxi-l,4-pregnadien-3,11,20-triona. Conp1- Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
ne cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% Oi1~05 raport.at la substanţa as- 0,5 g prednisonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 50 mg prednisonă se dizolvă în 50 ml alcool absolut {R) şi se
cată. · la •
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără m.rros, m- completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat, I ml solutie
se diluează cu alcool absolut {R) la 50 ml, într~un balon cotat şi se determi~ă
ceput fără gust, apoi cu gust amar, persistent (IX.B). absorbanţa la 240 nm. .·· · :
Solubilitate. Foarte puţin solubilă în alcool, alcool absolut, cloroform
şi dio:xan, practic insolubilă în apă (IX.C.1). A!~ la 240 nm = 430.
 784 VIII. Prenylamini lactas
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umiditate.
Separandum.
Acţiune farmacologică şi tntrebuinţărl, Glucocorticoid folosit 'ca anti-
inflamator, antialergic, imunosupresiv.
PRENYLAMINI LACTAS
Lactat de prenilamină
!G
I
r 1-l3C-yH-C00
;._
OH
..1
M:r 419,6
Lactatul de prenilamină este lactat de N-(2-benzhidriletil)-N-(o;-metilfe-
netil)amină. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C24H 27N · C3Il.;03
raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere microcristalină albă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil în alcool şi cloroform, gr-:u solubil în apă şi eter
{IX.0.1):"
Soluţia A. 1,0 g lactat de prenilamină se agită timp de 5 min cu un ames-
tec format din 4 ml acid nitric 100 g/1 (R) şi 36 ml rpă şi se filtrează; so-
1uţioa filtrată se completează la 40 ml prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespt1I1dă celui obţinut cu lactat
de prenilarofoă (s.,.) prin dispersie în bromură de potasiu (R} (IX.O.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,04% m[V în metanol (R) pre-
zintă un maxim la ~59 nm (IX.C.24.1).
- 10 mg lactat de prenilam:nă. se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 2 ml
iod-iodmat-soluţie (R) şi hirlroxid de sodiu 100 g/1 (R) în exces ; se formează
t1I1 precipitat galben ~i se percepe un miros caracteristic de iodoform.
Prenylamini lactas VIII. 785
Punct de topire : 137 - 142 °0 (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. O, 10 g lactat de prenilamină se dizolvă în 5 ml
alcool (R); soluţia trebuie să fie limpede (IX.C.2).
Oornri. Cel mult 0,01 %-
8 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă. la 10 ml {0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%,
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13). -
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: alcool (R)-apă-amoniac concentrat (R) (46: 3,5: 0,5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de prenilamină 5,0% m/V în cloroform (R) ;
[
Soluţia b: clorhidrat de prenilamină 0,010% m/V în cloroform (R)-
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile:
a: 10 µ1 soluţie·a (500 µg lactat de prenilamină);
b: 10 µ.l soluţie b (1 µg lactat de prenilamină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă. de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se ţine în vapori de iod (R
timp de 10 min.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare lactatului de prenilamină, de culoare brună, mai
apar şi alte pete brune, mărimea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie
să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei brune din dreptul
punctului b. Pata albastră de pe cromatogramă, corespunzătoare ionului
lactat, nu se ia în considerare.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g lactat de prenilamină se usucă la 105 °C timp de 2 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g lactat de prenilamină se calcine~ă cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,5 g lactat de prenilamină se dizolvă în 30 ml metanol (R),
se adaugă albastru de timol în metanol {I) şi se titrează. cu acid percloric
0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie violetă.
1 ml acid percloric 0,1 mol/I în dioxan corespunde la 0,04196 g
C%4!Iz,N · Oz~Os.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antianginos.
50 - Farmacopeea Română, ed. e X-a
 V86 VIII. Primi.donum
Primulae rhizoma cum rcuiicibw VIII. 787

Cloruri. Cel mult 0,01 %-

PRIMIDONUM 10 ml soluţie A se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă la
IO ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Primidonă Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se· compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,05 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Fenobarbital. La 0,50 g primidonă se adaugă 3 ml cloroform (R), se
agită timp de 2 min şi se filtrează.. !n filtrat se adaugă 0,15 ml piridină (R),
C12H1 4N 20 2 2 ml sulfat de cupru (II) (R) 10 gfl şi se agită; stratul cloroformic trebuie
· .d
P nm.1 ~ 2183 să rămînă incolor.
ona este 5-etildihidr 5-f . ,
ţine <:_el puţin 99,0% şi cel mult ţ ~f-â6-J1H,5H)-pirimidindionă. Con-
00 5 Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
uscată. ' /o 1~uN202 raportat la substanţa 0,5 g primidonă se usucă la 130 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Descriere. Pulbere cristalină albă r v • Bezitluu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %-
Solubilitate G . V •ara nnros, cu gust slab amar (IX.B).
, 1 g primidonă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
. . • reu solubila m alcool f art .
tic msolu~ilă în alţi solvenţi organici (IX.~.lt greu solubilă in apă, prac-
v •
Do:r.are. 0,2 g primidonă se prelucrează conform prevederilor de 1a
Soluţia A. 0,30 g primidonă s ·tă ,,Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice" (IX.C.2O).
se fil~ează ; soluţia filtrată se com~1:::a c~ V ;oO mmll apţ ti~p de 5_min şi 1 ml acid sulfuric 0,05 moljl corespunde la 0,01091 g C1~uNP 2 •
cu apa. za prin spălarea filtrului Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Identificare Aeţi'ane fannaeologică şi lntrebninţiri. Antiepileptic.
- Spectrul în infraroşu tr b · v
donă (s.r.) prin dispersie în b~ me ~ dorespun_dă celui obţinut cu primi-
Observaţie. Dacă a ar dif omur~ e potasm (R) (IX.C.24.2).
şi substanţa de referin~ se r er~nf:t. mtr: Sf.ectre, substanţa de analizat
se repetă. ecns lZeaza am alcool (R) şi determinarea PRIMULAE RHIZOMA CUM RADICIBUS
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei o 0401 /V• Rădăcină de eiuboJiea eueului
trei maxime: la 251 nm 1 2-7 . , Jo m m alcool (R) prezintă
' a ;:, nm şi la 264 nm (IXC241)
- La 0,1 g primidonă se adauo-ă 5 ml "d . . .. . Rizomul şi rădăcina plantelor Primula veris L. şi/sau Primula elatior
în acid sulfuric {R) s1· , ă1z "' . aci cromotrop1c-sare de sodiu (L.) HiU (Primulaceae) uscate după recoltare. Conţin. cel puţin 10,0% sa-
, se mc eşte pe baia d t· d . ponine cu acţiune hemolitică.
0 colora ţie albastră.
V

e apa imp e 30 mm ; apare

- La 0,2 g primidonă se ada O2 Descriere. Caractere macroscopice. Rizomi drepţi sau recurbaţi lungi de
şi se topeşte amestecul .
V

uga ' . g carbonat de sodiu anhidru (R) 2 - 10 cm, groşi de 0,3 - 0,5 cm, cu suprafaţa neregulată, cu numeroase
' se percepe un miros de amoniac cicatrice folia.re sau tulpinale şi numeroase rădăcini sau resturi de rădăcini,
Aspectul soluţiei. Soluţia A tr b · v .. • • lungi de 5 - 10 cm, cu diametrul de aproximativ 1 mm, cu striaţii longitu-
AI . . e u1e sa ne limpede şi incoloră (IX.C.2). dinale fine. Rizomii şi rădăcinile sînt la exterior gălbui sau brun-cenuşiu
ealinitate. La 10 ml soluţie A se ad v

luţie (I); soluţia se colorează în alben • auga O' 0 ~ ml roşu de metil-so- deschis la Primula veris şi brun-roşcate la Primula elatior, iar în interior
mult 0,5 ml acid clorhidric O
Pun t de .
of l/l sa~~ portoc~iu._ La adăugare de cel
' mo so uţia trebme sa se coloreze în roz
albicioase la ambele specii.
Miros slab, mai pronunţat prin umectare, asemănător anasonului la
c topue: 279 - 281 oe (IX.C.1O). . Primula veris şi salicilatului de metil la Primula elatwr; gu5t înţepător
{IX.D.l).
 Primu:lae rhizoma cum radicibus VIII. 789
788 VIII. Primulae rhizoma. cum raclicibus

. tol'c!ama examinată în lwnina ultra-

Caractere microscopice. Secţiunea transversală a rizomului prezintă o !nainte de pul-:-enzare, pe crom!i ;:, a trebuie să apară următoarele
.epidermă formată din celule poligonale, un parenchim cortical cu celule violetă la 254 nm, lll dreplt1 rur~ţ\ : pata escinei - s.r., din dreptul
cu pereţii îngroşaţi, un endoderm cu· îngroşări lenticulare şi un periciclu pete (valoarea Rr este ca cu a a . . O _1 .
pluristratificat care înconjoară cilindru! central, puţin dezvoltat în compa- punctului b, al cărei Rf este de, apr?xima~tv '3" 1 •
raţie cu parenchimul cortical, cu 12 - 20 fascicule libero-lemnoase, aşezate
_ 0 pată cu Rr de apro:x:11:1-ati~: 1,6:.
t· u Rr de aproximativ 2,o. .
în cerc, cu vase mai ales reticulate. Parenchimul medular este format din - o pa a c • , dr ptul punctului b mai pot să apară Ş1 alte pete
celule cu pereţii îngroşaţi, prevăzuţi cu punctuaţii. În parenchimul medu- Pe cromatograma, m e '
lar al rizomilor de Primula elatior se află grupuri izolate de celule pietroase slab vizibile. . · xaminată la lumina zilei, în drep-
galben-verzi, punctate, care lipsesc la Primula veris. în parenchimul cor- După p~lvenzare,_ pe _cromaJogra:: ~e culoare violet-intens, cu Rr de
tical şi medular se găsesc granule de amidon cu un diametru de 5 - 12 µm. tul punctului a, tr':bil;e sa apara .0 1? ( ) de culoare albastru-violetă, din
Secţiunea transversală a rădăcinii prezintă o rizodermă cu celule gal- aproximativ 1 f~ţa a.e pata :5cme1. s~- dreptul punctului a, mai pot să
ben-brune, rotunjite sau sub formă de peri, un parenchim cortical cu celu- dreptul punctulm b. Pe croma o~am~, ălbuie sau brun-verzuie.
le cu pereţii îngroşaţi, un endoderm cu îngroşări lenticulare şi un periciclu apară şi alte pete, de culoa\: v10l~ta, 1uisau a rădăcinii se umectează
care înconjură cilindrul central, puţin dezvoltat în comparaţie cu paren- - Secţiunea t~ansvers3: a a r~z~: ă 2 _ 3 min apare O coloraţie roz.
chimul cortical, cu 6 - 8 fascicule libero-lemnoase. În parenchimul corti- cu o picătură_ de acido sul1ur:~a~i~ă a! ciuboţica cucului se adaugă 10 ~l
cal se află granule de amidon.
Pulberea, de culoare brun-cenuşiu deschis, prezintă fragmente de ri-
zodermă cu celule galben-brune, rotunjite sau sub formă de peri, fragmente
- La O,::, g pulb~re :;
soluţie izotonică de cloru:a de sodiu
.
r
H 7 4 re arată conform preveden-
,h~!o1fucă din produsele vegeta-
lor de la „Dozarea sapomnelor _cu ac,m_ne . 2 min. se filtrează prin vată.
de parenchim cortical cu celule cu pereţii îngroşaţi, vase cu îngroşări reticu- le" (IX D 7) şi se încălzeşte la fierbere timp_ Cle_ t . '. d clorură de sodiu
· ·· · 1 - 1 IO ml cu solut1e 1zo omca e ...
late şi granule de amidon de mărimi şi forme diferite. Pulberea de Primula Filtratul se comp e~eaza a • ţ· daugă 1 ml suspensie de hematn
1
pH 7,4. La 1 ml din aceasta so u ie_ s~ a Dozarea sa oninelor cu
elaiior mai prezintă şi grupuri de celule pietroase, galben-verzi, punctate.
Lipsesc fibrele de sclerenchim şi cristalele de oxalat de calciu (IX.D.2; 2% V/V, pre~a:a__tă__conform preveCl!~~:.. d~i\;:7). Se agit/uşor,evitînd
IX.D.3). acţiune hemolitica am produsele v~g - 1( if" · diat si să prezinte o
formarea spumei. Amestecul treţ>1:1e sa se~ a: ice 1me ,
Identificare . · unif rmă datonta hemohze1.
coloraţie roşie, . o .' . nea transversală a rizomului
- Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat Cvnanchum v1ncetoneum (L.) ~e!s. S=cru ·a ulfuric (R). după 2-3
subţire" (IX.C.26.2). sau a "rădăcinii se umectează cu o p1catura e :3-c1 s • ,
Adsorbant: silicagel GF 254 ( R). min nu trebuie să apară o coloraţie ~~n:în~- ~au ne~gra. 1· ul+ 3 001 .
Developant: 1-butanol (R)-acid acetic (R)-apă (50: 10: 40). Ameste- v • • le i lante Rizomi ş1 radăCllll mnegnte, ce m ~ , '/o,,
Parţi din ~ce aş ~ . 1 • . d 1 mult 5 mm cel mult 4,0% (IX.D .4 J.
cul se agită într-o pîlnie de separare timp de 5 min şi se lasă în repaus timp rizomi cu restun de tulp1m ungi e ce '
de 2 h; se îndepărtează stratul inferior. Părti din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Soluţii de aplicat :
Soluţiaa: La 1 g pulbere de rădăcină de ciuboţica cucului se adaugă ~duse minerale, Cel mult 4,0% (IX.D.4).
de ml alcool diluat (R), într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte la fier- ierdere prin uscare, Cel mculult. l 3 ,0%- • 105 °c pînă la masă cons-
5 "' rădăcină de ciuboţica cu Ul se usuca 1a
P.

bere, pe baia de apă, la reflux, timp de 15 min; după răcire se filtrează ;

Soluţia b: escină (s.r.) 0,25% m/V în alcool diluat (R). tantă "'(rx.C.15).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile:
Cenuşă. ~e! mult bll,_0%- ul . e calcinează pînă la masă constantă
1g rădăcma de cm oţica cuc u1 s
a : 20 µ1 soluţie a ;
(IX.C.17). . . . . 40QI (IX.C.17t
b: 20 µI soluţie b {50 µg escină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
Cenusă insolubilă în acid clorhidric 100 9/l. Cel mult • "° .'
, , d ·1 d la Dozarea saponme-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 12 cm Dozare, Se proce_d~~ză ~omormd ~eve
lor cu acţiune hemohttca din P:O us_ e ve,,,e .
;r~J:"
e(IX.D.7), luînd în lucru
.
de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea develo-
pantului se examinează în lumina ultravioletă la 254 nm, apoi se pulveri- O 2 pulbere de rădăcină de cmboţ1ca cuculm (V). . •
2ează uniform cu anisaldehidă-soluţie (R), se ţine în etuvă, la 105 °C, pînă
' gConservare. În recipiente bine închise,
· ' ·t d e lumma .
ren ·
la apariţia şi intensificarea coloraţiei petelor (5 - 10 min) şi se examinea- Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectorant.
ză imediat la lumina zilei.
 790 VIII. Procaini hydrochloridum

Prochlorperazini hydrogenoma.leas VIII. 791

PROCAINI HYDROCHLORIDUM Punct de topire: 154 - 158 °C (IX.C.10).

Aspeetul soluţiei. 1,0g c\prhid.rat de procaină se dizolvă în 10 ml apă;
Ciorhidrat de procaină soluţia -trebuie să fie limpede şi incoloră · (IX.C.2).
pH = 5;0 - 6,5 (soluţia A) (IX.C.22).
Arsen. 0,50 g clorhidrat de procaină nu trebuie să dea reacţia pentru
G arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R} (IX.C.13).
Keta.le grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor
de la „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) nu tre-
buie să dea reacţia pentru metale grele.
Substanţe organice uşor OOl'bonizabile. 0,20 g clorhidrat de procaină
se dizolvă in 2 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de procaină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de procaină se calcinează cu acid sulfuric (R} {IX.C.17).
M,, 272,8 Dozare. 0,3 g clorhidrat de procaină se dizolvă în 10 ml acid clo~hidric
Sinonim: novocaină
1 mol/1, se adaugă 10ml apă, 1 gbromură de potasiu (R), 0,1 ml tropeolină 00-
Clorhidratul de procain- st 1 h" • . solttţie (I) şi se titrează cu nitrit de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie slab
aminoetil C ţ· 1 . a e ':. c or_ 1arat de 4-ammobenzoat de 2-dietil-
. on 1ne ce puţm 99 :,o/c0 ş1 cel mult 101 001 gălbuie.
raportat Ia substanţa uscată. ' ' Jo Cu,H20N2O2 • HCI 1 ml nitrit de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,02728 g C13~ 0 N 2O2 • HCI.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă f- - ·
gust T~lar, pr~dncînd pe limbă o anestezie trecătoare (IX ~)a mrros, cu Acţiune :farmacologică şi întrebuinţări. Anestezic locai.
~ umina se colorează. · · ·
Solubilitate. Foarte uşor solubil ' - l bil ,
în clirofo!m şi eter (IX:C.l). m apa, 50 u m alcool, greu solubil

fiartă !"~tcfii !ts! ~~:~~:;zte J>:~~~i!!i ~ot~;t;n~:;~ apă proaspăt

0
PROCHLORPERAZINI HYDROGENOMALEAS
Identificare Hidrogenomaleat de proclorperazină

hidra7 d:~~tr~ Jn infrar?şu. treb~e' să corespundă celui. obţinut cu clor- 20

- Li i c:in:o\:":~prm dispers1: m hromur~ de potasiu (R) (IX.c.24 _2 )_

C1p1tat roşu-cărămiziu.
;t
l:i~ de sodiu-soluţie(~) (W;~~~~n~~01~ ~Clţ~ c(lRor)~idric (R), 0:1 ml ni-
so u ie , se formeaza un pre-
0

2
- La 5 ml soluţie A se da - I 1 h" •
-soluţie saturată. solu+..a - a, uga hill! l~ogenocarbonat de sodiu (R)-
de sodiu 100 ' . ,.. ra~m~ 1_:esc. mbată. Se adaugă 1 ml hidroxid
O 05 mol/1 şi· sg/1_ (Răl}, se selpara p1<;atu7:- uleioase. Se adaugă 0,25 ml iod
I• e mc zeşte a aproximativ 40 oe O f ~ '
nnros caracteristic. , se onneaza iodoform, cu

perm;n;~~tmles~!f~! se(R
- 2 ml 1 · .
a)drugg/f_O,slo51umlţ1·
: a se eco oreaza.
şi
aciddsulfunl·c 1~ g/1 (R) 0,25ml M,. 606, 1
0,15 ml nitrafd~ţi!;;te 2~gd/fe(~za). cu afcid nit:ic 100 g/ţ (R) şi se adaugă Hidrogenonialeatul de proclorperazină este dihidrogenomaleat de
' se ormeaza un preC1p1tat alb, cazeos. 2-cloro~~0-[3-{4-metil-1-piperaziuil)propillfenotiazină. Conţine cel puţin
98,0% şi cel mult 101,0% ½o~4C1N8 S · 2C4Hp, raportat la substanţa uscată.
 792 VIII. Proclwrperazini hydrogenomaleas
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _P_ro_g_e_st_er_o_n_um _ _ _V_I_II_._ _7_9_3
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros, cu gnst
slab amar (IX.B). Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
Solubilitate. Greu solubil în cloroform prin încălzire la aproximativ sol utiile ,: . ··1 • y)
50 °C, foarte greu solubil în benzen, practic insolubil în alcool, apă şi eter 'a: IO u.l soluţie a {200 µg hidrogenomaleat de proc orpe!a,:ma ;
(IX.C.l). b: IO µ1 soluţie b (1 µg hidrogenomaleat de proclorpe!azma).
Placa cromatografică se intr~duce în va~ul cr?matograf~c cu_ develo-
Identificare pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o dista~ţa de ap~oxn:1:a!1v 12 ~ro
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu hidro- de la linia de start, se scoate, se usucă la aer ş1 se exam1neaza 1ll lumma
genomaleat de proclorperazină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) ultra violetă la 254 nm. .
(IX.C.24.2). Dacă pe cromatogramă, în dreptul pu_nctuhn a„ A .. V

pe hng:3- pata J?rmc,:

pală, corespunzătoare hidrogenomaleatulm de proc10_rp~azlll8:: ma1y ap~L
. • :

. - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în metanol (R) pre-

zmtă două maxime: 1a 257 nm şi la 312 nm şi două minime: la 225 nm şi si alte pete, mărimea şi intensitatea acestora nu ţrebme sa depaşeasca ma-
1a 280 nm (IX.C.24.1). ;imea şi intensitatea petei din dreptul punctulm b.
- La 20 mg hidrogenomaleat de proclorperazină se adaugă 3 - 4: ml Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%. V , " •
_

sulfat de fer (III) în acid sulfuric (R); apare o coloraţie violetă. 0,5 g hidrogenomaleat de proclorperazină se usuca 1a lOo 0 C pma 1a
masă constantă (IX.C.15).
- 0,2 g hidrogenomaleat de proclorperazină se dizolvă într-un ames-
tec format din 5 ml apă şi. 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). Soluţia obţi­ Reziduu prin calcinare. Cel mult O,ţ ~- .. y •

nută se extrage de trei ori cu cîte 10 ml eter (R). La stratul apos se adaugă 0,5 g ,hidrogenomaleat de proclorperazma se ca1cineaza cu a.c1d sulfu-
2 ml apă de brom (R), se încălzeşte pe baia de apă timp de 10 min şi seră­ ric (R) (IX.C.17). . , . " .
ceşte. Se adaugă 0,1 ml rezorcino1 (R) 3,3 g/1 în acid sulfuric (R); apare o
coloraţie albastru-cenuşie.

Punet de topire: 198 - 205 °C (IX.C.10).

Dozare,. 0,3 g hidrogenomaleat de p~oclorp~razm"'." se dizolva, "pr;n
încălzire la aproximati_v 50 °C, în 40 ml ac;1d aceţ1c a~dru. (R). J?upa
cire se adaugă 20 ml d1oxan (R), O,~ ml cnstal ::riole~ 1n ac_1d ace.tic ai:m,
:~=
dru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 mol/I m acid acetic anhidru pmd.
pH = 3,5 - 4,5. la coloratie albastră. ,
50 mg hidrogenomaleat de proclorperazină se agită cu 100 ml apă 1 m[acid percloric 0,1 mol/I în acid acetic anhidru corespunde 12
proaspăt fiartă şi răcită, se filtrează şi se determină imediat pR-ul (IX.C.22). 0,0303 g C20~ 4 C1N3 S · 2C4 H4O,. . .. .
Cloruri. 50 mg hidrogenomaleat de proclorperazină se dizolvă în 2 ml Conservare. !n recipiente bine închise, ferit ~e lm~ună. S_ePCl;ran~um.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiemetic; antlpsthotic.
acid nitric 250 g/1 (R) şi se completează cu apă la 10 ml; soluţia nu trebuie
să dea reacj;ia pentru cloruri (IX.C.13).
Metale grele. Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor
de 1a „Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi com- PROGF.STERONUM
pletat cu apă la 10 ml, nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Progesteronă
Sulfaţi, 50 mg hidrogenomaleat de proclorperazină se dizolvă în 10 ml
apă acidu~ată cu 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); soluţia nu trebuie să
dea reacţia pentru sulfaţi (IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: ciclohexan (R)-acetonă (R)-dietila(nă miR) (80: 10: 10)
Soluţii de aplicat:
Soluţia a : hidrogenomaleat de proclorperazină 2,0% m/V într-un ames-
tec format din 5 volume de dietilamină (R) şi 95 volume de metanol (R);
O21RaoO2 M, 314,5
Soluţia b : hidrogenomaleat de proclorperazină 0,010% m/V într-un
amestee format din 5 volume de dietilamină (R) şi 95 volume metanol (R). Progesterona este . 4-pregnen-3,20-dionă. Conţine cel puţin 97,0% şi
cel mult 103,0% C211ls8 O2 raportat la substanţa uscată.
794 VIII. Progesteronum
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros (IX.B).
Cristalizează în d0ttă forme polimorfe (a.-progesterona şi ~-progtiste-
rona) cu puncte de topire diferite.
Solubilitate. Solubilă în acetonă, alcool, cloroform şi eter, greu solubi-
lă în uleiuri grase, practic insolubilă în apă (IX.C.l).
Soluţia A. 0,250 g progesteronă se dizolvă în 20 ml alcool (R} şi se
completează cu acelaşi solvent la 25 ml, într-un balon cotat.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu proge-
steronă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în alcool (R) prezin-
tă un maxim la 240 nm (IX.C.24.1).
- 0,1 g progesteronă se dizolvă în 2 ml metanol (R), se adaugă 15 ml
2,4-dinitrofenilhidrazină în acid acetic (R), se încălzeşte 1a fierbere timp de
l min şi după 1 h se filtrează. Precipitatul, după spălare cu metanol ,R),
recrista.lizare de două ori din acetonă (R) şi uscare 1a 105 °C timp de 2 h
se topeşte la 278-282 °e (cu descompunere) .
Punct de topire (IX.C.10): a:-progesteronă = 127 - 133 °e;
~-progesteronă = 121 - 123 °C.
Putere rotatorie specifică: [oca~= +186° pînă la +196° (soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei.. Soluţia A trebuie să fie limpede şi inc(l)loră (IX.C.2}.
Substanf,e organice uşor carbonizabile. La 0,5 ml soluţieA se adaugă
0,3 ml acid sulfuric (R), picătură cu picătură, sub răcire pe gheaţă, şi 1,2 ml
alcool (R) ; soluţia trebuie să fie incoloră (IX.C.14) şi fără fluorescenţă.
Impurităţi lmudite chimie. Se procedează conform prevederilor
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: cloroform (R)-acetat de etil (R) (2: 1).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a : progesteronă 1,0% m/V într-un amestec de volume egale
de alcool (R) şi cloroform (R);
Soluţia b: progesteronă 0,010% m/V într-un amestec de volume ega-
le de alcool (R) şi cloroform (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică so-
luţiile:
a: 10 µl soluţie
a (100 µg progesteronă);
b : 10 µI soluţie
b (1 µg progesteronă).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 16 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ul-
travioletă la 254 nm.
Prometha.zini hydrogenomaleas VIII. '795
Dacă pe cromatogramă, în dreptul i;>unctul~i a, pe lîngă p~ta pr~n~i-
pa1ă,. corespunzătoare progesterone1, mai apar ş1_ alte p~t~, ma:1mea Şl m:
te:nsitatea acestora nu trebuie să depăşească mărimea ş1 mtens1tatea petei
din dreptul punctului b.
'Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g progesteronă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. 0,5 g progesteronă se ca!cinează cu acid sul-
furic (R); nu trebuie să rămînă un reziduu ponderabil (IX.C.17).
Dozare. 0,1 g progesteronă se dizolvă în 50 ml alcool (R) şi se ~ompl<:-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cota!. 1 ml sol_ut1e se di-
luează cu alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat ş1 se determina absor-
banţa la 240 nm.
A!~ la 240 nm = 540.
Conservare. în recipiente bine închise, Îerit de lu.mină. Separandimi.
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Progestativ.
PROMETHAZINI HYDROGENOMALEAS
Hidrogenomaleat de prometazină
e
~400,5
C17 H'lON2 S • C,H 4 0 4
. Hidrogenomaleatul de prome~zit~ă este hi_drogenomal~at de ~RS)~ 1~
V
-[2-(dimetilamino)propil~-IOH-fenoti.azm~. Co~me. cel puţm 9900 ¼ Ş1 c~i
nmlt 101,0% (Ji,H 20N 2S-0 4Hp 4 şi cel puţin 28,,o/oşi cel mult 29,3 ¼ O,Hp,
raportat la substanţa uscată.
· Descriere. Pulbere cristalină, slab gălbuie, fără miros, cu gust amar
{IX.B). _
Solubilitate. Solubil în acid acetic, alcool, cloroform şi dio:xan, puţm
solubil în apă prin încălzire la aproximativ 50 "C (IX.C.l).
 Propanthelini bromidum VIII. 797
796 VIII. Promethazini hydrogenomaleas

Identifieare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu hidro- PROPANTHELINI BROMIDUM
genomaleat de prometazină (s.r.) prin dizolvare în cloroform (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric Bromură de propantelină
0,1 mol/1 prezintă nn maxim la 249 nm (IX.C.24.1).
- La 10 m(T hidrogenomaleat de prometazină se adaugă 5 ml acid sul-
furic {R); saluţi; se colorează în roşu. Coloraţia se intensifică în timp. Prin
încălzire coloratia devine brună.
- La 0,3 ghidrogenomaleat de prometazină se adaugă 5 ml acid sul-
furic 100 g/1 (R) şi se extrage de două ori cu cîte 25 ml eter (R); soluţiile
eterice reunite se spală de două ori cu cîte 5 ml apă. Se îndepărtează apa Br0
şi soluţia eterică se filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (R). Se îndepărtea­
ză eterul, iar reziduul alb obţinut se topeşte la 128 - 133 °C (acid maleic)
Aspectul soluţiei. 0,2 g hidrogenomaleat de prometazină se dizolvă în
8 ml alcool (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 10 ml; soluţia trebuie
să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă C23H 30BrN03 M, 448,4
decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,10 ml fer-E.c. şi apă la Bromura de propantel?Jă ~ste_ bromură de 1?"-:11eti1-N-(~-metiletil)-f-
10 ml (IX.C.2). -[2-[(9H-xanten-9-il-carboml)ox.1~eti1Q-2-propanannmu. Conţine cel P_?i,m
pH = 3,7 - 4,7 {1,0% m/V) (IX.C.22). 98,0% şi cel mult 102,0% C23H 30BrN0 3 raportat la substanţa uscata.
Metale grele. Cel mult 0,001 %- Descriere. Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, fără miros,
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con- cu gust amar (IX.B) ; higroscopică.
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice'· (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
'"'--" Solubilitate. Uşor solubilă în alcool, apă şi cloroform, practic inso-
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. lubilă în benzen şi eter (IX.O.I).
0,5 g hidrogenoma1eat de prometazină se usucă la 105 °C pînă la masă Identificare
constantă (IX.C.15). - Spectrul în infraroşu tre.buie. să c~respundă celuJ obţinut c~ bro-
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- mură de propantelină (s.r.) pnn dispersie m bromura de potasm (R)
1 g hidrogenomaleat de prometazină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.24.2). . , , t 1 (R)
(IX.C.17). - Spectrul în ultraviolet al ~oluţie1 0,01 ~o1 m/V m. me ano pre-
zintă două maxime: la 246 nm s1 la 282 nm (IX.0.24.1).
Dozare. Hidrogenomaleat de prometazină. 0,5 g hidrogenomaleat de - 0,2 g bromură de propantelin.ă se ~olvă. în 10 ml apă, s~ adaug~
prometazină se dizolvă în 30 ml cloroform (R}, se adaugă 0,1 ml galben de
2 ml hidroxid de sodiu 100 gfl (R) Ş1 se fierbe timp_ de ~ - 3 ~ - Dl:P_a
metanil în dioxan (J) şi se titrează cu acid percloric O, 1 moljl în dioxan răcire se adaugă 5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R! ş1 _se filţreaza. Prectp1:
pînă la coloraţie violetă.
~tatul obţinut (acid xantenoic), spălat cu apă, cnstahzat din_ alcooI 50c _ş1
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,04005 g uscat la 105 °0, se topeşte la aproximativ 215 °0. La 10 m~ cnstale de ac:d
C17H 00 N 2 S · C4H 4 O4 • xantenoic se adaugă 5 ml acid sulfuric (R) ; apare o coloraţie galben-verzthe,
. Acid maleic. 0,3 g hidrogenomaleat de prometazină se dizolvăm. 30 ml cu fluorescenţă galbenă. . V • • V , _ V ' •

dimetilformamidă (R), se adaugă 0,1 ml albastru de timol în dimetilforma-
midă (I) şi se titrează cu metoxid de sodiu O, I mol/1 pînă la coloraţie albas-
tră.
1 ml metoxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,0058 g C4H 4O4,
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihistaminic; antiemetic.;
sedativ.
- 50 m(T bromură de propantehna se cuzolva m ~ 1:11 apa, se ~c1-
dttlează cu a°cid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml mtrat de argint
20 g/1 (R); se formează un precipitat alb-gălbui, cazeos.
Punct de topire: 156 - 162 °C (cu descompunere) (IX.O.IO).
Aspectul soluţiei. 0,30 g bromură de pro~antel~ă s~ dizolvă_ î~ 10 ID}
apă proaspăt fiartă şi răcită; soluţia trebrue să fie limpede Şl mcolora
(IX.0.2).
pH = 5,0 - 6,0 (2% m/V) (IX.C.22).

798 VIII. Propanthelini bromidum
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de 1a calcinare, prelucrat conform prevederilor de la. .,Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează. conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: 1,2-dicloretan (R}-metanol (R)-acid formic anhidru (R)-
ap)i (56: 24: 1 : 1).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: bromură de propantelină 1,0% m/V în cloroform (R);
Soluţia b: bromură de propantelină 0,020% m/V în cloroform (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se a-
plică soluţiile :
a : 10 µ1 soluţie a (100 µ.g bromură de propantelină} ;
b: 10 µ1 soluţie b (2 µg bromură de propantelinl).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi ce examinează
în lumina ultravioletă la 254 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
pală, corespunzătoare bromurii de propantelină, cu Rf de aproximativ
0,60, mai apar şi alte pete, suma acestora nu trebuie să. depăşească mă­
rimea şi intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g bromură de propantelină se usucă la 105 °e pînă la masă con-
stantă (IX.0.15}.
Reziduu prin ealeinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g bromură de propantelină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. O, 5 g bromură de propantelînă se dizolvă în 40 ml cloroform(R),
se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidro {R),
0,1 ml galben de metanil în dioxan (/) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,04484 g
C~ 30 BrNO3 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Anticolinergic, folosit ca anti-
secretor şi antispastic digestiv.
Propranololi hydrochloricium VIII. 799
PROPRANOLOLIHYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de propranolol
0
Cl
C16H 21NO 2 • HCl M, 295,8
Clorhidratul de propranolol este clorhidrat de l-izopropilamino-3-(1-naf-
tiloxi)-propan-2-ol. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0%
C1s1¼NO 2 • HCI raportat la substanţa uscată.
Deseriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, cu
gust slab amar şi uşor anesteziant (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în metanol, solubil în alcool şi apă, greu
solubil în cloroform, practic insolubil în eter ,(IX.O.I).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut c1;1 clor-
hidrat de propranolol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasm (R)
(IX.e.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,cx:>2% m/V în metanol (R) pre-
zintă trei maxime: la 290 nm, la 306 nm ş1 la 319 nm (IX.0.24..1).
- 0,2 g clorhidrat de propranolol se dizolyă în_ 6 ml apă_ (la nevoie se
încălzeşte). După răcire se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 300_g/1 (R)
şi se extrage de două ori cu cite 5 ml eter {R). Extra_c~le eten~e re-
unite se spală cu apă pînă cînd apele de spălare nu ma1 s1?,t alcahn1: la
Îenolftaleină-soluţie (I), se filtrează prin sulfat de sodiu a~hid:u (R) ş1 se
evaooră la sicitate. Reziduul obţinut, uscat la 50 °C, în vid, timp de l h,
se toPeste la 92- 96 °C.
:_ 'o,3 g clorhidrat de propranolol se dizolvă în 10 ml _apă, se aci~u-
lează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argtnt
20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb, cazeos.
Punet de topire: 161 - 164 °e (IX.C.10).
pH = 5,0 - 6,0 {1% m/V) (IX.22C).
Arsen. 0,20 g clorhidrat de ~propranolol nu trebuie să dea reacţia.
pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
800 VIII. Propranololi ltydrochloridum
Metale grele. Oel mult 0,0005%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu
apă 1a 10 ml, se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,005 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: benzen (R}-acetonă {R)ametanol (R) (60: 30: 10) (în vas
cromatografic nesaturat).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: clorhidrat de propranolol 10,0% m/V în metanol (R);
Soluţia b: clorhidrat de propranolol 0,020% m/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a : 10 µ1 soluţie a (1 000 µg clorhidrat de propranolol) ;
b: 10 µl soluţie b (2 µg clorhidrat de propranolol).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se examinează. în
lumina ultravioletă la 254 nm, apoi se pulverizează consecutiv cu vanilină
în alcool (R) şi cu acid sulfuric (R) şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare clorhidratului de propranolol, mai apar şi alte pete,
suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei
din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
1 g clorhidrat de propranolol se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
·1 g clorhidrat de propranolol se calcinează cu acid sulfuric (R) ·(IX:.C.17).
Dozare. 0,2 g clorhidrat de propranolol se dizolvă, prin încălzire la
aproximativ 40 °C, într-un amestec format din 30 ml acid acetic {R) şi
IP i:nl acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), în prealabil neutra-
lizat 1a galben de metanil în dioxan (I). Se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1
în acid acetic anhidru pînă la coloraţie violetă.
. 1 m1 acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,02958 g C16H 21 NO 2 • HCL
Conservare. 1n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separtmăum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiadrenergic (beta-blocant),
folosit ca antiaritm.ic, antiangi..nes, antihipertensiv.
PropyleAglycolum Va:II. 801
PROPYLENGLYCOLUM
Propilenglicol
CH OH
I 2
CHOH
I
CH 3
CsHP2 M,, 76,10
Propilenglicolul este 1,2-propandiol.
Descriere. Lichid viscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulce-
amărui (IX.B); higroscopic.
Solubilitate. Foarte uşor solubil în acetonă, alcool, apă şi cloroform,
uşor solubil în eter, insolubil în uleiuri grase (IX:.C.l).
Identificare
- La 0,5 g propilenglicol se adaugă 5 ml piridină {R), 2 g clorură
de p-nitrobenzoil (R), fin pulverizate. Se încălzeşte la fierbere timp de
1 m.in şi se aduce cantitativ, sub agitare, peste 15 ml apă răcită la 2-8 °0.
Se filtrează, iar precipitatul se spală cu 20 ml hidrogenocarbonat de
sodiu (R) soluţie saturată, 20 ml apă, se usucă la temperatura camerei şi se
dizolvă în alcool SOc, prin încălzire la fierbere. Se filtrează imediat şi
se lasă să se răcească ; se formează cristale care, după uscare la 105 °0
timp de 1 h, se topesc la 123 - 128 °0.
- La 1 g propilenglicol se adaugă 0,5 g hidrogenosulfat de pota-
siu (R), se agită şi se încălzeşte uşor; se degajează miros de fructe.
- La 5 g propilenglicol se adaugă 5 ml cloroform (R); se obţine un
amestec omogen (deosebire de glicerol).
Densitate relativă: d:g = 1,035 - 1,038 (IX.C.3).
Indice de refracţie: n~ = 1,431 - 1,433 (IX.C.5.6).
Punct de fierbere: 184 - 189 °0 (IX.C.7).
Aciditate. 10 ml propilenglicol se diluează cu 50 m1 apă, se adaugă
0,5 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1
pînă la. coloraţie roz, persistentă timp de 30 s. Trebuie să se folosească
cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
Clo:ruri. Cel mult 0,007%.
0,1 g propilenglicol se dizolvă în 8 m1 apă, se completează cu acelaşi
solvent la 10 ml şi se compară cu 7 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,07 mg ion clorură) (IX.C.13).
51 - Farmacopee• Români, ed. a X-a
 li
802 VIII. Propylis parahydroxybenzoas
Propylis parahydroxybenzoas VIII. 803
Metale grele. Cel mult 0,0005%.
1,0 g propilenglicol se dizolvă in 8 ml apă, se completează cu acelaşi Descriere. Oristale m.1c1 incolore sau pulbere cristalină. albă, fără
solvent la 10 ml şi se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă miros, cu gust slab amar şi arzător, producînd pe limbă o slabă aneste-
la 10 ml (0,005 mg ion plumb) (IX.C.13). zie {IX.B).
Substanţe oxidante. 10 g propilenglicol se diluează cu 5 ml apă, într- Solubilitate. Uşor solubil în acetonă, alcool, cloroform şi eter, puţin
un flacon cu dop rodat. Se adaugă 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se ţine solubil în uleiuri grase, foarte puţin solubil în glicerol, foarte greu solubil în
la în~1:eric timp .de 15 min .. Se. ada1;gă 2 :111 io~ură de potasiu-soluţie (R), apă (IX.C.l).
se lasa m repaus timp de 5 mm ş1 se t1treaza cu tiosulfat de sodiu O 05 mol/1 Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 1 ml amidon-soluţie' {I) şi se Soluţia A. 5,0 g p-hidroxibenzoat de n-propil fin pulverizate se agită
continuă titrarea, agitind energic, pînă la decolorare. timp de 2 min cu 80 ml apă încălzită la aproximativ 70 °0, se răceşte şi
se completează la 100 ml cu apă proaspăt fiartă şi răcită; se filtrează.
Substanţe reducătoare. La 1 g propilenglicol se adaugă 1 ml amoniac
100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă încălzită la aproximativ 60 °0 Identificare
ţimp. de 5 min. S?luţia. nu ~ebuie să se <;oloreze în galben. Se adaugă - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,0005% m/V în alcool (R) pre-
1me~1at 0,15 _ml mtrat a~ artE1nt O,~ mol/I. ş~ se lasă în repaus timp de zintă un maxim la 258 nm (IX.C.24.1).
5 mm. Soluţ1a nu trebuie sa prezmte ruc1 o modificare. - 20 mg p-hidroxibenzoat de n-propil se dizolvă in 1 ml alcool {R)
1,e adaugă 3 ml apă şi 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o colora-
Apă. Cel mult 0,2%. ţie violetă care la adăugarea de 2 ml alcool (R) devine galbenă.
5 g propilenglicol se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.G.16.1). - 0,1 g p-hidroxibenzoat de n-propil se dizolvă în 2 ml alcool (R),
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,01 %. se adaugă 5 ml nitrat de mercur (I) în acid nitric (R) şi se încălzeşte ia
fierbere; se formează un precipitat, iar lichidul supernatant se colorează
50 g propilenglicol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). în roşu.
Conservare. În recipiente bine închise.
Punet de topire: 95 - 98 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,50 g p-hidroxibenzoat de n-propil se dizolvă în
5 ml alcool (R}; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate. 0,20 g p-hidroxibenzoat de n-propil se dizolvă în 5 ml al-
PROPYLIS PARAHYDROXYBENZOAS cool (R}; se adaugă 0,1 ml verde de bromcrezol-soluţie (I} şi se titrează cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1. Trebuie să se folosească cel mult 0,1 ml hidro-
xid de sodiu O, 1 mol/1.
p-Hidroxibenzoat de n-propil
Cloruri. Cel mult 0,02%,
6-CH;-CHzCH, 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion clo-
rură) {IX.0.13).
Metale grele. Oel mult 0,001 %-
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,005 mg ion plumb) (IX.0.13).
Sulfaţi. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru sulfaţi
(IX.C.12).
I
OH . Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,20 g p-hidroxibenzoat de n-pro-
p1l se dizolvă în 5 ml acid sulfuric (R}; soluţia trebuie să fie limpede şi
C10H120a M,, 180,2 incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
Sinonim t nipasol unei soluţii-etalon preparate din 0,30 ml cobalt-E.c., 0,30 ml fer-E.c.,
0,40 ml cupru-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
p-Hidroxibenzoatul de n-nropil este 4-hidroxibenzoat de n-propil.
Conţine cel puţin 99,0% şi cef mult 101,0% OioHuOa raportat la n.b- Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%,
stanţa. uscată. 0,5 g p-hidroxibenzoat de n-propil se usucă pe pentoxid de fosfor (R),
ia. 80 °C, în vid, timp de 2 h (IX.C.15).
804 VIII. Pulveres Pulveres VIII. 805

Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- Pulberile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se pre-
0,5 g p-hidroxibenzoat de n-propil se calcinează cu acid sulfuric (R) pară prin metode care le asigură sterilitatea (IX.F.l) şi care permit evi-
(IX.0.17). tarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.
,-.._
Dozare. O, 1 g p-hidroxibenzoat de n-propil se încălzesc la fierbere pe -· Omogenitate. Pulberile trebuie să prezinte un aspect uniform ; în-
sită timp de 15 min cu 10 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 5 ml api, tinse în strat subţire pe o lamă de sticlă şi examinate cu lupa (4,Sx) nu tre-
într-un flacon de 300 ml cu dop rodat, agitînd din cînd în cînd. După buie să prezinte agiomerări de particule.
răcire se adaugă 50 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1, 2 g bromură de
potasiu (R), 30 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se ţine la întuneric timp de Gradul de fineţe al pulberii. Se determină cu ajutorul sitelor standard
15 min. Se adaugă 1 g iodură de potasiu (R), 10 ml apă şi 10 ml cloro- numerotate convenţional în funcţie de dimensiunea laturilor interioare
form (R). Se lasă în repaus timp de 5 min şi se titrează cu tiosulfat de sodiu ale ochiurilor (în milimetri), de numărul de ochiuri corespunzător pe centi-
O, 1 mol/1 pină la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) metru pătrat şi de diametrul sîrmei (în milimetri), conform tabelulni I l
şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. Tabelul I
1 ml bromat de potasiu 0,0167 molfl corespunde la 0,003003 g 0 1cH1 z0 3 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Latura inte- Numărul
Diametrul
Numărul ri,oară a de ochiuri
Grad de fineţe sîrmei
sitei ochiului pe centimetru
(în milimetri)
(în milimetri) pdtral

I fragmente mari 6,3 1,292 2,5

II fragmente mijlocii 4,0 3,18 1,6

PULVERES
III fragmente mici 2,0 11,1 1,0
Pulberi
IV pulbere groscioară 0,8 59,1 0,5
Pulberile sînt preparate farmaceutice solied alcătuite din particule uni- , ..
forme ale uneia sau mai multor substanţe active, asociate sau nu cu substanţe V pulbere mijlocie 0,315 362 0,2
auxiliare; sînt folosite ca atare sau divizate în doze unitare.
VI pulbere semifină 0,25 595 0,16
Pulberile simple conţin o singură substanţă activă; pulberile com-
puse conţin un amestec de substanţe active. Vil pulbere fină 0,16 1 478 0,1
Pulberile se pot administra pe cale orală sau se pot aplica pe piele
sau pe mucoase (pudre). VIII pulbere foarte fină 0,12 2 500 0,08
Preparare. Substanţele, în prealabil uscate (dacă este cazul), se aduc
IX pulbere extrafină 0,08 5!HD 0,05
la gradul de mărunţire prevăzut în monografia respectivă, prin pulveri-
zare şi cernere, apoi se omogenizează prin amestecare. În cazul pulberi-
lor divizate, amestecul obţinut se repartizează în doze unitare.
La prepararea pulberilor compuse, substanţele se amestecă în ordi- Uniformitatea fineţii pulberilor se determină astfel : 20 g pulbere se
nea crescîndă a maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare, care introduc în sita prevăzută cu capac şi recipient, specificată în monografia
se adaugă la început. Oînd masa pulberii depăşeşte 20 g, cernerea finală respectivă şi se agită, dacă nu se prevede altfel, timp de 20 min. Rezi-
este obligatorie. În general, substanţele se pulverizează fără reziduu; un duul de la cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai mare
eventual reziduu se pulverizează din nou şi se încorporează în amestec. de 5% şi nu trebuie să fie mai mic de 60% cu sita superioară, dacă nu
Substanţele folosite la prepararea pulberilor efervescente se usucă se prevede altfel.
în prealabil, conform prevederilor din monografia respectivă, astfel încît Observaţie. Pentru pulberile la care mărimea particulelor este mai mică
umiditatea lor să fie de cel mult 1,0%. decît dimensiunea sitei IX sau pentru cele la care se prevede o anumită
Substanţele foarte active se prepară sub formă de pulberi titrate formă cristalină se pot folosi şi alte metode prevăzute în monografia
(1: 10 sau 1 : 100), prin diluare cu lactoză uscată. respectivă.
805 VIII. Pulveres Pulvis alcalinum VIII. 807

Masa totală pe recipient. Se efectuează în cazul pulberilor nedivi- Pentrn pulberile compuse divizate, faţă de conţinutul in substanţă
zate. Se cîntăreşte individual conţinutul din zece recipiente. Faţă de ma- activă declarat, dacă nu se prevede altfel, se admit abaterile procentuale
sa deciarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute in ta- prevăzute în tabelul V: ·
belul II.
Tabelul V
Tabelul II

Conţinut declarat !n substanţă activă A batere admisii

Masa declarată pe recipient A batere admisă

pînăla 10 mg ±10%
pină la 10 g ±5% 10 mg pînă la 100 mg ±7,5%
10 g pină la 50 g ±3% 100 mg şi mai mult de 100 mg ±5%
50 g pînă la 100 g ±2%
100 g şi mai mult de 100 g ±1%
Pentrn pulberile simple, conţinutul'în substanţă activă se determină
Uniformitatea masei. La pulberile divizate se cîntăreşte individual conform prevederilor din monografia substanţei respective.
conţinutul a 20 de doze şi se calculează masa medie. Faţă de masa medie Conservare. în recipiente' bine închise.
calculată masa individuală poate să prezinte abaterile procentuale prevă­
Pulberile efervescente se păstrează în recipiente închise etanş sau în
zute în coloana A din tabelul III ; pentru cel mult două doze se admit recipiente bine închise şi în prezenţa unei substanţe deshidratante.
abaterile procentuale prevăzute în coloana B din tabelul III.

Tabelul III

A batere admistl
Masa medie
A B PULVIS ALCALINUM
pînăla 300 mg ±10% ±15%
300 mg pină la l g ±7,5% ±11,25% Pulbere alcalină
lgpinălalOg ±5% ± 7,5%
10 g pînă la 50 g ±3% ± 4,5% Sinonim 1 pulbere alcalină pentru soluţia Bourget
Preparare
Sterilitate. Pulberile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea suga- Natrii sul/as anhydricus (R) (V) 2g
rilor trebuie să corespundă prevederilor de la „Controlul sterilităţii" Dinatrii hydrogenophosphas(Na2HP0 4 • 2HP) (V) 4g
(IX.F.2). N atrii hydrogenocarbonas (V) 6g
Dozare. Se eÎectuează conform prevederilor din monografia respec-
tivă. Substanţele se pulverizează, se amestecă şi se trec prin sita V.
Pentru pulberile compuse nedivizate, faţă de conţinutul în substanţă alcalină trebuie să corespundă
Pulberea prevederilor ăe la „Pulveres"
activă declarat, dacă nu se prevede altfel, se admit abaterile procentuale şi următoarelor prevederi :
prevăzute in tabelul IV : Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% sulfat de sodiu (Na2 SO4),
Tabelul IV hidrogenofosfat de disodiu (Na;HPO4 • 2Hp) şi hidrogenocarbonat de
sodiu (NaH0O 3) faţă de valorile declarate.
Conţinut declarat în substanţif activă (%) Abatere admisă Descriere. Pulbere albă, cu gust sărat-amărui.
Identificare
plnăla 0,1% ±7,5%
0,1% plnă la 0,5%
- 0,1 g pulbere se dizolvă în 2 ml apă, se încălzeşte cu 1 ml acid
±5"/o clorhidric 100 g/1 (R) pînă la îndepărtarea dioxidului de carbon, apoi se
0,5% şi mai mult de 0,5% ±3%
adaugă 0,2 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.

808 vrn. Pulvis alcalinum
0,1 g pulbere se dizolvă în_ 2 ml apă, se ~ci~ule~ă c~ ~cid nitric
100 g/1 (R) şi se adaugă 1 ml molibdat de amomu m acid mtric (R); se
formează un precipitat galben.
- Pulberea umectată cu acid clorhidric 100 g/1 (R) produce eferves-
cenţă şi colorează flacăra în galben.
pH = 8,2 - 9,8 (5% m/V) (IX.C.22).
Pierdere prin uscare. Cel mult 7,0%.
0,5 g pulbere se ţin în exsicator timp de 24 h (IX.0.15).
Dozare. Sulfat de sodiu anhidru. 2 g pulbere se dizolvă în 50 ml apă,
st: adaugă 10 ml acid cl?rhidric 100 g/1 _(R), 200 ~ ~pă, ?e. fierb~ pţn~
Ia îndepărtarea dioxidului de carb<?n, apoi se ada,:1g~, ~n- m1c1 porţ~uni _ş1
sub agitare, 10 ml ~orară dev b~nu 50 g/1 (R), 1~calz1ţa la apro~tiv
70 "C, se ţine pe baif de apa ~im~ d: _30 mm. ş~ se filtreaza pnntr-?n
creuzet filtrant G4 m prealabil cmtănt. Prec1p1tatul se spala cu cite
5 ml apă încălzită la aproximativ 70 °C pînă la îndepărtarea ionului clorură,
apoi cu alcool (R)şi eter (R) şi se usucă la 105 °C pînă la masă constantă.
1 g sulfat de bariu corespunde la 0,6084 g N~SO4•
Hidrogenofosfat de disodiu (Na 2HP04 • 2HP) şi hidrogenocarbonat de
sodiu. 4 g pulbere se dizolvă, prin încălzire în 40 ml apă fiartă, se adaugă
indicator universal (I) si se titrează cu acid clorhidric 1 mol/1 pînă la
coloraţie roşie_. ~e încălz~şte, 1~ fierbere, s~ răce?te şi se. cont~nuă" titrar_e
cu acid clorhidric 1 mol/1 pma la coloraţie roşie. ~oluţia obţmuta _se ti-
trează cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pînă la coloraţie albastru-cenuşie.
- v,. 0,1780. 100 .
C1 = m
(V - V 1 ) . 0,08401. 100
Cz=- m alb, solubil în acid clorhidric (R).
în care,
c1 = concentraţiaîn hidrogenofosfat de disodiu (Na2HPO4 • 2:il{O)
a probei de analizat (% m/m);
el = concentraţia în hidrogenocarbonat de sodiu a probei de analizat
(% m/m);
V = volumul de acid clorhidric 1 mol/1 folosit la titrare (în mililitri) ;
V1 = volumul de hidroxid de sodiu 1 mol/1 folosit la titrare (în mili-
litri) ;
m = masa probei luate în lucru (în grame).
Acţiune farmaeologieă şi intrebninţări. Coleretic; colagog.
Pulvis effervescens Iaxans VIII.
809
PULVIS EFFERVESCENS LAXANS
Pulbere laxativă efervescentă
Sinonim: Pulvis aerophorus laxans
Preplll'8l'e
I. Natrii sul/as anhydricus (R) (V) 2 g
N atrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g
II. Acidum tartaricum (V) 6 g
Sulfatul de sodiu anhidru şi hidrogenocarbonatul de sodiu se amestecă,
se trec prin sita V şi se introduc într-o capsulă de hîrtie albastră.
Acidul tartric pulverizat şi trecut prin sita V se introduce într-o
capsulă de hîrtie albă.
Pulberea laxativă efervescentă trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Pulveres" şi uimatoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% sulfat de ş_gdiu {Na2 SO4 ),
hidrogenocarbonat de sodiu (NaHCO3 ) şi acid tartrfo-l¼R;;Q6} faţă de
valorile declarate.
Descriere. Pulberi albe care dizolvate împreună în apă produc eferves-
cenţă.
Identificare
0,5 g pulbere I se dizolvă în 10 ml apă şi se adaugă 2 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R); se produce efervescenţă. La soluţia obţinută se
adaugă 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat
- 0,5 g pulbere II se dizolvă în 3 ml apă şi se adaugă 1 ml acetat
de potasiu 100 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
Dozare. Sulfat de sodiu anhidru.I g pulbere I se dizolvă în 100 ml
apă, se adaugă 2 ml acid clorhidric (R) şi se încălzeşte la fierbere. Se
adaugă., în miei porţiuni şi sub agitare, 10 ml clorură de bariu 50 g/1 (R)
încălzită la aproximativ 70 °C, se ţine pe baia de apă timp de 30 min
şi se filtrează printr-un creuzet filtrant G4 în prealabil cîntărit. Precipi-
ţatul se spală cu apă încălzită la aproximativ 70 °C pînă la îndepărtarea
10nului clorură, apoi cu alcool (R) şi eter (R) şi se usucă la 105 °C pînă
la masă constantă.
1 g sulfat de bariu corespunde la 0,6084 g Na2 SO4 •
Hidrogenocarbonat de sogiu. 2 g pulbere I se dizolvă în 10 ml apă,
se adaugă metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric 1 mol/I
pînă. la coţoraţie portocalie. Se încălzeşte ia fierbere şi după răcire se
contmuă titrarea pînă la coloraţie portocaiie.
1 ml acid clorhidric 1 mol/1 corespunde la 0,08401 g NaHCO 3 •
 Pu.lvis Opii et Ipecacv.anhae VIII. 811
810 VIII. Pulvis Opii et Ipecacuanhae

Acid tartric. 2 g pulbere II se di~olvă ~ 40 ~ ap~ proa~păt ~iartă 5 g pulbere se agită cu 30 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se
şi răcită, se adaugă fenolftale_ină-soluţ1e (I) ş1 se titreaza cu hidroxid de filtrează. Soluţia filtrată se aduce peste cîteva miligrame de cloramină
sodiu 1 mol/1 pînă la coloraţie roz. B (R), pe o sticlă de ceas; apare o coloraţie galben-portocalie.
I ml hidroxid de sodiu~l mol/1 corespunde la 0,07505 g C4HsOi;.
Dozare. 1 g pulbere se triturează cu 2 ml apă într-un mojar ; se
Observaţie. Oind se prescrie „Pulbere Seidlitz" se eliberează „Pulbere adaugă I g hidroxid de calciu (R) şi se triturează continuu timp de
laxativă efervescentă". 15 m.in. Se adaugă 10 ml apă şi se triturează des timp de 30 min;
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Laxativ. se filtrează într-o pîlnie de separare. Mojarul şi filtrul se spală de patru
ori C"'l cîte 3 ml apă care se filtrează în aceeaşi pîlnie de separare. Solu-
ţiile apoase reunite se agită cu 20 ml cloroform (R). Stratul cloroformic
separat se aduce într-o altă pîlnie de separare şi se spală de două ori cu
cîte 5 ml hidroxid de calciu-soluţie (R) care se adaugă 1a soluţia apoasă
din prima pîlnie de separare. !n soluţiile apoase reunite se dizolvă 1 g
PULVIS OPII ET IPECACUANHAE sulfat de amoniu (R) şi se agită de două ori, timp de cîte 5 min, cu
cîte 15 ml benzen (R) care se îndepărtează. Soluţia apoasă se agită apoi
Pulbere de opiu şi ipeca de trei ori, timp de cîte 15 min, cu un amestec de alcool (R) şi cloro-
fonn (R), folosind la prima extracţie 30 ml alcool şi 30 ml cloroform, iar
Sinonim : pulbere Dover la a doua şi la a treia cite 15 ml alcool şi 30 ml cloroform. Soluţiile alcool-
Preparare cloroformice reunite într-o altă pîlnie de separare se spală cu un amestec
10 g format din 10 ml apă şi 5 ml alcool (R). După 15 min, soluţia alcool-
Opinm pulveratum (VII)
10 g cloroformică se separă şi se distilează pe baia de apă, pînă 1a sicitate,
Ipecacuanhae radix (VII)
80 g îndepărtînd urmele de solvent cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul
Saccharum lactis
se dizolvă în 10 ml acid clorhidric 10 g/1 (R), se filtrează într-un balon
Pulberile se amestecă pînă la omogenizare. cotat şi se completează cu aceiaşi solvent la 50 ml (soluţia extractivă).
Pulberea de opiu şi ipeca trebuie să corespundă prevederilor de la La 3,0 ml soluţie extractivă se adaugă 1 ml acid clorhidric 10 g/1 (R)
Pulveres" şi următoarelor prevederi: şi 4 ml nitrit de sodiu (R) IO g/1, se agită şi se iasă în repaus timp de
" Conţine cel puţin 0,95% şi cel mult 1,05% morfină anhidră (Ci_7HrnNOs).
15 min; se adaugă 4 ml amoniac 100 g/1 (R) şi se agită (soluţia-probă).
Descriere. Pulbere brun-cenuşie, cu:miros de opiu şi gust amar (t.oxic) După 5 min se determină absorbanţa soluţiei la 470 nm, folosind ca lichid
(IX.B; IX.D.l). de compensare o soluţie obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă,
din 3,0 ml soluţie extractivă, 1 ml_ acid clorhidric 10 g/1 (R) şi 8 ml apă.
Identificare 0

_ 1 g pulbere se agită cu 20 ml apă timp de 45 min şi se filtrează. Concentraţia în morfină anhidră a probei de analizat se calculează
La 10 ml filtrat se adaugă 0,1 ml clorură de fe~ (ID).~ ~/1 {R); apare cu ajutorul unei curbe-etalon stabilite în paralel şi în aceleaşi condiţii cu
o coloraţie roşu cărămizie. Se adau~ă. O, i ml acid clor.1_11dric. 100 g/1 (R) soluţia-probă, luînd în lucru: 1,0; 2,0; 3,0 şi 4,0 ml clorhidrat de morfină
şi 0,2 ml hexacianoferat (III} de potasm_Ş0_g/1 (R); coloraţia devine albastru- soluţie-etalon, soluţia B (R), acid clorhidric 10 g/1 {R) pînă la 4 ml, 4 ml
verzuie, iar în timp se depune un precipitat albastru. . . • nitrit de sodiu (R) 10 g/1 şi 4 ml amoniac 100 g/1 (R) ; se foloseşte ca
- 0,2 g pulbere se agită cu 4 ml apă tim~ de 30 min ş1 se filtreazai
1a filtrat se adaugă 8 ml amestec format din 6_ ml cloroform _(R}, 2 ~V
lichid de compensare o soluţie obţinută din 4 ml acid clorhidric 10 g/1 (R)
2-propanol (R) şi 2 ml hidrogenocarbonat de _sodiu (R) ~ g/1 Şl se ~gita şi 8 ml apă.
timp de 10 min. Soluţia cloroform-pr?panohcă ~eparata se e':,apora pe
baia de apă pînă la îndepărtarea solvenţilor. La r~z1_duu se _adauga ~,05 ml Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
dintr-un amestec format din 0,05 ml formaldehida (R) Şl 1 ml acrd sul- Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antitusiv; expectorant.
, furie ( R) ; apare o coloraţie violetă.
 812 VIII. Pyrazina.midum Pyridorini hydrochloridum VIII. 813

La soluţia obţinută la „Acid pirazinic" se adaugă' 5 ml formalde-

PYRAZINAMIDUM
Pirazinamidă
M. 123,1
Pirazinamida este pirazincarboxamidă. Conţine cel puţin 99,0% şi
cel mult 101,0% CsH5 N 3 0 raportat la substanţa anhidră.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar {IX.B).
Solubilitate. Puţin solubilă în apă, greu solubilă în cloroform, foarte
greu solubilă în eter (IX.C.l).
Insolubilă în acizi diluaţi şi în soluţii de hidroxizi alcalini.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu pi.razi-
namidă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V prezintă două
maxime: la 269 nm şi Ia 310 nm (IX.C.24.1).
- La O, l g pirazinamidă se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu 1.m?l/1 şi
se încălzeşte la fierbere; se degajează vapori care albăstr~sc hîrb~ ~e
turnesol roşie (I). Soluţia obţtnută se neutralizează cu acid clorh1dr:c
1 mol/I şi se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R); apare o coloraţie
hidă (R) în prealabilneutralizată la fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează
cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I corespunde la 0,01411 g sare de amoniu
a acidului pirazinic.
Apă. Cel mult 0,5%.
l g pirazinamidă se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.0.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g pirazinamidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g pirazinamidă se aduc cantitativ cu 200 ml apă în
balonul de distilare al unui aparat de distilare prin antrenare cu vapori
de apă. Se adaugă 75 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 şi se încălzeşte la foc
mo~erat timp de 20 min. Se procedează în continuare conform preve-
derilor de la „Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice" (IX.C.20).
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/I corespunde la 0,01231 g C5H 5N 3 0.
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Tuberculostatic.
PYRIDOXINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de piridoxină
rNuCH, ©

0
roşu-brun intens. Cl
Punct de topire: 188 - 191 °0 (IX.C.10).
HOHzc,YoH
l\ietale [grele. Cel mult 0,001 %- CHiOH
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor' de la ,;Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi c<;>mpleJat cu M, 205,6
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion p1umb).
Sinonim: vitamina B6
Acid pirazinie. Cel mult 0,15%.
1_ ___ .
La 5 g pirazinamidă se adaugă 80 ml apă şi se încălzeşte la aI?ro~- Clorhidratul de piridoxină este clorhidrat de 2-metil-3-hidroxi-4 5-bis-
mativ 50 °C sub agitare, timp de 10 min. După răcire se aduce cantit~tiv (hidroximetil)-piridină. Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0 %
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Şl se OsH 11N03 • HOl raportat la substanţa uscată.
filtrează. La 50,0 ml filtrat se adaugă 0,05 ml fenolftaleină-soluţ1e (I) Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
şi se titreaza cu hidroxid de sodiu O, I mol/1 pînă la coloraţie roz. cu gust slab acru (IX.B).
1 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 corespunde la 0,01241 g C5 H,N202.
Solubilitate. Uşor solubil în apă, greu solubil în alcool practic inso-
Săruri de amoniu. Cel mult O, 1%- lubil în cloroform şi eter (IX.O.I). ' ' ·
814 VIII. Pyridoxini hydrochloridum
Soluţia A. 1,0 g clorhidrat de piridoxină se dizolvă în 15 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 20 ml.
Identificare
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric
0,1 moljl prezintă un maxim la 290 nm, iar al soluţiei 0,002% m/V în
tampon fosfat pH 7,0 (R) prezintă două maxime: la 254 nm şi la 324 nm
(IX.C.24.1).
- O, l ml soluţie A se diluează cu 10 ml apă. La 1 m1 soluţie A
diluată se adaugă 1 ml 2,6-diclorochinonclorimidă (R) 0,4 g/1 în alcool (R)
si 0,05 ml amoniac 100 g/1 (R) ; apare o coloraţie albastră. La 1 ml
~oluţie A diluată se adaugă 1 ml acid boric (R) soluţie saturată, 1 ml
2,6-diclorochinonclorimidă (R) 0,4 gfl în alcool (R) şi 0,05 ml amoniac
100 gfl (R); nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
- 1 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un precipitat alb, cazeos.
Punct de topire: 202 - 206 °C (cu descompunere) (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 2,5 - 3,5 (soluţia A) (IX.0.22).
Metale grele. Cel mult 0,001 %,
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" {IX.0.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu IO m1 soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Săruri de amoniu. La 4 ml soluţie A se adaugă 5 ml hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere timp de 1 min; nu trebuie
să se perceapă miros de amoniac.
Pierdere prin uscare. Gel mult 0,5%.
1 g clorhidrat de piridoxină se usucă ia 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcţn_are .. ~ mult _O,l %- . .
1 g clorhidrat de pmdoXllla se cakmează cu acid sulfunc (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,3 g Glorhidrat de piridoxină se dizolvă, prin încălzire pe
baia de apă, în 15 ml acid acetic anhidru (R) şi 5 ml acetat de mercur (II}
în acid acetic anhidru (R). Se răceşte, se adaugă 0,05 ml cristal violet
în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acid percloric 0,1 molfl in
acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastru-verzuie.
1 ml acid percloric O, l mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,02056 g C8H 11N03 • HCl.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină
• Acţiune farmacologică şi intrebuinţări. Folosit în tratamentul hipo-
vitaminozei B 8 •
Pyritinoli dihydrochloridum VIII. 815
PYRITINOLI DIHYDROCHLORl'DUM
Diclorhidrat de piritinol
0
0
2C! · HzO
M, 459,5
Sinonim l diclorhidrat de piritioxină
Diclorhidratul de piritinol este diclorhidrat de bis- [(2-metil-3-hidroxi-
-4-hidroximetil-5-piridil)metilfi-disulfură cu o moleculă de apă. Conţine
cel puţin 98,0% şi cel mult 102,0% C16H 20N 20 4 S2 • 2HCI şi cel puţin
15,75% şi cel mult 16,4% clor raportta la substanţa anhidră.
Descriere. Pulbere fină albă sau alb-gălbuie, cu miros foarte slab
caracteristic şi gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, practic insolubil în alcool (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu diclor-
hidrat de piritinol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.0.24.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric
0,02 molfl prezintă un maxim la 297 nm (IX.0.24.1).
- 0,25 g diclorhidrat de piritinol se dizolvă în 10 ml apă. La 1 ml
soluţie se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu {R) 200 g/1, 1 ml apă şi se încăl­
zeşte la fierbere timp de 1 min. După răcire se adaugă, sub agitare, 2 ml
acid sulfuric 200 g/1 (R) şi I ml iod 0,005 mol/1; soluţia rămine incoloră.
- 0,1 g diclorhidrat de piritinol se dizolvă în 2 ml apă, se acidulează
cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ;
se formează un precipitat alb, cazeos.
Aspectul soluţiei. Soluţia 10% m/V trebuie să fie limpede şi incoloră.
O eventuală coloraţie nu trebnie să fie mai intensă decît coloraţia unei
soluţii-etalon preparate din 0,35 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2),
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul liuiitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, :se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
816 VIII. Pyritinoli dihydrochloridtim
Substanţe reducătoare. 0,10 g diclorhidrat de piritinol se dizolvă în
10 ml apă, se adaugă 1 ml acid sulfuric 200 g/1 (R), 1 ml iod 0,005 mol/1
şi 1 ml amidon-soluţie (I); soluţia trebuie să se coloreze în albastru,
Impurităţi înrudite ehimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant 1 silicagel H (R).
Developant I cloroform (R)-metanol (R)-acetat de etil (R)-amoniac
concentrat (R)-clorhidrat de hidroxilamină (R) (70 : 20 , 10 : 1 : 0,1 g).
Clorhidratul de hidroxilamină se dizolvă în amestecul format din metanol,
acetat de etil şi amoniac concentrat, apoi se adaugă cloroformul. Se
obţine o soluţie tulbure care se foloseşte ca atare.
Soluţie de aplicat: 0,10 g diclorhidrat de piritinol se dizolvă în 1 ml
acid clorhidric 1 mol/1 şi se diluează cu metanol (R) la 100 ml, într-un
halon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct
10 µ1 din soluţia de mai sus (10 µg diclorhidrat de piritinol).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uniform
cu 2,6-diclorochinonclorimidă (R} 2 g/1 în alcool (R) şi se examinează la
lumina zilei.
Pe cromatogramă, în afara petei corespunzătoare diclorhidratului de
piritinol, de culoare albastru-violacee, nu trebuie să apară alte pete.
Apă: 3,5 - 4,5%.
O, 1 g diclorhidrat de piritinol se titrează cu reactivul Karl Fischer
(IX.0.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %,
1 g diclorhidrat de piritinol se calcinează. cu acid sulfuric (R) (IX.C.17),
Dozare. Diclorbiărat ae piritinol. 0,2 g diclorhidrat de piritinol se
dizolvă în 50 ml apă şi se adaugă 2 ml acid sulfuric (R) 170 g/1. Soluţia
se aduce într-o coloană de sticlă cu lungimea ăe 10 cm, cu diametrul de
1 - 1,5 cm, care conţine granule de cadmiu reductor (R) activat (acti-
varea se efectuează, în prealabil, prin trecerea a 25 ml acid sulfuric R
170 g/1 prin coloana de sticlă umplută cu granulele de cadmiu, apoi coloana
se spală cu apă pînă la reacţie neutră). Viteza de curgere a soluţiei care
conţine diclorhidrat de piritinol se reglează astfel încît aceasta să fie
de 1,5 ml/min; coloana de sticlă se spală apoi cu un amestec format din
75 ml apă şi 2 ml acid sulfuric (R) 170 g/1. Eluatul se titrează cu iod
0,05 mol/1 ; spre sfîrşitul titrării se adaugă 5 ml amidon-soluţie (I) şi se
continuă titrarea pînă la coloraţie albastru-persistent.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,02207 g C16H 20N 2 0 4 S2 • 2H01.
Clor. 0,5 g diclorhldrat de piritinol se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
mativ 40 °0, în 30 ml metanol (R), se adaugă 5 ml acid acetic (R), 0,25 ml
eozină-soluţie (I) şi se titrează cu.nitrat de argint 0,1 mol/1 pînă la colo-
raţie violetă.
Ratanhiae rad.ix VIII. 817
l ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,003545 g clor.
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Neurotonic.
RATANHIAE RADIX
Rădăcină de ratania
Rădăcina plantei Krameria triandra Ruiz et Pavon (Krameriaceae),
uscată după recoltare. Conţine cel puţin 10,0% taninuri.
Descriere. Caractere macroscopice. Bucăţi de lungimi variabile, groase
de 1 - 3 cm, dure, drepte sau neregulat ondulate. Scoarţa de culoare
roşu-brună are o grosime de 1 - 2 mm, este slab aderentă de lemn şi
prezintă pe suprafaţa sa crăpături longitudinale şi transversale, mai pro-
nunţate pe rădăcinile groase. Lemnul dens, brun-roşcat, cu pori fini,
prezintă numeroase raze medulare.
Aproape fără miros, gust astringent şi amărui, mai pronunţat în regi-
unea corticală (IX.D.l).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă la exterior su-
ber, urmat de parenchimul cortical îngust, în ale cărui celule se observă
granule de amidon. Fasciculele liberiene sînt cuneiforme şi delimitate lateral
şi în partea superioară de fibre liberiene uşor îngroşate, însoţite de celule
cu cristale prismatice sau cu nisip de oxalat de calciu. Zona lemnoasă,
care ocupă cea mai mare parte a secţiunii, are un aspect radial strati-
ficat datorită razelor medulare uniseriate, nesclerificate, longitudinale şi
transversale. Parenchimul lemnos este sclerificat.
Pulberea, de culoare roşu-brună, se caracterizează prin prezenţa unui
suber colorat puternic în roşu-brun, a unor fibre lemnoase prevăzute cu
canalicule, fibre liberiene galbene, fragmente de vase punctate şi a unor
granule de amidon caracteristice, piriforme, triunghiulare sau sferice, cu
un diametru de 10 - 20 µm, izolate sau grupate (IX.D.2; IX.D.3). ~-
Identificare
- 0,1 g pulbere de rădăcină de ratania se macerează cu 10 ml apă
timp de 1 h; se filtrează şi la filtrat se adaugă 2 ml sulfat de amoniu-fer
(III) (R) 100 g/1; soluţia se tulbură şi se colorează în cenuşiu-închis. Se
lasă în repaus; lichidul supernatant este de culoare verde-cenuşie.
- 0,5 g pulbere de rădăcină de ratania se macerează cu 5 ml alcool (R)
iimp de 2 h şi se filtrează; 0,5 ml din filtratul roşu-brun se diluează
cu 50 ml alcool (R); se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) (R) 100 g/1
în alcool (R); coloraţia devine verde.
Rădăcină de Krameria argentea Mart. 1,0 g pulbere de rădăcină de
ratania se macerează cu 10 ml alcool diluat (R) timp de 2 h şi se filtrează.
52 - Farmacopeea Română, ed. a X-a
 818 v'1II. Reserpinum
Reserpinum VIII. 819

La 5 ml filt~at se adal:g~ 1 ml acetat de plumb {II) {R) 20 g/1 în alcool (R); :Descriere. Cristale mici albe sau slab gălbui sau pulbere cristalină
se fo_rmeaza un prec1p1tat ; soluţia nu trebuie să se coloreze în ro~1- albă sau slab gălbuie, fără miros (IX.B).
carm1n. )'-
Solubilitate. Uşor solubilă în cloroform, puţin solubilă în acetonă,
. Părţi din aceeaşi plantă. Fragmente de colet şi rădăcini cu diametrul foarte greu solubilă în alcool, practic insolubilă în apă şi eter (IX.O.I).
ma1 mare de 3 cm, cel mult 5,0% (IX.D.4).
Identificare
Părţi din alte plante. Cel mult 2,0% (IX.D.4). - Spectrul în infraroşu trebuie să coresp:mdă celui obţinut cu rezer-
Pierd~re_ ţ,~n uscare. _Cel mult 13,0%. pină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
5 g radacma de ratama se usucă la 105 °G pînă la masă constantă
- 20 mg rezerpină se dizolvă în 8 ml cloroform (R) şi se comple-
(IX.C.15). tează cu acelaşi solvent la 10 ml, într-un balon cotat. 1,0 ml din această
soluţie se diluează cu alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat. Spectrul
Cenuşă. Cel mult 6,0%. în ultraviolet al soluţiei prezintă un maxim la 268 nm. în intervalul 288-
l g rădăcină de ratania se calcinează cu acid sulfuric (R) {IX.0.17). - 295 nm, spectrul prezintă un minim puţin pronunţat, urmat de un umăr
Cenuşă insolubilă în ~cid !lorhidrie 100 _gfI. Cel mult 1,0% (IX.G.17). sau de un maxim slab (IX.0.24.1).
. Dozare. Se procedeaza comorm prevederilor de la 11 Dozarea taninurilor - La 1 mg rezerpină se adaugă 0,2 ml dintr-o soluţie proaspăt pre-
din prod1:15ele vegetale" (IX.D.9), hund în lucru O, 75 g pulbere de r" dăcină parată de vanilină (R) 10 g/1 în acid clorhidric (R); în interval de
de ra tama (VI). a 2 rnin apare o coloraţie roz.
- 0,5 mg rezerpină se amestecă cu 5 mg 4-dimetilaminobenzaldehidă (R)
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. şi 0,2 ml acid acetic (R). Se adaugă 0,2 ml acid sulfuric (R) ; apare
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Astringent; hemostatic; anti- o coloraţie verde. Se adaugă 1 ml acid acetic (R); coloraţia devine roşie.
diareic.
Putere rotatorie specifică: [et: J~ = 113 ° pînă. la 127 ° (1 % mfV în
cloroform R; raportat la substanţa uscată; determinarea se efectuează
imediat după prepararea soluţiei) (IX.C.4).
Produşi de oxidare. 20,0 mg rezerpină se dizolvă în 80 ml acid
acetic (R) şi se completează cu acelaşi solventla 100 ml, într-un balon
RESERPINUM cotat. Se determină imediat absorbanţa soluţiei la 388 nm. Absorbanţa
trebuie să fie de cel mult 0,10 (IX.C.24.1).
Rezerpină Pierdere prin uscare. Gel mult 1,0%.
0,5 g rezerpină se usucă la 60 °0, în vid, timp de 3 h (IX.0.15).
Reziduu prin calei.nare. Cel mult 0,1 %-
1 g rezerpină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. Alcaloizi totali. 0,5 g rezerpină se dizolvă într-un amestec
format din 6 ml anhidridă acetică (R) şi 40 ml acid acetic anhidru (R).
o-Q··OCH
I!
3 Se adaugă 0,2 ml cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titrează
cu acid percloric 0,1 mol/I în acid acetic anhidru pînă. la coloraţie albas-
tru-verzuie.
H,CD-C
0-c f/-.~" OCH3 I ml acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
~ li OCH 3. ·... . OCH 3
0,06087 g CaaH,oNtOll.
Rezerpină. 25 mg rezerpină se umectează cu 2 ml alcool (R), se adaugă
o 2 ml acid sulfuric 0,25 mol/1 şi 10 ml alcool (R) şi se încălzeşte uşor pe
baia de apă, pînă la dizolvarea completă. Se răceşte şi se completează.
Yr 608,7 cu alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat. 5,0 ml soluţie se diluează
. Rez~rpina _est~ esterul metilic al acidului 11, 17 a:-dimeto:ri-18 (3 _
: 11:_1~Jo~1benzoilox1)-3~, 20 a:-iohimban-16~-carboxilic. Conţine
8 ,::, 10 ş1 cel mult 101,0% alcaloizi totali e~primaţi • c H
J1ptţin?
·
cu alcool (R) la 50 ml, într-un balon cotat. 10,0 ml din această soluţie
se introduc într-un balon cu dop rodat, se adaugă 2,0 ml acid sulfuric
puţin 97 0% şi cel mul„ 103 001 r, H N O ~ rt t 1!1 83 ,0N20e Şl cel 0,25 mol/ 2 şi ml nitrit de sodiu (R) 3 g/1 proaspăt preparat, se amestecă
' "' , to "'l!a 4,0 2 9 rapo a 1a substanţa uscată. şi se încălzeşte în baia de apă, la 55 °C, timp de 35 min. Se răceşte, se
 820 VIII. Resorcinolttm
Res01'cinolum VIII. 821
adaugă 1,0 ml acid sulfa~c (R) 50 g/1 proaspăt preparat şi se completează
cu alcool (R) la. 2_5 ml, mtr-un balon cotat (soluţia-probă). Se determină Punct de topire: 109 - 111 °C (IX.C.10).
abs?rba!1~ soluţiei _la 3~ 1::11•. fo~osind _ca_ lichid de compensare o soluţie Aspectul A trebuie să fie limpede şi in~oloră. _o eve?.-
soluţiei. Soluţia
o~ţ1?ută 1n 1;celeaş1 condiţu ş1 din ace1aş1 reactivi ca soluţia-probă, fără
mtnt de sodiu. tuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă <lecit coloraţia u~e1 so:uţi1-
1n. para~e~~ ~e ?ete~ţ abs~r~anţa unei soluţii-etalon obţinute, în eta.lon preparate din 0,24 ml fer-E.c., 0,30 ml cobalt-E.c. ş1 apa la
a~el~eaş1 cond1ţ11 ş1
pma (s.r.).
d1n aceiaşi reactivi ca soluţia-probă, din 25,0 mg rezer- 10 ml (IX.0.2).
Observaţie. Determinarea se efectuează repede, ferit de lumină. Aciditate-alcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml metilo-
ranj-soluţie
( I) ; soluţia nu trebuie să ~ color~ze ~n roz. La ad~ugarea de
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumiaă. Venenum.
0,05 ml acid clorhidtic 0,1 mol/1 soluţia trebme sa se coloreze 1n roz.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antihipertensiv; antipsihotic.
Cloruri. Cel mult 0,02%.
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se_ compară ~cu 2 ml s~-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg 10n clorura) (IX.G.13;.

Sulfaţi. Cel mult 0,02%.

RESORCINOLUM
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, l mg ion sulfat)
Rezorcinol (IX.0.13).
Fenol. Soluţia A încălzită la fierbere nu trebuie să prezinte miros de
OH
fenol.
Pirocatehol, La 10 ml soluţie A se:: adaui;ă 0,5 ml acetat de plumb (II)

°'OH M., 110,1

Rezorcinolul este 1,3-dihidroxibenzen. Conţine cel puţin 99,0% şi cel
50 ,r,/1 (R); soluţia

1 g rezorcinol se
trebuie să rămînă

Reziduu prin calcinare. Gel mult O, 1%-

calcinează

Dozare. 0,2 g rezorcinol se

limpede timp de 2 min.

cu acid sulfuric (R) (IX.O.17).

mult 101,0% CaH6 0 2 •
Des~ri~re.. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, cu miros slab
caracteristic ş1 gust dulceag, apoi amar, arzător (IX.B).
La lumină se colorează în slab roz-cenuşiu.
Solubilitate. Solubil în 1 ml alcool, 1 ml apă usor solubil în benzen
eter şi gl~cerol, puţin solu~il în d~roform şi sulfură de carbon (IX.O.I)'.
_ . ~olf.!'/ia A. 2,0 g rezorcmol se ?izolvă în 20 ml apă proaspăt fiartă şi
rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Identificare
. - Spectr:w î1;1- infr~roJu trebuie să corespundă celui obţinut cu .rezor-
c1nol (s.r.) pnn d1spers1e m bromură de potasiu (R) (IX.O.24.2).
- O, 1 g rezorcinol se dizolvă în 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
se '.3-dauş-ă 0,05 ml c~oroform (R) ~i se în~ăl~eşte 1~ fierbere; apare o colo~
raţie roşie, care la a~augarea ~e acid clorh1dnc {R) m exces devine galbenă.
~ 0,1 g rezorcmol se dizolvă în 10 ml apă şi se adaugă 0,15 ml clo-
rn:a de fer (III2 30 g/1 (~) ; apare o coloraţie albastru-violetă, care la
adaugarea de O,;, ml amomac 100 g/1 (R) devine galben-brună.
dizolvă în 20 ml apă şi se co:ripletează :u
acelaşi solvent la 100 ml într-un balon cotat. La 20 ml soluţie se adauga,
într-un flacon cu dop rodat de 200 ml, 4.0 ml bromat de potasiu 0,0167 ~ol/1,
1 g bromură de potasiu (R), 5 ml aci~ clorhidric ?OO g/1 ~R) Ş: se
lasă în repaus la întuneric timp de 2 mm. Se adauga 10 ml 1odl_lla d:
potasiu-soluţie (R) şi se lasă din nou în repaus timp lde 5 mi~; se t1treaz~
cu iosulfat de sodiu 0,1 molfl pînă la coloraţie galben-deschis..se adauga
2 ml amidon-soluţie (I) şi se- continuă. titrarea, agitînd energic, pînă. la
decolorare.
!n paralel, se efectuează determinarea cu o probă-mart?r.
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,00183;, g G5H502.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări, Keratolitic.
 822 VIII. Retinoli acetatits solutio oleosa
Rhinoguttae VIII. 823

Conservare. în recipiente bine închise, sub atmosferă de nitrogen,

RETINOLI ACE'TATIS SOLUTIO OLEOSA ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosit în tratamentul hipo-
Soluţie uleioasă de acetat de retinol
vitaminozei A.

RIDNOGUTI'AE

M,. 328,5 Picături pentru nas

Sinonim: soluţie uleioasă de acetat de vitamina A
Picăturile pentru nas sm:t pre:ţ>arate far~~cei:t~~e lichide, sub forn:_ă.
Soluţia uleioasă de acetat de retinol este o soluţie de acetat de de soluţii,emulsii sau suspensu, destmate admmistrarn pe mucoasa nazala.
3, 7-dimetil-9-(2,6,6-trimetil-1-ciclohexenil )-2,4,6,8-nonatetraenil. Contine cel
puţin 950 OOO U.I. C22H 32 0 2 /g. , Preparare. Picăturile pentru nas se prepară prin dizolvarea, emulsio-
narea sau suspendarea su?stanţelo~ actiye în soluţii apoase izotonic: sa1!
Descriere. Lichid uleios sau amestec de lichid uleios şi cristale, de în ulei de floarea-soarelm neutralizat ş1 completarea la. masa prevazuta
culoare galbenă pînă la galben-portocalie, cu miros caracteristic (dar nu
rînced) şi gust caracteristic (IX.B). (mim). . , .. . .
Se pot folosi şi substanţe auxiliare lde ex. sol_ubilizanţi, a~enţ1 _pe:3-tru
În <:azul amestecului de lichid uleios şi cristale, pentru dizolvarea cris- creştereâ viscozităţii şi pentru ajustarea pH-ulm, conservanţi antun.1cro-
talelor ş1 omogenizare, recipientul închis se încălzeşte pe baia de apă la bieni potriviţi).
aproximativ 60 °0 şi se agită.
Picăturile pentru nas trebuie să corespund~ preved~rilor 1in m_,onogra-
Solubilitate. Solubilă în alcool absolut, practic insolubilă. în apă, mis- fiil,e „Solutiones", ,.Suspensiones" sau „Emulsiones" şi următoarewr pre-
cibilă cu cloroform, eter şi uleiuri grase (IX.C.l). vederi:
Identificare. La 0,05 ml soluţie uleioasă de acetat de retino! se adaugă pH-ul picăturilor pentru nas apoase trebuie să fie cuprins între 6,0
1 ml cloroform (R) şi 2 ml clorură de stibiu (III) în cloroform-soluţie sa.tu- şi 7,5; se determină potenţiometric.
rată (R); apare imediat o coloraţie albastră trecătoare.
Masa totală pe recipient. Se stabiieşte prin cîntărirea individuală a
Indice de aciditate. Cel mult 2,5 (IX.0.5.1).
conţinutului din zece recipiente. Faţăde masa declarată pe recipient se
Dozare. 0,1 g soluţie uleioasă de acerat de retinol se dizolvă în 50 ml admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul I.
alcool absolut (R) şi se completează cu acelasi solvent la 100 ml într-un
balon cotat. I ml soluţie se diluează cu alcoo'l absolut (R) la 100ml, în- Tabelul I
tr-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 326 nm.
Goncentraţia în acetat de retinol a probei de analizat se calculează
conform formulei: Masa declarată pe recipient Abatere admisă

A. 100 • 1900
C= pină la 10 g
m• 0,4 ±10%
10 g plnă la 25 g ±5%
în care:
c = concentraţia în acetat de retinol a probei de analizat (în U.I./g);
A = absorbanţa soluţiei la 326 nm ; Dozare. Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă..
l 900 = coeficient de transformare a absorbanţei specifice a acetatului Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea decla-
de retino! în unităţi internaţionale de acetat de retinol pe gram;
m = ffii;!Sa probei luate în iucru (în gramej rată, dacă. nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în tabe-
lul II.
824 VIII. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1% Riboflavinu.m VIII. 825

Tabelul II în paralel, se determină. absorbanţa. unei so~uţ!i-etalon de clorhidrat

de nafazolină (s.r.) 0,001 % m/V în acid clorh1dnc 0,01 mol/1.
Conţinut ăeclarat în substanţă activit (%) A batere admisă Conservare. Separandum.

pină la 0,1%
0,1% pină la 0,5%
0,5% şi mai mult de 0,5%

RIBOFLAVINUM
Conservare. 1:n recipiente bine închise prevăzute cu sisteme de picurare. Riboflavină
Observaţie. La prepararea picăturilor pentru nas nu se admite folo-
sirea parafinei lichide.

RIDNOGUTTAE NAPHAZOI.JNI HYDROCHLORIDI 0,1 %

Picături pentru nas cu clorhidrat de nafazolină 0,1¾

Preparare
N aphazolini hydrochloridum 0,1 g
Dinatrii hydrogenophosphas 0,72 g
Natrii dihydrogenophosphas (R) 0,22 g
N atrii chloridum 0,6 g
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% 1 g
Aqua destillata q.s.ad 100 g Mr 376,4

Substanţele se dizolvă în 80 g apă, se adaugă soluţia de borat de Sinonim: vitamina B 2

fenilmercur 0,2%, se completează cu apă la 100 g şi se filtrează.
Picăturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolină 0,1 % trebuie să cores- ~,
pundă prevederilor de la „Rhinoguttae" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% clorhidrat de nafazo1ină
(C14H 14N 2 • HCi) faţă de valoarea declarată..
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust sărat.
Identificare. Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,004% m/V în acid
clorhidric 0,01 mol/1 prezintă. patru maxime : la 271 nm, la 281 nm, la
288 nm şi la 291 nm (IX.0.24.1).
pH = 6,5 - 7,5 (IX.C.22).
Dozare. 1 g soluţie se diluează cu acid clorhidric 0,01 mol/1 la 100 ml,
intr-un balon cotat şi se determină absorbanţa soluţiei la 271 nm.
Riboflavina este 7,8-dimetil-10-[(2S, 3S, 4R)-2, 3,_ 4, 5-tetrah~droxipen-
tilJ-3H, IOH-2, 4-benzopteridindionă. Conţine cel 1:·1ţm 98,0% ş1 cel mult
102,0% C17H 20Ni)6 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină. galbenă pînă la galben-portocaliu, cu miros
slab şi gust amar (IX.B).
Solnbilitate. Foarte uşor solubilă în soluţii alcal!Ile, greu solubilă în
apă, practic insolubilă în acetonă, alcool, cloroform ş1 eter (IX.O.I).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespund_ă celui obţinut cu ribo-
flamă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 1 mg riboflavină se dizolvă în 100 ml apă ; soluţia prezintă ? <:U·
loare galben-verzuie în lumina transmisă., iar în cea reflectatăprez1ntao
826 VIII. Riboflavinum
fluorescenţă verde-gălbuie, care dispare la adăugarea de acizi minerali
sau de hidroxizi alcalini.
Punct de topire: 280 - 287 °0 (cu descompunere) (IX.O.IO).
Putere rotatorie specifică : [<X]~ = -111,5 ° pînă la - 132 ° (O, 1 g
riboflavină se dizolvă în 10 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 şi se diluează
cu apă proaspăt fiartă şi răcită la 25 ml, într-un balon cotat; raportat la
substanţa uscată) (IX.C.4).
Determinarea se efectuează în cel mult 30 min de la prepararea soluţiei.
pH = 5,5 - 7,2 (0,025% m/V; se prepară prin încălzire la fierbere,
răcire şi filtrare) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. Raportul absorbanţelor soluţiei de la „Dozare",
determinate la 375 nm şi la 267 nm, trebuie să fie cuprins între 0,31 şi
0,33; raportul absorbanţelor, determinate la 444 nm şi la 267 nm, tre-
buie să fie cuprins între 0,36 şi 0,39.
Determinarea se efectuează în cuve de 0,5 cm, folosind lichidul de
compensare prevăzut la dozare (IX.C.24.1).
Lumilla vină. 25 mg riboflavină se agită cu 10 ml cloroform fără alcool (R)
timp de 3 min şi se filtrează printr-un filtru cu porii fini, în prealabil
spălat cu cloroform (R); coloraţia soluţiei filtrate nu trebuie să fie mai
intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,35 ml fer-E.c.
şi apă la 10 ml.
Pierdere prin uscare. ee1 mult 1,5%.
0,5 g riboflavină se usucă la 105 °0 timp de 3 h (IX.0.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g riboflavină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. 75 mg riboflavină se dizolvă pe baia de apă în 150 ml apă
şi 2 ml acid acetic (R). După răcire se diluează cu apă la 1 OOO ml,
într-un balon cotat. La 10 ml din această soluţie se adaugă 3,5 ml acetat
de sodiu (R) 13,6 g/1 şi se completează cu apă la 50 ml, într-un balon
cotat. Se determină absorbanţa soluţiei la 444 nm, folosind ca lichid de
compensare un amestec format din aceiaşi reactivi şi prelucrat în aceleaşi
condiţii cu soluţia-probă.
A!~ la 444 nm = 323.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
AeJiune tarmacologieă şi întrebuinţări. Folosit în tratamentul hipovita-
minozei B:,
Ricini oleum VIII. 827
RICINI OLEUM
Ulei de ricin
Uleiul de ricin este un ulei gras obţinut prin presare la rece a semin-
ţelor plantei Ricinus communis L. (Euphorbiaceae).
Descriere. Lichid limpede, uleios, vîscos, incolor. O eventuală coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
din O, 10 ml dicromat-E.c. şi apă la 10 ml. Prezintă miros slab şi gust
caracteristic, neplăcut (IX.B; IX.C.2).
Prin răcire la O °C se tulbură, iar la -16 °C se prinde într-o masă
albicioasă.
Solubilitate. Miscibil cu acid acetic, alcool absolut, cloroform şi eter
(IX.C.1).
Densitate relativă: cijg = 0,952 - 0,966 (IX.C.3).
Indice de refracţie: n~ = 1,477 - 1,481 (IX.C.5.6).
Indice de aciditate. Cel mult 3,0 (IX.C.5.1).
Indice de'...._hidroxil. Cel puţin 150 (IX.C.5.3).
Indice de iod: 80 - 88 (IX.0.5.4).
Indice de peroxid. Cel mult 5,0 (IX.C.5,5).
Indice de saponificare: 176 - 187 (IX.C.5.7).
Ulei de ricin alterat. Uleiul de ricin nu trebuie să prezinte miros străin
sau rînced.
Uleiuri străine
- La 2 ml ulei de ricin se adaugă 8 ml alcool (R) ; trebuie să se
obţină o soluţie limpede.
- 10 ml ulei de ricin se agită cu 20 ml eter de petrol (R} ; stratul
inferior separat trebuie să fie de cel puţin 16 mi.
mei obţinut prin extracţie sau presare la cald. 3 ml ulei de ricin se
dizolvă în 3 ml cloroform (R), se adaugă 1 ml acid suliuric (R) şi se
agilă timp de 3 min; amestecul se poate colora în roşu-brun, dar nu în
brun-negru.
<:onservare. în recipiente ~binel_închise, pline, ferit dellumină, la loc
răcoros.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Purgativ.
828 VIII. Rifampicinum
RIFAMPICINUM
Rifampicină
C43H58NP12 :M:, 823,0
Rifampicina este acetat de (12Z, 14E, 24E)-(2S, 16S, 17S, 18R, 19R,
20R, 21S, 22R, 23S)-1, 2-dihidro-5, 6, 9, 17, 19-pentahidroxi-23-metoxi-2,
4, 12, 16, 18, 20, 22-heptametil-8-[N-(4-metil-l-piperazinil)formimidoil]-l,
11-dioxo-2, 7-(epoxi[l, 11, 13 J-pentadecatrieniniino)nafto [2, 1-b ]furan-21-il.
Conţine cel puţin 98,0% ~i cel mult 102,0% C43H 58Np12 raportat la subs-
tanţa uscată.
Activitatea microbiologicii este de cel puţin 950 µ.g rifampicină
(043 H 58NP12 )/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină roşu-cărămizie pînă 1a roşu-brună, practic
fără miros (IX.B).
Cristalinitate. Cristaleie examinate la microscopul polarizant (suspensie
în parafină lichidă) prezintă birefringenţă.
Solubilitate. Uşor, solubilă în t'loroform, solubilă în acetat de stil şi
metanol, foarte greu solubilă în apă (IX.C.1).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu rifam-
picină (e.n.) prin dispersie în parafină lichidă (R) (IX.C.24.2).
- Spectrul în ultraviolet şi în, vizibil al solutiei folosite la „Dozare-
-Rifampicină" prezintă patru maxime: 1a237 nm,'la 254 nm, la 334nm
şi la 475 nm (IX.C.24.1).
- 25 mg rifampicină se agită cu 25 ml apă timp de 5 min şi se fil-
trează. La 5 ml soluţie filtrată se adaugă l ml persulfat de amoniu (R)
100 g/1 în tam~on fosfat pH 7,4 (R) şi se agită timp de 5 min. Coloraţia
galben-f'.O~tocahe a soluţiei devine roşu-violetă; nu trebuie să se formeze
un prec1p1tat.
Rifampicinum VIII. 829
pH = 4,0 - 6,0 (suspensie 1 % m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită,
după agitare timp de 2 min) (IX.C.22).
Impurităţi înrudite chimic. 3-formilrifamicină SV, cel mult 0,5%;
rifampicinchinonă, cel mult 1,5%; alţi produşi, cel mult 1,0% din fiecare.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant; silicagel GF 254 (R) sau silicagel G (R) (plăci cromatogra-
fice preparate cu tampon fosfat pH 7 ,4 R).
Developant: cloroform (R)-metanol (R) (90: 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: rifampicină 2,0% m/V în cloroform (R) (se foloseşte ime-
diat după preparare);
Soluţia b: 3-formilrifamicină SV (s.r.) 0,010% m/V în cloroform (R) ;
Soluţia c : rifampicinchinonă ( s.r.) 0,030% m/V în cloroform (R) ;
Soluţia d: 0,5 ml soluţie „a" se diluează cu cloroform (R) 1a SO.ml,
într-un balon cotat.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c şi d, se
aplică soluţiile :
a : 20 µ.1 soluţie a (400 µ.g rifampicină) ;
b: 20 µ1 soluţie b {2 µg 3-formilrifamicină SV-s.r.);
c: 20 µ1 soluţie c (6 µg rifampicinchinonă-s.r.) ;
d: 20 µ.1 soluţie d (4 µg rifampicină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în
lumina ultravioletă la 254 nm (placa cu silicagel GF 254) sau la lumina
zilei (placa cu silicagel G).
Pe cromatograniă, întdreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare rifampicinei, pot să apară pete, cu acelaşi Rf cu al pete-
lor din dreptul punctelor b şi c ; mărimea şi intensitatea acestora nu tre-
buie să depăşească mărimea şi intensitatea petelor din dreptul punctelor
b şi c. Dacă mai apar şi alte pete, mărimea şi intensitatea acestora nu
trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctului d.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.O.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la
10 ml (0,02 mg ion plumb).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,5%,
0,5 g rifampicină se usucă la 80 °0, în vid, timp de 4 h (IX.O.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g rifampicină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Im.purităţi toxice (IX.F.11). Se administrează pe cale orală . 1 ml
suspensie care conţine rjfampicină 6 mg/ml în metilceluloză (R) 10 g/1.
Dozare. Rifampicină. 0,1 g rifampicină se dizolvă în metanol (R} şi
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 2 ml
 830 VIII. Rutosid:um Rutosidum VIII. 831

soluţie se diluează cu tampon fosfat pH 7,4 (R) la 100 ml, într-un balon
cotat şi se determină absorbanţa soluţiei la 475 nm, folosind ca lichid de
compensare tampon fosfat pH 7,4 (R).
A!~ la 475 nm = 187.
Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la
,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. În recipiente închise etanş, sub nitrogen, ferit de lttmină,
la cel mult 25 °0. În lipsa nitrogenului, se conservă în recipiente închise
etanş, ferit de lumină şi la cel mult 15 °0.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
RUTOSIDUM
Rutozidă
OH
OH
HO
Descriere. Pulbere cristalină galbenă sau galben-verzuie, fără miros,
fără gust (IX.B).
Solubilitate. Solubilă în 20 ml metanol şi în 400 ml apă la 100 °C,
greu solubilă în alcool, foarte greu solubilă în apă, practic insolubilă în
cloroform şi eter (IX.C.I).
Solubilă în soluţii de amoniac şi hidroxizi alcali.n.i, cu formare de săruri.
Identificare
- Pe cromatograma de la „Cvercetol", în dreptul punctului a, trebuie
să apară o pată asemănătoare cu pata rutozidei (s.r.) din dreptul punc-
tului b.
- La 0,5 g rutozidă se adaugă 50 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se
încălzeşte la fierbere timp de 2-3 min şi după răcire se filtrează. La 5 ml
filtrat se adaugă 3 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 4 ml sulfat de cupru
(II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere;
se formează un precipitat roşu.
- 20 mg rutozidă se dizolvă, prin încălzire, în 5 ml alcool (R), se
adaugă 1 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) şi 0,3 g zinc (R); soluţia se colo-
rează în roşu.
Aciditate. O, 10 g rutozidă se agită timp de 1 min cu 5 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se filtrează. La filtrat se adaugă 0,05 ml albastru de
bromtimol-soluţie (I) şi 0,05 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I; soluţia tre-
buie să se coloreze în verde.
Cvercetol. Cel mult 5,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: celuloză microcristalină (R).

\\~
o Prepararea plăcilor cromatografice se efectuează, dacă producătorul
adsorbantului nu prevede altfel, după cum urmează:
Într-un flacon conic cu dop rodat se agită energic, timp de 1 min,
• 3Hz0 o suspensie de celuloză microcristalină (R) în apă I: 3 m/V. După întin-
derea stratului, plăcile se usucă la aer timp de 24 h.
Developant: acid acetic (R)-apă (50 t 50).
f-½C OH Soluţii de aplicat :
I Soluţia ai rutozidă 1,0% mfV în metanol (R) ;
o Soluţia b: rutozidă (s.r.J 1,0% m/V în metanol (R);
Soluţia c: cvercetol (s.r.J 0,050% m/V în metanol (R).
iHOH ~
......
~C . Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se aplică
soluţiile:
I H OH a: 10 µ1 soluţie a (100 µg rutozidă);
b: IO µ1 soluţie b (100 µg rutozidă-s.r.);
:Mr 664,6 c: 10 µ1 soluţie c (5 µg cvercetol-s.r.).
Sinonim: rutină Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo~
R.utozida este 3, 3', 4', 5, 7-pentahidro:riflavon~3-ramnoglucozid cu trei pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
molecule de apă. Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 102,-0~ ½?Râo01, de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina
raportat la substanţa uscată. ultravioletă la 254 nm.
832 VIII. Saccharinum
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe 1îngă pata principală,
corespunzătoare rutozidei, cu Rf de aproximativ O, 73, mai poate să apară
o pată cu fluorescenţă galbenă, cu Rf de aproximativ 0,26; mărimea şi
intensitatea fluorescenţei acestei pete nu trebuie să depăşească mărimea
şi intensitatea fluorescenţei petei cvercetolului, cu Rf de aproximativ 0,26,
din dreptul punctului c.
Substanţe insol~bile în amoniac. O, 10 g ru~ozidă se. diz,?lv_ă, J?rin încăl­
zire, în 5 m1 amoruac concentrat (R); soluţia trebme sa fle lunpecle.
Substanţe insolubile în alcool absolut. 0,50 g rutozidă se dizolvă în
25 m1 alcool absolut (R) încălzit la fierbere; soluţia fierbinte trebuie să fie
limpede.
Pierdere prin uscare: 5,5 - 8,5%.
1 g rutozidă se usucă la 130 °0 pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,4%.
I g rutozidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 50 mg rutozidă se dizolvă, prin încălzire, în 20 m1 alcool (R)
şi după răcire se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon
cotat. La 3,0 ml din această soluţie se adaugă 1 ml acid acetic (R) 1,2 gfl
şi se completează cu alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat (soluţia­
probă). Se determină absorbanţa soluţiei la 362 nm, folosind ca lichid de
compensare o soluţie preparată din 1 m1 acid acetic (R) 1,2 g/1 şi alcool (R)
la 100 ml.
în paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă din 3,0 ml rutozidă (s.r. în prealabil uscaţă
la 130 °e pînă la masă constantă) 0,05% m/V în alcool (R), 1 ml acid
acetic (R) 1,2 g/1 şi alcool (R) la 100 ml.
Conservru:e. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări.. Normalizator al permeabilităţii
şi elasticităţii vasculare.
SACCHARINUM
Zaharină
C,H5NO3 S M, 183,2
Za.ha.rina este l, 2-benzizotiazo1-3(2H)-on-l, I-dioxid. Conţine cel puţin
98,0% şi cel mult 101,0% C,H5NO8 S raportat la substanţa uscată.
Saccharinum VIII. 833
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust foarte dulce
(IX.B).
Solubilitate. Solubilă în 12 ml acetonă, 30 ml alcool, 50 ml glicerol,
foarte puţin solubilă în apă şi eter, practic insolubilă în benzen şi cloro-
form (IX.C.l).
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi şi de carbonaţi alcalini şi în amoniac.
Soluţia A. 1,25 g zaharină se dizolvă la fierbere în 50 ml apă, se r~-
ceşte şi se filtrează; soluţia filtrată se completează cu apă la 50 ml pnn
spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- La 50 mg zaharină se adaugă 50 mg rezorcinol (R) şi 1 ml acid
sulfuric (R) şi se încălzeşte cu precauţie ; apare o coloraţie galben-roşiatică
care prin încălzire prelungită devine verde-închis. Amestecul se răceşte,
se diluează cu 10 ml apă şi se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ;
auare o fluorescentă verde.
~ 0,2 g zaharină se încălzesc pînă la topire cu 0,5 g carbonat de
sodiu anhidru (R); se degajează vapori care albăstresc hîrtia de tumesol
roşie (I). După răcire, reziduul se dizolvă în 10 ml apă, se neutralizează
cu acid clorhidric 100 g/1 (R), se filtrează şi se adaugă 0,1 ml clorură de
fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie violetă.
Punct de topire: 226 - 230 °e (IX.C.10).
pH = 2,0 - 4,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Amoniu. La 4 ml solutie A se adaugă 0,5 g oxid de magneziu (R)
şi se încălzeşte în baia de apă timp de 1 min; nu trebuie să se degajeze
vapori care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Arsen. 0,50 g zaharină nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipo-
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederiîor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,2%.
2 ml soluţie A completată cu apa ia 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Acid benzoic, acid salicilic. La 8 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml clorură
de fer (III) 30 g/1 (R); nu trebuie să apară o coloraţie violetă sau să se
formeze un precipitat roşu-cărămiziu.
Acid p-sulfonamido-benzoic. 0,20 g zaharină se dizolvă în 5 ml
acetat de sodiu 100 g/1 (R) şi se adaugă 1 ml acid acetic (R); soluţia
trebuie să fie limpede şi incoloră timp de 1 h.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 0,20 g zaharină se dizolvă în
4,5 m1 acid sulfuric (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 5 m1 ; ~olu-
ţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să
5:3 - Farmacopeea Română, ed, a X-a
834 VIII. Saccharum
fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml
cobalt-E.c., 0,125 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0,5 g zaharină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă {IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g zaharină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,4 g zaharină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C
în 75 ml apă şi după răcire se adaugă fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează
cu hidroxid de sodiu O, I mol/1 pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,01832 g C7 H 5N03 S.
SACCHARUM
Zahăr
C~OH
HOH~ hGH,OH
, o~
HOCH2
C12H22O11 M., 342,3
Sinonime: zaharoză, sucroză
Zahărul este p- D-fructofuranozil-a.-D-glucopiranozidă.
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust dulce (IX.B).
Se topeşte la aproximativ 160 °C, iar la temperatură mai ridicată se
caramelizează, răspîndind un miros caracteristic.
Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă, greu solubil în alcool şi gli-
cerol, practic insolubil în cloroform şi eter (IX.C.l}.
Soluţia A. 3,0 g zahăr se dizolvă în 20 ml apă proaspăt fiartă şi răcită
şi se completează cu acelaşi solvent la 60 ml.
Identificare
- 0,1 g zahăr se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 0,3 ml acid sulfuric
100 g/1 (R) şi se încălzeşte}& fierbere timp de 1 min· După răcire se neu-
tralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se adaugă 2 ml sulfat de
Saccharum VIII. 835
..:upru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se îuc:ălzeşte la fier-
bere ; se formează un precipitat roşu.
- 0,75 g zahăr se dizolvă în 1 ml apă, se adaugă 1 ml nitrat de
cobalt (II) 50 g/1 (R) şi 2 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R); apare o colo-
raţie violetă (deosebire de glucoză şi de lactoză).
Putere rotatorie speeiîieă: [cx]jg = + 66,5° pînă la +66,8° (5% m/V
în apă) (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. 10 g zahăr se dizolvă în 5 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.2).
Aciditate. La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml fenolftaleină-soluţie (Iî;
.;0luţia trebuie să rămînă incoloră. Se adaugă O, 1 ml hidroxid de sodiu
0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roşu.
Calciu. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml nu trebuie să dea
reacţia pentm calciu (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,004%. .
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu· apă
la 10 ml (0,02 mg ion dorură) (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C.13).
Sulfaţi.Cel mult 0,02%,
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon {O, l mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Bariu, stronţiu. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid sulfuric 100 g/1 ( R);
soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Dextrine, .amidon, sulfat de calciu, alte implll'ităţi. La soluţia obţinută
la „Aspectul soluţiei" se adaugă 20 ml alcool (R) şi se agită; soluţia
trebuie să rămînă „limpede.
Zahăr invertit, alte substanţe reducătoare. La 5 ml sohţţie A se .?,.daugă
5 ml sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se
încălzeşte pîriă la fierbere; nu trebuie să se formeze imediat un precipitat
galben sau roşcat.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g zahăr se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult'0;I%.
1 g zahăr se calcinează cu acid sulfuric ( R) (IX.C.17) ..
Observaţie. Prezintă pericol de explozie prin triturare cu substanţe
oxidante.
 "VIII. Saccharum Iactis Saccharum lactis VIII. 837
836

Arsen. Cel mult 0,0001 %-

SACCHARUM LACTIS 5,0 g lactoză se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul
limitei de arsen-Procedeul II" (IX.C.13).
Lactoză Calciu. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 m1 nu trebuie să dea
reacţia pentru calciu (IX.C.13).
Clo?'llri. Cel mult 0,004%.
HO~q 10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. 5 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru fer (IX.C.13).
HO~O CH 20H
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
OH HO
grele (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 m1 soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Dextrine, amidon, substanţe reducătoare. La 10 ml soluţie A se adaugă
0,05 ml acid clorhidric (R), 0,05 ml iod 0,05 mol/I şi se agită; coloraţia
trebuie să fie asemănătoare cu aceea a unei soluţii-martor preparate din
Lactoza este 0-~-D-galactopiranozil-(l-+4)-!!-D-glucopi.ranoză cu o 10 ml apă, 0,05 ml acid clorhidric (R) şi 0,05 ml iod 0,05 mol/I.
moleculă de apă.
Suhstaaţe proteice. La 10 ml soluţie A se adaugă 1 ml hidroxid de
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust siab dulce (I~.B).
sodiu 300 g/1 (R) şi 0,05 ml sulfat de cupru (II) 50 g/1 (R) ; nu trebuie să
Solubilitate. Usor solubilă în apă, practic insolubilă în alcool, clorororm apară o coloraţie violetă.
şi eter (IX.C.l). , · b · Zahăr, fructoză. La 5 ml soluţie
A se adaugă 0,1 g rezorcinol (R),
Solutia A. 5 o a lactoză se dizolvă în 30 ml apă la fier ere ş1 se
diluează' cu apă' pr~aspăt fiartă şi răcită la 100 ml. l m1 acid clorhidric 100 g/I(R) şi
se încălzeşte timp de 5 min; nu trebuie
să apară o coloraţie roşie ; amestecul se poate colora în galben.
Identificare , · d ah'
- Lactoza prin calcinare se innegreşte şi degajează miros e z ar Zaharuri solubile în alcool (glucoză, zaharoză). Cel mult 0,5%.
2 g lactoză pulverizată se dizolvă în 20 ml alcool 90c, se agită timp
ars. _ 1 g lactoză se încălzeşte cu ~ ml acid nit:î~ (R), în ba~a de a;,~ de 15 min şi se filtrează. 10 ml filtrat se evaporă pe baia de apă într-o
timp de 5 min .. După răcire se dilueaza cu 2 ml apa, se fonneaza ·un P - capsulă de sticlă în prealabil cîntărită şi reziduul obţinut se usucă la 105 °C
cipitat alb, cnstalm. . pînă la masă constantă.
_ a 2 ml solutie A se adaugă 3 ml sulfat _?-e cupru (I~) Ş1 t3:1'rat
de pota!'u şi sodiu-ooluţie (R) şi se încălzeşte la 11erbere; se tormeaza un Pierdere prin uscare. Cel mult 5,5%.
precipitat roşu. , _ T
0,5 g lactoză se usucă Ja 130 °C pînă Ia masă constantă (IX;C.15).
Putere rotatorie specifică: tixa~ =
01
+
55 ° pma la + 0
56 _(IO/~ m/\ Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
în apă cui ml amoniac 100 g/1 R, raportat la substanţa uscata) (~X.CA). 1 g lactoză se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Asn..etul solutiei. 2 5 g lactoză se dizolvă în 15 ml apă la fierbere_; Contaminare microbiană. Lactoza nu trebuie să conţină Esckerichia
r- • ' . - · f" - · r p de sau cel mult tran,,-
după răcire, soluţia trebuie sa fie ara mrros, 1m e
coli şi Sal,monell(i sp. (IX.F.3).
parentă şi incoloră (IX.C.2). . _ ~. ,.
Aciditate. La 20 ml soluţie A se adaugă O, 1 m:
fenolft:3-lem':-soluţ1e (~! '.
solutia trebuie să fie incoloră. Se ada;igă 0,0~ ml hidroxid de soctm
Conservare. !n recipiente bine închise.
Observaţie. Prezintă pericol de explozie prin triturare cu substanţe
O, 1 inol/1; soluţia trebuie să se coloreze m roşu. oxidante.
838 VIII. Salicylamidum Scopolamini hydrobromidum
VIII. 839

SAIJCYLAMIDUM te ~~~~~~ndr:~i!i t;!t~~; ';e~~r:al:;:;tI[iel~~::~a~i~~~;(Ir~~i)rilor

re me sa ea reacţia pentru metale grele. ·'-· ' nu
Salicilamidă Snliaţi. cer mult 0,01 %-
10 r:iO (1;;0~oluţ1e _A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu ap~ 1a
, ~ mg 10n sulfat) (IX,C.13). '"
4 5 X:t~t:it°rflam(ţ} ~şor carbonizabile. 0,2 g salicilamidă se dizolvă în
, .. ci . ~ unc . ş1 se completează cu acelaşi solvent Ia - ml . ·
;~r;a!~~!ţii!u J~3~u : rc~~:i1t~~ntensoă foecît lcofloraţia uţii:et:~~~
un_ei sof
(IX.C.14). .c., ' m er-E.c. Şl apa la 5 ml
R4;_zidnu ,P~in ':Rl~inare. C_el mult O, 1%-
M,. 137, l .o,~ g sal1cilanud~ .se c_al~mează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Salicilamida este 2-hidroxibenzamidă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel Do~. 0,2 g sahcilam1da se dizolvă în 40 ml dimetilforma ·d" (R)
se adauga O, 1 ml albastru de timol • di tilf . " . nu a '
mult 101,0% C,H,NO2 • cu metoxid de sodiu O 1 mol/' p'1na" iln mle ţ_ormalabnuda (I) ş1 se titrează
1 ml . ' ' a co ora 1e astră
Descriere. Cristale aciculare, incolore sau pulbere cristalină aproape metoxid de ~o?îu 0,1_ mol/1 corespunde 1a 0,0Î371 g CiH7NO2.
albă, fără miros, cu gust slab amar (IX.B).
Conservare. În recipiente bme închise ferit d 1 · -
Solubilitate. Solubilă în 8 ml alcool, 10 ml apă la fierbere, 40 ml eter, Aeţiune farma I • - . • . " ., e. ununa.
180 ml cloroform, 700 ml apă (IX.C.1). flamator. co og1ca ŞI mtrebumţar1. Analgezic; antipiretic; antiin-
Se dizolvă în soluţii diluate de hidroxizi alcalini.
Soluţia A. 2,0 g salicilamidă se dizolvă în 40 ml apă la fierbere, se
răceşte şi se filtrează ; soluţia filtrată se completează la 40 ml prin spăiarea
filtrului cu apă. SCOPOLAMINI HYDROBROMIDUM
Identificare
- La 1 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml clorură de fer (HI) 30 g/1 (R); Bromhidrat de scopolamină
apare o coloraţie violetă.
La 2 ml soluţie A se adaugă 0,3 ml apă de brom ( R) ; se formează
un precipitat alb.
- 0,2 g salicilamidă se încălzesc într-o eprubetă uscată; se degajează
un miros caracteristic de fenol si vapori care albăstresc hîrtia de turneso1
ro1ie (I). , -
Punct de topire: 138-142 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,5 g salicilamidă se dizolvă .în .10 ml. ap~. prin 8
încălzire la aproximativ 70 °C; soluţia trebuie să fie· limpede şi incoloră Br · 3H 20
(IX.C.2).
Aciditate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml roşu de metil-soluţie (I)
şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galbenă. Tre-
buie să se folosească cel mult 0,05 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1.
Amoniu. Cel mult 0,0025%.
2;0 g salicilamidă se agită cu 20 ml apă şi se filtrează. 8 ml soluţie
filtrată completată cu apă ia 10 ml se compară, cu 2 ml soluţie-etaion ½7H21NO4 • HBr , 3:H:iO
completată cu apă la 10 ml (0,02 mg amoniu) {IX.C.13}. . . M:, 438,3
Sinon:1!1': Hyoscini hydrobromidum
Cloruri. Cel mult 0,01 %- ·
. B~ D:111<½'atul de scopolamină este bromhidrat de 3-{2'-fenil-3'-hidro
0
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,05 mg ion clorură ) {IX.C.13). xipropiomloxi)-6, 7-epoxi~8-metil-8-azabiciclo [3.2.lll octan cu trej molecuJ;
 Scopolamini hydrobromidum
840 VIII.
de auă. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 101,0% Ci_ 7H21N04 · HBr
raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau cristale incolore, fără miros, cu
gust amar (toxic) (IX.B); eflorescent.
Solubilitate. Solubil în 3 ml apă, 30 ml alcool, foarte greu solubil în
cloroform, practic insolubil în eter (IX.C.l). _ cipală, corespunzătoare bromhidratului de scopolamină, cu Rf de apro-
Sofotia A. 2 50 cr bromhidrat de scopolamină se dizolvă în 30 ml apa
moaspăt' fiartă ~i răcită si se completează cu acelaşi solvent la 50 ml,
intr-tÎn balon cotat. ' bromhidratului de scopo1amină din dreptul punctului b; cel mult una din-
Identificare
- l mo- bromhidrat de scopolamină se dizolvă în 0,25 n:iJ. acid _nitric
fumans (R) şi se evaporă la sicitate pe baia de apă ; du:pă răcire, ::eziduul:
de culoare galbenă, se dizolvă în 2 ml acetonă (R) ş1 s~ a~aug~ 0,2 mi
hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool ; apare o coloraţie violeta.
- La 1 ml soluţie A se adaugă 1 _II:1 amoniac _100 g/1 (~) _şi 3 ml_ clo:
roform (R) şi se agită; se evaporă la s1c1tate pe baia, de apa Ş1 la reziduu
se adaugă 1,5 ml clorură de mercur (II) (R) _2~ g~ 11:- al~ool_ ~c; se for-
mează un precipitat alb (deosebire de atropma Ş1 h1os':1a~ma).
- La 1 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml acid clor~dric ~~ g/1 (R) 1
0,2 ml cloramină. B 50 g/1 (R) şi 1 ml cloroform (R) ş1 se agita; stratu"
cloroformic se colorează în galben-brun.
Punct de topire: 193 - 199 °0 (IX.O.IO).
Putere rotatorie specifică: [ocm= -23° pînăla -26,5° (soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.0.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.0.2).
pH = 4,0 - 6,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Aposeopolamină. Absorbanţa soluţiei 0,1 % m/V în acid clorhidric
0,01 mol/1 la 245 nm trebuie să fie de cel mult 0,36 (IX.C.24.1).
Impurităţi }n~dit~ chimie şi produşi _de desc:mpuner~. ~e pr~cedea~ă
conform prevea.erilor ae la „Cromatografie pe ssat subţire {IX.C.26.-).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (R}-acetonă (R)-metanol (R)-amoniac concen-
trat (R) (50: 30: 10: 2).
Solutii de aplicat:
Solutia a: bromhidrat de scopolamină 2,0% m/V în metanol (R);
Solutia b : bromhidrat de scopolamină 0,020% m/V în metanol (R) ;
Soluţia c: bromhidrat de scopolamină 0,010% m/V în metanol (R) ·
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se aplică
soluţiile: ~ ·
a: IO u.1 solutie a (200 µg bromhidrat de scopolamină) ;
b: 10 u.l solutie b (2 µg bromhidrat de scopolamină) ;
C; 10 µ1 soluţie C (1 µg bromhidrat de scopolamină).
Sinapis nigrae semen VIII. 841
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
se lasă pînă. cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
la linia de start, se scoate şi se usucă în etuvă, la 105 °C, timp de 15 min.
După răcire, se pulverizează uniform cu tetraiodobismutat (III) de potasiu
şi acid tartric-soinţie (R) pînă ia apariţia petelor.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
ximativ 0,70, mai apar şi alte pete, mărimea şi intensitatea coloraţiei aces-
tora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei
tre pete poate să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei brom-
hidratului de scopolamină din dreptul punctului c.
Pierdere prin uscare. 10,0 - 13,0%.
0,5 g bromhidrat de scopolamină se usucă pe pentoxid de fosfor, în
vid, timp de 24 h, apoi la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Oel mult O, l %·
1 g bromhidrat de scopolamină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,4 g bromhidrat de scopo1amină se dizolvă, prin încălzire la
aproximativ 50 °0, în 10 ml acid acetic anhidru (R). După răcire se adaugă
5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R), 30 ml cloroform (R)
şi 0,3 ml galben de metan.îl în dioxan (I) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/I în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee.
l ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03843 g
0 17H 21NO 4 • HBr.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Venenum.
Acţiune fannaeologieă şi întrebuinţări. Anticolinergic, folosit ca anti-
parkinsonian, în răul de mişcare şi în preanestezie.
SINAPIS NIGRAE SEMEN
Sămînţă de muştar negru
Săminţa matură a plantei Brassica nigra (L.) Koch (Sinapis nigra L.)
(Brassicaceae). Oonţine cel puţin 0,7% ulei volatil sub formă de glicozide
exprimate în izotiocianat de alil (C4H 5NS).
Descriere. Caractere macroscopice. Seminţe sferice sau ovoide, cu ma-
metrul de 1 - 1,6 mm, brun-negricioase sau roşu-negricioase la exterior,
galbene în interior. La examinare cu lupa, se observă suprafaţa fin reti-
culată a seminţelor, cu o mică proeminenţă albicioasă (hilul) pe faţa puţin
 Sinapis nigrae semen
842 VIII.
turtită. Sub tegument se află un embrion oleaginos, galben sau verzui, cu
două cotiledoane, dintre care cel exterior îl înfăşoară pe cel interior, a cărui
margine acoperă radicula recurbată.
Fără miros, gust mucilaginos; prin sfărîmarea seminţelor gustul devine
înţepător arzător, caracteristic (IX.D.1).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală prezintă tegumentul semi-
nal format dintr-o epidermă externă cu celule alungite tangenţial şi pereţi
subţiri, bogate în mucilagii, după care urmează un strat de celule mari,
foarte alungite tangenţial, cu pereţii subţiri care sînt căptuşite spre inte-
rior şi lateral de celulele scleroase ale stratului următor, îngroşate inegal,
cu lăţimea de 4 - 14 µ.m, cu înălţimi diferite şi de culoare galbenă; urmează
un strat pigmentar format din celule alungite tangenţial, cu un conţinut
brun-roşcat. Albumenul este format dintr-un strat de celule poligonale
sau uşor alungite tangenţial, cu pereţii îngroşaţi, după care urmează cîteva
straturi de celule fusiforme. Cotiledoanele embrionului au celule poligo-
nale cu pereţii subţiri, bogate în ulei gras şi aleuronă. Amidonul lipseşte.
Pulberea, formată din particule galbene, galben-verzui sau galben-
-brune, amestecate cu particule brune, prezintă fragmente brune din tegu-
ment, cu celule poligonale, cu lumen îngust; deasupra şi dedesubtul acestui
strat apare o reţea constituită din mari ochiuri pohgonale rotunjite. Pul-
berea mai prezintă fragmente de albumen cu celule poligonale cu pereţii
îngroşaţi, pline cu picături de ulei gras şi aleuronă şi numeroase fragmente
din embrion cu celule poligonale cu pereţii subţiri, care conţin granuie
de aleuronă şi picături mici de ulei. Uneori se mai întilnesc fragmente din
epiderma tegumentului, cu celule mari, poligonale, incolore (IX.D.2;
IX.D.3).
Identificare
- Seminţele de muştar negru, puse în contact cu apa timp de 5 -
10 min, devin uşor mucilaginoase.
- Seminţele de muştar negru, triturate cu apă, degajează un miros
caracteristic înţepător.
Sinapis alba L. Nu se admite înlocuirea cu seminţe cu diametrul de
1,7 - 2,5 mm (galbene sau cenuşii la exterior, cu suprafaţa foarte fin
punctată sau cu îngroşări neregulate) şi care prezintă celule sderoase cu
înălţimi egale şi de culoare galben-deschis. ~,
- La 0,1 g pulbere de sămînţă de muştar negru se adaugă 10 ml
apă şi se ţine în baia de apă timp de 5 min, agitînd din cînd în cînd. Se
răceşte şi se filtrează. La filtrat se adaugă 0,2 ml nitrat de mercur (I)
în acid nitric (R); se formează un precipitat. Se lasă în repaus timp de
2 h ; lichidul supernatant nu trebuie să se coloreze în roşu sau roz.
Alte specii de Brassieaeeae. Nu se admite înlocuirea cu seminţe care
prezintă celule scleroase de culoare brună, cu îngroşări uniforme, sau cu
o lăţime diferită de 4 - 14 µ.m.
Amidon. 1 g pulbere de sămînţă de muştar negru se încălzeşte la
fierbere cu 10 ml apă şi se filtrează. După răcire, la filtrat se adaugă 0,1 ml
iod 0,05 mol/1; nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Sinapis nigrae semen VIII. 843
Părţi din aceeaşi plantă. Părţi din aceeaşi plantă, seminţe zdrobite
sau alterate, cel mult 1,5% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 1,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 12,0%.
5 g sămînţă de muştar negru se usucă la 105 °e pînă 1a masă constantă
(IX.0.15).
Cenu~ă. Cel mult 5,0%.
1 g sămînţă de muştar negru se calcinează pînă la masă constantă
(IX.C.17).
.
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 g/l. Cel mult 1,5% (IX.C.17).
Dozare. La 10 g pulbere de sămînţă de muştar negru (IV) proaspăt
măcinată se adaugă 100 ml apă încălzită la 40 °c, într-un balon cu-dop
rodat şi se ţine în etuvă, la 40 °e, timp de 2 h. Se adaugă 30 ml alcool
(R) şi balonul se adaptează la un refrigerent prevăzut cu o alonjă care
se introduce într-un balon cotat de 100 ml în care se află un amestec format
din 5 ml apă şi 7 ml amoniac concentrat (R) 140 g/1. Capătul alonjei tre-
buie să pătrundă in soluţia din balonul cotat. Se distilează 70 ml soluţie,
la început mai încet, cu precauţie, evitînd formarea de spumă, apoi mai
repede. Se spală refrigerentul cu 10 ml apă, care se introduce în balonul
cotat. Distilatul din balonul cotat, în gîtul căruia s-a pus o mică pîlnie,
se ţine în baia de apă, la început la 50 - 60 °e timp de 10 min, apoi la
100 °e timp de IO min. Se completează cu apă la 100 ml, la 20 °e şi se
omogenizează. La 10 ml soluţie se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I)
şi se titrează cu acid clorhidric 1 molfl pînă la coloraţie roşie. La 40 ml
din aceeaşi soluţie se adaugă de patru ori voiumulfde acid clorhidric
1 mol/1 folosit la titrarea prealabilă, apoi încă 10 ml acid clorhidric
1 mol/1 şi 10 ml acid acetic (R), într-un vas conic cu dop rodat. Se intro-
duc apoi cu precauţie, sub agitare, 20 ml iod 0,05 mol/1. Se închide flaco-
nul şi se lasă în repaus, la întuneric, timp de 2 h, după _care se titrează
cu tiosu~at de so<ţiu 0,1 mol/i pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă
2 ml armdon-soluţie (l) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la
decolorare.
1 ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,004958 g 0 4H 5NS.
Conservare. Ferit de lumină şi de umiditate.
Observaţie. Pulberea de sămînţă de muştar negru se-prepară la nevoie.
Acţiune îarmaeologică şi întrebuinţări. Rubefiant.
844 VIII. Sirupi
Siru.pus balsami tolutani VIII. 845

Conservare. În recipiente cu o capacitate de cel mult l OOO ml, bine

SIRUPI închise, complet umplute, la 8 - 15 °C.
La siropurile cu o concentraţie în zahăr mai mică decît aceea prevă­
Siropuri zută la siropul simplu, se adaugă 1,5% amestec de p-hidroxibenzoat de
metil şi p-hidroxibenzoat de n-propil, în proporţie de 9 :1 sau alţi con-
Siropurile sînt preparate farmacet:tice lichi~e. cu u~ ~onţinut crescut
servanţi antimicrobieni potriviţi. Pe eticheta recipientului trebuie să se
V

în zahăr, de consistenţă vîscoasă, destmate adill1ll1strar11 mterne. menţioneze conservantul antimicrobian adăugat.
Preparare. Siropurile se prepară prin dispersarea substanţelor ~ctive
sau a extractelor vegetale în soluţii concentrate de zahăr sau în snopul
simplu şi completarea la masa p_revăzută (m/m) ..
Se pot folosi substanţe auxiliare ţde e_x, -~~enţ1 pentru _core~ta~ea g:us~
tului, mirosului şi pentru creşterea viscoz1tăţ11, conservanţi anhm1crob1em
potriviţi). . w : •
V • • , w SIRUPUS BALSAMI TOLUTANI
Dacă este necesar, siropurile se prepara pnn mcălzrre ş1 se filtreaza
imediat în recipiente uscate, de capacitate mică.
Sirop de balsam de Tolu
Descriere. Siropurile sînt lichide limpezi sau slab opalescente, cu miro-
sul, gustul şi culoarea caracteristice componentelor. Preparare
Densitate relativă. Se determină conform prevederilor de la „Densi- Tinctura balsami tolutani 4,5 g
tate relativă" (IX.O.3). Magnesii subcarbonas 1 g
Indice de refracţie. Se determină conform prevederilor de la „Indice Saccharum 64 g
de refracţie" (IX.C.5;6).
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Masa totală pe recipient. Se determină prin cîntărirea indiv_id_uală a
continutului din zece recipiente. Faţă de masa declarată pe rec1p1ent se Tinctirra de balsam de Tolu se amestecă într-un mojar cu carbonatul
ad~it abaterile procentuale prevăzute în tabelul I : bazic de magneziu şi cu 20 g zahăr. Se adaugă 30 g apă, se omogenizează,
Tabelul I
prin triturare, şi se filtrează prin hirtie de filtru. În filtrat se dizolvă,
prin încălzire 1a aproximativ 40 °C, restul de zahăr şi se completează cu
apă la 100 g.
Masa declarată pe recipient A batere admisă
Siropul de balsam de Tolu trebuie să corespundă prevederilor de la
,,Sirupi" şi următoarelor prevederi:
pînă la 25 g ±5%
25 g pînă ia 50 g ±3'% Descriere. Lichid vîscos, limpede, -galben, cu miros aromat, caracte-
50 g pînă la 500 g ±2% ristic şf gust dulce.
Identificare
Dozare. Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă. - 5 ml sirop se încălzesc pe baia de apă cu 0,5 ml acid sulfuric
Continutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea decla- 100 g/1 (R) şi cu 2 ml permanganat de potasiu (R) 10 g/1; se percepe un
miros caracteristic de migdale amare.
rată, dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în tabelul II:
- 2 ml sirop se încălzesc pe baia de apă cu 0,5 ml hidroxid de sodiu
100 g/1 (R) şi cu 2 ml iod 0,05 mol/1; se percepe un miros caracteristic de
Tabelul II iodoform.

Conţinut declarat în substanţă activă ( %)

Densitate relativă: ~g = 1,2800 - 1,3000 (IX.C.3).
A batere admisă
Indice de refracţie: n~ = 1,4410 - 1,4490 (IX.C.5.6).
oină la 0,1% ±7,5% pH = 6,5 - 7,5 (IX.C.22).
0,1% pînă la 0,5% ±5%
0,5% şi mai mult de 0,5% ±3% Conservare. Ferit de lumină.
 Sirup'ls codeini 0,2 % VIII. 847
846 VIII. Sirupus belladonnal!!I
-----------------
Codeina se dizolvă în alcool şi se amestecă cu siropul simplu.
Siropul de codeină 0,2% trebuie să corespundă prevederilor de la „Sirupi"
SIRUPUS BELLADONNAE
şi următoarelor prevederi:

Sirop de mătrăgună
Sinonim : sirop de beladonă
Preparare
Tinctura Bella.donnae 5g
Sirupus simplex 95 g
Se amestecă şi se omogenizează.
Siropul de mătrăgună trebuie sâ corespundă prevederilor de la „Sirupi·"
şi următoarelor prevederi:
Descriere. Lichid vîscos, limpede sau slab opalescent, galben-verzui,
cu miros slab, caracteristic şi gust dulce.
Identificare . . . V
- La 25 ml sirop se adaugă 2 ml amoniac concentrat (R) ş1 se agiţa
cu 25 ml eter (R) timp de IO min, într-o pîlnie de separare. Stratul etene
se separă şi se evaporă pe baia de apă, _într-o capsulă d:' porţelan. ~a
reziduu se adaugă 0,25 ml acid nitric (R) ş1 se evaporă ~a s1c1~te pe bai~
de apă. După răcire, reziduul se dizolvă în 2 ml acetona (R) ş1 _se a_dau~a
0,5 ml hidroxid de potasiu 100 gil în alcool (R); apare o coloraţie violeta,
trecătoare.
- 25 ml sirop se agită cu 25 ml ~oroform (~) întI:-~ pîlnie de ~p~-
rare. Stratul cloroformic se separă Şl se e:'apora la s1~1tat;: pe baia. ae
apă ; reziduul se dizolvă în 10 ml apă încălzită la aproxuuativ 70 °C. ş1 se
filtrează. La filtrat se adaugă 0,05 ml amoniac concentrat (R); apare
o fluorescenţă albastru-verzuie în lu.mina ultravioletă la 254 nm.
Densitate :relativă: d~g = 1,2650 - 1,3050 (IX.C.3).
Indice de refracţie: n~ = 1,4416 - 1,4496 (IX.C.5.6).
Conservare. Separandum.
Observaţie. Se agită înainte de folosire.
SffiUPUS CODEINI 0,2%
Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% codeină (C18R 21N03 . Rp)
faţă de valoarea declarată.
Descriere. Lichid vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulce-
-amărui. ·
Identificare
- La 2,5 ml sirop se adaugă 7,5 ml apă şi se fierbe cu 0,5 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R) timp de 1 min. După răcire se neutralizează cu hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R), se adaugă 2 ml sulfat de cupru (II) şi tartratde
potasiu şi sodiu-soluţie (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează un
precipitat roşu.
- La 10 ml sirop se adaugă 0,5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R)
şi se agită cu 1 ml eter (R). Stratul eteric se separă şi se evaporă. La
reziduu se adaugă 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,1 ml clorură de fer
(III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie verde care după încălzire pe baia de
apă_ devin~ albastră. Se adaugă 0,1 ml acid nitric 100 g/1 (R) ; coloraţia
devine roşie.
Densitate relativă: d~g 1.2800 - I,3200 (IX.C.3).
Indice de refracţie: nn =· 1,4490 - 1,4570 (IX.C.5.6).
Aspect. 10 ml sirop trebuie să fie incolor. O eventuală coloraţie nu
trebuie să fie mai intensă decît coioraţia unei soluţii-etalon preparate din
0,10 ml cobalt-E.c., 0,80 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Dozare. 50 g sirop se diluează cu 25 ml apă, se adaugă 4 ml hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R) şi se extrage de patru ori cu cîte 25 ml cloroform (R),
într-o pîlnie de separare. Soluţiile cloroformice reunite se spală de
două ori cu cîte 5 ml apă, se filtrează şi se evaporă pe baia de apă pînă
la sicitate. Reziduul se dizolvă în 30 ml acid acetic anhidru (R) în .preala-
bil neutralizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se titr~ază cu
acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie albastră.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03174 g
C18R 21 N03 • Rp.

Sirop de codeină 0,20/o Conservare. Ferit de lumină.

Venenum.
Observaţie. Se admite prepararea siropului cu fosfat de codeină. Se
Preparare
0,2 g foloseşte masa corespunzătoare de fosfat de codeină care se dizolvă în 2 ml
Codeinum apă şi se completează cu sirop simplu ia 100 g.
Alcoholum 1,8 g
Siritpus siniplex 98,0 g

848 VIII. Sirupus simplex
SIRUPUS SIMPLEX
Sirop simplu
Preparare
Saccharum 64:g
A qua destillata q.s.ad 100 g
Zahărul se dizolvă, prin încălzire, în apă, se fierbe timp de 1 - 2 min,
agitînd continuu, se completează cu apă încălzită la aproximativ 70 °C la
100 a si se filtrează fierbinte.
Si;opul simplu trebuie să corespundă prevederilor de la „Sirupi" şi
următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% zahăr faţă de valoarea
declarată.
Descriere. Lichid vîscos, limpede, incolor, fără miros, cu gnst dulce.
Soluţia A. 7,8 g sirop se diluează cu apă la 50 ml.
Identificare . într:un amestec de solventi; sînt de;tinate administrării interne sau externe.
- 10 ml solutie A se fierb cu 0,5 m1 acid sulfuric 100 g/1 (R) timp
de I min. După răcire se neutralizează cu hidroxid ~e s?diu_ 100 g~ (R),
se adaugă 2 m1 sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasm ş1 sodm-soluţ1e (R)
si se încălzeste la fierbere; se formează un precipitat roşu.
' - La 3' ml solutie A se adaugă 1 m1 nitrat de cobalt (II) 50 g/1 (R)
şi 2 m1 hidroxid de ~odiu 300 g/1 (R) ; apare o coloraţie violetă.
Densitate relativă: d;g = 1,3005 - 1,3247 (IX.C.3).
Indice de refracţie: n~ = 1,4464 - 1,4550 (IX.C.5.6).
Aspect. 10 m1 sirop treb~e să fie. incolc:r. O ~:7entuală coloraţie 1:u
trebuie să fie mai intensă decrt coloraţ1a. unei soluţu--etalon ~reparate dm
0,10 ml cobalt-E.c., 0,80 m1 fer-E.c. şi apă la 10 m1 (IX.C.2).
Aciditatewalcalinitate. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,3 ml fenolfta:
leină-soluţie (I); soluţia trebuie să rămînă incol<:ră. La ~dăuJarea de ce1
mult 0,25 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 soluţia trebuie sa se coloreze
în roşu.
Cloruri. Cel mult 0,0025%. . _
10 ml soluţie A se compară cu 2,5 ml soluţie-etalon completata cu apa
la 10 ml (0,025 ml ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C.13).
Agenti de îndulcire artificiali. La 25 m1 sirop se adaugă 25 ml ap_ă şi
3,5 m1 acid sulfuric 100 g/1 (R); se agită într-o pîlnie de separare cu 2:, ~1
amestec format din volume egale de eter (R) şi eter de petrol _(R)._ R<;~1:
duul fazei organice separate, dizolvat în 5 m1 apă, nu trebuie sa a10a
gnst dulce.
Solutiones VIII. 849
Glucoză, zaharuri reducătoare. 5 ml soluţie A se încălzesc pe baia
de apă cu sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie (R); nu
trebuie să se formeze imediat un precipitat galben sau roşcat.
Dozare. Se determină indicele de refracţie. Concentraţia în zahăr,
corespunzătoare indicelui de refracţie determinat, se <:akulează din tabelui
„Concentraţia soluţiilor de zahăr în funcţie de densitatea relativă şi de
indicele de refracţie, la 20 °C".
SOLUTIONES
Soluţii
Soluţiile medicamentoase sînt preparate farmaceutice lichide, care
contin una sau mai multe substante active dizolvate într-un solvent sau
Preparare. Soluţiile se prepară prin dizolvarea substanţelor active
în solventul prevăzut şi completarea la masa specificată (mim). După
dizolvare dacă este cazul, soluţiile se filtrează.
Or~ea si modul de dizolvare se efectuează în funcţie de natura şi
proprietăţile ;ubstanţelor active; substanţele volatile sau substanţele cu
miros puternic se adaugă la sfîrşit. . . . .
Solvenţii cei mai folosiţi sînt : apă, alcool, glicerol ş1 ulemn vegetale.
Ori de cite ori se prescriu soluţii fără să se specifice solventul se foloseşte
apa, în cazul soluţiilor apoase şi uleiul de floarea-soareiui, în cazul solu-
tiilor uleioase.
, La preparare se pot folosi. şţ su~st,mţe .au~iliare (de . ex. solubilizauţţ,
agenţi pentru cor~ctar~a ~stu.1:111 ~osu.Im ş1 pentru aJustarea pH-ulm,
conservanţi antinucrob1em potnv1ţ1).
Cînd se prepară soluţii cu substanţe ~;rice_ sau puternic active, în
cantităti mai mici de 50 mg, se foiosesc soluţiile titrate (1: 10 sau 1: 100)
ale ace~or substante. Solutiile titrate ale substanţelor toxice sau puter-
nic active se păst;ează în' dulapul V enena respectiv Separanda, alături
_ de substanţele corespunzătoare.
Pentru măsurarea componentelor lichide în picături se foloseşte pică­
torul normal.
Descriere. Solutiile medicamentoase sînt lichide limpezi, cu mirosul,
cuioarea şi gustul 'caracteristice componentelor.
pH-ul soluţiilor apoase se determină potenţiometric.
Masa totală pe recipient. Se determină prin cîntărirea indivîduală
a continutului din zece recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient
se ad~it abaterile procentuale prevăzute în tabelul I:
54 - Farmacopeea Română. ed. a X-a
850 VIII. Solutio aluminii acetico-tartarici Solutio aluminii acetico-tartarici VIII. 851

Tabelul I şi carbonat dP calciu dispersat în 20 g apă, adăugat treptat şi sub agitare

continuă. Se iasă în repaus timp de cel puţin 24 h la temperatura came-
Masa declarată pe recipient A batere admisă
rei, agitînd pînă la încetarea degajării dioxidului de carbon. Se filtrează şi
Ja fiecare 100 g soluţie se adaugă 3,5 g acid tartric.
pînă la 25 g ±5% Soluţia de acetotartrat de aluminiu trebuie să corespundă prevederifor
25 g pînă la 50 g ±3% de la „Solutiones" şi următoarelor prevederi:
50 g piuă la 500 g ±2%
500 g şi mai mult de 500 g ±% Conţine cel puţin 1, 10% şi cel mult 1,38% aluminiu (Al; Ar 26,98).
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de acid acetic,
cu gust acru, astringent.
. , Dozar~. Se efectuează conform prevederilor din monografia respec- O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia
tiv a. Conţmutul în substanţă activă poate să prezinte fată de valo~rea unei soluţii-etalon preparate din 0,05 m1 cobalt-E.c., 0,20 ml fer-E.c. şi
declarată, dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute
în tabelul II: apă la 10 m1 (IX.C.2).

Identificare
Tabelul II - 1 ml soluţie se diluează cu 4 ml apă şi se adaugă 1 ml clorură de
amoniu 100 g/1 (R) şi 1 ml amoniac 100 g/1 (R); apare un precipitat
Conţinut declarat în substanţă activă (%) Abatere aii.misă
alb, gelatinos care se dizolvă în 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R).
- La 0,1 m1 soluţie se adaugă 0,1 m1 bromură de potasiu 100 g/1 (R),
pină la U,1% 0,1 ml resorcinol (R) 20 g/1 şi 3 ml acid sulfuric (R). Se încălzeşte în
0,1% pînă la 0,5%
0,5% şi mai mult de 0,5%
baia de apă timp de 5 - 10 min; apare o coloraţie albastră. La adăugarea
de 3 ml apă coloraţia soluţiei devine roşie.
- La 1 ml soluţie se adaugă 1 ml alcool (R), 1 ml acid sulfuric (R)
Conservare. În recipiente bine închise. şi se încălzeşte; se percepe miros de acetat de etil.
Densitate relativă: di&= 1,055 - 1,060 (IX.C.3).
pH = 3,0 - 4,0 (IX.C.22).
Dozare. 1,0 g soluţie se diluează cu 10 ml apă, se adaugă 20 ml ede-
SOLUTIO ALUMINU ACETICO-TARTARICI tat disodic 0,05 mol/I şi se încălzeşte la fierbere timp de 1 min. După
răcire se diluează cu 100 m1 apă, se adaugă 1,5 g metenamină (R), xiL-
Soluţie de acetotartrat de aluminiu noloranj-soluţie (I) şi se titrează cu sulfat de zinc 0,05 mol/1 pînă la colo-
raţie roşu-violacee.
Sinonim: soluţie Burow
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,001349 g Al.
Preparare
Conservare. La loc răcoros.
Aluminii sulfas 30,0 g
Acidum aceticum dilutum 36,5 g Observaţie. Cînd se prescrie Soluiio aluminii acetici, Liquor aluminii
Calcii carbonas 13,5 g acetici sau Liquor Burowi se eliberează Solutio aluminii acetico-tartarici.
Aqua destillata q.s.
Acidum tartaricum , q.s. _, Acţiune fa:rmaeologieă şi întrebuinţări. Astringent; antiseptic.
Sulfatul de aluminiu se dizolyă Î;l 100g apă şi se filtrează prin hîr-
tie tle filtru cu porii fini. În soluţia filtrată se adaugă acid acetic diluat
 Solutio bromhexini hydrochloridi 0,2¼ - Solutio calcii chloridi 50¼ VIII. 853
852 VIII. Solutio ammonii acetatis 150/o

Methylis parahydroxybenzoas 70mg

Propylis parahydroxybenzoas 30 mg
SOLUTIO AMMONII ACETATIS 15% Aqua destillata q.s.ad 100 g
Substanţele se dizolvă, prin încălzire, în 80 g apă; după răcire se
Soluţie de acetat de amoniu 15¼
completează cu acelaşi solvent la 100 g.
Preparare Soluţia de clorhidrat de bromhexin 0,2% trebuie să corespundă prevede-
Solutio ammonii hydroxydi 100 g/1 35,7 g rilor de la „Solutiones" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% clorhidrat de bromhexin
Acidum aceticum 300 g/1 41,4 g
• HCl) faţă de valoarea declarată.
(C14 E:20 Br2 N 2
Aqua destillata q.s.ad 100 g
Amoniacul, acidul acetic şi 20 g apă se amestecă şi se încălzesc la Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, cu gust amar.
fierbere. După răcire, soluţia obţinută se neutralizează la hîrtia de turnesol Identificare
roşie (I) şi se completează cu apă la 100 g. - La 2 ml soluţie se adaugă 3 ml cloroform (R), 0,2 ml acid sulfuric
Soluţia de acetat de amoniu 15% trebuie să corespundă prevederilor 200 g/1 (R) şi 5 ml cloramină B 50 g/1 (R); după agitare, stratul clorofor-
de la „Solutiones" şi următoarelor prevederi: :mic se colorează în galben-brun.
Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% acetat de amoniu - La 2 ml soluţie se adaugă 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 0,5 ml
(CH;iCOOl\THJ faţă de valoarea declarată. nitrit de sodiu-soluţie (R), I ml 2-naftol-soluţie (R) şi se agită; se for-
mează un precipitat rosu-brun.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de acid acetic şi
cu gust sărat. - La 2 ml soluţie' se adaugă 2 ml metanol (R), 0,2 ml acid nitric
100 g/1 (R), 0,2 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) şi se agită; se formează
Identifieare un precipitat alb, cazeos.
- La 2 ml soluţie se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se
încălzeşte la fierbere ; se degajează vapori care albăstresc hîrtia de turnesol pH = 2,5 - 3,5 (IX.C.22).
roşie (I). Dozare. 3 g soluţie se diluează cu acid clorhidric l(R) 0,1 mol/1 în meta-
- La 2 ml soluţie se adaugă 0,5 m1 ciorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apa- nol (R) la 100 ml, într-un balon cotat şi se determină absorbanţa 1a
re o coloraţie roşie care dispare la adăugarea de acid clorhidric 100 g/1 (R). .317 nm.
Densitate relativă: d;g = l,030q- 1,0340 (IX.C.3). Aio/~ la 317 nm = 86.
Dozare. 10 g soluţie se diluează cu 50 ml apă, se adaugă 6 ml formal- Conservare. Ferit de lumină.
dehidă ( R) în prealabil neutralizată la fenolftaleină-soluţie (I) şi se ti-
trează cu hidroxid de sodiu l mol/I pînă la coloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,07708.g CH3 COONR4•
Conservare. Prin păstrare, soluţia de acetat de amoniu devine acidă
şi trebuie neutralizată cu amoniac 100 g/1 (R).
Observaţie. Soluţia de acetat de amoniu se mai. poate prepara din
SOLUTIO CALCil CHLORIDI 50%
15 g acetat de amoniu (R) prin dizolvare în apă şi neutralizare la ~1iîrtia
de turnesol roşie (I) cu amoniac 100 g/1 (R). Soluţie de clorură de calciu 500/o

Preparare
Calcii chloridum 50 g
Aqua destillata q.s.ad 100 g
SOLUTIO BROMHEXINI HYDROCHLORIDI 0,20/o
Soluţia de clorură de calciu 50% trebuie să corespundă prevederilor de la
Soluţie de clorhidrat de bromhexin 0,2¼ .,Solutiones" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% clorură de calciu
Preparare (CaCl 2 6.ff:iO) faţă de valoarea declarată.
•

Bromhexini kydrochloridum 0,2 g Descriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros, c~ gust sărat-amărui.
Acidum tartaricum 0,1 g
854 VIII. Solutio camphorae spirituosa IO%
Solutio digitoxini 0,1 % VIII. 85;j
Identificare
de 24 h şi se filtrează printr-un creuzet filtrant G 3 în prealabil cîntărit.
- La 1 ml soluţie &c: adaugă
0,2 m1 uitrat de argint 20 g/1 {R); se
formează un Precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
Precipitatul se spaiă cu apă răcită la aproximativ 5 °C, pînă cînd apele de
spălare au reacţie neutră la hîrtie de turneso1 roşie (I). Creuzetul fil-
- La 1 nÎI soluţie se adaugă 0,2 ml oxalat de amoniu 40 g/1 (R) ; ~e
trant cu precipitat se usucă 1a 80 °C, pînă la masă constantă.
formează un precipitat alb, cristalin, insolubil în acid acetic (R).
1 g precipitat corespunde la 0,4581 g C10 H 16 0.
Densitate relativă: d;g = 1,2290 - 1,2390:(rX.C.3).
Dozare. 2-g soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat.
2V,0 m1 din această soluţie se diluează cu apă la 100 ml, se adaugă 5 ml
t?-mp_on amoniacal pH 10,0 (R), eriocrom T (I), 10 mg edetat de magne-
zm ş1 de sodiu (R) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/I pînă la colora- SOLUTIO DIGITOXINI 0,1 %
ţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,01095 g CaC12 • 6HrO- Soluţie de digitoxină 0,10/o

Soluţia de digitoxină O, 1 % este o soluţie de digitoxină într-un a.mestec

de apă şi glicerol.
Soluţia de digitoxină 0,1 %trebuie să corespundă prevederilor de la
SOLUTIO CAMPHORAE SPIRITUOSA 100/o ,,Solutiones" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% digitoxină (C41 H 640d
faţă de valoarea declarată.
Soluţie alcoolică de camfor 10¾
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros de alcool.
Sinonim: spirt cam/arat Identificare
Prepara.re - Pe cromatograma de la „Alte glicozide, genine", în dreptul punc-
Camphora IO g tului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata digitoxinei (s.r.) din
Alcoholum 70 g dreptul punctului b.
Aqua destiUata q.s.ad 100 g - 0,5 ml soluţie se evaporă pe baia de apă cu ajutorul unui curent
de aer, pînă la îndepărtarea alcoolului. Reziduul siropos se dizolvă într-un
Camforul se dizolvă în alcool, se adaugă apa, în mici porţiuni şi sub amestec format din 2 m1 acid acetic (R) şi 0,05 m1 clorură de fer (III)
agitare, pînă la 100 g şi se filtrează. 30 g/1 (R) şi se adaugă peste 2 ml acid sulfuric (R); ia zona de contact a
Soluţia alcoolică de camfor 10% trebuie să corespundă prevederilor de la lichidelor apare un inel brun, iar stratul superior de acid acetic se colo-
,,Solutiones" şi următoarelor prevederi: rează în verde ; în timp coloraţia se intensifică.
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% camfor (C10H 1p) faţă de
valoarea declarată.! Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederilor de ia
.,Cromatografie pe strat subţire" {IX.C.26.2).
Descriere. Soluţie limpede, cu miros caracteristic de camfor. Adsorbant: kieselgtir G- ( R).
Identificare. Precipitatul obţinut 1a „Dozare" trebuie să fie de culo2.re Soluţie de impregnare: formamidă (R)-acetonă (R) (IO: 90).
gaibenă. Developant: xilen (R)-metiletilcetonă (R)-formamidă (R} (50: 50: 6).
Densitate relativă: a:~
= 0,8670 - 0,8770 (IX.C.3). Amestecul se agită într-o pîlnie de separare timp de 5 miu, se lasă în re-
paus timp de 2 h, apoi se îndepărtează excesul de formamidă.
Indice de reiracţie: n~ = 1,3720 - 1,3730 (IX.C.5.6). Soluţii ge aplicat:
Putere rotatorie specifică:[~]~= +6,5° pînă la +6,9° (1% m/V Soluţia a: La 2,0 g soluţie se adaugă 8 ml apă şi 10 ml cloroform {R)
în aicool R) (IX.C.4). într-o pîlnie de separare şi se agită. După separare, stratul cloroformic
Dozare. 2 g soluţie se diluează cu 20 m1 alc09l (R), se adaugă, în mici se aduce într-o altă pilnie de separare şi se spală cu 4 ml apă. Stratul clo-
porţiuni şi sub agitare, 75 ml 2,4-dinitrofenilhidrazină în acid sulfuric {R) roformic separat se aduce într-un flacon cu dop rodat de 25 ml. Stratul
şi se încălzeşte 1a fierbere pe baia de apă, la reflux, timp de 4 h. După apos din prima pîlnie de separare se agită încă de trei ori cu cîte 10 ml
răcire se adaugă 200 m1 acid sulfuric 200 g/1 (R), se lasă în repaus timp cloroform (R). După fiecare separare, stratul cloroformic se spaă cu~
aceiaşi 4 ml apă şi se aduce în flaconul de 25 ml. Cloroformul se evaporă
856 VIII. Solutio digitoxini 0,1%
1a sicitate în baia de apă la aproximativ 40 °e, cu ajutorul unui curent de
aer. Reziduul se dizolvă în 2,0 ml amestec de volume egale de cloroform
(R) şi metanol (R) ;
Soluţia b: digitoxină (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia c: digitoxină (s.r.) 0,0010% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia d: 0,5 ml soluţie a se diluează cu 3,5 ml amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu soluţia
de impregnare şi se lasă pînă cînd aceasta a migrat pe o distanţă de aproxi-
mativ 18 cm, se scoate si se ţine la aer timp de 5 min.
Pe linia de start a 'plăcii cromatografice, în punctele a, b, c şi d, se
aplică soluţiile :
a: 10 µl soluţie a (10 µg digitoxină) ;
b: IO µ.I soluţie b (10 µg digitoxină-s.r.);
c: 10 µI soluţie c (O, 1 µg digitoxină-s.r.) ;
d: 10 µl soluţie d (1,25 µg digitoxină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se Iasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă în etuvă, la ll5 °e, timp
de 20 min. După răcire se pulverizează uniform cu acid tricloracetic şi
cloramină-soluţie (R), se ţine din nou la 115 °C, timp de 5 min şi se exa-
minează imediat în lumina ultravioletă la 366 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare digitoxinei, cu Rf de aproximativ 0,65, mai pot să apa-
ră următoarele pete :
- o pată cu Rf de aproximativ 0,30 (gitoxină) ;
- cel mult încă două pete, cu Rf mai mic decît al · digitoxinei, cu
fluorescenţă foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului d, pe lîngă pata principală,
corespunzătoare digitoxinei, mai poate să apară pata gitoxinei; fluores-
cenţa acestei pete trebuie să fie foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă pata digitoxinei din dreptul punctului c nu este vizibilă, cromato-
grama nu este valabilă şi..trebuie repetată.
Dozare. 2 g soluţie se diluează cu alcool ( R) la 50 ml, într-un balo_n
cotat. La 5,0 ml din această soluţie se adaugă 3 ml acid picric-soluţie
alcalină (R) proaspăt preparată, într-un flacon cu dop rodat care se intro-
duce în baia de apă la aproximativ 20 °C, ferit de lumină puternică (solu-
ţia-probă). După 30 min se determină absorbanţa soluţiei la 495 nm, folo-
sind ca lichid de compensare o soluţie obţinută în aceleaşi condiţii cu
soluţia-probă, din 5 ml alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml digitoxină (s.r.) 0,0040% m/V în
alcool (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
Solutio digoxini O,05 % VIII. 857
SOLUTIO DIGOXINI 0,050/o
Soluţie de digoxină 0,05 %
Soluţia de digoxină 0,05% este o soluţie de digox:ină într-un amestec
de alcool,apă şi propilenglicol. . .
Soluţia de digoxină 0,05% trebuie să corespundă prevederilor de ta
.,Solution~s" şi urm~toarelor P,:evef eri : • •
V " '-"
Conţme cel puţm 90,0% şi ce1 mult ll0,0<y10 digo:xma (C41 H 64 O14) IaJ-c.
de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros de alcool şi gust amar.
Identificare. Pe cromatograma de la „Alte glicozide, genine": în
dreptul punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata d1go-
xinei (s.r.) din dreptul punctului b.
pH = 5,4 - 7,4 (IX.C.22). . ,
în patru eprubete identice, incolore, se introduc cite 5 ml din urma-
toarele soluţii: soluţie-tampon de comparaţie cu pH. 5,4 ~ epru~eta_ I_,
soluţie-tampon de comparaţie cu pH 7, în eprubeta 2 ş1 S_?luţ1e de di~o~.a
în eprubetele 3 şi 4. În eprubetele 1 şi 3 se adaugă 0:0;, ml 4-etoxicns~1-
dină-soluţie (I) şi se agită. Soluţia de digoxină trebme să se coloreze ~n
galben sau cel mult în galben-portocaliu, fără să depăşe1;,scă coloraţi:
solutiei-tampon de comparaţie cu pH 5,4. În eprubetele 2 ş1 4 se adauga
cite 'o,l ml roşu de crezol-soluţie {I) şi se agită. Soluţia de_ dig<:_~ă _trebu~e
să se coloreze în galben sau cel mult în galben-portocaliu, fara sa depa-
şească coloraţia soluţiei-tampon de comparaţie cu pH 7,4.
Alte glicozide, genine. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: kieselgur G (R).
. Soluţie de impregnare: formamidă (R)-acetonă (R) ( 10 : 90).
Develoj,ant: xilen (R)-metiletilcetonă {R)-f?rmamid~ (~) (50: 5~: 6'.
A mestecul se agită într-o pîlnie de separare tnnp de ::> mm, se lasa în
repaus timp de 2 h, apoi se îndepărtează excesul de formamidă.
Solufii de aplicat: . _
V • _ • •
Soluţia a: La 2,0 g soluţie se adauga 8 ml apa ş1 ::> ml amestec ro;-
mat din 5 volume cloroform (R) şi 1 volum I-propanol (R), într-o p1l-
nie de separare si se.aQ'Îtă. După separare, stratul inferior se aduce într-o
altă pîlnie de separar~ şi se spală cu 2,5 ml apă. Stratul inferior: sep3:rat
se '.aduce într-un flacon cu dop rodat de 25 ml. Stratul apos din pnma
pî'lnie de separare se agită încă de două ori cu cite 5 ml ames!ec de c!oro-
form şi 1-propanoi şi o dată cu 10 ml cloroform (o eventuala em~s1e se
poate ,de,sface prin adăugarea unei mici cantităţi de clorură de sodiu _R).
D11pă fiecare separare, stratul inferior se spală cu aceiaşi. 2,5 ml apă ş1 se
aduce .în ffaconul de 25 mL Amestecul de cloroform ş1 I-propanol se
evaporă la sicitate, în baia de apă la aproximativ 60 °C, cu ajutorul
 858 VIII. Solutio digoxini 0,05%
unui curent de aer. Reziduul se dizolvă în 1,0 ml amestec de voiume egale
de cloroform (R) şi metanol (R) ;
, Soluţia b: digoxină (s.r.) 0,10% m/V într-un amestec de volume egale
ae cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia c: digoxină (s.r.) 0,0050% m/V într-un amestec de vol urne
egale de cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia d1 : digoxină (s.r.) 0,0020% m/V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R) ;
Soluţia d2: digitoxină (s.r.) 0,0010% m!V într-un amestec de volume
egale de cloroform (R) şi metanol (R) ; ' .
Soluţia e : 0,5 ml soluţie a se diluează cu 3,5 ml amestec de vol urne
egale de cloroform (R) şi metanol (R).
. Placa cromatogr~fic,ă _se, introduce în v-:sul cromat?grafic cu soluţia
de 1;711pregnare, se lasa p1;11a cmd aceasta a m1grat pe o distanţă de aproxi-
mativ 18 cm, se scoate ş1 se ţine la aer timp de 5 min.
. ~e linia__ de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d şi e, se
aplica soluţiile:
a: 10 µ1 soluţie a (10 µg digoxină); '"
b: 10 µ1 soluţie b (10 µg digoxină-s.r.) ;
c: 10 µl soluţie c (0,5 µg digoxină-s.r.) ;
d: 10 µ1 s?luţ~e _d, (0,2 µg digoxină-s.r.) şi 10 µ1 solupe d 2 (0,1 µg.di-
gitoxma-s.r.);
e: 10 µI soluţie e (1,25 µg cligoxină).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatocrrafic cu deve-
lopant, se la~ă. p~ dud acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 ;m ~e la hma de _start, se scoate pi se usu~ă cu un curent de aer, timp
de - mm. ?e repet': •develoJ?area m acel~ş1 mod. Pla~a cromatograiică
se sco~te ş1 se :3-suca m etuva, la 115 °e, timp de 20 mm.. După răcire se
p:3-1venzează 1;mfor:11 cu acid 1?,cl?racetic şi cloramină-soluţie (R), se ţine
din nou la lb °C timp de 5 m1n s1 se examinează imediat în lumina ultr--
violetă la 366 nm. ' "'
, Pe cromat_ogramă, . în ?Te:ptul pl:Ilctului a, _pe l~gă pata. princi-
pala,_ corespunzatoare digoxme1, cu Rf de aproxnnativ 0,29, mai. pot să
apara urmatoarele pete :
Solutio effervescens VIII. 859
- cel mult încă o pată, a cărei mărime şi :1 <:ărei i~tensitate a fluores:
cenţei nu trebuie să depăşească mărimea ş1 mtens1tatea fluorescenţe1
petei cligoxinei clin dreptul pu~ct:3-1ui ~.. ~~u- :~1
mult încă două pete, cu
fluorescentă foarte slabă, la hm1ta viz1b1htăţ11;
- nu'. se ia în considerare o eventuală pată cu Rf de aproximativ
1,00 (excipienţi). . • _ . . _
Pe cromatogramă, în dreptul punctului e, pe lm~a ~ata. pnnc1pala:
corespunzătoare digoxinei, mai pot să apară petele digo.xigenm-mo_no- ş1
bis-digitoxozidei, diginatinei şi gitoxinei ; fluorescenţa ultimelor doua pete
trebuie să fie foarte slabă, la limita vizibilităţii.
Dacă petele dio-oxinei şi digitoxinei din dreptul punctului d nu sînt
vizibile, cromatogra~a nu este valabilă şi trebuie repetată.
Dozare. 4 cr solutie se diluează cu alcool {R) la 50 ml, într-un balon
cotat. La 5,0 ~1 din această soluţie se adaugă 3 ml acid picric-sol?ţie alca-
lină (R) proaspăt preparată, într-un flaco:1 cu dop ~o~at care ~e _mtrod11;ce
în baia de apă la aproximativ 20 °e, fent de lumma putermca (solu!;ia-
pro~ă)._ După 30 min se determÎ?ă ab~orb~nta soluţiei _la 49~ ~m, folos1~d
ca hch1d de compensare o s?luţ1e obj:mu_ta,_ m ac~leaş1 c?n_?.iţii cu soluţia.­
probă, din 5 ml alcool (R) ş1 3 ml acid p1cnc-soluţ1e alcalina (R).
.. În paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon obţinute, !n
aceleasi condiţii cu soluţia-probă, din 5 ml digoxină (s.r.) 0,0040% m/V m
alcool' (R) şi 3 ml acid picric-soluţie alcalină (R).
Coi:iservare. Ferit de lumină. Venenum.
SOLUTIO EFFERVESCENS
Soluţie efervescentă
Sinonim: limonadă gazoasă

- o pată cu Rf de aproximativ 0,20 (cliginatină); Preparare

. ~- o p~tţ cu Rţ puţin ;711ai mare decît al petei digoxinei, cu care poate Soluţia I
fi u~ta ; :;n:1nmea. ş1_ mten~1tatea fluorescenţei acesteia nu trebuie să depă­ N atrii hydrogenocarbonas 4g
şeasca 11:anme~ ş1_ mt~ns1tatea fluorescenţei petei cligoxinei din dreptul Sirupus simplex 15 g
punctului c (d1gox1gemn-mono- şi bis-digitoxozidă); Aqt!,a destillata q.s.ad 100 g
- o pată cu Rf de aproximativ 0,43 (gitoxină) ;
II
Soluţia
•. - o pată cu ace~aşi Rf, ~e. aprox~11:ativ 9,75, cu al petei digitoxinei
am drepţul yunct:nlm f; :n~ea ş1 mtens1tatea fluorescenţei acesteia
Acidum citricum 3,65 g
nu :treţm1e sa depaşeasca manmea şi intensitatea fluorescenţei petei digi- Sirupus simplex 15 g
toxme1; ·. A'lua destillata q.s.ad 100 g
Soluţiile se prepară separat, în două recipiente.
 Selutio jormaldehydi VIII. 861
860 VIII. Solutio epinephrini 0,1%

Descriere. Soluţie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie

Soluţia efervescentă trebuie să corespundă prevederilor de la „Solutiones" să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,30 ml
şi următoarelor prevederi: cobalt-E.c., 0,50 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.2).
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% hidrogenocarbonat de
sodiu (NaHC0 3) şi cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% acid citric Identificare. La 2 ml soluţie se adaugă O.I ml clorură de fer (III)
(C6Ifs07 • 1½0) faţă de valorile declarate. 30 g/1 (R); apare o coloraţie verde. Se adaugă 0,1 ml amoniac 100 g/1 (R);
coloraţia devine roşie.
Descriere. Soluţii limpezi. Prin amestecare se degajează dioxid de
carbon. pH = 3,0 - 4,0 (IX.C.22).
Aspectul soluţiei. Soluţia I este limpede, incoloră, fără miros, cu gust Dozare. 1 g soluţie se introduce într-un balon cotat de 50 ml în care
dulce-sărat.
se află 5 ml hidrogenoftalat de potasiu 20 gil (R) şi 1,75 ml hidroxid de
Soluţia II este limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulce-acrişor.
sodiu 0,1 mol/1, se adaugă 1 ml iod 0,05 moI/1 şi se agită. După 5 min se
adaugă 2 ml tiosulfat de sodiu O, l mol/I, se completează cu apă la 50 ml
Identificare şi se determină absorbanţa soluţiei la 530 nm, folosind ca lichid de com-
- La 2 ml soluţie I se adaugă 0,2 ml fenolftaleină-soluţie (I); soluţia pensare apa.
se colorează în roz. Prin agitare şi încălzire la aproximativ 70 °C soluţia Concentraţia în epinefrină a probei de analizat se calculează cu aju-
se colorează în roşu. torul unei curbe-etalon stabilite cu epinefrină (s.r.) în aceleaşi condiţii şi
- 2 ml soluţie II se neutralizează cu amoniac 100 g/1 (R) şi se ada- cu aceiaşi reactivi cu soluţia-probă.
ugă 1 ml clorură de calciu 200 g/1 (R). Se obţine o soluţie limpede, care
prin încălzire la aproximativ 70 °C formează un precipitat alb, solubil Conservare. Ferit de lumină. Venenum.
în acid acetic (R).
Dozare. Hidrogenocarbonatde sodiu. La 25 g soluţie I se adaugă 0,2 ml
metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric 1 mol/1 pînă la
coloraţie portocaliu-intens. SOLUTIO FORMALDEHYDI
Soluţia se încălzeşte la aproximativ 70 °C pînă nu se mai degajează
dioxid de carbon; se răceşte şi dacă soluţia se decolorează se continuă ti- Soluţie de formaldehidă
trarea pînă la coloraţie portocaliu-intens.
l ml acid clorhidric l mol/1 corespunde la 0,08401 g NaHC0 3 • Sinonime: soluţie de aldehidă formică, formol
Acid citric. La 25 g soluţie II se adaugă 0,2 ml fenolftaleină-soiuţie (I) Soluţia de formoJdehidă trebuie să corespundă prevederilor de la „Solu-
şi se titrează cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 pînă la coloraţie roz. tiones'' şi următoarelor prevederi:
I ml hidroxid de sodiu 1 mol/1 corespunde la 0,07005 g Celis07 • H 2 0. Conţine cel puţin 35,0% şi cel mult 37,0% formaldehidă (C1½0 M,30,02)
Observaţie. Se prepară la nevoie. şi metanol folosit ca stabilizant.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros caracteristic înţepător.
Prin păstrare la o temperatură sub 10 °C, soluţia de formaldehidă poate
forma un sediment.
Se amestecă în orice proporţie cu alcoolul şi apa (IX.C.l).
SOLlJTIO EPINEPHRINI 0,1 % Soluţia A. 5 g soluţie se diluează cu apă la 50 ml.
Identificare
Soluţie de epinefrină 0,1¾ - La 0,5 ml soluţie se adaugă 5 ml nitrat de diaminargint {R)
şi se încălzeşte pe baia de apă ; se formează un precipitat negru-cenuşiu
Sinonim: soluţie de adrenalină 0,1 % şi oglinda de argint.
Soluţia de epinefrină 0,1 % este o soluţie de epinefrină într-un amestec - 1 ml soluţie se evaporă 1a sicitate pe baia de apă; se obţine un rezi-
de apă şi acid clorhidric l mol/1, cu pH-ul ajustat la 3,0 - 4,0; conţine duu de culoare albă, greu solubil în apă, care prin încălzire degajează un
stabilizanţi potriviţi. . miros înţepător.
Soluţia de epinefrină 0,7 % trebuie să corespundă prevederilor de la - La O, 1 ml soluţie se adaugă un amestec format din 3 ml acid .sul-
.,Solutiones" şi următoarelor prevederi: • · furic (R) şi 0,02 g acid salicilic {R) ; apare o coloraţie roşie .
Conţine cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% epinefrină (Ciilii 3N03) Densitate relativă: d;: = 1,0780 - 1,0920 (IX.C.3).
faţă de valoarea declarată.
 VIII. Solutio glyceryli trinitratis spirituosa l %
Aeetonă. La 1 ml solutie se adaugă 4 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R),
3 ml apă şi 5 ml iod o;os
mol/1; soluţia trebuie să rămînă limpede
timp de 5 min.
Aciditate. IO ml soluţie se diluează cu 50 ml apă proaspăt fiartă şi
răcită, se adaugă fenolftaleină-soluţie (I) şi cel mult 2 ml hidroxid de
sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Cloruri. Cel mult 0,001 o/o.
10 ml soluţie A se compară cu 1 ml soluţie-etalon completată cu apă
1a 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,0002%.
5 g soluţie diluată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml soluţie-etalon
completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,0002%.
IO ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată
la 10 ml (0,002 mg ion plumb) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apa
la 10 ml (0,02 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Reziduu prin calcinare. 20 g soluţie se evaporă la sicitate pe baia
de apă şi se calcinează pînă la masă constantă; nu trebuie să rămînă un
reziduu ponderabil (IX.0.17).
Dozare. I g soluţie se cintăreşte într-un balon cotat de 100 ml, care
conţine 2,5 ml apă şi 1,5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1; du~ă agitare se
completează cu apă la 100 ml.· La 10,0 ml din această soluţie se adaugă
50 ml iod 0,05 mol/1 şi 20 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, într-un flacon cu
dop rodat. După 15 miri se adaugă 25 m1 acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se
titrează cu tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis.
Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd puternic,
pînă la decolorare.
l ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,001501 g CHp.
· Conservare. Ferit de lumină, la o temperatură de cel puţin IO °C.
SOLUTIO GLYCERYU TRINITRATIS SPIRITUOSA 1%
Soluţie alcoolică de trinitrat de gliceril 10/o
Sinonim: Solutio nitroglycerini spirituosa
Soliţia alcoolică de trinitrat de gliceril 1 % trebuie să corespundă preve-
derilor ăe la „Solutiones" şi itrmătoarelor prevederi: . balon cotat. 1,0 ml soluţie se amestecă cu 3 ml acid 2,4-fenoldisulionic (R),
Conţbe cel RUţin 95,0% şi cel mult 105,0% trinitrat de gliceril
(C 3H 5N 3 0 9) faţă de valoarea declarată.
Solutio glyceryli trinitratis spirituosa 1 % VIII.
Descriere. Lichid limpede, incolor, cu miros de alcool. Prin ameste-.
care cu apa în proporţie de 1 : 1 soluţia rămîne limpede ; în proporţie de
1 : 2 soluţia se tulbură şi după un repaus prelungit, pe fundul flaconului se
depun picături de trinitrat de gliceril. Se amestecă în orice proporţie cu
alcool, cloroform şi eter.
Identiîicare
- iO ml soluţie se amestecă într-o capsulă de porţelan cu 10 ml hi-
droxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă pînă la evapor2.-
rea alcoolului. Se adaugă 5 ml acid fosforic (R) şi se încălzeşte la fierbere;
se degajează vapori nitroşi şi se percepe un miros de acroleină.
- 0,5 ml soluţie se aduc într-un tub capilar de sticlă şi se încălzeşte
la flacără ; se produce o mică explozie.
- La 0,5 ml soluţie se adaugă 0,5 ml difenilamină-soluţie (R) ; apare
o coloraţie albastru-intens.
cu apă Densitate relativă. Cel mult 0,8290 (IX.C.3).
Aciditate. La 5 ml soluţie se adaugă 0,05 ml fenolftaleină-soluţie (I)
şi 0,16 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în
roz.
Aeid nitrie. Cel mult 0,005%.
8 g soluţie se aduc într-un flacon cu dop rodat de 100 ml. Se adaugă
0,1 ml albastru de bromtimol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu
0,01 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/I corespunde Ia 0,00063 g HN03 •
Sulfaţi. 5 ml soluţie se diluează cu 5 m1 apă, se .adaugă 0,5 ml nitrat
de bariu 50 g/1 (R) ; soluţia trebuie să rămînă limpede timp de 5 min.
Mononitraţi şi di.nitraţi de gliceril. Se procedează conform prevede-
rilor de la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant: silicagel C (R}.
Developant: acetat de etil (R)-benzen (R) (15: 85).
Soluţie de aplicat: soluţie alcoolică de trinitrat de gliceril I% m/V.
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 5 µ1
din soluţia de mai sus. ~,
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă dud acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uni-
form cu. difenilamină (R) 50 g/1 în alcool (R) şi se examinează în lumina
ultravioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă trebuie să apară o singură pată, cu Rî de apro-
ximativ 0,50; apariţia altor pete vizibile 1a 254 nm indică. prezenta dini-
traţilo:r şi monouitraţilor de gliceril. -
Dozare. 1 g soluţie se diluează cu acid acetic (R) Ia 100 ml, într-un
într-un balon cotat de 25 ml şi se lasă în repaus timp de 15 min.
în soluţia răcită pe gheaţă se adaugă 8 ml apă, 11 ml amoniac concen-
864 VIII. Solutio hydrogenîi peroxydi concentrata
trat (R} şi se completează cu apă la 25 ml. Se determină absorbanţa solu-
ţiei la 420 nm faţă de o soluţie-etalon preparată astfel: 1,3 g nitrat ~e
potasiu (s.r.) se dizolvă în 100 ml apă, într-un balon cotat. 1,0 ml soluţ~e
se diluează cu acid acetic (R) la 50 ml, într-un balon cotat. 1,0 ml dm
această soluţie se prelucrează în aceleaşi condiţii şi din aceiaşi reactivi cu
soluţia-probă.
Determinările se efectuează folosind ca lichid de compensare o soluţie
preparată din 1 ml acid acetic (R), 3 ml acid 2,4-fenoldisulfonic (R),
8 ml apă, 11 ml amoniac concentrat (R) şi apă la 25 ml.
I g nitrat de potasiu corespunde la 0,7489 g C:iH5Ng09 •
Conservare. Ferit de lumină, de şocuri mecanice şi termice, la loc
r~icoros. Separandum.
Observaţii. Soluţia alcoolică de trinitrat de gliceril poate exploda
prin încălzire excesivă sau prin lovire.
Se descompune în prezenţa hidroxidului de sodiu (R).
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antianginos.
SOLUTIO HYDROGENil PEROXYDI CONCENTRATA
Soluţie concentrată de peroxid de hidrogen
Soluţia concentratd de peroxid de hidrogen trebuie să corespundă preve-
derilor de la „Solutiones" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% peroxid de hidrogen
(Hp2Mr 34,02) faţă de valoarea declarată.
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, caustică, aproape fără miros
(IX.B).
Se descompune energic în contact cu substanţe organice oxida-
bile, cu unele metale şi în mediu alcalin.
Prin descompunere totală, 1 ml soluţie concentrată de peroxid de
hidrogen degajează aproximativ 100 ml oxigen. Se amestecă în orice pro-
porţie cu alcoolul şi apa (IX.C.l).
Soluţia A. 5,0 g soluţie concentrată de peroxid de hidrogen se dilu-
ează cu apă la 50 ml.
Soluţia B. 200 g soluţie concentrată de peroxid de hidrogen se intro-
duc într-o capsulă de platină. După încetarea degajării oxigenului se adaugă
5 ml carbonat de sodiu (R) 143 g/1, se lasă în repaus pînă la încetarea dega-
jării oxigenului şi se evaporă la sicitate pe baia de apă. Reziduul se di-
zolvă, prin încălzire la fierbere, într-un amestec format din 10 ml acid clor-
hidric 100 g/1 (R) şi 10 ml apă şi se diluează cu apă la 40 ml.
Solutio hydrogenii pero::cydi concentrate VIII.
Identificare
- La 1 ml soluţie se adaugă, cu precauţie, 0,1 mI hidroxid de sodiu
100 g/1 (R); are loc_ o des.compunere energică însoţită de efervescenţă.
0,251;111 soluţie se ~iluează cu 10 ml apă, se adaugă 0,5 ml dicro-
~ t de po1:tsm !50
g/~ (R) ş1 2 ml acid sulfuric 100 g/1 (R); apare o colora-
ţ1e ~lbastra. Prm agitare cu 2 ml eter, coloraţia albastră trece în stratul
etene.
. ~ciditate. 10 ml soluţie se diluează cu 100 ml apă proaspăt fiartă
Ş1 răcită, se adaugă 0,25 ml roşu de metil-soluţie (I) ; soluţia trebuie să se
c<;>lorez_e în roşu.- La adăugarea a cel puţin 0,05 ml şi a cel mult 0,5 mi
h1drox1d de sodiu O, I mol/I soluţia trebuie să se coloreze în galben.
Arsen. La 5. ml soluţie se adaugă 2 mI acid clorhidric 100 g/1 (R) ;
se evaporă pe baia de apă pînă aproape de sicitate şi reziduul se diluează
cu apă la 10 ml. 5 ml din această solutie nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
. ~arin. ~a 10 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid sulfuric 100 g/1 {R\1 ;
soluţia trebme să rămînă limpede timp de 5 min.
Cloruri. Cel mult 0,0005%.
10 ml soluţie A se compară cu 0,5 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,005 mg ion clorură) (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,00002%.
10 ml soluţie B se compară cu 1 ml solutie-etaion completată cu apă
la 10 ml (0,01 mg ion fer) (IX.C.13). ' ~
Metale grele. Cel mult 0,00005%.
20 ml soluţie B neutralizată cu 8-9 ml amoniac 100 g/1 (R) se com-
plete::tză cu apă l'! 50 ~1, într-un cilindru gradat şi se compară cu 50 ml
soluţie-etalon (0,0:, mg 10n plumb) (IX.C.13).
Nitrogen total. Cel mult 0,001 %-
5,0 g soI1:1-ţie se aduc într-un creuzet de platină, se adaugă l mI acid
sulfuric (R) ş1 se reduce volumul soluţiei la jumătate, prin încălzire pe baia
de apă. Amestecul se diluează la 140 ml, se aduce cantitativ în aparatul
p_entru do~a~ea nitrogenului, se adaugă IO ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R)
71 l .g ahaJ Dewa!da~ Se fac~. legătura cu refrigerentul al cărui capăt
m~enor ~st~ cufundat mtr-un cihndru gradat de 100 ml, care conţine 1 ml
acid sul~ur.ic 0,05 mol/! şi 5 ml apă şi se colectează primii 70 m1 disti-
~at. La distilat se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 2 ml tetra-
10domercurat (II) de potasiu-solutie alcalină (R) · apare o colotatie gal-
benă. - ' ' · '
_ 2,2 ~1 soluţie-etalon (0,22 mg ion nitrat) (IX.C.13) completaţi c11.
apa. la :, ml ~e prei1;1-c_rează în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă. După
1 m 11:,. coloraţia soluţ1e1-probă nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia
soluţ1e1-etalon.
Sulfaţi. Cd mult 0,0005%.
_ 10 ml soluţie !:,.- se. compară cu 0,5 ml soluţie-etalon completată cu
apa la 10 ml (0,00:, mg 10n sulfat) (IX.C.13).
55 - Fau:nacopeea Româaă., ed. a X-a
 Solutio iodi spirituosa Solutio magnesii citratis VIIL 861
866 VIII.

Reziduu prin evaporare. Cel mult 0,06%. . .
25 g soluţie se aduc într-o fiolă de. cînt~î_re în ~realab11 cînt.ij.nt~ ? se
lasă în repaus pentru îndepărtarea ox1gem11u1. Dupa evaporare la s1c1tate
pe baia de apă se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 4 h, pînă la masă
constantă (IX.C.15).
Dozare. 1,0 g soluţie se diluează cu apă la 1~ ml, într-un b~on
cotat. La 10 ml soluţie se adaugă 10 ml acid sulfunc 100 f?i/1 (R) ş1 _se
titrează cu permanganat de potasiu 0,02 mol/1 pînă la coloraţie roz-persis-
tent. - o
1 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/I corespunde la 0,001 iOI gH~ 2••
Conservare. Ferit de lumină, la loc răcoros. Soluţia poate conţine
un stabilizant potrivit. Separandum.
. Alcool. Cel puţin 36,0% (XI.C.18).
Dozare. Iod. 5 g soluţie se diluează cu 15 ml apă şi se titrează cu tio-
sulfat de sodiu 0,1 molfl pînă la decolorare.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01269 g I.
Iodură de potasiu. Soluţia de Ia dozarea iodului se diluează cu 100 ml
apă; se adaugă 2 ml acid acetic 300 g/1 (R), O. 1 ml iodeozină-soluţie (I)
şi se titrează cu nitrat de argint 0,1 mol/I pînă la coloraţia roz-violetă a
precipitatului.
Din numărul de mililitri de nitrat de argint 0,1 mol/1 folosiţi se scade
numărul de mililitri de tiosulfat de sodiu O, l mol/1 folosiţi la dozarea iodu-
lui.
l ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,01660 g Kl.
Conservare. În recipiente incolore. Separandum.

SOLUTIO IODI SPIRITUOSA

Soluţie alcoolică de iod iodurat

SOLUTIO MAGNESII CITRATIS
Sinonim : tinctură de iod
Soluţie de citrat de magneziu
Preparare 9c,-
Iodum -i::,.
Preparare
Kalii iodidum 3g
Alcoholum 50c q.s.ad 100 g A cidum citricum 25,5 g
~~agnesii subcarbonas 15 g
Iodul şi iodura de potasiu se dizolvă în 30 g alcool soc şi se completează Sirupus simplex 50 g
cu acelaşi solvent la 100 g. _ . , , , ., Citri aetheroleum 0,1 g
Solutia alcoolică de iod iodurat trebuie sa corespunda prevederilor de Talcum 5 g
la „Solutiones" şi următoarelor prevederi: . . . . .., 01 Aqua destillata q.s.ad 350 g
Conţine r.:el puţ":1 97,0% şi cel n:u1t 103,0½ 10d (I) ş1 _cel puţm 9' ,O ;o
şi cel mult 103,0% 10dură de potasiu (KI) faţa de valonle declarate. Peste acidul citric, dizolvat în 200 ml apă încălzită la aproximativ
70 °C, se adaugă în porţiuni mici carbonatul bazic de magneziu şi se agită
Descriere. Soluţie limpede, brună, cu miros caracteristic de iod şi de pină la dizolva-re. Se adaugă siropul simplu şi uleiul de lămîie în prealabil
alcool. triturat cu talcul şi 20 ml apă, se filtrează şi se completează cu apă
la 350 g.
Identiiicare
- La 0,2 ml soluţie se adaugă
.
2 ml apă ş1 0 , 1
ml ·d 1 +· (I),·
am1 on-so Ur1e Soluţia de citrat de magneziu trebuie să corespundă prevederilor de la.
apare o coloraţie ::tlbastră. , . . . , . c ; . , .,Solutiones" şi următoarelor prevederi:
- 4 ml soluţie se evapora la s1c1ta~e pe _baia de apa, _ap01, s~ nca1: 0
Conţine cel puţin 1,5% şi cel mult 1,9% oxid de magneziu (MgO).
zeşte pe sită pînă la îndepărţarea iodul1:;1; .:ez1du_ul alb_ se d:zolva 1~ 1 ~:
apă. La I ml din această soluţie se adauga O,-, ml mtrat cte argint 20 g) \R,, Descriere. Soluţie limpede incoloră sau slab gălbuie, cu miros caracte-
se formează un precipitat galben. ~ . . , ristic de lămîie şi gust dulce.acrişor.
- La 3 ml din aceeaşi soluţie se adaugă 0,0 ml acet'.'t_de sodm lOOg;l (R) Identificare
şi 2 ml acid tartric (R) 200 g/1; se formează un prec1p1tat alb. - 5 ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă; reziduul se calci-
Aciditate. La 2,5 ml soluţie se adaugă O,~ ml ţenolftaleină-soluţie (I) ; nează, iar după răcire se dizolvă în 2 ml acid ciorhidric 10 g/1 (R) şi
trebuie să se obţină o coloraţie roz, care persistă timp de 30 s. se filtrează. La filtrat se adaugă 2 ml clorură de amoniu 100 g/1 (R), 2 ml

868 VIII. Soluti(; methylergometrini hydrogenom,:zleatis 0,025%
hidrogenofosfat de disodiu-soluţie (R) şi amoniac 100 g/1 {R) pînă la reac-
ţie alcalină; se formează un precipitat cristalin, de culoare albă.
- La 2 ml soluţie se adaugă 1 ml sulfat de mercur (II)-soluţie (R)
şi 0,25 ml permanganat de potasiu 50 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere;
se formează un precipitat alb, iar lichidul se decolorează. Precipitatul se
filtrează şi se spală cu apă. Peste precipitat se adaugă pe filtru 0,25 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie roşie caracteristică.
pH = 3,5 - 5,5 (IX.C.22).
Dozare. 3 g soluţie se diluează cu 100 ml apă, se adaugă 5 ml tampon
amoniacal pH 10,0 (R), eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic
0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde 1a 0,002016 g MgO.
Observaţie. Soluţia se prepară la nevoie.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Purgativ.
SOLUTIO METHYLERGOMETRINI
HYDROGENOMALEATIS 0,025%
Soluţie de hidrogenomaleat de metilergometrină 0,0250/o
Soluţia de hidrogenomaleat de metilergometrină este o soluţie de hidrn-
genomaleat de metilergometrină într-un amestec de alcool, apă, glicerol
şi propilenglicol, cu pH-ul ajustat la 3,2; conţine stabilizanţi şi conservanţi
antimicrobieni potriviţi.
Soluţia de hidrogenomaleat de metilergometrină 0,025% trebuie să
corespundă prevederilor de la „Solutiones" şi următoarelor prevederi:
Conţine cel puţin 90,0% şi cel mult 110,0% hidrogenomaleat de metîl-
ergometrină (C20 H 25N 30 2 • C4H 40 4) faţă de valoarea declarată..
Descriere. Soluţie limpede, incoloră, cu miros slab de alcool şi gust
dulce, uşor acru (toxic).
Identificare
- Pe cromatograma de la „Impurităţi înrudite chimic", în dreptul
punctului a, trebuie să apară o pată asemănătoare cu pata hidrogenomalea-
tului de metilergometrină (s.r.) din dreptul punctului b.
- La 4 ml solutie se adaugă un amestec format din 5 ml acid ace-
tic (R) şi 5 ml acetat de etil (R). La 1 ml din această soluţie se adaugă
1 ml acid sulfuric (R), sub agitare şi răcire; apare o coioraţie albastră, cu
nuanţă roşie. Se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); nuanţa
roşie dispare şi coloraţia albastră se intensifică.
Solutio methylergometrini hydrogenomaleâtis 0,0-25% 'ilIII. 869
Densitate relativă: d;S = 1,010 - 1,063 (IX.C.3).
pH = 2,7 - 3,5 (IX.C.22).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Atenţie I Determinarea se efectuează repede şi ferit de lumină.
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: cloroform (R)-metanol (R) (90: 10). În vasul cromatogra-
fic se introduce odată cu developantul şi un pahar de laborator cu amoniae:
concentrat (R).
Solutii de ai;licat:
Soluţia a : La 8,0 g soluţie se adaugă 10 ml apă, într-o pîlnie de sepa-
rare, se alcalinizează cu amoniac concentrat (R) pînă la pH 9-10 şi se
agită de trei ori cu cîte 10 ml cloroform (R). Soluţiile cloroformice reunite
se evaporă la sicitate în baia de apă la aproximativ 40 cc, cu ajutorul unui
curent de aer. Reziduul se dizolvă în 1,0 ml alcool (R} ;
Soluţia b: hidrogenomaleat de metilergometrină (s.r.) 0,20% m/V în
alcool (R);
Soluţia c: hidrogenomaleat de metilergometrină (s.r.) 0,010% m/V
m alcool (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se
aplică soluţiile :
a: 25 µ.1 soluţie a (50 µ.g hidrogenomaleat de metilergometrină) ;
b: 25 µ.l soluţie b (50 µ.g hidrogenomaleat de metilergometrină-s.r.);
c: 25 µ.l soluţie c (2,5 µg hidrogenomaleat de metilergometrină-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea deve-
lopantului, placa cromatografică se examinează în lumina ultravioletă
la 366 nm, timp de cel mult 1 min, pentru identificare, apoi se pulveri-
zează uniform cu 4-dimetilaminobenzaldehidă în acid clorhidric (R.) si se
examinează la lumina zilei. ,
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă riata principală,
corespunzătoare hidrogenomaleatului de metilergometrină, cu Rf de apro-
ximativ 0,35, mai apar şi alte pete, suma acestora nu trebuie să depăşească
mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punctului c.
Dozare. 5 g soluţie se diluează cu apă la 25 ml, într-un balon cotat.
La 2,0 ml din această soluţie se adaugă 4,0 ml 4-dimetilaminobenzalde-
hidă în acid sulfuric (R) (soluţia 0 probă). După 5 - 10 ruin se determină
absorbanţa soluţiei la 550 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie
obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 2,0 ml apă şi 4,0 ml
4-di!l_!-etilaminobenzaldehidă în acid sulfuric (R).
In paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon, obţinută în
aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 2,0 ml hîdrogenomaleat de metilergo-
metrină (s.r.) 0,0050% m/V în apă şi 4,0 ml 4-dimetilaminobenzaldehidă
în acid sulfuric (R). ~
Conservare. Ferit de lumină, la rece. Venenum.
 870 VIII. Solutio natrii iodidi [1 3 1[]

Solutio phenylifydtargyri boratis,0;2% . VIII. .871

Concentraţie radioactivă. Se procedează conform prevederilor de la

SOLUTIO NATRil IODIDI [1311] ,, Controlul preparatelor radiofarmaceutice-Măsurarea radioactivităţii"
(IX.G).
Solnţîe de iodură [1 311] de sodiu Etichetare. Se procedează conform prevederilor de 1a „Controlul pre-
paratelor radiofarmaceutice-Etichetare" (IX.G).
. Soluţia ~e io~1_1ră [ 1 ~1!]_de sodiu_ (37 - 3 700 MBq/ml sau 1-100 Conservare. În recipiente închise etanş; ecranate, la temperatura ca-
m1/C11:I) ~onţme raa10nuchuul iod-131 ş1 tiosulfat de sodiu sau alţi agenţi
merei (IX. G).
reducaton.
Iodul-131 este un izotop radioactiv al iodului şi se obţine min iradie- Perioada de valabilitate: o lună.
rea cu neutroni a telurului. " ~C_tî11:fle. ~anna~logieă şi întrebuinţări, Folosită pentn/ investigarea
Con~entraţia radioactivă, exprimată în iod-131, este de cel puţin funcţ1e1 tirmdiene, m tratc.mentul tirtotoxicozei şi a cancerului tiroidian.
90,0% ş1 de cel mult 110,0% faţă de concentraţia radioactivă declarată
pe etichetă la data la care s-a efectuat măsurarea.
Deseriere. Soluţie limpede, incoloră.
Identificare
Iodul-131 emite: SOLUTIO PHENYLHYDRARGYRI BORATIS 0,2%
radţaţţţ beta, cu energ~a principală de 0,610 MeV (89,7%) ;
ra~aţ11 ga,:n~, cu e°:ergia principală de 0,364 MeV (81,8%).
Soluţie de borat de fenilmercur 0,20/o
Timp de mJum'ltăţ1re: 1' 112 = 8,08 zile.
pH = 7,0 - 9,0 (IX.C.22).
. Soluţia de borat de fenilmercur este o soluţie de borat de fenilmercur,
Puritate radioehlmieă. Cel puţin 98,0%. dizolvat în apă încălzită la aproximativ 50 °C .
. Se proced_ează conform prevederilor de la „Controlul preparatelor , Sol'!:ţia, ~e borat. de fen_flmercur 0,2% trebuie să corespundă prevederilor
rad1<;>farmaceutlce-D2terminarea purităţii radiochimice" (rx:G), folosind ae la ,,:::,oluriones" şi urmatoarelor prevederi:
tehmca ascendentă.
Conţine cel puţin 95,G% şi cel mult 105,C¾ borat de frnilmercur faţă
Adsorbant: hirtie cromatografică iWhatm m nr. l. de valoarea declarată.
Developant: metanol (R)-apă (i5: 25).
Deseriere. Soluţie limpede, incoloră, fără miros,
Soluţii âe aplicat:
Soluţia a: soluţie de iodură [131I] de sodiu;
Identificare
- La 5 ml soluţie se adaugă 0,5 ml sulfură de sodiu-soluţie (R) ; se
~ Soluţia b_ (cu purţător): 0,1 g iodură de potasiu (R), 0,2 g iodat de formează un precipitat alb, care prin încălzire se înnegreşte.
po,as~u (R) ş1 1,0 g h1drogenocarbonat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml
apă ş1 se completează cu acelaşi soivent la 100 ml, într-un baiou cotat.
- 5 ml soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă. Peste reziduu se
aduc 2 ml alcool (R), l ml acid sulfuric (R) şi se aprinde; vaporii formaţi
Pe linia de start a benzii de hîrtie cromatografică se-c,aulică într-un ard cu fiacără verde.
punct 10 µl soluţie b şi 10 µl soluţie a. "
pH = 6,0 - 8,0 (IX.C.22).
Banda de hîrtie cromatografică se introduce în vasul cromatografic
cu ~evelopant, se l~s'.t pţnă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxi- Dozare. La 100 g soluţie se adaugă 3 ml acid nitric (R), 2 ml sulfat
mativ 12 _cm de la hma de start (aproximativ 2 h), se scoate, se usucă la de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează cu tiocianat de
ae:, se ~taie _ţ>and'.'- ~e hîrti~ crou:iatogr'.1-fică centimetru cu centimetru şi se amoniu 0,1 mol/I pînă la coloraţie galben-roşiatică persistentă.
mas oara rad.loact1 v1tatea flecăre1 porţiuni. . 1 ml tiocianat de amoniu 0,1 mol/I corespunde la 0,03159 g borat de
Valoarea Rf pentru [131I] 0,70 - 0,90 · valoarea Rf pentru iodat femlmercur.
[1 31I] = 0,00. '
Conservare. Ferit de lumină. Separandum.
~uritare ra'iionuclidică. Cel puţin 99,9%.
~e proced.eazi;t conf~rm prevederilor d;; la „Controlul preparatelor
rad,orarmiceut1ce-DetermH1area purităţii radionuclidice" (IX. G).
8i2 VIII. Solutiones extractivae aquosae
Solutiones extractivae aquosae VIII. 873

După 5 min se adaugă masa de apă prevăzută, încălzită la fierbere şi se

, SOLUTIONES EXTRACTIVAE AQUOSAE lasă în contact timp de 30 min. Se filtreazji prin vată şi soluţia obţinută
se completează la masa prevăzută prin spălare cu apă sau prin stoarcerea
Soluţii extractive apoase reziduului. Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un
amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil (75 mg
Soluţiile extractive apoase sînt preparate farmaceutice lichide obţi­ p-hidroxibenzoat de metil şi 25 mg p-hidroxibenzoat de propil, pentru
nute prin macerarea, infuzarea sau decocţia produselor vegetale cu apă. !n fiecare 100 g soluţie extractivă rezultată).
funcţie de modul de obţinere pot fi: macerate, infuzii, decocturi. Infuzia de flori de tei se prepară prin procedeul descris anterior, folo-
sind pentru umectare apa.
Preparare. Masa produsului vegetal luat în lucru este, în general, Decocţie. Se foloseşte la extragerea componentelor active din produsele
de 6 %; pentru rădăcina de odolean, i:ădădua de duboţicl!Sucului şi floarea vegetale, care conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, fructe
de muşeţel de 3% ; pentrul'runza d~igitală..de 9,§% şi pentru rădăcina coriacee).
ineca de 0,25°/.
d... e---~-- ·--- --- ~
,o -~ Produsul vegetal respectiv se aduce la gradul de mărunţire prevăzut
La prepararea soluţiilor extractive apoase, produsele vegetale folosite · în monografia respectivă. În continuare, pentru fiecare gram de produs
se aduc la gradul mărunţire prevăzut în tabelul I : vegetal se folosesc pentru umectare 3 ml apă şi se 1asă în repaus timp de
5 rnin. Se adaugă masa de apă prevăzută, încălzită la fierbere şi se ţine în
Tabelul I
baia de apă timp de 30 min. Soluţia fierbinte se filtrează prin vată şi se
completează la masa prevăzută prin spălare cu apă sau prin stoarcerea
Produs vegetal Sita reziduului. Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un
amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil (75 mg
Fiori, frunze, ierburi, rădăcină de nalbă raare sita I p-hidroxibenzoat de metil şi 25 mg p-hidroxibenzoat de propil, pentru fie-
care 100 g soluţie extractivă rezultată).
Rădăcini, rizon1i, scoarţe sita II Pentru extr&cţia produselor vegetale, care conţin alcaloizi se adaugă
apă acidulată cu acid citric, cu acid clorhidric sau cu acid tartric, în părţi
Fruct;;;, seminţe sita IV egale (m/V) cu conţinutul în alcaloizi din produsul vegetal luat în lucru,
cu excepţia scoarţei de China la care se adaugă. 1,5 ml acid clorhidric
Pr,xiuse vegeta.lC! care conţin alcaloizi şi glicozide sita V
pentru 1 g alcaloizi.
Pentru extracţia produselor vegetale care conţin saponine acide greu
Procedeul de extracţie folosit este în funcţie de natura produsului solubile în apă se adaugă l g hidrogenocarbonat de sodiu pentru 10 g pro-
vegetal şi a componentelor care trebuie extrase. dus vegetal.
Descriere. Soluţiile extractive sînt lichide limpezi sau slab opa'es-
Macerare. Se fofoseşte la extragerea mucilagiilor din produsele vege- cente, cu culoarea, mirosul şi gustul caracteristice componentelor extrase
tale. din produsul vegetal.
Peste produsul vegetal mărunţit şi spălat sub jet de apă se adaugă l\fasa totală pe recipient. Se determină prin dntărirea individuală a
masa de apă prevăzută şi se ţine la temperatura camerei timp de 30 ruin, conţinutului din zece recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se
agitînd de 5-6 ori. Lichidul se decantează şi se filtrează prin vată. Filtra- admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul II:
tul se completează la masa prevăzută prin spălarea reziduului cu apă, fără
a presa. Dacă soluţia e-xtractivă rezultată depăşeşte 100 g se adaugă un Tabeiui TI
amestec de p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil (75 mg
p-hidro:s:ibenzoat de metil şi 25 mg p-hidroxibenzoat de propil, pentru „vf a.sa declarată pe recipient A bate-re adn1.isă
fiecare 100 g soluţie extractivă rezultată).
· Infuzare. Se foloseşte la extragerea componenteior active din produ- pînă la 50 g
sele vegetale, care conţin ţesuturi friabile (flori, frunze, ierburi). 50 g pînă la 500 g
Produsul vegetal respectiv se aduce la gradul de mărunţire prevăzut în 5()0 g ·şi mai mult de 500 g
monografia respectivă. În continuare, pentru fiecare gram de produs vege-
tal se folosesc pentru umectare 3 ml apă, cu excepţia produselor vegetale.
care conţin uieiuri volatile, care se umectează cu 0,5 ml alcool diluat. Conservare. Se prepară în cantităţi mici şi se păstrează la temperaturi
cuprinse între O °C şi 8 °C.
874 VIII. Sorbitolum
Sorbitolum VIII. 875

Aeiditate-alealinitate. La 10 m1 soluţie A se adaugă 0,1 ml fenolfta-

SORBITOLUM leină-soluţie (I). La adăugarea de cel mult 0,2 ml hidroxid de sodiu
0,01 mol/1 soluţia trebuie să se coloreze în roşu.
La 10 m1 soluţie A se adaugă O, 1 ml roşu de metil-soluţie (]). La adău­
Sorbito! garea de cel mult 0,3 m1 acid clorhidric 0,01 mol/1 soluţia trebuie să se
coloreze în roşu.
CH 20H Arsen. Cel mult 0,0001 %.
I
H-C-OH
5,0 g sorbitol se prelucrează conform prevederilor de la „Controlul
limitelor pentru impurităţi anorganice-Procedeul II" (IX.0.13).
Bariu. 1,0 g sorbito! se dizolvă în 5 ml apă şi se adaugă 5 m1 sulfat
HO-l-H de calciu-soluţie saturată (R); soluţia trebuie să rămînă limpede.
I
H-r--OH Cloruri. Cel mult 0,005%.
Ţ " 4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 m1 soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
H-y-OH Metale grele. Cel mult 0,0005%.
CH20H Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
M, 182,2 la 10 ml, se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,005 mg ion plumb).
Conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 101,0% sorbitol (ei? 1P 6 ) rapor-
tat la substanţa anhidră. Cel mult O,Ql %-
Sulfaţi.
10 ml soluţie A se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă
Descriere. Pulbere microcristalină albă, fără miros, cu gust slab dulce la 10 ml (0,05 mg ion sulfat).
(IX.B) ; uşor higroscopică.
Solubilitate. Solubil în 0,5 ml apă, în 25 ml alcool, uşor solubil în Zaharuri redueătoare. 5 g sorbitol se dizolvă, prin încălzire la apro-
ximativ 40 °C, în 25 ml apă. Soluţia se răceşte, se adaugă 20 ml citrat de
acid acetic, practic insolubil în cloroform şi eter (IX.O.I).
sodiu şi sulfat de cupru (II)-soluţie, se încălzeşte astfel încît soluţia să
Solutia A. 5,0 g sorbito} se dizolvă în 80 ml apă proaspăt fiartă şi fiarbă în 4 min şi se continuă fierberea încă 3 min. Se răceste rauid sî se
răcită şi ~e completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. adaugă 100 m1 acid acetic 30 g/1 (R) şi 20 ml iod 0,05 mol/I. s/ ada'.ugă,
Identificare sub agitare, 25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi după dizolvarea precipi-
- La 3 ml soluţie A se adaugă 3 ml pirocatechol (R) 100 g/1, se tatului se titrează excesul de iod 0,05 mol/1 cu tiosulfat de sodiu O, 1 mol/I
agită, se adaugă 6 ml acid sulfuric (R), se agită din nou şi se încălzeşte pe pînă la c;:oloraţie albastră. Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă
baia de apă timp de 30 min; apare o coloraţie roz intens. titrarea, agitînd energic, pînă cînd culoarea albastră devine verde. Trebuie
- 0,5 g sorbitol se încălzesc pe baia cie apă cu 5 ml anhidridă ace- să se folosească cel puţin 12,8 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1.
tică (R) şi 5 ml piridină (R) pînă la. dizoiva~e . .t\mest~cul s:
aduc~ .peste
100 ml apă, se răceşte pe gheaţă timp d,:: 2 h ş1 se flltreaza; prec1p1tatul Apă. Cel mult 1,5%.
1,0 g sorbitol se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
uscat la 60 °e, în vid, se topeşte la 100 - 102 °C.
Punct de topire: 95 - 98 °e (IX.C.10). Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g sorbito} se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Putere rotatorie speeifieă: [e1:]b = + 4° pînă la+ 7°.
La 10 g sorbitol se adaugă 12,8 g tetraborat de sodiu (R) şi 70 ml apă hn purităţi pirogene (IX.F. 10). Se administrează intravenos IO ml
încălzită la aproximativ 50 °e, într-un balon cotat de 100 m1 ; se lasă in pe kilograrh masă corporală dintr-o soluţie care conţine sorbitol 50 mg/ml
în apă pentru preI?araţe
injectabile.
repaus timp de 1 h, agitînd din cînd în cînd şi se completează cu apă la
100 ml (IX. e.4). Observaţie. Impurităţile pirogene se determină numai în cazul sorbi--
Aspectul soluţiei. Soluţia 10% m/V trebuie să fie limpede şi incoloră tolului deslinat administrării pe cale parenterală.
(IX.C.2). Dozare. 0,5 g sorbitol se dizolvă în 50 m1 apă şi se completează cu
acelaşi solvent la 100 mL într-un balon cotat. La 10,0 ml din această
 Sparteini sulfas VIII. 877
"876 VIII. Spartcini sulfas
Identiiicare
soluţie se adaugă 20 ml metaperiodat de sodiu O, 1 molfl, 2 ml acid sulfuric
- La 1 ml soiuţie A se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R);
100 g/1 (R) şi se încălzeşte pe baia de apă timp de 15 ruin. Se răceşte, se apare o tulbureală lăptoasă şi în timp se separă picături uleioase. Se agită
adaugă 3 g hidrogenocarbonat de sodiu (R), 50 ml_ arsenit de sodiu c11 2 ml eter (R) ; stratul eteric separat se aduce peste o fîşie de hîrtie de
0,05 mol/I şi 1 g iodură de potasiu (R). Se lasă în repaus timp de 15 min, filtru. După evaporarea eterului, fîşia de hirtie de filtru se ţine cîteAa
se adaugă 2 ml amidon soluţie (I) şi se titrează cu iod 0,05 mol/I pînă la secunde în vapori de brom (R), apoi cîteva secunde în vapori de amoniac
coloraţie albastră. concentrat (R), se încălzeşte uşor la un bec de gaz; după cîteva minute
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. hîrtia de filtru se colorează în roz.
Diferenţa dintre numărul de mililitri de iod 0,05 mol/1 folosiţi la cele - La 2 ;ml soluţie :A se adaugă 0,5 ml hexacianoferat (II) de potasiu
două titrări reprezintă volumul de iod 0,05 mol/1 consumat de sorbito!. 50 g/1 (R) ; în timp se separă cristale mici galbene.
I ml iod 0,05 mol/1 corespunde la 0,001822 g OJI1P6 - - La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi 0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R} ; se formează un precipitat alb.
Conservare. În recipiente bine închise.
Acţiune farmueologieă şi între huiţări. Laxativ, folosit în alimentaţia m
Putere rotatorie specifică: [e1: -21,5 ° pînă la -22,5 ° (soluţia A ;
articifială cu hidraţi de carbon. raportat la substanţa uscată) (IX.0.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2)
Aciditate-alcalinitate. La 2,0 ml soluţie A se adaugă O, 10 ml albastru
de bromfenol-soluţie (I) ; soluţia nu trebuie să se coloreze în galben sau
în albastru. Se adaugă l ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/I ; apare o coloraţie
SPARTEINI SULFAS albastru-violetă.

Amoniu. La l ml soluţie A se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu

Sulfat de sparteină
2
M,. 422,5
Sulfatul de sparteină este sulfat de dodecahidro-7,14-metano-ZH, 6H„
dipirido(l,2-a :1',2'-'e)l,5-diazocină cu cinci molecule de apă. Conţine cel
puţin 98,5% C15H 26N 2 • H 1SO„ raportat la substanţa uscată.
Descriere. Oristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros,
cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Solubil în 2 ml apă, 4 ml alcool, practic insolubil în
cloroform şi eter (IX.0.1). • fiartă şi răcită. Se adaugă O, 15 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează
Soluţia A, 2,5 g sulfat de sparteină se dizolvă în 40 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat.
100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se perceapă miros
de amoniac.
Ooruri. Oel mult 0,01 %-
4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu z·ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Anilină. La 1 ml soluţie A se adaugă 0,05Jml cloroform (R) şi 0,25 ml
hidroxid de potasiu 100 g/1 în alcool (R) şi se încălzeşte cu precauţie ; nu
trebuie să se perceapă un miros neplăcut, de fenilcarbilamină.
Substanţe organice uşor carbonizabile. 50 mg sulfat de sparteină se
dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R) ; soluţia trebuie să fie incoloră (IX.0.14).
Pierdere prin uscare: li,O - 22,0%.
0,5 g sulfat de sparteină se usucă la 80 °C, în vid, pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%.
1 g sulfat de sparteină se calcinează pînă la masă constantă (IX.C. li).
Dozare. 0,3 g sulfat de sparteină se dizolvă în 20 ml apă proaspăt
cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz.
 878 VIII. Stearinum Streptomycini sulfas VIII. 879

1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,03325 g

C15H 211N 2 • H 2SO 4 • STREPTOMYCINI SULFAS
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aeţiune farmacologieă şi între buÎllţări. Ocitocic ; antiaritmic. Sulfat de streptomicină

STEARINUM

Stearină 2

Sinonime: Acidum stearicum, Acidum stearinicum

Stearina este un amestec de. acizi graşi superiori, constituit în principal
din acid stearic (C18 H 30 0 2 M, 284,5) şi acid palmitic (C16 H 32 0 2 M, 256,4).
Descriere. Masă dură sau pulbere cristalină onctuoasă, albă sau slab
gălbuie, cu miros slab caracteristic (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în cloroform şi eter, solubilă în alcool, greu
solubilă în glicerol, practic insolubilă în apă (IX.C.1).
Indiee de aciditate: 200 - 210 (IX.C.5.1).
Indice de iod. Cel mult 4 (IX.C.5.4).
Indice de saponificare: 200 - 210 (IX.C.5.7).
Pnnet de topire: 56 - 70 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,20 g stearină se dizolvă, prin încălzire la fierbere,
în 10 ml amestec format din 2 ml carbonat de sodiu 100 gil (R) şi 8 ml
apă. Soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult transparentă (E.tr.). O
eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii­
etalon preparate din 0,50 ml cobalt-E.c., 0,50 ml cupru-E.c., 0,50 ml
fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
1vf, 1457,4
Sulfatui de streptomicină este sulfat de bis [O-2-deoxi-2-(metilamino)-
«-L-glucopiranozil-(l -... 2)-O-5-deoxi-3-C-formil-oc-L-lixofuranozil-(l - 4)-N,
N' -diamidino-D-streptamină J obţinut din anumite tulpini de Streptomyces
griseits sau preparat prin alte metode. Conţine cel puţin 90,0% şi cel mult
100,5% (C2 tH39 Np 12) 2 • 3H2 SO4 şi cel puţin 18,0% şi cel mult 21,5% sulfat
raportat la substanţa uscată.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 720 U.I. streptomicină
{C21 H 39Np12)/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere albă sau aproape albă, Îără miros sau cu miros
slab caracteristic şi gust slab .amar (IX.B); higroscopică.
Solubilitate. Foarte u 7or ""''Solubil în apă, practic insolubil în alcool,
cloroform, eter {IX.C.l).
Soluţia A. 5,0 g sulfat d, streptomicină se dizolvă în IO ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 20 ml.

Acizi minerali. 5,0 g stearină topită se agită timp de 2 min cu 5 ml Identificare

apă, încălzită la aproximativ 70 °C, se răceşte şi se filtrează prin hîrtie de - 0,2 ml soluţie A se încălzesc ia fierb:cre cu 2 ml hidroxid de sodiu
filtru cu porii fini; soluţia filtrată trebuie să fie neutră la hirtia de turne- 100 g/1 (R). Soluţia s:: colorează în galb::n sau în galben-brun şi se degajează
vapori d:: amoniac care alblstresc hîrtia de turnesol roşie (I). După răcire
sol roşie (I). se acidulează cu a::id sulfuric 100 g/1 (R) şi se adaugă O, l ml sulfat de
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- amoniu-fer (III) IO g/1 (R) ; apare o coloraţie violetă (deosebire de dihidro-
1 g stearină se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17). streptomicină).
- O, 1 ml soluţie A se diluează cu 4 ml apă, se adaugă 1 ml hidroxid
Conservare. În recipiente bine închise. de sodiu 100 g/1 (R) şî 1 ml 1-naftol (R) 0,5 g/1 în alcool diluat {R).
880 VIII. Streptomycini sulfas
Se răceşte la aproximativ 15 °C şi se adaugă 0,05 ml hipobromit de sodiu-
soluţie (R); apare o coloraţie roşu-violetă.
. ~,2 ml soluţie ·\ se _diluează cu 3 ml apă, se adaugă 0,25 ml acid
clorhidr~c _100 g/1 (R) şi 0,o ml clorură de ba!:iu 50 g/1 (R); se formează
un precipitat alb. . 2 g/1 în alcool (R) şi acid sulfuric 200 g/1 (R). Placa cromatografică se ţine
Putere rotatorie specifică: [oe]~= - 76° pînă la 84 ° (2% mlV în
apă; raportat la substanţa uscată). Determinarea se efectuează în cel mult
1
10 min de la prepararea soluţiei (IX.C.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră timp
de 4 h. O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai intensă decît coloratia
uneia din cele două soluţii-'etalon, (soluţie-etalon galbenă sau soluţie-etal~n
galben-brun~, în funcţie de nuanţa soluţiei de analizat) (IX.C.2).
, - soluţie-etalon galbenă: O, 15 ml cobalt-E.c., 0,60 ml fer-E.c. şi
apa la 10 ml.
- soluţie-etalon galben-brună: O, 10 ml cupru-E.c., 0,25 ml cobalt-E.c.
0,60 ml fer-E.c. şi apă 1a 10 ml.
pH = 4,5 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
Streptomicină B. Cel mult 3,0%.
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
Subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
_Pregăiirea Plăcii. Placa cromatografică se introduce în vasul cromato-
grafic cu developant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă
de~ aproximativ 18 cm, se scoate, se usucă la aer şi se ţine în etuvă la
lOo °C timp de I h.
Developant: toluen (R)-acid acetic (R)-metanol (R) (40: 20: 20).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: 0,4 g sulfat de streptomicină se dizolvă în IO ml soluţie
proaspăt preparată din 97 ml metanol (R) şi 3 ml acid sulfuric (R), in-
tr-un balon cu dop rodat. Se încălzeste pe baia de apă, la reflux, timp de
1 h şi 30 min, se răceşte, se spală r'efrigerentul cu metanol (R), se aduce
cantitativ şi se completează cu metanol (R) la 20 ml, într-un cilindru gradat
cu dop r<;>dat (soluţie 2,0% m/V).
Soluţia b : 72 mg D-manoză ( s.r.) se dizolvă în 10 mrsoluţie proaspăt
preparată din 97 ml metanol (R) şi 3 ml acid sulfuric (R), într-un balon
cu dop rodat, se încălzeşte pe baia de apă, la reflux, timp de 1 h şi 30 m.in.
Se răceşte, se spală refrigerentul cu metanol (R), se aduce cantitativ ~ se
completează cu metanol (R) la 50 ml, într-un balon cotat. 1,0 ml soluţie
se diluează cu metanol (R) 1a 10 ml, într--s:n balon cotat. Această soluţie
conţine echivalentul a 0,06% m/V streptomicină B (1 mg D-manoză este
echîv:alent la 4, 13 mg streptomicină B, raportat la masele moleculare
relative).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
b: 5 µl soluţie a (100 µg sulfat de streptomicină);
a: 5 µ.1 soluţie b (0,72 µg D-manoză-s.r.).
Streptomycini sulfas VIII. 881
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
parrt, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează uniform
cu o soluţie proaspăt preparată dîn volume egale de naftalen-1,3-diol (R)
în etuvă la 110 °C timp de 5 min şi se examinează la lumina zilei.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin-
cipală, corespunzătoare sulfatului de streptomicină, mai apare o altă pată,
cu acelaşi Ri cu Ri-ul petei din dreptul punctului b, mărimea şi intensi-
tatea coloraţiei acesteia nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea
coloraţiei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 7,0%.
0,5 g sulfat de streptomicină se usucă la 60 °C, pe pentoxid de
fosfor (R), în vid, timp de 4 h (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 1,0%.
l g sulfat de streptomicină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Impurităţi hipotensive (IX.F.9). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine sulfat de streptomi-
cină 3 OOO U.I./ml.
Im purităţi pirogene (IX.F .10). Se administrează intravenos 1 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie care conţine sulfat de streptomicină
40 000 U.I./ml în apă pentru preparate injectabile.
Impurităţi toxice (IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml din-
tr-o soluţie care conţine sulfat de streptomicină 2 OOO U.I./ml.
Sterilitate. Sulfatul de streptomicină trebuie să fie steril. Se procedează
conform prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Domre. Sulfat de streptomicină. 0,1 g sulfat de streptomicină se dizolvă
în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, intr-un balon cotat.
La 5 ml soluţie se adaugă 5 ml hidroxid de sodiu (R) 0,2 mol/1, se înc~l-
zeşte în baia de apă exact 10 min. Se răceşte pe gheaţă exact 5 mm.
Se adaugă 3 ml sulfat de: amoniu-fer (III) (R) 15 g/1 în acid sulfuric
0,25 mol/1, se completează cu apă la 25 ml, într-un balon cotat şi se
omogenizează prin agitare (soluţia-probă). Exact după 20 min de la ~d_ău­
garea sulfatului de amoniu-fer (III) se determină absorbanţa sol:1ţ1ei l_a
525 Illll, în cuve de 2 cm, folosind ca lichîd de corn; ensare o soluţie obţi­
nută din aceiaşi reactivi şi în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă.
Ai~ la 525 nm = 11,8.
Sulfat. 0,25 g sulfat de streptomicină se dizolvă în l~0 ml apă, într-~
flacon de 500 ml, se ajustează pH-ul la 11,0 cu amomac con~e1,;-trat (RJ,
se adaucră 10 ml clorură de bariu O, 1 mol/1, 0,5 mg metalftalema (I) ş1 se
titrează bexcesul de clorură de bariu O, 1 mol/1 cu edetat disodic O, 1 mol/1.
Cînd solutia colorată în albastru-violet încep.: să se: decoloreze se adaugă
50 ml alc~l (R) şi se continuă titrarea pînă cînd soluţia se decolorează.
1 ml clorură d<: bariu O, 1 mol/1 corespunde la 0,009606 g sulfat.
56 - Fa.r~a.copeea Români, ed, a X-a
882 VIII. Strontii bromidum Sulfamethoxazolum VIII. 883

Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor de la Fer. Cel mult 0,003%.

,,Activitatea microbiologică a antibioticelor" {IX.F.5). 10 ml soluţie A se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă
Conservare. În recipiente închise etanş, ferit de lumină, la cel mult 25 °C. la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antibiotic.
Metale grele. Cel mult 0,001 %·
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
piumb) (IX.C.13).
Dozare. 0,25 g bromură de stronţiu se dizolvă în SO ml apă, se adaugă
cromat de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint O, 1 mol/1
STRONTII BROMIDUM pînă la coloraţie galben-roşiatică.
I ml nitrat de argint 0,1 mol/1 corespunde la 0,01778 g SrBr2 • 6H2 0.
Bromură de stronţiu
Conservare. În recipiente bine închise.
M, 355,5 Acţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Sedativ.
Bromura de stronţiu conţine cel puţin 98,8% şi cel mult 101,0%
SrBr 2 • 6H2 0.
Descriere. Cristale incolore, fără miros, cu gust sărat (IX.B); higro-
scopice.
Prin încălzire se dizolvă în apa de cristalizare. SULFAMETHOXAZOLUM
Solubilitate. Solubilă în 0,4 ml apă, în 1,6 ml alcool, practic insolubilă
în eter {IX.C. I). Sulfametoxazol
Soluţia A. 5,0 g bromură de stronţiu se dizolvă în 10 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se comple;;::;ază cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- La 2 mi soluţie A se adaugă 2 ml sulfat de calciu-soluţie satu-
rată ( R) ; se formează în timp un precipitat alb.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
2 ml cioroform (R), O, 15 ml peroxid de hidrogen-soluţie concentrată (R)
şi se agită; stratul cloroformic se colorează în galben-brun.
- 1 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă
O, 15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb-gălbui,
greu solubil în amoniac concentrat (R).
- Bromura d= stronţiu colorează flacăra în roşiu-carmin. 1'1, 253,3
Aspectul soluţiei. Soiuţia A trebuie să fie limp::de şi incoloră (IX.C.2). Sulfametoxazolui este 3-sulfanilamido-5-metil-izoxazol. Conţine cel
Aluminiu. La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml clorură de amoniu 100 g/1 (R) puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C10 H 11 N 3 0 3 S raportat Ia substanţa uscată.
şi 2 ml amoniac concentrat (R); soluţia trebuie să rămînă limpede. Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust
Arsen. 1,0 g bromură de stronţiu nu trebuie să dea reacţia pentru slab amar (IX.B).
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13). La lumină se colorează.
Bariu. 2,0 g bromură de stronţiu se dizolvă îu 10 ml apă, se adaugă Solubilitate. Uşor solubil în acetonă, puţin solubil în alcool, practic-
2 ml acid acetic (R) şi 10 mi cromat de potasiu SO g/1 (R); nu trebuie să insolubil în apă, cloroform şi eter (IX.C.1). · .
apară o tulbureală. Se dizolvă în acizi minerali diluaţi şi în soluţii de hidroxizi alcalim.
Bromaţi. La 10 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid clorhidric (R), 2 ml Soluţia A. l,O g sulfameto:x:azol se agită, timp de 5 min, cu 50 ml
cloroform (R) şi s::: agită; după separare, stratul cloroformic nu trebuie să apă şi se filtrează ; soluţia filtrată se completează la 50 ml, prin spălarea
se coloreze în galben. filtrului cu apă.
884 VIII. Sulfrimethoxazolum
Sulfametoxyd.iazinum VIII. 885
Identifieare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obtinut cu sulfa- Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
metoxazol (s.r.) ,Prin dispersie în bromură de potasiu (R) '(IX.C.24.2). soluţiile:
Spectrul m ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în hidroxid de sodiu a: 5 µ1 soluţie a (100 µg sulfametoxazol) ;
0,1 mol/] prezintă un maxim la 257 nm (IX.C.24.1). b: 5 µl soluţie b (0,2 µg sulfametoxazol).
_- :,O mg sulf~met?xazol se dizolvă în 2 ml acid clor hidric 100 g/1 (R), Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
s~ :aceşte la aprox1maţ1v 10 °C, se adaugă 0,5 ml nitrit de sodiu-soluţie (R) pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
Şl ::> ml 2 naftol-soluţie (R); apare o coloratie rosu-portocaliu intens si 15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer, se pulverizează uni-
se formează un precipitat de aceeaşi culoare.' ' ' form cu 4-dimetilaminobenzaldehidă în alcool ( R) şi se examinează la
- O: 1_g sulfa1:1eţoxazol se dizolvă în O,5 ml hidroxid de sodiu I mol/1, lumina zilei.
s~ adauga? ml ap:3- ş1 O,~ g fenol _(R); se încălzeşte la fierbere, se răceşte Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi-
şt S<'; adaug'.' 1 ml_ h1poclont de calem 100 g/1 ( R) ; apare o coloraţie galben- pală, corespunzătoare sulfametoxazolului, cu Rf de aproximativ 0,70,
aune persistenta. mai apar şi alte pete, mărim.ea şi intensitatea coloraţiei acestora nu trebuie
- 0,1 g sulfametoxazol se amestecă cu 0,5 a carbonat de sodiu anhi- să depăşească mărimea şi intensitatea coloraţiei petei din dreptul punc-
dru _(R) şi se încălzeşte pînă la topire; se degaje~ză vapori care albăstresc tu1ui b.
hîrtia de turnesol roşie (I) şi înnegresc hîrtia de acetat de plumb (R). Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
Punet de topire: 169 - 172 °c (IX.C.10). 0,5 g sulfametoxazol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Aspectul soluţiei. 0,50 g sulfametoxazol se dizolvă într-un amestec
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
f~r~at _din 5 ml ~ţdroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 5 mi apă; soluţia trebuie 1 g sulfametoxazol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
sa fte limpede ş1 mcoloră. O eventuală coloratie nu trebuie să fie mai in-
t~usă, decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,40 ml fer-E.c. Dozare. 0,25 g sulfametoxazol se dizolvă, prin încălzire, în 20 ml acid
ş1 apa la 10 ml (IX.C.2). dorhidric 1 mol/1. După răcire se diluează cu 20 ml apă, se adaugă 1 g
bromură de potasiu (R), O, 1 ml galben de metanil-soluţie (I) şi se titrează.
pH = 4,0 - 6,0 (suspensie 10% m/V)(IX.C.22). cu nitrit de sodiu O, l mol/1 pînă la coloraţie slab gălbuie.
Cloruri. Cel mult 0,02%. 1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02533 g C10 HnN3 O3 S.
. 5 ml soluţie A completată cu apă la IO ml se compară cu 2 ml solu- Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
ţie-etalon completată cu apă la IO ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13). Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sulfamidă antibacteriană.
Metale grele. Cel mult 0,001 %·
Re_zi~uul de la caţcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul lrm1telor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completai; cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
SULFAMETOXYDIAZINUM
Sulfaţi. Cel mult 0,05%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) Sulfametoxidiazină
(IX.C.13). ~,
H
Impuritări înrudite chimi~. Se procedează conform prevederilor de la o~s.,....r\l~rJ"'.
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R).
_ De_velotant: alcool (R)-n-heptan (R)-cloroform (R)-acid acetic (R)
(2:, : 2::, : 2::, : 7).
Q
O~il i
N~OCH3
11

Soluţii de aplicat:
. Soluţia a : sulfametoxazol 2,0% m/V într-un amestec format din amo- l
f~H 2
mac concentrat (R) şi metanol (R) (1 : 99) ;
~oluţia b : sulfametoxazol 0,0040% m/V într-un amestec format din ~Ci1H 12N 4 0 3 S M. 280,3
amomac concentrat (R) şi metanol (R) (1 : 99). Sulfametoxidiazina este 2-sulfanilamido-5-metoxipirimidină. Conţine cel
puţin 99,0% şi cel mult 101,0% Ci_1H 12N,03 S raportat la substanţa uscată..
886 VIII. Sulfametoxydiazinum
Descriere. Pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, fără miros,
cu gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Greu solubilă în alcool şi acid clorhidric diluat, practic
insolubilă în apă (IX.C.l).
se· dizolvă în soluţii de amoniac, hidroxizi şi carbonaţi alcaiini.
Soluţia A. La 1,0 g sulfametoxidiazină se adaugă 50 ml apă şi se
încălzeşte la aproximativ 70 °C, timp de 5 min, agitînd din cînd în cînd !
după răcire se filtrează şi se completează la 50 ml, prin spălarea filtrulm
cu apă.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu sulfa-
metoxidiazină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 50 mg sulfametoxidiazină se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
50 °C, în 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), se răceşte la aproximativ IO cc,
se adaugă 0,5 ml nitrit de sodiu-soluţie (R) şi 5 ml 2-naftol-soluţie (R);
apare o coloraţie şi se formează un precipitat roşu-portocaliu intens.
- 50 mg sulfametoxidiazină se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R),
se încălzeşte pe baia de apă, timp de 3 ruin; apare o fluorescenţă violet-
intens.
Punct de topire: 209 - 213 °C (IX.O.IO).
Aspectul soluţiei. 0,50 g sulfametoxidiazină se dizolvă într-un amestec
format din 5 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 5 ml apă; soluţia tre-
buie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai
intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobait-
E.c., 0,15 mI cupru-E.c., 0,30 mI fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.C.2).
Aciditate. La 25 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml fenolftaleină_-solu­
ţie (I); soluţia trebuie să fie incoloră. Se adaugă 0,2 ml hidroxid de-
sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze in roşu.
Amoniu. La 0,25 g sulfametoxidiazină se adaugă 5 ml apă, se încăl­
zeşte la fierbere şi după răcire se filtrează. La soluţia filtrată se adau&ă.
5 mI hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie-
să se degajeze vapori care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
Cloruri. Cel mult 0,02%.
5 mI soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 mI solu-
ţie-etalon completată. cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13)
1\iletale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulîaji. Cel mult 0,05%.
10 mI ::,oluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Sulfur praecipttatum VIII 887
Im.purităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat "'Ubţire" (IX.0.26.2).
Adsorbant: silicagel H (R).
Developant: I-butanol (R)-amoniac concentrat (R) 17 g/1 (15: 3).
Solutii de aplicat:
Soluţia a: sulfametoxidiazină 1,0% m/V într-un amestec format din
amoniac concentrat (R) şi alcool (R) (1: 99);
Soluţia b: sulfametoxidiazină 0,0050% m/V într-un amestec format
din amoniac concentrat (R) şi alcool (R)_ (1: 99). . . ,
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a Ş1 b, se aplica
solutiiie : ·
'a: 10 ul solutie a (100 µg sulfametoxidiazină) ;
b: 10 ;.,.1 soluţie b (0,5 µg sulfametoxidiazină). .
Placa ~romatografică se introduce în vasul cromatogra~1c c~ de:·elo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de a:proxi::natry 1~ cm
de la linia de start se scoate, se usucă la aer, se pulvenzeaza uniform cu
4-dimetilaminoben~aldehidă în alcool (R) şi se examinează la lumina zile~.
Dacă pe cromatogramă, în <l!ept1:1 l?unct'.11ui a, ~e lîngă pata p~inC?:
pală, corespunzătoare s:11fametoxidiazme1, .ma: apa: şt al!e P:t~, mar~n:ea.
şi intensitatea col?~aţie1 ~ce~tora nu trebme sa <ţepaşeasca manmea ~1 m-
tensitatea coloraţ1e1 petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
O,5 g sulfametoxidiazină se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Oel mult 0,1 %- . . _.
I g sulfametoxidiazină se calcinează cu acid sulfunc (R) (IX.O. l I).
l)ozare. O 30 a sulfametoxidiazină se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
mativ 40 °0, în 20 ml acid clorhidric 1 mol/1. După răcire se diluează cu
20 ml apă, se adaugă 1 g bromură de potasiu (R), 0,1 ml galben de met3-
nil-soluţie (I) şi se titrează cu nitrit de sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie
slab gălbuie.
1 ml nitrit de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,028)3 g OuH12NP3S
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sulfamidă antibacteriană.
SULFUR PRAECIPITATUM
Sulf precipitat
S Ar 32,06
Sulful precipitat conţine cel uţin 98,0% şi cel mult 100,5% S rapor-
tat la substanţa uscaJă.
Deseriere. Pulbere foarte fină amorfă, alb-gălbuie, aproape fără miros
şi fără gust (IX.B)

888 VIII. Sulfu.r praecipitatum
Solubilitate. Solubil în disulfură de carbon, solubil prin încălzire la
aproximativ 50 °C în 100 m1 uleiuri grase, practic insolubil în alcool şi
apă (IX.C.l).
Soluţia A. 1,0 g sulf se agită timp de 3 min cu 40 ml apă, încălzită
Ja aproximativ 50 °C, se răceşte şi se filtrează; soluţia filtrată se comple-
tează la 40 ml, prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare. Sulful se aprinde şi arde cu flacără albastră, degajînd
dioxid de sulf, cu miros caracteristic. ·
Aciditate. 5,0 g sulf se agită timp de 5 min cu 30 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se filtrează. La filtrat se adaugă 0,05 ml fenolftaleină­
soluţie (I) şi 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se colo-
reze în roşu.
Arsen, seleniu. 2,0 g sulf se amestecă cu 10 ml amoniac concentrat (R).
10 m1 peroxid de hidrogen-soluţie concentrată (R) şi se evaporă la
sicitate pe baia de apă. După răcire, la reziduu se adaugă 10 ml acid clor-
hidric (R) şi se filtrează. La 5 m1 filtrat se adaugă 5 ml hipofosfit de sodiu
în acid clorhidric (R) şi se ţine în baia de apă timp de 15 min; nu trebuie
să apară o coloraţie brună sau roşie.
Cloruri. Cel mult 0,008%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,04%.
10 ml soluţie A se compară QU 10 m1 soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.0.13).
Sulfuri. 1,0 g sulf se agită timp de 1 min cu 10 ml apă, încălzită la.
aproximativ 50 °0 şi se filtrează; la filtrat se adaugă 0,25 ml acetat de
plumb (II) 50 g/1 (R) ; nu trebuie să apară o coloraţie brună.
Sulf sublimat. Sulful examinat la microscop (100 X), într-o picătură.
de glicerol (R), trebuie să se prezinte sub formă de particule fine, amorfe,
neaglomerate, lipsite de cristale mai mari sau de fragmente de cristale.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g sulf se ţin în exsicator, pe acid sulfuric (R) pînă la masă con-
stantă (IX.0.15).
Ueziduu prin calcinare. Cel mult 0,5%.
1 g sulf se calcinează pînă la masă constantă (IX.0.17).
Dozare. La 0,2 g sulf se adaugă 40 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1
în alcool şi 10 ml apă. Se încălzeşte pe baia de apă ptnă la dizolvare şi
pînă la îndepărtarea alcoolului. Se adaugă 40 ml apă, se acoperă balonul
cu o pîlnie şi se încălzeşte la fierbere timp de 10 min. in soluţia fierbinte
se adaugă 4 ml peroxid de hidrogen-soluţie concentrată (R) neutralizat la
metiloranj-soluţie (1) şi se agită pînă la decolorare. După răcire se titrează.
{:U acid clorhidric 0,5 mol/1 pînă la coloraţie portocalie.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Suppositoria VIII. 889
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mo111 în alcool cor-espunde la 0,008017 g S
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmaeo logică şi întrebuinţări. Keratolitic; antiparazitar.
SUPPOSITORIA
Supozitoare
Supozitoarele sînt preparate farmaceutice solide, care conţin doze uni-
tare din una sau mai multe substanţe active; sînt destinate administrării
pe cale rectală, vaginală sau uretrală.
Preparare. Supozitoarele se pot obţine prin modelare, prin turnare sau
prin pre.-'are.
Substanţele farmaceutice se dizolvă, se emulsionează sau, după o prea-
labilă pulverizare, se suspendă în baza de supozitor respectivă.
În funcţie de caracteristicile substanţelor active şi de efectul terapeutic
urmărit se folosesc baze de supozitor liposolubile (de ex. unt de cacao,
grăsimi semisintetice neutre) sau baze de supozitor hidrosolubile (de ex.
masa gelatinoasă, amestec de polietilenglicoli).
La preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare (de ex. diluanţi, adsor-
banţi, agenţi tensioactivi, conservanţi antimicrobieni potriviţi).
Dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice ~i pentru cele
puternic active sînt aceleaşi cu cele folosite în cazul preparatelor farmaceu-
tice administrate intern.
Deseriere. Supozitoarele rectale (supozitoare) au forma cilindro-conică
sau de torpilă, diametrul bazei de 8 - 10 mm, lungimea de 20 - 30 mm
şi masa de 2 - 3 g pentru adulţi şi de 1 - 2 g pentru copii.
Supozitoarele vaginale (ovule) au forma sferică sau ovoidală, masa de
2 - 4 g (ovulele preparate cu unt de cacao sau cu grăsimi semisintetice
neutre) şi masa de 5 - 12 g (ovulele preparate cu masă gelatinoasă).
Supozitoarele uretrale (bujiuri) au formă de cilindri ascuţiţi la un capăt,
lungimea de 5 - 10 cm, diametrul de 2 - 7 mm şi masa de 2 - 3 g.
Aspeet. Supozitoarele trebuie să. aibă un aspect omogen şi să-şi păs­
treze forma şi consistenţa 1a temperatura camerei.
În secţiune longitudinală, examinate cu lupa (4,5x), nu trebuie să
prezinte aglomerări de particule, cristale sau bule de aer.
Comportamentul la topire sau dizolvare. Într-un flacon conic de 100 ml,
care conţine 5D ml apă menţinută la temperatura de 37 ± 2 °C se intro-
duce un supozitor. Flaconul se agită prin uşoară rotire o dată la 5 ruin.
890 VIII. Sttppositor-ia Suppositoria glyceroli VIII. 891

Supozitoarele prepatate cu baze iiposolubile trebuie să se topească

în cel mult 30 min, iar cele preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se SUPPOSITORIA GLYCEROLI
dizolve în cel mult 1 h. Pot rămîne în flacon particule de substanţe active
şi substanţe auxiliare nedizolvate.
Supozitoare cu glicerol
Uniformitatea masei. Se cîntăresc 20 de supozitoare si se calculează
masa medie. Aceleaşi supozitoare se cîntăresc individual.' Faţă de masa Preparare
medie calculată, masa individuală poate să prezinte abaterile procentuale Glycerolum 88 g
prevăzute în tabelul I: Natrii carbonas anhydricus (R) 2 g
Stearinum 10 g
Carbonatul de sodiu anhidru se dizolvă în glicerol, prin încălzire pe
sită, într-o capsulă de porţelan. Se adaugă stearina, în mici porţiuni, şi se
Tabelul I
continuă încălzirea agitînd uşor capsula, pînă nu se mai degajează dioxid
de carbon şi se clarifică. amestecul. Amestecul se prelucrează prin turnare.
..A1 asa medie -.a supozitorultti A batere admisă Supozitoarele cu glicerol trebuie să corespundă prevederilor de la „Sup-
positoria" şi următoarelor prevederi:
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% glicerol (0 3 Hp3 ) faţă de
pină la 2 g ±10% valoarea declarată.
2 g pînă la 5 g, -+- 7_.5()/0
5 g şi mai mult de 5 g ± 5% Descriere. Supozitoare incolore sau slab gălbui, cu o uşoară opalescenţă
translucid~ şi cu miros caracteristic de săpun; higroscopice.
Soluţia A. 1,0 g masă de supozitoare se dizolvă în IO ml, apă încălzită
Dozare. Se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă. la aproximativ 70 °0; se obţine o soluţie limpede care la aproximativ 20 °C
Conţinutul in substanţă activă pe supozitor poate să prezinte faţă de valoa- se transformă într-o masă solidă gelatinoasă, transparentă.
rea declarată, dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în ldentiîicare
tabelul II: - La 2 ml soluţie A se adaugă 0,5 ml acid nitric (R); se formează
un precipitat alb, abundent.
- Peste precipitatul obţinut anterior, încălzit la aproximativ 70 °C,
Tabelul II se adaugă 0,5 ml dicromat de potasiu 50 g/1 (R) ; la zona de contact a
<:elor două lichide apare o coloraţie albastră.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 1 ml nitrat de diaminargint (R) şi se
Conţinut declarat în substanţă activă pe supozitor A batere admisă încălzeşte pe baia de apă la aproximativ 50 °0 timp de 2 min; nu trebuie
să apară o coloraţie negru-brună sau un precipitat negru-brun.
pînă la JO mg - 0,5 g masă de supozitoare se calcinează; se percepe un miros carac-
JO mg pînă la 100 mg teristic de acroleină. Reziduul obţinut colorează flacăra în galben.
100 mg· şi mai mult de 100 mg
Aciditate~alcalinitate. 1,0 g masă de supozitoare se dizolvă, prin
încălzire, pe baia de apă, în 10 ml akool (R) în prealabil neutralizat la
fenolftaleină-soluţie (I). După răcire se adaugă 0,1 ml hidroxid de sodiu
Conservare. În recipiente bine închise, la cel mult 25 cc. O, 1 molfl; soluţia se colorează în roşu. La adăugarea de 0,2 ml acid clor-
Observaţii.La prepararea supozitoarelor vaginale, masa gelatinoasă
hidric 0,1 mol/1 soluţia trebuie să se decoloreze.
folosită ca bază de supozitor se prepară conform formulei : Dozare. 1,5 g masa de supozitoare se dizolvă în 20 ml ană încălzită la
a:Proximativ 50 °0, se adaugă 1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R): se agită şi se
Gelatina 2 g filtrează într-un balon cotat de 100 ml, spiHînd precipitatul cu apă. Solu-
Glycerolum 10 g ţia filtrată şi apele de spălare se aduc în balonul cotat şi se completează
Aqua destillata 4 g cu apă la 100 ml.
Dacă se prevede în monografia respectivă se determină „Untiormita-.
20 ml din solutie se neutralizează cu hidroxid de sodiu O 1 mol/I 1a
purpuriu de bromcr~zol-soluţie (I), se adaugă 1,4 g metaperiodat de' so-
tea conţinutului în substanţă activă pe supozitor".
892 VIII. SupP9citoria metroniâazoli
Suspensiones VIII. 893
diu (R) şi se agită pînă
la dizolvare. Se lasă în repaus timp de 15 ruin, se
adaugă şi se titrează cu hidroxid de sodiu O.I mol/!
3 ml propilengl:i<::ol {R)
pînă la coloraţie albastru-violacee. SUSPENSIONES
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,00921 g C3 Hg03 ~ Suspensii
Conservare. Ferit de umiditate.
Suspensiile sînt preparate farmaceutice lichide, constituite din una
Observaţie. Supozitoare rectale.
sau mai multe substanţe active insolubile, suspendate într-un mediu de
dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.
Preparare. Substanţele solide, aduse la un grad de fineţe corespunzător
scopului şi modului de administrare, se dispersează în mediu de dispersie
lichid printr-o metodă adecvată şi se completează la masa prevăzută (m/m).
SUPPOSITORIA METRONIDAZOLI
La preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare (de ex. umectanţi, agenţi
pentru creşterea viscozităţii, agenţi de floculare, coloranţi, conservanţi
Supozitoare cu metronidazol
antimicrobieni potriviţi). Suspeusiile destinate administri.'irii interne pot
Supozitoarele cu metronidazol conţin 500 mg sau 1 g metronidazo} conţine agenţi pentru corectarea gustului şi a mirosului.
~ supozitor. Metronidazo1u1 este dispersat într-o bază potrivită de supo- Suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se
zitor. prepară prin metode care le asigură sterilitatea (IX.F.1) şi care permit
Supozitoarele cu metronidazol trebuie să corespundă prevederilor de la evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.
,,Suppositoria" şi următoarelor prevederi:
Deseriere. Suspensiile sînt preparate fluide, opace, omogene după agi-
Conţin cel puţin 95,0% şi cel mult 105,0% metronidazol (OtH9 Np 3)
faţă de valoarea declarată.
tare. Culoarea, mirosul şi gustul sînt caracteristice componentelor.
Mărimea particulelor. Se determină prin examinarea la microscop a
Descriere. Supozitoare cilindra-conice, omogene, culoare alb-gălbuie,
miros caracteristic. unei mase de preparat, care conţine aproximativ 10 mg substanţă activă
suspendată, întinsă într-un strat subţire pe lama de microscop. 90% din
Identificare pa:rticulele examinate trebuie sil prezinte un diametru de cel mult 50 ,.i.m;
. - La 0,5 g masă de supozitoare se adaugă 5 ml acid sulfuric (R) pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult
ş1 se ţine pe baia de apă timp de 5 min. Amestecul se răceşte şi se fil- 180 µm.
trează (soluţia A).
Stabilitate. Suspensiiie pot sedimenta în timp ; după o agitare timp de
- La 2 ml soluţie A se adaugă 1 ml acid silicowolframic (R) ; apare
1 - 2 min trebuie să se disperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe durata
un precipitat alb. .• t f./e.JS/e(
administrării.
- La 2 ml soluţie A se adaugă 1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu-
soluţie alcalină; (R) apare un precipitat galben. Masa totală
pe recipient. Se stabileşte prin cîntărirea individuală a
-· Dozare. La 0,5 g masă de supozitoare obţinută din amestecul omogen conţiuutuluidin zece recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se
a cinci supozitoare se adaugă 30 ml cloroform (R) şi se încălzeşte pe baia admit abaterile procentuale prevăzute în fabelul I:
de apă timp de 5 min. Se răceşte, se adaugă roşu de metil în cloro-
form (J) şi se titrează cu acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la colora-
Tabelul I
ţie violacee.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,017120 g
0 6H 9 N 30~. Masa declarată pe recipient A batere admisă

Conservare. Ferit de lumină.

Observaţie. Supozitoa.Te rectale.
piuă la 25 g ±5~~
25 g pînă la 50 g ±3<}~
 Talcum VIII. 895
894 VIII, Talcum

~zare: Se efectm:ază ~o_?form p:r:_eved~lor din monografia respectivă, filtrat se adaugă 1 g clorură de amoniu (R), se acidulează cu acid clorhi-
Conţinutul m substanţa activa poate sa prezmte faţă de valoarea declarată.
dric (R) şi se încălzeşte la fierbere; se formează un precipitat incolor, ge-
dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în tabelul II 1 latinos.
- Precipitatul format se filtrează. Filtratul se alcalinizează cu amoniac
Tabelul II concentrat (R) şi se adaugă 1 ml hidrogenofosfat de disodiu-soluţie (R) ;
se formează un precipitat alb.
Aciditate-alcalinitate. 10,0 g talc se agită cu 50 ml ~pă şi ~e. f_ierb~
Conţinut declarat în substanţă activă ( %) A batere admisă
timp de 30 min. După răcire se completează cu apă la volumul mrţial Şl
se filtrează ; filtratul trebuie să fie neutru la hîrtie indicator universal (I)
pînă la 0,1%
0,1% pînă la 0,5% Arsen. 5 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipo-
0,5% şi mai mult de 0,5%
fosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Carbonaţi. O,5 g talc se încălzesc la fierbere cu 1 :111 apă şi după răcire
V

Conservare. În recipiente bine închise.
Observaţii. Suspensiile oftalmice trebuie să corespundă prevederilor
de 1a Oculoguttae.
Suspensiile inJectabile trebuie să corespundă prevederilor de la J niec-
tabilia.
~uspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor
trebwe să_ corespundă prevederilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
Pe etichetele recipientelor care conţin suspensii trebuie să se menţio­
neze „A se agita înainte de administrare".
În cazul substanţelor puternic active sau toxice, masa prelucr;:.tă sub
formă de suspensie nu trebuie să depăşească doza maximă pentru 24 h.
TALCUM
se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); nu trebme să se produca efer-
vescenţă.
Fer. Cel mult 0,1 %-
3 ml soluţie A se diluează cu apă la 25 ml; 5 ml din această soluţie,
completată cu apă la 10 ml, se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată
cu apă la 10 ml (0,03 mg ion fer) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
plumb) (IX.C.13).
Sulfuri. 1,0 g talc se încălzesc la fierbere ţimp de 5 ~n cu 20 ml
ană şi 10 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) ; se degaJează vapon care nu tre-
b'uie să coloreze hîrtia de acetat de plumb (R).
Substante solubile în apă. Cel mult 0,1 °/4.
25 ml din filtratul de la „Aciditate-alcalinitate" se evaporă la sici-
tate pe baia de apă într-o capsulă de sticlă în prealabil dntărită şi reziduul
obţinut se usucă al 105 °C pînă la masă constantă.

Talc Substante solubile în acid clorhidric. Cel mult 2,0%.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat şi pulverizat
. Descriere. Pulbere foarte fină albă, onctuoasă la pipăit, aderentă, fără
miros, fără gust, lipsită de granulaţii nisipoase (IX.B).
Solubilitate. Practic insolubil în apă (IX.C.l).
Practic insolubil în acizi, nartial soltibil in solutii de hidroxizi alcalini.
Soluţia A. La 2,0 g talc ;e a'daugă 40 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
se în_călz~şte pe baia de apă timp de 15 min, se răceşte şi se filtrează;
Ta 10 ~l solutie A se adaugă 1 ml acid clorhidric (R), se evaporă la
sicihrte într-un cr;uzet în prealabil cîntărit şi se calcinează pînă la masă
constantă.
Pierdere prin calcinare. Cel mult 4,0%.
0,5 g talc se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17). Substanţa
se poate colora cel mult în slab cenuşiu.
Granulatie, 100 o- talc în preaiabil uscat la 105 - 110 °C, se cerne
prin sita VIII; reziduul trebuie să fie de cel mult 1,0%.
' b '

soluţia filtrată se completează la 40 ml prin spălarea filtrului cu apă.

Identificare
_ ::-- La 1 g talc se adaugă 10 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) şi 5 ml
apa, mtr-un flacon de 50 ml prevăzut cu o pîlnie; se încălzeşte la fierbere
timp de 5 min, se completează cu apă la 20 ml şi se filtrează. La 10 ml
Contruninare microbiană. Talcul nu trebuie să conţină mai mult de
500 microorganisme aerobe pe gram (IX.F.3).
...._ Observaţie. Talcul folosit pentru pudrarea mănuşilor chirurgicale sau
aplicat pe pielea sugarilor trebuie să fie steril.
896 VIII. Tamoxifeni citras Tela hydrophila VIII. 897

Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de 1a

TAMO:XIFENI CITRAS ,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.0.26.2).
Citrat de tamoxifen Adsorbant: silicagel GF254 (R}.
Developant: cloroform (R)-amoniac concentrat (R) (100: 15).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: citrat de tamoxifen 1,0% m/V în metanol (R) ·
7
~
0
ICHrCOO Soluj;i~ b: citrat de ~U:~oxifen (s.r.J 0,~10% m/V în metanol {R).
~e hma de start a plae11 cromatografice, m punctele a şi b, se aplică
140-\-cooH .\ soluţ11le:
a: 20 µ1 soluţie a (200 µg citrat de tamoxifen) ;
.cH2-COOHj b 1 20 µ1 soluţie b (2 µg citrat de tamoxifen-s.r.).
L· Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
M, 563,6 14 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în
C26~ NO · CaHs07
9 lurnina ultravioletă la 254 nm.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata principală
Citratul de tamoxifen este dihidrogenocitrat de (Z}-~-[p-(1, 2-dif_enil- cor:;sp:unz~t_oare <:i~ratult;i de tamoxife~, m~i poate să apară o singură pată:
-1-butenil}fenoxi}-N, N-dimetiletilamină. Conţine cel puţm 99:°% ş1 cel a care1 manme ş1 mtens1tate nu trebme sa depăşească mărimea şi inten.si-
mult 101,0% CwR29NO · C6Hg0 7 raportat la substanţa uscata. tatea petei din dreptul punctului b.
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape .albă, fără miros (IX.B)· Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%,
Solubilitate. Solubil în acid acetic şi dimetilformamidă, foarte puţin 0,5 g citrat de tamox.ifen se usucă la 80 °C, în vid, pînă la masă
. mso
· 1u b'11. 'm apa" (IX r 1) · constantă (IX.C.15).
solubil în acetonă şi alcool, practic " -~··
Reziduu prin caleinare. Cel mult O, l %-
Identificare . . 1 g citrat ~ tamoxifen se calcinează cu acid sulfuric (R} (IX.C.17).
_ Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celuţ obţinut ~u c1tr3;t
de tamoxifen (s.r.) prin dispersie î,n "ţ>r_omură de po~~ltl (R) (I~.C.24.2;. Dozare. 0,5 g citrat de tamoxifen se dizolvă în 30 ml acid acetic (R),
- Spectrul în ultraviolet al somţ1e1 0,003o/o m/V~ m meta!101 (R) pre- în prealabil neutralizat la cristal violet în acid acetic anhidru (I) şi se
zintă trei maxime: la 210 nm, la 236 nm ş1 la 270 n~ _(Iţ::C.24.1). titrează cu acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie verde.
_ La 10 mg citrat de tamoxifen se. ada1:,gă 4 ml p1r~dina (R)~ 2 ml 1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,05636 g
anhidridă acetică (R) şi se agită; apare 1me~iat o _coloraţie ga~ben3:. care C26H 29NO · C6H 8 0 7 •
prin încălzire pe baia de apă timp de 2 mm devme roz, ap01 roşie. Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lu.mină. Separamium.
- Punct de topire: 142 - 148 °C (cu descompunere) (IX.C.10). Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Citostatic.

Arsen. Cel mult 0,002%. · d 1 c

1 g citrat de tamoxifen se prelucrează conform prevederilor e a „ on-
trolul limitei de arsen - Procecleul II" (IX.C.13).
Fer. Cel mult 0,005%. . .
50 mg citrat de tamoxifeu se caţcine~ză. cu acid sulfun_c ~R)_ ; rez1 du:_1l TELA HYDROPHILA
obtinut, prelucrat conform prevederilor ae 1a~ ,,Contro~ul hm1te1 de fer 1~
substante organice" (IX.C.13) se compară cu 2,o ml soluţie-etalon completata Tifon hidrofil
cu apă '1a 10 ml (0,025 mg ion fer).
Ţesătură neapretată, degresată şi albită, din fire de bumbac cardate
Metale grele. Cel mult 0,001 %- . ~
în amestec cu celofibră. Conţine cel puţin 28,0% şi cel mult 38,0% celo-
Reziduul de la calcinare, prelucrat .confor~ preve~enlor de la „Con;
trolul limitelor pentru impurităţi anorgamce" (IX.C.13) f~ comple!at cu ap
1
fibră.
.
la 10 ml, se compară cu 1 ml soluţie-etalon completaca cu apa la 10 m Descriere. Ţesătură uniformă, moale, nelucioasă, de culoare albă, fără
{0,01 mg ion plumb). pete şi defecte de ţesătură, fără miros, cu o anumită rezistenţă la rupere,

57 - l'annocopeea 11.o:ml.llă, ed. a X-a


898 VIII. Tela hyd.rofila
cu margini întărite printr-un număr mai mare de fire în urzeală sau cu
margini false cînd bătătura prezintă capete libere de cel mult 1,5 cm
lungime.
Masa pe metru pătrat: 47,? V ~2:5 g;_ , . V • • •
Din proba de analizat netezita, fara a 11 m~sa, se _taie smc1 patrat~
cu latura de 20 cm (probele luate în lu~ru). Dupa menţ1:_1e3:e m a_tmosfera
standard, se măsoară dimensiunile laturilor pro?elor ~uate m m<:ru, m sell:~ul
urzelii şi în sensul bătăturii, se cal?llează d11:11ensmnea :13-ed1e ~ Jatunior
în sensul urzelii şi în sell:sul bătătt:-rn pentr:u fle_care proba lu_':'t8: ~n lucru,
apoi se calculează dimensiunea medie a laturilor, m sensul urzelu ~1 m sensul
bătăturii, a celor cinci pătrate luate _în lucru. Probele luate m lucru se
cîntăresc şi se calculează masa me<1:1e. . V
Masa pe metru pătrat a probei de analizat se calculeaza conform
formulei:
M = ~ · 10000
11 • 1.
în care:
M masa pe metru pătrat a probei de analizat (în grame pe metru
pătrat) ; A < A \ • la 10 ml (0,04 mg ion clorură) (IX.C.13).
masa medie a probelor luate m mc~_u (1n gra_me;,
dimensiunea medie în sensul urzeln a latur1lorprobel?r lua_te
în lucru, după menţinerea în atmosfervă st:3:ndard (îD: ceutlmetn);
dimensiunea medie în sensul bătatun1 a -t~nlor probel?r
luate în lucru, după menţinerea în atmosrera standard (m
centimetri).
Desimea firelor pe 10 cm. Cel puţin 116 şi cel mult 124 fire în urzeală
şi cel puţin 96 şi cel mu}t 104 fi:"e în băţătur_ă. Pe t;+onul
Determinarea se eiectueaza cu ochiul hbe: sau cu lupa. .u,~ ,
netezit fără a fi întins, se numără firele pe d1stanţ3: de 10 cm, ati~ m
urzeală cît si în bătătură, în cinci locuri situate la distanţe egale ş1 se
calculează ~ed.ia determinărilor.
Rezistenţa Ia rupere. Cel puţin 110 N în ur3,-eală şi cel puţin 80 N
în bătătură. · d" t d
Determinarea se efectuează cu ajutorul unui mamome r_1:1 8: ecva ,
pe cel puţin cinci fîşii de tifon _hi<i:"?fil t,ăiate în se1;:s1:l u:~eln Şl I>:=
puţin cinci fisii de tifon hidrofil taiate m sensul bataturn, cul~mgimea.
de 20 cm si litimea de 5 cm, plus aproximativ 0,5 cm ca:p,e!~ llbere ~e
fiecare pa;te. Viteza de creştere a forţei aplicate as~pra _nş11l_or trebuie
astfel re-glată încît ruperea să se l?roduc~ după cel puţm_ 2:> s 1 cel mul~ r Substanţe tensioactive. La 5,0 g tifon hidrofil se adaugă 50 ml apă
35 s. Valorile individuale ale rez1stenţe1 la ruper~ expnmate 1ll ne,vto~
se citesc pe scala aparatului. Se calculează media rezultatelor detenm-
nărilor. , · d 1b t .,.
Solutia A 15 O cr tifon hidrofil se introduc mtr-un panar e a o:a 0 A,
se adaugă 150 ml apă la fi~rbere, 1:roa~păt fiar!ă t~mp de ~O :;n~n, se
cîntăreşte şi se menţine în baia de apa, timp de 1:, mm. Dupa racire se
Tela hyd.rofila VIII. -899
completează la masa iniţială cu apă proaspăt fiartă timp de 20 min şi
răcită şi se filtrează sub presiune redusă, presînd tifonul cu o baghetă
de sticlă. Dacă soluţia nu este limpede, pentru determinarea calciului,
clorurilor şi sulfaţilor, la 50 ml soluţie se adaugă 1 ml acid nitric {R) şi
V 40 ml eter (R) într-o pîlnie de separare şi se agită. După separare, stratul
apos se aduce într-o altă pîlnie de separare şi se agită încă o dată cu
40 ml. eter (R) După separare, stratul apos se filtrează.
Identificare. La 0,1 g tifon hidrofil se adaugă 0,15 ml cloroiodură de
zinc soluţie ( R) ; firele de tifon se colorează în violet.
Aciditate-alcalinitate. La 20 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml metiloranj-
soluţie (I) ; soluţia trebuie să se. coloreze în roz.
- La 10 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I); solu-
ţia nu trebuie să se coloreze în roz.
Calciu. Cel mult 0,015%.
10 ml soluţie A se co.mpară cu 1,5 ml soluţie-etalon completată cu
apă la 10 ml (0,15 mg ion calciu) (IX.C.13).
Cloruri. Cel mult 0,004%.
10 ml soluţie A se compară cu 4 ml soluţie-etalon completată cu apă
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
Amidon, dextrină. La 10 ml soluţie A se adaugă O, 1 ml iod 0,05 mol/1 ;
soluţia nu trebuie să se coloreze în albastru, violet sau roşu.
Substanţe reducătoare. La 10 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid
sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,15 ml permanganat de potasiu (R) 1 g/1; coloraţia
roz trebuie să se menţină cel puţin timp de 5 min.
Substanţe colorante. 10,0 g tifon hidrofil se îmbibă cu 100 ml al-
cool (R); după 10 ruin se filtrează presînd tifonul hidrofil cu o baghetă
de sticlă. Coloraţia a 10 ml filtrat nu trebuie să fie mai intensă decît colo-
raţia a 10 ml soluţie-etalon preparată din 0,025 ml fer-E.c., 0,075 ml
t cobalt-E.c. şi alcool (R) la 100 ml (IX.C.2).
ce! Fluorescenţă. O fîşie de tifon hidrofil împăturităîn două, examinată
în lumina ultravioletă ia 366 mn, poate prezenta numai o slabă fluores-
cenţă violet-brună, cu cîteva particule galbene, dar nu trebuie să prezinte,
cu excepţia cîtorva fire izolate, fluorescenţă albastru-intens.
într-un balon cu dop rodat şi după 2 h lichidul se decantează şi tifonul
hidrofil se presează cu ajutorul unei baghete de sticlă. 10,0 ml lichid se
i1;1troduc într-un cilindru gradat cu dop rodat de 25 ml, se agită energic
timp de 10 s, se lasă în repaus timp de f min şi se repetă agitarea timp
de 10 s. După 5 ruin, înălţimea spumei nu trebuie să depăşească 2 mm.
900 VIII. Tela hydrophila
ffidrofilie. Cel mult 10 s.
lntr-un pahar de laborator de 1 OOO ml, cu diametrul de 10 cm, plin
cu apă cu temperatura de 20±1 °C, se aşază, cu precauţie, cu ajutorul
unei pensete, pe suprafaţa apei, un pătrat de tifon hidrofil cu masa de
1 g, împăturit de patru ori (16 straturi), în aşa fel încît tifonul hidrofil
să nu atingă marginile paharului. Se cronometrează timpul scurs pînă cînd
tifonul hidrofil părăseşte suprafaţa apei, fără a rămîne în imediata apro-
piere a acesteia. Determinarea se repetă de trei ori şi se calculezează
media rezultatelor.
Substante solubile în apă. Cel mult 0,5%.
La 5,0 g tifon hidrofil se adaugă 500. ml apă, într-un balon cu dop
rodat, se cîntăreşte şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 30 min,
agitînd des. Se completează cu apă la masa iniţială şi se filtrează. 400 ml
filtrat se evaporă la sicitate într-o capsulă de porţelan în prealabil cîntărită.
Capsula de porţelan cu reziduu se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă.
Substante solubile în eter. Cel mult 0,3%.
10,0 g tifon hidrofil se introduc într-un cartuş de hîrtie de filtru şi se
extrag cu eter (R) într-un aparat de extracţie continuă timp de 4 h.
Soluţia eterică din balonul aparatului, în prealabil cîntărit, se distilează şi
balonul cu reziduu se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă.
Pierdere prin useare. Cel mult 10,0%,
1 g tifon hidrofil se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă (IX.G.15).
Cenusă. Cel mult 0,3%.
1 g tifon hidrofil se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.O.17).
Dozare. La 0,5 g tifon hidrofil în prealabil uscat la 105 °C pînă la masă
constantă si tăiat în fragmente lungi de cel mult 5 mm şi late de cel mult
2 mm, se' adaugă 50 ml acid sulfuric (R) 595 g/1 într-un balon cu dop
rodat, se agită timp de 30 min şi se filtrează sub presiune redusă printr-un
creuzet filtrant G4, în prealabil cîntă..rit. Creuzetul filtrant cu reziduu se
spală de trei ori cu cîte 10 ml acid sulfuri~ (R) 59~ g/1 cu care în _preal~bil
s-a spălat balonul, o dată cu 50 ml acid sulfunc (R) 1 mol/1 ş1 apoi cu
cîte 50 ml apă, pînă cînd apele de spălare sînt neutre la hîrtia indicaţor
universal (I). Peste reziduul din creuzetul filtrant se adaugă 40 ml am~mac
100 g/1 (R) şi după 10 min se filtrează sub presiun7 redt:să. Peste reziduu
se mai adaugă apoi de încă trei ori cîte 50 ml apă ş1 d;: fiecare da~, după
15 min, se filtrează sub presiune redusă. Creuzetul filtrant cu reziduu se
usucă la 105 °0 pînă la masă constantă.
Concentraţia în celofibră a probei de analizat se calculează conform
formulei:
C = 100 - ( :~ • 100)
în care:
c concentraţiaîn celofibră a probei de analizat (% m/m);
m1 = masa reziduului (în grame) ;
Terpini hydras VIII. 901
II¼ = masa probei luate în lucru (în grame) ;
K == factor de corecţie a masei reziduului (1,02).
Conservare. Ferit de umiditate.
Ob~ervaţii. Probele d~ ţifon hidrofil luate în lucru se prelevează de la
cel puţi:1 10 cm de marginile laterale ale ţesăturii.
. Îna1n:te de efectuarea următoarelor determinări: masa pe metru pătrat
des13:D-ea firelor :pe 10 cm„ rezistenţa la rupere şi hidrofilia, tifonul hidrofil
se ţ~e cel pu~n 24 h m atmosferă standard (temperatura 20 ± 2 °C şi
V
umiditatea relativa 651/o 0
± 2). Aceste determinări se efectuează de asemene"
în atmosferă standard. ,.
TERPINI HYDRAS
Terpinhidrat
11r 190,3
Terpinhidratul este 1,8-mentandiol cu o moleculă de apă.
Descriere. Cristale strălucitoare, incolore sau pulbere cristalină albă
cu miros foa~te slab ar?mat, cu gust amărui (IX.B.) '
. La aer vş1 ţa cald pierde ~pa_ de cristalizar~, modificîndu-şi punctul de
topire. lncalz1t, cu precauţie, la 100 °C subhmează, fon:nînd cristale aci-
culare. ·
Solubilitate. Uşor solubil în alcool, foarte putin solubil în apă cloro-
form şi eter (IX.C.l). ' '
Identificare
- 0,1 g terpinhidrat se încălzesc cu 5 ml apă{si cu 2 ml acid sulfu-
ric (R) ; lichidul se tulbură şi se percepe un miro; 'aromatic de terpineol.
L~ 10 mg terpinhidrat se adaugă 0,4 ml acid sulfuric (R) ; apare
o c?loraţie galben-portocalie. Se adaugă 2 mg vanilină (R); coloraţia
devine v1.oletă.
Punct de topire: 115 - 117 °C (cu descompunere) (IX.C.10).
. Aspectul soluţiei. 0,5 g terpinhidrat se dizolvă în 2 ml alcool (R) la
fierbere; soh1ţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 6,4 - 7,6 (soluţie saturată) (IX.C.22).
 Test::,~teroni pheny!propionas Testosteroni propionas VIII. 903
902 VIII.

Metale grele. Cel mult 0,001 %- _ .
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de 1a „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 5 ml soluţie-etalon completată cu apă la
10 ml (0,005 mg ion plumb).
Ulei de terebentină. 0,2 g terpinhidrat se agită cu 10 ml apă şi se
încălzeste la fierbere ; nu trebuie să se perceapă miros de ulei de tereben-
tină.
Reziduu prin calcinare. 0,5 g terpinhidrat se calcinează pînă la masă
constantă; nu trebuie să rămînă un reziduu ponderabil (IX.C.17).
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Expectorant; dezinfectant a
căilor respiratorii.
TESTOSTERONI PHENYLPROPIONAS
Fenilpropionat de testosteronă
5 mg fenilpropionat de testosteronă se dizolvă în 1 ml acid sulfu-
ric (R); se obţine o soluţ~e incoloră sau slab gălbuie. Se adaugă 1 ml apă;
coloraţia devme galbena, cu fluorescenţă verde. La adăugarea de 4 ml
apă şi 6 ml acid sulfuric (R) soluţia devine galben-verzuie, cu fluorescenţă
verde. ·
- 25 mg fenilpropionat de testosteronă se dizolvă în 1 ml metanol (R'
se ad~ugă 2 ml acetat de semicarbazidă (R), se încălzeşte :la fierbe:;
pe baia de apă, la reflux, timp de 30 min şi se filtrează. Reziduul uscat
la 105 °e se topeşte la aproximativ 218 °e.
- 10 mg fenilpropionat de testosteronă se dizolvă, prin încălzire la
aproximativ 50 °C, în 0,25 ml alcool (R), se adaugă 0,25 ml apă O 5 ml
acid sulfuric (R) şi se încălzeşte; se percepe un miros caracteristic de 'fenil-
propionat de etil.
Punct de topire: 114 - 117 °C (IX.C.10).
Putere rotatorie specifică: [o:JB' = + 86° pînă la + 91 ° (1 % m/V în
dioxan R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%-
0,5 g fenilpropionat de testosteronă se usucă la 105 °C pînă la masă
constantă (IX.C.15).
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1%-
0,5 g fenilpropionat de testosteronă se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 50 mg fenilpropionat de testosteronă se dizolvă în 50 ml
alcool absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un
balon cotat. l ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un
balon cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.

f-l3C A)~ la 240 nm =

395.
Conservare. în recipiente bine închise. ferit de lumină. Separandum.
\ I H \ H Aeţiune farmacologieă şi întrebuinţări. Steroid androgen; anabolizant.
o~:,,,-'
M.,. 420,6
C28H 36 O 3
Fenilpropionatul de testosteronă este 17 ~-fenilpropionil-oxi-4-andro-
sten-3-onă. C~nţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% C28H 3,P 3 raportat TESTOSTERONI PROPIONAS
la substanţa uscată.
Propionat de testosteronă
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, cu miros carac-
teristic (IX.B).
Solubilitate. Usor solubil în doroform, solubil în alcool şi eter, puţin ~~ ~~
solubil în uleiuri grase, practic insolubil în apă {IX.O. I). Propionatul de testosteronă este 17 ţ,-propioniloxi-4-androsten-3-onă.
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% ½2H 32 0 3 raportat Ia sub-
Identificare stanţa uscata.
- Spectrul în infraroşu trebu\e să_ core~p~nd.~ celui ?bţinut. cu_ fenil-
propionat de testosteronă (s.r.) pnn d1spers1e m bromura de potasiu (R) Descriere. Cristale sau pulbere cristalină albă, fără miros, fără gust
(IX.B).
(IX.C.24.2).
904 VIII. Testosteroni propionas
Solubilitate. Foarte uşor solubil in cloroform, uşor solubil în acetonă,
alcool, dioxan şi eter, practic insolubil în apă (IX.C.l).
Soluţia A. 0,50 g propionat de testosteronă se dizolvă în 40 ml alcool
absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon
cotat.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu pro-
pionat de testosteronă (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2).
- I mg propionat de testosteronă se dizolvă în 1 ml acid sulfuric (R);
se obţine o soluţie incoloră sau slab gălbuie. Se adaugă 1 ml apă ;
coloraţia devine galbenă cu fluorescenţă verde. La adăugarea de 4 ml
apă şi 6 ml acid sulfuric (R) soluţia devine galben-verzuie, cu fluorescenţă
verde.
- La 10 mg propionat de testosteronă se adaugă 0,25 ml apă şi se
încălzeşte pe baia de apă ; se percepe un miros caracteristic de acid pro-
pionic. Se adaugă 0,25 ml alcool (R) şi se încălzeşte din nou pe baia de
apă ; se percepe un miros caracteristic de propionat de etil.
Punct de topire: 118 - 123 °e (IX.e.I0).
Putere rotatorie specifică: [~]~ = + 83° pînă la + 90° (soluţia A;
raportat la substanţa uscată) (IX.e.4).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
Aciditate-alcalinitate. La IO ml soluţie A se adaugă 0,1 ml albastru
de bromtimol-soluţie (I) ; soluţia trebuie să se coloreze în galben sau verde.
La adăugarea de cel mult 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 soluţia tre-
buie să se coloreze în albastru.
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G ( R).
Developant: 1,2-dicloretan (R)-metanol (R)-apă (92: 8: 0,5).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: propionat de testosteronă 2,0% m/V într-un amestec for-
mat din cloroform (R) şi metanol (R) (9: 1) ;
Soluţia b : propionat de testosteronă 0,020% m/V într-un amestec
format din cloroform (R) şi metanol (R) (9: 1).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 5 µ.1 soluţie a '"(100 µ.g propionat de testosteronă) ;
b: 5 µ.l soluţie b (1 µ.g propionat de testosteronă).
Tetracyclini hydrochloridum VIII. 905
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant şi se 1'."sţ pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la hma de start, se scoate, se usucă la aer, apoi se ţine în etuvă,
la llO 0 e, timp de 10 ruin. Placa cromatografică fierbinte se pulverizează
uniform cu acid sulfuric (R) 10% V/V în alcool (R), se ţine în etuvă, la.
110 °C, timp de 10 ruin şi se examinează în lumina ultravioletă la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare propionatului de testosteronă, mai apar şi alte pete,
suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea fluores-
cenţei petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g propionat de testosteronă se usucă la 105 "C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g propionat de testosteronă se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 50 mg propionat de testosteronă se dizolvă în 50 ml alcool
absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon
cotat. 1 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un balon
cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.
Ai~ la 240 nm = 490.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aeţiune farmacologică şi întrebuinţări. Steroid androgen; anabolizant.
TETRACYCLINI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de tetraciclină
14 480,9
Clorhidratul de tetraciclină este clorhidrat de (4S, 4aS, SaS, 6S,
12aS)-4-dimetilamino-l, 4, 4a, 5, 5a, 6, 11, 12a-octahidro-3, 6, 10, 12, 12a-
-pentahidroxi-6-metil-l, 11-dioxo-2-naftacencarboxamidă.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 950 U.I. clorhidrat de
tetraciclină (C22~ 4 N2 0 8 • HCl)/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust amar (IX.)B.
906 VIII. Tetracyclini hydrochloridum
Solubilitate. Solubil în apă, puţin solubil în alcool, practic insolubil
în cloroform şi eter {IX.C.l).
Se dizolvă în acizi diluaţi şi în soluţii de hidroxizi alcalini, în care
se inactivează în timp.
Identificare
- La 0,5 mg clorhidrat de tetraciclină se adaugă 1 ml acid sulfu-
ric {R); apare o coloraţie violetă. Se adaugă 0,05 ml clorură de fer {III)
30 g/1 (R) ; coloraţia devine brună sau roşu-brună.
- O, 1 g clorhidrat de tetraciclină se dizolvă în 5 ml apă, se acidulează
cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
se formează un precipitat alb, cazeos.
Putere rotatorie specifică : [o:]~ = - 239 ° pînă la - 258 ° (1 % m/V
în acid clorhidric 0,01 mol/I; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
pH = 2,0 - 2,8 (1% m/V) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. 50 mg clorhidrat de tetraciclină se dizolvă în 10 ml
acid clorhidric 0,01 mol/1 şi se completează cu acelaşi solvent la 250 ml,
într-un balon cotat. La 5 ml soluţie se adaugă 75 ml apă, 5 ml hidroxid
de sodiu (R) 5 mol/1 şi se completează cu apă la 100 ml, într-un balon
cotat. Absorbanţa soluţiei determinată la 380 nm, după 6 ruin de la adău­
garea hidroxidului de sodiu, folosind ca lichid de compensare apa, trebuie
să fie cuprinsă între 0,36 şi 0,39 (raportat la substanţa uscată) (IX.C.24.1).
Impurităţi înrudite chimic. 4-Epitetraciclină, cel mult
4,0% ; 4-epian-
hidrotetraciclină, cel mult 0,5%; anhidrotetraciclină, cel mult 0,5%-
Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat sub-
ţire" {IX.C.26.2). Determinarea se efectuează conform prevederilor de
la Tetracyclinum şi folosind ca soluţie „a" clorhidrat de tetraciclină
0,50% rn/V în metanol (R).
Anhidroderivaţi. Cel mult 1,0%.
Se procedează conform prevederilor de la Tetracyclinum, luînd în lucru
0,15 g clorhidrat de tetraciclină.
Pierdere prin uscare. Cel mult 2,0%.
0,5 g clorhidrat de tetraciclină se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h
(IX.C.15).
Impurităţi toxice {IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml solu-
ţie care conţine clorhidrat de tetraciclină 2 mg/ml.
Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" (IX.F.5).
Conservare. în recipiente bine închise, feyit de lumină.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Antibiotic.
Tetracyclinum VIII. 907
TETRACYCLINUM
Tetraciclină
Mr 444,4
(substanţă anhidră)
Tetraciclina este (4S, 4aS, 5aS, 6S, 12aS)-4-dimetilarnino-l, 4, 4a,
5, Sa, 6, 11, 12a-octahidro-3, 6, 10, 12, 12a-pentahidroxi-6-metil-l, 11-
-dio:i::o-2-naftacencarboxamidă, cu „n" molecule de apă.
Activitatea microbiologică este de cel puţin 975 U.I. clorhidrat de
tetraciclină (C22H 24N 2 0 8 • HC1)/mg raportată la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Puţin solubilă în alcool, foarte greu solubilă în apă, prac-
tic insolubilă în cloroform şi eter (IX.C.l).
Se dizolvă în acizi diluaţi şi în soluţii de hidroxizi alcalini, în care se
inactivează în timp.
Identificare. La 0,5 mg tetraciclină se adaugă l ml acid sulfuric (R) ;
apare o coloraţie violetă (deosebire de clortetraciclină). Se adaugă 0,05 ml
clorură de fer (III) 30 g/1 (R); coloraţia devine brrmă sau roşu-brună.
Putere rotatorie specifică: [oc]~=-260°pînăla -280° (1%m/V
în acid clorhidric 0,1 mol/1; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4).
pH = 3,0 - 7,0 (soluţia obţinută după filtrarea suspensiei 1 % m/V
în apă) (IX.C.22).
Absorbţia luminii. 50 mg tetraciclină se dizolvă în 2 ml acid clorhi-
dric O, 1 mol/1, se adaugă 200 ml apă şi se completează cu acelaşi sol-
vent la 250 ml, într-un balon cotat. La 5 ml soluţie se adaugă 75 ml apă,
5 ml hidroxid de sodiu (R) 5 mol/1 şi se completează cu apă la 100 ml,
într-un balon cotat. Absorbanţa soluţiei determinată ia 380 nm, după 6 min
de la adăugarea hidroxidului de sodiu, folosind ca lichid de compensare apa,
trebuie să fie cuprinsă intre 0,39 şi 0,42, raportat la substanţa uscată
(IX.C.24.1).
Impurităţi înrudite chimic. 4-Epitetraciclină, cel mult 4,0%; 4-epian-
hidrotetraciclină, cel mult 0,5%; anhidrotetraciclină, cel mult 0,5%
 908 VIII. Tetracyclinum Theobrominum VIII. 909

Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat clorhidric. După un repaus de 10 min se separă stratul cloroformic şi se
subţire" (IX.C.26.2). d~termină absorbanţa la 437 nm, folosind ca lichid de compensare cloro-
Adsorbant : kieselgur ( R). form (R) (IX.C.24.1).
Pregătirea plăcii: pe placa cromatografică (10 X 20 cm) se aplică o
suspensie omogenă preparată din 2 g kieselgur (R) şi 4 ml edetat diso- Ai~ la 437 nm. = 165.
dic (R) 50 g/1 al cărui pH a fost ajustat la 7,5 cu hidroxid de sodiu (R) Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5 mol/1. Placa cromatografică se usucă la aer timp de l h, apoi se ţine 0,5 g tetraciclină se usucă la 60 °C, în vid, timp de 3 h (IX.C.15).
la etuvă, la 105 °C, timp de 1 h.
Developant: apă-acetat de etil ( R)-acetonă (R) (3 : 10: 20). Impurităţi toxice {IX.F.11). Se administrează intravenos 0,5 ml soluţie
care conţine tetraciclină
2 mg/ml. Soluţia se prepară din tetraciclină echi-
Soluţii de aplicat:
valentă la 40 mg substanţă uscată, care se dizolvă în 2 ml acid clorhidric
Soluţia ai tetraciclină 0,50% m/V în acid clorhidric (R) 0,03 mol/1; 0,1 mol/1 şi se completează cu apă la 20 ml.
Soluţia b: clorhidrat de 4-epitetraciclină (s.r.) 0,020% m/V în acid
clorhidric (R) 0,03 mol/I; Dozare. Activitate microbiologică. Se determină conform prevederilor
Soluţia c: clorhidrat de 4-epianhidrotetraciclină (s.r.) 0,00250% m/V de la „Activitatea microbiologică a antibioticelor" {IX.F.5).
în acid clorhidric (R) 0,03 mol/I; Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Soluţia d: clorhidrat de anhidrotetraciclină ( e.n.) 0,00250% m/V în
acid clorhidric {R) 0,03 mol/I; Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antibiotic.
Soluţia _e: clorhidrat de tetraciclină (s.r.) 0,0050% m/V în acid clor-
hidric (R) 0,03 mol/1;
Soluţia f : amestec de volume egale din soluţiile b, c, d şi e.
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b, c, d, e şi J,
se aplică soluţiile :
a: I µl soluţie a (5 µg tetraciclină) ; THEOBROMINUM
b: 1 µl soluţie b (0,2 µg clorhidrat de 4-epitetracidină-s.r.) ;
c: I µl soluţie c (0,025 µg clorhidrat de 4-epianhidrotetraciclină-s.r.); Teobromină
d 1 I µl soluţie d (0,025 µg clorhidrat de anhidrotetraciclină-s.r.) ;
e: 1 µ1 soluţie e (0,05 µg dorhidrat de tetraciclină-e.n.) ;
f: 4 µl soluţie f (0,2 µg clorhidrat de 4-epitetraciclină-s.r., 0,025 µg
clorhidrat de 4-epianhidrotetraciclină-s.r., 0,025 µg clorhidrat de anhidro-
tetraciclină-s.r., 0,05 µg clorhidrat de tetraciclină-e.n.).
Placa cromatografică se ţine timp de 1 h în atmosfera saturată din
vasul cromatografic, fără a veni în contact cu developantul, apoi se in-
troduce în acesta; se lasă să migreze pe o distanţă de aproximativ 16 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina
ultravioletă la 366 nm.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata princi- M, 180,2
pală, corespunzătoare tetraciclinei, mai apar şi alte pete, mărimea şi inten-
sitatea fluorescenţei acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensi- Te_obromina _este 3,7-dihidro-3, 7-di.metil-lH-purin-2, 6-dionă. Conţine
tatea fluorescenţei petelor corespunzătoare din dreptul punctelor b, c, d şie. cel puţm 99,0% ş1 cel mult 101,0% C,H8N 4 0 2 raportat la substanţa uscată.
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului/ nu se obţin patru pete
Descriere. Pulbere microcristalină albă, Îără miros, cu gust slab amar
vizibile, cromatograma nu este valabilă şi trebuie repetată. (IX.B).
Anhldroderivaţi. Cel mult 1,0%. ·
0,15 g tetraciclină se dizolvă în acid clorhidric (R) 0,03 mol/1 şi se Solubilitate. Foarte greu solubilă în alcool, apă, cloroform şi eter (IX.C. 1).
completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 10 ml soluţie Se dizolvă în acizi minerali şi soluţii de hidroxizi alcalinî.
se aduc într-o pîlnie de separare, se adaugă 10 ml tampon acetat cu edetat 4-. La 3,0 g teobromină se adaugă 30 ml apă şi se încălzeşte
_Soluţia
disodic (R), 10 ml cloroform (R) şi se agită timp de 2 min. Extracţia 1a fierbere timp de 2 min; după răcire se filtrează şi soluţia filtrată se
trebuie efectuată în cel mult 10 min de la prepararea soluţiei în acid completează la 30 ml prin spălarea. filtrului cu apă.
9HJ VIII. Theobrominum
Identificare
-:, La 20 3;1g teob_ro111;in~ :3e :3-daugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie
. rimativ 70 °0 şi se răceşte la 40 - 50 °0. Se adaugă 25,0 ml nitrat de argint
dil;1ată (R)._, O,o ml a~1d c1orn1~1c 100 g/1 (R) şi se evaporă la sicitate pe
baia de apa ;_ se obţme un reziduu galben-roşcat, care la adăugarea de
0,1 ml amoniac concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
-:-_ L'.1 O, 1 g teo~ro~ă ~e adaugă 2 ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I,
s_e agita tim~ de 2 mm ş1 se filtrează. La filtrat se adaugă O, I ml clorură
cte C?~al:: (I1.) 5? g/1 (R); apare o coloraţie violetă, apoi se formează un
precip1tac cenuşm-albastru (deosebire de teofilină).
. 10 mg teobromină se dizolvă în 5 ml apă, prin încălzire la aproxi-
mativ 5_0. °C, se a~augă 0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R) ; se formează
un ~r~c1p1tat gel~tmos. Se răceşte şi se adaugă 1 ml amoniac 100 g/1 ( R) ;
prec1p1tatul se dizolvă.
_,_ ~ci~ita_te-_al~itate. 2 ml_ soluţie A se diluează la 10 ml cu apă proas-
pa,., fl:3-rta ş1 r:3-c1ta ş1 se adauga O, 1 ml albastru de bromtimol-soluţie (I).
S?!uţ18: trebme ~ă se coloreze în galben sau în verde. Se adaugă 0,05 ml
hiarox1d de sodiu 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în albastru.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion - clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Con-
tro!ul limitelor pentru impurităţi anorganice" (ÎX.C.13) şi complet~t cu
apa la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat)
(IX.C.13).
. AţOO!oizi străini. La 0,1 g teobroluină se adaugă 10 ml apă, 0,15 ml
acid :;11tnc 100 g/ţ (R), se ~călz_:=şte pe baiâ de apă şi după răcire se fil-
~eaza. La 5 ~ tiltrat_ se aaauga O,Oo ml tetraiodomercurat (II) de pota-
siu (R); soluµa trebme să. rămînă limpede timp de 5 min.
Cafeină. Cel mult 1,0%. ~ roşcat care, la adăugarea de 0,1 ml amoniac concentrat (R), se colorează
. 0,5 g teobromină se ~olvă în 30 ml hidroxid de sodiu O,i°mol/1
Şl se ~xtr~ge cu, 10 ml clo1:01orm. (R). Stra!ul doroformic se separă, se fil-
treaza pnn sulrat de sodiu anhiaru (R), mtrso capsulă de sticlă în prea-
labil cîntărită. Se evaporă cloroformul şi reziduul obţinut se usucă la 105 °c
timp de 1 h.
Su~stanţe o~ganice uşor carbonizabile. 0,1 g teobromină se dizolvă în
2 ml acid sulfunc (R); soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g teobromină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (I.XC.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, I%-
1 g teobromină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Theobrominum natricum et natrii salicylas VIII. 911
Dozare. 0,3 g teobroinină se dizolvă în 100 ml apă încălzită la apro-
O, l mol/1, se răceşte, se adaugă roşu de fenol-soluţie (J) şi se titrează cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01802 g C7H 8N,0 2•
Conservare. Ferit de luluină. Separanăum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Excitant al sistemului nervos
central şi al iniocardului ; diuretic; relaxant al musculaturii netede.
THEOBROMINUM NATRICUM ET NATRIT SALICYLAS
Teobromină sodică şi salicilat de sodiu
Sinonim : diuretină
Amestec de teobromină sodică (C,H 7N 4Na0 2 M, 202,1) cu salicilat
de sodiu (0 7H 5Na0 3 M, 160, 1).
Oonţine cel puţin 45,0% şi cel mult 50,0% O,HgN40 2 şi cel puţin
41,0% şi cel mult 45,0% C;H5Na0 3 raportat la substanţa uscată. ·
Descriere. Pulbere amorfă albă, fără miros, cu gust slab dulce şi
leşietic (IX.B) ; higroscopică.
Prin expunere la aer fixează dioxid de carbon şi solubilitatea în apă
scade.
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în apă, puţin solubilă în alcool,
practic insolubilă în cloroform şi eter (IX.G.l) .
Identificare
- La 20 mg teobroinină sodică şi salicilat de sodiu se adaugă 0,5 ml
peroxid de hidrogen-soluţie diluată (RÎ, 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi se evaporă la sicitate pe baia de apă; se obţine un reziduu galben-
în roşu-violet.
- O, 1 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se dizolvă
în 10 ml apă,
se acidulează cu acid acetic 300 g/1 (R) şi se adaugă 0,1 ml clorură de
fer (III) 30 g/1 (R) ; apare o coloraţie violetă.
- O, 1 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu umectată cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R) colorează flacăra în galben.
Aspectul soluţiei. 0,5 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se dizolvă
în 10_ ml apă proaspăt fiartă şi răcită. Tulbureala şi coloraţia soluţiei nu
trebuie să fie mai intense decît tulbureala şi coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din 7,5 ml etalon de tulbureală E.tb., 1,5 m apă şi 1 ml din-
~r-un amestec format din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml ier-E.c. şi apă la
.o ml (IX.0.2).
912 VIII. Theobrominum natricum et natrii salicyLas Theophyllinum VIII. 913

Alcalinitate. 1,0 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se agită cu
20 ;111 alcoo_l jR) în_ preal~bil ?-eutra_:.izat ~u hidroxid de sodiu 0,1 mol/1
la timolftalema-soluţi.e (I) Ş1 se filtreaza. La filtrat se adaugă O, 1 ml timol-
ftaleină-soluţie (I) ; nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
Cloruri. Oel mult 0,008%.
0,25 g teobromină. sodică şi salicilat de sodiu se dizolvă în 10 ml apă,
se adaugă 3 ml acid nitric 100 gfl (R) şi se filtrează; filtratul se compară
cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură)
(IX.C.13).
Metale grele. 10 ml din filtratul de la „Sulfati" nu trebuie să dea
reacţia pentru metale grele (IX.0.13). ' central şi al miocardului ; diuretic ; relaxant al musculaturii netede.
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
1,5 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se dizolvă în 27 ml apă
se adaugă 3 ml acid clorhidric (R) şi se filtrează ; 10 ml filtrat se compară
cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.0.13).
Caieină. Oel mult 0,5%.
1 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se dizolvă în 30 ml hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1 şi se extrage cu 10 ml cloroform (R). Stratul cloroform.ic
se separă, se filtrează prin sulfat de sodiu anhidru (R), într-o caPSUlă
de sticlă în prealabil cîntărită. Se evaporă cloroformul şi reziduul obţinut
se usucă la 105 °0 timp de 1 h.
Carbonaţi, substanţe organice uşor carbonizabile. 0,2 g teobromină
sadică şi salicilat de sodiu se dizolvă în 1,5 ml acid sulfuric (R) şi secom-
pletează cu acelaşi solvent la 2 ml ; nu trebuie să se producă efervescentă
iar soluţia trebuie să fie incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fi~
mai intensă decit coloraţia a 2 ml dintr-o soluţie-etalon preparată din
0,05 ml cobalt-E.c., 0,10 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Pierdere prin uscare. Cel mult 9,0%.
0,5 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se usucă 1a 105 °0 pînă
la masă constantă (IX.C.15).
Dozare. Teobromină. 0,5 g teobromină sadică şi salicilat de sodiu se
dizol:vă în 100 ml apă încălzită la aproximativ 50 °0, se adaugă 15 ml
acicf' sulfuric 0,05 mol/1 şi se încălzeşte la fierbere timp de aproximativ
5 min. După răcire se adaugă roşu de fenol-soluţie (J) şi hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 pînă la coloraţie roz. Se adaugă acid sulforic 0,05 mol/I pînă la
coloraţie galbenă, apoi 20,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/I şi se titrează cu
hidroxid de sodiu 0,1 mol/I pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 molfl corespunde la 0,01802 g c,H8 N40 2 •
Salicilat de sodiu. 0,15 g teobromină sodică şi salicilat de sodiu se dizol-
vă în 5 ml apă, într-o pîlnie de separare. Se adaugă 5 ml acid sulfuric (R)
160 g/1 şi se extrage de trei ori cu cîte 10 ml eter (R). Eterul separat
se aduce într-un flacon cu dop rodat de 300 ml, se adaugă 5 ml hidroxid
de sodiu (R) 120 g/1 şi 35 ml apă. Eterul se îndepărtează prin distilare. La
soluţia rămasă se adaugă 50 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1, 2 g bro-
mură de potasiu (R) şi 20 ml acid clorhidric 100 g/1 (R). Se închide fla-
conul şi se lasă în repaus timp de 30 min. Se adaugă 10 ml soluţie iodură
de potasiu (R) 200 g/1 proaspăt preparată, 5 ml cloroform (R) şi se ţine
la întuneric· timp de 5 min. Se titrează cu tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1
pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon-soluţie (I) şi se
continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/I corespunde la 0,002668 g
O.,Hi;Na03 •
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Excitant al sistemului nervos
THEOPHYLLINUM
Teofilină
O H
Jl /'
H3C'-...N' l!N
I ii ~ . HP
O~N/'-N
I
CH3
0.,HgN,02. HP }.~ 198,2
Teofilina este 3,7-dihidro-1, 3-dimetil-lH-purin-2, 6-dionă cu o moleculă
de apă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% O.,HgN,0 2 • Hp.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Foarte puţin solubilă în alcool, apă şi cloroform, practic
insolubilă în eter {IX.O.I).
Se dizolvă în acizi minerali, în soluţii de hidroxizi alcalini şi în amo-
niac.
Soluţia A. 2,0 g teofilină se agită timp de 2 min cu 20 ml apă încăl­
zită la aproximativ 70 °0 şi după răcire se filtrează; soluţia filtrată se com-
pletează la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă.
Identificare
- La 20 mg teofilină se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-soluţie
diluată (R), 0,5 ml acid clorhidric 100 gfl (R) şi se evaporă la sicitate pe
baia de apă; se obţine un reziduu galben-roşcat, care, la adăugarea de
0,1 ml amoniac concentrat (R), se culorează în roşu-violet.

58 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

 914 VIII. Theophyllinum Thiamini hydrochlortdum VIII. 915

- 10 mg teofilină se dizolvă în 10 ml auă, se adaugă 0,5 ml acetat Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
de mercur (II) în acid acetic anhidru (R) şi se ~lasă în repaus; se formează Acţiune farmacologică şi intrebuinţări. Relaxa:1t al mu~culaturii netede;
un precipitat alb, cristalin. în special al musculaturii bronşice ; excitant al sIStemuhn nervos centrai
-:- La 0,3 g teofilină se adaugă 4 ml hidroxid de sodiu O, I mol/1, şi al miocardului ; diuretic.
se agită timp de 2 min şi se filtrează. La filtrat se adaugă O, 1 ml clorură
de cobalt (II) 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb-roz (deosebire de
cafeină şi teobromină).
Punct de topire: 269 - 274 °0 (IX.O.IO).
_ . Aciditate. La 2 ml soluţie A completată cu apă proaspăt fiartă şi THIAMINI HYDROCHLORIDUM
r::-cită la 10 ml se adaugă O, 1 ml roşu de metil-soluţie (I) ; soluţia trebuie
sa se coloreze în roşu. Se adaugă 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1;
Soluţia trebuie să se coloreze în galben. Clorhidrat de tiamină

Cloruri. Cel mult 0,01 %-

2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.0.13).
iletale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat cu apă
1a 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu IO ml soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat)
(IX.0.13).
Alcaloizi străini, La 2 ml soluţie A completată cu apă ia 10 ml se
adaugă 1 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu (R) ; soluţia trebuie să
rămînă limpede timp de 5 min.
Clorteofilină. 0,2 g teofilină se agită cu i,5 ml apă şi se încălzeşte
la fierbere; soluţia trebuie să fie transparentă şi incoloră.
Teobromină şi alte substanţe insolubile în amoniac. 0,1 g teofilină se
dizolvă în 2,5 ml amoniac 100 g/1 (R) ; soluţia trebuie să fie limpede şi
incoloră.
Substanţe organice uşor carbonizabile. O, 1 g teofilină se dizolvă în
2 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră {IX.0.14).
Pierdere prin uscare. Oel mult 9,5%.
0,5 g teofilină se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă (IX.0.15).
Reziduu prin caleinare. Cel mult 0,1 %-
1 g teofilină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.0.17).
Dozare. 0,25 g teofilină se dizolvă în 100 ml apă încălzită la aproxi-
mativ 70°0. Se răceşte, se adaugă 20,0 ml nitrat de argint 0,1 mol/1.
albastru de bromtimol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/I
pînă la coloraţie albastră.
l ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,01982gCiHgNP·H2 0.
Sinonime: vitamina B 2, aneurină
Qlorhidratul de tiamină este clorhidrat de clorură de 3-[(4-amino-
~2-metil-5-pirimidinil)~etil~-5-(2-hi~oxietil)-~-metil~azoliu cu o moleculă d~
ană. Oonţine cel puţin 98,0% Şl cel mul~ 101,0 ¼ 012H1701NpS · HOi
ni.portat la substanţa uscată.
Descriere. Cristale mici incolore sau pulbere cristalină albă, cu miros
caracteristic şi gust slab amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă şi glicerol, greu solubil în alcool,
practic insolubil în cloroform şi eter (IX.O.I).
Soluţia A. 1,0 g clorhidrat de tiamină se ~olvă în 40 ml apă proaspăt
fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- Spectrul în infrar:oşu_ treb~i<:_ să coresJ?undă celt:1 obţinutr cu clor-
hidrat de tiamină ( s.r.) pnn dispersie m br~mura de potas11:_ (R). (IX.0.2~.2).
- Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V m aCld clorhidric
O Ol mol/1 prezintă un maxim la 246 nm (IX.0.24.1).
' - La 2 ml soluţie A se adaugă 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) ;
apare o coloraţie galbenă. Se adaugă 5 ml 1-buta~ol (R) sau 5 ~1 1-p~n:
tanol (R}, 0,5 ml hexacianoferat (III) de potasiu 50 g/1 (R) _ş1 se agiţa
energic ; stratul alcoolic prezintă o fluorescenţă albastră, care dispare prm
acidulare şi reapare prin alcalinizare.
916 VIII. Thiamini hydrochlortdum
. f::
L~ 1 m_1 soluţie se adaugă 1 ml acetat de plumb (II) 50 g/1 (R)
?1 ! ~! 1:_idro~d de soaiu 100 _g/1 (R); apare o coloraţie galbenă. După
mea.bre m baia de apă, coloraţia devine brună şi se formează un precipi-
tat negru.
- 2 ml soluţie A se diluează cu 2 ml apă, se acidulează cu acid nitric
100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează
un prec1p1tat alb, cazeos.
Punct de topire: 246 - 252 °0 (cu descompunere) (IX.O.IO).
~pectul_ sol_?-ţ!~i. _1,0 g clo~h~drat de tiamină se dizolvă în 10 ml apă;
soluţia trebuie sa ne limpede ş1 mcoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie
să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din O, 10 ml
cobalt-E.c., 0,10 ml cupru-E.c., 0,10 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml (IX.0.2).
pH= 2,7 - 3,4 (1,0% m/V) (IX.0.22).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la ,Con-
trolul limitelor pentru imourităţi anorganice" (IX.0.13) şi completat c~ apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Nitraţi. La 10 ml soluţie A se adaugă 2 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R)
apoi, pe pereţii eprubetei, 2 ml acid sulfuric (R); la zona de contact a
celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun.
Sulfaţi. Oel mult 0,005%.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion sulfat)
(IX.0.13).
Săruri de amoniu. 10 ml soluţie A se amestecă cu 3 ml hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte; nu trebuie să se degajeze vapori care
albăstresc hîrtia de turnesol roşie (J).
T~otiamină: 0,20 ~ c~orhidrat de tiamină se dizolvă în 5 ml apă, se
adauga 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), 0,3 ml peroxid de hidrogen-soluţie
concentr~tă (R) şi" 1 _ml clonl!ă de bariu ?0 g/1. (R) ; nu trebuie să apară
o coloraţie galbena, iar soluţia nu trebme să fie tulbure.
. Substanţe organice uşor carbonizabile. 50 mg clorhidrat de tiamină se
dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R); soluţia trebuie să fie incoloră (IX.0.14).
Pierdere prin uscare: 3,5% - 5,1 %, -·-.....,,
0,5 g clorhidrat de tiamină se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă
(IX.0.15).
Reziduu prin· calcinare. Cel mult 0,2%,
0,5 g clorhidrat de tiamină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g clorhidrat de tiamină se dizolvă în 10 ml acetat de
~ercur (II) în acid_ acetic anhidru (R}, se adaugă 10 ml acid acetic an-
h_1dru ~R), I_O ml ~oxan (R) şi 0,1 ml galben de metanil în dio:imn. {I)
ş1_ se 1:;ttreaza cu acid percloric 0,1 mol/I îx dioxan pînă. la coloraţie roşu­
v1oleta.
Thymi herba VIII. 917
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde 'la 0,01686 g
½2H17 ClN4 OS. · HCl.
Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosit în tratamentul hipo-
vitaminozei B 1 •
THYMI HERBA
Cimbru
Partea aeriană nelignificată, înflorită, a plantei Thymus vulgaris E.
(bamiaceae), uscată după recoltare. Conţine cel puţin 1,0% V/m ulei
volatil.
Descriere. Caractere macroscopice. Tulpini cu patru muchii, ramifi-
cate, rrroase de cel mult 1 mm, brun-cenuşii sau brun-roşiatice. Frunze
opuse şi decusate, sesile sau foarte scurt peţiolate, liniare, eliptic lanceo-
late sau romboidale, lungi de 4 - 12 mm, late de 2,5 - 4,5 mm, cu
marginile întregi şi puternic răsucite spre faţa inferioară, verde-cenuşii
sau cenuşiu-argintii; faţa superioară, puternic bombată, este glabră, faţa
inferioară în formă de şanţ, este scurt şi des tomentoasă.
Flori mici, scurt pedunculate, dispuse în verticile, formînd capitule
sa.u inflorescenţă spiciformă laxă. Caliciu bilabiat, cu cinci dinţi, corolă
albă sau roz, bilabiată.
Miros plăcut caracteristic, gust aromat pronunţat (IX.D.l).
Caractere microscopice. Epiderma frunzei este formată din celule cu
o cuticulă puternic striată şi pereţii laterali sinuoşi. Storna.tele, de tip
diacitic, sînt prezente mai ales pe faţa inferioară. Perii tectori, mici, as-
cuţiţi, sînt uni-, bi- sau tricelulari, ultimii doi fiind îndoiţi (geniculaţi) ;
perii glandulari, dispuşi în depresiuni ale epidermei, sînt de două tipuri l
peri cu un picior scurt şi o glandă formată din opt celule secretoare,
acoperite cu o cuticulă şi peri cu un picior unicelular şi o glandă uni-
celulară, în formă de pară {IX.D.2).
·Alte specii de Thymus. Nu se admite înlocuirea cu specii de T hymus
cu frunze cu marginile plane, pe faţa inferioară glabre sau cu peri rari.
Părţi din aeeeaşi plantă. Tulpini mai groase de 1 mm, frunze bruni-
ficate, cel mult 5,0% (IX.D.4).
-
Părţi din alte plante. Cel mult 1,0% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 2,0% (IX.D.4).
Apă. Cel mult 12,0%,
20 g pulbere de cimbru .(II) se antrenează cu va.pori de solvenţi orga-
nici (IX.C.16.2).
 918 VIII. Thymolum
Cen~ă. Cel mult 12,0%.
1 g crmbru se calcinrnză pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă în acid clorhidric 100 gfl. Cel mult 7,0% (IX.C.17).
1:)o~. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiului
volatil din produse vegetale" (IX.D .10).
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic ; coleretic.
THYMOLUM
Timol
C10H140 ~ 150,2
Timolul este 2-izopropil-5-metilfenol. Conţine cel puţin 99,0% şi cel
mult 101,0% C10H 140.
_Descriere. Cristale incolore, cu miros caracteristic şi gust aromatic
arzator (IX.B).
. ~lu~ilitate. ~oart~ ~şor ~lubil în alcool, cloroform şi eter, solubil
m ulemn ~ase Şl ulemn volatile, foarte puţin solubil în glicerol foarte
greu solu~il în apă (IX.C.l). ' Inflorescenţa de Tilia tomentosa este alcătuită din 5 - 10 (15) flori.
Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini.
Identificare
. - La _O,l g ti1;101 s_:= a_dauşă · 1 _m; acid acetic anhidru (R), 0,15 ml
acid ~ulfur1c (R) ş1 0,0:, m1 acid mtnc (R); apare o coloraţie albastru-
verzme.
- La 0,2 g timol_ se fd~~gă 2 ml hi~oxid de sodiu 100 g/1 (R),
0,2 ml_ cl01~oform (R) ş1 se mca1zeşte pe baia de apă; apare o coloraţie
roşu-violeta.
Punct de topire: 48 - 51 °c (IX.O.IO).
, ~ei~~~-alealinitat~. O,~ g timol ~e agită timp de I min cu IO ml
apa ~ca__lz1;_~ la aproxn1,,1aţiv 40 °0 şi după răcire se filtrează ; soluţia
trebuie sa !le neutra la hîrtia de turnesol roşie (I).
Tiliae flos VIII. 919
Fenoli străini. La 0,5 g timol se adaugă 10 ml apă încălzită la aproxi-
mativ 70 °C, se agită energic timp de l min şi se filtrează. La 5 ml soluţie
filtrată se adaugă 0,1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); nu trebuie să
apară o coloraţie albastră sau violetă.
Substanţe nevolatile. Cel mult 0,05%.
0,5 g timol se încălzesc pe baia de apă ia sicitate şi reziduul se usucă
la 105 °0 pînă la masă constantă.
Dozare. O, 1 g timol se dizolvă în 5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1,
se adaugă 0,5 g bromură de potasiu (R), 40 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
0,15 ml metiloranj-soluţie (I) şi se titrează cu bromat de potasiu 0,0167 mol/1.
Către sfîrşitul titrării se adaugă O, 1 ml metiloranj-soluţie (I) şi se titrează
pînă la dispariţia coloraţiei roz.
1 ml bromat de potasiu 0,0167 mol/1 corespunde la 0,003755 g C10 H 140 .
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
TILIAE FLOS
Floare de tei
Inflorescenţa cu sau fără bractee, a arborilor Tilia tomentosa Moench
(Tilia argentea Desf.) şi/sau Tilia cordata Milt. şi/sau Tilia platyphyllos
Scop. (Pi.7ia grandifolia Ehrh.) (Tiliaceae), uscată după recoltare. Conţine
cel puţin 17,0% substanţe solubile.
Descriere. Caractere macroscopice. Inflorescenţa în dihazii simple sau
compuse, cu pedunculul sudat pe aproape jumătate din lungime cu nervura
mediană a bracteei.
Bracteea este lungă de 8 - 10 cm şi lată de 1,5 - 2 cm, eliptică sau
lanceolată, cu fata inferioară des stelat-tomentoasă. Culoarea bracteei
este verde-deschis: Florile sînt galben-aurii, cu caliciul fckmat din cinci
sepale verde-gălbui, caduce şi stelat-tomentoase; corola este formată din
cinci petale libere spatulate, înguste şi cu nervuri fine şi anastomozate
şi 5 - 11 staminodii (parapetale), mai scurte decît petalele; staminele,
in număr de 50 - 80, formează cinci grupuri situate în dreptul petalelor.
Ovarul superior tomentos, alcătuit din cinci carpele, pentalojat, prezintă
un stil cilindric scurt care poartă un stigmat globulos cu cinci lobi.
Inflorescenţa de Tilia cordata este alcătuită din 3 - 9 (16) flori, iar
cea de Tilia platypliyllos din 3 (9) flori. Bracteea este lungă de 5 - 8 (10) cm
şi lată de 1 - 1,5 (3) cm, eliptică sau lanceolată, membranoasă,
glabră pe faţa superioară şi cu peri rari pe cea inferioară. Culoarea brac-
teei este galben-verzuie. Florile sînt galbene, cu caliciul format din cinci

920 VIII. Tiliae flos
~pal~ liţ>ere ovat~, verde-cenuşii, pubescente şi caduce ; corola este formată
?lll c1n~1 petale hbere, g}abre, spatul_?-te ;_ st'.1minodiile lipsesc; staminele,
m n1:111ar de_ 20 - 40,_ smt grupate 1?- ~mei p~nicule epipetale. Ovarul
superior ovoid, acoperit cu pen prezmta un stil care poartă un stigmat
globulos cu cinci lobi.
~ros ca~acteristic aromat, gust dulceag, uşor astringent şi mucilaginos.
Florile de Tilia ~omento~a au mi~os mai pronunţat (IX.D.1).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală a bracteei prezintă
două epiderme separate printr-un mezofil lacunos; fasciculele libero-lem-
noas;= s~?t înconjurate de un periciclu fibros, însoţit de celule mari cu
mucilagu. în preparatul clarificat se observă stomate de tip anizocitic si
fragmente de epidermă cu striaţii cuticulare.
Sepalele co?ţin p~gi uni-_ sau. pl~icelul3;1'e cu mucilagii şi druze de
ox~at d~ ~alcu1;. Ep:dern:a infe!1o'.1ra prezmtă numeroşi peri alungiţi,
umcelulan, izolaţi sau m manunchmn de cîte 2 - 5, cu suprafata netedă
sau ondulată şi membrana subţire. , alcoolice, hidroalcoolice sau eteroalcoollce, obţinute prin extracţia pro-
. Cele două ~piderme ale petalelor sînt asemănătoare, fiind alcătuite
dm cel_ule ~ung_ite, cu o cuticulă striată longitudinal, fără stomate. între
nervurile fme ş1 anastomozate ale petalelor se distin"' la Tilia tomentosa
nUD?-eroas: ceţule cu mucilagii, uneori unindu-se în °lacune sferice sau
O'l':o~de, cit Şl celule cu ~ e de oxalat de calciu. La Tilia cordata şi
Tilia platyphyllos se ob~a :ll st:u<:ţ1lra petalelor c~lule cu mucilagii şi
d.ru;ie_ d~ o~alat de calem. Gr::-~c10ru de polen prezmtă trei pori germi-
n:i,tivi Şl exma cu ornamentaţu fine. Ovarul este acoperit de peri grupati
cite 2 - 4, adesea foarte răsuciţi ; lobii stigmatului sînt lipsiţi de păpile
(IX.D.2; IX.D.3).
Părţi din aceleaşi plante. Inflorescenţe cu bractee. Flori brunificate
cel. mult 5,0%_; bractee decolorate sau brunificate, cel mult 5,0%; res:
tun de fru~_e Ş1 fructe, cel mult 3,0%; bractee atacate de insecte (bractee
cu pex:foraţu) sau c1; pete ~ginii, cel mult 5,0%. Din masa totală de
flon ş1 bractee, florile trebuie să reprezinte cel puţin 60,0% (IX.D.4).
Inflorescenţe fără bractee. Flori brunificate, cel mult 5,0%; resturi
de bractee, frunze, fructe, cel mult 3,0% · fraemente 0 care trec prin sita
III, cel mult 5,0% (IX.D.4). ' timP de zece zile, agitînd de 3 - 4 on pe z1. L1~n1dul e?'tra~t1v se d':can-
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Pierdere prin uscare. Cel mult 13,0%.
5 g floare de tei se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă {IX.C.15).
Cenuşă. Cel mult 8,0%.
1 g floare de tei se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
Cenuşă insolubilă in aeid clorhidrie 100 gfl. Cel mult 1,0% (IX.C.17).
Factor de îmbibare. Cel puţin 15.
„ Se procedează conform prevederilor de la „Factorul de îmbibare al
produselor vegetale" (IX.D.5), luînd în lucru pulbere de floare de tei (IV).
Tincturae VIII. 921
Dozare. Se procedează conform prevederilor de, la ,~Dozarea substanţe­
lor solubile din produsele vegetale" (IX.D .8), lmnd m lucru pulbere de
floare de tei (I) şi apă ca solvent.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Emolient; sedativ.
TINCTURAE
,
Tincturi
Tincturile sînt preparate farmaceuţice lichide, sub formă de soluţii
duselor vegetale.
Preparare. Produsul vegetal adus la gradul de m~runţire yrevăzut
în monografia respectivă este supus, dacă este cazul, unei prealabile degre-
sări. . t tv
Prepararea tincturilor se efectuează pnn macerare, macerare repe a a
sau prin pe:colare. .. V V • ~ •
Tincturile care au o stabilitate redusa se prepara prm dizolvarea.
e:x>tractelor uscate sau prin diluarea extractelor fluide. . ,
Solventul folosit la extracţie este, in general, . _alcoolul dil~~' m
unele cazuri acidulat. Se pot folosi şi alte concentraţu ~le alcoolrum sau
amestecuri de solvenţi prevăzuţi în monografia respectivă._ .
Raportul între masa produsului vegetal şi a solv~ntulm de extracţie
este de I : 10 (m/m), pentru tincturi~e prepa_!ate din produse yege~;e
care conţin substanţe puternic active ş1 de 1 : ;:, (m/m), pentru tmctume
preparate din alte produse vegetale. .
Macerare. Peste produsul vegetal, adus la gradul d.e marunţrre pr_;=-
V •
văzut în mono<>"rafia respectivă, se adaugă solventul sau amestecul a.':
solvenţi prevăzuţi, într-un vas bin~_îr:-chis. ?e ţ~~e. la temperaţura camere1
tea;ă şi reziduul se presează. Lichide~e extract1~e r~un1te_ ş1 o~oge~z_a:c~
se Iasă să. sedimenteze la 5 - 10 °0 timp de 6 zile ş1. se filtreaza, ev1tmd
pierderile prin eva~orare_- .
Pe o probă filtrată se determma. PI"t?c1p1ilev ac~1ve ş1, daca este
V • • •• • • V
cazul, se diluează cu solvent la concentraţia prevazută. . V •
Macerare repetată. Peste produsul vegetal, adus la g~adul de_ mar;lllţl:"e
V
prevăzut în monografia respectivă, se adaugă succesiv parţi ~g~1e din
volumul total de solvent prevăzut şi se ţine la temperatura camerei, mtr-u::_1
vas bine închis. Lichidul extractiv se separă, produsul vegetal ~e prese8:za
şi se adaugă. porţiunea următoare de solvent. Lichidel~ extractive. reu;11te
şi omogenizate se lasă să sedimenteze la 5 - 10 °0 timp de 6 zile Şl se
filtrează, evitînd pierderile prin evaporare.
 Tinctura Aconiti WII. 923
922 VIII. Tincturae

Pe o probă filtrată se dozează conţinutul în principii active şi, dacă.

este cazul, se diluează cu solventul respectiv la concentraţia prevăzută. TINCTURA ACONITI
Percolare. Produsul vegetal respectiv se aduce la gradul de mărunţire
prevăzut în monografia respectivă. În continuare, pentru fiecare gram de Tinctură de omag
produs vegetal se folosesc pentru umectare 0,5 ml din solventul prevăzut,
se amestecă şi se lasă. la temperatura camerei timp de 3 h, într-un Sinonim: tinctură de ac~nit" p d" prevederilor de la „Tincturae"
vas bine închis. Se trece prin sita I şi se introduce în percolator, presînd Tinctura de omag t~ebuie sa cores un a ..
uşor, se adaugă treptat solvent, pînă cînd acesta începe să curgă prin
şi următoarelor prevederi: . l . lt O 0553/c0 alcaloizi eterosolubih
robinetul inferior deschis, iar deasupra amestecului se mai află un strat Contine cef puţin 0,045% şi ~e mu '
de lichid. Robinetul se închide, se lasă în repaus timp de 24 h, apoi se exprimaţi în aconitină (Ca4H4-iN"011l·
începe percolarea. Viteza de percolare trebuie astfel reglată încît în 24 h
să se obţină 1,5 g soluţie extractivă pentru fiecare gram de pr( dus vegetal. Preparare 10 g
Pe toată perioada extracţiei produsul vegetal trebuie să. fie acoperit cu Aconiti tuber (V) q.s.
solvent. Percolarea se efectuează pînă se obţine masa de tinctură prevăzută Acidum hydrochloricum 100 g/l q.s.
în monografia respectivă, se lasă în repaus la temperatura de 5 - 10 °C Alcoholum dilutum .
timp de 6 zile şi se filtrează. revederilor de la Tincturae, cu
· Se prepară prin percol~e, conform ~d clorhidric 100 g/1 (R), astf~
Pe o probă filtrată se dozează conţinutul în principii active şi, dacă
este cazul, se diluează cu solventul respectiv la concentraţia prevăzută. alcool diluat (R) care c~nţ1tne - lOS g/~o~~ază alcaloizii şi se aduce pnn
, 't - btină 90 g tmc ura. e • t"
Descriere. Tincturile sînt lichide limpezi, colorate, cu mirosul şi gus- u~c1 sa se o , 1 dil t (R) la concentraţia prevazu. a. . .
d1h:lare cu alcoo ua . b gus„ amar înţepător (tox:ic).
tul caracteristice componentelor produsuhri vegetal din care s-au preparat Descriere. Lichid limpede, galoen- run, cu " (R,) 1 - ml amoniac
şi solventului folosit la extracţie. Prin diluare cu apă, unele tincturi devin . t - se adaugă 5 ml eter , ,:, 1
opalescente sau se tulbură. Identifieare. La 2 ml t:mc ura " . d w•oarare şi se agită. La stratu
Fer. Cel mult 0,001 %, 100 g/1 (R) şi 4 ml ap~, înt5-~t!~~: fo!fori~ (R), într-<; cap~ulă ~e :por;
3 g tinctură se evaporă la sicitate şi se calcinează cu acid sulfuric (R\ eteric separat se adauga O,~:, . d pi\. la aproximativ 45 C. L1ch1du.
Reziduul obţinut la calcinare, prelucrat conform prevederilor de l~ telan. Eterul se îndepărte~2:_a P,:= ~at ~:ri.ţia unei coloraţii violete.
„Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat ~ămas se încălzeşte pe sita pma a a~
cu apă la 10 ml, se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă pR = 2,5 _ 3,0 (IX.C.22).
la 10 ml (0,03 mg ion fer). I Cel putin 58,0% (IX.C.18).
Alooo. , 5w
]\fetale grele. Cel mult 0,001 %, . . porare Cel outin 1, 10· .
1 g tinctură se evaporă la sicitate şi se calcinează cu acid sulfuric (R). Reziduu pnn eva · d. '. , , la monografia Tincturae.
• nform preve en 1or oe
Reziduul obţinut la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la Se proced eaza co • · . • , - la O masă de
. . • • pe baia de apa pma .•
„Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi compietat Dozare. 50 g tmctura se evapora, , t După răcire se agita ct:,
cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb). a roximativ 5 g, ~ntr-un balo1:- cu cto~a~o~a4:5 ml. amoniac_ 100 ?/1 (RJ
Alcool. Se determină conform prevederilor de la „Concentraţia în l~O ml eter (R) t11:n.p de 3 mm.l S~ a t _gc;,; se decantează s1 se fdtreaza.
. f de 1 h So utia e en a. 1' . tiv
alcool a preparat.clor farmaceutice" (IX.C. 18)_ şi se acrită energic 1m:p ':' d_, f1 • în baia de la apă a aproxuna ,
Jff-i
.V

Reziduu prin evaporare. 10 g tinctură se evaporă la sicitate pe baia
d'2 apă, într-o :fiolă de cîntărire, cu diametrul de 4 cm şi înălţimea de
2 cm, în prealabil cîntărită, se usucă ia 105 °C timp de 3 h, se cîntăreşte
şi se raportează la 100 g tinctură.
Conservare. În recipiente de capacitate mică, bine închise, ferit de
lumină.
Tincturile a căror masă este mai mare de 250 g se conservă la tempe-
raturi cuprinse între 8 °C şi 15 °c.
p.rin v;tă. 100 ml soluţie fil~rata se l!-~~a~; două ori cu cîte 5 ml eter
45 oe pînă la sicitate. Rez~~uul se a,,: a rin evaporare in baia de apa ia
care se îndepărtea_ză de_ necareldd;,t~ hă cu 20 ml acid sulfuri_c 0,01 ~o,1/1
aceeaşi temperatura. Rezid1;1,ul ca d g_ O 2 ml roşu de metil-soluţ1~ \I)
timp de 3 min. După r~crre s~.; auşa cu' hi,o,roxid de sodiu 0,02 mol/1
şi excesul de aci_d sulfuri<:_ se 1 eaza ,
pînă la coi_odraţ1elf g:alboenor-mol'l corespunde la 0,01292 g Ca4Hc1?N011-
l ml aci su unc , 1

Observaţie. Dacă prin păstrare tincturile formează sedimente se Conservare. Separandum. . .

foloseşte lichidul decantat cu condiţia ca acesta să corespundă prevederilor
. • . întrebuinţări. Antitusiv.
Acţiune farm.aool ogiea şi
din monografia respectivă.
 924 VIII. Tinctura anticholerina
Tinctura Aurantii pericarpii VIII. 925

15 min, cu un amestec de alcool (R) şi cloroform (R), folosind la prima

TINCTURA ANTICHOLERINA extracţie 30 ml alcool şi 30 ml cloroform, iar la a doua şi la a treia
extracţie cîte 15 ml alcool şi 30 ml cloroform. Soluţiile alcool-cloroforruice
Tinctură anticolerina :reunite într-o altă pîlnie de separare se spală cu .un amestec format. din
Sinonimi' tinctură Davilla 10 ml apă şi 5 ml alcool (R). După 15 min, soluţia alcool-cloro:for-
ruică se separă şi se distilează pe baia de apă pînă la sicitate, îndepăr­
. Tit;ctura anticolerina trebuie să coresp tînd urmele de solvent cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul se dizolvă
şi urmato_arelor prevederi:
V •

unda prevederilor de la „Tincturae"

în 10,0 ml acid clorhidric 10 g/1 (R), se filtrează într-un balon cotat şi
şi cef;~ţ~:\~!}{u?;1m°·~~[°j~1~~h~u1t 0,19% morfină anhidră (C 1
~
19
NOs) se completează cu acelaşi solvent la 50 ml (soluţia extractivă). La 3,0 ml
soluţie extractivă se adaugă 1 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) şi 4 ml nitrit
Preparare de sodiu (R) 10 g/1, se agită şi se lasă în repaus timp de 15 ruin; se adaugă
Tinctura opii 4 ml amoniac 100 g/1 (R) şi se agită (soluţia-probă). După 5 min se deter-
E~tractum Frangulae jluidum 17 g mină absorbanţa soluţiei la 470 nm, folosind ca lichid de compensare o
Cinnamomi aetheroleum 3,4 g soluţie obţinută, în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 3,0 ml solutie
Menthae aetheroleum 1 g extractivă, 1 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) şi 8 ml apă. '
Add;1-m hydrochloricum dilutum 5 g Concentraţia în morfină anhidră a probei de analizat se calculează
Alconolum cu aj_utorul unei curbe-etalon, stabilite în paralel şi în aceleaşi condiţii cu
q.s.ad 106 : soluţia-probă, luînd în lucru: 1,0 ; 2,0 ; 3,0 şi 4,0 ml clorhidrat de morfină
Se a~estecă şi după 48 h se filtr V
Descriere Li h. d r d eaza. soluţie-etalon, soluţia B (R), acid clorhidric 10 g/1 (R) pînă la 4 ml, 4 ml
arzător. • c 1 impe e, roşu-brun, cu miros aromat şi gust amar- nitrit de sodiu (R) 10 g/1 şi 4 ml amoniac 100 g/1 (R) ; se foloseşte ca
lichid de compensare o soluţie obţinută din 4 ml acid clorhidric 10 g/1 (R)
•d Identificare • La I ml1 t·mctura, se adaugV 0- ml 1
şi 8 ml apă. ·
apa acmulată cu O 1 ml
V • •

aci clorhidric 100 g/1 (R) · - , . a

Sep D v Şl 0 mi eter (RJ' si s "tv , . , '. Ulei volatil. La 10 g tinctură se adaugă 10 ml acid sulfuric 100 g/1 (R)
' ~rare. upa separarea straturilor str~ , e agi a, mtr-o pîlme de
pîln1e de senarare iar stratul t . ' . a.tul apos se aduce într-o altă şi 60 ml clorură de sodiu-soluţie saturată (R), într-un balon Cassia,
s traut 1 amomacal
" . ' se color evenc , se ao-1tă cu 3 m 1 amomac . 100 g/1 (R). se agită timp de 5 ruin şi se lasă în repaus timp de 2 h. Se adaugă
~e separ_a~e se akalinizeazi i:
Şl se agita cu 5 ml eter (R) D v
2 0
0

:~~nfa JuioÎtr7{ul ap~s :1in cealaltă pîlni~

K (R) pma la pH 80 - 90
clorură de sodiu-soluţie saturată (R) pînă cînd uleiul volatil aflat deasupra
soluţiei apoase trece în gîtul gradat al balonului. Se lasă în repaus timp
aduce într-o capsulă de p .rt tpa s_epararea straturilor, stratul ~teric ;e de 15 ruin, se citeşte volumul uleiului vofo.til şi se raportează la 100 g
apă la aproximativ 4,:; oe oR,e ~1: şl1 se e:7aporă 1a sicitate pe baia de tinctură. ~
.d el . . .., . ez1ouu se d1z 1 V , 2 V
aci orbJidnc 100 g/1 (R) . . o va m ml apa şi O 2 ml Conservare. V enenum.
şi 0,05 ml hexacianoferat (1I~)a~ga 0,~5 1:111 clorură de fer (III) 30 gil (R)
V

albastru-verzuie, iar în timp se de po asm 50 ~/1_ (R) ; apare o coloratie . Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidiareic ; antispastic ; anal-
.· epune un prec1p1tat albastru. ' gezic.
Alcool. Cel puţm 65,0% (IX.0.18).
• Dozare. Morfină. 6 g tinctură ~ . .
mtr-o capsulă de porţelan R "d sel evap~ra la s1c1tate pe baia de apă TINCTURA AURANTII PERICARPII
1 g hidroxid de calciu (R) · · ezi 1:1-U se vdizolv~ în 2 ml apă; se adaugă
adaugă 10 ml apă se tn·tureş1 _:3ed tntt~reaza contmuu timp de 15 min Se
îl · , aza es 1mp de 30 · . . · Tinctură de coajă de portocale
p ~e de separare. Capsula şi filtrul se alv mm, apoi se filtrează într-o
apa care se filtrează în aceea i î1 . sp a de patru ori cu cîte 3 ml Tinctura de coajă de portocale trebuie să corespundă prevederiwr de
se agită cu 20 ml cloroform (i?) p S~e t df Jeparare._ Soluţiile apoase reunite la „Tincturae" şi următoarelor prevederi:
altă pîlnie de separare şi se s~a1I\u d ors>for1;llic separat se aduce într-o
de calciu-solutie (R) care s ,e oua o:-" cu cîte 5 ml hidroxid Preparare
~e separare. În soluţiile a oae adau~a la s?luţ1~ apoasă din prima pîlnie A. urantii pericarpium (III) 20 g
ş1 se agită de două ori ptir:e r1umţe s~ ~olva I g sulfat de amoniu (R) Alcoholum dilutum q.s.
care se îndepărtează sdlut· P e c~ e O mi_n, cu cîte 15 ml benzen (R) Se prepară prin macerare, conform prevederilor de la Tincturae, astfel
. ,1a apoasa se agită de trei ori, timp_de cite
încît să se obţină 100 g tinctură.
 Tinctura Belladonnae VIII. 927
926 VIII. Tinctura balsami tolutani

Reziduu prin evaporare. Cel puţin 15,0%.

Se procedează conform prevederilor de la Tincturae.
ş1. Descriere. Lichid limpede galben br
gust slab amar, aromat. ' - un, cu
.
lIU!OS plăcut caracteristic antispastic ;
Acţiune fannaeologică şi întrebuinţări, Expectorant;
c!orură La. o 2 25
ml tinctur~ se adaugă 0,8 ml alcool (R) . O dezinfectant al căilor respiratorii.
fluorescentă în lumina ultrg/1. coloraţie galbenav, Şlputernic
Identificare.
de aluminiu' V

av10l(Rtl'
e a. apare o ,2 ml

Al~ol. Cel puţin 55,0%'. (IX.0.18).

procedează
Reziduu prin evaporare Cel ţi o
Se conform .prevecÎe~lonr 4d,e5 ¾loa· Tincturae. TINCTURA BELLADONNAE

Tinctură de mătrăgună

Sinonim : tinctură de beladonă

TINCTURA BALSAMI TOLUTANI Tinctura de mătrăgună trebuie să corespundă prevederilor de la „Tinctu-
şi următoarelor
rae" Oonţine cel puţin 0,027% şi cel mult 0,033% alcaloizi totali expri-
prevederi:
Tinctură de balsam de Toiu
maţi în hiosciamină (C 1,,H 23N0 3).
. Tinctura de balsam de Tolu tr . să corespundă prevederilor de la
' următoarelor p reveaeri
Preparare 10 g
„Tincturae" si , eb_uie
· q.s.
Belladonnae f olium (V)
Preparare · Acidum hydrochloricurn 100 g/1 q.s.
Balsamum tolutanum 20g Alcoholum dilutum
Se prepară prin percolare, conform prevederilor de la Tincturae, cu
alcool diluat (R) care conţine 10 g/1 acid clorhidric 100 g/1 (R), astfel îndt
Alcoholum
. Ba~s~mul de Tolu se îlasă q .s.
zile: a~1ti:,1d din cînd în cînd ; s: ft~:tac! ~u 80 g alcool ' (R) timp de 10 să se obţină 90 g tinctură. Se dozează alcaloizii totali şi dacă este necesar,
astfel mc1t să se obţină 100 g tine:::: Şl se completează cu alcool (R) tinctura se diluează cu alcool diluat (R) la concentraţia prevăzută.
Descriere. Lichid limpede, brun-verzui, cu miros caracteristic şi gust
şi reacţieLichid
risticDescriere. acidă.limp ede, roşu-brun, cu
· miros şi gust aromat, caracte-
amar (toxic).
- 6 ml tinctură se evaporă la sicitate pe baia de apă ; la reziduu se
Identilieare Identificare
clorură (III) 30 g/1 (R) . cu b~ m 1 alcool _(R) şi se adaugă 0,1 ml
tinctură se diluează
- 1_demlfer adaugă 10 ml acid sulfuric 0,05 mol/1, se agită pînă la dizolvare şi se
b ml tinctură se eva . V' ap'.'r_e o coloraţie verde. . filtrează într-o pîlnie de separare. La filtrat se adaugă l ml amoniac con-
centrat (R) şi 10 ml eter (R) şi se agită. Stratul eteric separat se aduce
-
se adau~ă 10 ml apă, se r::ă~zla s1c1tat~ pe bai~ de apă. Peste reziduu
~~!d:u~a _l ml p~rmanganat de ;~t!sf: ~:~/~re(i)l. se filtrează. La filtrat într-ocapsulă porţelan şi evaporă
de se la sicitate pe baia de apă.
Rezi-
duul se dizolvă în 0,15 ml acid nitric fumans (R) şi se evaporă la sicitate
c enstlc de rmgdale amare. o , se percepe un miros
pe baia de apă. După răcire, reziduul se dizolvăîn 2 ml acetonă
(R) şi
se adaugă 0,05 ml hidroxid de potasiu 100 g/1 în alcool (R) ; apare o
Alcool.
30 . Oel puţin 70' 001
/O•

to obţm ai::,roximativ 200 ml distilat hidr alapa ~ seî 01s~il~ază pînă cînd
g tmct1:1ră se amestecă cu 300 m1
•

g clorura de sodiu (R) So1 ţ·

v . •. .
do coohc. n distilat se dizolŢ·av
coloraţie tinctură se evaporă pe baia de apă pînă la un volum de
- 10violetă.
ml
diluează apă şi agită
0

cu 10 ml
~ acit
"e '? a
d e patru ori cu cîte
. 50u ml
ia se a uce ,m t r-o p1'1me . de separare •si aproximativ 5 ml; se se cu 10 ml cioro-
form (R), într-o pîlnie de separare. Soluţia cloroformică separată se evaporă
reumte se agită cu 25 ml cloru
V

eter .~e petrol (R). Extractele eteri~e

apoase_ reunite se aduc într-un ;:lode JOCll:u-~oluţie_ saturată (R). Soluţiile
V

la sicitate pe baia de apă, capsulă porţelan.

s.e o~µn aproximativ 80 ml distilat
C;eaza conform prevederilor de l
rarmaceutice" (IX.C.18).
într-o de Reziduul se dizolvă
în 10 m1 apă încălzită la aproximativ 70. 0 0 şi se filtrează. La filtrat se adaugă.
J~
distlla;_e ş1 se distilează pînă cînd 0;05 ml amoniac concentrai; (R); soluţia prezintă fluorescenţă albastru-
a „Ooncentraţ1a
oalcoo~1c., În continuare, se roce-
m alcool a prepar~telor deschis în lumina ultravioletă la 366 nm.
 Tinctura Gentianae VIII. 929
9'28 VIII. Tinctura Eucalypti

Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, .se aplică

Alcool. Cel puţin 5,0% (IX.C.lS).
soluţiile:
Reziduu prin evaporare. Cel puţin 1 0o/c a: 10 µ.1 soluţie a;
Se procedează conform prevederilor d~ 1t Tincturae. b: 10 µ.1 soluţie b (0,04 µ1 1,8-cineol-s.r.).
Doza_re. ~O g tinctură se concentrează b · Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu .deve-
de aproximativ 5 g, într-un balon cu d pe aia de apa -p~na la o masă. lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximati,·
v • v

100 ml eter (R) si 1 ml amoniac op ro(dat. _!}upă ractre se adaugă 15 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea
de 15 min. Se adaugă l g tra aca~~:c(;tra_t R) ~ ~se agit~ energic timp developantului, se pulverizează uniform cu anisaldehidă-soluţie (R), se
?alon?-1ui se f~ltrează prin vafă. 80 ml f{lt~~tse(40gita. ener~c. Co~~utul ţine în etuvă, la 105 °C, timp de 10 min şi se examinează imediat la lu-
lll ~aia ,de apa la aproximativ 45 oo , ~ 1 .. g tinctura) se distilează mina zilei, aooi în lumina ultravioletă la 366 nm.
:ie ţme. m etuvă, la 105 °0, tim d 'l}Ila a ~ici!aţe. Bal?nul cu reziduu Pe crom;_tograma examinată la lumina zilei, în dreptul punctului a,
m 3 ml alcool ( R) în prealabiÎ e t \ Dupa racue, reziduul se dizolvă trebuie să apară o pată de culoare violacee sau brun-violacee, cu acelaşi
furi~ 0,01 _mol/1, 10 ml -apă uroa:ft r:i:,a!, ~e ~d_a:_1g~ 10,0 ml acid sul- Ri, de aproximativ 0,65, cu al petei 1,8-cineolului (s.r.), din dreptul punc-
~et1l-soluţ1e (I) şi excesul-de ;_cid sulfuri 7toî1 racrta ş1 _Q,05 ml roşu de
x1d de sodiu 0,02 mol/1 pînă la c 1 .. c 'lb m5>l/l se t1trează cu hidro-
tului b; această pată prezintă pe cromatograma examinată în lumina ul-
1 ml "d . o oraţie ga ena travioletă la 366 nm o fluorescenţă brun-roşcată.
ac1 sulfuric 0,01 mol/1 corespunde la 0,00578 g O1~ NO Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, mai pot să apară şi alte
Conservare. Separandum. 2a a· pete. - 1 ml tinctură se dizolvă în 9 ml alcool diluat (R) şi 200 ml apă.
~eţiune îarmaeolonică-si
spashc. ~ ·· întrebuint;-;.i
i--u-· •
Ant"icolinerg1c,
. folosit ca anti- La 10 ml din această soluţie se adaugă 0,05mldorură de fer (III) 30 g/1 (R);
apare o coloraţie albastră.
Alcool. Cel puţin 54,0% (IX.C.18).
Reziduu prin evaporare. Cel puţin 2,3%.
Se procedează conform prevederii.or de la Tincturae.
TINCTURA EUCALYPTI Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiseptic al căilor respira·
torii ; expectorant.
Tinctură de eucalipt

şi ur~~~~~u:efo~p~:~:1i/r~ ;rebuie să corespundă prevederilor de la „ Tincturae"

Preparare TINCTURA GENTIANAE
Ez:calypti folium (III)
Atcoholum dilutum 20 g Tinctură de ghinţură
• • Se preparăprin percolare confor
mc1t să se obţină 100 g tinctură.
d .1 . q.s.
m preve en or de la Tincturae, -astfel Sinonim: tinctură de genţiană
Tinctura de ghinţură trebuie să corespundă prevederilor de la „Tinc-
tic ş1~eseriere. Lichid limpede, b run sau verde-brun, cu miros caracteris-
gust amar. turae" şi următoarelor prevederi:
ldentifieare Preparare
Gentianae radix (III) 20 g
subţire"
Se procedează
(~X.C.26.2).conform -p reveuen
, -1or d e la „Cromatografie pe strat
ALcoJ;olum dilutum q.s,
Adsorb~nt: silicagel G (R). Se prepară prin percolare, conform. prevederilor de la Tincturae, ast-
Devel?pant: toluen (R)-acetat de etil (R) (90: 10). fel încît să se obţină 100 g tinctură.
Soluţ~i de aplicat: Descriere. Lichid limpede, galben pînă la roşu-brun,· cu miros aro-
Soluf~a a : tinctură de eucalipt .
Soluţ1a b: 1,8-cineol (s.r.) 0,4% V/V în alcool (R).~ mat, caracteristic şi gust amar.

5$ - Farmacopeea Română, ed. a X~a

 Tinctura Gentianae Tinctura Menthae. Tinctura opii VIII. 931
9::10 VIII.

Identificare
-Tinctura prezintă fluorescenţă galbenă în lumina ultravioletă. TINCTURA MENTHAE
-Se procedează conform prevederilor de la „Cromatografie pe strat
subţire'' (IX.C.26.2). Tinctură de izmă bună
Adsorbant: silicagel G ( R).
Sinonim: tinctură de mentă
Developant: toluen (R)-acetat de etil (R} (75 : 25).
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică, într-un punct, Tinctura de izmă bună trebuie să corespundă prevederilor de la „Tinc-
t%rae" şi următoarelor pre'fJederi:
20 µ1 tinctură.
Conţine cel puţin 5,0% V/m ulei volatil.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproxjmativ Preparare
15 cm de la linia de start, se scoate şi se usucă la aer. După evaporarea Menthae folium (III) 5g
developantului, se pulverizează uniform cu vanilină-soluţie (R), se ţine în .Menthae aetheroleum Sg
etuvă, la 105 °C, timp de 5 min şi se examinează imediat la lumina zilei. Alcoholum 90c q.s.
Pe cromatogramă trebuie să apară mai multe pete, de culoare al- Se prepară prin percolare, conform prevederilor de la Tincturae, astfel
bastră, violetă, albastru-violacee, cenuşie sau roz, cu valori Rf diferite încît să se obţină 100 g tinctură.
şi o pată de culoare portocalie, cu Rf de aproximativ 0,50 (genti~ina).
- La 1 ml tinctură se adaugă 0,5 ml acid clorhidric (R); apare o Descriere. Lichid limpede, verde, cu miros şi gust de mentă.
coloraţie roşu-brună. La adăugarea unui fragment de magneziu (R), co- La diluare cu 3 ml apă se formează o emulsie alb-gălbuie.
loraţia soluţiei devine portocalie. Alcool. Cel puţin 75,0% (IX.C.18).
Alcool. Cel puţin 54,0~~ (IX.C.18). Dozare. La 10 g tinctură se adaugă 10 ml acid sulfuric 100 g/1 IR\
Reziduu prin evaporare. Cel puţin 4,5%. şi 60 ml clorură de sodiu-soluţie saturată (R), într-un balon Cassia; s~
Se procedează conform prevederilor de la Tincturae. agită timp de 5 min şi se lasă în repaus timp de 2 h. Se adaugă clorură
de sodiu-soluţie saturată (R) pînă cind uleiul volatil aflat deasupra solu-
Indice de amăreală. Cel puţin 2 OOO. (IX.D.6). ţiei apoase trece în gîtul gradat al balonului. Se lasă în repaus timp de 15 min,
Soluţia 1 (i: 1 OOO). 1,0 g tinctură se diluează cu apă potabilă 1a se citeşte volumul uleiului volatil şi se raportează la 100 g tinctură.
I OOO ml, într-un balon cotat.
Soluţia 2 (I : 2 OOO). 50,0 ml soluţie l se diluează cu apă potabilă Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Stomahic ; antispastic ; aro-
matizant.
la 100 ml, într-un balon cotat.
Dacă gustul amar al soluţiei 2 este perceput de verificator, din această
soluţie se efectuează diluţiile prevăzute.
Dacă gustul amar al soluţiei 2 este perceput de verificator, dar dacă
la niciuna din diluţiile efectuate în continuare verificatorul nu percepe TINCTURA OPII
gustul amar, C = 2 OOO.
Dacă verificatorul nu percepe gustul amar al soluţiei 2, diluţiile pre-
Tinctură de opiu
văzute se efectuează din soluţia l. ·
· Dacă· gustul amar ai soluţiei 1 este perceput de verificator, dar dacă Tinctura de opiu trebuie să corespundă prevederilor de la „Tincturae"
la niciuna din diluţiile efectuate în continuare acesta nu percepe gustul şi următoarelor prevederi:
amar, C = 1 OOO. Conţine cel puţin 0,95% şi cel mult 1,05% morfină anhidră (0 1,H 19N0 3 ).
Dacă gustul amar al soluţiei 1 nu este perceput de verificator, ,pen- Preparare
tru determinarea indicelui de amăreală se ia în lucru o soluţie mai cou-
centrâtă (de ex. l: 500); dacă la determinarea indicelui de amăreaiă pe
Opium pulveratum 11,4 g
diluţiile efectuate din soluţia 2, verificatorul percepe gustul amar de la
Acidum phosphoricum 500 g;1 0,17 g
prima diluţie (eprubeta nr. 1), determinarea se efectuează pornind de la o
Alcoholum dilutum q.s.
soluţie mai diluată (de ex. 1 : 4 OOO). Se prepară prin macerare repetată, conform prevederilor de la Tine-
Acţiune farmacologicii şi întrebuinţări. Tonic amar.
turae, astfel încît să se obţină 100 g tinctură. Ume~tarea şi prima macerare
932 VIII. Tinctura opii Tinctura Ratanhiae VIII. 933

se efectuează cu o porţiune de 40 g alcool diluat (R) acidulat cu 0,17 g
acid fosforic (R) 500 gfl. La macerările ulterioare se foloseşte numai alcool
diluat (R}.
Descriere. Lichid limpede, brun-închis, cu miros caracteristic şi gust
amar ; se amestecă cu apa, formînd soluţii opalescente.
obţinut~ în aceleaşi condiţii cu soluţia-probă, din 3,0 ml soluţie extractivă,
1 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) şi 8 ml apă.
9oncentraţ~a în morfină anhidră a probei de analizat se calculează
cu aJ_utorul ::,mei_ curpe-etalon stabilite în paralel şi în aceleaşi condiţii cu
soluţia-proba, lumd m lucru: 1,0; 2,0; 3,0 şi 4,0 ml clorhidrat de morfină

Identificare
B,
s<;>lu_ţie-etalo~, sol,uţia (!?), acid clorhidric 10 g/1 (R) pînă la 4 ml, 4 ml
~1tnt de sodiu (R) 10 g[1 ş1 4 :711 avmo:1iac 100 g~ (R); se foloseşte ca lichid
- 1 ml tinctură se diluează cu 9 ml apă acidulată cu 0,1 ml acid clor- cte com:i:ensare o soluţie obţinuta dm 4 ml acid clorhidric IO g/1 (R) "i
hidric 100 g/1 (R) şi se agită cu 10 ml eter (R). După separarea straturilo:-, 8 ml apa. .,
la 5 ml soluţie apoasă se adaugă 0,05 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R) ; Conservare. Venenum.
apare o coloraţie roşu-cărămizie. Se adaugă O, 1 ml hexacianoferat (III}
de potasiu 50 g/1 (R); apare o coloraţie albastru-verzuie, iar în timp se Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antispastic ; analgezic.
depune un precipitat albastru.
- 0,2 ml tinctură se diluează cu 4 ml apă şi se agită, timp de 10 min,
cu 8 ml amestec format din 6 ml cloroform (R) şi 2 ml 2-propanol (R) şi
cu 2 ml hidrogenocarbonat de sodiu (R) 40 g/1. Soluţia cloroform-propa-
nolică separată se evaporă pe baia de apă, pînă la îndepărtarea solvenţilor ;
la reziduu se adaugă 0,05 ml dintr-un amestec format din 0,05 ml formal-
dehidă (R) şi 1 ml acid sulfuric (R); apare o coloraţie violetă.
TINCTURA RATANHIAE
Alcool. Cel puţin 55,0% (IX.C.18).
Tinctură de ratania
Reziduu prin evaporare. Cel puţin 4,75%.
Se procedează conform prevederilor de la monografia Tincturae. Tinctura de ratania trebuie să corespundă prevederilor de la ,, T incturae"
şi următoarelor prevederi : ·
Dozare. 1 g tinctură se evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o capsulă
de porţelan; se adaugă 1 g hidroxid de calciu (R) şi se triturează continuu Conţine cel puţin 2,0% taninuri.
timp de 15 min. Se adaugă 10 ml apă şi -după aceea se triturează des Preparare
timp de 30 min; se filtrează într-o pîlnie de separare. Capsula şi filtrul Ratanhiae radix (IV)
se spală de patru ori cu cîte 3 ml apă care se filtrează în aceeaşi pîlnie 20 g
de separare. Soluţiile apoase reunite se agită cu 20 ml cloroform (R). Stratul Alcoholum dilutum q.s.
cloroformic separat se aduce într-o altă pîlnie de separare şi se spală de Se prepară prin percolare, conform prevederilor de la Tincturae, astfel
două ori cu cîte 5 ml hidroxid de calciu-soluţie (R) care se adaugă la soluţia încît să se obţină 100 g tinctură. ..
apoasă din prima pîlnie de separare. În soluţiile apoase reunite se dizolvă
l g sulfat de amoniu (R) şi se agită de două ori, timp de 5 min, cu cîte Descriere. Lichid limpede, roşu-bruri., cu miros caracteristic şi gust
15 ml benzen (R) care se îndepărtează. Soluţia apoasă se agită de trei ori, astringent.
timp de cîte 15 min, cu un amestec de alcool (R) şi cloroform (R), folosind _ Identificare. 0,5 ml tinctură se dil;ează cu 10 ml apă; se adaugă
la prima extracţie 30 ml alcool şi 30 ml cloroform, iar la a doua şi la a 0,1:, ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R); apare o coloraţie verde-închis.
treia extracţie cîte 15 ml alcool şi 30 ml cloroform. Soluţiile alcool-doro-
formice reunite într-o altă pîlnie de separare se spală cu un amestec format Alcool. Cel mult 54,0% (IX.C.18).
din 10 ml apă şi 5 ml alcool (R). După 15 min, soluţia alcool-cloroformică
se separă şi se distilează pe baia de apă pînă la sicitate, îndepărtînd urmele Reziduu pria evaporare. Cel puţin 4,0%.
de solvent cu ajutorul unui curent de aer. Reziduul se dizolvă în 10 ml Se procedează conform prevederilor de la Tincturae.
acid clorhidric 10 g/1 (R), se filtrează într-un balon cotat şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 50 ml (soluţia extractivă). La 3,0 ml soluţie
DoZ3;1"e, 3,75 g tin~tură ~e diluează cu 150 ml apă şi se completează
cu acelaşi solvent la 250 ml, mtr-un balon cotat. în continuare, se proce-
extractivă se adaugă 1 ml acid clorhidric lOg/1 (R) şi 4ml nitrit de sodiu (R)
dează conform prevederilor de la „Dozarea taninurilor din produsele vege-
10 g/1, se agită şi se lasă în repaus timp de 15 min; se adaugă 4 ml tale" (IX.D.9). . .
amoniac 100 <s/1 (R) şi se agită (soluţia-probă). După 5 min se determină
absorbanţa soluţiei la 470 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie Ae-ţiune farmacologică şi întrebuinţări. Astringent ; antidiareic.
934 VIII. Tinctura Valerianae - Tinidazolum Tiniciazolum VIII. 935

Descriere. Pulbere "cristalină albă, fără miros, cu gust amar. (IX.B).

TINCTURA VALERIANAE Solubilitate. Solubil în cloroform şi metanol, practic insolubil în apă
(IX.C.1).
Tinctură de odolean Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu tini-
Sinonim: tinctură de valeriană dazol (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu {R) (IX.C.24.2).
Tinctura de odolean trebuie să corespundă prevederilor de la „Tincturae" - Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în metanol (R) pre-
şi următoarelor prevederi: zintă un maxim la 310 nm (IX.0.24.1).
- La 10 mg tinidazol se adaugă 10 mg zinc pulbere (R), 1 ml apă şi
Preparare 0,25 ml acid clorhidric (R) ; se încălzeşte în baia de apă timp de 5 min,
Valerianae rhizoma cum radicibus (IV) 20 g se răceşte, se adaugă 0,5 ml nitrit de sodiu-soluţie (R), 0,1 g acid sulfa-
Alcoholum dilutum q.s. mic (R) şi se agită pentru ~strug;erea excesului de ~trit. S~ adaugă_0,5 ~I
dintr-un amestec format din O,o ml 2-naftol-soluţie (R) ş1 2 ml h1drox1d
Se µrepară prin percolare, conform prevederilor de la Tincturae, ast- de sodiu (R) 200 g/1 ; apare o coloraţie roşu-brună.
fel încît să se obţină 100 g tinctură.
Punct de topire: 126 - 128 °C (IX.C.10).
Descriere. Lichid limpede, roşu-brun, cu miros şi gust caracteristic şi
reacţie slab acidă. Aspectul soluţiei. Soluţia 1,0% m/V în metanol (R) trebuie să fie
limpede (IX.C.2).
Identificare. 2 ml tinctură se diluează cu 8 ml apă şi se filtrează. La
filtrat se adaugă 2 ml rezorcinol în acid clorhidric (R) şi se încălzeşte la
pH = 6,0 - 7,0 (suspensie 1,0% m/V) (IX.C.22).
fierbere timp de 3 min; apare o coloraţie roşu-vişinie. Fer. 0,5 g tinidazol se calcinează cu acid sulfuric (R); reziduul pre-
Alcool. Cel puţin 52,5% (IX.C.18). lucrat conform prevederilor de la „Controlul limitei de fer în substante
organice" {Ix.c:13), nu trebuie să dea reacţia pentru fer. '
Reziduu prin evaporare. Oe1 puţin 4,5%.
Se procedează conform prevederilor de la Tincturae. Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Controlul
Acţiune farmacologică şi tntrebuinţări. Sedativ. limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă la
10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite ehlmie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2). .
A.dsorbant: i:ilicagel GFZM {R). ····
· Developant: acetat de etil (R)-dietilamină (R) (95: 5).
TINIDAZOLUM Soluţii de aplicat :
Soluţia a: tinidazol 5,0% ro/V într-un amestec de volume egale de
Tinidazol cloroform (R) şi metanol (R);
Soluţia b : tinidazol 0,0250% m/V într-un amestec de volume egale
de cloroform (R) şi metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile;
a: 10 µ1 soluţie a (500 µg tinidazol) ;
b: IO µ1 soluţie b (2,5 µg tinidazol).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu developant,
M., 247,3 se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm de
la linia de start, se scoate, se usucă la aer, apoi se examinează în lumina
Tinidazolu1 este 1- [2-(etilsulfonil)etil~-2-metil-5-nitro-!H-imidazol. Con- ultravioletă la 254 nm.
ţine cel puţin 99,0% şi cel mult 1.00,5% C8H 13N 30 4 S raportat la substanţa Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
uscată. pală, corespunzătoare tinidazolului, mai apar şi alte pete, suma acestora
936 VIII. a.-Tocopheroli acetas
a:-Tocopheroli acetas VIII. 937
nu trebuie să depşăească mărimea şi intensitatea ,petei din dreptul punc-
tului b. Identificare
Pierdere prin useare. Cel mult 0,5%. .- Spectrul ~ ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V în alcool absolut (R)
prezmtă un maxim la 284 nm, un umăr la 278 nm si un minim la
0,5 g tinidazol se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (I1CC.15).
254 nm (IX.0.24.1). '
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %- - 25 mg acetat de o:~tocoferol se dizolvă în 25 ml alcool absolut (R) .
. 0,5 g tinidazol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). 10 ml ~ a~e':'stă soluţie se aduc într-un balon de distilare şi se. 'adaugă
Dozare. 0,2 g tinidazol se dizolvă, prin încălzire la. aproximativ 40 °C, l ml aC;1d mtric (R); se încălzeşte la reflux, pe baia de apă, ferit de iu-
mină, timp de 30 min, se răceşte şi se filtrează. Soluţia prezintă un
dacă este necesar, în 30 ml acid acetic anhidru (R) şi se titrează poten-
ţiometric cu acid percloric 0,1 mol/1 în acid acetic anhidru, folosind elec-
maxim la 454 nm.
trozi de sticlă şi calomel saturat (IX.C.23). - Se procedează conform prevederilor de la „Cromatoo-rafie ue strat
subţire" (IX.C.26.2). ~
0

1 ml acid percloric G,l mol/1 în acid acetic anhidru corespunde ia

0,02473 g 0 8H 13N 30 4S. Adsorbant: silicagel HF254 ( R).
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină, de umiditate Developant: eter (R)-ciclohexan (R} (20: 80).
şi de căldură. Soluţii de aplicat :
Acţiune farmaeolo9ieă şi întrebuinţări. Ohimioterapic antitricoµionazic
Soluţia a: acetat· de ci:~tocoferol 0,5% m/V în ciclohexan (R) ;
şi antilambliazic; folosit în infecţii cu germeni anaerobi. Soluţia b : 10 mg acetat de o:-tocoferol se dizolvă în 2 ml amestec
fo~mat dîn acid sulfuric (R)-alcool absolut (R) (20: 75) şi se încălzeşte pe
baia de apă, ferit de lumină, timp de 5 min. După răcire se adaugă 2 ml
apă, ~ ml ciclohexan (R) şi se agită timp de 1 min. Se foloseşte stratul
supenor;
Soluţ~a c: acetat de a:-tocoferol (s.r.) 0,5% m/V în ciclohexan (R);
1X-TOCOPHEROU ACETAS Soluţia d: 10 mg acetat de a:-tocoferol ( s.r.) se prelucrează conform
prevederilor de la soluţia b.
Acetat ·. de a-tocoferol Pe linia de start a plăcii cromatografice, în uunctele a, b, c şi d. se
aplică soluţiile: ~
a: IO µ1 soluţie
a (50 µg acetat de o:-tocoferol) ;
b: 10 µ.l soluţie b (50 µg acetat de ci:-tocoferol) ;
c: 10 µ.l soluţie c (50 µg acetat de a:-tocoferol-s.r.) ;
d: 10 µl soluţie d (50 µg acetat de a:-tocoferol-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la.linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în
lumina ultravioletă la 254 nm.
C~;H1503. M, 472,8 Pe cromatogramă, în. dreptul punctului a, trebuie să apară o pată ase-
Simmim : vitamina E mănătoare cu pata corespunzătoare acetatului de a:-tocoferol (s.r.) din
_Ac~~t;1l de a:-tocof:!rol este acetat de 2, 5, 7, 8-tetrametil-2-(4, 8, 12~tri- dreptul punctului c.
mettl~naec1l)-croman-6-il racemic. Conţine cel puţin 96,0% şi cel mult Pe cromatogramă, în dreptul punctului b, trebnie să apară două pete
102,01/o. asemănătoare cu peteie respective dîn dreptul punctului d : o pată cu Ri
mare, corespunzătoare acetatului de o:-tocoferol si o vată cu Rf mai mic,
Descriere. Lichid uleios, · vîscos, limpede, galben-verzui, fără miros corespunzătoare ci:-tocoferolului. ' ~
(IX.B) ; fotosensibil. Placa cromatografică se pulverizează uniform cu un amestec format
Solubilitate. Usor solubil în acetonă, alcool absolut · cloroform . eter din acid clorhidric (R), clorură de fer (III) (R) 2,5 g/1 in alcool (R) şi
uleiuri grase, parafină lichidă, solubil în alcool, practi~ insolubil ,în
api clorhidrat de 1,10-fenantroiină (R) 10 g/1 în alcool (R) (10: 40: 10). Petele
(IX.C.l). . corespunzătoare a:-tocoferolului din dreptul punctelor c si d se colorează
în galben-portocaliu. '
938 VIII. Tocopheroli acetas Tolazolini hydrochloridum VIII. 939

Densitate relativă: d;~ = 0,9520 - 0,9660 (IX.C.3).

Indice de aciditate. Cel mult 2,0. TOLAZOLINI HYDROCHLORIDUM
2,0 g acetat de aAocoferol se prelucrează conform prevederilor de
la „Indice de aciditate" (IX.C.5.1). Clorhidrat de tolazolină
Indice de refracţie: n~ = 1,495 - 1,498 (IX.C.5.6).
Absorbţia luminii. 0,15 g acetat de o:-tocoferol se dizolvă în alcool
absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon
0
cotat. 10,0 ml din această soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la· 100 ml,
într-un balon cotat (soluţia a). 0
Cl
20,0 ml soluţie „a" se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml, într-un
balon cotat (soluţia b).
Se determină absorbanţa soluţiei „a" la 284 nm; absorbanţa specifică
trebuie să fie de cel puţin 42,0 şi de cel mult 45,0.
Se determină absorbanţa soluţiei „b" la 254 nm; absorbanţa specifică M, 196,7
trebuie s~ fie de cel puţin 7.,0 şi _de cel mult 9,0.
Mefule grele. Oel mult 0,002%. Clorhidratul de tolazolină este clorhidrat de 2-benzil-2-imidazolină.
Reziduul de la .calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con- Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% Oi 0 H 12N •. HCl raportat la
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.O.13) şi completat cu substanţa uscată. -
apă la 10 ml, se compară. cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb). Descriere. Pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie, fără miros, cu gust
a-Toooferol liber. Cel mult 1,0%. amar (IX.B).
1,0 g acetat de «-tocoferol se dizolvă în alcool absolut (R) şi se
completează cu acelaşi solvent la 50 ml, într-un balon cotat. La 20 ml Solubilitate. Foarte uşor solubil în alcool şi apă, usor solubil în cloro-
din această soluţie se adaugă 0,2 ml diienilamină (R) şi se titrează repede form, practic insolubil în acetonă şi eter (IX.C.l). ,
(aproximativ 1,25 ml/s) cu sulfat de ceriu (IV) 0,01 mol/1 pînă la colo- So!uţi~ A:, 2,~ ~ :1<:rhi_drat de tolazolină se dizolvă în 30 ml apă
raţie albastru-violetă, care trebuie să persiste timp de cel puţin 10 s. proaspat fiarta ş1 rac1ta ş1 se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml sulfat de ceriu (IV) 0,01 molfl corespunde la 0,002154g Identificare
02gli5GQ2. - 5 ml soluţie A se agită cu 0,3 ml pentacianonitrozilferat (II) de
sodiu-soluţie (R), 0,5 ml hidroxid de sodiu 300 gfl (R) şi 1 g hidrogeno-
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
0,5 g acetat de o:-tocoferol se calcinează cu acid sulfuric {R) (IX.C.17). c arbnat de sodiu (R) ; apare o coloraţie violetă.
- La 4 ml soluţie A se adaugă 10 ml acid picric 10 gfl (R) şi 0,05 rnl
Dozare. O, 1 g acetat de o:-tocoferol se aduc intr-un balon de disti- hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); se formează un precipitat cristaiin, galben,
lare, se adaugă 10 ml alcool absolut (R) şi 10 ml amestec format care, după separare, spălare cu' apă şi uscare la 105 °C, se topeşte 1a
din alcool absolut (R) şi acid sulfuric (R) (7.5: 20). Se încălzeşte pe baia de 144 -149 °0.
apă, la reflux, timp de 2 h, ferit de lumină. Se răceşte, se aduce soluţia
într-un balon cotat şi se completeazi.i la 50 ml cu alcool absolut (R). 20 ml - 1 ml soluţie A se acidulează cu acid nitric 100 g/1 (R) şi se
adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 gfl (R); se formează un precipitat alb,
din această soluţie se aduc într-un flacon, se adaugă 20 ml alcool abso-
lut (R), 10 ml apă şi 0,2 ml difenilamină (R). Se titrează repede (apro- cazeos.
ximativ 1,25 ml/s) cu sulfat de ceriu (IV) 0,01 mol/1 pînă la coloraţie albas- Punct de topire: 17.2 - 176 °C (IX.C.10).
tru-violetă, care trebuie să persiste cel puţin 10 s.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. âspeetul soluţiei. 5 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră.
1 ml sulfat de ceriu (IV) 0,01 mol/1 corespunde la 0,002364 g C31H 5p 3 • O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei
soluţii-etalon preparate din 0,05 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Folosit în tratamentul hiuovi-
la 5 ml (IX.0.2).
taminozei E. • pH = 5,0 - 7,0 (soluţia A) (IX.C.22).
 940 VIII. Tolbutamidum Tolbutamidum VIII. 941

Amoniac, săruri de amoniu. 5 ml soluţie A se încălzesc la fierbere
cu 2 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); vaporii degajaţi nu trebuie să al-
băstrească hîrtia de tumesol roşie (I).
Arsen. 5 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia cu hipofosfit de sodiu
în acid clorhidric (R) {IX.C.13).
lletale grele. Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevede-
rilor de la ,,Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13),
nu trebuie să dea reacţia pentru metale grele.
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
10 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml
soluţie-etalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%.
0,5 g clorhidrat de tolazolină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %.
0,5 g clorhidrat de tolazolină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. 0,2 g clorhidrat de tolazolină se dizolvă în 20 ml cloro-
form (R), se adaugă 5 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru {R),
0,1 ml tropeolină 00 în acid acetic anhidru {I) şi se titrează cu acid per-
cloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,01967 g
C1oH12N2 • HOL .
Conservare. în recipiente bine încluse, ferit de lurwnă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiadrenergic, folosit ca vaso-
dilatator periferic. ·
TOLBUTAMIDUJ.VI
Descriere. Pulbere cristalină 2lbă, fără miros şi fără gust {IX.B).
Solubilitate. Uşor solubilă în acetonă, solubilă în alcool şi cloroform,
practic insolubilă în apă (IX.O.I).
Se dizolvă în acizi minerali diluaţi şi în soluţii de hidroxizi alcalini.
Soluţia A. 1,0 g tolbutamidă se agită, timp de 5 min, cu 20 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se filtrează; soluţia filtrată se completează
la 20 ml prin spălarea filtrului cu apă proaspăt fiartă şi răcită.
Identificare
La 0,2 g tolbutamidă se adaugă 2 ml acid sulfuric (R) şi 6 ml
apă şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 30 min. După răcire se
formează un precipitat, care, după separare, spălare cu apă şi uscare la
105 °C se topeşte la 135 - 138 °C. ... _
O, 1 g tolbutamidă se amestecă cu 0,5 g carbonat de sodiu anhi-
dru (R) şi se încălzeşte pînă la topire; se degajează vapori care albăs­
tresc hîrtia de turnesol roşie (J). După calcinare, la reziduu se adaugă
3 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se filtrează. La soluţia filtrată se adaugă
0,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R) ; se formează un precipitat alb.
Punct de topire: 126- 130 °C (IX.C.10).
Aciditate. La 5 ml soluţie A se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I);
soluţia trebuie să fie incoloră. Se adaugă 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1;
soluţia trebuie să se coloreze în roz.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
2 mlsoluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml
soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%~ .
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" {IX:C;13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).

Toiuensulfonamidă. 0,2 g tolbutamidă se dizolvă în 10 ml amoniac

Tolbutamidă
100 g/1 (R); soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult opalescentă (IX.C.2).
H H Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. ·
o~_.,.....N,c_.,.....N......._(CH
/2:::,
1-r'H"
2- V ,,
0,5 g tolbutamidă se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15).
01/:. [!I ) -
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
~o 0,5 g tolbutamidă se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).

0 I
CH 3
zată
Dozare. 0,5 g tolbutamidă se dizolvă în 20 ml acetonă (R) neutrali-
la fenolftaieină-soluţie (I) şi se titrează cu hidrexid de sodiu 0,1 mol/1
pînă la coloraţie roz.
l ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,02703 g C12H 18NP 3 S.
0 1cH18Np3 S Mr 270,3
Conservare. În recipiente bine închise, fţrit de lumină. Separandum .
. Tolbutamţda este 1-butil-3-[(4-metilfenil)sulionilJ uree. Conţine cel
puţm 99,0% ş1 cel mult 101,0% 0 1;H 18Np8 S raportat la substanţa uscată. Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antidiabetic oral.
 Tramcinoloni acetonidum VIII. 943
942 VIII Tragacanth.a

Gumă de Stereulia (tragacanta_ de In~a). Pulberea de tragacanta nu

trebuie să prezinte un miros de acid acetic. • 1 V _

TRAGACANTHA _ 1 O g pulbere de tragacanta se agită cu 20 ml aJ?ă, :e ad.a~ga o m,

Tragacantă
Sinonim: gumă tragacanta
Produs întărit la aer, obţinut prin exsudaţia naturală sau provocată
prin incizia ramurilor şi a trunchiului unor specii de Astragalus (Fabaceae).
Deseriere. Fragmente turtite, vermiculare, adesea încovoiate în formă
de seceră sau de plăci neregulate, lungi pînă la 7 cm şi late pînă ;Ia 2 cm,
cu striaţii curbe sau ondulate, concentrice, de culoare albă sau alb-gălbuie.
Fără miros, gust mucilaginos (IX.B).
Caractere microscopice. Secţiunea transversală, ţinută în glicerol (R)
timp de 5 - 10 min şi spălată cu apă, prezintă numeroase membrane ce-
lulare groase, stratificate, care includ granule de amidon simple sau aso-
ciate. Granulele de amidon sînt, în majoritatea cazurilor, rotunde, cu dia-
metrul de 6 - 10 µm, mai rar pînă la 20 µm.
Pulberea, de culoare albă sau alb-gălbuie, prezintă numeroase frag-
mente de membrană mucilaginoase şi granule de amidon izolate sau în gru-
puri, al căror diametru trebuie să fie de cel mult 20 µm (IX.D.2; IX.D.3).
acid clorhidric (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie sa apara o colo-
ra1ie roşie.
, Gumă Karaya. 1,0 g pulbere de tragacanta se agită _cu 20 ~ ~pă şi
se fierbe pînă la formarea unui mucilag. Se adaugă~ ml vac1d ~orhidr1c (~)
si amestecul se fierbe timp de 5 min; nu trebme sa apara o coloraţie
;oz sau roşie.
Părţi din aceleaşi plante. Cel mult 0,8% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 0,2% ... (IX.D.4).
Cenuşă. Cel mult 4,0%, XC 17'
1 pulbere de tragacanta se calcinează pînă la masa constantă I . · J•
v v (
ee:~să insolubilă în acid clorhidric 100 9/l. Cel mult 0,5% (IX.C.17).
Con~are microbiană. Tragacanta nu trebuie să conţină Escheri-
chia coli şi Salmonella sp. (IX.F.3).
Conservare. în recipiente închise etanş, ferit de lumină.
Observaţie. Uscarea în vederea pulverizării trebuie să se facă la o tem-
peratură de . cel mult 50 °C.

Solubilitate. Parţial solubilă în apă, cu care se îmbibă formînd un

gel cu reacţie acidă, practic insolubilă în alcool (IX. C. l).
Soluţia A. 0,5 g pulbere de tragacanta se agită energic cu 100 ml apă
şi se lasă în repaus timp de 24 h; se obţine un lichid mucilaginos. TRIAMCINOLONI ACETONIDUM
Identificare
Triamcinolonă acetonid
- La 10 ml soluţie A se adaugă 2 ml acetat de plumb (II) 50 g/1 (R);
se formează un precipitat.
- IO ml soluţie A se filtrează şi la reziduul de pe filtru se adaugă Cr½OH
0,05 ml iod 0,05 mol/1 ; apar puncte coiorate în albastru.
- 1 g pulbere de tragacanta se triturează într-un mojar cu 2 ml al- c~ =o
cool ( R) ; se agită energic de două ori cu dte 10 ml apă ; se formează o masă •· · ···O-.....,.....--CH3
gelatinoasă care, după 15 min, nu trebuie să curgă la înclinarea mojaru-
lui; după adăugarea a 30 ml apă, masa trebuie să curgă. ··· G-""1.., '--CH 3
Amidon, dextrină. Pulberea de tragacanta examinată la microscop H
trebuie să prezinte granule de amidon cu diametrul de cel mult 20 µm
(IX.D.2).
- 2,0 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml şi se filtrează. La fil-
trat se adaugă 0,05 ml iod 0,05 mol/1 ; nu trebuie să apară o coloraţie roşie Mr 434,5
C24Ha1F06
sau albastră.
Triamcinolona acetonid este. 9:fluoro-~ 1[3,21-dihidr~1xi-l60:,~7-iz?Pro~
6umă arabică. 2,0 ml soluţie A se diluează cu apă la 10 ml şi se fil- pilidendioxi-l,4-pregnadien-3,20-diona. Conţ~e cel puţm~ 0 97,0 ¼ Şl c;"
trează. La filtrat se adaugă 0,5 ml benzidină în alcool {R) şi 0,5 ml per- mult 103,0% ½4H31FO6 şi cel puţin 4,00% Şl cel mult 4,7:, ¼ fluor rapo.-
oxid de hidrogen-soluţie diluată (R). Se agită şi se lasă în repaus timp de tat la substanţa uscată.
3 h; nu trebuie să apară o coloraţie albastră.
944 VIII. Triamcinoloni acetonid1,m Trifluoperazini dmydrochloridum VIII. 945

Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros sau cu Pierdere prin, useare. Cel mult 1,5%.
miros siab şi cu gust slab amar (IX.B). 0,5 g triamcinolonă acetonid se usucă la 60 °C, în vid, pînă la masă
constantă (IX.C.15).
SolubHitate. Puţin solubilă în acetonă, cloroform şi dioxan, foarte pu-
solubilă în alcool, practic insolubilă în apă (IX.C.l). Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,2%.
0,5 g triamcinolonă acetonid se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C. IÎ).
Identuicare Dozare. Triamcinolonă acetonid. 50 mg triamcinolonă acetonid se di-
Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu triam- zolvă în 50 ml alcool absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml,
cinolonă acetonid (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2,. într-un balon cotat. 1 ml soluţie se diluează cu alcool absolut (R) la 50 ml,
- 10 mg triamcinolonă acetonid se dizolvă în 2 ml acid sulfuric (R\; într-un balon cotat şi se determină absorbanţa la 240 nm.
în timp sol:_1ţ~a se coloreaz~ în_ gal?en. D:npă adău~area. de 2 ml apă soluţia
se coloreaza m brun-deschis, iar m lumma ultravioleta se observă o fluo- A;o/~ la 240 nm = 354.
rescenţă galben-verzuie. Fluor. Se nrocedează conform prevederilor de la „Mineralizarea halo-
- 10 mg triamcinolonă acetonid se dizolvă în 1 ml alcool (R), se adau- crenilor si a sttlfului legaţi organic - Combustie în oxigen" (IX.C.21}.
gă 1 mg albastru de tetrazoliu (R) şi 1 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1; apare luînd în '1ucru 35 mg triamcinolonă acetonid şi folosind ca lichid absorbant
o coloraţie roz, care se intensifică. 20 ml ană si I ml hidroxid de sodiu O, 1 mol/I. După combustie se spală
Putere rotatorie specifică: [1t~~ = +
101 ° pînă la +107° (1 % m/V dopul p6rt-probă cu ~O ml alcool_ (R), se_adaugă I 7:1-I acid_ace:ic· 300 <ţ,/1 (R),
0,2 ml roşu de alizarină S-soluţie (I) ş1 se titreaza cu mtra~ de tonu (IV)
în dioxan R ; dizolvare prin încălzire ; raportat la substanţa uscată)
(IX.C.4). 0,0025 mol/I pînă la coloraţie roz.
1 ml nitrat de toriu (IV) 0,0025 mol/I corespunae la 0,00019 g fluor.
Aspectul soluţiei. Solutia de la „Putere rotatorie specifică" trebuie
să fie limpede (IX.C.2). Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină şi de umidit:1-
te. Separandum.
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Acţiune iarmaeologieă şi int:rebuinfări. Glucocorticoid, folosit ca anti-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă inflamator şi antialergic.
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de
la „Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GFm (R). TRIFLUOPERAZINI DIHYDROCHLORIDUM
Developant: cloroform ( R)-acetonă (R) (80 : 20).
Diclorhidrat de trifluoperazină
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: triamcinolonă acetonid 1,0% m/V în dioxan (R);
Soluţia b: triamcinolonă acetonid 0,030% m/V în dioxan (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 5 µ1 soluţie a (50 µg tiiamcinolonă acetonid) ; 0
2Cl
b: 5 µl soluţie b (1,5 µg triamcinolonă acetonid).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a lnigrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează în lumina ul-
travioletă la 254 nm.
:M, 480,4
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lingă pata princi-
pală, corespunzătoare triamcinolonei acetonid, mai apar şi alte pete, sun,a Diclorhidratul de trifluoperazină este diclorhidrat de 2-trifiuorom:=·
acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea petei din dreptul til-10- [3-( 4-metil-1-piperazinil )-propil]-fenotiazină. Conţine cel puţi._:1
punctului b. ~ 93,5% şi cel mult 101,0% CnH21.F3 N 3 S · 2HC1 raportat la substanţa uscata.

60 - Farmacopeea Română, ed. a X~a

946 VIII. Trifluoperazini dihydrochloridum
Descriere. Pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros sau
aproape fără miros, cu gust amar (IX.B).
Solubilitate. Uşor solubil în apă, puţin solubil în alcool, practic inso-
lubil în eter (IX.C.l).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu diclor-
hidrat de trifluoperazină (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2).
Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001 % m/V în acid clorhidric
0,01 mol/1 prezintă un maxim la 256 nm (IX.C.24.1).
- 7 mg diclorhidrat de trifluoperazină se prelucrează conform preve-
derilor de la „Mineralizarea halogenilor şi a sulfului legaţi organic - Com-
bustie în bombă" (IX.C.21).
Reziduul obţinut se dizolvă în 10 ml apă şi soluţia se filtrează. La 2 ml
filtrat se adaugă 8 ml tampon acid aminoacetic-acid clorhidric pH 2,9 (R)
şi 0,5 ml nitrat de toriu (IV)-xilenoloranj-soluţie (I) ; culoarea roşie a
indicatorului devine galbenă.
- 3 mg diclorhidrat de trifluoperazină se dizolvă în 5 ml acid sulfu-
ric (R) ; apare o coloraţie slab roz. 2 ml din această soluţie se încălzesc; co-
loraţia devine portocalie, apoi brună. La soluţia rămasă se adaugă 0,25 ml
dicromat de potasiu 0,0167 mol/1 ; coloraţia slab roz devine roşu-brună.
- 50 mg diclorhidrat de trifluoperazină se dizolvă în 5 ml apă şi se
adaugă 2 ml acid nitric (R) ; apare o coloraţie roşu-închis, care trece în slab
gălbui. Se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un preci-
pitat alb, cazeos.
Punct de topire: 239 - 243 °C (IX.C.10).
pH = 1,7 - 2,6 (2,0% m/V) (IX.C.22).
Pierdere prin useare. Cel mult 1,0%.
1 g diclorhidrat de trifluoperazină se usucă la 105°C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g diclorhidrat de trifluoperazină se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
Dozare. 0,4 g didorhidrat de trifluoperazină se dizolvă în 75 ml acid
acetic anhidru (R), se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic
anhidru (R), 0,3 ml galben de metanil în dioxan (I) şi se titrează cu acid
percloric 0,1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violetă.
1 ml acid percloric O, 1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,02402 g
C21 H 24 F 3 N 3 S · 2HC1.
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Neur~leptic; antiemetic.
Trihexyphenidyli hydroch!oridum VIII. 947
TRIHEXYPHENIDYLI HYDROCHLORIDUM
Clorhidrat de tribexifenidil
0
G)
Cl •
M, 337,9
Sinonim: clorhidrat de benzhexol
Clorhidratul de trihexifenidil este clorhidrat de l-fenil-1-ciclohexil-3-
-piperidinopropan-1-ol. Conţine cel puţin 98,5% şi cel mult 100,5%
C:z 0 E.i1NO · HCl raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust aniar (IX.B).
Solubilitate. Solubil în alcool şi cloroform, greu solubil în apă (IX.C.1).
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu clor-
hidrat de trihexifenidil (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R)
(IX.C.24.2).
- 0,5 g clorhidrat de trihexifenidil se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
mativ 50 °C, în 10 ml metanol (R) şi se alcalinizează cu hidroxid de sodiu
100 g/1 (R); se formează un precipitat, care, după separare şi recristalizare
din metanol (R), se topeşte la 114 - 115 °C.
- 2 ml din soluţia de la „pH" se acidulează cu acid nitric 100 g/1 {R)
şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R); se formează un preci-
pitat alb, cazeos.
pH = 5,0 - 6,0 (1 % m/V, în apă; dizolvare prin încălzire) (IX.C.22).
Metale grele. Cel mult 0,001 %-
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Piperidilpropiofenonă. O, 1 g clorhidrat de trihexifenidil se dizolvă,
prin încălzire, într-un amestec format din 40 ml apă şi 1 ml acid clorhidric
1 molJI; se răceşte şi soluţia se aduce cantitativ într-un balon cotat de 100 ml
şi se completează cu apă la 100 ml. Absorbanţa soluţiei, determinată la
 j

948 VIII. Trtmethoprimum

Trimethoprimum VIII. 949

247 nm, folosind ca lichid de compensare un amestec de apă-acid clorhidric
1 mol/1 (99: 1) trebuie să fie de cel mult 0,50 (IX.C.24.1).
Pierdere prin uscare. -Cel mult 1,0%.
0,5 g clorhidrat de trihexifenidil se usucă la 105 °C pînă la masă con-
stantă (IX.C.15).
Ueziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g clorhidrat de trihexifenidil se calcinează cu acid sulfuric (R)
(IX.C.17).
. Dozare. 0,5 g clorhidrat de trihexifenidil se dizolvă în 30 ml acid ace-
tic (R), se adaugă 10 ml acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru (R),
0,I i:n-1 1-naftolbenzeină în acid acetic anhidru (I) şi se titrează cu acidper-
clonc O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie verde.
I ml acid percloric 0,1 mol/1 în dioxan corespunde la 0,03379 g
C20 H 31 NO · HCI.
Conservare. În recipiente bine închise, fent de lumină. Separandum.
- 2 ml soluţie trimetoprim 0,1 % m/V în alcool (R) se diluează cu
hidroxid de sodiu O, l mol/1 la 100 ml. Spectrul în ultraviolet al soluţiei
obţmute prezintă un maxim la:287 nm. Determinarea se efectuează folosind
ca lichid de compensare o soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 mol/I care conţi­
ne 2% V/V alcool (R) (IX,C.24.1).
Punct de topire: 199 - 204 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 0,20 g trimetoprim se dizolvă într-un amestec format
din 5 ml cloroform (R), 4,5 ml metanol (R) şi 0,5 ml apă; soluţia trebuie
să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai inten-
să decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate din 0,01 ml cupru-E.c.,
0,025 ml cobalt-E.c., 0,06 ml fer-E.c. şi acid clorhidric 10 g/1 (R) la 10 ml
{IX.C.2).
pH = 7,5 - 8,5.
0,20 g trimetoprim se agită timp de 1 rnin cu 20 ml apă proaspăt fiar-
tă şi răcită şi se filtrează (IX.C.22).

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Antiparkinsonian. Metale grele. Cel mult 0,002%.

Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Contro-
lul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu apă
1a 10 ml, se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
{0,02 mg ion plumb).
TRIMETHOPRIMUM Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
.,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Trimetoprim Adsorbant: silicagel GF254 { R).
Developant: acetat de etil (R)-metanol (R)-apă-acid formic anhidru (R)
QCH3 (85 : 10 :5 : 2).

T"_Ă.!l
Soluţii de aplicat :
H3CO, ~ · .· ..

,
~N~NH2
·
li Soluţia a: trimetoprim 4,0% m/V într-un amestec format din cloro-
form (R), metanol (R) şi apă (5: 4,5: 1);
·~ 0-.' Soluţia b : trimetoprim 0;0160'% m/V într-un amestec format din clo-
f-t3CO CH2 ·! roform (R), metanol(R) şi apă (5: 4,5: 1).
NH2 Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punetele a şi b, se aplică
soluţiile:
C14H1sN40a M, 290,3 a: S µ1 soluţie a (200' µg trimetoprim) ;
b: S µ1 soluţie b (0,8 µg trimetoprim).
';l-'rimetopri:r_nul este _2,4-diamino-5-(3, 4, 5-trimetoxibenzil)-pirimiclină.
Conţme cel puţm 98,5% ş1 cel mult 101,0% C14 H 18 N 40 3 raportat la substan- Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
ţa uscată. pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la. aer şi se examinează în lumina ul-
Descriere. Pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, cu gust travioletă la 254 um.
amar (IX.B).
Placa cromatografică uscată se introduce într-un alt vas cromatografic,
, Solubilitate. Puţin solubil în cloroform şi metanol, foarte puţin solubil care conţine o cuvă cu 40 ml amestec format din voiume egale de permanga-
m alcool, foarte greu solubil în apă, practic insolubil în eter {IX.C.l). nat de potasiu (R) 20 g/1 şi acid clorhidric 250 g/1 (R) şi se lasă timp de
Identificare 20 min în contact cu vaporii de clor. Placa cromatogafică se scoate şi se înde-
părtează excesul de clor cu ajutorul unui curent de aer rece pînă cînd o
Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu trime- porţiune de silicagel situat sub linia de start nu se mai colorează cu 0,05 ml
toprim (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2). :iodură de potasiu şi amidon-soluţie (R).
 950 VIII. Trypsinum
. :z::1aca cron:-atografţcă se pu_lverizează uniform cu iodură de potasiu
ş1 arrndo:1-soluţ1e (R) ş1 se exammează la lumina zilei.
, Daca pe cr_omatogr~mă, în. drep~ul P'.,1Jlctului a, pe lîngă pata princi-
pala, cor~spunzatoare trimetopnmulu1, mai apar şi alte pete suma acestora
nu trebuie să_ depăşească mărimea şi intensitatea colorâţiei petei din dren-
tul punctului b. 1:
Pierder~ prin ~care. Cel mult 1,0%.
(IX.g'.~s~. tnmetopnm se usucă la 105 oe, în vid, pînă la masă constantă
Rezid~u prin. ealeinare. Cel mult 0,1 %-
1 g trimetopnm se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).'
; Dozar~. 0,4 g t~imetoprim se dizolvă ÎI; ~5 ml acid acetic anhidru (R),
,~ prealabil 7;1eutr_ahzat la galben de metam1 m dioxan (I) se adaugă 5 ml
~1oxan (R) Şl ~et1treazăcuacid percloric0,1 mol/lîndioxa'npînăla colora-
ţie roşu-violeta.
I ml acid percloric O, 1 moI/1 în dioxan corespunde Ia O 02903 g
C14H1SN403. '
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Aeţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Chimioterapic antimicrobian.
TRYPSINUM
Tripsină
Tripsind este o enzimă proteolitică obţinută din pancreas .de
fere. ' mann-
Activi~atea enzimatică a tripsinei este de cel puţin 27 UT(BAEE) /mg sau
de cel puţin 30 U Anson/g raportată la substanţa uscată.
Deseri~re. Pul_b?"e microcristalină sau amorfă, albă sau alb-gălbuie
(IX.B); higroscopica.
Solubilitate. Solubilă în apă şi în clorură de sodiu-soluţie izotonică (R)
(IX.C.l).
• ~de~tifieare. Spectrul _în ultraviolet al soluţiei 0,01 % m/V în acid
c10rh1dnc 0,001 mol/1 prezmtă un maxim la 280 nm (IX.C.24.1).
~spectul soluţiei. Soluţia 1% m/V în apă proaspăt fiartă şi răcită
trebme să fie limpede şi incoloră (IX.C.2).
pH = 3,0 - 6,0 (10% m/V) (IX.C.22).
Pierdere. p~~ uscare. Ce 11 m{ut2,0%.
O,_l ? tr1ps~a se usucă la 60 °C, pe pentoxid de fosfor (R), în vid,~
pma La masa constantă (IX.C.15).
Ungu.enta VIII. 951
Contaminare microbiană. Tripsina nu trebuie să conţină Pseudomo-
nas aeruginosa, Sa!,moneUa sp. şi Staphylococcus aureus (IX.F.3).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Activitatea enzi-
matică a tripsinei" {IX.F;7.4);
1
Conservare. În recipiente bi:ne. închise; ferit de lumină şi de umidi-
tate.
Observaţie. Pe eticheta recipientului trebuie să se menţioneze acti-
vitatea enzimatică a produsului raportată la substanţa uscată.
Acţiune farmaeologică şi întrebuinţări. Enzimă proteolitică, folosită
ca antiinflamator local.
UNGUENTA
Unguente
Unguentele sînt preparate farmaceutice semisolide des~inate aplică~i
pe piele· sau pe mucoase, în scop terapeutic sau de protecţie ; sînt consti-
tuite din excipienţi (baze de unguent) în care se pot încorpora substan-
tele active.
' în funcţie de gradul de dispersie al substanţelor active, unguentele
pot fi : unguente-soluţii, unguente-emulsii, unguente-suspensii sau un.:,,au-
ente cu mai multe faze. .
Dacă faza dispersată depăşeşte 25% din masa unguentului, unguen-
tele-suspensii sînt denumite paste.
Dacă faza apoasă depăşeşte 10% din masa unguentului, unguentele-
emulsii sînt denumite creme.
Bazele de unguent pot fi: baze liposolubile (grase), baze emulsii (apă
în ulei şi ulei în apă) şi baze hidros.olubile.
Preparare. Baze de unguent. Componentele bazelor de unguent grase
se topesc, se filtrează, dacă este necesar, şi se amestecă pînă la răcire.
Bazele de unguent emulsie apă în ulei se prepară prin dispersarea
fazei apoase în faza grasă topită în care a fost încorporat elll:ulgaţorul şi s~
amestecă pînă la răcire. Ambele faze trebuie să aibă aprox1mat1v aceeaşi
temperatură.
Bazele de unguent emulsie ulei în apă se prepară prin dispersarea
fazei grase topite în faza apoasă în care a fost în prealabil încorporat
emulgatorul şi se · amestecă pînă la răcire. Ambele faze trebuie să aibă
aproximativ aceeaşi temperatură.
Bazele ăe unguent hidrosolubile se prepară în funcţie de caracteristicile
componentelor respective.
Substanţele active se dispersează în bazele de unguent în funcţie de
proprietăţile acestora şi de scopul terapeutic urmărit.
 Unguenta ophtalmica - Unguentum clotri11iazoli 10/o VIII. 953
952 VIII. Ungiienta

Se pot folosi antioxidanţi şi conservanţi antiinicrobieni potriviti. UNGUENTA OPHTALMICA

Un~entele care se aplică pe plăgi! P:
.arsuri fi pe pielea s~garilor
se prepara cu baze de unguent cu propnetăţ1 emulsive sau peliculogene · Unguente oftalmice·
se folosesc metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei
contaminări ulterioare cu microorganisme.
Unguentele oftalmice sînt preparate farmaceutice semisolide, sterile,
Descriere. Unguentele trebuie să aibă un aspect omogen si să prezinte care se aplică pe mucoasa conjunctivală.
culoarea şi mirosul caracteristice componentelor. , Preparare. Unguentele oftalmice se prepară în condiţii aseptice.
. Om~genitate. Unguentul întins în strat subţire pe o lamă de sticlă La preparare se folosesc în general baze de unguent liposolubile şi
ş1 exammat cu lupa (4,5 X) nu trebuie să prezinte picături sau aglomerări n!c:iritante pentru mucoasa Conjunctivală.
de particule. · Substanţele active se încorporează în bazele de unguent respective,
Mărimea particulelor. Se determină prin examinarea la microscoo
preparate. conform prevederilor de la monografia Unguenta, sub formă
a unei mase de unguent care conţine aproximativ 10 mg substanţă activă. de soluţii sau de pulberi micronizate.
suspendată, care se întinde într-un strat subţire pe o lamă. 90% din parti-
Se pot folosi substanţe auxiliare (de ex. antioxidanţi, stabilizanţi, con-
culele exam_inate t~ebuie să pre-7:inte un diametru de cel mult 50 µm; pen- s::rvanţi antimicrobieni potriviţi).
ţru 10% din particulele exammate se admite un diametru de cel mult
Unguentele oftalmice trebuie să corespundă prevederilor din monogra-
100 µm. fia Unguenta şi următoarelor prevederi:
. ,PH-ul u_nguen~elor trebuie să fie cuprins între 4,5 şi 8,5; se det-er- Miiţimea particulelor. Se determină prin examinarea la microscop a
mma potenţiometric. unei mase de unguent, care conţine aproximativ 10 mg substanţă activă
suspendată, care se întinde într-un strat:subţire pe o lamă de stidă. 90%
Masa totală pe recipient. Se determină prin cîntărirea individuală a din particulele examinate trebuie să prezinte un diametru de cel mult
conţ~utului din zece recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se 25 µm ; pentru 10% din particulele examinate se admite un diametru de
admit abaterile procentuale prevăzute în tabelul I : ~ cel mult 50 µm.
Tabelu! I 11asa· totală pe recipient. Se determină prin· cîntărirea individuală a
conţinutului din zece recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se
declarată pe Abatere admisă
.'lfasa recipient
admite abaterea procentuală de ± 10%,
pînă la 10 g ±10~{, Sterilitate. Se procedează conform prevederilor de la „Controlul ste-
10 g pînă la 25 g ± 5%
25 g
50 g
pînă la 50 g
şi mai mult de 50 g
=
± 2%
3~~
rifaăţii" (IX.F.2).
Conservare. În recipiente sterile, închise etanş, care conţin cel mult
10 g unguent oftalmic, la cel mult 25 °C .
. Sterilitate. În cazul unguentelor sterile se procedează conform pr-eve-
derilor de la „Controlul sterilităţii" (IX.F.2).
• Do~. Se efectuează conform prevederilor din monografia respec-
V

tiva. Conţinutul în substanţă activă poate să prezinte faţă de valoarea

declarată, dacă nu se prevede altfel, abaterile procentuale prevăzute în
UNGUENTUM CLOTRIMAZOLI 10/o,
tabelul II:
Tabelul 11 Unguent cu clotrimazol 10/o
Conţinut declarat în s-.<bstanţă activă (%) Abatere 'admisă Un!!llentul cu clotrimazol conţine clotrinlazol dispersat într.co bază de
unguent° potrivită ; conţine un conservant antimicrobian. potrivit.
pînă la 0,1% ±7,5% Unguentul cu clotrimazol 1 % trebuie să corespundă prevederilor de la
0,1% pină la 0,5% ± 5% ,, Unguenta<( şi următoarelor prevederi: .
0,5% şi mai mult de 0,5% ± 3%
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% clotrimazol (½2H17ClN2)
faţb. de valoarea declarată.
Conservare. În recipiente bine închise, la cel mult 25 °C.
954 VIII. Unguentum emulsifîcans
Descriere. Unguent omogen, de consistenţă semisolidă, gălbui, cu
miros caracteristic.
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromatogra-
fie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: eter diizopropilic (R).
Soluţii de aplicat: . talin.
Soluţia a : 2,0 g unguent cu clotrimazol se aduc într-ci eprubetă şi
se adaugă 4 ml cloroform (R), Se agită timp de 10 min şi se filtrează;
Soluţia b: clotrimazol (s.r.) 1,0% m/V în cloroform (R).
Pe liuia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se apiică
soluţiile:
a: 40 µl soluţie a (200 µg clotrimazol) ;
b: 20 µl soluţie b (200 µg clotrimazol-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ 15 cm
de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează uniform
cu tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru cromatografie (R).
Pe cromatogramă, in dreptul punctului a, trebuie să apară o pată ase-
mănătoare cu pata din dreptul punctului b. • hidru (R) şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu_ pom fim,. mtr-un f~aco~ de
Dozare. La 5,0 g unguent se adaugă 30 ml cloroform (R), 5 ml acid
sulfuric (R), 20 ml apă şi 1 ml galben de metanil-soluţie (I). Se agită
timp de 5 min şi se titrează cu laurilsulfat de sodiu. 0,01 mol/1 pînă ia
coloraţia roz-portocalie a stratului cloroformic. . .
1 ml laurilsulfat de sodiu 0,01 mol/1 corespunde la 0,003448 g ½2H17ClN2 •
UNGUENTUM EMULSIFICANS
Unguent emulgator
Preparare
Alcoholum cetylstearylicum emulsificans 30 g
Parafjinum liauidum
35 g
V aselinum alb'um 35 g
Componetele se topesc pe baia de apă şi se amestecă pînă la omogeni-
zare si răcire.
Unguentul emulgator trebuie să corespundă prevederilor de la „Ungu-
enta" şi următoarelor prevederi :
Conţine cel puţin 2,2% şi cel •mult 3,2% alchilsulfat de sodiu exprima-
în cetilsulfat de sodiu (C1l!H330S08Na}. . propil, se adaugă apa încălzită la aproxi:11at~v 70 °C, ş1 se tr1tu_re!za: ~~
Descriere. Unguent omogen, de consistenţă semisolidă, alb sau alb-
gălbui, cu miros caracteristic.
Cu apa formează emulsii ulei în apă stabile.
Unguentum glyceroli VIII. 955
Identificare
- 5 g unguent se calcinează. O parte din reziduu. umectat cu acid
clorhidric 100 g/1 (R), colorează flacăr: în galbe:3-. . . ,
- Restul de reziduu se dizolvă m 4 ml acid clorh1dr1c 100 g/1 (RJ
şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fiui. La soluţia fil!I~tă se adau~ă
0,2 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipiţat alb, cris-
Dozare. 5 g unguent se extrag într,_-o. pîluie. de separa:~ .c:1 50 mlA
ettr (R). Faza eterică se filtrează prin hrrtie de filt~u cu PO;ll _fim mt:-un
flacon de 250 ml. Se adaugă 30 i;nl apă, 10 ml a:1d_ c~orhidric (R)_ Şl ~
încălzeşte la fierbere, la reflux, timp. de 2 h. Dupa racire se adauga_ prm
refrigerent 30 ml amestec format din volume egale de eter (R) ?1 eter
de petrol (R). Soluţia se aduce cantitat~v într-o pîlnie de separare, pnn sp~-
larea flaconului de două ori cu cîte 1::, ml amestec de eter (R) ş1 eter ae
petrol (R). Se agită timp de 5 min, se sep~ră s~at?-1 eteric, iar stratul
apos se extrage de două ori cu cîte 15 ml dm ace1aş~ solvent. E~actele
et.erice reunite se spală cu apă pînă cînd ap:le de spalare nu se ma~ colo-
rează în roz la metiloranj-soluţie (I), ~e agită cu.?~ ~ulfat de sodiu an-
200 ml, în prealabil dntărit. Sulfatul de sodiu se spala de doua on_ c_u
cite 5 ml amestec eter (R) şi eter de petrol_ (R) ~1 _solvent13l se dist:-
lează pe baia de apă. Reziduul se usucă la 10;:i °C pma la masa constanta.
1 -g reziduu co/espunde la 1,42 g C15H 33 0S03Na.
UNGUENTUM GLYCEROLI
Unguent cu glicerol
Sinonim: glicerolat de amidon
Preparare
Amylum 7g
Methylis parahydroxybenzoas 0,18 g
Propylis parahydroxybenzoas 20 mg
Glvcerolum 93 g
Aoua destiUata 7g
îX:tr-o capsulă de porţelan, în prealabil ~în~ărit~ şi a_Poi încălzit~,
se aduce amidonul, p-hidro:ribenzoatul de metil ş1 p-h~droxi~enzoat?I ae
lasă în repaus timp de 10 min, se adauga .ghcerol~l _m preala~il m~a}z.1.
pe baia de apă la 90 °C şi se continuă înc~z1!ea~p~ :1ta, amest~cm~ P;.na ,:a
gelificare. Se completează la 100 g cu apa m<:alz1ta la aproX1mativ ,O C
şi se amestecă pînă la răcire şi obţinerea unei mase omogene.
 956 VIII. Unguentum hydrocortisoni acetatis I%
Unguentum macrogoli VIII. 957
Descriere. Unguent omogen, incoior, translucid, fără miros sau cu - 0,2 g unguent se agită cu ~ ml alcool"(~) încălzit ,la aproxi~ativ
miros slab caracteristic ; higroscopic.
60 °C. După răcire, extractul_ alcoolic se s:para ş1 ~e a~auga O,~:, tI;1 hidro-
Prin dizolvare în apă se obţine o soluţie opalescentă.
xid de potasiu 100 g/1 (R) ş1 I ml clorura de trifemltetrazohu m alco-
Identificare ol (R) ; apare o coloraţie roz.
- La 0,5 g unguent se adaugă 1 g hidrogenosulfat de potasiu (R) Dozare. 2 g unguent ~e dizolvă în clorofor131 (R) ~i se completea2;ă cu
şi se încălzeşte; se degajează miros caracteristic de acroleină. acelasi solvent la 50 ml, mtr-un balon cotat. :, ml dm această soluţie se
- La 0,1 g unguent se adaugă 10 ml apă şi se agită. La soluţia obti- dilueâză cu alcool (R) la 50 ml şi se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii
nută se adaugă 0,2 ml iod 0,05 mol/1; apare o coloraţie albastră. ' fini. La 5 ml din această soluţie se adaugă 1 ml hidroxid de tetrametilamo-
- 0,2 g unguent se agită cu 10 ml apă încălzită la aproximativ 70 °C, niu în alcool (R), l ml clorură de trifeniltetrazoliu în alcool (R) şi se lasă
se :adaugă 0,5 ml nitrat de mercur (I) în acid nitric (R); apare o coloraţie în repaus la întuneric timp de 30 min. Se adaugă 3 ml acid acetic (R) şi se
roşie.
filtrează prin hîrtie de filtru cu porii fini. Se determină absobanţa solu-
La 0,1 g unguent se adaugă 2 ml apă, 1 ml nitrat de diamin- ţiei la 485 nm, folosind ca lichid <le compensare o soluţie preparată în
argint (R) şi se încălzeşte pe baia de apă la aproximativ 50 °C timp de aceleasi conditii din alcool (R) şi reactivi.
5 min ; nu trebuie să apară o coloraţie negru-brună. î~ paralel, se determină absorbanţa . unei soluţii-~talon ~bţinute în
Dozare. La I g unguent se adaugă într-un flacon 20 ml apă, se agită aceleaşi condiţii cu soluţia-probă din 5 ml acetat de h1drocorhzonă (s.r.)
şi se ţine pe baia de apă timp de 20 min. Se obţine o soluţie opalescen- 0,0040% m/V în alcool (R).
tă care se filtrează într-un balon cotat de 100 ml. Filtrul si flaconul se Conservare. Separandum.
spală bine cu apă ; apele de spălare se aduc în acelaşi balon cotat şi se
completează cu apă la 100 ml.
La 25 ml din această soluţie se adaugă 1,4 g metaperiodat de sodiu (R)
şi se agită pînă la dizolvare. Se lasă în repaus timp de 15 min, se adaugă
3 ml propilenglicol (R), 0,2 ml purpuriu de bromcrezol-soluţie (I), se agită
şi se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie albastru-- UNGUENTUM MACROGOLI
violacee.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,00921 g C3H 60 2 • Unguent cu macrogoli
Conservare. Ferit de lumină.
Sinonim : unguent cu polietilenglicoli
Preparare
Macrogol 400 50 g
UNGUENTUM HYDROCORTISONI ACETATIS 1¾ M acrogol 4 OOO 50 g
Componentele se topesc pe baia de apă la aproximativ 60 °C şi se ames-
Unguent cu acetat de hidrocortizonă lOfo tecă pînă la omogenizare şi răcire.
Unguentul cu acetat de hidrocortizonă conţine acetat de hidrocorti- Unguentul cu macrogoli trebuie să corespundă prevederilor de la „Un-
zonă dispersat într-o bază de unguent potrivită. guenta" şi următoarelor prevederi :
Unguentul cit acetat de liidrocortizonă 1 % trebuie să corespundă prevede- Deseriere. Unguent de culoare albă, cu aspect sidefos, aproape fără
rilor de la „ Unguenta" şi următoarelor prevederi: · miros.
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0% acetat de hidrocortizonă
(C:csH320 6 ) faţă de valoarea declarată. Solubilitate. Solubil în alcool, apă, cloroform, practic insolubil în ule-
iuri grase (IX.C.l).
Deseriere. Unguent omogen, de consistentă semisolidă, gălbui, cu mi-
ros slab de lanolină. ' · Identiiieare. Se proceează conform prevederilor de la „Cromatografie
pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Identifieare Adsorbant : silicagel G (R) .
- ~ g un~ent se dispersează în 2,5 ml cloroform (R), se adaugă Developant: cloroform (R)-metanol ( R)-apă ( 3 : 25 : 12).
2 ml acid sulfuric (R); apare o coloraţie galbenă, care devine brună S! o Soluţie de aplicat: unguent 0,5% m/V în cloroform (R) sau în meta-
fluorescenţă verde persistentă. '
nol (R).
 958 VIII. Unguentum ophtalmicum pilocarpini hydrochloridi 2%
Pe linia de start a plăcii cromatografice se aplică într-un punct 20 fLl
din soluţia de mai sus.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu develo-
pant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
14 _cm de la linia. de s!art, se scoate, se usucă la aer şi se pulverizează
umform cu tetrruodob1Smutat (III) de potasiu-clorură de bariu pentru
cromatografie (R).
Pe cromatogramă trebuie să apară două pete de culoare portocalie,
una <;u R_f de aproximativ 0,72 pentru macrogol 400 şi alta cu Rf de
aproximativ 0,10 pentru macrogol 4 OOO.
- La 1 g macrogol se adaugă 0,75 ml acid sulfuric (R) şi se încăl­
zeşte cu precauţie. Vaporii degajaţi sînt conduşi, printr-un tub de sticlă
îndoit de două ori în unghi drept, într-o eprubetă care conţine 2 ml clo-
rură de mercur (II) 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
Aeiditate-alealinitate. 1,0 g unguent se diluează cu apă proaspăt fiartă
ş:. răcită şi se adaugă O, 1 ml albastru de bromtimol-soluţie (l) ; soluţia
trebuie să se coloreze în galben sau verde. La adăugarea de 0,05 ml hi-
droxid de sodiu O, 1 mol/1 coloraţia soluţiei trebuie să devină albastră.
Substanţe reducătoare. 10 g unguent se diluează la 100 ml cu apă.
La 10 ml soluţie se adaugă 0,1 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,5 ml per-
manganat de potasiu (R) 1 g/1; coloratia soluţiei trebuie să persiste timp
de cel puţin 10 min. · '
Apă. Cel mult 2,0%.
2 g unguent se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Conservare. Ferit de lumină.
Observaţii. Proporţia componentelor se poate modifica în funcţie de
consistenţa dorită.
Dacă trebuie să se încorporeze o cantitate mai mare de 10% soluţie
apoasă se înclocuiesc 5 g macrogol 4 000 cu 5 g alcool cetilic.
Unguentul cu macrogoli nu se păstrează în recipiente din polietilenă.
Unguentum phenylbutazoni 4% VIII. 959
Unguentul oftalmic cu clorhidrat de pil~carpi':ă 2°;fi trebuie să core~-
pundă prevederilor de la „ Unguenta ophtalmica« şi ur"!atoarelor :prevede:i ~
Conţine cel puţin 97,0% şi cel mult 103,0Jo clorhidrat de pilocarpina
(o11H 16N 2O 2 · HGI) faţă de valoarea declarata.
Descriere. Unguent omogen, alb-gălbui, cu miros slab de lanolină.
Identiîieare
- 2 g unguent dispersat în 10 ml clo:oform (R) se__ agită cu 4 mJ
apă timp de 5 min. După separarea straturilor, la 2 ?11 am _faza apoasa
se adaugă O 1 ml acid sulfuric 10 g/1 (R), 1 ml peroxid de hidrogen-solu-
tie diluată {R), 1 ml benzen (R), 0,5 ml dicromat de ~otasfo ~,0167, mol/!
şi se agită.; stratul benzenic se colorează în albastru-v10laceu, iar ce1 apos
în galben.
Dozare. 10 g unguent se dispersează în 40 ml cloroform (R) _şi se
extrage de trei ori cu cîte 15 ml apă. La extractele apo8:sev rewp.~e se
adaugă 30 ml alcool (R) ~ prealabil _neutralizat la ţe:1-olftalem~-solup-~ (I)
si se titrează cu hidroxid de sodiu O, 1 mol/1, ag1tmd energic, pma la
~oloraţie roz.
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/I corespm1de la 0,02447 g C11H 1aNP2·HCl.
~nservare. Ferit de lumină. V enenum.
UNGUENTUM PHENYLBUTAZONI 4¾
Unguent cu fenilbutazonă 40;0
Unguentul cu fenilbutazonă conţine fenilbutazonă dispersată într-o
bază, de unguent potrivită. V • V V • .

Unguentul cu jenilbutazona _4% tre~uie sa corespunda prevederilo': de

la „ Unguenta" şi următoarelor prevederi: , . T V .· .·

Conţine cel puţin 97,0% şi cel mulţ)03,0% 1emlbutazona (01glI20NPJ

faţă de valoarea declarată. . V • • V V •

· Descriere. Unguent omogen, de consistenţa sermsohda, slab galbm,

• cu miros slab de lanolină.
UNGUENTUM OPHTALMICUM PIWCARPINI
HYDROCHWRIDI 2°/0
Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpină 2½
Unguentul oftalmic cu clorhidrat de pilocarpină conţine clorhidrat
de pilocarpină dizolvat în apă pentru preparate injectabile şi dispersat
în unguentul simplu în prealabil sterilizat ; se prepară pe cale aseptică.
Ideiltmeare. 3 g unguent se agită cu 10 ml a!c?ol (R), se f;ltrează
prin hîrtie de filtru cu porii fini şi se evaporă_ la s1c1tate .. La re~duu ~~
adaugă 4 ml acid sulfuric (R) şi 1 ml pentoxid de vanadm-solurie (Ri ,
apare o coloraţie verde-închis.
Dozare. 5 g unguent se dispersează, P?n încălzire: în 50 ~ amestec
format din volume egale de alcool (R) ş1 eter (R), m preala~ll ne_utr~·
lizat la roşu de fenol-soluţie {l). După răcire se titrează cu h1drox1d o.e
sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie roz. _ _
1 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,030851 g_ 01!la:20N2O2.
 960 VIII. Unguentum simplex - Unguentum zinci oxydi 100;~
UNGUENTUM SIMPLEX
Unguent simplu
Preparare
Adeps lanae anhydricus
V aselinum album
_ "Lanolina an?,idră ~ va~elina se topesc pe baia de apa ş1 se amestecă
pma la omogemzare ş1 răcire.
. . Un_,guentul simplu trebuie să corespundă prevederilor de la „Unguenta"
şi 11rmatoarelor prevederi;
. Descriere. Unguent omogen, de consistenţă semisolidă, alb-gălbui, cu
Iw.ros slab caracteristic.
. Ide~tificare .. 1 g unguent se dizolvă în 5 ml cloroform (R) şi se adaugă
l" ml a~d sulfunc. (R); la zona de contact a celor două lichide trebuie
sa. apara o coloraţie roşu-brună.
Indiee de peroxid. Cel mult 5 (IX.C.5.5).
Aei~tat~-alcalinitate. 1,0 g unguent se agită cu 20 ml apă încălzită
~~ :i-~ro~m?-tiv _40 °~. După_ răc~E:.. se filtreJză prin. hîrtie de filtru cu porii
Lm , so.uţ1a filtrata trebuie sa rie neutra la hîrtia de turnesol roşie (I).
UNGUENTUM ZINC! OXYDI 10¾
Ungueat cu oxid de zinc 10¼
.. Ungu:ntul cu oxid de zinc conţine oxid de zinc fin pulverizat şi
mspersat llltr-o bază de unguent potrivită.
cz:, oxid__ de zinc 10% trebuie să corespundă prevederilor de
f-!ngue(lti~:
la „ Ungu_enta şi u,:matoarelor prevederi: _,
. . Conţine cel puţm 97,0% şi cel mult 103,0% oxid de zinc (ZnO) faţă
oe valoarea declarată.
. Deseriere. Unguent omogen, de consistenţă semisolidă, alb-gălbui, cu
rmros slab de lanolină.
Identificare
.- 0,_5 g u1:gu~1:t se c3:lcinează; ?e obţine un reziduu galben care
~~1:lll~ alo dupa r~c1r_e. Re~iduul se <ţizolvă, prin încălzire, în 5 ml acid
sulfumc 1~ gzl (RJ şi se filtrează pnn hîrtie de filtru cu porii fini. La
2 ~ ~ol1;:ţ1e filtra~ ~e adaugă 3 ml apă, 1 ml sulfat de cupru (II) (Rl
2.g/i Şl O,::, t::1l.tetrat1?cra~atomercurat (II) de amoniu-soluţie (R); se formea:
zc un prec1p1tat cnstahn de culoare violetă.
Ureea VIII. 961
- 2,0 g unguent se agită cu 15 ml cloroform (R) şi se filtrează prin
hîrtie de filtru cu porii fini ; la 5 ml soluţie filtrată se adaugă _I ml an-
hidridă acetică (R) şi 0,25 ml acid sulfuric (R) ; apare o coloraţie verde.
Dozare. La 1 g unguent se adaugă 20 ml cloroform (R}, 30 _ml acid
clorhidric O, 1 mol/I şi se încălzeşte la fier~ere, la ref!ux, pî_n~ la d1~olvar_e.
După răcire se diluează cu 100 ml apă şi se adauga cu p1catura h1drox:1~
10 g
de potasiu O, 1 mol/1 în apă pînă cînd apare o tulbureală. Se adaugă 10 ml
90 g
tampon amoniacai pH 10,0 (R}, eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat
disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră.
1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,004069 g ZnO.
UREA
Uree
/NHz
O=C
"-NH2
Mr 60,06
Sinonim: carbamidă
Ureea este carbonildiamidă. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult
101,0% OH 4Np.
Descriere. Cristale incolore transparente sau pulbere cristalină albă,
fără miros, cu gust sărat, răcoritor (IX.B).
Solubilitate. Foarte uşor solubilă în apă, uşor solubilă în alcool, in-
solubilă în cloroform şi eter (IX.O.I). . .
Soluţia A. 4,0 g uree se dizolvi> în 20 ml apă proaspăt fiartă ş1 răcită
şi se completează cu acelaşi solvent la 40 ml.
Identificare
La 0,1 g uree se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) şi se
încălzeşte ; se degajează vapori de amoniac care albăstresc hîrtia de turne-
sol roşie (I). .
- 0,2 g uree se încălzesc într-o eprubetă pînă cînd masa topită se
tulbură; se degajează vapori de amoniac care albăstresc hîrtia de turne-
sol roşie (I). După răcire, reziduul se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă
0,25 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), 0,05 ml sulfat de cupru (II)
50 g/1 (R) ; aµare o coloraţie roşu-violetă..
- 0,5 g uree se dizolvă în 2 ml apă şi se amestecă cu 2 ml acid
nitric (R) ; se formează un precipitat alb, cristalin.
Punct de topire: 132 - 134 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede ş1 incoloră
(IX.C.2).
61 - Farmacopeea Română, ed. a X-a
962 VIII. Urethanum
Aciditate-alcalinitate. La 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml
:se adaugă 0,05 ml fenolftaleină-soluţie (I) ; soluţia trebuie să rămînă in-
coloră. La adăugarea de 0,1 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 soluţia tre-
buie să se coloreze în roz.
Cloruri. Cel mult 0,004%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compaiă\cu 2 ml soluţie­
etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) {IX.0.13).
Metale grele. 10 ml soluţie A nu trebuie să dea reacţia pentru metale
grele (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,01 %-
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (O, I mg ion sul-
fat) (IX.C.13).
Substanţe insolubile in alcool. Cel mult 0,04%.
5 g uree se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 50 °C, în 50 ml al-
cool (R), se filtrează printr-un creuzet filtrant G4, în prealabil cîntărit;
reziduul si creuzetul filtrant se spală cu 20 ml alcool (R) încălzit la apro-
ximativ 50 °C şi se usucă la 105 °C timp de I h. Masa reziduului nu
trebuie să depăşească 2 mg
Substanţe organice uşor carbonizabile, 0,2 g uree se dizolvă în 5 n:1
acid sulfuric (R) ; soluţia trebuie să fie incoloră. O eventuală coloraţie
nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
din 0,25 ml cobalt-E.c., 0,40 ml fer-E.c. şi apă la 5 ml (IX.C.14).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1 %-
1 g uree se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea nitroge-
nului din combinaţiile organice" (IX.0.20), luînd în lucru 0,1 g uree.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,003003 g CH4Np.
Conservare. în recipiente bine înclrise, ferit de umiditate.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Diuretic.
URETHANUM
Uretan
~ 89,09
Sinonim : carbamat de etil
Uretanul este carbamat de etil. Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult
100,5% C3H 7N0 2 raportat la substanţa anhidră.
Urethanum VIII. 963
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără IIllfOS
sau cu miros slab, cu gust amar şi răcoritor (IX.B).
Solubilitate. Foarte uşor solubil în alcool, apă, cloroform, eter şi gli-
cerol, puţin solubil în uleiuri grase (IX.C.1).
Soluţia A. 5,0 g uretan se dizolvă în 40 ml apă proaspăt fiartă şi
răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 50 ml.
Identificare
- Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cil ure-
tan (s.r.) prin dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
- 1 g uretan se încălzeşte cu un amestec format din 3 ml acid sul-
furic (R) şi 2 ml apă; se degajează dioxid de carbon care tulbură hidro-
xidul de bariu-soluţie (R).
- 0,2 g uretan se dizolvă în 2 ml apă, se adaugă 2 ml hidroxid de
sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; se degajenă vapori de amo-
D;iac care_ :-!băsttesc hlrtiavd~ tur~esol roşie (I). Se adaugă 1 ml iod 0,05 mol/1
ş1 se agha ; se formeaza 10d01orm, cu miros caracteristic.
Punct de topire: 48 - 51 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. 5 g uretan se dizolvă în 10 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită; soluţia trebuie să fie limpede şi incolore. (IX.C.2).
~ciditate~ La 5 ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I) ;
soluţia trebuie să se coloreze în portocaliu. Se adaugă 0,05 ml hidroxid
de sodiu O, 1 mol/1 ; soluţia trebuie să se coloreze în galben.
--:unoniu. 5 ml soluţie A se diluează cu 5 ml apă şi se adaugă O, 1 ml
tetra10domercurat (II) de potasiu-soluţie akalină (R) ; coloraţia solutiei
U.:1 trebuie s~ f~e mai inten~ă decît coloraţia unei soluţii-martor prepar~te
dln 10 ml apa ş1 0,1 ml tetra10domercurat {II) de potasiu-soluţie alcalină (R).
Cloruri. Cel mult 0,002%.
10 ml soluţie A se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă
la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13).
Metale grele. Cel mult 0,001 %.
10 ml soluţie A se compară cu 10 ml solutie-etalon (O Ol ma ion plumb\1
(IX.C.13). ' ' "'
. Nit~ţi. La 2 ml soluţie A se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-solu-
ţ1e(R) ş1 se adaugă, pe pereţii eprubetei, 2 ml acid sulfuric (R) ; la zona
de contact a celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel· brun.
. _Uree. 1,0 g uretan se dizolvă în 2 ml apă şi se adaugă 1 ml acid
n1tnc (R); soluţia trebuie să rămînă limpede (IX.C.2).
Apă. Cel mult 1,0%.
0,5 g uretan se titrează cu reactivul Karl Fischer (IX.C.16.1).
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1 %-
1 g uretan se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX. C.17).
964 VIII. Valertanae rhizoma cum radicibus
Dozare. La 0,6 g uretan se adaugă 25 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1
în alcool si se încălzeste la fierbere pe baia de nisip, la reflux, timp de
90 min. După răcire ;e adaugă 1 ml amestec format din 0,8 ml fenol-
'!
ftaleină-soluţie (I) şi 0,2 ml galben de alizarină-soluţie (I) şi se titrează cu
acid clorhidric 0,5 mol/I pînă la coloraţie galbenă.
1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/I în alcool corespunde la 0,04455 g
0 3H 7N02 •
Conservare. În recipiente bine închise, la 2 - 8 °0, ferit de lumină.
Acţiune :farmacologică şi întrebuinţări. Citostatic.
VALERIANAE RHIZOMA CUM RADICIBUS
Rădăcină de odolean
Sinonim : rădăcină de valeriană
Rizomul si rădăcina plantei Valeriana officinalis L (V alerianaceae),
uscate după 'recoltare la o temperatură de cel mult 40 °c; .. Conţ.in cel
puţin 25,0% substanţe solubile şi cel puţin 0,3% V/m ulei volatil.
Descriere. Caractel'e macroscopice. Rizomi rotunzi_ sau alun?iţi, l~n~
de 2 - 5 cm cu diametrul de l - 3 cm, de cele mal multe on despicaţi
în lungime, fistuloşi şi cu per~ţ~. tra1;1sversi:,ii în i~te~ior .. L~ part~a s~pe-
rioară pot prezenta restul tulpmn aenene, hstuloasa ş1 stnata long1tudmal.
Rizomii sînt înconjuraţi aproape în întregime de numeroase rădăcini
lungi pînă la 15 cm, cu diametrul de 1 - 3 mm, fin striate lo1:gitudinal
şi care se rup uşor. Rizomii şi rădăcinile sînt de culo:3-re gal_b~na, . galb_en-
brună pînă la brun-cenuşie la exterior şi de culoare mai deschisa la mtenor.
Miros caracteristic puternic, gust la început dulceag, apoi înţepător,
amărui (IX.D .1).
Caracte~e microscopice. Secţiunea transversală a rizomului p~ezint~
V
la exterior un periderm sub care se găseşte o h~pod~r:11ă formata_ din m~1
multe rînduri de celule, dintre care unele conţm p1catun de ulei volatil.
Parenchimul cortical contine celule bogate în amidon, sub formă de gra-
nule, cu diametrul pînă Îa 20 !Lm, de cele mai multe ori a~ociate ; . l?aren-
chimul se termină cu endodermul, în interiorul căruia se gaseşte c~mdrul
central. care contine fascicule libero-lemnoase colaterale legate pnntr-un
cambiu. În cent{u se află măduva care la rizomii mai bătrîni se resoarbe
formînd o lacună. În endoderm şi în măduvă se pot găsi celule pietroase.
Secţiunea transversală a rădăcinii prezintă la exterior o epidermă c:3-
peri absorbanţi care constituie stratul pilifer, sub .~are se găseşte o h1-
podermă .formată dintr-un singur strat de celule, ctmtre care m:~ele sur:-
, picături de ulei volatil. Urmează un parenchim cortl-
erificate , care contin
Valerianae rhizoma cum radicibus VIII. 965
cal cu un endoderm şi cilindrul central format din fascicule libero-lemnoase
alternante sau cu un început de structură secundară, cu un cambiu sinuos.
I Pulberea, de culoare brun-deschis, prezintă fragmente din stratul
pilifer cu peri rari, neregulaţi şi înclinaţi; porţiuni din parenchimul corti-
cal cu celule pline de amidon; granule de amidon libere sau asociate ;
celule pietroase rare; grupe de vase lemnoase şi fragmente din hipoderm
şi din parenchimul cortical cu celule cu ulei volatil (IX.D.2; IX.D.3).
Identificare. Se procedează conform prevederilor de la „Cromato-
grafie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel G (R).
Developant: n-hexan (R)-metiletilcetonă (R) (80: 20).
Soluţii de aplicat :
Soluţia a: la 1 g pulbere de rădăcină de odolean (VI) se adaugă
10 ml eter (R) şi se încălzeşte la fierbere, în baia de apă la aproximativ
45 °C, la reflux, timp de 15 min. După răcire, soluţia eterică se filtrează
într-un balon cotat de 10 ml. Balonul cu pulbere şi filtrul se spală can-
titativ cu mici porţiuni de eter (R), cu care soluţia se completează la
10 ml. Dacă soluţia obţinută este tulbure, se filtrează. 0,5 ml din această
soluţie se evaporă la sicitate pe baia de apă la aproximativ 45 °C şi re-
ziduul se dizolvă în 30 µ.1 metanol (R).
Soluţia b: anisaldehidă (s.r.) 0,1 % V/V în metanol (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a : 5 fLl soluţie
a;
b: 5 !LI soluţie
b (5 µ.g anisaldehidă-s.r.).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve-
lopant şi se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
17 cm de la linia de start. Placa cromatografică se scoate, se usucă la
aer şi după evaporarea developantului, se pulverizează uniform cu 2,4-dini-
trofenilhicrazină-soluţie (R), apoi se ţine în etuvă, la 105 °C, timp de
10 min şi se examinează imediat la lumina zilei.
Pe cromatogramă, în dreptul punctului a, trebuie să apară o pată
de culoare cenuşiu-albăstruie, cu Rf 0,40 - 0,55 şi cu Rr 0,90 - 1,00 faţă
de pata anisaldehidei (s.1'.), de culoare portocalie, din dreptul punctului b.
Părţi din aceeaşi plantă. Rizomi cu resturi de tulpini mai lungi de
3 cm, cel mult 3,0% (IX.D.4).
Părţi din alte plante. Cel mult 0,5% (IX.D.4).
Produse minerale. Cel mult 4,0% (IX.DA).
Pierdere prin useare. Cel mult 14,0%.
5 g rădăcină de odolean se usucă la 105 °0 pînă la masă constantă
(D-f.C.15).
Cenuşă. Cel mult 12,0%.
1 g rădăcină de odolean se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
96€> VIII. Vase!inum album
Vincaminum VIII. 967
Cenu 7 ă insolubilă
în acid clorhidric 100 g/1. Cd mult 10,0% (IX.C.17) ţinţ şi la s?luţia filtrată se adaugă 15 ml acid clorhidric 100 g/1 (R); so-
Dozare. Substanţe solubile. Se procedează conform prevederilor de la mţ1a trebuie să rămînă iimpede.

6Substanţe
„Dozarea substanţelor solubile din produsele vegetale" (IX.D.8), luînd
în lucru pulbere de rădăcină de odolean (IV) şi alcool diluat (R) ca solvent. 1 ·d organice
lf · usor
•, carbonizabile
. • La 3 ,O g vaselinav albv
· a se a dau-
gal m ,aci su unc (R); timp de 30 min amestecul nu trebuie să se
V

Ulei volatil. Se procedează conform prevederilor de la „Dozarea uleiu- co oreze m negru (IX.C.14).
lui volatil din produsele vegetale" {IX.D.10).
Rezi~un prin cal~inare. 1,0 g vaselină albă se calcinează pînă la mas~
Conservare. !n recipiente bine închise, ferit de lumină. constantă; nu tr~ebme să rămînă un reziduu ponderabil (IX.C.17). a.

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Sedativ. Conservare. 1n recipiente bine închise, la cel mult 25 °c.

V ASEUNUM ALBUM VINCAMINUM

Vaselină albă Vincamină

Vaselina albă este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate,

obţinute din petrol, purificate şi decolorate.
Descriere. Masă albă, cu aspect omogen, filantă, onctuoasă, opacă
în strat gros, translucidă în strat subţire, fără miros şi fără gust {IX.B).
Vaselina albă, topită pe baia de apă, trebuie să se prezinte ca un li-
chid transparent, fără sediment, fără impurităţi mecanice, fără miros şi
cu o slabă fluorescenţă verde-albăstruie.
Solubilitate. Uşor solubilă în acetonă, benzen, cloroform, eter, sul-
fură de carbon, practic insolubilă în alcool, apă şi glicerol, miscibilă cu
parafina lichidă şi uleiurile grase (IX.C. l). lvfr 354,4
. Vincamina este esterul metilic al acidului 14 15-dih'd 14 h.,
Punct de picurare: 38 - 55 °0 (IX.C.8). x1-(3~o:,16o:)-ebumamenin-14-carboxi1ic. Contine cel Putin os ~o/co-. ~-. mrf:
Aciditate-alcalinitate. 5,0 g vaselină albă topită se agită energic, timp 101,::>% C21R,6N,Oa raportat la substanta 'uscată - , "' ' o ş1 cel mu ~
de 1 2 min, cu 20 ml apă încălzită la aproximativ 70 °0. După răcire Descriere. Pulbere cristalină albă s:u foarte .slab gavlbu· fv ·
se filtrează prin hlrtie de filtru cu porii fini. La soluţia filtrată se adaugă cu gust amar (IX.B). ie, ară miros,
0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I); soluţia trebuie să fie incoloră. Se adaugă
0,05 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în roz. , alSolulbili~te. Solubilă_ în cloroform şi diclorometan, practic insolubilă
Compuşi eu sulf. La 3,0 g vaselină albă se adaugă O, 10 ml acetat de m coo,. apa, benzen ş1 metanol (IX.C.l).
plumb (II) 50 g/1 (R) şi 2 ml alcool (R) şi se menţine pe baia de apă, . So_luţia 1·0,40 ş v~ncamină se agită cu 20 ml apă tim de 5 min
încălzită la aproximativ 70 °C, sub agitare, timp de 10 min, amestecul Şl se. filtreaz_a; soluţia filtrată se completează la 20 ml~ p
trulm cu apă; prin spălarea fil-
nu trebuie să-şi modifice culoarea.
Identificare
Substanţe reducătoare. La 1,0 g vaselină albă se adaugă 5 ml apă, 1 ml
acid sulfuric 100 g/1 (R) şi 0,05 ml permanganat de potasiu (R) 1 g/1 şi - Spectrul în ultraviolet al soluţiei O 001 o/c m/V în a id J h' · ·
O'1 mol/1 prezintă două maxime : 1a 220 n~ ;i la 269 nmc . c or ~d~rc
se menţine pe baia de apă; coloraţia roz nu trebuie să dispară. la 243 nm {IX.C.24.1). , Şl un mmim
Substanţe saponifieahile. La 3,0 g vaseli:aă albă se adaugă 10 ml hi-
droxid de sodiu 100 g/1 (R), 10 ml apă şi se încălzşete la aproximativ un M:f'.e cromat~gra1:3-a de la „Impurităţi înrudite chimic" în dreptul
P C ~ a, trebme sa apară O pată asemv vt ' ·
70 °0 timp de 5 min. După răcire se filtrează prin hîrtie de filtru cu porii (s.r.) din dreptul punctului b. ana oare cu pata vmcaminei
 r
J

Xantinoli nicotinas VIII. 969

968 VIII. Vincaminum
!n paralel, se determină absorbanţa unei soluţii-etalon de vincamină
Putere rotatorie specifică : [~ ]~ + 39 ° pînă la + 45 ° (1 % m/V în (s.r.) 0,0020% m/V în acid clorhidric 0,1 molil.
piridină R; raportat la substanţa uscată) (IX.C.4). Conservare. în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Aspectul soluţiei. 1,0 g vincami11ă se dizolvă în 90 ml acid sulfuric (R) Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Vasodilatator; stimulant al
0,025 mol/I şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon circulaţiei şi metabolismului cerebral.
cotat; soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie
. nu trebuie să fie mai intensă decît coloraţia unei soluţii-etalon preparate
din 0,10 ml cobalt-E.c., 0,10 ml fer-E.c., 0,20 ml cupru-E.c. şi apă la
10 ml (IX.C.2).
Cloruri. Cel mult 0,01 %- XANTINOLI NICOTINAS
5 ml soluţie A completată cu apă la h} ml se compară cu 1 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,01 mg ion clorură) (IX.C.13).
Nicotinat de xantino!
Sulfaţi. Cel mult 0,02%.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Impurităţi înrudite chimie. Se procedează conform prevederilor de la
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF254 (R).
Developant: benzen (R)-metanol (R) (90: 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: vincamină 1,0% m/V în cloroform (R) ;
Soluţia b: vincamină (s.r.) 1,0% m/V în cloroform (R);
Soluţia c: vincamină (s.r.) 0,050% m/V în cloroform {R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a, b şi c, se
aplică soluţiile :
ClllHuNsOe Mr 434,5
a : 10 µ.l soluţie a (100 µ.g vincamină) ; h"drNi~ot~natul ~e x:intinol este nicotinat de 3,7-dihidro-7-[2-hidroxi-3-[(2-
b : 10 µ.l soluţie b (100 µ.g vincamină-s.r.) ; • oxiet~-m~tilammo Jpropil]-I,3-dimetil-IH-purin-2,6-dionă. Cantine cel
1
-
c: 30 µ.l soluţie c (15 µ.g vincamină-s.r.). puţm 98,5 ¼ Şl cel mult 101,0% C18H 26N 60 6 raportat la substanţa' uscată.
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu deve- Descriere. Pulbere albă, fără miros, cu gust slab amar (IX.B).
lopant, se lasă pînă cînd acesta a migrat pe o distanţă de aproximativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se examinează . , Solubilitate. Uşor solubil în apă, solubil în acid acetic practic insolu-
în lumina ultravioletă la 254 nm. b 11 m alcool (IX.C.1). '
Dacă pe cromatogramă, în dreptul punctului a, pe lîngă pata prin- . Sol~ţia_, 4. l,? g nicotinat de xantiol se dizolvă în 9 ml apă proaspăt
cipală, corespunzătoare vincaminei, cu Rf de aproximativ 0,36, mai apar fiartă ş1 rac1tă ş1 se -completează cu acelaşi solvent la IO ml.
şi alte pete, suma acestora nu trebuie să depăşească mărimea şi intensitatea Identificare
petei din dreptul punctului c.
. - ~pectf1!1 în infrar_oşu. trebuie să corespundă celui obţinut cu ni-
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%. cohnat de xantm~l (s.r.) pr~n dispersie în bromură de potasiu (R) (IX.C.24.2).
0,5 g vincamină se usucă la 105 °C pînă la masă constantă (IX.C.15). Spectrul m ultraviolet al soluţiei O 001 'X0 mfV prezintă un maxim
la 270 nm (IX.C.24.1). '
Reziduu prin ealeinare. Cel mult O, 1 %- - 0,2 g nicotinat de xantino! se dizolvă în 3 ml apă şi se adaugă
1 g vincamină se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17). 1 ml acetat de cupru _(II) (R); se formează un precipitat albastru.
Dozare. 0,1 g vincamină se dizolvă în 50 ml acid clorhidric 0,1 mol/1 :- I:,a 20v mg mcotmat de xantiol se adaugă 0,5 ml peroxid de hidrogen-
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 2,0 ml soluţie dll~ata (R), 0,5 ml a~id clorhidric 100 g/1 (R) şi se evaporă 1a sici-
V

din această soluţie se diluează cu acid clorhidric O, 1 mol/1 la 100 ml, ;ate pe baia de apa : se obţme un reziduu galben-roşcat, care la adăuga­
într-un balon cotat (soluţia-probă). Se determină absorbanţa soluţiei la ea de 0,1 ml amomac concentrat (R) se colorează în roşu-violet.
269 nm.
970 VIII. Xantinoli nicottnas
Punct de topire: 178 - 184 °C (IX.C.10).
Aspectul soluţiei. Soluţia A trebuie să fie limpede. şi incoloră. O. even-
tuală transparenţă nu trebuie să · fie mai intensă decît transparenţa a
10 ml etalon de transparenţă (E.tr.) (IX.C.2).
pH = 5,8 - 6,8 (soluţia A) (IX.C.22).
Cloruri. Cel mult O,ol %-
2 ml soluţie A completată cu apă Ia 10 ml se compară cu 3 ml so-
luţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion clorură) (IX.0.13).
Metale grele. Cel mult 0,002%.
Reziduul de la calcinare, prelucrat conform prevederilor de la „Con-
trolul limitelor pentru impurităţi anorganice" (IX.C.13) şi completat cu
apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Impurităţi înrudite chimic. Se procedează conform prevederilor de ia
,,Cromatografie pe strat subţire" (IX.C.26.2).
Adsorbant: silicagel GF 254 ( R).
Developant: -·1-buta11ol (R)-acetonă' (R}-cforoform. (R)-amonÎac concen-
trat (R) (40: 30: 30: 10).
Soluţii de aplicat:
Soluţia a: nicotinat de xantinol 2,0% m/V în amestec hidroalcoolic;
2,0 g nicotinat de xantinol se dizolvă în 10 ml apă şi se completează cu
alcool (R) la 100 ml, intr-un balon cotat;
Soluţia b: teofilină anhidră (s.r.) 0,0040% m/V în alcooi (R).
Pe linia de start a plăcii cromatografice, în punctele a şi b, se aplică
soluţiile:
a: 20 µl soluţie a (400 µg nicotinat de xantinol);
b: 20 µl soluţie b {0,8 µg teofilină anhidră-s,r,).
Placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic cu de velo- ..
pant, se lasă pînă dud acesta a migrat pe o distanţă de aprmdmativ
15 cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer si se examinează în
lumina ultravioletă la 254 nm. .· · · , ·
. Pe cromatogramă,. în dreptul punctului a, în afara celor douiI pete
principale,. corespunzătoare nicotinatului de xantinol, mai· poate· să apară
o singură pată ; mărimea şi intensitatea acesteia nu trebuie să depăşească
mărimea şi intensitatea petei din dreptul punctului b.
Pierdere prin uscare. Cel mult 1,0%.
0.5 g nicotinat de xantino! se usucă la 105 °G pînă la masă constantă
(IX.C.15).
Reziduu prin calcinare. Cel mult O, 1%-
0,5 g nicotinat de xantinol se calcinează cu acid sulfuric (R) (IX.C.17).
Dozare. o,'15 g nicotinat de xantinol se dizolvă în 2 ml acid acetic
anhidru (R), se adaugă 25 ml anhidridă acetică (R), 20 ml benzen (R),
O, 15 ml roşu de Sudan G în cloroform (I) şi se titrează cu acid percloric
0,1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie albastră. · ·
Zinei chloridum VIII. 971
l ml acid percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru corespunde la
0,01448 g C19H 26NeOa,
Conservare. În recipiente bine închise, ferit de lumină. Separandum.
Acţiune iarmaeologieă şi întrebuinţări. Vasodilatator periferic.
ZINCI CHLORIDUM:
Clorură de zinc
~ 136,3
Clorura de zmc conţine cel puţin 98,0% şi cel mult 100,5% ZnC4.
Descriere. Masă cristalină sau pulbere cristalină sau granuloasă albă,
1Jra1.:t1c fără miros, cu gust arzător, caustic (IX.B); foarte higroscopică.
Solubilitate. Solubilă în 0,4 ml apă, 1,5 ml alcool, 2 ml giicerol, uşor
solubilă în eter (IX.C.1).
Soluţia apoasă se tulbură prin diluare.
Soluţia A. 4,5 g clorură de zinc se dizolvă în 15 ml apă, se comple-
tează cu acelaşi solvent la 45 mi şi se filtrează.
Identificare
- O, l g clorură de zinc se dizolvă în 2 ml apă şi se adaugă 0,05 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); se formează un precipitat alb, solubil în
exces de hidroxid de sodiu 100 g/1 (R). Se adaugă 0,5 ml sulfură de so-
diu-soluţie (R); se formează un precipitat alb.
- 0,1 g clorură de zinc se dizolvă în 2 ml apă, se acidulează cu
acid nitric 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,15 ml nitrat de argint 20 g/1 (R);
se formează un precipitat alb, cazeos, solubil în amoniac concentrat (R).
Aluminiu, fer, cupru. La 5 ml soluţie A se adaugă 3 ml amoniac
concentrat (R); soluţia trebuie să fie limpt:de şi incoloră.
Arsen. 0,50 g clorură de zinc nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu
laipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Calciu, magneziu. La 5 ml soluţie A se adaugă 2 ml amoniac concen-
-
t!at (R) şi 1 ml hidrogenofosfat de disodiu-soluţie (R) ; soluţia trebuie să
fie limpede.
lietale grele. Cel mult 0,001 %-
- La 10 ml soluţie A se adaugă 1 g cianură de potasiu (R) dizolvată în
o ml apă (atenţie!); la soluţia limpede se adaugă 0,15 mi sulfură de sediu-
soluţie (R) şi se compară după 5 min cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion
plumb), la care se adaugă 1 g cianură de potasiu (R) dizolvat în 5 ml apă
şi O, 15 ml sulfură de sodiu-soluţie (R).
 Zinei sulfas VIII. 973
VIII. Zinei cxydum
972

Oxiclorură de zinc. 3,0 g clorură de zinc se dizolvă în 10 ml apă şi se
diluează cu acelasi solvent la 30 ml. O eventuală tulbureală trebuie-să dis-
pară la adăugare~ de cel mult 1,5 ml acid clorhidric 1 mol/I.
Săruri de amoniu. Cel mult 0,004%,
La 5 ml so1utie A se adaugă 3 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se com-
?
pletează cu apă la 10 ml şi_ se comp8:ră cu ml soluţie-etalon completată
cu apă la 10 ml (0,02 mg 1011 amomu) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,02%- . trat (R) ; soluţia trebuie să fie limpede si incoloră.
5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-
etalon (O, 1 mg ion sulfat) (IX.C.13).
Dozare. 0,15 g clorură de zinc se dizol-:ă în 50 ml apă, se a~augă 0,5 ml
acid clorhidric 1 mol/1, 10 ml tampon amomacal pH 10,0 (R), enocrom T (I),
s1: diluează cu 50 ml apă şi. se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă
fa coloratie albastră.
I mi' edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,006814 g Z11Cl 2 •
Conservare. În recipiente de capacitate mică, bine închise, ferit de umi-
_Aspec;ul ,soluţiei. 1,~ g oxi~ de zinc se dizolvă, prin încălzire la aproxi-
11:-a~1v 50 , C, 111 10 ml acid acetic 300 g/1 (R) ; soluţia trebuie să fie limpede
şi mcolora (IX.C.2).
~calinitat!. ~a !,~ g oxi~ de zinc se adaugă 10 ml apă şi se încălzeş­
te la nerb_er:; aup_a rac1re se f~trează. La soluţia filtrată se adaugă 0,05 ml
fenol~al_ema-soluţ1e (I) ; so~uţ1a se colorează în roz. Se adaugă 0,05 ml acid
clorhidric 0,1 mol/1; soluţia trebuie să devină incoloră.
Aluminiu, fer, cupru. La 4 ml soluţie A se adaugă 3 ml amoniac concen-
. ~~n. 0,50 g: o~id d~ zinc 1;-1!- t:ebui~ să dea reacţia pentru arsen cu
hipofos!lt de sodiu 111 acid clormdnc (R) (IX.C.13).
Bariu 1 :pl~b. La, !0 ml soluţie A se ~da1:gă 1 ml_ acid sulfuric 100 g/1
(R), se agita şi se lasa m repaus timp de 0 mm; solutla trebuie să fie fon-
pede sau cel mult transparentă (IX.C.2). '
Caleiu. Cel mult 0,08%.
. 2,5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 1 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,1 mg ion calciu) (IX.C.13).

ditate. Separandum. Car~naţJ. În timpul preparării soluţiei folosite la „Aspectul soluţiei''

nu trebme sa se prodt1că efervescenţă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Astringent; caustic.
Cloruri. Cel mult 0,01 %-
. 4 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml solu-
ţie-etalon completată cu apă la IO ml (0,02 mg ion ~lornră) (IX.C.13).
Sulfaţi. Cel mult 0,1 %-
2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 10 ml soluţie-
ZINCI OXYDUM -etalon (0,1 mg ion sulfat) (IX.C.Î3).
Oxid de zinc Pierde~e ~rin _calcinare. Cel mult 1,0%.
1 g oxid ae zmc se calcinează pînă la masă constantă (IX.C.17).
111, 81,39 Dozare. 0,1 g oxid de zinc calcinat se dizolvă în 30 ml acid clorhidric
ZnO
0.1 mol/I, se dil_uează cu apă la 100 ml, se adaugă 10 ml tampon amoniacal
Oxidul de zinc proaspăt calcinat conţine cel puţin 99,0% şi cel mult pH 10,0 (~), enocro:11 T (J) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/I pînă
100,5% ZnO. la coloraţie albastra.
Descriere. Pulbere fină, amorfă, albă, fără miros şi fără gust (IX.B). I ml edetat disodic 0,05 mol/I corespunde la 0,004069 g znO.
Solubilitate. Practic insolubil în alcool si apă (IX.C.l). Conservare. În recipiente bine închise.
Se dizolvă în acizi minerali diluaţi, acid acetic şi în exces de soluţii de Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Absorbant; astringent slab.
hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat.
Soluţia A. 2,0 g oxid de zinc se dizolvă, prin încălzire la aproximativ
50 °C în 20 ml acid acetic 300 g/1 (R); după răcire se completează cu apă
la 40 ml.
Identificare
ZINCI SULFAS
- Prin calcinare, oxidul de zinc se colorează în galben; după răcire
Sulfat de zine
redevine alb.
- O, l g oxid de zinc se dizolvă în 5 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi_ se adau- ZnS0 4 • 7H 20 Mr 287,6
gă, picătură cu picătură, hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); se formeaza un pre:
Sulfatul de zinc conţine cel puţin 99,0% ş1 ce1 mult 105,0%
cipitat alb, solubil în exces de hidroxid de sodiu 100 g/1 _("f!-). Se adauga
0,5 ml sulfură de sodiu-soluţie (R) ; se formează un precipitat alb. ZnS0 4 • 7H 20.
974 VIII. Zinei .sulfas
Zinei sulfas VIII. 975
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu
gust metalic, astringent (IX.B) ; eflorescente. Dozare. 0:3 g. sulfat de zinc se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă 10 ml
tan~pon a_:11omaca1y~ 10,0 (R), ~riocrom T (I) şi se titrează cu edetat di-
Solubilitate. Foarte uşor solubil în apă, uşor solubil în glicerol, practic sod1c 0,0:::> mol/I pma la coloraţie albastră.
insolubil în alcool (IX.C.1). 1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01438 g zIluQO4 • 7H2o •
Soluţia apoasă are reacţie slab acidă.
Conservare. În recipiente bine închise. Separandum.
Soluţia A. 3,0 g sulfat de zinc se dizolvă în 30 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită şi se completează cu aceiaşi solvent la 60 ml. Acţiune farmaeologieă şi întrebuinţări. Astringent.

Identificare
- La l ml soluţie A se adaugă 1 ml hexacianoferat (II) de potasiu
50 g/1 (R) ; se fo rmează un precipitat alb sau alb-verzui, insolubil în acid
clorhidric 100 g/1 (R).
- La 2 ml soluţie A se adaugă 0,25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi
6,5 ml clorură de bariu 50 g/1 (R); se formează un precipitat alb.
Aspectul soluţiei. 10 ml soluţie A trebuie să fie limpede şi incoloră
(IX.C.2).
Aciditate. La IO ml soluţie A se adaugă 0,05 ml roşu de metil-soluţie (I)
şi 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/1; soluţia trebuie să se coloreze în
galben.
Aluminiu, fer, cupru. La 10 ml soluţie A se adaugă 6 ml amoniac con-
centrat (R); soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
Arsen. 1,0 g sulfat de zinc nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hi-
pofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) (IX.C.13).
Calciu, magneziu. La 5 ml soluţie A se adaugă 3 ml amoniac concen-
trat (R) şi I ml hidrogenofosfat de disodiu-soluţie (R); soiuţia trebuie să
fie limpede.
Cloruri. Cel mult 0,008%.
5 ml soluţie A completată cu apă la IO ml se compară cu 2 ml solutie-
-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură) (IX.C.13). '
}fetale grele. Cel mult 0,001%.
1,0 g sulfat de zinc se dizolvă în 10 ml apă şi se adaugă 2 g cianură de
potasiu (R) dizolvate în 5 ml apă (atenţie!); la soluţia limpede se adaugă
0,15 ml sulfură de sodiu-soluţie (R) şi se compară după 5 miu cu 10 ml so-
luţie-etalon (0,01 mg ion plumb), la care se adaugă 2 g cianură de pota-
siu (R) dizolvate în 5 ml apă şi 0,15 ml sulfură de sodiu-soluţie (R).
Nitraţi. La 5 ml soluţie A se adaugă 1 ml sulfat de fer (II)-soluţie (R)
şi se toarnă pe pereţii eprubetei 2 ml acid sulfuric ( R) ; la zona de contact
a celor două lichide nu trebuie să se formeze un inel brun.
Săruri de amoniu. La 5 m.l soluţie A se adaugă 5 ml hidroxid de so-
diu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se degajeze vapori
care albăstresc hîrtia de turnesol roşie (I).
·IX.MONOGRAFII-METODE
GENERALE DE ANALIZĂ

62 - Farmacopeea Română, ed. a x.,

IX.A. Prelevarea probelor pentru analiză . . . . 981
IX.B. Controlul organoleptie . . . . . . . . . . 983
IX.O. Determinări fizice, fizieo•ehimiee şi chimice
IX.C.l. Solubilitate 984
IX.C.2. Aspectul soluţiei . . . 985
IX.C.3. Densitate relativă . . . 987
IX.C.4. Putere rotatorie . . . . 989
IX.C.5. Indici
IX.C.5.1. Indice de aciditate . 991
IX.C.5.2. Indice de ester . 991
IX.C.5.3. Indice de hidroxil . 992
IX.C.5.4. Indice de iod . . . 993
IX.C.5.5. Indice de peroxid . 994
IX.C.5.6. Indice de refracţie . 994
IX.C.5.7. Indice de saponificare 995
IX.C.6. Substanţe nesaponificabile 996
IX.C.7. Punct de fierbere 996
IX.C.8. Punct de picurare 997
IX.C.9. Punct de solidificare 999
IX.C.10. Punct de topire 1000
IX. C.11. Interval de distilare . 1001
IX.C.12. Viscozitate . . . . . . . . . . . . . . . . 1003
IX.C.13. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice . 1006
IX.C.14. Controlul limitei pentru substanţe organice uşor carbo-
nizabile. . . . . . . . . . . . . . . . . 1015
IX.C.15. Pierdere prin uscare . . . . . . . . . . . . 1016
IX.C.16. Determinarea apei . . . . . . . . . . . . 1017
IX.C.16.l. Titrare cu reactivul Karl Fischer
IX.C.16.2. Antrenare cu vapori de solvenţi organici
IX.C.17. Reziduu prin calcinare . . . . . . . . . . 1018
IX.C.18. Concentraţia în alcool a preparatelor farmaceutice 1019
IX.C.19. Dozarea grupării metoxi . . . . . . . . . . . . 1021
IX.C.20. Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice 1023
IX.C.21. Mineralizarea halogenilor şi a sulfului legaţi organic 1023
IX.C.22. Determinarea pH-ului . 1026
IX.C.23. Titrarea potenţiometrică . . . . . . . . . 1034
IX.C.24. Spectrofotometrie . . . . . . . . . . . . 1035
IX.C.24.1. Spectrofotometrie în ultraviolet şi vizibil 1036
IX.C.24.2. Spectrofotometrie în infraroşu . . . . 1038
IX.C.24.3. Spectrofotometrie de absorbţie atomică 1039
IX.C.25. Polarografie ~ . . . . . . . . 1041
IX.C.26. Cromatografie
 IX.0.26.1. Cromatografie pe hîrtie
1043
IX.0.26.2. Cromatografie pe strat subtire
IX.0.26.3. Cromatografie de gaze . . '. . . . . . 1044
1046
,.rx.C.26.:'1. Cr~matografie de lichide sub presiune . 1048
IX.0.27. E1ectrororeză . . . . . . . . . . . . . .
1049
IX.J~: Determinări fannacognostice
D~.D·,;· Controţul m'.1crosco~ic al produselor vegetale 1051
D~.D.-. Controlul microscopic al produselor vegetale 1053
I~.D.3. Controlul microchimic al produselor vegetale 1056
IX.D.4. C~ntrolul elementelor străine din produsele vege-
ta1e . . . . . . . . . . . . .
1057 IX.A. PRELEVAREA PROBELOR PENTRU ANALIZA
IX.D.5. Facţorul de !mbibare al produsel~r· .;eget;l~ : . . .
IX.D.6. Indice de amareală 1057
IX.D.7. Dozarea saponinelor c~ ~cţiu.'ne. h~~oliti~ă · din ·p;odu;el~ 1058
vegetalQ Probele prelevate pentru determinările calitative şi cantitative prevă­
IX.D.8. Dozar~; ;u~st~1:-ţeior~. ;ol~bile· di~ pr~d~s~le· ;eget~l~
1060 zute de farmacopee trebuie să reprezinte, sub toate aspectele, caracteris-
1063 ticile produsului din lotul sau seria respectivă.
IX.D.9. Dozarea tanmunlor dln produsele veo-etale
1063 Prin lot se înţelege o cantitate de materie primă presupusă a fi uni-
IX.D.10. Dozarea uleiurilor volatile din prod:Se!e vegetale 1064 tară din care se obţin una sau mai multe serii de produse.
IX.E. Determinări fannacotehnice
IX.E. l. Dezagregare . Prin serie se înţelege totalitatea unităţilor de produs care au fost obţi­
IX.E.2. Dizolvare . . . 1066 nute în condiţii identice într-un singur ciclu de operaţii.
1068 Unităţile de produs care constituie seria se introduc în recipiente (de
IX.F. Determinări biologiee şi biochimice ex. flacoane, fiole, folii, tuburi, cutii, pungi). Recipientele pot fi introduse
IX.F.1. Sterilizare în ambalaje (de ex. cutii, pungi, saci).
IX.F.2. Controlul st~riiităti.i · · 1071
IX.F.3. _c'.ontaminare micr~biană · · · · · 1073 Prelevarea probelor din depozite. Prelevarea probelor dintr-un lot.
1081
IX.F.1. w11;tr_olul efic~cităţii ce:nser~a'nţilo~ antimi~r~bi~ni . . 1091
Produsele lichide se omogenizează, în prealabil, şi se prelevează probele
IX.F.::i. Activitatea m1crob1ologică a antibioticelor imediat.
1093
IX.F.6. I_de1:t~ficarea proteinelor serice prin tehnica ·d~bÎei ·difu~ În cazul produselor solide, moi sau vîscoase se prelevează din recipient
zmm m gel . . . . . dte o portiune din stratul superior, mijlociu şi inferior; aceste trei porţiuni
IX.F.7. Activitatea enzimatică 1101
omogeniz~te reprezintă proba medie din recipient. Din această probă medie
IX.F.7.1. a chimotripsinei. se reţine o cantitate de patru ori mai mare faţă de cantitatea necesară
IX.F.7.2. - a pancreatinei 1101
1102 pentru efectuarea tuturor determinărilor prevăzute în monografia indivi-
IX.F.7.3. - a pepsinei . . . duală a produsului respectiv şi corelată (dfi;că este cazul) cu prevederile
IX.F.7.4. - a tripsinei . . . 1105
1107 monografiilor pentru metodele generale de analiză implicate. Jumătate din
IX.F.8. Activitatea vasopresoare cantitatea retinută este destinată analizei. iar cealaltă jumătate constituie
IX.F.9. Impurităţi hipotensive . . 1109
1110 -contraproba,' care se păstrează pe toată perioada de v;,_labilitate a produ-
I~.F.10. Impurităţi pirogene . . . sului.
IX.F.11. Impurităţi toxice . . . . . . 1112
1115 Dacă lotul este repartizat în mai multe recipiente se efectuează prele-
D~.F.12. Dozarea biologică a heparinei varea, respectiv analiza, pentru fiecare recipient.
IX.F.13. Dozarea biologică a insulinei 1116
IX.F.14. Dozarea biologică a oxitocinei 1117 Prelevarea se efectuează cu ustensile potrivite (de ex. sonde, linguri,
1121 scafe, pipete) ; nu se folosesc ustensile din materiale care pot reacţiona
I~.F.15. Dozarea biolog~c~ a preparatelor de digitaÎă -cu produsul respectiv.
1123
IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice 1124 Probde pentru analiză şi contraprob::le se introduc în flacoane, în
IX.G. Controlul preparatelor radiofarmaeeutiee . . . . . . -prealabil uscate, bine închise şi, dacă este cazul, ferit de lumină ; produsele
1163
vegetale se introduc în cutii sau pungi de hîrtie, căptuşite cu hîrtie perga-
minată.
982 IX.A. Prelevarea probelor pentru analiză
Probele pentru analiză şi contraprobele se sigilează şi pe etichetă
se specifică următoarele :
denumirea produsului ;
numărul lotului;
provenienţa ;
numărul procesului verbal şi data prelevării probei;
cantitatea prelevată ;
semnătura celui care prelevează proba.
Prelevarea probelor dintr-o serie se efectuează din recipiente diferite
în scopul obţinerii unei probe reprezentative pentru seria respectivă. '
Condiţiile de prelevare a probelor sînt stabilite de către producător,
în conformitate cu normativele în vigoare.
Din probele prelevate se reţine Ia întîmplare un număr de unităti
egal cu de trei ori numărul necesar pentru efectuarea analizei, confo~
prevederilor monografiei respective.
. . Numărul de unităţi dintr-o serie, necesar analizei, se stabileşte în func-
ţie C1e prey~derile monografiei individuale respective, corelate cu prevederile
monog!.afie1 generale ale formei farmaceutice respective şi cu prevederile mo-
nografnlor pentru metodele generale de analiză implicate.
Prelevarea probelor din farmacii şi pnnete farmaeeutiee. Prelevarea
probelor de substanţe farmaceutice din farmacii se efectuează în vederea iden-
tificării substanţelor (la masa de analiză) sau pentru analiză completă
(control de laborator). Pentru controlul la masa de analiză se prelevează
cantitatea necesară pentru identificarea substanţei. Pentru controlul de
laborator se prelevează o cantitate de trei ori mai mare faţă de cantitatea
necesară pentru efectuarea unei analize complete. Două părţi din canti-
tatea prelevată sînt destinate analizei şi o parte constituie contraproba,
care se păstrează în unitatea respectivă.
Pentru controlul preparatelor farmaceutice realizate în industrie se pre-
levează trei probe, dintre care două reprezintă proba pentru analiză si o
probă se păstrează în unitatea respectivă pentru a servi drept contrapr~bă.
Pentru controlul preparatelor farmaceutice elaborate în farmacie se pre-
levează două probe dintre care o probă reprezintă proba pentru analiză
şi o probă se păstrează în unitatea respectivă pentru a servi drept con-
traprobă.
Probele pentru analiză şi contraprobele se sigilează şi pe etichetă se
specifică următoarele :
denumirea produsului ;
denumirea unităţii respective;
numărul procesului verbal şi data prelevării probei;
cantitatea prelevată;
semnătura cehti care prelevează proba.
Controlul organoleptic IX.B. 983
IX.B. CONTROLUL ORGP...NOLEPTIC
Oontrolul organoleptic se efectuează în scopul verificării aspectului,
culorii, mirosului şi gustului unei substanţe, ·
Aspect. La substanţele solide ~e contr<;>lează. for:31a sub c~re acestea
se prezintă: cristalină (cu ochiul hber), lll.lcrocnstalu~ă (~u microscop X
x 200) sau amorfă (cu microscop X 200 nu se observa cristale). La sub-
stanţele lichide se controlează dacă acestea sînt limpezi (prin comparare cu
apa), transparente, opalescente sau tulburi (prin comparare ~u etaloane de
transparenţă, opalescenţă sau tulbureală), _conform preve~denl?r de la „.1:5-
pectul soluţiei" (IX.C,2). La produsele mol se controleaza daca acestea s111t
runogene sau nu.
Culoare. Substanţele solide trebuie privite fără o prelucrare p~eala~il~,
pe o suprafaţă mată, albă (de ex. pe o hirtîe .. de filtrµ), la lu:31113:a z1l_e1.
Pentru substanţele lichide se foloseşte ca etalon de comparaţie apa, iar
eventualele coloraţii şe cgmpară cu etaloane. de culoare, conform prevede-
rilor de la „Aspectul soluţiei" (IX.C.2).
Mi.ros. Cînd la alineatul „Descriere'' se prevede „fără miros", în scop1;1l
verificării absenţei mirosului se pro_cede1:_ză a~tfel : atît I?entry. su_~stanţei:
solide cît şi pentru lichide se exammeaza proba de_ anahzat imec11at dup~
deschiderea recipientului; dacă .se percepe :'"reun muos_, ~ -. 2 g subs~anţa
se aduc imediat într-un recipient dţschis ş1 se determma dm nou mir.osul
după 15 min; dacă se mai percepe Ull miros, substanţa nu este UOI"es1mn-
zătoare.
Cind se urmăreşte perceperea unui miros se procedează · astfel :
- în cazul substantelor solide, 1 - 2 g substanţă fin pulverizată se
aduc într~un strat subţire pe o suprafaţă de aproximativ 20 cm"' şi se
Illiroase de 1a o distanţă de 2 - 4 cm; . . .· ..
- în cazul substanţelor lichide, se Îill;bi1!ă o_ hîrtie _de filtru. de api:o-
:ifonativ 100 cm 2 cu aproximativ 2 ml hchid ş1 se m1roa,_~e de Ia o d1s-
tariţ~ de 2 - 4 cm. .. . .. .. .
· Prin „miros caracteristic" se înţelege că mirosul_perceput .nu poate fl
conţundat, acesta fiind specific produsului respectiv.
Gust. Pentru controlul gustului se ia o cantitate mică de substanţă
şi .se aduce pe limbă. · :· . .
· Pentru substanţele toxice şi pentru substanţel~ cu gust prop.unţat
acru sau amar se prepară o soluţie din O, 1 g şubstanţă in l_O ml , apă. Cu
această soluţie se îmbibă. o fişie de . hîrtie _de filtru cu_ dimensiunea de
5 X 50 mm şi se atinge hîrtia cu vîrful limbii. . ·
Pentru lichidele netoxice se îmbibă hîrtia de filtru cu lichidul res-
pectiv şi aceasta se atinge cu vîrful limbii.
984 IX.C.l. Solubilitate Aspectul soluţiei IX.C.2. 985

- amestecul de substanţă solidă. fin pulverizată. şi solvent se încăl­

IX. C. DETERMINARI FIZICE, FIZICO-CHIMICE zeşte la aproximativ 50 °e pînă la dizolvare, se înlocuieşte solventul eva-
porat, se răceşte sub agitare şi se verifică. solubi1itatea după ce soluţia.
ŞI CHIMICE
s-a ţinut la 20 ± 2 °e timp de 2 h ;
- cînd trebuie evitată încălzirea, amestecul de substanţă solidă fin
pulverizată şi solvent se agită cîte 5 s, din 5 în 5 min; substanţa trebuie
IX.C.l. SOLUBILITATE să se dizolve în timp de 30 min.
La grăsimi, ceruri şi parafine, solubilitatea se determină prin agi-
. În ~ono_grafii, prevederiie de la alin t 1 s 1 · . tarea acestora cu solventul prevăzut, pînă la dizolvarea sau topirea
?rientativ privind solubilitatea subst ea u, " ? u~1_htate" au un caracter acestora, adăugarea solventului, agitare pînă la răcire şi verificarea solubi-
mscrise în cadrul altor alineate cum anţ~~or
caracter obligatoriu fiind
Jn
diţ':riţl solvenţi. Prevederile
' . , ar 1 " olub1htatea în alcool", au un lităţii după ce soluţia s-a ţinut la 20 ± 2 °C timp de 2 h.
SolubTt . , . co~s10erate teste de puritate Expresia „miscibil" este atribuită substanţelor lichide care se pot ames-
l 1 atea poate f1 exprimată · ·r . teca în orice proporţie cu solventul prevăzut. Cînd în amestec are loc o
(în mililitri) necesar pentru -a d" 1 p~n spec1 lcarea volumului de solvent degajare de căldură, verificarea solubilităţii substanţelor r-espective se
stanţă lichidă, la tem eratura ~; va , g .;>ubst~nţ~ solidă sau 1 ml rub- efectuează după 2 h de la dizolvare, timp în care amestecul este ţinut
':xprimate şi cu ajutor!i unor ex 2~-~.2 e. D1fentele solubilităţi pot fi
htate se referă ia temperatura df~~u,' ~no tcest caz_ pre:ederile de solubi- + 2se°e.
la 20O~d folosesc solvenţi volatili, determinările se efectuează în flacoane
este redată în tabelul următor: = :, · Semmficaţ1a acestor expresii
cu dop substanţei luate în lucru pentru determinarea solubilităţii se
rodat.
J\fasa
calculează astfel încît să rezulte, de obicei, 10 - 20 ml soluţie. În cazul
V olum~/ de solvent (în mililitri) necesar im- substantelor usor solubile, precum si în cazul substantelor foarte costisi-
Expresii folosite iru a d,zolva 1 g substantă solidă
sau 1 ml ~- c
prep~ră ~oluţie.
stanţă Uchw.ă numai 1 :_ 2 ml
0

toare, s~ '
' =""
Substanţa se consideră dizolvată cînd soluţia examinată cu ochiul
liber nu mai prezintă particule în suspensie. Nu se iau în considerare urmele
foarte uşor solu bi! cel mult 1 ml
de impurităţi mecanice (de ex. filamente de hîrtie de filtru, vată. sau parti-
cule de praf) dacă. soluţia, fără a fi filtrată, corespunde etalonului de
uşor solubil de la 1 ml pini'> la. 10 ml
de la. 10 ml pină la so ml
transparenţă şi dacă după un repaus de 1 h aceste impurităţi nu for-
solubil
puţin solubil de la 30 ml pină la 100 ml
foarte puţin solubil de la 100 ml pină la 500 ml
greu solubil de la 500 ml pină la. 1 OOO ml mează un reziduu vizibil.
foarte greu solubil de _la I OOO ml pînă la 10 OOO ml
practic insolubil mal mult de 10 OOO ml
IX.C.2. ASPECTUL SOLUŢIEI

se efectueze în toţi solvenţii. re!~z e ~r. armaceut1c_e ni: este necesar să

Verificarea solubilităţii subst ţ 1 f . Prin dizolvarea substanţelor în concentraţiile şi în solvenţii prevăzuţi
se controleze solubilitatea în fel utiţl ~n. m~nogr~fie: ci. ;=ste necesar să în monografii trebuie să se obţină, după caz, soluţii limpezi, transparente,
stată prezenţa unor im ·+w • • P , n . 01 so venţi difer1ţ1. Dacă se con- oualescente sau tulburi, incolore sau slab colorate.
ceilalţi solvenţi prevăzu#~nLaţ1 msolublle, se verifică solubilitatea şi în " Pentru aprecierea limitelor admise de claritate sau de coloraţie se
recurge la compararea soluţiilor de analizat cu soluţii-etalon.
nu se precizează volumul din :~l~~to uţu de. a:1z1 sau în so~uţii de baze
C'md se prevede solubilitat ' 1 ·· · . Compararea volumelor egale din soluţia de analizat şi din soluţia­
loc ca urmare a unei reacţii chimi~ea respectiva, deoarece dizolvarea are etalon se efectuează în eprubete incolore, cu diametrele (interior şi exte-
rior) egale. Compararea se efectuează cu 10 ml soluţie, dacă nu se prevede
Pentru determinarea solubilit"ţ·..
pulverizată, cîntărită cu o exactita:e l~es~Obstanţelor ~o~ide~ :uhsta;11ţa fin altfel.Claritatea (transparenţa, opalescenţa, tulbureala) sau coloraţia soluţiei
cu volumul de solvent revăzut în
de analizat se consideră corespunzătoare dacă acestea nu depăşesc clari-
-~g, se a~t:3- pma la dizolvare
solvent prevăzut în tfbel la 1· _mtonogra~ia respectiva sau cu volumul de
Î irm a supenoară tatea sau coloraţia unei soluţii-etalon.
n cazul
peratura dup'ă un solide
substantelor
camerei ti . zo1v ă pnn
ca!e, sde di · . încălzire sau la tem-
Claritatea soluţiei, Pentru soluţia la care în monografia respectivă se
astfel : mp mai m emngat (,,în timp") se procedează prevede „trebuie să fie limpede" se foloseşte ca etalon de comparaţie ·un
volum egal din solventul folosit ia preparare.
 Densitate relativă IX.C.3. 987
986 IX.C.2. Aspectul soluţiei

u-E c) 6 5 g sulfat de cupru (II) (R~

. Pentru soluţia la care în monografia respectivă se prevede „trebuie să Soluţie-etalon de ~upru (_cdui:ir · tÎ ·(R)' şi se completează cu acelaşi
e dizolvă în 70 ml acid clorh1 ne 10 g,
fle cel mult transparentă" respectiv „cel mult opalescentă' sau „cel mult
tulbure" se folosesc următoarele etaloane de comparaţie : solvent 1a 100 m 1.
s
. . 10 ml solutie-etalon de cupru se aaauga S V

Etalon de transparenţă (E.tr.) : 10,0 mg caolin (R) în 1 000 ml apă. Determinarea concentraţiei. ţad dV ~siu (R) într-un flacon cu dop
Etalon de opalescenţă (E.o.): 30,0 mg caolin (R) în 1 OOO ml apă. 4 m1 acid acetic 300 g/1 (~) • ~. g 1~ ~~ e_ poS agită şi se titrează cu tiosul-
Etalon de tulbureală (E.tb.): 50,0 mg caolin (R) în I OOO ml apă. rodat şi se_ ţine la întun:nvc timp e ie m~eni. Se adaugă 2 ~l .ami~on-s_o:
Preparare. Pulberea de caolin (R) se triturează cu 2 ml apă, într-un fat de sodiu 0,1 m~l/1 !'111;a la colorat [ energic pînăla dispanţ1a co1oraţ1e1
luţie (J) şi se contmua titrarea, ag1 m '
mojar. Amestecul se aduce cantitativ cu apă într-un balon -cotat şi se
completează cu acelaşi solvent la I OOO ml. albastre. . l/l s unde ia 0,02497 g CuS04 · ~H/?-
1 m1 tiofsulfat de sodm O, 1 mo . core ~2 o- CuSO . 5H20/ml, pnn d1-
Oompararea clarităţii soluţiilor se efectuează privind straturile ·de . Soluţia se. aduc~ l'.1- concentraţia de mo 4
lichid orizontal, pe un fond negru. lu.are cu acid clorh1dr1c 10 g/1 (R). . t d ta
Observaţie. Soluţiile-etalon pentru determinarea clarităţii soluţiei se . t (d' mat-E c ) O 55 g d1croma e po -
prepară la nevoie. Se pot folosi timp de 5 - 6 h de la preparare.· Se Soluţie-etalon ,de dieroma .d ic~f ·c (R). io
. (R) se dizolvă lll 70 ml aci su un ,
g/i
şi se completează cu
agită înainte de folosire. SlU l
Coloraţia soluţiei. Pentru soluţia la care în monografia respectivă se a.celaşi solvent la 100 m . . . ml solutie-etalon de dicromat se adau-
prevede „trebuie să fie incoloră" se foloseşte ca etalon de comparaţie un Determinarea con~entraţiei. L(;) 2g 2 i O dtiră de potasiu (R), într-un fia-
volum egal din solventul folosit Ia preparare. gă 10 ml acid sul~unc_ 100 gjl ;fc
t!i de IO min. Se diluează cu 100ml
con cu dop rodat ş1 se_ţme la n:~tunedi O 11:nol/1 pînă la coloraţie galben-ver-
Pentru soluţiile la care se admite o eventuală coloraţie se folosesc
ca etaloane de comparaţie etaloane de culoare. apă. şi se titrea!ă cu tlos~fat uel sţ~ u(TJ 'si se continuă titrarea, agitînd ener-
. Se adauga 2 ml amidon-so u ie . , .
Oompararea coloraţiilor respective se efectuează urivind straturile de zme. · lb t :; devme verzme.
lichid de sus în jos, pe un fond alb. • gic, pînă c_înd ~olo~aţ1~ : ai ~a.mol/I corespunde la 0,004903 g K2Cr20r
Pentru prepararea etaloanelor de culoare se folosesc următoarele soluţii : 1 ml ttosultat e so tu ' . · K Cr 'ml prin diluare cu
Soluţia se aduce la concentraţia de 4,9 mg 2 . 2O 7/ ,
Solulie-etalon de cobalt (cobalt-E.c.). 6,5 g clorură de cobalt (II (R}
se dizolvă în 70 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) şi se completează cu acelaşi acid sulfuric (R) 10 ~fl. •are se ăstrează îu recipiente bine
solvent la 100 ml.
Observaţie. Soluţn~e-etalon
a.fe tu·l°r p df trei luni de la preparare.
închise, ferit de lumma. Se pot o os1 im
Determinarea concentraţiei. 5 ml soluţie-etalon de cobalt se diluează cu
200 ml apă, într-un flacon de 500 ml, se adaugă 5 ml acetat de amoniu (R}
soluţie saturată, murexid (I) şi amoniac 100 g/1 (R) pînă la coloraţie
galben-portocalie şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la colo- IX.C.3. DENSITATE RELATIVĂ
ratie violetă.
, 1 ml edetat disodic 0,05 mol/1 corespunde la 0,01189 g Co01 2 • 6H 2 0. • V ?o • substanţe este raportul dintre ~asa

Soluţia se aduce la concentraţia de 60 mg CoG1 2 • 6H 20/ml, prin diluare

Densitatea relativa d20 a vufe~O oe si masa unui volum egal de apa la
unui volum din acea substanţa a ,
cu acid clorhidric 10 g/1 (R).
20 °0. ,., . t te raportul dintre masa unui
Soluţie-etalon de fer (fer-E.c.). 5,0 g clorură de fer (III) (R) se Densitatea relativă d!o a unoe!csu):>stan,eu!~i volum eo-al de aPă la 4 oe.
dizolvă în 70 ml acid clorhidric 10 g/1 (R) şi se completează cu acelaşi . b tantă 1~ 2 . si masa - o - d.
volum d m acea su s , . a. , • b-tante este raportul mtre
solvent la 100 ml. .
Masa vo lumica , e . v (d nsitatc) 0
'20.
a une1 su ,, ,
1 20 oe. uni;.atea de mă.sura
v SI pen-
Determinarea concentraţiei. IO ml soluţie-etalon de fer se diluează cu masa si volumul sub3tanţe: respective a 'b (k:· m-3).
, l · - t kilogram pe metru cu "'
15 ml apă, într-un flacon cu dop rodat, se adaugă 5 ml acid clorhidiic tru masa vo umtca es e • . • . i sînt următoarele :
100 g/1 (R), 2 g iodură de potasiu (R) şi se ţine la întuneric timp de Relaţiile numerice dintre cele trei mar~
10 min. Se diluează cu 100 ml apă şi se titrează cu tiosulfat de so- _ 998 202 . d20 sau dig = 1,00180 · 10 · P20;
diu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon- P20 - ., 20 10-3 .
- 999 972 . d20 sau d!0 = 1,00003 · · P20,
soluţie (J) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare. Pm- ' ' d"
•a·20 100177 • a240 sau d: 0 = 0,99823 • 20•
20 = , V "'

1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 corespunde la 0,02703 g Fe01 8 • 6Hp. • _ •• • ,. • , fuur-'"ie de precizia necesara, s~
Soluţia se aduce la concentraţia de 45 mg Fe01 3 • 6HP/ml, prin di-
. Determinarea dens1taţ11 re13:c1v;, : hr~\;Jestohaf sau cu picnometre.
efectuează cu densimetre, cu ba1anya o •
luare cu acid clorhidric 10 g/1 (R).
 988 IX.C.3. Densitate relativă
Putere rotatorie IX.C.4. 989
Determinarea densitătii relative a lichidelor cu d .
. • ensnnetre dop în apă încălzită la aproximativ 70 °e, timp de 1 h, se răceşte la 20 °e
. Tehmea de lucru. Proba de anal· · ,
sticlă si se determină informati d iz_~ se mtroduce mtr-un cilindru de si se cîntăreşte(m2 ). Se umple cu apă, se aduce la temperatura de 20 °e, se
(O,? -'1,6), apoi se introduce de:s~~s1 tea cu un ~ensimetri: explorator ~ompletează la semn şi se cîntăreşte din nou (m3 ). La suprafaţa de contact
bme astfel introdus încît să n f 1:_rul corespunzator. Densimetrul tre- dintre grăsime sau ceară şi apă nu trebuie să se observe bule de aer.
s!iclă. ~e citeşte pe scara densi!efr~~ia peretele sau fundul cilindrului de Densitatea relativă se calculează conform formulei :
situate m planul suprafetei lichid 1 . D valoa:ea care corespunde gradatiei _ _ _m-"-,_-_m_1_ __
ratura d~ .20 °c. ' u u1. etern:unarea se efectuează la tempe-
d20 -
20
- (m 4 + m 2) - (m 1 + ms)
Precizia determinării este la a doua zecimal -
în care:
Determin~ea densităţiirelative a lichidelor cu :alanţaMohr-West hal d:g densitatea relativă;
Tebmca de lucru. Balanţa Mohr-Wes h .. p m1 = masa picnometrului gol (în grame);
şuruburilor de reglare. Plutitorul . t d tp :11 se echilibrează cu ajutorul m2 masa picnometrului cu grăsime solidă sau ceară (în grame) ;
za- cu ca-1-aretul cel mai mare car se 1Il ro ,uce, lll apă
- la 20
· oe şi. se ec h'ihbrea-
. m3 = masa picnometrului cu grăsime solidă sau ceară şi cu apă (în
plutitorul. Plutitorul se usucă se\ se atn_:n~ de cîrligul pe care este fixat grame);
te1!J;Peratura de 20 oo şi se echilibr uf:1nda i_n proba _d:' ai:aiizat adusă 1a m4 masa picnometrului cu apă (în grame).
orumea descrescîndă a maselor. eaza cu aJutorul calareţ1lor mai mici în
Cînd densitatea lichidului est 1 .
~ai_ mare se atîrnă de cîrligul e c~ sau ~a1 mare_ decît t călăreţul cel
h~hidului este mai mică decît t ·1- e t~te ţixat_pluhtorul. eînd densitatea
mle braţului lung al balanţe{ ca are, ce mai mare se atîrnă de diviziu-
IX.C.4. PUTERE ROTATORIE

Puterea rotatorie este proprietatea substanţelor optic active de a devia

Precizia determinării este la a treia zecim 1• planul de polarizare al luminii polarizate. Puterea rotatorie depinde de na-
Det . d a a. tura şi concentraţia substanţei, de natura solventului (pentru substanţele
ernunare ensităţii relative a li h"d I .
. · e 1 e or cu picnometre solide), de grosimea stratului de lichid sau de soluţie, de temperatură şi
Tebmea de lucru s'° cîn-'-ăre t . de lungimea de undă a radiaţiei de lumină care trece prin lichid sau prin so-
~O oe ~i se cîntăreşte din~ nou L Diie:e~1cno~etrul gol, s:= umple cu apă la luţie. Măsurarea puterii rotatorii a substanţelor farmaceutice se foloseşte
şi_ a picnometrului gol reme;intă ţa di~tre ma_sa picnometrului cu apă pentru identificarea şi determinarea purităţii, precum şi pentru dozare.
Picnometrul se goleste se, usu - masa vo umulm de apă la 20 oe (m ).
temperatura de 20 oe ;ise cîni_a, s:
u~île cu pr?ba de analizat adusă la
cu lichid şi a picnom~trului g ~reş e. _1 ':,renţa dmtre masa picnometrului
Puterea rotatorie specifică [amJi. este rotaţia planului de polarizare, ex-
primată în radiani (rad), determinată de un strat cu grosimea de 1 m din-
20 oe (m). o reprezmta masa volumului de lichid la tr-un lichid sau dintr-o soluţie care conţine l kg substanţă optic activă
în 1 m 3 soluţie, măsurată la temperatura t şi la lungimea de undă ),. Uni-
Densitatea relativă a lichidului se tatea de măsură SI pentru puterea rotatorie specifică este radian-metru
calculează conform formulei :
pătrat pe kilogram (rad-m 2 • kg- 1 ); practic, se foloseşte ca unitate de mă­
sură miliradian-metru pătrat pe kilogram (mrad . m 2 • kg- 1 ).
Farmacopeea adoptă următoarele definiţii convenţionale :
în care: Puterea rotatorie o:~ a unui lichid este unghiul de rotaţie a al planului
d:g = densitatea relativă . de polarizare, exprimat în grade ( 0 ), la lungimea de undă a radiaţiei D a so-
m = masa volumului de' lichid (în grame). diului (:i, = 589,3 nm - valoare medie a dubletului cu lungimile de undă de
m1 =:= ~asa volumului de apă (în ) ' 589,0 nm şi 589,6 nm), măsurat la 20 °e pe un strat cu o grosime de 1 dm.
Prec1z1a determinării este la a patragral11;e . 1~ Puterea rotatorie specifică [am a unui lichid este unghiul de rotaţie c:.
D t . zec1ma a. al planului de polarizare, exprimat în grade ( la lungimea de undă a ra-
0

e ermmarea densităţii relative la grăsimi solide . I ~

),

Trn· d 1 · şi a ceara diaţiei D a sodiului (!, = 589,3 nm), măsurat la 20°C pe lichidul de anali-
_e nea e ucru. Se cîntăreste icn \ . zat, raportat la un strat cu o grosime de 1 dm şi împărţit la masa volumică
c~ apa la te~r:eratura de 20 oe (~ ) Pp- ometrul gol (mv, ap?1 picnometrul exprimată în grame pe centimetru cub.
a3utorul _unei pipete sau cu o pîlnie ~: - icn~~~trul ~e goleşte ş1 se usucă. eu Puterea rotatorie specifică [a]t' a unei substanţe în soluţie este unghiul
tru ~răs1mea sau ceara topită î ic3: cu iJa ~u~ţir~ se t~arnă în picnome- de rotaţie o:: al planului de polarizare, exprimat în grade ( 0 ), la lungimea de
o treime sau jumătate din vol~r: faI:htate suf1c~ent_a, astfel încît să ocupe undă a radiaţiei D a sodiului (), = 589,3 nm), măsurat la 20 °C pe soluţia
u p1cnometrulm. Picnometrul se ţine fără
substanţei de analizat, raportat la un strat cu o grosime de 1 dm şi la o con-
 IX.C.5.1. - IX.C.5.2. 991
Indice de aciditate indice de ester
9f'IO IX.C.4. Putere rotatorie
. t tul111' (lungimea tubului polarimetric, în decimetri);
centraţie de 1 g substanţă pe mililitru. Puterea rotatorie specifică a unei 1 = grosimea s ra . . . y • .

substanţe solide este întotdeauna definită faţă de solventul prevăzut şi [o:]~ = puterea ro~t:>ne sreţ~l~l~a '20 oe (în grame pe centimetru cub).
de concentraţia dată. P20 = masa. voI;1~ca a so u 1e1, ia lumică se înlocuieste cu densi-
Pract1c, lll rarmacopee, masa vo '
1n sistemul convenţional adoptat de farmacopee, puterea rotatorie tatea relativă la 20 °C.
specifică este exprimată în grade-mililitru pe decimetru şi pe gram
I(o) .ml,dm-1.g-1 j.
Conversiunea celor două unităţi de măsură (unitatea SI şi unitatea
convenţională) se efectuează conform formulei:

[o:mW' = [o:Jt" · 0,1745

Determinarea puterii rotatorii se efectuează cu ajutorul polarimetru-
lui care permite citiri reproductibile (± 0,05°), la lungimea de undă ara-
diaţiei D a sodiului (), = 589,3 nm), la 20 + 0,5 °C, după ce aparatul a fost
adus, în prealabil, în punctul zero cu tubul polarimetric închis la ambele ca-
peet, gol, în cazul substanţelor lichide şi umplut cu solventul prevăzut, în
cazul substanţelor solide. Se folosesc tuburi polarimetrice cu lungimea de
2 dm, dacă nu se prevede altfel.
În cazul substantelor solide, acestea se cîntăresc la balanta analitică ;
soluţia se prepară î~tr-;m balon cotat în solventul prevăzut şi' se introduce
în .tubul polarimetric. In monografia substanţei respective se menţionează
în paranteză concentraţia soluţiei (% m/V), solventul folosit şi, cînd este
cazul1 raportarea la substanţa uscată sau la substanţa anhidră. 5.61- V
lu cazul substanţelor lichide, acestea se introduc direct în tubul po- IA=-·--
m
larimetric.
Soluţiile şi lichidele care nu sint limpezi se folosesc după filtrare şi în~ în care:
depărtarea primelor porţiuni din filtrat. IA = indice de. aci~ţate _; , ta . ol/1 în apă folosit la -ti-
Se efectuează cel puţin cinci citiri şi se calculează valoarea medie. V = volumul de hidroxid a.e po s1u 0 ' 1 m
Puterea rotatorie dextrogiră şi levogiră se notează prin semnul ( +) trare (în mililitri) ; , ).
ş1 respectiv prin .semnul (-). m = masa prob e1· luate
..
în lucru (m grame ,
, h' d oxid de potasiu corespunzator
V

Puterea rotatorie specifică se cakuleaz/t'conform următoarelor formule: 5 61 - numărul de miligrame a.e 1 r , y

' - la 1 ml hidroxid de potasiu O, 1 mol/1 m. apa. amestec de

Dacă în timpul titrării apare o tulbureală se ma1 adauga
V

pentru substanţe lichide: [o:li'.:' = -°'-

- 1· P20 alcool-eter pînă la redizolvare. . . se ia in lucru 1 o- probă de analizat.
Observaţie. 1n cazul balsamurilor • "'
pentru substanţe
. so1utie:
m . r l'"
.an oe • 100
=- --
, ' - 1•C IX.C.5.2. INDICE DE ESTER
Concentraţia în substanţa de analizat a unei soluţii se calculează con- ul d iligrame de hidroxid de
Prin indice de ester se înţelege nu~a!
v

;orm următoarelor formule : e ID; ultaţi din saponifi-

potasiu necesar pentru neut~alizarea acizilor graşi rez
a.· 100 <X· 100 carea a 1 g probă de anahzat. ..
C c'
Indicele de ester se caiculeaza conform formu1e1 .
V

1 · [tXJ~ ' l ' [ IX Jf!' · P20

în care: IE= Is - IA
c = concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei (% m/V) ; în care:
c' = concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei (% m/m) ; IE = indice de ester ;
Is = indice de saponificare ;
oc = unghiul de rotaţie citit la 20 ± 0,5 °C, cu semnul ( +) sau (-)
după sensul rotaţiei (în grade);
L. = indice de aciditate.
992 IX.C.5.3. Indice de hidroxil Indice de iod IX.C.5.4. 993

m masa probei luate în lucru (în grame) ;

IX.C.5.3. INDICE DE HIDROXIL indice de aciditate ;
IA
numărul de miligrame de hidroxid de potasiu corespunză-
28,05
tor la 1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool.
de ;t~i!n!~~ii:1:~froxil se_ înţelege ?umărul de miligrame de hidroxid
probă de analizat. cu acidul acetic consumat prin acetilarea a l g
IX.C.5.4. INDICE DE IOD
Masa probei luate în lucru · 1 1 · .
pentru determinare sînt în func}i v~ um~ _reacti:vul:,11 d~ acet~lare folosite
form prevederilor din următorul ~be~ :manmea md1celm de hidroxil, con- Prin indice de iod se înţelege numărul de grame de iod fixat de 100 g
probă de analizat.
Masa probei luate în lucru, dacă nu se prevede altfel, este specifi-
Probă luată in Reactiv de ace- cată în următorul tabel:
Indice de hidtoxil lucru (în tilare
grame) (în mililitriJ
j Pmbă luată hi lucru
Indice de iod j (în grame)
de la 10 pînă la 100 2 5,0
ma! mult - de 100 pînă la J 50 1,5 5,0
ma1 mult de 150 pînă la 200 1 5,0 pînăla 20 0,5 -0,25
ma: mult de 200 pînă la 250 0,75 5,0 mai mult de 20 pînă la 60 0,25-0,15
ma: mult de 250 pină Ia 300 0,6 sau 1,2 5,0 sau 10,0 mai mult de 60 pînă la 100 0,15-0,10
ma1 mult de 300 pînă la 350 l 10,0 mai mult de 100
mai mult de 350 pînă la 700 0,75 15,0
ma1 mult de 700 pină la 950 0,5 15,0
Tehnica de lucru. Proba luată în lucru, cîntărită la balanţa analitică,
se dizolvă în 20 ml cloroform (R) şi se adaugă 25,0 ml monobromură de
. , Tehnica de lucru. La proba luată în lucru cîntărită 1 b I
seh~dda~ugă (anhidridă acetică
. iod 0,1 mol/1, într-un flacon cu dop rodat de 300 rrJ. Flaconul se închide
td1~a__, r~activul de acetilare R ~::;Oaga/nl1:;a an?'l_1- şi se ţine la întuneric timp de 30 min, agitînd din cînd în cînd. Se adaugă
ma an 1 ra R) mtr un b •
la reflux, timp 'de lh d . m pm-
D a1~n ~u- op rodat ş1,se î?călzeş~e în baia de apă,
v
15 ml iodură de potasiu-soluţie (R), 10 ml apă şi se titrează cu tiosulfat
Dacă la adău area . . upa racire se a~auga pnn refngerent 5 ml apă. de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon-
pînă la di \ apet _apa!e o tulbureala se adaugă piridină anhidră (R) soluţie (I) şi se continuă titrarea, agitînd energic pînă la decolorare.
continuă fu~i1~t-~ces;:1a b~i:e d~otea7;ă tlufiul de _piridină adăugat. Se În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
răcire se spală er c f · al?"·. a _re ux, timp de 10 min. După Indicele de iod se calculează conform formulei :
r~~;~ft:~~~~i~of~ţfea (n~i~1:ţia
1 5
t~~e:;ă (~l
1 0
~f%;~~1tatîn ~ie?'I:~~! rl: : (V 1 - V 2 ) . 0,01269. 100
Ir
pînă Îa colo!a~i:s;~zO,;:, mol/Im alcool, în prezenţa fenolftaleinei-soluţie (I), m

~-. d În parale1,,_
' se efe.ctueaza
' d etermmarea
· · cu o probă-marto ţ· , d
ş1tualee volumul de piridină anhidră
tulbureli.
(R) d. o- ... r: . tnm .seama
a au„ac pentru d1spanţ1a unei even-
•
în care:
indice de iod ;
Ir
volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei-
Indicele de hidroxil se calculează conform formulei : martor (in mililitri) ; ' ~
IH = (V, - V,) - 28,05 + IA volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei
m luate în lucru (în mililitri) ; ·
m masa probei luate în lucru (în grame) ;
0,01269 = numărul de grame de iod corespunzător la 1 ml tiosul-
în care:
IR indice de hidroxil ·
V1 tv_o_lumul de hia_'roxid de potasiu·
- 0,::v mol/l 1'n alcool folosit la fat de sodiu O, 1 mol/1.
itrarea probe~-mar_tor (în mililitri) ; ' Observaţie, Dacă proba luată în lucru consumă mai mult de jumă­
V2 vol~mul de h1drox1d de potasiu O 5 mol/1 'm I I folos1·t tate din volumul de monobromură de iod 0,1 mol/1 determinarea indicelui
I-a titrarea probei
· · 1uate în lucru (în , mililitri) a; coo
de iod se repetă, luînd în lucru o masă mai mică de produs.

63 - Farma!::opeea Română, ed. a X~a

 Indice de saponificare IX.C.5.7. 995
994 IX.C.5.5. - IX.C.5.6. Indice de peroxid - Indice de refracţie

·I În general, refractometrul foloseşte lumina obişnuită, însă fiind pre-

văzut cu un compensator pentru lumina albă, citirea corespunde indicelui
IX.C.5.5. INDICE DE PEROXID de refracţie pentru lungimea de undă D a sodiului.
Prin indice de peroxid se înţelege numărul de mililitri de tiosulfat de Etalonarea aparatului trebuie efectuată periodic cu ajutorul unor
substanţe cu indice de refracţie constant, exact stabilit (de ex. monobrom-
sodiu 0,01 mol/1 oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea
naftalină, cu indice de refracţie 1,6588 la 20 °C) sau cu ajutorul apei disti-
peroxizilor din l g probă de analizat. late, cu indice de refracţie 1,3330 la 20 °C.
Tehnica de lucru. 5 g probă de analizat, cîntărite la b_alanţa a:3-alitică,
se dizolvă, prin agitare sau prin încălzire, într-un amestec tormat dm 18m} Tehnica de lucru. Cîteva picături din lichidul de analizat se aduc
între prismele refractometrului. În cîmpul vizual al ocularului se observă
acid acetic (R) şi 12 ml cloroţorm (R), într-un flac~n cu. dop ro~at. ~Ul(a
două zone, delimitate între ele : una luminoasă şi cealaltă întunecată. Limita
răcire se adaugă o soluţie proaspăt preparata dm _l g iodura a~
dintre zona luminoasă şi cea întunecată se aduce exact la punctul de încruci-
potasiu (R) şi 1 ml apă şi se agită energic timp de l mm. Se ~dau&a
şare al firelor reticulare. Pe scala aparatului se citeşte direct valoarea indice-
30 ml apă şi se titrează cu tiosulfa~ de sodi~ 0,01 1:101/1 pîn~ 1~ c<?1oraţ1e lui de refracţie raportată 1a lungimea de undă D a sodiului.
galben-deschis. Se adaugă 2 ml am1don-soluţ1e (I) ş1 se contmua titrarea,
agitînd energic, pînă la decolorare. Citirea se efectuează cu o precizie de trei zecimale şi, dacă este cazul,
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor. se aproximează şi a patra zecimală.
Indicele de peroxid se calculează conform formulei :
lO(V, ....::.'v1 )
m IX.C.5.7. INDICE DE SAPONIFICARE
în care:
Ir indice de peroxid ; Prin indice de saponificare se înţelege numărul de miligrame de hidro-
V1 volumul de tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 folosit la titrarea xid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor liberi şi a acizilor rezul-
probei-martor (în mililitri) ; , taţi din saponificarea a 1 g probă de analizat.
volumul de tiosulfat de sodiu 0,01 mol/1 folosit la titrarea Tehnica de lucru. La 2 g probă de analizat, cîntărite la balanţa ana-
probei luate în lucru (în mililitri) ; litică, se adaugă 25,0 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 în alcool, într-un
m masa probei luate în lucru (în grame). balon cu dop rodat şi se încălzeşte 1a fierbere, pe baia de apă, la reflux,
pînă nu se mai observă picături de grăsime la suprafaţa lichidului
(30 - 60 min). Soluţia se diluează cu 25 mJ apă proaspăt fiartă şi adusă
IX.C.5.6. INDICE DE REFRACŢIE la aproximativ 80 °C, se adaugă feno1ftaleină-soluţie (J) şi se titrează
imediat cu acid clorhidric 0,5 mol/I pînă la dispariţia coloraţiei roz.
Prin indice de refracţie faţă de aer (n) se înţelege raportul dintre vite~a În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
luminii în aer si viteza luminii în proba de analizat. Indicele de refracţie Indiceie de saponificare se calculează conform formulei :
este egal cu ra'portul dintre sinusul unghiului de incidenţă ((X) şi sinusul
unghiului de refracţie·(~). Is = (V, -V,). 28,05
m
sin o:
n=-- în care:
sin ~

Valoarea indicelui de refracţie este în funcţie de natura probeţ de Is -

indice de saponificare ;
analizat, de temperatură, de presiune şi de lungimea de undă a raze1 de V1 = volumul de acid clorhidric 0,5 mol/1 folosit la titrarea probei-
lumină, iar în cazul soluţiilor şi de concentraţia soluţiei şi de natura solven- martor (în mililitri) ;
tului. V2 = volumul de acid clorhidric 0,5 mol/1 folosit la titrare"- probei
Indicele de refractie (n1) se referă la lungimea de undă D a sodiului luate în lucru (în mililitri) ;
(),=589,3 nm) şi, dacă' nu se prevede altfel, se determină la 20±0,5°C (n~). m = masa probei luate în lucru (în grame) ;
Determinarea indicelui de refracţie se efectuează cu ajutorul refrac- 28,05 ~ numărul de miligrame de hidroxid de pohisiu corespunzător la
tometrului. Părţile principale ale unui refractometru_ sînt: două_ l'.r~sm~ 1 ml hidroxid de potasiu 0,5 mol/1 in alcool.
(între care se aduce lichidul de analizat), ocularul ş1 scala cu d1viz1um.
 IX.C.6. - IX.C.7. Substanţe nesaponîficabile - Punct de fierbere
996 Punct de picurare IXC.8. 997

apare un lanţ continuu de bule de gaz, becul 5e îndepărtează. Viteza de

IX.C.6. SUBSTANŢE NESAPONIFICABILE degajare a bulelor de gaz scade şi cînd degajarea acestora încetează si
lichidul are tendinţa dre a fi absorbit în tubul capilar termometrul arată
Prin substanţe nesaponificabile se înţeleg substanţele nevolatile la temperatura de fierbere.
105 °C, obţinute din uleiuri, ceruri etc., după saponificare cu un hidroxid Dacă determinarea se efectuează la o altă presiune, diferită de presiu-
alcalin şi extracţie cu un solvent organic. nea normală, temperaturile de fierbere citite trebuie corectate pentru pre-
Tehnica de lucru. La 5 g probă de analizat, cîntărite la balanţa siunea normală, conform formulei :
analitică, se adaugă 50 ml hidroxid de potasiu (R) 2 mol/I în alcool (R), + ...
1.,1 = 1..,2
într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte în baia de apă, la reflux, timp
de 1 h, agitînd din cînd în cînd. Conţinutul balonului se aduce cantita- în care:
tiv într-o pîlnie de separare, prin spălarea balonului şi a refrigerentului cu t1 temperatura corectată ;
100 ml apă încălzită la aproximativ 80 °C. După răcire, soluţia din pîlnie t2 temperatura citită;
se agită, cu precauţie, de trei ori cu cite 100 ml eter ( R). Extractele
eterice, reunite într-o altă pîlnie de separare, se agită, cu precauţie, de k factor de corecţie prevăzut în tabel;
trei ori cu cîte 40 ml apă. După separarea şi îndepărtarea stratului apos, p1 101,3 cînd presiunea barometrică este măsurată în kilopascali
stratul eteric se spală de trei ori alternativ cu cîte 40 ml hidroxid de pota- sau 760 cînd presiunea barometrică este măsurată în milimetri
siu (R) 30 g/1 şi 40 ml apă. În continuare, soluţia eterică se spală, în repE:- coloană de mercur ;
tate rînduri, cu cîte 40 ml apă, pînă cînd apele de spălare sînt neutre -.~ p 2 presiunea barometrică din timpul determinării.
la fenolftaleină-soluţie (I). Soluţia eterică se filtrează cantitativ prin sul- . Valoarea factorului de corecţie (k) depinde de punctul de fierbere al
fat de sodiu anhidru (R), într-un balon în prealabil cîntărit. Eterul se llchidului de analizat, conform prevederilor din următorul tabel:
distilează în baia de apă la aproximativ 45 °C, pînă la sicitate, iar la rezi-
duu se adaugă 6 ml acetonă (R). Se încălzeşte pe baia de apă pînă la înde-
})ărtarea acetonei şi balonul cu reziduu se usucă la etuvă, la 105 °C pînă Factor de corecţie ( k)
12. masă constantă. Reziduul obţinut reprezintă substanţele nesaponifica- Punct de fierbere I
(în kilopasca./i) / (în milimetri
bile şi se raportează la 100 g produs vegetal. (în grade Celsius)
coloană de
Reziduul· se dizolvă în 20 ml alcool (R) neutralizat în prealabil la
fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de potasiu O, 1 mol/1 în I r,ierc-u11)

alcool pînă la coloraţie roz. Folosirea la dozare a unui volum de hidroxid pînă la 100 0.3000 0,040
de potasiu O, 1 mol/! în alcool mai mare de 0,2 ml arată că separarea celor mai mult de 100 pînă la 140 0,3375 0,045
mai mnlt de I 40 pînă la 190
două straturi, apos şi eteric, a fost incompletă şi determinarea trebuie 0,3750 0,050
mai mult de 190 pînă ia 240 0,4125 0,055
repetată. mai mult de 240 0,4500 0,060

IX.C.7. PUNCT DE FIERBERE

Punctul de fierbere al unui lichid este temperatura corectată la care
presiunea de vapori a lichidului este egală cu 101,3 kPa (760 mmHg).
Pentru determinarea punctului de fierbere se foloseşte o eprubetă pre-
Yăzută cu un dop perforat la mijloc, astfel încît să se poată introduce un
termometru la care se ataşează un tub capilar închis la partea superioară.
Dopul este prevăzut lateral cu un şanţ longitudinal. Eprubeta se introduce
într-un balon care conţine parafină lichidă (R).
Tehnica de 1ucru. Lichidul de analizat se inţroduce în eprubetă şi
termometrul cu tubul canilar se cufundă în lichid. Incălzirea se efectuează
treptat, astfel înclt. temperatura să crească cu 2 - 3 °C/min. La început
are _loc o~ uşoară degajaxeo de bule de- gaz de la capătul inferior al tubului
capilar. ln momentul cînd se ajunge la punctul de fierbere şi în lichid.
IX.C.8. PUNCT DE PICURARE
. Pri1;1 punct ~e picurare se înţelege temperatura la care se desprinde
pn~a picătură dm substanţa încălzită în aparatul Ubbeiohde reprezentat
m figură.
Determinarea se efectuează la modusele de consistentă solidă sau moale
care prin încălzire se topesc şi c-iÎrg. ,
. A,_Paratul este format din două manşoane metalice (a) şi (b) asamblate
pnn mşurubare. Manşonul metalic (a) este fixat la un termometru cu
mercur. Termometrul trebuie astfel gradat încît intervalul care reprezintă
1 °C să aibă dimensiunea de 1 mm. Baza rezervorului cu mercur trebuie
să se găsească la nivelul marginii inferioare a două lame (e) care strîng
manşonul metalic (b). ::Manşonul metalic (b) are un orificiu lateral (c)
 IX.C.8. Punct de picurare Punct de solidificare IX.C.9. 999
998

filtru care se schimbă la fiecare determinare. Eprubeta cu dispozitivul

&i montat se fixează cu o clemă şi se introduce într-un pahar de laborator

de 1 OOO ml, de înălţime potrivită, care conţine apă sau parafină iichidă,

ij astfel încît lichidul să ajungă pînă la 150 mm de la partea inferioară a

eprubetei. Lichidul din pahar se încălzeşte, se agită cu o baghetă de
sticlă, pînă cînd termometrul arată o temperatură cu 10 °C sub punctul
de picurare presupus şi se continuă încălzirea, astfel încît temperatura să
I se ridice cu 1 °C/min. Se notează temperatura cînd se desprinde prima
picătură din cupa metalică (f).
W'
Se consideră punct de picurare valoarea medie a trei determinări,

--
tL ~ între care nu trebuie să existe o diferenţă mai mare de 1 °C.
i-R.?-
!
I
--
-- -
..
~

ă J IX.C.9. PUNCT DE SOLIDIFICARE

11111111111 -
a
( "'·
-- '·······-" -- b
- ---
~JJ-
"' Prin punct de solidificare sau punct de congelare se înţelege tempe-
ratura cea mai ridicată la care o substanţă lichidă sau o substanţă so-
"' . -- ::;: lidă adusă în stare lichidă prin topire trec din faza lichidă în faza solidă.
0--1---- C 7,5:0,05
~
Dispozitiv. Determinarea se efectuează într-o eprubetă cu pereţii groşi,
d - -- "'
o cu diametrul interior de 20 ± l mm, prevăzută cu un dop prin care
oT trece un termometru divizat din 0,5 în 0,5 °e şi un tub de sticlă deschis
lll
e
'V
I +1
ol
~
!

l
l la ambele capete, prin care pătrunde un agitator. Agitatorul poate fi o
' f baghetă de sticlă sau o bucată de sîrmă îndoită la un capăt în formă de
î NI

~ ~
1 cerc şi apoi în unghi drept. Eprubeta se fixează cu ajutorul unui dop într-o
• ~ ! 0,05
11
5
3 t 0,05
-·-1 -,
I I
Aparatul Ubbelohde.
care permite egalizare~ presiunii şi est~ _Pie\:ă~ut cu trei p~1:_cte de oprire
(d) pentru cupa metalică (f) de formă cilmdrica. Cupa met~lica (f) se mon-
tează în manşonul metalic (b)_ pînă ~a punctele de op~rre (d). Aparat?-1
pentru determinarea punctulm_ de picurare este _me_nţ111ut suspendat m
centrul unei eprubete, cu lungimea de 200 mm ş1 diametrul de 40 mm,
care serveşte ca baie de aer.
Tehnica de lucru. Cupa metalică (f) se umple cu proba de an~liza!
(netopită) evitînd golur!,le _de aer; s~ îndepărteaz~ ;xcesul <ţe su~si:.anţa
de la cele două extremităţi ale cupei. Cupa metalica (f) se fixeaz3: intre
cele două lame (e) împingînd-o pînă la nivelul punctelor de opnre (~)
din manşonul metalic (b) şi se îndepărtează din no_u e~ce~ul, d~ s:nbstanta.
!n timpul determinării, orificiul lateral (c) trebuie _sa ramma hb~r. D1~-
pozitivul se fixează într-o eprube~ă cu aju~orul un111 _dop d: ca1:e1uc ~n:1-
care pătrunde termometrul. ~arg111ea de JOS a_ c:1pe1 meta~ce (r) ,se_ afla
la 25 mm de fundul eprubetei pe care se aplica o rondela de h1rt1e de
altă eprubetă exterioară cu pereţii groşi, cu diametrul de aproximativ
35 mm, care serveşte ca baie de aer. Dispozitivul astfel montat se intro-
duce într-un vas înalt, cu capacitatea de 1 OOO ml, care conţine apă sau
un amestec de răcire, astfel încît nivelul lichidului din vas să se afle dea-
supra nivelului substanţei din eprubetă. Vasul este prevăzut cu un agi-
tator şi cu un termometru.
Tehnica de lucru. Aproximativ 10 g substanţă lichidă sau substanţă
solidă topită la o temperatură cu" aproximativ 5 °e peste punctul de soli-
dificare presupus se introduc în eprubeta interioară şi se fixează termo-
metrul, astfel încît rezervorul cu mercur să se găsească la mijlocul stra-
tului de substanţă. Eprubeta astfel pregătită se fixează în eprubeta ex-
terioară şi se introduce în apă sau în amestecul de răcire a cărui tempe-
ratură trebuie să fie cu aproximativ 5 °C mai scăzută decît punctul de
solidificare presupus. Substanţa se lasă să se răcească fără a se agita,
pînă cînd temperatura ajunge cu 1 - 2 °C sub punctul de solidificare
prevăzut. Se agită pînă cînd lichidul începe să se solidifice. Dacă solidi-
ficarea nu începe nici la 5 °C sub punctul de solidificare presupus, aceasta
se amorsează prin adaosul cîtorva cristale de substanţă. În timpul soli-
dificării au loc variaţii de temperatură. ·
Se consideră punct de solidificare temperatura cea mai ridicată ob-
servată în cursul solidificării.
 Interval de distilare IX.C.11 1001
1000 IX.C.10. Punct de topire

substanţa din tub să se găsească la acelaşi nivel cu partea mijlocie a

IX.C.10. PUNCT DE TOPIRE
Prin punct de topire se înţelege temperatura la care o substanţă s_e
topeşte complet. pacă substanţa se topeşte cu descompunere, se consi-
deră punct de top1re sau punct de descompunere temperatura la care sub-
stanta îsi schimbă aspectul (se brunifică sau apar bule de gaze).
,Det;rminarea pun~tului de topire al substanţelor soljde pulverizabile_ se
efectuează în dispozitive speciale sau într-un balon KJeldahl cu cap_ac1ta-
tea de 150 - 250 ml, în care se introduce un termomet~u potnv1t~ cu
diviziuni din 0,5 în 0,5 °0, fixat în balon cu ajutorul unui dop prevazu~
cu un sant lonaitudinal. La termometru se atasează, cu aJutorul unm
inel de, ca{iciuc"' sau prin aderenţă, un tub capilar _din st~clă, închis la
un capăt, cu diametrul interior de aproximativ 1 mm ş1 lungimea de ap:o~
--imafv 10 cm. În timuul determinării coloana de mercur a termometrmu1
t:'"rebui~ să se afle în înt~egime în interiorul balonului. Lichi~ul de încălzire
introdus în balonul Kjeldahl trebuie să ocupe 2/3 din capacitatea ac~stma.
Ca lichid de încălzire se foloseste apa distilată pentru determmarea
punctelor de topire pînă 1'.1 70 °C ; p~ntru tem:i::eraturi ~~ai înalte se folo-
seşte parafina iichidă, acidul sulfuric sau uleiul de s1hcon.
Tehnica de lucru. Proba de analizat pulverizată şi uscată se introduce
în tubul capilar şi se tasează pentru a forma un strat coml?ac! d; 3 - i mm
înăltime. Tubul capilar se ataşează la termometru, astrel moţ subscanţa
să s~ găsească la acelaşi nivel cu partea mijlocie a rezervorulm cu me::cur
al termometrului. Încălzirea se efectuează astfel încît temperatura sa. se
ridice cu 3 - 4 °0/min. Se citeşte temperatura la care substanţa se to-
peste complet. . , .V
rezervorului cu mercur al termometrului. Se foloseşte un termometru pînă
la 100 °C, cu diviziuni din 0,5 în 0,5 °C. Termometrul cu tubul fixat se
introduce într-un balon Kjeldahl de 250 ml, care conţine apă, astfel încît
tubul să fie cufundat sub nivelul apei, pe o porţiune de aproximativ 40 mm.
Apa se încălzeşte, în prealabil, la o temperatură cu aproximativ 5 °C sub
punctul de topire presupus. După introducerea tubului încălzirea se con-
tinuă, astfel încît temperatura să se ridice cu l °C/min.
Se consideră punct de topire temperatura la care substanţa se depla-
sează către partea superioară a tubului.
IX.C.11. INTERVAL DE DISTILARE
Intervalul de distilare al unui lichid sau al unei fracţiuni dintr-un
lichid este intervalul de temperatură corectat pentru presiunea atmosferică
normală de 101,3 kPa (760 mmHg) la care distilează totalitatea lichidului
respectiv sau fracţiunea specificată din lichidul respectiv.
Determinarea se efectuează cu aparatul reprezentat in figură (dimen-
siunile sînt exprimate în milimetri).
Tehnica de lucru. 100 ml lichid de analizat se măsoară cu un cilindru
gradat şi se introduc într-un balon de distilare (a), în care se găsesc cîteva
fragmente de porţelan poros, avînd grijă ca lichidul să nu atingă gîtul
balonului şi, în special, tubul lateral. Cilindrul (c) folosit ca recipient pentru
colectarea distilatului este menţinut într-o baie de apă la 20 °C. Balonul
se astupă cu un dop străbătut de un termometru (g), gradat din 0,2 în
0,2 °C, astfel încît marginea superioară a rezervorului cu mercur să se gă­
sească la nivelul marginii inferioare a tubului lateral. Balonul de distilare

' În cazul substanţelor care se descompun prin încălzire pren~ng1t'.1,

balonul se încălzeşte, în prealabil, pînă la o temperatură cu apr?X1mat1v
10 °C sub punctul de topire presupus, după care se ataşează c3:p1laru~ _cu
s11bstanta si se continuă încălzirea astfel încît temperatura sa se ndice
C; l - 'z °C/min.
Dacă punctul de topire al probei de analizat nu este cunoscut, se
efectuează,- în prealabil, o determinare orientativă. "''
Observatie. În unele cazuri, specificate în monografii, pun~tul ~~ to-
pire se det~rmină cu un microscop special prevăzut cu un dispozitiv de
încălzire.
Determinarea punctului de topire la grăsimi, ceal'ă, răşini şi produse
asemănătoare

Tehnica de lucru. Un tub de sticlă deschis la ambele capete, cu

luno-imea de 10 cm cu diametrul interior de 2 mm si cu grosimea pere-
teici de 0,5 mm se' introduce, prin presare ~i rotire', î:;i 1:1-as~ solidă . c~
atare (la unt de cacao) sau în masă solidă topită, astfel mc1t sa s.e obţma
un strat compact cu înălţimea de aproximativ 10 mm. Tubul aJt!el umJ?lut
se ţine timp de 24 h la gheaţă sau la o te?3-peratură su~ b C, ap~1 ~: Aparat pentru determinarea intervalului de distilare.
ataşează la un termometru cu aJutorul unm mel de cauciuc, astfel mc11-
 1002 IX.C.11. Interval de distilare Viscozitate IX.C.12. 1003

se introduce într-un dispozitiv cilindric din tablă (e) şi (f). Tubul lateral Distilarea eterului se efectuează pe baia de apă, la 54 - 58 °C. Balonul
al balonului de distilare se fixează la un refrigerent (b) cu ajutorul unui dop, de distilare este aşezat pe o placă de azbest perforată, astfel încît fundul
astfel încît tubul să depăşească dopul în interiorul refrigerentului cu acestuia să închidă complet orificiul şi să fie cufundat în apă. Recipientul
25 - 35 mm. Dacă punctul de fierbere al lichidului este mai mare de 160 °C se închide cu un dop prin care trece o alonjă prevăzută cu un tub lateral
se foloseşte un refrigerent cu aer. Încălzirea cu becul (d) este astfel condusă pentru egalizarea presiunii şi este răcit în apă cu gheaţă.
încît prima picătură de distilat să apară după 5 - 10 ruin de la începutul
încălzirii şi lichidul să distileze constant cu o viteză de 4 - 5 ml/min.
În cazul determinării intervalului de distilare al unui lichid se citeşte IX.C.12. VISCOZITATE
temperatura la care distilează primele cinci picături de lichid (temperatura
iniţială de distilare) şi temperatura la care distilează totalitatea lichidului
(temperatura finală de distilare). Temperatura iniţială şi temperatura finală Viscozitatea este proprietatea lichidelor în timpul curgerii de a opune
de distilare citite trebuie să corespundă limitelor prevăzute în monografia rezistenţă la alunecarea a două straturi învecinate.
respectivă. Proprietăţile de curgere ale unui lichid se referă 1a rezistenţa acestuia
În cazul determinării intervalului de distilare al unei fractiuni sau al faţă de o forţă de forfecare aplicată asupra sa. Din acest punct de vedere
fracţiunilor specificate dintr-un lichid, acestea se colectează între limitele se disting: sisteme de curgere newtoniene, a căror rezistenţă la forfecare creşte
de temperatură prevăzute în monografia respectivă. Volumele obţinute liniar cu viteza de forfecare (viscozitatea rămîne constantă indiferent
trebuie să corespundă prevederilor din monografia respectivă. de viteza de forfecare aplicată în timpul determinării) şi sisteme de curgere
nenewtoniene, a căror viscozitate este dependentă de viteza de forfecare
Dacă determinarea se efectuează la o presiune diferită de presiunea
aplicată (dacă se efectuează o determinare la o singură viteză de forfecare
normală, temperaturile de distilare citite trebuie corectate pentru presiunea
se obţine o viscozitate aparentă).
normală, conform formulei :
Viscozitatea dinamică sau absolută (ri) se exprimă în sistemul CGS în
t1 = t2 + k(P1- P2) poise (P). Un lichid are viscozitatea de un poise cînd o forţă de o dynă
deplasează cu o viteză de 1 cm/s două straturi de lichid care se găsesc la
în care: o distanţă de 1 cm unul faţă de celălalt şi au o suprafaţă de 1 cm 2 fie-
t1 = temperatura corectată; care. Submultiplul curent folosit este centipoise (1 cP 0,01 P). În SI,
t2 = temperatura citită ; unitatea de viscozitate dinamică este pascal-secundă (Pa · s = N · s · m- 2 ) ;
k = factor de corecţie prevăzut în tabel ; submultiplul curent folosit este milipascal-secundă (mPa · s).
p1 = 101,3 dud presiunea barometrică este măsurată în kilopascali
sau 760 cînd presiunea barometrică este măsurată în milimetri 1 cP = 1 mPa · s
coloană de mercur ;
p 2 = presiunea barometrică din timpul determinării. Viscozitatea dinamică a apei la 20,2 °C este 1 cP.
Valoarea factorului de corecţie {k) depinde de temperatura de dis- Viscozitatea cinematică (u) a unui lichid este raportul dintre viscozi-
tilare a lichidului de analizat, conform prevederilor din următorul tabel: tatea- dinamică a lichidului şi densitatea acestuia 1a aceeaşi temperatură.
In sistemul CGS, unitatea de viscozitate cinematică se numeşte stockes
(St); submultiplul curent folosit este centistockes (1 cSt = 0,01 St).
Factor de corecţie (k) În SI unitatea de viscozitate cinematică este metru pătrat pe secundă
(m 2 • s- 1 ); submultiplul curent folosit este milimetru pătrat pe secundă
Temperatura de distilare ( °C)
(în kilopascali) (în milimetri (mm 2 • s- 1 ).
I coloană de mercur)
1 cSt = 1 mm 2 • s- 1
pînă la 100 0,3000 0,040
mai mult de 100 pînă la 140 0,3375 0,045 Viscozitatea relativă sau raportul de viscozitate (ri„1) este raportul
mai mult de 140 pînă la 190 0,3750 0,050 dintre viscozitatea dinamică a unui lichid la o temperatură dată şi visco-
mai mult de 190 pînă la 240 0,4125 0,055 zitatea dinamică a unui lichid de referinţă, la aceeaşi temperatură.
mai mult de 240 0,4500 0,060
Ca lichid de referinţă se foloseşte apa, dacă nu se prevede altfel.
în domeniul soluţiilor diluate de polimeri, dacă nu se prevede altfel,
· Observaţii. Pentru lichidele care distilează sub 80 °C, încălzirea se efec- se consideră 'Y)re1 ~ t./tc, în care t. timpul de curgere al soluţiei şi
tuează pe baia de apă, cu răcirea foarte activă a refrigerentului. t 0 = timpul de curgere al solventului.
 1004 IX.C.12. Viscozitate
Viscozitatea intrinsecă ( internă, caracteristică) sau numărul limită de
= c-o
viscozitate i'Yll = l
1
lim ( -r,"1- )
C
Iun 1 lnr,r,i ). , mărime folosită în domeniul
C
polimerilor, poate fi determinată prin extrapolarea uneia din curbele
(Yj,o1- 1 )/c f(c) respectiv 'Y)r,1/c = f(c), pentru c = O.
În domeniul soluţiilor diluate de polimeri, graficele se prezintă ca
nişte drepte care au pante diferite, dar prin extrapolare la concentraţia
c = O ele se întîlnesc în acelaşi punct pe ordonată; ordonata la origine a
punctului comun, obţinut prin extrapolare, reprezintă viscozitatea intrin-
secă.
Practic, se prepară cel puţin patru soluţii de concentraţii diferite
(% m/V), prevăzute în monografia respectivă, şi se determină viscozităţile
relative cu viscozimetrul prevăzut şi la temperatura prevăzută. Pe un
grafic se înscriu pe axa absciselor concentraţiile soluţiilor (c) iar pe axa
ordonatelor valorile obţinute prin aplicarea uneia din formulele: (Yj„1- 1 )/c
sau lnrJ,,ifc. Punctul de intersecţie cu axa ordonatelor a dreptei care uneşte
punctele obţinute reprezintă valoarea viscozităţii intrinsece lri/.
Viscozitatea intrinsecă are dimensiunile inversului concentraţiei, adică
ml/g sau dl/g.
Viscozitatea convenţională Engler este raportul dintre timpul de curgere
în viscozimetrul Engler a 200 ml lichid, la temperatura (prevăzută în
monografia respectivă) la care se efectuează determinarea şi timpul de curge-
re al unui volum egal de apă la 20 °C; se exprimă în grade Engler ( 0 E).
Viscozitatea aparentă reprezintă valoare viscozităţii obţinute pentru
sistemele de curgere nenewtoniene în funcţie de tipul de viscozimetru
folosit, de umiditatea substanţei, de concentraţia şi de modul de preparare
a dispersiei, de durata şi de temperatura de agitare, precum şi de perioada
de repaus anterioară determinării.
Determinarea viscozităţii. Aparatele pentru determinarea viscozităţii
se aleg în funcţie de proprietăţile de curgere ale lichidului. Se folosesc :
aparate pentru determinarea timpului de curgere: viscozimetrul cu
capilar (Ostwald, Ubbelohde), viscozimetrul cu orificiu (Engler), viscozi-
metrul cu bilă (Hoppler);
- aparate pentru determinarea forţei de forfecare : viscozimetrul rota-
ţional (Bro6kfield etc.).
Determinarea-''viscozitătii lichidelor newtoniene se efectuează cu aiu-
torul viscozimetrelor cu capilar, dacă nu se prevede altfel. Determinarea
viscozitătii lichidelor nenewtoniene se efectuează cu ajutorul viscozimetre-
lor rotaţionale, dacă nu se prevede altfel. · "La determinarea viscozităţii variaţiile de temperatură nu trebuie să
La viscozimetrele Ostwald şi Ubbelohde se determină timpul de curgere
al unui volum de lichid şi viscozitatea se calculează conform formulei:
'Y) = ktp
în care:
7J = viscozitatea dinamică ;
k = constanta auaratului;
t timpul de ;urgere (în secunde) ;
p = densitatea lichidului de analizat.
Viscozitate IX.C.12. 1005
La viscozimetrul Engler se determină timpul de curgere a 200 ml
lichid şi viscozitatea se calculează conform formulei:
t
Et = -k
în care:
Et viscozitatea convenţională Engler la temperatura 1a care se
efectuează determinarea (în grade Engler);
t timpul de curgere a 200 m1 lichid la temperatura (prevăzută în
monografia respectivă) la care se efectuează determinarea (în
secunde);
k constanta aparatului (timpul de curgere a 200 ml apă la 20 °C;
(în secundef
La viscozimetrul H ăppler se determină timpul de alunecare prin rosto-
golire a unor bile de densităţi şi dimensiuni diferite, pe o distanţă standar-
dizată, în interiorul unui tub calibrat în care se află lichidul de analizat.
Viscozitatea se calculează conform formulei :
7J kt(pb-p)
în care:
1) = viscozitatea dinamică ;
k constanta bilei ;
t = thnpul de alunecare prin rostogolire a bilei (în secunde) ;
Pb = densitatea bilei;
p densitatea lichidului de analizat.
Cind constanta aparatului sau constanta bilei nu sînt cunoscute, aces-
tea se determină cu ajutorul unui etalon adecvat sau cu ajutorul apei
(7J 2 c, 2 °e = 1 cP; 1) 25 , 0 °e = 0,895 cP).
Timpul de curgere la viscozimetrele Ostwald şi Ubbelohde şi timpul
de alunecare prin rostogolire al bilei la viscozimetrul Hoppler trebuie să se
încadreze între 100 şi 300 s. Măsurarea thnpului în ambele cazuri se
-efectuează cu ajutorul unui cronometru cu o precizie de 0,2 s. Înaintea
determinării se aşteaptă 15 - 20 min, astfel încît lichidul de anali-
zat să atingă temperatura dorită si să se elimine eventualele bule de aer.
Timpul reprezintă valoarea medie' a cel puţin trei determinări.
Se va acorda atenţie la filtrarea lichidelor.
depaşească ±0,1 °e.
La viscozimetrul rotaţional (de ex. viscozimetrul Brookfield) se mă­
soa:ă mărimea cuplului de forţe necesar pentru a învinge rezistenţa 1a
rotire a unui cilindru sau disc în interiorul lichidului de analizat. În
funcţie de viscozitatea lichidului de analizat se foloseste un anumit corp
de imersie şi o viteză de rotatie corespunzătoare. P~ntru a se calcul;
viscozitatea în centipoise, specificatii1e de pe cadranul aparatului se mul-
tiplidi cu cifra corespunzătoare corpului de imersie si a vitezei înscrise ne
o nomogramă anexată aparatului. ' ~

1006 IX.C.13. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
În cazul determinărilor viscozimetrice la dextran, viscozimetrul
Ubbelohde folosit trebuie să aibă volumul bulei superioare de 1 - 2 ml,
diametrul tubului capilar de cel mult 1 mm, lungimea tubului de cel puţin
100 mm, astfel încît timpul de curgere al apei să fie de cel puţin 100 s,
iar rezervorul care serveşte la efectuarea directă a diluţiilor, de aproximativ
30 ml.
Se introduc în viscozimetru 8,00 ml soluţie filtrată de dextran 2% m/V
si se măsoară timpul de curgere. Se diluează succesiv soluţia, direct în
;iscozimetru favorizînd barbotarea aerului, de două ori cu cîte 3,00 ml
apă filtrată 'si în final cu 8,00 ml apă filtrată, măsurînd de fiecare dată
timpii de c~gere. La calcularea viscozităţilor relative se Jine seama ~e
concentraţiile dilutiilor rezultate: 8 la 11, 8 la 14 respectiv 8 la 22 dm
soluţia iniţială a dextranului (2% m/V~, de timp~i de curg~re_ ai diluţi~~~r
respective, de timpul de curgere al apel, de densitatea apei ş1 de de_nsica-
ţile diluţiilor, la temperatura la care se efectuează determ_marea
(20,0 ± 0,1 °C). Densităţile diluţiilor se calculează conform formulei:
d = 1,0000 + 0,004 ·C
în care:
d densitatea diluţiei;
c concentraţia diluţiei (% m/V).
Dacă determinările se efectuează la temperaturi apropiate (±5 °C) se pot
efectua corecţii folosind coeficienţii de temperatură, ~ \1Ll/~T şi anume
pentru Dextran 70 = 1,0 . 10- 3dl/g; penţru Dextran_ 40 ~ 0,6 · ;o-s~Yr
Pentru sistemele de curgere nenewtomene (carbox1metilceluloza sou1c1:-,
metilceluloză etc.), determinarea viscozităţii se efectuează la un anumit
tip de viscozimetru si în condiţii standardizate. Determinarea se efectuează
p~ dispersia substaiiţei ca atare (neuscată, dacă nu se prevede altfel) ;
concentratia dispersiei trebuie să fie 2% m/V, calculată pentru substanţa
fără umiditate. Dispersia se efectuează prin agitarea substanţei cu apă
încălzită la aproximativ 60 °C, timp de l h, într-un pahar de laborator
cu un agitator cu palete, cu 200 rot/min. După un repaus de 6 h,. 1~
20 °C se efectuează zece determinări cu viscozimetrul Hoppler, folosmd
în calcule valoarea medie a ultimelor cinci determinări.
IX.C.13. CONTROLUL LIMITELOR PENTRU
IMPURITĂŢI ANORGANICE
Impurităţile anorganice în proba de analizat pot proveni din materi_ile
prime, din procesul de fabricaţie, dintr-o purific~e incomple~ă, sa~ :3-i_n-
tr-o conservare necorespunzătoare. Limitele admise pentru rmpur1taţile
anorganice în proba de analizat, exprimate în grame (o/o m/1:f1), se apre-
ciază prin comparare cu soluţii-etalon, conform prevederilor dm monogra-
fiile respective.
La determinarea limitelor pentru impurităţile anorganice trebuie res-
pectate următoarele condiţii generale:
Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice I:X.C.13. 1007
eprubetele în care se efectuează reacţiile trebuie să fie identice
(incolore, de aceeaşi înălţime şi cu diametrele - interior şi exterior -
egale);
- substanţele din care se prepară soluţiile-etalon trebuie să corespundă
condiţiilor de calitate prevăzute la capitolul „Reactivi" ;
- stabilirea modificărilor care au loc în soluţii se efectuează privind
straturile de lichid orizontal, pe un fond negru (tulbureala, opalescenţa)
sau de sus în jos, pe un fond alb (coloraţia) ;
- reactivii se adaugă în ordinea prevăzută, şi, pe cît posibil, în mod
identic (în acelaşi timp, în volume egale etc.), atît în soluţia de a:qalizat,
cît si în solutia-etalon.
'Cînd pentru o anumită impuritate în monografie se prevede ,, .. nu
trebuie să dea reacţia ... ", se procedează astfel : la soluţia de analizat se
adaugă reactivii prevăzuţi, cu excepţia reactivului principal care pune în
evidenţă impuritatea respectivă. Soluţia se împarte în două şi unei părţi
i se adaugă reactivul principal. Cele două soluţii se compară între ele.
Nu trebuie să se observe nici o diferenţă.
Observa/ie. Ori de cîte ori în cadrul controlului se decelează prezenţa
unei impurltăţi pe care monografia respectivă nu o prevede, aceasta tre-
buie semnalată.
Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice se efectuează, dacă
nu se prevede altfel în monografia respectivă, conform următoareior pro-
cedee:
Controlul limitei de amoniu
Ionul amoniu formează cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu în
soluţie alcalină un complex ; în funcţie de concentraţie apare o coloraţie
galbenă sau se formează un precipitat galben-brun.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,0003 mg/ml.
Soluţia de bază. 0,2965 g clorură de amoniu (R) uscată în exsicato~
pe acid sulfuric (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se completează cu acelaşi
solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Soluţie-etalon de ion amoniu. 10,0 ml soluţie de bază se diluează cu
apă la 100 ml, într-un balon cotat.
Soluţia-etalon conţine· 0,01 mg NH;t- /ml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
Tehnica de lucru. IO ml soluţie de analizat, de concentraţia prevăzută
în monografia respectivă, se neutralizează, dacă este necesar, cu hidroxid
de sodiu 100 g/1 (R).
În paralel, se pregăteşte proba-etalon, conform prevederilor din mono-
grafia respectivă.
în ambele eprubete se adaugă cîte 0,15 ml tetraiodomercurat (II)
de potasiu-soluţie alcalină (R), se agită şi se compară după 5 min. Solu-
ţia de analizat nu trebuie să se coloreze în galben mai intens decît proba-
etalon.
La sărurile de metale alcalino-pămîntoase şi la cele de metale grele
determinarea se efectuează. astfel: la soluţia de analizat se adaugă 2 ml
 1008 IX.C.13. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi 2 ml carbonat de sodiu 100 g/1 (R), se
agită şi se filtrează. Determinarea se efectuează cu 10 ml soluţie filtrată,
conform prevederilor anterioare.
În mod identic se procedează în cazul substanţelor care conţin ca impu-
rităţi săruri de metale alcalino-pămîntoase sau săruri de metale grele.
La substanţele care conţin mai mult de 0,03% fer ca impuritate, deter-
minarea se efectuează astfel : la 10 ml soluţie de analizat se adaugă O, I ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (RÎ, 3 ml tartrat de potasiu şi sodiu (R) 200 g/1,
se agită, se adaugă 0,15 ml tetraiodomercurat (II) de potasiu-soluţie
alcalină (R) şi se compară cu proba-etalon.
Controlul limitei de arsen
În farmacopee sînt prevăzute două procedee pentrn controlul limitei
de arsen.
Procedeid I se aplică atunci cînd arsenul din proba de analizat este
sub limita de sensibilitate a reacţiei cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric.
În monografia respectivă se prevede : ,, ... nu trebuie să dea reacţia pentru
arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R)".
Compuşii arsenului, sub acţiunea hipofosfitului de sodiu în acid clor-
hidric, prin încălzire la fierbere, sînt reduşi la arsen ; în funcţie de concen-
traţie apare o coloraţie brună sau se formează un precipitat brun.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,001 mg/ml.
Observaţie. În aceleaşi condiţii de lucru, telurul, seleniul şi antimo-
niul, ca impurităţi, dau, în funcţie de concentraţii, coloraţii sau precipitate
roşu-brune sau violacee.
Tehnica de lucru. Proba luată în lucru, a cărei masă este prevăzută
în monografia respectivă, se dizolvă, după caz, în 3 ml apă sau în 3 ml
:dd clorhidric 250 g/1 (R), se adaugă 5 ml hipofosfit de sodiu în acid
clorhidric (R) şţ se încălzeşte în baia de apă timp de 20 min, dacă nu se
prevede altfel. In aceste condiţii, în soluţia de analizat nu trebuie să apară
o coloraţie brună sau să se formeze un precipitat brun.
Cînd substanţa de analizat este insolubilă în apă sau în acizi sau pre-
cipită la adăugarea de hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) se pro-
cedează astfel: proba luată în lucru, a cărei masă este prevăzută 'În monoe
grafia respectivă, se aduce într-o capsulă de porţelan, se adaugă 5 ml
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R) şi se încălzeşte pe baia de apă,
timp de 20 min, amestecînd cu o baghetă de sticlă. Lichidul decantat
nu trebuie să fie colorat în brun.
Cînd soluţiile în care s-a adăugat hipofosfit de sodiu în acid clor-
hidric (R) se colorează sau precipită datorită altor impurităţi, identificarea
arsenului se efectuează astfel: la proba luată în lucru, a cărei masă este
prevăzută în monografia respectivă, se adaugă 3 ml hipofosfit de sodiu în
acid clorhidric (R), se încălzeşte la fierbere, se răceşte, se diluează cu 3 ml
apă şi se agită cu 3 ml eter (R). În prezenţa arsenului, la zona de separare
a lichidelor se formează o peliculă brună.
Procedeul II se aplică la controlul arsenului în substanţe organice şi
se bazează pe reducerea compuşilor arsenului la arsenură de hidrogen, care,
Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice IX.C.13. 1009
în funcţie de concentraţie, colorează în galben sau în portocaliu hîrtia
indicator pentru arsen (R).
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,001 mg/ml.
Soluţia de hază. 0,1320 g trioxid de arsen (R) se dizolvă în 20 ml
hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), se neutralizează cu acid sulfuric 100 g/1 (R),
se adaugă 10 ml acid sulfuric (R) şi se completează cu apă la I OOO ml,
într-un balon cotat.
Soluţie-etalon de arsen. 1,0 ml soluţie de bază se diluează cu apă la
100 ml, într-un balon cotat.
Soluţia-etalon conţine 0,001 m_g As 3+/ml.
Solutia-etalon se prepară la nevoie.
Dispozitivul pentri; determinarea arsenului se compune dintr-un flacon
de sticlă de 100 ml (a) prevăzut cu cota (h). La flaconul (a) se ataşează
un sistem de trei tuburi (b, c, d), cu forma şi dimensiunile prevăzute în
figură şi fixate unul într-altul cu dopuri rodate sau cu dopuri de cauciuc
lipsite de arsen. Tubul (d) are o cotă (h1 ), iar distanţa dint~e cele două
cote (h şi h 1 ) trebuie astfel reglată încît să fie de 220 mm. In tubul (b)
se introduce o hîrtie de acetat de plumb (R) ; în
tubul (c) se introduce vată de sticlă cu acetat de
plumb (R), iar în tubul (d) se introduce o fîşie de
hîrtie indicator pentru arsen (R). Diametrele inte- ~
rioare ale tuburilor, exprimate în milimetri, sînt pre- ~
văzute în figură.
Tehnica de lucru. În funcţie de natura substan-
ţelor se procedează în felul următor :
A. Pentru substanţele care în condiţiile de reacţie
nu pun în libertate acid nitric, acid nitros, halogeni,
sulfură de hidrogen sau dioxid de sulf, la proba
1
luată în lucru, a cărei masă este prevăzută în mono-
grafia respectivă, se adaugă 20 ml acid clorhidric
100 g/1 (R), în flaconul (a).
B. Pentru substanţele organice şi pentru sub-
stanţele care în condiţiile de reacţie pot pune în li-
bertate acid nitric, acid nitros, halogeni, sulfură de N
hidrogen_ sau dioxid de sulf, 1a proba luată în lucru, +•
a cărei masă este prevăzută în monografia respec- ~
tivă, se adaugă 10 ml acid sulfuric (R), într-un
balon Kjeldahl. Amestecul se încălzeşte la fierbere
timp de 40 ruin. În soluţia fierbinte se adaugă, trep-
tat, pe pereţii balonului, volume mici de peroxid de
hidrogen-soluţie concentrată (R) pînă la decolorarea
soluţiei, se continuă încălzirea încă 15 min şi ames-
tecul obţinut se aduce cantitativ cu mici porţiuni
de apă în flaconul (a).
Peste amestecul obţinut la punctul A respectiv Dispozitiv pentru de-
B se adaugă 0,5 ml clorură de staniu (II)-soluţie pentru terminarea arsenuiui.
64 - Farmacopeea Română, ed. a X~a
 1010 IX.C.13. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
~rsen. (R), se completează cu apă la 50 ~l, se răceşte şi se adaugă
~ g z1?-c gra?-ule (R). Flaconul (a) se închide repede cu dopul pe care
este fixat s1~temul de tuburi de sticlă (b,c,d). Dispozitivul se ţine la
20 - 25 °C timp de 20 min, agitînd din cînd în cînd. Hîrtia indicator
pentru a~sen (R) din tubul (d) se scoate şi se acoperă cu un strat subţire
de parafmă (R) topită. Coloraţia hîrtiei indicator pentru arsen se com-
pară cu aceea obţinută cu o probă-etalon.
Pr?ba-et~lon se_ efectuează într-un dispozitiv identic cu cel foiosit pentru
proba d.e anahzat. In flaconul (a) se introduc 5 ml solutie-etalon de arsen
(0,005 mg arsen), 20 ml acid clorhidric 100 g/1 (R), pentru substanţele
care se încadrează în grupa A, sau 5 ml acid sulfuric (R), pentru substantele
care se încadrează în grupa B şi 0,5 ml clorură de staniu (II)-soluţie pen'.tru
a!sen (R). Se, comp~etează.. cu apă la 50 ml, se răceşte, se adaugă 5 g
zinc granule (R) ş1 m contmuare se procedează conform prevederilor de
la proba de analizat.
Controlul limitei de ealciu
. Ionul calciu formează cu oxalatul de amoniu, în functie de concen-
traţ~e, o tulbureală sau un precipitat alb, microcristalin,' de oxalat de
calem, practic insolubil în acid acetic si amoniac, solubil în acid clorhidric
şi în acid nitric. '
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,0035 mg/mi.
So}uţia de bJză. ~,500~ ~ ca!bonat _de cal?-u (R) uscat la 105 °0 pînă
la masa constanta se dizolvam 2~ ml acid acetic 300 g/1 (R) şi se diluează
cu apă la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Soluţie-etalon de ion calciu. 10 O ml solutie de bază se diluează cu
apă la 100 ml, într-un balon cotat.' '
Solu~a-etalon conţine 0,1 mg Ca 2+/ml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
, Tehnica. de lucru'. 1:_0 ml solu ţi~ de analizat, de concentraţia prevăzută
m monografia respectiva, se neutrahzează, dad este necesar, cu acid acetic
300 ~/1 (R) sau cu amoniac 100 g/1 (R). ·
In paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevederilor din mono-
grafia respectivă.
În am~le eprubete se adaugă cite 1 ml clorură de amoniu 100 g/1 (R),
l :311 ~amoma,_c IO~ g/1 (R),: ~ ml oxalat ~e 1.1mo~u 40 g/1 (R), se agită,
se 1:1calze7te 1n .baia de 3:pa timp d~ 10 mm ş1 s~ raceşte. _Soluţiile se com-
par_a. dupa. 5 m:,n. Soluţia de analizat nu trebme să prezmte o tulbureală
ma1 mtensa dec1t tulbureaia probei-etalon.
Controlul limitei de carbonaţi
. Ionul carbonat formează cu hidroxidul de bariu, in funcţie de concen-
traţie, o tulbureală sau un precipitat alb de carbonat de bariu solubil
în acid nitric şi în acid clorhidric. ' formează un precipitat albastru.
, Soluţ!a d~ b~ă. 1,766 g carbonat de ~odiu anhidru (R) se dizolvă
lll 100 ll1l apa ş1 se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un
balon cotat.
Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice IX.C.13. 1011
--------
Soluţie-etalon de ion carbonat. 10,0 ml soluţie de bază se diluează
cu apă 1a 100 ml, într-un balon cotat.
Soluţia-etalon conţine 0,1 mg ooi-/ml.
Soluţia-etalon se prepară 1a nevoie.
Tehnica de lucru. 10 ml soluţie de analizat, de concentraţia prevăzută
în monografia respectivă, preparată cu apă proaspăt fiartă şi răcită, se
neutralizează, dacă este necesar, cu amoniac 100 g/1 (R).
În paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevederilor din mono-
grafia respectivă.
În ambele eprubete se adaugă cîte 5 ml hidroxid de bariu-soluţie (R),
se agită şi se compară după 10 min. Soluţia de anaiizl_lt nu trebuie să pre-
zinte o tulbureală mai intensă decît tulbureala probei-etalon.
Determinarea se efectuează în eprubete prevăzute cu dop rodat.
Controlul limitei de eloruri
Ionul clorură formează cu nitratul de argint, în funcţie de concen-
traţie, o opalescenţă, o tulbureală sau un precipitat alb, caz~os, de clo-
rură de argint, practic insolubil în acid nitric, solubil în amomac.
Sensibilitatea limită a ,eacţiei este de 0,0005 mg/ml.
Solutia de bază. O, 1649 g clorură de sodiu (R), calcinate în prealabil
în flacără'., într-o capsulă de porţelan, timp de 10 ruin, se dizolvă în 100 ml
apă şi se completează cu aceiaşi solvent la l OOO ml, într-un balon cotat.
Soluţie-etalon de ion clorură. 10,0 ml soluţie de bază se diluează cu
apă la 100 ml, într-un balon cotat. .
Solutia-etaion contine 0,01 mg 01-Jml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
Tehnica de lucru. 10 ml soluţie de analizat, de concentraţia prevă­
zută în monogra:fiia respectivă, se neutralizează, dacă este necesar, cu acid
nitric 100 g/1 (R) sau cu amoniac 100 g1l (R}. . .
În paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevedenlor dm mono-
grafia respectivă.
în ambele eprubete se adaugă cîte 0,_5. m~ acid nitric _250 ~/1 _(R). şi
0,5 ml nitrat de argint 20 g/1 (R), se agita ş1 se co1::-par~ ~upa ? nn~.
Soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o opalescenţa mai mtensa dec1t
opalescenţa probei-etalon.
Observatie. Această tehnică de lucru se poate aplica şi în cazul con-
trolului limitei de bromuri şi ioduri.
Controlul limitei de ier
Ionul fer trivalent formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu
un complex; în funcţie de concentraţie apare o coloraţie albastră sau se
.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,0005 mg/ml.
Solutia de bază. 0,8635 g sulfat de amoniu-fer (III) (R) se dizolvă
în 10 ml' acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se completează cu apă la 1 OOO ml,
într•un balon cotat.
 Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
1012 IX.C.13.
Solutie-etalon de ion for. 10,0 ml solutie de bază se diluează cu apă
la 100 ntl, într-un balon cotat. '
Soluţia-etalon conţine 0,01 mg Fe 3"')ml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
Tehnica de lucru. 10 ml soluţie de analizat, de concentraţia prevăzutii
în monografia respectivă, se neutralizează, dacă este necesar, cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R) sau cu amoniac 100 g/1 (R) şi se adaugă 0,1 ml acid
nitric (R). Amestecul se fierbe timp de 5 min, se neutralizează cu hidroxid
de sodiu 1 mol/1 şi după răcire se completează cu apă la 10 ml.
În paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevederilor din mono-
grafia respectivă.
În ambele eprubete se adaugă cîte 0,2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi 0,2 ml hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 (R), se agită şi se compară
după 5 min. Solutia de analizat nu trebuie să se coloreze în albastru
mâi intens decît proba-etalon.
Observaţie. Această tehnică de lucru nu se poate aplica pentru con-
trolul limitei de fer din sărurile de crom, cupru, mercur, zinc şi din fosfaţi,
pentru care se procedează conform prevederilor din monografiile respective.
Controlul limitei de fer în substanţe organice
Reziduul obţinut prin calcinare cu acid sulfuric (R) se dizolvă, prin
încălzire, în 2 ml acid clorhidric (R), se diluează cu 2 ml apă şi se fil-
trează. Filtrul se spală cu 3 ml apă, soluţia se neutralizează cu amoniac
concentrat (R), se completează cu apă la IO ml şi în continuare se pro-
cedează conform prevederilor anterioare.
Controlul limitei de fosfaţi
Ionul fosfat formează cu molibdatul de amoniu, în mediu de acid
nitric, în funcţie de concentraţie, o opalescenţă, tulbureală sau un preci-
pitat galben de fosfomolibdat de amoniu, solubil în amoniac, practic inso-
lubil în acid nitric.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,001 mg/ml.
Soluţie-etalon de ion fosfat. 0,1433 g dihidrogenofosfat de potasiu (R)
se dizolvă în 100 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml,
într-un balon cotat.
Soluţia-etalon conţine 0,1 mg PO!-Jml.
Tehnica de lucru. Solutia de analizat, în volumul prevăzut în mono-
grafia respectivă, se neut;alizează, dacă este necesar, cu acid nitric
100 g/1 (R) sau cu amoniac 100 g/1 (R).
În paralel, se· pregăteşte proba-etalon conform prevederilor din mono-
grafia respectivă.
În ambele eprubete se adaugă cîte 1 ml acid nitric 250 g/1 (R) şi 5 ml
molibdat de amoniu în acid nitric ( R), se completează cu apă la 10 ml, se
agită şi se- compară. Soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o opales-
cenţă mai intensă decît opalescenţa probei-etalon.
ControJul limitei de metale grele
Prin tehnica de lucru aplicată la controlul ionilor de metale grele
Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice IX.C.13. 1013
ca impurităţi se decelează numai ionii metalelor grele care precipită sub
formă de sulfuri în mediu acid, iar limita admisă se apreciază prin comparare
cu o solutie-etalon de ion p:umb.
Ionu{ plumb formează cu sulfura de sodiu, în funcţie de concentraţie,
o coloratie brună sau un precip'.tat negru.
Sen~ibilitatea limită a reacţiei este de 0,0005 mg/ml.
Soluţia de hază. 0,1599 g nitrat de plumb (II) (R) se dizolvă în 100 ml
apă, se adaugă 1 ml acid acetic 300 g/1 ( R) şi se completează cu apă la
l 000 ml, într-un balon cotat (soluţia A).
10,0 ml soluţie A se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat
(soluţia B).
Soluţie-etalon de ion plumb. 10,0 ml soluţie B se diluează cu apă la
100 ml, într-un balon cotat.
Solutia-etalon cantine 0,001 mg J:>b 2+/ml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
Tehnica de lucru. 10 ml soluţie de analizat, de concentraţia prevăzută
în monografia respectivă, se neutralizează, dacă este necesar, cu acid acetic
300 g/1 (R) sau cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R).
În paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevederilor din mono-
grafia resuectivă.
,, În a~bele eprubete se adaugă cîte 1 ml acid acetic 300 g/1 (R), 0,05 ml
formaldehidă (R), O, I ml sulfură de sodiu-soluţie (R), se agită şi se compară
după I ruin, privind stratul de lichid de sus în jos, _pe un fond alb. Solu-
tia de analizat nu trebuie să prezinte o coloratie mai intensă decît coloratia
probei-etalon. ' '
La substantele care conţin mai mult de 0,05% fer ca impuritate,
solutia de analizat se încălzeste la fierbere. se alcalinizează cu amoniac
100, g/1 (R) şi se filtrează. ' ·
În soluţia filtrată se determină metalele grele conform prevederilor
anterioare.
Controlul limitei de metale grele în substanţe organice
La reziduul obţinut prin calcinarea substanţei cu acid sulfuric (R)
se adaugă I ml acetat de amoniu (R) soluţie saturată, neutralizată în
prelabil la fenolftaleină cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi se încălzeşte,
treptat şi cu precauţie, pe sită. Amestecul se diluează cu 5 ml apă şi se
filtrează într-o eprubetă printr-un filtru cu porii fini, spălat în prealabil
cu acid acetic (R) 10 g/1, apoi cu apă încălzită la aproximativ 70 °0._ Oreuze-
tul şi filtrul se spală cu 3 ml apă, soluţia se comuletează la IO ml ş1 în con-
tinuare se procedează conform prevederilor anterioare.
Prezenta sărurilor de fer în reziduul de la calcinare nu interferează
determinar~a.
Controlul limitei de nitraţi
Ionul nitrat formează cu acidul sulfosalicilic un nitroderivat colorat
în galb::n; intensitatea coloraţiei variază în funcţie de concentraţie.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,062 mg/ml.
1014 IX.C.13. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
Soluţie-etalon de ion nitrat. O, 1648 g nitrat de potasiu (R) se dizolvă
în 100 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent 1a 1 OOO ml, într-un
balon cotat.
Soluţia-etalon conţine O, 1 mg NOs /ml.
Tehnica de lucru. La proba luată în lucru, a cărei masă este prevăzută
în monografia respectivă, se adaugă 5 ml acid salicilic în acid sulfuric (R),
într-un balon cotat de 50 ml, se lasă în repaus timp de 10 rnin şi se comple-
tează cu apă la 50 ml. La 10 ml soluţie se adaugă 20 ml apă şi 20 ml
amoniac concentrat (R), într-un cilindru gradat de 50 ml.
În paralel, se pregăteşte proba-etalon în modul următor: volumul
soluţiei-etalon prevăzut în monografia respectivă se evaporă la sicitate pe
baia de apă. După răcire, la reziduu se adaugă 5 ml acid salicilic în
acid sulfuric (R), se lasă în repaus timp de 10 min, se aduce cantitativ
cu mici porţiuni de apă într-un balon cotat şi se completează cu acel:işi
solvent la 50 ml. La 10 ml soluţie se adaugă 20 ml apă şi 20 ml amoniac
concentrat (R), într-un cilindru gradat de 50 ml.
Soluţiile se compară. Soluţia de analizat nu trebuie să se coloreze în
galben mai intens decît proba-etalon.
Controlul limitei de sulfaţi
Ionul sulfat formează cu sărurile de bariu, în funcţie de concentraţie,
o tulbureală sau un precipitat alb de sulfat de bariu, practic insolubil în
acid clorhidric.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,003 mg/ml.
Soluţia de bază. 0,1814 g sulfat de potasiu (R) uscat la 105 °e pînă
la masă constantă se dizolvă în 100 ml apă şi se completează cu acelaşi
solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Soluţie-etalon de ion sulfat. 10,0 ml soluţie de bază se diluează cu apă
la 100 ml, într-un balon cotat.
Soluţia-etalon conţine 0,01 mg SOl-/ml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
Tehnica de lucru. 10 ml soiuţie de analizat, de concentraţia pr~văzută
în monografia respectivă se neutralizează, dacă este necesar, cu acid clor-
hidric 100 g/1 (R) sau cu amoniac 100 g/1 (R). . .
În paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevedenlor din mono-
grafia respectivă.
În ambele eprubete se adaugă cite 0,5 ml acid clorhidric 100 g/1 (R)
şi I ml clorură de bariu 50 g/1 (R), se agită şi se con:pară_ ~upă I? :1111:·
Soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o tulbureala mai mtensa dec1t
tulbureala probei-etalon.
Controlul limitei de zinc
Ionul zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu, în funcţie de
concentraţie, o tulbureală sau un precipitat alb, practic insolubil în acizi
diluaţi.
Sensibilitatea limită a reacţiei este de 0,001 mg/ml.
Controlul limitei pentru substanţe organice IX.C.14. 1015
Soluţia de bază. 0,4398 g sulfatde zinc (R) se dizolvă în 100 ml apă
ş1 se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Soluţie-etalon de ion zinc. 10,0 ml soluţie de bază se diluează cu apă
la 100 ml, într-un balon cotat.
Soluţia-etalon conţine 0,01 mg Zn2+/ml.
Soluţia-etalon se prepară la nevoie.
Tehnica de lucru. 10 ml soluţie de analizat, de concentraţia prevăzută
în monocrrafia respectivă, se neutralizează, dacă este necesar, cu acid clor-
hidric 100 g/1 (Rfsau cu amoniac 100 g/1 (R).
!n paralel, se pregăteşte proba-etalon conform prevederilor din mono-
grafia respectivă.
în ambele eprubete se adaugă cite 2 ml acid clorhidric 100 g/1 (R),
0,3 ml hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 (R), se agită şi se compar~
după 10 min. Soluţia de analizat nu trebuie să prezinte o tulbureală mai
intensă decit tulbureala probei-etalon.
Observaţie. La substanţele care conţin fer ca impuritate, soluţia de ana-
lizat se încălzeşte la fierbere, se alcalinizează cu amoniac 100 g/1 (R) pînă
la reacţie slab alcalină şi se filtrează. !n soluţia filtrată se determină zincul
conform prevederilor anterioare.
IX.C.14. CONTROLUL LIMITEI PENTRU SUBSTANŢE
ORGANICE UŞOR CARBONIZABILE
În funcţie de natura substanţelor la care se efectuează controlul,
impurităţile organice uşor carbonizabile se determină, dacă nu se prevede
altfel, prin următoarele procedee:
Procedeul prin calcinare. Decelarea impurităţilor organice uşor carbo-
nizabile în substanţele minerale incolore se efectueaz~ pri~ ~~cinar~ ~
flacără timp de 10 min. Substanţe>, în prezenţa acestor 1mpuntaţ1, prezmta
particule colorate sau se colorează, după caz, în cenuşiu sau în negru.
Procedeul eu acid sulfurie . Decelarea impurităţilor organice uşor car-
bonizabile în substante organice se efectuează prin dizolvare în acid sul-
furic f'R) ; amestecul 'se colorează datoriţă carbon~zării a~estor impurităţi.
Limitele admise pentru aceste impurităţi se apreciază pnn comparare cu
soluţii-etalon de culoare. . . " . "
Eprub.=tele în care se efectuează determmarea trebuie sa fie spalate,
în prealabil, cu acid sulfuric (R).
Determinarea se efectuează la temperatura de 15 °0, dacă nu se prevede
altfel. În toate cazurile, acidul sulfuric se răceşte Ia aproximativ 10 °e
şi se adaugă peste substanţa pulverizată. .
eind dizolvarea substantei are loc cu degaJare de gaze, amestecul
se agită cu o baghetă de sticlă pî:nă cînd devine limpede.
Tehnica de lucru. Substanta de analizat, fin pulverizată, se dizolvă
în volumul de acid sulfuric (RJ prevăz.ut în monografia respectivă şi se
1016 IX.C.15. Pierdere prin uscare
compară cu un volum egal din etalonul de culoare conform prevederilor
din monografia respectivă.
Compararea se efectuează după 5 min de la adăugarea acidului sul-
furic (R), dacă nu se prevede altfel. Soluţia de analizat nu trebuie să.
prezinte o coloraţie mai intensă decît coloraţia probei-etalon.
IX.C.15. PIERDERE PRIN USCARE
Prin procedeele prevăzute în monografie se stabileşte masa compu-
şilor volatili de orice natură din substanţe farmaceutice, produse vege-
tale sau preparate formaceutice, pierdută în anumite condiţii de tempe-
ratură, presiune şi timp, specificate în monografiile respective.
Limitele admise se exprimă în grame şi se calculează procentual
(% m/m).
Determinarea se efectuează în fiole de cîntărire al căror diametru
se alege astfel încît proba luată în lucru să formeze un strat de apro-
ximativ 5 mm grosime, cu excepţia produselor vegetale (rădăcini,
scoarţe, frunze etc.), la care grosimea stratului poate fi mai mare (cel
mult 2 cm). Fiola de cîntă.rire se aduce la masă constantă în aceleaşi
conditii în care urmează să se efectueze determinarea.
Proba luată în lucru, a cărei masă este prevăzută în monografia
respectivă, se pulverizează, dacă este cazul, se uniformizează prin ameste-
care si se cîntăreste la balanta analitică. Pulverizarea în cazul substan-
ţelor higroscopice 'sau efloresc;nte trebuie să se efectueze rapid. Produsele
vegetale se mărunţesc pînă la gradul de fragmente mici.
În funcţie de natura probei de anaiizat, pierderea prin uscare se
efectuează prin următoarele procedee, prevăzute în monografia respectivă :
Uscarea în exsicator. Se efectuează în prezenţa unor substanţe deshi-
dratante: acid sulfuric (R), pentoxid de fosfor (R), clorură de calciu an-
hidră (R), silicagel anhidru (R).
Fiola de cîntărire cu proba luată în lucru se ţine în exsicator, la
temperatura camerei, timp de 24 h, dacă nu se prevede altfel, şi se cîntă­
reşte. În continuare, se ţine în exsicator şi se cîntă.reşte la intervale de
6 h, pînă ia masă constantă.
Uscarea în etuvă. Fioia de cîntărire cu proba luată în lucru se ţine
în etuvă, la 105 °C, timp de 3 - 4 h, dacă nu se prevede altfel, se răceşte
în exsicator şi se cîntăreşte. Se continuă uscarea pe perioade de cîte 1 h,
urmate de răcire în exsicator şi cîntărire, pînă la masă constantă.
Uscarea substanţelor grase se efectuează într-o capsulă de porţelan, în
prealabil cîntărită împreună cu o baghetă de sticlă. Proba luată în lucru
şi 5 g nisip (R) se cîntăresc la balanţa analitică în capsula de porţelan,
se amestecă cu bagheta de sticlă şi se usucă în etuvă, la 105 °0, pînă
la masă constantă.
Lsearea în vid. Se efectuează în etuvă sau în exsicatoare speciale,
conform prevederilor din monografia respectivă. Presiunea este de cei
mult 2,7 kPa (20,3 mmHg), dacă nu se prevede altfel.
Determinarea apei IX.C.16. 1017
IX.C.16. DETERMINAREA APEI
Prin metodele prevăzute se determină concentraţia în apă a probei
de analizat.
IX.C.16.1. TITRARE CU REACTIVUL KARL FISCHER
:Metoda se bazează pe reactia cantitativă a apei cu soluţia de
<lioxid de sulf, iod şi pir1dină în' metanol absolut (reactiv Ka_rl Fissher)
si se aplică produselor anorganice şi organice care nu reacţwneaza cu
~ornponentele reactivului" Karl Fisc~er: ,
Titrarea se efectueaza de prefennţa mtr-un aparat cu circuit închis,
ferit de umiditatea atmosferică.
Tehnica de lucru. Proba luată în lucru, a cărei masă este prevăzută
în monografia respectivă şi care conţine aproximativ 30 - 50 mg. apă,
se cîntăreste la balanta analitică si se introduce într-un flacon de titrare
uscat. Se, adaugă 10-20 11;-l 1:3-etanol abs?lut _ (R), ~e agiJă cu ajut(_)TU~
unui agitator electromagnetic timp de l mm ş~ _se t!~r~aza ~u, r~_act1vu1
Karl Fischer al cărui titru a fost recent stab1ht. Snrş1tul t1tran1 poat~
fi stabilit vizual, prin schimbarea culorii soluţiei în galben-brun sau, ma1
exact, electrometric.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
Concentraţia în apă a probei de analizat se calculează conform for-
mulei:
C = (V1 V,). T • 100
m
în care:
c concentraţia în apă a probei de analţzat (o/o m/m); . .
V1 volumni reactivului Karl Fischer folosit la titrarea probei luate
în lucru (în mililitri) ; .
V2 volumul reactivului Karl Fischer folosit la titrarea probei-mar-
tor (în mililitri) ;
T titrul reactivului Karl Fischer ;
m = masa probei luate în lucru (în miligrame). . _
Observatie. Substantele insolubile în metanol absolut (R) se dizolva
în alcool absolut (R), c'loroform (R) sau acid acetic anhidru (R).
IX.C.16.2. ANTRENARE CU VAPORI DE SOLVENŢI ORGANICI
Metoda se bazează pe antrenarea vaporilor de apă de către vaporii
unui solvent nemiscihil cu apa şi se foloseşte în cazul. unor. rirodu~e
lichide sau moi şi al unor produse vegetale cu un conţmut nd1cat 111
 1018 IX.C.17. Reziduu prin calcinare
ulei volatil {în farmacopee, metoda se aplică
pro~uselor vegetale cu un continut de cel
puţm 1,0% ulei volatil). ' se aduc la masă constantă prin menţinere la aceeaşi temperatură la care
Dete~minarea se efectuează cu ajutorul
aparatulm reprezentat în figură.
Proba luată în lucru, a cărei masă
C este prev~zută în _monografia respectivă şi
ş ~are conţ1!1e aproximativ 1 - 2 ml apă, se
mtroduce mtr-un balon uscat de 250-500 ml
(a). Se a~augă 200 ml toluen (R) sau xilen
(R), daca nu se prevede altfel si cîteva
fragme:ite de porţelan poros. Tubul 'abductor
al 1:nm colector gradat (b) se atasează la
refngerentul (c). Încălzirea balonului' se efec-
t~ează pe baia de ulei sau la o sursă elec-
tndi cu reostat. Distilarea se conduce la în-
cep_ut cu. o vit:z~ d; apr?x~mat~v 100 de pică­
tun pe mmut pma cmd distileaza cea mai mare
p:3-rţe din apă, apoi se măreşte viteza de
di~tilare 1~ ~proximati~ 200 de picături pe
nunut. J?1st1larea conţmuă pînă cînd volu-
11;uţ ap~1 v sep:3-rate rămîne constant. După
racire, p1catunle de apă care eventual aderă
de pereţii refrigerentului se antrenează in
epr1;::beta gradată a colectorului prin spălare
cu :, ml solvent.
. . ~ntren~rea cu. vap?ri de solvenţi orga-
a nici ctureaza aproximativ 2 h.
Concentraţia în apă a probei de anali-
zat se calculează conform formulei:
V spală şi stida de ceas şi se filtrează printr-un filtm cu porii fini; preci-
C = - · 100
Aparat pentru determinarea apei m pitatul se aduce pe filtru şi se spală cu apă încălzită la aproxima-
prin antrenare cu vapori de ;ol-
în care:
venţi organici.
_c = concentraţia în"' apă a probei de
, . analizat ( % m/m) ;
V = volumul apei u1n eprubeta gradată a tubului colector în (mili-
litri) ;
m= masa probei luate în lucru (în grame).
IX.C.17. REZIDUU PRIN CALCINARE
Reziduul pri1;1 calcinare este „ reziduul obţinut prin calcinarea unei
su~sdtanţe an_organ1ce sau organice. ln cazul produselor de origine vegetală
rez1 uul obţmut se numeste cenusă, '
01 L~~tele admise se , exprimă în grame şi se calculează procentual
( /o IDJm1.
Concentraţia în alcool a preparatelor farmaceutice IX.C.18 1019
Tehniea de lucru. Creuzetele folosite pentru determinarea reziduului
prin calcinare, de mărime convenabilă, din porţelan, nichel sau platină,
urmează să se efectueze ' calcinarea şi se răcesc în exsicator.
Masa probei luate în lucru este prevăzută în monografia respectivă.
Creuzetul cu proba luată in lucru (mărunţită pînă la fragmente mici
în cazul produselor vegetale}, dntărită la balanţa analitică, se încălzeşte
pe sită, la flacără mică, pînă la îndepărtarea apei şi a altor substanţe vola-
tile. încălzirea se continuă pe un triunghi de şamotă, crescînd treptat
temperatura flăcării; în cazul substanţelor organice şi al produselor de
oriofoe vegetală, încelzirea se continuă pînă la carbonizare. Dacă se folo-
seste cuptorul electric, temperatura este de aproximativ 600 °C, pentru
calcinarea substanţelor anorganice şi de aproximativ 800 °C, pentru calci-
narea substanţelor organice şi a produselor de origine vegetală. Creuzetul
se lasă să se răcească în exsicator şi se cîntăreşte. Se continuă calcinarea,
cite 15 min, răcirea în exsicator şi cîntărirea pînă la masă constantă.
Dacă reziduul mai prezintă particule de cărbune se adaugă în creu-
zetul răcit, după caz, cîteva picături de apă sau peroxid de hidrogen-
solutie concentrată (R) sau acid nitric (R), se evaporă la sicitate pe
baia' de apă şi se calcinează din nou pînă la masă constantă. La nevoie,
operaţia de umectare şi calcinare se poate repeta pînă la masă constantă.
Calcinare eu acid sulfurie. Dacă în monografia respectivă se prevede
„se calcinează cu acid sulfuric (R)", după carbonizarea probei luate În
lucru, creuzetul se răceşte şi se adaugă aproximativ 0,5 ml acid sulfu?c (R).
Se încălzeşte, cu precauţie, pe sită, pînă la îndepărtarea vaporilor de
a~id'lfuric şi se calcinează pînă la masă constantă .
, Reziduu insolubil în acid clorhidric 100 g/1. La reziduul obţinut
d pă calcinare se adaugă 2-3 ml acid clorhidric 100 g,1 (R). Creuzetul
se acoperă cu o sticlă de ceas şi se încălzeşte pe baiă de apă timp de
10 min. Se adaugă 5 ml apă încălzită la aproximativ 70 °0 cu care se
tiv 70 °C pînă cînd apele de spălare nu mai dau reacţia pentru ionul
clorură. Filtrul cu precipitatul se usucă la 105 °0, se aduce în creuze-
tul iniţial şi se calcinează pînă la masă constantă.
IX.C.18. CONCENTRAŢIA ÎN ALCOOL
A PREPARATELOR FARMACEUTICE
Determinarea concentraţiei în alcool a preparatelor farmaceutice se
bazează pe distilarea alcoolului şi determinarea densităţii relative a disti-
latului hidroalcoolic obţinut.
Tehnica de lucru. Proba luată în lucru, care conţine aproximativ 15 g
alcool, cîntărită la balanţa analitică, se aduce cantitativ cu apă într-un
balon de distilare de 500 ml şi se diluează cu acelaşi solvent la aproxima-
tiv 150 ml. Se adaugă cîteva bucăţi de piatră ponce. Balonul se adap-

1020 IX.C.18. Concentraţia în alcool a preparatelor farmaceutice
tează la un refrigerent prevăzut cu o alonjă care se introduce într-un
balon cotat de 100 ml în care se află 10 ml apă; capătul alonjei trebuie
să pătrundă În apă. Baionul în care se colectează distilatul trebuie men-
ţinut într-un vas cu apă şi gheaţă. Încălzirea se efectuează pe sită, iar
distilarea nu trebuie să dureze mai mult de 30 min. Se distilează pînă
se obţin aproximativ 80 ml distilat hidroalcoolic. Dacă 1a distilare se
formează spumă, se adaugă 2 - 3 g clorură de calciu (R) sau 3 - 4 g
parafină (R) sau ceară galbenă (R) şi se repetă determinarea. Distilatul
se completează cu apă la 100 ml, la 20 °C, se omogenizează şi se deter-
mină densitatea relativă (d~g) cu picnometrul (IX.C.3). Se citeşte concen-
traţia în alcool a distilatului ( % m/V), corespunzătoare densităţii relative,
din tabelul alcoolmetrie I.
Concentraţia în akool a preparatelor farmaceutice se calculează con-
form formulei:
O! , 100 • C
Concentraţia în alcool Io m;m = - - -
m
în care:
c concentratia în alcool a distilatului, corespunzătoare densităţii
relative ( 0/ 0 m/V) ;
m m2sa probei luate în lucru (în grame).
La determinarea concentratiei în alcool trebuie respectate unnătoa-
rele conditii : ' cauciuc (dv d 2 şi d 3 ) trebuie să asigll:r': etanşeitatea apara!ulm. A doua
a. Da~ă preparatul farmaceutic conţine acir; volatili, proba luată in
lucru se neutralizează cu hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) la fenolfta1eină­
soluţie (I), se completează cu apă la aproximativ 150 ml şi se continuă
determinarea conform prevederilor generale.
b. Dacă preparatul farmaceutic conţine baze volatile, proba }uată în
lucru se neutralizează cu acid sulfuric 100 g/1 (R) la fenolftaleină-solu­
ţie (I), ,:e completează cu apă la aproximativ 150 ml şi se continuă deter-
minarea conform prevederilor generale.
c. Dacă preparatul farmaceutic conţine acizi şi baze volatile, se ţ;;fec­
tuează o primă distilare conform prevederilor de la punctul a, iar disti-
latul obţinut, prelucrat conform prevederilor de la punctul b şi completat
cu apă la aproximativ 150 ml, se redistilează şi se continuă determinarea
conform prevederilor generale.
d. Dacă preparatul farmaceutic conţine iod liber, proba luată în
lucru se agită pînă la decolorare cu cîteva cristale de tiosulfat de sodiu (R.),
se alcalinizează cu cîteva picături de hidroxid de sodiu 1 mol;l pentru a
fixa compuşii sulfuraţi volatili, se completează cu apă la aproximativ
150 ml şi se continuă determinarea conform prevederilor generale.
e. Dacă preparatul farmaceutic conţine uleiuri volatile (de ex. tincturi
din produse vegetale cu uleiuri volatile) sau substanţe volatile înrudite
(de ex. mentol, camfor), la pro ba luată în lucru se adaugă 50 ml clorură
de sodiu-soluţie saturată (R) şi se agită de patru ori cu cîte 50 ml eter
de petrol (R). După separarea straturilor, soluţia hidroalcoolică se aduce
în balonul de distilare. Soluţiile eterice reunite se agită cu 25 ml clorură
de sodiu-soluţie saturată (R). Du~Jă separare, stratul apos se aduce peste
Dozarea grupării metoxi IX.C.19. 1021
;;olutia hidroalcoolică din balonul de distilare, se diluează cu apă la apro-
xim;tiv 150 ml si se continuă determinarea conform prevederilor generale.
. Dacă preparatul farmaceutic conţine cantităţi mici. d~ ulei vol_atil,
prelucrarea cu eter de petrol ?:1 se mai ef,ectuează. Dacă distil~tul obţmu,t
este opalescent, pentru clarificare, dupa completarea cu ~pa la 1~0 m':_,
continutul balonului se aduce într-un flacon cu _dop rod".'t, se adaug_~
forn
1 ....:_ 2 g t~lc (R), s~ ~gită energic şţ se fil_tr~ază ~nntr-un fllt~:,1 cu
fini acopent cu o sticla de ceas. Se detenmna densitatea relatn a c011;orm
prevederilor generale.
IX.C.19. DOZAREA GRUPĂRII METOXI
Dozarea grupării metoxi se bazează pe ox~darea cu ajutor1;l bromului
a iodurii de metil obţinute prin încălzirea probei luate în ~ucru m preze~ţa
acidului iodhidric si titrarea acidului iodic rezultat cu t10sulfat de sodm.
A parat. Apara'.tul reprezentat în fig1nă este format dint_r-un v~s de
reacţie (a), un vas spăl~tor (b) ~i două ~prubete d~ ~h,~o:1?ţ1;_e (c1 ~~ c;)-
Vasul de reacţie (a) este mtrodus mtr-o baie cu paraf:na 11cmda (R) rncal-
zită cu ajutorul unui microbec de gaz. Vasul d': reacţie (al: cu capac1t~t~a
de 15 ml, este prevăzut cu un braţ lateral, pnn care se mtroduc prnoc-,e
luate în lucru si reactivii prin care se efectuează legătura cu un gent'-
ratot de dioxid de carbon (legătura trebuie să fie etanşă). D<;>purile de
eprubetă de absorbţie (c2 ) este acopenta cu un dop de _v~ta (d4)- , ,
Tehnica de lucru. Preaătirea aparatului. Proba luata m lucru, cmfa-
rită la balanta analitică î~tr-o nacelă din folie de staniol, se introduce
împreună cu' nacela în vasul de reacţ~e (::,) în car~ s~a~ intr?~us, ~~1
prealabil, cîteva cristale de ~en?l (f!.) _şi 0,0 ~1 anhid!i3-a acetica ~!1.):
În final, se adaugă 5 ml acid 10dhidr1c (R). yasul spalator (b) con}\llt:
6 8 ml amestec, proaspăt preparat, format dm vol:;1me egale de ~ulrat
de cadmiu (R) 50 g/1 şi tiosulfat de sodiu O, 1 m?l/1. _In eprubetele ae ab-
sorbtie (c si cc) se introduc 10 ml respectiv ~ ml acetat de so-
diu (R)lOO g/1 în"acid acetic (R) şi 0,5 ml brom (R;. . _ ..
Efectuarea determinării. După verificare~ e_tanşe_1taţ11 apara!ul se
introduce un curent de dioxid de carbon aţ carm debit se r~gleaza la. o
bulă pe secundă. Încălzirea vasului de reacţie_ (a) se ef~ctueaza l~nt, pnn
intermediul băii cu parafină lichidă (R), ~u '.3-J~to~ul ~crobe~ul~1 de g~.z.
Se urmăreşte cu atenţie încălzirea parafme1 l1C?ide dm _baie,, m s:pecial
în jurul temperaturii de ÎO - 80 °0. Dacă reacţ1~ este violenta se mtre-
rupe introducerea de dioxid de carbon pentrn Citeva secunde şi se c?n-
tinuă încălzirea lent pînă la 13Î - 1~0 'O, temper'.3-tură car~ se menţme
timp de 90 - 120 min. După acest mter".al _de t1!11P, ,::onţmutul e12rn~
betelor de absorbţie (c 1 şi c 2) se aduce cant1t_:1tiv, pnn sp~lare cu porţmm
mici de apă, Într-un ffacon conic CU dop rodat, <:U capas1t_'.'tea de 200 _ml,
care conţine 20 ml acetat de sodiu (R) 200 g(l şi se 1asa 1:1 repau~ _timr_:
de 5 - 10 min. Se adaugă acid formic anhidru (R)~ sub ~gitar_'.", :p1catura
cu picătură, pînă la decolorarea soluţiei. Se adauga 2 g 10dura Cle pota-
1022 IX.C.19. Dozarea grupării metoxi
Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice IX.C.20. 1023

·siu (R) şi 5 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) şi se lasă amestecul în repaus,
la întuneric, timp de 10 min. Se titrează iodul eliberat cu .tiosulfat de
sodiu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 2 ml amidon-
soluţie(I) şi se continuă titrarea, agitînd energic, pînă la decolorare.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,0005172 g (OOH 3).
Observaţii. Prin această metodă se dozează şi grupările etoxi.
1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 mol/I corespunde la 0,0007500 g (OC 2 H 5 ).
La curăţirea aparatului trebuie evitată folosirea solvenţilor organici.

u IX.C.20. DOZAREA NITROGENULUI

I DIN COMBINAŢIILE ORGAl\'ICE
Kl!
I "'1
I
I
I Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice se bazează pe deter-
minarea amoniacului din sulfatul de amoniu obţinut prin descompunerea
09
Ol
·I 'ij...,
.,
Ei
cu acid sulfuric a substanţelor organice care conţin nitrogen.
Tehnica de lueru. Proba luată în lucru, corespunzătoare la aproximativ
OZ, 40 mg nitrogen, cîntărită la balanţa analitică, se introduce într-un balon
~p. Kjeldahl cu capacitatea de 250 ml, se adaugă 4 g sulfat de potasiu (R)
" pulverizat, 50 mg sulfat de cupru (II) (R) pulverizat, 10 ml acid sulfu-
6b
ric (R) şi cîteva bile mici de sticlă. Amestecul se încălzeşte la fierbere pe
."" sită, pînă cînd dispare coloraţia brună iniţială şi soluţia devine limpede
"
t( si colorată în verde-deschis. Din acest moment, încălzirea se continuă
'O
încă 30 min. După răcire, conţinutul balonului Kjeidahl se aduce canti-
.,,t>
k
tativ, cu volume mici de apă, în balonul de distilare al unui aparat de

...!
distilare prin antrenare cu vapori de apă. Se efectuează legătura cu
refrigerentul al cărui capăt inferior este cufundat într-un flacon care
"p.
~ conţine 50 ml acid sulfuric 0,05 mol/1. !n balonul de distilare se mai intro-
<1 duc, prin pîlnie, 100 ml hidroxid de sodiu 300 g/1 (R) şi se distilează
aproximativ 2/3 din volumul total de lichid. Se ridică refrigerentul diu
soluţia de acid sulfuric 0,05 mol/1 şi se spală cu apă capătul inferior al
acestuia. Distilarea se continuă încă 5 min pentru a spăla refrigerentul.
În flacon se adaugă roşu de metil-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid
de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie galbenă.
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor obţinută
prin repetarea operaţiilor, în absenţa substanţei de analizat.
1 ml acid sulfuric 0,05 mol/1 corespunde la 0,001401 g nitrogen res-
o pectiv la 0,001703 g amoniac.

1-----i! I
IX.C.21. MINERALIZAREA HALOGENILOR
Ot
ŞI A SULFULUI LEGAŢI ORGANIC

4
Mineralizarea halogenilor şi a sulfului legaţi organic se realizează prin
combustia substanţelor organice cînd rezultă produşi hidrosolubili anor-
ganici, care sînt dozaţi conform prevederilor din monografia respectivă.

1024 IX.C.21. Mineralizarea halogenilor şi a sulfului legaţi organic
Combustia substanţelor organice se poate efectua în oxigen
Schoniger) sau în bombă {după Wurzschmitt).
I. Combustie în oxigen. Dispozitivul se compune dintr-un flacon conic
de 500 ml, din sticlă termorezistentă, prevăzut cu un dop rodat. Un dop
rodat, identic cu cel menţionat anterior, este prevăzut la partea infe-
rioară cu un fir de platină sudat şi terminat cu un sistem port-probă.
Tehniea de lucru. Se foloseşte o hîrtie de filtru cu porii fini sau hîrtie
cromatografică, lipsită de halogeni, din care se taie un pătrat cu latura
de 30 40 mm, una din laturi prelungindu-se cu o fîşie lungă de 30 mm
siiată de 10 mm, conform figurii. Dacă se prevede în monografia respectivă,
hîrtia se impregnează în partea centrală cu carbonat de litiu (R) soluţie
saturată şi, înainte de folosire, se usucă la etuvă, 1a aproximativ 60 °0.
Proba luată în lucru, fin pulverizată, a cărei masă este prevăzută în
monografia respectivă, se cîntăreşte la balanţa analitică şi se împache-
tează în hîrtia de filtru, care se pliază conform liniilor punctate din figură
şi se fixează în sistemul port-probă cu fîşia de hîrtie îndreptată în sus.
În flaconul curat, fără urme de solvenţi organici sau de halogeni,
se introduce apa sau lichidul prevăzut în monografia respectivă. Pentru
o combustie completă este necesară indepărtarea totală a aerului prin
introducerea unui curent de oxigen timp de 2 min, cu ajutorul unui tub
care ajunge pînă aproape de suprafaţa lichidului. Şliful flaconului şi al
dopurilor se umectează cu apă şi flaconul se închide repede cu dopul
rodat. Se anrinde fisia de hîrtie sî se înlocuieste douul rodat cu dopul
prevăzut ci'.i sistemi'i.1 port-probă'. În timpul' combtistiei dop111 se ţine
âpăsat. Închiderea perfectă este importantă pentru a evita pierderea pro-
duşilor de combustie.
Atenţie! Analistul trebuie să poarte ochelari de protecţie, iar determi-
narea se recomandă să se efectueze în spatele unui ecran.
Pentru dizolvarea produsilor de combustie, flaconul trebuie agitat
energic, cu întreruperi timp d~ 15 min. După răcire, flaconul se deschide
E
1 ,
60 mm
- - - - - L _____,_____ _ ,_ _ _ _ _ _ _ _ _ _
l
30mm
,~
_,1Io
-
E cind se aduce peste substanţa cîntărită, ocupind volumul liber al nacelei.
o
m I E Bomba încărcată se închide manual prin inşurubarea dispozitivului
~-----,t _____ """ ____ _
I E
o
N în prealabil, flacăra microbecului, astfel încît aceasta sa atingă numai
30 mm
Mineralizarea halogenilor şi a sulfului legaţi organic IX.C.21 1025
şi dopul prevăzut cu sistemul port-probă şi gîtul flaconului se spală cu
(după apă. . . .
Oonţinutul flacomilm se foloseşte la dozarea halogemlor sau a su1fu1m,
conform prevederilor din monografia respectivă.
Oind substanţa de analizat este lichidă, proba luată in lucru se
absoarbe pe o bucată de hîrtie de filtru aflată într-o capsulă de metil-
celuloză iâ care se fixează o fîşie îngustă de hîrtie de filtru pentru aprin-
dere si se procedează conform prevederilor anterioare.
În paralel, se ef~ctuează deten~1inarea .c~ .o pr~bă-martor, pe1;1tru
eliminarea unor faeton de eroare (calitatea hîrt1e1 de filtru, a capsulei de
metilceluloză etc.).
II. Combustie în bombă. Bomba de combustie, confecţionată din
nichel pur, este formată dintr-un corp . cili:3-dric gol! cu. baza înc~să ~i
rotunjită, prevăzută cu un capac cu garmtura de cauciuc ş1 cu un d1spoz1-
tiv de închidere cu surub, compus din două părţi.
Cuptorul de pr~tecţie este prevăzut cu un dispozitiv de susţinere a
bombei şi cu un microbec de gaz.
Tehnica de lueru. În bomba de combustie, uscată, se introduc O, 16-0, lÎ g
(6 - 8 picături) etilenglicol (R) şi proba luată în lucru, cîntărită la balanţa
analitică, a cărei masă este prevăzută în monografia respectivă, după
cum urmează :
- substanţele soiide, sub formă de pulbere sau bine mărunţite;
substanţele lichide, în fiole mici de sticlă, rotunde, cu gît foarte
scurt si cu peretii subtiri :
'substantel~ moi 'saU: foarte higroscopice, în nacele de sticlă cu
pereţii subtiri,, avind un volum dublu faţă de proba luată în lucru;
- substanţele solide foarte voluminoase, în prealabil comprimate.
Peste amestecul format din etilenglicol şi proba luată în lucru se adau-
<Tă, cu precauţie şi in porţiuni mici, 3 - 4 g peroxid de sodiu (R), în cazul
~crodozărilor sau al semimicrodozărilor. Pentru macrodozări se adaugă
peroxid de sodiu (R), tasînd uşor, pînă la o d:istanţă d~ 2 mm de partea
superioară a bombei (aproximativ 11 g peroxid de sodm).
în cazul macrodozărilor masa probei luate in lucru nu t~.ebuie să
depăşească 0,5 g. ·
Dacă peroxidul de sodiu reacţionează cu amestecul ţormat din etilen-
glicol şi proba luată in lucru la temperatura _camerei, peste amestec:11
din bombă se pune, in prealabil, un strat subţire de carbonat de sod:-u
anhidru (R), apoi se adaugă peroxidul de sodiu (R). Carbonati:.I de so~u
anhidru se adaugă şi în cazul substanţelor moi sau foarte h1groscop1c~,
de incbidere şi se introduce in cuptorul de protecţie, după ce s-a reglat,
baza bombei. Aprinderea amestecului se produce în decurs de 10 - 20 s
şi este semnalată de un zgomot caracteristic. După alte 40 - 50 s se
scoate bomba din cuptor, se răceşte imediat cu apă şi se deschide.
65 - Farmacopeea Română, ed. a Xwa
 Determinarea pH-ului
Determinarea pH-ului IX.C.22. 1027
1026 IX.C.22.

Atentie ! Se recomandă ca în intervalul dintre încărcarea si deschiderea în care:

fi
bombei sd se poarte ochelari de protecţie. ' pH = pH-ul soluţiei de analizat;
!n scopul dizolvării conţinutului bombei se îndepărtează mai întîi pH,. - pH-ul soluţiei de referinţă;
garnitura de cauciuc de pe capac cu ajutorul unei pensete şi se spal~ E - potenţialul soluţiei, de analizat (în volţi) ;
cu apă, într-un pahar de 500 ml. În acest pahar se introduc capacul ş1 Es - potenţialul soluţiei de referinţă cu pH cunoscut (plis) (în volţi) ;
corpul bombei şi se adaugă aproximativ 100 ml apă (pînă la jumătate~ K constantă care variază cu temperatura, conform prevederilor
corpului culcat al bombei). Paharul se acoperă cu o sticlă de ceas ş1 din tabelul II :
se încălzeşte, treptat şi cu precauţie, pînă la amorsarea reacţiei dintre
apă şi peroxid de sodiu ; încălzirea se întrerupe şi se agită uşor p~nă Tahelul II
la dizolvare completă. Capacul şi corpm bombei se scot şi se spală bine
cu apă. Prezenta unor particule de cărbune în soluţia puternic alcalină Temperatură (în grade Celsius) K
obţinută nu ara'tă o mineralizare incompletă, în schimb, o coloraţie brună
a soluţiei arată că mineralizarea nu a fost completă.
15 0,0572
Soluţia se foloseşte la dozarea halogenilor sau a sulfului, conform 20 0,0582
prevederilor din monografia respectivă. 25 0,0592
30 0,0601
35 0,0611
IX.C.22. DETERMINAREA pH-ului

pH-ul reprezintă cologaritmul zecimal al concentraţiei ionilor de Practic, determinarea potenţiometrică a pH-uiui se efectuează prin
hidrogen dintr-o soluţie apoasă; este un număr convenţional car~ cara~- măsurarea diferenţei de potenţial dintre doi electrozi (electrod-indicator
terizează aciditatea sau alcalinitatea soluţiilor, conform prevedenlor din şi electrod de referinţă) introduşi în soluţie. în mod obişnuit, se foloseşte
tabelul I. ca electrod-indicator electrodul de sticlă care nermite efectuarea unor
Tabelul I
determinări în serie şi nu este influenţat de prezenţa agenţilor oxidanţi
sau reductori. Acest electrod poate fi folosit în intervalul de pH 2,0 - 10,0.
!n intervah1l dintre două titrări electrodul se păstrează în apă.
pH Reacţia soluţiei r Ca electrod de referinţă se foloseşte în mod obişnuit electrodul de
calomel saturat. În intervalul dintre două titrări electrodul se păstrează
mai mic decît 2,0 puternic acidă în soluţie saturată de clorură de potasiu. Se mai poate folosi electrodul
2,0-4,0 âcidă de argint - clorură de argint.
4,0-6,5 slab acidă Etalonarea aparatului. Aparatul pentru determinarea pH-ului trebuie
6,5-7,5 neutră
7,5-10,0 slab alcalină etalonat cu soluţii-tampon pentru etalonare, cu pH diferit, pentru a veri-
10,0-12,0 alcalină fica, pe de o parte, integritatea electrodului de sticlă şi, pe de altă parte,
mai mare decît 12,0 puternic alcalină pentru a verifica dacă reacţia electrodului corespunde unei funcţii liniare.
Etalonarea trebuie efectuată cu cel puţin două soluţii-tampon pentru eta-
lonare; etalonarea cu o singură soluţie-tampon pentru etalonare poate
Oînd valoarea pH-ului se află la limită, pentru aprecierea reacţiei conduce la rezultate necorespunzătoare.
soluţiei se foloseşte valoarea cea mai îndepărtată faţă de reacţia „neutră". Cele două soluţii-tampon pentru etalonare trebuie astfel alese încît
Spre exemplu, pH-ul 4,0 corespunde reacţiei „acide", pH-ul 7,5 corespunde să prezinte o diferenţă de pH care să nu depăşească patru unităţi, iar pH-ul
reactiei „slab alcaline". soluţiei de analizat să fie situat între ele. Prima soluţie-tampon pentru
'neterminarea pH-ului se poate efectua prin metoda potenţiometrică etalonare se introduce într-o cuvă. Butonul „temperatură" se reglează la
sau colorimetrică. Determinarea pH-ului se efectuează prin metoda poten- temperatura soluţiei. Butonul „calibrare" se ajustează pînă ce aparatul
ţiometrică, dacă nu se prevede altfel. arată valoarea de pH prevăzută în tabel pentru temperatura respectivă.
Metoda potenţiometrieă. pH-ul unei soluţii se exprimă în raport cu Pentru cea de-a doua soluţie-tampon pentru etalonare, introdusă într-o
pH-ul unei soluţii de referinţă, conform formulei : altă cuvă, aparatul trebuie să arate o valoare care să difere cu ± 0,05 uni-
tăţi de pH faţă de valoarea corespunzătoare din tabelul III; în caz contrar,
pH = pfls _ E - Es electrodul de sticlă este înlocuit. Dacă diferenţa persistă se înlocuiesc
K
-t
I
1028 IX.C.22. Determinarea pH-ului
Determinarea pH-ului IX.C.22. 1029
soluţiile-tampon pentru etalonare. Dacă electro~ul este_ fisurat, pentru
timp de 2 h, se dizolvă în apă şi se completează cu acelaşi sol-
cele două soluţii-tampon pentru etalonare se obţm valon de pH practic vent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
identice.
Soluţiile-tampon pentru etalonare precum şi variaţia pH-ului lor în Dihidrogenofosfat de potasiu 0,0087 mol/l şi hidrogenofosjat de disodiu
funcţie de temperatură sînt prevăzute în tabelul III. anhidru 0,0303 mol/l. 1,18 g dihidrogenofosfat de potasiu (R) şi 4,30 g
hidrogenofosfat de disodiu anhidru (R), uscate, în prealabil, la 110 - 130 °C
Tabelul III timp de 2 h, se dizolvă în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml,
într-un balon cotat.
SOLUŢII-ETALON PENTRU ETALONARE ŞI VARLI\ŢIA pH-ului LOR L\' FUNCŢIE
Tetraborat de sodiu 0,01 mol/l. 3,80 g tetraborat de sodiu (R) se dizolvă
DE TEl\lPERATURĂ
în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Se păstrează ferit de dioxidul de carbon din aer.
Carbonat de sodiu anhidru 0,025 mol/1 şi hidrogenocarbonat de sodiu
0,025 mol/l. 2,64 g carbonat de sodiu anhidru (R) şi 2,09 g hidrogenocar-
bonat de sodiu (R) se dizolvă în apă şi se completează cu acelaşi solvent
la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Substanţele folosite la prepararea soluţiilor-tampon pentru etalonare
trebuie să prezinte un înalt grad de puritate.
Soluţiile-tampon pentru etalonare cît şi soluţiile-probă se prepară cu
apă proaspăt fiartă şi răcită.
Soluţiile-tampon pentru etalonare trebuie conservate în recipiente
15 1,67 3,80 4,00 6,90 7,45 9,28 10,12 rezistente la agenţi ohimici şi pot fi folosite timp de cel mult 3 luni de
20 1,68 3,79 4,00 6,88 7,43 9,23 10,06 la preparare. La apariţia unor flocoane, soluţiile trebuie reînnoite după
25 1,68 3,56 3,78 4,01 6,87 7,41 9,18 10,01 prealabila sterilizare a recipientelor.
30 1,68 3,55 3,77 4,02 6,85 7,40 9,14 9,97
35 1,69 3,55 3,76 4,02 6,84 7,39 9,10 9,93 În cazul efectuării unui număr mare de determinări, aparatul trebuie
reetalonat. -
L\pH(lJ Soluţiile-probă şi soluţiile-tampon pentru etalonare trebuie să prezinte
+0,001 -0,0014 -0,0022 +0,0012 -0,0028 -0,0028 -0,0082 -0,0096 aceeaşi temperatură.
At
pH-ul poate fi determinat potenţiometric în soluţii sau în suspensii
(1) Variaţia pH-ului la o modificare de temperatură de l °C apoase, incolore sau colorate, sau în soluţii gelifiate.
pH-ul determinat în soluţii sau în suspensii neapoase sau parţial apoase
Prepararea soluţiilor-tampon pentru etalonare nu prezintă decît valori orientative.
Tetraoxalat de potasiu 0,05 mol/l. 12,61 g tetraoxalat de potasiu (R) lfetoda colorimetrică. a. Determinarea pH-ului cu hîrtie indicator.
se dizolvă în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un pH-ul obţinut cu hîrtie indicator are o valoare orientativă.
balon cotat. _Hîrtia de turnesofindică reacţia acidă, neutră sau alcalină a unei soluţii.
Hidrogenotartrat de potasiu-soluţie saturată la 25 °C. Un exces de hidr?- Hîrtia indicator universal foloseşte o scară comparativă de culori divizată
genotartrat de potasiu (R) se agită energic cu apă încălzită la aproximativ în 0,5 sau 0,3 unităţi de pH şi permite o apreciere a pH-ului apropiată de
25 °C si se filtrează. Se prepară la nevoie. valoarea reală.
Citrat monopotasic 0,05 mol/l. 11,41 g citrat monopotasic (R) se dizolvă
în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml, într-un balon cotat. Apreciere a pE-ului în soluţii neapoase sau apoase mixte se efectuează
prin umectarea prealabilă a hîrtiei cu apă.
Se prepară la nevoie.
Hidrogenoftalat de potasiu 0,05 mol/l. 10,_13 g hidrogenof~lat ,?: pota: b. Determinarea pH-ului cu indicatori de culoare şi cu soluţii-tampon
siu (R) uscat, în prealabil, la 110 - 130 C timp de 2 h, se a.1zolva 1n apa de comparaţie. Determinarea constă în compararea vizuală, după adău­
0

şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat. . . garea indicatorului de culoare, a coloraţiei soluţiei de analizat cu coloraţiile
Dihidrogenofosfat de potasiu 0,025 mol/l şi hidrogenofosfat de ăi~odiu­ soluţiilor-tampon de comparaţie cu pH cunoscut.
anhidru 0,025 mol/l. 3,39 g dihidrogenofosfat de potasiu (R) şi 3,53 g h1dro- Indicatorii de culoare cu zonele de viraj respective sînt prevăzuţi în
genofosfat de disodiu anhidru (R), uscate, în prealabil, la 110 - 130 °C tabelul IV.
1030 IX.C.22. Determinarea pH-ului Determinarea pH-ului IX.C.22. 1031

Soluţiile-tampon de comparaţie se prepară din următoarele soluţii

de bază:
!~- i ' Acid clorhidric 0,7 mol/l. Factor limită 0,99 - 1,01.
CJ,orură de potasiu 0,1 rnol/l. 7,451 g clorură de potasiu (R) se dizolvă
în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
I '! t ! Hidrogenofosfat de disodiu 0,2 mol/l. 35,62 g hidrogenofosfat de diso-
diu (R) se dizolvă în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml,
1 !
într-un balon cotat. Pentru conservare se adaugă cîteva picături de
mercur (R).
Acid citric 0,1 mol/l. 21,01 g acid citric (R) se dizolvă în apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml, într-un balon cotat. Pentru
conservare se adaugă 50 mg iodură de mercur (II) (R).
Tetraborat de sodiu 0,05 mol/l. 19,07 g tetraborat de sodiu (R) se dizolvă
în apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Hidroxid de sodiu 0,1 mol/l. Factor limită 0,99 - 1,01.
Soluţiile de bază se prepară cu apă proaspăt fiartă şi răcită şi se con-
servă în recipiente din sticlă neutră, timp de cel mult 3 luni de la pre-

:~- --+---.._ parare. La apariţia unor flocoane, soluţiile trebuie reînnoite după preala-
t-+---
· +--t-+--
bila sterilizare a recipientelor.
-+->-- Soluţiile-tampon de comparaţie se prepară prin amestecarea soluţiilor
.... i,
--+-+- >-- de bază în proporţiile prevăzute în tabelul V.
l.fl ' ...
"" ..=. 1.....---·-,!-;-+-
~
- I I Tabelul V

~
Acid clorhidric O, 7 mol! l C/.orură ăe potasiu O, 1 mol/l
(") pH
(în mililitri) ( in mililitri)

N
-
L I, 1 9,46 0,54
-
.... J,2
1,3
7,51 2,49
: 5,97 4,03
o 1,4 4,74 5,26
1,5 3,76 6,24
1,6 2,99 7,01
1,7 2,38 7,62
o::
o 1,8 1,89 8,11
r- 1,9 1,50 8,50
<C 2,0
{.) 1,19 8,81
2,1 0,95 9,05
o 2,2 9/25
z 2,2
0,75
0,20 9,80
2,3 0,41 9,59
2,4 0,62 9,38
2,5 0,85 9,15
2,6 1,09 8,91
 IX.C.22. Determinarea pH-ului Determinarea pH-ului IX.C.22. 1033
1032
( conti,tuare tabel) ( continuare tabel)

Hidrogenofosjat de disodiu 0,2 mol/i Acid citric 0,7 mol/I Hidrogenofosfat de disodiu 0,2 mol/I Acid citric O, 7 mol/I
pH (în mililitri) pH (în mililitri) (în mililit,·i)
( fo mililitri)
6,9 7,99 2,01
2,7 1,34 8,66 7,0 8,24 1,76
8,41 7,1 8,47 1,53
2,8 1,59
7,2 8,70 1,30
2,9 1,83 8,17
7,3 8,90 1,10
3,0 2,06 7,94 7,4 9,09 0,91
3,1 2,27 7,73 7,5 9,23 0,77
7,53 7,6 9,37 0,63
3,2 2,47
7,7 9,48 0,52
3,3 2,66 7,34 0,42
7,8 9,58
3,4 2,85 7,15 7,9 9,66 0,34
3,5 3,04 6,96 8,0 9,73 0,27
3,6 3,22 6,78
Tetraborat de sodiu 0,05 mol/I Acid clorhidric O, 1 mol//
6,61 pH (în mililitri) (în mili/it.-i)
3,7 3,39
3,8 3,55 6,45
8,0 5,58 4,42
3,9 3,71 6,29 8,1 5,70 4,30
4,0 3,86 6,14 8,2 5,84 4,16
4,1 4,00 6,00 8,3 6,00 4,00
5,86 8,4 6,22 3,78
4,2 4,14 8,5 6,45 3,55
4,3 4,28 5,72 8,6 6,73 3,27
4,4 4,41 5,59 8,7 7,08 2,92
5,45 8,8 7,48 2,52
4,5 4,55
5,32 8,9 7,97 2,03
4,6 4,68 9,0 8,50 l,50
4,7 4,81 5,19 9,1 9,08 0,92
4,8 4,93 5,07 9,2 9,70 0,30
4,9 5,04 4,96
Tetraborat de sodiu 0,05 mol/I Hidroxid de sodiu O, 1 mol/I
5,0 5,15 4,85 pH (în mililitri) (în mililitri)
5,1 5,25 4,75
9,3 9,50 0,50
5,2 5,36 4,64
9,4 8,72 1,28
5,3 5,47 4,53 9,5 8,00 2,00
5,4 5,58 4,42 9,6 7,32 2,68
4,31 9,7 6,84 3,16
5,5 5,69
9,8 6,48 3,52
5,6 5,80 4,20
9,9 6,18 3,82
5,Î 5,92 4,08 10,0 5,96 4,04
5. 8 6,05 3,95 10,l 5,76 4,24
3,82 10,2 5,62 4,38
5,9 6,18
10,3 5,50 4,50
6,0 6,32 3,68
10,4 5,40 4,60
6,1 6,46 3,54 10,5 5,31 4,69
6,2 6,61 3,39 10,6 5,23 4,77
3,23 10,7 5,17 4,83
6,3 6,77
10,8 5,12 4,88
6,4 6,93 3,07
10,9 5,06 4,94
6,5 7,10 2,90 11,0 5,02 4,98
6,6 7,27 2,73 11,1 4,98 5,02
7,50 2,50 11,2 4,94 5,06
6,7
2,27 11,3 4,90 5,10
6,8 7,73 11,4 4,87 5,13
 Titrarea potenţiometrică.
Spectrofotometrie IX.C.24. 1035
1034 IX.C.23.

Determinarea pH-ului cu indicatori de culoare şi soluţii-tampon de difeTenţei de potenţial

(în milivolţi), obţinîndu-se în final o curbă de titrare
comparaţie se efectuează astfel: potenţiometrică cu o formă asemănătoare literei S. Punctui de echivalentă
Pentru a stabili dacă pH-ul probei de analizat se încadrează în iim.i- corespunde punctuiui de inflexiune de pe curba de titrare potenţiometrică,
tele prevăzute se folosesc trei eprubete. Într-o eprubetă se introduc 5 sau atunci cînd saltul de potenţial este brusc, iar raportul AE (LiE = variafr
I? ml sol_1:1ţie de analizat, iar în _celelalte două eprubete aceleaşi volume AV
diferenţei de potenţial după adaosul soluţiei volumetrice ; .6.V = volumul
'"'
dm solutule-tampot?- de comparaţie corespunzătoare limitelor de pH pre-
văzute. In cele trei eprubete se adaugă cîte 0,10 - 0,15 ml indicator de soluţiei volumetrice adăugat), care este derivata întîi, are valoarea maximă.
cuioarc. Coloraţia soluţiei de analizat trebuie să se afle între coloraţiile - Volumul soluţiei volumetrice la punctul de echivalenţă se poate
celor două soluţii-tampon de comparaţie. calcula conform formulei :
Compararea coloraţiilor se efectuează după agitare, privind straturile
de lichid de sus în jos, pe un fond alb. AV 2
Indicatorul de cuioare trebuie astÎel ales încît valoarea presupusă a V, = V1 + 0,05 ·
A•E 1
pH-uiui să fie situată în partea centrală a domeniului de viraj. -
Dacă pH-ui trebuie determinat cu o exactitate de 0,2 unităţi de pH AV 2
se prepară o serie de soluţii-tampon de comparaţie, care diferă între ele în care:
cu 0,2 unităţi. pH-ul soluţiei de analizat este egal, în acest caz, cu pH-ul
soluţiei-tampon de comparaţie care prezintă aceeaşi coloraţie. v„ volumul soluţiei volumetrice la punctul de echivalentă (în
Dacă limitele de pH ale soluţiei de analizat nu sînt cunoscute, pH-ul
mililitri) ; '
se determină cu aproximaţie cu ajutorul hîrtiei indicator universal si se volumui soluţiei volumetrice folosit înaintea punctului &le
procedează conform prevederilor anterioare, folosind o scară de două' sau echivalenţă (în mililitri) ;
mai multe soluţii-tampon de comparaţie ; intervalul de unităti de pli dintre 0,05 - volumul soluţiei volumetrice adăugat în jurul punctului de
ele este în funcţie de precizia dorită. ' - echivalenţă (în mililitri);
Determinarea colorimetrică a pH-ului se poate efectua în solutii apoase
incolore sau slab colorate, limpezi sau slab .opalescente. ' ' Li2E,
~V2
= derivata a doua (pozitivă) înainte de punctul de echivalentă · I 1

derivata a doua (negativă) după punctul de echivalenţă.

IX.C.23. TITRAREA POTENŢIOMETRICA
Titrarea potenţiometrică este o metodă volumetrică de dozare care
foloseşte indicatori electrochimici (electrozi). Schimbarea bruscă a activi~
tăţii ioniler titraţi la punctul de echivalenţă se stabileşte prin măsurarea
variaţiilor de potenţial ale electrodului indicator.
Practic, se determină variaţia diferenţei de potenţial dintre doi electrozi
(eiectrod-indicator şi electrod de referinţă) după fiecare adăugare a unui
volum determinat din soluţia volumetrică.
Se notează potenţialuC1niţial, apoi se adaugă soluţia volumetrică, la
început în porţiuni mai mari, apoi, cu cel puţin 1 ml înainte şi după
punct~l de e_chivalenţă, în porţiuni de 0,05 ml. Se citeşte diferenţa de
potenţial obţmută după fiecare adăugare de soluţie volumetrică şi după
stab~izarea acului indicator al potenţiometrului. Volumul soluţiei volu-
metrice la punctul de echivalenţă corespunde saltuiui maxim de potential
care se observă cu ajutorul potenţiometrului. Se continuă adăugarea s~lu-
av•
Volumul soluţiei volumetrice astfel calculat este folosit la stabilirea
concentraJiei respective, conform formulelor de calcul folosite la titrările
volumet.11.ce.
Condiţiile de lucru (mediul de titrare, electrozii necesari etc.) sînt
prevăzute în monografiile respective.
IX.C.24. SPECTROFOTOMETRIE
. Proprietatea substanţelor de a absorbi selectiv radiaţiile electromag-
netice stă la baza spectrofotometriei de absorbtie si este folosită pentru
identificare, determinarea purităţii şi dozare. ' '
Spectrele de absorbţie se obţin la trecerea unui fascicul de radiaţii
continue prin substanţa de analizat care poate absorbi o parte din eneru'.ia
acestuia. Cantitatea de energie absorbită este în funcţie de structura si
O

ţiei volumetrice şi după punctul de echivalenţă, cu cel puţin 2 ml, volumul

adăugat fiind în funcţie de natura substanţei.
Determinarea volumului soluţiei volumetrice la punctul de echiva-
lenţă se poate efectua grafic sau prin calcul.
- ~entru determinarea grafică, se înscrie pe abscisă volumul solutiei
volumetrice folosite (în mililitri), iar pe ordonată valoarea corespunzăto~e
de numărul moleculelor şi al atomilor substanţei cu care interacţioneaz'ă
fasciculul de radiaţii.
În funcţie de domeniile spectrale în care are loc absorbţia luminii se
~eos~b::s_c: specf.rofotometria în ultraviolet (1_85 ,- 400 nm); spectrofotometria
in vizibil (400 - 800 nm); spectrofotometria in infraroşu (peste 800 nm).
1036 IX.C.24.1. Spectrofotometrie în ultraviolet şi vizibil Spectofotometrie în ultraviolet şi vizibil IX.C.24.1. 1037

Spectrele de absorbţie în domeniul ultraviolet şi vizibil, numite şi în care:

spectre electronice, se datoresc tranziţiilor dintre nivelele energetice ale e: absorbtivitatea molară;
stărilor electronice ale moleculelor. a absorbtivitatea soluţiei substanţei de analizat ;
Spectrele de absorbţie în domeniul infraroşu se datoresc tranziţiilor M - masa moleculară a substanţei de analizat.
de rotaţie, de vibraţie şi de rotaţie-vibraţie ale moleculelor. Absorbanţa specifică (Ail) ( extincţia specifică) la o anumită lungime
de undă reprezintă absorbanţa corespunzătoare unui strat de soluţie cu
grosimea de 1 cm, care conţine 1 g substanţă în 100 ml şi este o constantă
IX.C.24.1. SPECTROFOTOMETRIE lN ULTRAVIOLET caracteristică fiecărei substanţe.
ŞI VIZIBIL Ounoscînd valoarea absorbanţei specifice se poate calcula concentraţia
în substanţa de analizat, conform formu1ei l
Dozările spectrofotometrice în domeniul ultraviolet şi vizibil se bazează
A
pe măsurarea luminii absorbite atunci cînd este respectată legea Bouguer- C = Al%
Lambert-Beer, care stabileşte relaţia dintre lumina absorbită, structura 1cm
şi concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei şi grosimea stratului
Pentru stabilirea purităţii unei substanţe se poate efectua raportul
absorbant, pentru o anumită lungime de undă exprimată în nanometri. A,1
I = 10 • lO-•cl absorbanţelor _A_ sau uiferenta absorbantelor (A:>.2 - A),1), la două lun-
A,a J J

în care: gimi de undă.

I intensitatea luminii transmise;
I 0 - intensitatea luminii incidente ;
e: - constantă caracteristică fiecărei substanţe ;
c ~ concentraţia în sub3tanţa de analizat a soluţiei (% m/V) ;
l grosimea stratului absorbant (în centimetri).
Absorbanţa (A) ( densitatea optică, extincţia) unei soluţii este logaritmul
zecimal al inversuiui transmitanţei (T) (transmisiei) respectiv logaritmul
zecimal al raportului dintre intensitatea luminii incidente (I 0 ) şi intensitatea
luminii transmise (I) şi este proporţională cu concentraţia în substanţa
de analizat a soluţiei (c) şi cu grosim:a stratului absorbant (1).
A= loo-
0
!.. =log~ =e:·c-1
T I
Pransmitanţa (T) (transmisia) este raportul dintre intensitatea luminii
transmise (I) şi intensitatea luminii incidente (1 0 ).
T=I
1.
Absorbtivitatea (a) este raportul dintre ab3orbanţa soluţiei substanţei
de analizat (A) şi produsul dintre concentraţia soluţiei sub3tanţei de anali-
zat (c) exprimată în grame pe litru şi grosimea stratului absorbant (1)
exprmată în centimetri.
A
a=--
c•1
Absorbtivitatea m'Jlară (e:) (coeficient molar de extincţie) este o măsură
a ab3orbţiei luminii la o anumită lungime de undă, într-un strat cu grosi-
m=a de: 1 cm al soluţiei sub3tanţei de analizat cu concentraţia de 1 mol/1.
Absorbtivitatea m:>lară este independentă de concentraţia în substanţa de
analizat a soluţiei şi variază cu lungimea de undă.
e:=a-M
Spectrele de absorbţie în ultraviolet şi în vizibil se obţin grafic prin
reprezentarea absorbanţei sau a transmitanţei în funcţie de lungimea de
undă.
Spectrofotometrul de absorbţie în ultraviolet şi vizibiZ se compune din
următoarele părţi principale : sursa de radiaţii, monocromatorul, suportul
pentru cuve, detectorul, amplificatorul şi înregistratorul.
Sursa de radiaţii este constituită, de obicei, dintr-un bec cu filament
de wolfram, pentru domeniul vizibil şi dintr-o lampă de hidrogen sau deu-
teriu, pentru domeniul ultraviolet.
Monocromatorul şi cuvele sînt confecţionate din sticlă, pentru dome-
niul vizibil, şi din cuarţ, pentru domeniul ultraviolet.
Pentru determinările spectrofotometrice se folosesc două cuve iden-
tice: o cuvă în care se introduce soluţia substanţei de analizat (soluţia­
probă) şi o cuvă în care se introduce lichidul de compensare constituit
din solventul sau amestecul de solvenţi şi reactivi folosiţi la prepararea
soluţiei-probă.
Concentraţiile soluţiilor se aleg astfel încît valorile absorbanţelor să
fie cuprinse între 0,30 şi 0,70, cînd se obţine o precizie satisfăcătoare a
determinărilor.
Abaterea admisă faţă de lungimea de undă prevăzută în monografia
respectivă este de ±2 nm.
Determinările se efectuează în cuvă de 1 cm şi la temperatura de
20 ± 0,5 °C, dacă nu se prevede altfel.
În monografiile respective se prevede concentraţia soluţiilor, natura
solventului şi, atunci cînd este necesar, condiţiile de pH în care se efec-
tuează determinările.
Dacă în monografia respectivă nu se prevede lichidul de compensare,
determinarea se efectuează folosind ca lichid de compensare solventul de
la prepararea soluţiei-probă. În monografia respectivă este prevăzut lichi-
 Spectrofotometrie de absorbţie atomică IX.C.24.3. 1039
1038 IX.C.24.2. Spectrofotometrie în infraroşu

dul de compensare cînd la prepararea soluţiei-probă se foloseşte un amestec mură de potasiu, fluorură de litiu), folosind pentru compensare ferestre
de solvenţi şi reactivi. sau cuve din acelaşi material şi de aceeaşi grosime. În cazul solutiilor se
Pentru etalonarea scării pe care sînt înscrise lungimile de undă ale foloseşte şi un lichid de compensare. . '
spectrofotometrului se procedează la determinarea poziţiei liniilor spectrale Substanţele solide se pot analiza folosind următoarele procedee de
emise. de lampa de hidrogen la 486, l nm şi la 656, 1 nm şi de lampa cu preparare a probelor:
vapon de mercur la 265,3 nm, la 313,2 nm, la 365,0 nm, la 404,7 nm şi la a. Suspensie sub formă de pastă. Se triturează bine 10 - 20 mg sub-
546, 1 nm, efectuîndu-se corecţiile corespunzătoare. stanţă de analizat cu 0,1 ml lichid de imersie (parafină lichidă de puritate
Scara absorbanţelor se verifică şi se etalonează folosind o soluţie pre- spectrală, dacă nu se prevede altfel). Pasta obţinută se presează între două
parată din 60 mg dicromat de potasiu { s.r.) care se dizolvă în acid sulfuric ferestre de bromură de potasiu (clorură de sodiu, fluorură de litiu) de puri-
0,005 mol/1 şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon tate spectrală şi se înregistrează spectrul în infraroşu, folosind pentru com-
cotat. Pentru această soluţie se obţin următoarele valori ale absorbanţelor, pensare parafină lichidă de puritate spectrală, dacă nu se prevede altfel
corespunzătoare unui strat de soluţie cu grosimea de 1 cm: şi fe~estre din acelaşi material şi de aceeaşi grosime, dar fără substanţa de
anahzat.
), = 235nm; A= 0,745 ± 0,01; b. Dispersie sub formă de comprimate. Se foloseşte bromură de potasiu
1, = 257 nm; A = 0,870 ± 0,015; (sau clorură de sodiu) de puritate spectrală, uscată, în prealabil, la 250 °0
), = 313 nm; A = 0,290 ± 0,01 ; timp de 1 h. Se aduce într-un vibrator un amestec care conţine 1 - 3 ma
), = 350 nm; A = 0,645 ± 0,01. substanţă de analizat şi 0,3 g bromură de potasiu (R). Amestecul se pulve~
rizează, se omogenizează timp de 1 - 3 min, se introduce imediat în matrită
şi se comprimă; trebuie să se obţină comprimate uniforme. Se înregistrea~ă
IX.C.24.2. SPECTROFOTOMETRIE lN INFRAROŞU spectrul în infraroşu, folosind pentru compensare un comprimat preparat
în aceleaşi condiţii, dar fără substanţa de analizat. Nu se folosesc compri-
Spectrofotometrele folosite în domeniul infrarosu sînt astfel construite matele care nu sînt uniforme sau care prezintă o transmisie mai mică de
încît permit să se obţină lumina monocromatică în int~rvalul de la 5 OOO cm-1 75%, la aproximativ 2 OOO cm- 1 (5 µ.m) unde proba de analizat nu prezintă
la 400 cm-1 • benzi de absorbţie specifice fără compensare.
Spectrul de absorbţie în infraroşu se obţine grafic prin reprezentarea c. Obţinerea unei pelicule. Soluţia substanţei de analizat într-un sol-
transmitanţei în procente în funcţie de numărul de undă.
vent organic volatil se toarnă pe o suprafaţă de mercur într-o capsulă de
I porţelan şi se lasă să se evapore solventul. Se înregistrează spectrul în infra-
T% =- · 100 roşu al peliculei obţinute.
r.
în care: Spectrul în infraroşu al probei de analizat prelucrate prin unul din pro-
T% - transmitanta substantei de analizat (în procente); cede<'!le a, b sau c se compară cu spectrul în infraroşu obţinut cu o sub-
stanţă de referinţă prelucrată în aceleaşi condiţii cu proba de analizat.
I - intensitate~ luminii transmise;
10 = intensitatea luminii incidente. Dacă spectrele obţinute prin procedeele a şi b, descrise pentru sub-
Numărul ă,e undă folosit în domeniul infraroşu este o manme pro- stanţele sohde, prezintă deosebiri sensibile fată de spectrele substantelor
porţională cu frecvenţa şi este inversul lungimii de undă în vid. Unitatea de referinţă şi dacă în monografia respectivă i'iu se fac alte precizări,' atît
de măsură a numărului de undă este inversul centimetrului (cm- 1), conform substanţa de analizat, cît şi substanţa de referinţă se recristalizează din
raportului următor: acelaşi solvent, prevăzut în monografia respectivă, şi determinările se repetă.

10' Verificarea şi etalonarea numerelor de undă ale spectrofotometrelor

v=- în_ infraroşu se efectuează folosind spectrul de referinţă al filmului de poli-
î,
strren.
în care:
v = numărulde undă (în cm1 -) ; IX.C.24.3. SPECTROFOTOMETRIE DE ABSORBŢIE ATOMICA
A = lungime:a de undă (în micrometri).
Benzile de absorbţie în infraroşu şi intensităţile acestora sînt carac- Spectrofotometria de absorbţie atomică este o metodă de analiză care
teristice substanţelor şi se pot folosi pentru identificare şi dozare. se bazeazăpe proprietatea unui atom aflat în stare electronică fundamen-
Soluţiile şi lichidele se examinează sub forma unui film obtinut tală de a absorbi energia radiantă corespunzătoare lungimii de undă a uneia
intre două ferestre sau prin introducerea în cuve confecţionate -din ~ate- din radiaţiile sale de rezonanţă.
rial transparent pentru lumina infraroşie (de ex. clorură de sodiu, bro- Spectrofotometrul de absorbţie atomică se compune dintr-o sursă de emisie
 1040 IX.C.24.3. Spectrofotometrie de absorbţie atomică
care f;urnizează radiaţiile spectrale caracteristice elementului de dozat, un
vaporizator-arzător şi un dispozitiv de detectare.
y S:,rrs~ de. e:11isie_ e~te constituiţă d~tr-o lampă cu catod cavitar în
mas1;1ra sa emită radiaţia de_ aceeaşi lungime de undă cu aceea a elemen-
tului de d?zat; lampa catodică se alege în funcţie de elementul de dozat.
y".:aponzator-arzatorul serveşte la introducerea soluţiei de analizat in
flacara, 11?de ace:::sta este adusă la temperatură înaltă sub formă de vapori
care conţm atomu elementului de dozat. Alimentarea se face cu un amestec
~e aer cu acetilenă, sau aer cu hidrogen sau pentru cazuri deosebite acc..-
tilenă cu oxid de dinitroaen. ' ~
Disp~ziţivu! folosit pe~tru detectarea semnalului provenit din flacără
este co_nsţ:t11;t d1ntr-1;1Il _element_optic _dispersiv (monocromator), un detector
de rad1aţ11 (rotomultiphcator) ş1 un sistem de măsurare a valorii absorban-
ţelor, respectiv a transmitanţelor.
Deter1;1J.inările ef<:.c!uate se raportează la o soluţie de referinţă cu o
concentraţie cll?oscuta m elementul care se dozează, folosind în acest scop
,,_Metoda curbei de etalonare" sau „Metoda adaosului substantei de refe-
rinţă". ,
Metoda curbei de etalonare. În vederea stabilirii curbei de etalonare
se prepară cel puţin trei soluţii de referinţă de concentratii cunoscute în
elementul care se dozează, dintre care una cu o concentrati~ mai mare una
cu ? concentraţie egală şi alta cu o concentratie mai mică dedt co~cen-
traţ1a presupusă a soluţiei de analizat. Soluti~ substantei de analizat se
prepară conform i::revederilor din monografi~ respectivă.
fn aparat se mtroduce solventul sau amestecul de solvenţi şi se re-
gleaza detectorul_ la p~ctul zero, astfel încît să se obţină semnalul maxim
pe s~ara trans~itanţe1 (absorbanţa minimă). În continuare, se introduce
soluţia de refAen~ţă ycu conc~n!raţia cea mai mare şi se reglează amplifi-
carea, ast!el mci~ .s'.1 se obţu'."a o valoare potrivită (0,20 - O, 70) pentru
absorbanţ_a (sens1ţ1htate m:1~1mă) .. Se. :,on~rolează a doua oară punctul
zero, <lupa ce s-a fixat amp1111carea donta s1 se efectuează o a doua măsu­
rare a aceleiaşi soluţii de referinţă. Se det~rmină în continuare absorban-
ţele celor!alţe soluţii de referinţă precum şi a soluţiei de analizat.
Dupa f1ecar_e dete:1:1inare se spală aparatul cu solventul sau cu ames-
tecul ;ie solvenţi folosiţi la determinarea respectivă.
valoarea absorbanţei pentru fiecare soluţie reprezintă media a trei
determinări.
Se trasează curba de etalonare a absorbantei în funcţie de concentratie
iar concentraţia elementului în soluţia de analizat se determină prin inter~
polare.
Metoda este folosită pentru determinarea concentraţiei în diferitele
elemente din solutia de analizat în cazul în care acestea nu interferează
unele cu altele. ' ' nitrogen.
Metoda adaosului substantei de referintă. În trei baloane cotate de
aceeaşi c~pacitate în care s~ 'introduc volii.me egale din soluţia-probă
(preparata c~nform_ prevedenl~r din monografia respectivă), se adaugă
'lOlume crescmde dmtr-o soluţie de referintă
, de concentratie
, cunoscută
Polarografie IX.C.25. 1041
în elementul care se dozează. În acest mod se obţin trei soluţii care conţin
cantităţi în ordine crescîndă din elementul de dozat. Fiecare balon se com-
pletează la senm cu solventul prevăzut. .
Aparatul se reglează la punctul zero confo:m prevede:1lor d~ la „Metoda
curbei de etalonare". Amplificarea aparatulm se regleaza cu aJutorul solu-
tiei celei mai concentrate. Se determină de trei ori absorbanţa pentru fie-
~are soluţie şi se calculează media. _ . . . ,
Într-un sistem de coordonate ortogonale, a caror ongme reprezmtă
concentraţia zero raportată la elementul adăugat, se înscrie pe abscisă
concentratia crescîndă în elementul adăugat din soluţii, iar pe ordonată
valorile ~bsorbantelor determinate pentru ·aceste concentraţii (media a
trei determinăril-' Se extrapolează dr~a?ta exI?erime:3-tală o~ţinută, pî~ă
la intersectia acesteia cu partea negativa a axei absciselor. Distanţa de 1a
punctul d; întîlnire de pe axa absci~e~or pînă l:-1 origine reprezintă concen-
tratia în elementul de dozat a soluţ1e1 de anahzat.
, Metoda este folosită pentru determinarea concentraţiei în diferitele
elemente din soluţia de analizat, în cazul în care acestea interferează unele
cu altele.
IX.C.25. POLAROGRAFIE
Polarografia este o metodă electrochimică de analiză care se bazează
pe măsurarea intensităţii curentului d~ dif;1-Ziune ţn ţimpul procesul1;1i de
electroliză a unei substanţe, la un rmcroelectrod-mdicator, m funcţie de
tensiunea aplicată.
Electroliza se efectuează, de obicei, între un electrod-picător de mercur,
polarizabil (electrod-indicator) şi un electrod de comparaţie, practic nepo-
larizabil (electrod de mercur cu suprafaţă mare sau electrod de calomel
saturat'. În timpul electrolizei, viteza de difuziune a ionilor la tempera-
tură c~nstantă este direct proportională cu gradientul de concentraţie al
substanţei supuse electrolizei (dep~larizantul), apoi atinge o valoare limită
(curent de difuziune limită), după care rămîne constantă. Curentul de
difuziune limită determină înălţimea.c.treptei polarografice şi este propor-
tional cu concentratia substanţei electroactive. Potenţialul corespunzător
0
Jumătăţii înălţimii treptei polarografice (poţenţialul de semiundă) ~arac:
terizează substanta din punct de vedere calitativ; evaluarea acestma sta
la baza analizei polarografice calitative.
Deoarece determinările trebuie efectuate în lipsa oxigenului, acesta se
îndepărtează prin barbotarea în soluţia de electroliză a unui curent de
Pentru ca transportul curentului să se efectueze numai prin difuziune
şi pentru creşterea condu~ti~iliţăţii soluţiei se adaugă î1;- celula polar?g~a-
fică un exces de electrolit md1ferent dm punct de veaere electrochimic,
numit solutie de bază, într-o concentraţie de 50 - 100 de ori mai mare decît
concentraţia depolarizantului. În unele cazuri, soluţiei de bază i se adaugă
66 - farmacopeea Română, ed. a X·•
 1042 IX.C.25. Polarografie
Cromatografie pe hîrtie IX.C.26.1. 1043
,, o soluţie de coloid stabilizator (solutie
de gelatină). . ' în ca.re;
Pentru dozări se pot folosi urmă­ ep - concentraţia soluţiei-probă (% m/V);
-----· r----- toarele metode :
.. Metoda comparaţiei (metoda solu-
ţ~~r-etalon) constă în compararea înăl­
ţ1m1lor curbelor curent-tensiune cores-
Ce
hp -
ht -
Vp =
- concentraţia soluţiei-etalon (% m/V);
înălţimea treptei corespunzătoare soluţiei-probă (în milimetri);
înălţimea totală a treptei (în milimetri);
volumul soluţiei-probă +volumul soluţiei de bază (în mililitri);
h Ye = volumul s@luţiei-etalon adăugat (în mililitri);
punzăfofre _soluţiei-probă şi soluţiei­

i-----
c.r.: -.: -
etalon, 1Ureg1strate ţn aceleaşi condiţii ;
. Metoda adaosurilor, în care după în-
registrarea curbei curent-tensiune pentru
un volum exact măsurat din solutia-
F = factor de diluţie.
Observaţie. Datorită toxicităţii
buie efectuate cu precauţie.
vaporilor de mercur, determinările tre-

prob~, acestuia i se adaugă un volum din

, , soluţ1~-etalon p~ntru a mări înălţimea IX.C.26. CROMATOGRAFIE
c1_1rbe1 cu o treime sau cu o jumătate
. . dm înălţimea ei. Cromatografia este o metodă fizico-chimică de separare a unor sub-
ţnal~za polarografică se efectuează cu ajutorul polarografelor de dife- stanţe dintr-un amestec, într-un sistem constituit dintr-o fază staţionară
rite tipun. -
şi o fază mobilă care se deplasează într-o direcţie dată. Metoda cromato-
T;~ca de lu~r~. Sol-~1ţia-probă, preparată conform prevederilor din grafică se bazează pe un proces de migrare dinamică diferenţiată a substan-
mono,"'rana :espvectlva, se mtroduce în celula polarografică a cărei tempe- ţelor din amestecul respectiv ca urmare a unor diferenţe în adsorbţie,
ratura tr~buic sa se menJin~ la 20 ± 0:5 °C. În soluţie se barbotează nitro- repartiţie, solubilitate, presiune de vapori, mărimea moleculei etc.
g~n, (R) trmp de 10 - _I;, mm, pentru mdepărtarea oxigenului. Electrodul-
~icator de mercm:_ S<:; m,::roduce _î1:_ soluţ~e, reglîndu-se înălţimea coloanei
e :11-erc:,11', a~tfel 1U~1t sa se obţma un timp de picurare cuprins între 3 si IX.C.26.1. CROMATOGRAFIE PE HÎRTIE
5 vs• se. mregistreaz~ treapta polarografică în domeniul de potential pr~-
vazut m monografie. ' Aparatură. Vase cromatografice din sticlă, cu posibilitatea de închidere
În pa~aJel, se înregistrează în aceleaşi conditii cu soluţia-probă treapta etanşă, de dimensiuni şi forme diferite, corespunzătoare benzilor de hîrtie,
~o1arowaftca cores:punzătoar~ soluţiei-etalon p;eparate conform nrevede- prevăzute cu un dispozitiv de fixare a hîrtiilor cromatografice şi cu o cuvă,
n 1or am monografia respectivă. ~ care în cazul tehnicii ascendente se aşază pe fundul vasului cromatogra-
Înălţimea treptei (h) se determină conform figurii. fic, iar în cazul tehnicii descendente se fixează la partea superioară a vasului.
Concentraţia soluţiei-probă se calculează conform următoarelor for- Benzi de hîrtie cromatografică. În monografia respectivă este specifi-
mule: cat tipul de hlr'-...ie cromatografică. Hîrtia se taie de-a lungul fibrelor în
benzi de lăţime convenabilă. Dacă sensul fibrelor nu este menţionat, pe
- pentru metoda comparaţiei: coala de hîrtie se aplică o picătură de apă; axa principală a elipsei formate
arată direcţia de tăiere a benzilor.
Micropipete, microseringi sau alte dispozitive.
în care: Tehnica de lucru. Dacă nu se prevede altfel, cu 24 h înaintea de-
terminării cromatografice, vasul cromatografic se saturează cu toate com-
Cp concentraţia soluţiei-probă (% mfV) ; ponentele fazei mobile (developant), introduse în cristalizoare, în ames-
ce concentraţia soluţiei-etalon (% m/V); tec sau separat fiecare componentă. Saturarea vasului şi cromatografierea
hp ~n~lţ~mea trepte~ corespunzătoare soluţiei-probă (în milimetri) ; se efectuează la o temperatură cuprinsă între 20 °0 şi 25 °0.
h. malţ1mea treptei corespunzătoare soluţiei-etalon (în milimetri). Tehnica de cromatografiere (ascendentă, descendentă), pregătirea ben-
penfrtl metoda adaosurilor : zilor de hîrtie cromatografică, developantul, modul de preparare a soluţi­
ilor de aplicat (probă, etalon), volumele aplicate pe hîrtia cromatografică
şi distanţa parcursă de developant sînt prevăzute în monografia respectivă.
Linia pe care se aplică soluţiile (linia de start) trebuie să fie situată
la o distanţă de 5 - 6 cm de marginea benzii de hîrtie, pentru tehnica
 1044 IX.C.26.2. Cromatograjie pe strat subţire
de developare ascendentă şi de 10 12 cm, pentru tehnica de develo-
pa1;e d,es~endentă. Distanţa_ dintre d?uă puncte de aplicare a soluţiilor tre-
~me sa f1~ de 3_ - 4 cm ; distanţa dmtre punctele marginale si latura hîr-
tie1 tr~b,me să, fie de cel puţin 2,5 cm. Soluţiile se aplică pe hîrtia croma-
tografica, daca nu se prevede altfel, în pete circulare cu diametrul de cel
1:1ult 6 mrr:. Dacă este ca~ul, solu_ţia se aplică în_ fracţiuni, aşteptînd de
fiecare data evaporarea solventului, eventual cu a1utorul unui curent mo-
derat de aer. ·
.I:upă ce developantul a'_parcurs distanţa prevăzută, hîrtia cromato-
graţ1ca s~ scoate, se usucă ş1 se pun în evidenţă petele, conform preve-
denlor dm monografia respectivă.
Identificarea, evaluarea semicantitativă şi dozarea directă se efectu-
ează c~mform pr~vederii?r de ~a „Cromatografie pe strat subţire". Dozarea
se mai poate erectua ş1 dupa decuparea petei si eluarea acesteia cu un
solvent potrivit, conform prevederilor din mon~grafia respectivă.
IX.C.26.2. CROMATOGRAFIE PE STRAT SUBŢIRE
Aparatură Plăci cromatografice din sticlă sau din alte materiale de
dimensiuni diferite, cu lungimea, de obicei de 20 cm si lătimea variabilă
:i::e. ca~~- se ~pl!~ă un strat s1;bţire de ads~rbant de purit~te cromatogra~
fica (swcage1, .tnes,elgur,. _cel~10ză microcristalină, oxid de aluminiu etc.),
la ca,:e se pot adauga. 11anţ1 (sulfat de calciu, amidon, carboximetike-
luloza etc.) sau agenţi fluorescenţi.
V ase cromatografice din sticlă, cu posibilitatea de închidere etansă
d_e. dimensiuni co1;1ve1:abile, pentru a âsigura menţinerea plăcilor în po~
z1ţ1e aproape verticala.
Micropipete, microseringi sau alte dispozitive.
.. Prepararea _plăe!l?r eromat~grafiee. Se prepară o suspensie omogenă
?-1n adsorba~t Şl apa 1:1 proporţie de l: 2 m,N, dacă nu se prevede altfel
m n:-onogr:3-na respectivă sau de către producătorul adsorbantului. Sus-
:e
pen~1a _obţ11;1i:tă aplică pe plă_ci, în prealabil bine curăţate, cu ajutorul
unui ~1spoz1tiv, mtr-un strat umform de 0,25 mm grosime. Plăcile croma-
t?grance se usucă la a~r t_imp de 30 ~~ (silicageţ {?-,_ silicagel GF254 şi
~eselgu: G) sau_ cel puţ1;1 tu1;-I? de 2 h (s1~1~agel H ş1 sihcagel HF254), apoi,
m etuva, la lOo - 110 O (sth('.ao-el G, s1hcacrel GF si kieselgur G) sau
la 1,20 °0 (silic:3-g~l.. H şi sili~agel HF254 ) tim~ de (5t_, Se recomandă în-
departare~, U?,el fiyi~ de 2 - ~ mm"_adsorbant de-a lungul marginilor verti-
cale ale. p1ac11. Plac1le cromatogrance se păstrează în exsicator cu clorură
de calclll ~~hidră. Dacă sî1;1t folosite ~upă ~i mult de 3 zile de la pre-
P_';"rare, pl~c1le cromatografice se reactlveaza m etuvă, conform prevede-
r11or_ a,ntenoare, sa_u, _duyă ~a.z, co1;1form prevederilor din monografia res-
pectiva. Se pot fo1os1 ş1 placi reahzate industrial.
T~hnic~ de lucru: Dacă nu se prevede altfel, înaintea determinării
cromatografice respective, vasul cromatografic se saturează cu vaporii de-
Cromatografie pe strat subţire IX.C.26.2. 1045
velopantului prin următorul procedeu : se căptuşesc cu hîrtie de filtru
trei pereţi ai vasului şi se introduce developantul, astfel încît acesta să
formeze, de obicei, un strat cu grosimea de 10 mm, se acoperă vasul şi
se lasă, dacă nu se prevede altfel, timp de 30 min pentru saturare.
Saturarea vasului cromatografic şi determinarea cromatografică se
efectuează la o temperatură cuprinsă între 20 °0 şi 25 °0. O diferenţă
de temperatură între pereţii vasului cromatograţic conduce la perturbări
ale procesului de migrare în stratul adsorbant. In cazul substanţelor fo-
tosensibile, developarea trebuie efectuată ferit de lumină.
În cazul în care faza stationară este formată dintr-un adsorbant
impreQ'llat cu un lichid care î~bibă adsorbantul, înainte de aplicarea
soluţiilor-probă şi a soluţiilor-etalon pe placa cromatografică, aceasta este
introdusă într-nu vas cromatografic în care se află un strat cu grosimea
de aproximativ 10 mm din lichidul de impregnare (eventual diluat cu un
solvent volatil, dacă se prevede astfel în monografia respectivă) şi se
lasă pînă cînd acesta a parcurs distanţa prevăzută în monografia respec-
tivă.
Natura adsorbantului, solventul sau amestecul de solvenţi care con-
stituie developantul (în mililitri), modul de preparare al soluţiilor de apli-
cat (probă, etalon), volumele aplicate pe placa cromatografică şi distanţa
parcursă de developant sînt prevăzute în monografia respectivă.
Linia de start trebuie situată la o distanţă de 2 cm de marginea plăcii.
Distanţa dintre două puncte de aplicare a soluţiilor trebuie să fie de
cel puţin 1,5 cm, distanţa dintre punctele marginale şi laturile plăcii tre-
b:.iie să fie de cel puţin 2 cm.
Soluţiile se aplică pe placa cromatografică în pete circulare, cu dia-
metrul de 2 - 6 mm, sau în benzi, conform prevederilor din monografia
respectivă. Dacă este cazul, soluţia se aplică în fracţiuni, aşteptînd de
fiecare dată evaporarea solventului, eventual cu ajutorul unui curent
moderat de aer. DJ.pă evaporarea solventului, placa cromatografică se
introduce în vasul cromatografic cu developant, pe cît posibil în poziţie
verticală. Petele de pe linia de start nu trebuie să atingă suprafaţa stra-
tului de developant. După ce developantul a parcurs distanţa prevăzută,
de obicei 10 - 15 cm, placa cromatografică se scoate din vasul cromato-
grafic, se usucă şi se pun în evidenţă petele, conform prevederilor din
monografia respectivă.
D-: obicei, punerea în evidenţă a petelor de pe cromatogramă se efec-
tuează prin examinarea acestora ca atare sau după tratare cu reactivi
potriviti în lumina vizibilă sau în lumina ultravioletă la 254 nm sau la
366 n~.'
Pentru identificarea substanţelor, se compară pe aceeaşi cromatogramă
valoarea Rf şi culoarea sau fluorescenţa petei obţinute cu soluţia-probă,
cu valoarea Rf şi culoarea sau fluorescenţa petei obţinute cu soluţia-etalon:
cele două pete treb:.iie să fie asemănătoare.
Valoarea Rf a unei substanţe este:
Rf =.::__
b
1046 IX.C.26.3. Cromatografie de gaze
în care:
a - distanţa parcursă de substanţă de la punctul de aplicare al so-
luţiei pînă la centrul petei (în centimetri) ;
b - distanţa parcursă de developant de la punctul de aplicare al
soluţiei pînă la frontul developantului, trecînd prin centrul petei
(în centimetri).
Identificarea unei substanţe se efectuează, în anumite cazuri, faţă
de o substanţă de referinţă, cu ajutorul valorii Rr.
Valoarea Rr a unei substanţe este:
Rr =~
C de inject{t din fiecare soluţie, natura ~i debitul gaz1;1lui-:purtător, tempe-
în care:
a distanţa parcursă de substanţă de la punctul de aplicare al solu-
ţiei pînă la centrul petei (în centimetri) ;
c - disţanţa parcursă de substanţa de referinţă de fa punctul de
aplicare al soluţiei pînă la centrul petei (în centimetri).
Compararea vizuală a dimensiunii petelor şi a intensităţii coloraţiei
sau fluorescenţei se foloseşte pentru evaluarea semicantitativă a impurităţilor.
Dozarea substanţelor separate pe cromatogramă se efectuează, după
răzuirea petelor respective şi eluarea substanţelor de pe adsorbant cu
un solvent potrivit, prin spectrofotometrie sau direct pe placă, de obicei,
prin densitometrie.
Adsorbanţii, lianţii şi solvenţii folosiţi trebuie să fie de puritate cro-
matografică.
IX.C.26.3. CROMATOGRAFIE DE GAZE
Oromatografia de gaze este o metodă fizico-chimică de separare cro-
matografică în care faza mobilă este un gaz (gaz-purtător), iar faza sta-
ţionară este un solid sau un iichid cu cere este impregnat un suport solid
inert sau _un lichid repartizat uniform pe pereţii unei coloane capilare.
Faza staţ10nară se află într-o coloană cromatografică, confecţionată,
de obicei, din sticlă sau din oţel inoxidabil. Faza mobilă se deplasează
continuu prin coloană, iar la ieşire, gazul-:mutător trece prin detector.
Cromatograful de gaze este compus din următoarele părţi principale :
sursa de gaz, camera de evaporare, coloana cromatografică, termostatul,
detectorul şi sistemul de înregistrare.
Gazul-purtător se deplasează cu o viteză constantă prin camera de
evaporare, preia proba de analizat si o introduce în coloana cromato-
grafică, unde se realizează separarea' componentelor. La ieşirea din co-
loana cromatografică, gazul-purtător trece împreună cu componentele se-
par8:te prin detect~r, ~are emite un semnal electric proporţional cu concen-
traţia componentei din faza gazoasă. Detectorul este conectat la sistemul
<ţe înregistrare. Rezultatele se prezintă sub forma unui grafic semnal-
hmp. Deoarece probele de analizat dizolvate într-un solvent trebuie să
fie aduse în stare de vapori, camera de evaporare este încălzită la o tem-
Cromatografie de gaze IX.C.26.3. 1047
peratură suficient de ridicat~ yentru a asigura o evaporare rapidă, fără
a produce o degradare ternnca a probelor.
În timpul determinării, temperatura coloanei cromatografice trebuie
să rămînă ~onstantă sau, dacă este necesar, trebuie să crească după un
anumit program.
Tehnica de lueru. În monografia respectivă sînt prevăzute caracte-
risticile coloanei cromatografice (tipul, lungimea şi diametrul coloanei,
natura şi concentraţia faze~ staţionare, naţura şi _g~anula~a suportului)
si condiţiile de cromatograflere (concentraţia soluţ1e1 probei de analizat,
concentratia soluţiei sau a soluţiilor substanţelor de referinţă, volumele
ratura camerei de evaporare, a coloanei cromatografice şi a detectorului,
tipul de detector).
~ Dacă determinarea gazcromatografică se efectuează cu ajutorul unui
standard intern, se prepară, în prealabil, următoarele soluţii:
soluţia substanţei de referinţă şi a standardului intern (soluţia 1) ;
- soluţia probei de analizat (soluţia 2) ;
- soluţia probei de analizat şi a standardului intern (soluţia 3).
Pentru a se obţine un răspuns convenabil al detectorului se deter-
mină experimental sensibilitatea aparatului şi volumul soluţiilor de in-
jectat, cii ajutorul soluţiei 1. Ooncentraţia standardului intern trebuie ast-
fel aleasă încît răspunsurile detectorului pentru proba de analizat şi pentru
standardul intern să fie aproximativ egale. Se efectuează o gazcromato-
gramă dîferenţ~ală. injectînd volumul ales din soluţia 1. Determinarea se
repetă de doua on.
în mod identic, se efectuează gazcromatogramele cu aceleaşi volume
din soluţiile 2 şi 3 şi se măsoară suprafeţele picurilor. Dacă unul din picuri
are acelasi timp de reţinere (timpul scurs de la injectare pînă la apariţia
picului) cu timpuţ de reţinere al st~nd8;rdu~ui ~ inţern,_ la determinarea
răspunsurilor se ţme seama de contribuţia flecarma dmtre ele.
Concentraţia substanţei sau a substanţelor de analizat se calculează
din valorile obţinute.
Rezultatul determinării este valabil dacă rezoluţia picurilor măsurate
pe gazcromatogramă este mai mare decît 1,0.
Rezoluţia se calculează conform formulei:
2 (½i.b - t:a,J
R= V
-a +Yb
în care:
R = rezoluţia ;
tR:1 şi tm, distanţele pe linia de bază între punctul de injecţie şi
perpendicularele coborîte din maximele a două picuri
alăturate (în milimetri) ;
Ya şi Vb lăţimile picurilor respective pe linia de bază (în milimetri).
 Cromatografie de lichide sub presiune Electroforeză IX.C.17 1049
1048 IX.C.26.4.

Rezoluţia se calculează conform formulei :

IX.C.26.4. CROMATOGRAFIE DE LICHIDE. SUB PRESIUNE 1,18(tRb - tRa)
R=-----
Cromatografia de iichide sub presiune este o metodă fizico-chimică bo,sa + bo,5b
de separare cromatografică în care faza mobilă este un lichid, iar faza în care:
staţionară, conţinută într-o coloană, este constituită dintr-un solid cu R = rezolutia ; d · · · ·
granulaţie fină sau un solid impregnat cu un lichid sau un solid pe care tRb şi tRa ~ distanţele pe linia de ?ază .între P:1nctul e m2ecţ~e Ş~
sînt grefate grupări organice. perpendicularele cobonte dm maximele a doua p1cun
Cromatograjul de lichide sub presiune se compune din următoarele alăturate (în milimetri);
părţi principale : sistemul de pompare, sistemul de injecţie, coloana croma- b O,oa
. si
,
b 0,5b = lăţimile picuriior
• ,
respective
.)
la jumătatea înălţimii
tografică, detectorul şi sistemul de înregistrare. acestora (în milimetri ;
Faza mobilă, fumizată de unul sau mai multe rezervoare, circulă tRb > tRa.
prin coloana cromatografică cu un debit constant, sub efectul unei pre- Numărul de talere teoretice se calculează pornind de la datele obţi-
siuni şi apoi trece prin detector. nute în condiţii izocratice, conform formulei :
Temperatura coloanei cromatografice se menţine constantă în timpul
determinării şi în majoritatea cazurilor este temperatura camerei. 11 = 5,54 (- tR )2
Compoziţia fazei mobile prevăzute poate să rămînă constantă pe toată bo,s
durata determinării (eluţie izocratică) sau să varieze după un anumit pro-
gram (gradient de eluţie). în care:
n numărul de talere teoretice ; . . . . .
Sistemul de detectare folosit trebuie să permită determinarea canti- tR distanţa pe linia de bază între P.unct'.11 de 1;1Jecţ~e Şl :p~rpen~1-
tăţilor de componente prezente în eluent şi se bazează pe spectrofotometrie culara coborîtă din maximul p1culm studta! (~n mihm_etr1!;
de absorbţie, refractometrie diferenţială, fluorimetrie, combustie sau me- bo.5 lăţimea picului respectiv la jumătatea înălţ1m11 acestuia (m
tode electrochimice. -. milimetri).
Tehnica de lucru. În monografia respectivă sînt prevăzute caracte-
ristkile coloanei cromatografice (tipul, lungimea, diametrul interior, na-
tura fazei staţionare, dimensiunea particulelor etc.) şi condiţiile de croma- IX.C.27. ELECTROFOREZĂ
tografiere (concentraţia soluţiei de analizat, concentraţia soluţiei sau a
soluţiilor-standard, volumele de injectat din fiecare soluţie, compoziţia Electroforeza este o metodă fizi~ă de. analiză, care . se bazea~ă pe
şi debitul fazei mobile, temperatura, modul de lucru, sistemul de de- migrarea particul":lor . încărcate el.ect~_1c, d~zo}vate sau . dispersate mtr-o
tectare). soluţie de electroht ş1 sup1:se acţmn1_1 unm. c1mp elect:ic. • ,,
Soluţiile folosite trebuie să fie lipsite de particule solide în suspensie. Mobilitatea electroforetică a unei particule este viteza de ?-eplasar~
Cu ajutorul soluţiilor-standard se reglează aparatul şi se determină in m~tri pe secundă a particulei supuse acţiunii _nnui cîmp eţectnc de u1;
volumul soluţiilor de injectat pentru a se obţine un răspuns convenabil · volt pe metru si se exprimă în metri pătraţi pe V(_>lt Şl pe ~ secunda
al detectorului. Se verifică reproductibilitatea răspunsurilor prin mai multe (mz . v-1 . s-1). 'submultiplul curent folosit este centimetrul patrat pe
injectări. Dacă este cazul se determină numărul de talere teoretice. Se volt şi pe secundă (cm2 • '!-._
1 · s- 1 ). • •
Mobilitatea electroforetica a unei particule ,e calculează conform
injectează soluţiile-probă şi se înregistrează cromatogramele, verificîndu-se
reproductibilitatea răspunsurilor prin mai multe injectări. Se determină formulei:
suprafaţa sau înălţimile picurilor componentelor. Dacă se foloseşte un d
standard intern, se urmăreşte ca nici un pic al substanţei de analizat m=--
t •E
să nu fie mascat de picul standardului intern; în caz contrar se efec-
tuează corecţiile necesare.
în care:
Din valorile obţinute se calculează concentraţia componentei sau m = mobilitatea electroforetică a unei particule (în metri pătraţi pe
componentelor de determinat. volt şi pe secundă) ; . . • . , . .
Rezultatele determinării sînt valabile numai dacă rezoluţia dintre d distanta de migrare a particulei m timpul t (m metri),
picurile măsurate pe cromatogramă este mai mare decît I.O, dacă nu se t timpul de migrare a~ pa:ticulei_ (în secunde) ;
prevede altfel. E = gradientul de pote~ţial (m volţi pe metru).
 Electrojoreză
1050 IX.C.27.
Mobilitatea electroforetică este o constantă fizică în conditii electro-
foretice definite. Mobilitatea electroforetică variază în funcţie d~ numerosi
fa~tori care depin~ de particulă (natura, mărimea, forma, sarcina e1e~-
t;1că, grad;1-l de h1dra~re şi gradul de disociere, coeficientul de frecare)
ş~ de soluţia de electrolit (natura, concentraţia, forţa ionică, pH-ul, visco-
zitatea, temperatura). Migrarea particulelor în cîmpul electric se produce
spre polul de sens opus sarcinii electrice a particulelor respective, astfel
încît_ particulele c:1 sarcină_ pozitivă migrează spre catod (cataforeză), iar
particulele cu sarcmă negativă spre anod (anaforeză). La punctul izoelectric
nu are loc migrarea electroforetică.
În timpul electroforezei, fracţiunile migrează în medii poroase im-
pregnate cu soluţie de electrolit. Ca medii poroase se folosesc: acetat de
celuloză-foi (R), hîrtie de filtru pentru electroforeză, agaroză-gel (R), agar-
ge1 (R) etc.
Aparatura este compusă din :
- un generator de curent continuu, cu tensiune variabilă de 1a O V
la ?.50 V sau la 500 V şi cu o intensitate de cel mult 50 mA;
- o cameră de electroforeză cu două compartimente separate anodic
şi ~atodic, în ca~e se află doi electrozi de plâtină şi în ca;e se pune so-
luţia de ele~troht; electrozii sînt legaţi ia bornele corespunzătoare ale
generatorului;
- un densitometru prevăzut cu un înregistrator de absorbanţă şi
un integrator.
~ Soluţia de electrolit trebuie astfel aleasă încît să permită separarea
neta a componentelor probei de analizat fără să reacţioneze cu acestea.
Forţa ionic~ (µ) trebuie corelată cu tensiunea aplicată şi cu timpul de
lucru. Pracţ1c,_ se foiosesc soluţii de electroliţi cu forţa ionică de 0,05 - O, 10;
11;, o forţ~ 1omcă de 0,10 se aplică o tensiune mai mică pe o durată de
t11np_ :na~ lungă. Reducerea duratei de migrare se obţine prin scăderea
forţei 1omce (p. = 0,05 sau chiar mai mică) şi prin mărirea tensiunii apli-
cate.
Tehnica de lucru. Benzile de hîrtie, foliile sau plăcile de gel se im-
pregnează cu o soluţie de electrolit si se fixează pe un cadru orizontal
în c_amera de electroforeză, fiind în contact permanent cu soluţia de elec-
trolit aflată în compartimentele camerei.
Soluţia de analizat se aplică pe mediul poros sub formă de bandă
(2w µl/cm!. Masa pro1?_ei luate ~ lucru şi lungimea benzii aplicate sînt pre-
vazute m monograna respectivă.
Generatorul de curent continuu se pune în funcţiune prin aplicarea
1,a borne 2: unei tensiuni. potrivite, în funcţie de forţa ionică a soluţiei
ae ~l~ctrol_1t, pentru a evita o degajare de căldură nefavorabilă unei se-
paran optime. După trecerea timpului de migrare se întrerupe curentul
se scoate mediul poros din camera de electroforeză se usucă si se u~
în ~vide?Jă. pet~le prin tratare cu reactivi potriviţi.' Fracţiunile' sepai-ate
se 1dentmca pnn comparare cu un etalon prelucrat în aceleaşi condiţii.
Controlul macroscopic al produselor vegetale IX.D.l. 1051
Dozarea se efectuează fie direct, prin înregistrare cu ajutorul unui
densitometru, fie după o prealabilă. decupare şi eluare a fracţiunilor se-
parate, prin determinarea absorbanţelor soluţiilor obţinute.
IX.D. DETERMINĂRI FARMACOGNOSTICE
IX.D.1. CONTROLUL MACROSCOPIC
AL PRODUSELOR VEGETALE
Controlul macroscopic al produselor vegetale stabileşte caracterele
acestora observate cu ochiul liber sau cu lupa, precum şi cele care pot fi
determinate prin perceperea mirosului şi a gustului.
Varietatea produselor vegetale, determinată de natura organelor ve-
getale din care sînt constituite, precum şi de felul prezentării lor (întregi,
fragmente sau pulberi), impune unele particularităţi în efectuarea contro-
lului macroscopic, după cum urmează:
I. Produse vegetale întregi. Adeseori produsele vegetale întregi pot
fi identificate numai prin controlul macroscopic.
Controlul macroscopic al organelor subterane trebuie să conducă la
stabilirea naturii organului (rădăcină S'lU tulpină subterană) şi la preci-
zarea caracterelor acestuia. Caracterizarea organelor subterane se referă
la forma produsului, la modul de prezentare şi de condiţionare . (întreg, tă­
iat longitudinal sau transversal, curăţat sau nu de suber), la prez_enţa
sau la absenta striatiilor (longitudinale, transversale), la profunzrmea
acestora, la p~ezenţa unor cicatrice (de radicele, rădăcini ~au muguri fo-
liari), la fractură (netedă, granuloasă, lignificată, spong10asă, p~veru-
lentă, fibroasă etc.), la dimensiuni, culoare, miros şi gust. _Determmare3:
dimensiunilor (lungime, grosime etc.) se efectuează în regmnea cea mal
dezvoltată a oro-anului subteran, cu ajutorul unei rigle gradate. Culoarea
b I\ • • • "' • •
se observă pe produsul uscat, aht la extenor cit ş1 m mtenor, pe !Iactura
,. '
proaspătă.
Controlul macroscopic al tulpinilor aeriene (parte componentă a pro-
duselor vegetale cunoscute sub numele de herba) stabileşte forma, supra-
faţa (pubescenţă, striaţii), fractura (netedă, fibroasă, granuloc1;să, :pu_lve~u-
lentă etc.), dimensiunile (lungime, grosime), culoarea la extenor ş1 m m-
terior, mirosul şi gustul. .
Controlul macroscopic al scoartelor stabileşte caracterele suprateţelor
externe şi interne (prezenţa sau absenţa suberului, a striaţiilor, a le~tice-
lelor, a lichenilor), fractura transversală (netedă, fibroasă, spong10asă
etc.), dimensiunile (lungime, grosime), culoarea celor două suprafeţe, mi-
rosul şi gustul.
Controlul macroscopic al frunzelor şi foliolelor stabileşte forma, pre-
zenţa sau absenţa pubescenţei ambelor feţe, grosimea nervurilor şi proemi-
 1052 IX.D.l. Controlul macroscopic al produselor vegetale
nenţa . sau invaginaţia acestora pe suprafaţa superioară şi inferioară a
frunze1,_ culoarea ambeloŢ f~ţe c~rel~tă cu pubescenţa, dimensiunile, mi-
rosul ş1 g1;-s!ul: Forma ş1 di~ensiun~le_ s~ determină pe produsul vegetal
umectat şi mtms :pe o placa de sticla, m cazul frunzelor subţiri; frun-
zele groase sau conacee nu se umectează, ele păstrîndu-si forma si după
u~c<:r'::. Produs~ se :i-irnect~ază,prin introd:ircere. într-un flacon c_u ~pă în-
calzita_ la aproxrmativ 50 C, m care se ţme timp de citeva mmute apoi
se întmde pe o placă de sticlă. ' în cazul pre;,;enţei unui ulei gras sau o pată care se evapora complet
. C~mt~ol1:1l macroscopic ~1 florilor stabileşte dacă produsul este consti-
tmt dm f1on complete sau mcomplete, izolate sau reunite în inflorescente
precum şi stadiul lor de dezvoltare. Controlul macroscopic, efectuat p~
produs1'.1 uscat sau umectat, implică analiza florală, cu ajutorul căreia
se stabileşte totodată poziţia sistematică a plantei de la care s-a recoltat
produs11;l vege~l. Particularităţile unui produs vegetal constituit din flori
se stabilesc pnn exam~~rea fiecărei pţese ţlorale separate. Pe produsul
vegetal uscat se determma pubescenţa, tipul mflorescenţei, culoarea şi mi-
rosul. Pe produsul umectat, întins pe o placă de sticlă, se determină
dimensiunile (diametrul florii sau inflorescenţei, lungimea şi lăţimea pie-
selor florale) şi gustul.
, Contr~lul macroscopic al fructelor stabileşte tipul de fruct ;,i stadiul
m care a rnst recoltat (matur sau imatur), forma fructului întrea sau a
fragmentulu~, supr':'faţa (striaţii, coaste, diverse formaţiuni, pub:Scenţă),
c;-1loare,c:, mirosul ş1 gustul, precum şi dimensiunile (lungime, lăţime, gro-
sime, aiametru), care se determină cu ajutorul unei rigle gradate sau cu
hîrtie milimetrică.
Controlul macroscopic al seminţelor (produse vegetale ca atare sau
care îns?ţesc f~uctele) stabileşte forma seminţei, aspectul suprafeţei tegu-
mentului extenor (pubescenţă, prezenţa sau absenţa striaţiilor, a hilului,
a_ raţeelor, a. event':1-al~lor anexe), dimensiunile, mirosul şi gustul. Dimen-
smmle (lungimea ş1 diametrul) se stabilesc cu ajutorul hîrtiei milimetrice
sau prin cernere, folosindu-se o sită ale cărei ochiuri au latura de dimen-
siuni adecvate.
Determinarea mirosului produselor V(getale întregi se efectuează după
f:ecarea într-e degete a prodnsu1ui vegetal ca atare, fragmentat sau pulve-
nzat.
"Determinarea gust~ui produselor vegetale întregi se efectuează pe
un 1ragment al produsului vegetal umectat sau pe decoctul 10% al acestuia.
2. Pro~u~e v~getale mărunţite. Controlul macroscopic al acestor pro-
duse, constituite _dm fragmente variate ca formă, cu lungimea de 2 - 10 mm,
se ei:ectuează prm metode similare metodelor folosite la produsele întregi.
Se stabilesc întotdeauna forma şi dimensiunea fragmentelor.
3. Pr?duse vegetale pulverizate. Controlul macroscopic al acestor pro-
duse st~bileşte !p"adul _de. mărunţire, culoarea, mirosul şi gustul acestora.
Determmarea mrrosulm şi a gustului se efectuează conform prevederilor
de la produsele vegetale întregi.
_Gustt:-1 _a:nar ~l produse_lor vegetale, întregi, mărunţit~ sau pulverizate,
arata pos1bihtatea pH.'zenţei unor alcaloizi, a unor anumite glicozide sau
Controlul microscopic aZ produselor vegetale IX.D.2. 1053
principii ,mare; gustul aromat poate fi atribuit unor uleiuri volatile sau
balsamuri; gustul astringent presupune prezenţa taninurilor, iar cel dulce
arată prezenţa glucidelor.
Controlul macroscopic poate fi însoţit, în vederea identificării produ-
selor vegetale, de un control chimic prin care pot fi evidenţiaţi unii consti.
tuienţi chimici.
Pulberea vegetală presată între hîrtii de filtru lasă o pată persistentă,
în timp de 24 h, în cazul unui ulei volatil.
O cantitate mică de pulbere vegetală, prelevată cu un ac spatulat
şi adusă într-o eprubetă cu 2 - 3 ml apă, formează, în prezenţa sapono-
zidelor, o spumă persistentă, în urma unei uşoare agitări.
O picătură de hidroxid de sodiu 100 g/1 (R), adusă cu ajutorul unei
baghete de sticlă pe un fragment de produs vegetal, ca atare sau pulve-
rizat, determină, în prezenţa compuşilor 1,8-dihidroxiantrachinonici, apa-
ritia unei coloratii rosii.
, O picătură 'de cl~rură de fer (III) 30 g/1 (R), adusă cu ajutorul unei
baghete de sticlă pe un fragment de produs vegetal, ca atare sau pulve-
rizat, determină, în prezenţa taninuriior, apariţia unei coloraţii verde-
închis.
IX.D.2. CONTROLUL MICROSCOPIC
AL PRODUSELOR VEGETALE
Controlul microscopic al produseior vegetale se efectuează diferit,
în funcţie de modul de prezentare al produsului vegetal.
l. Controlul microscopic al produselor vegetale întregi sau mărunţite
a. Secţiuni transversale. Produsul vegetal, adus la consistenţă cores-
punzătoare prin fierbere sau prin macerare cu apă sau cu un amestec
de volume egale de alcool (R) şi glicerol (R) (în cazul produselor vegetale
care conţin mucilagii), este secţionat cu ajutorul unei lame, al unui brici
sau al unui microtom.
Preparatele astfel obţinute se clarifică cu apă de Javel (R) sau cu
cloral hidrat 800 g/1 (R), după cum urmează:
Clarificare cu apă de J avel. Produsul vegetal secţionat se aduce într-un
cristalizor în care se află apă de Javel (R), se acoperă cu o sticlă de
ceas şi se lasă în soluţie de la 15 min pînă la cîteva ore, în funcţie de
natura produsului vegetal. Soluţia se îndepărtează şi secţiunile se spală
în mai multe rînduri cu apă, pînă cînd nu se mai percepe miros de clor.
Clarificare cu cloral hidrat 800 g/l. Produsul vegetal secţionat se aduce
pe o lamă de microscop pe care s-au pus cîteva picături de cloral hidrat
800 g/1 (R) ; preparatul se încălzeşte uşor, trecînd lama repede, de 2 - 3
ori, prin flacăra unui bec de gaz.
Colorarea secţiunilor se efectuează diferit, în funcţie de natura ţesu­
tului studiat :
 IX.D.2. Controlul microscopic al produselor vegetale
1054
Pentru punerea în evidenţă a celulozei şi a ligninei se foloseşte
cel mai frecvent dubla colorare cu verde de iod-soluţie (R) şi carmin
aiaunat-soluţie (R), procedîndu-se în modul următor: secţiunile clarifi-
cate se ţin în verde de iod-soluţie (R) într-un cristalizor timp de apro-
ximativ 1 min; se îndepărtează colorantul, iar preparatul se spală cu apă
pînă cînd lichidul de spălare nu mai este colorat. Secţiunile se ţin apoi
în carmin alaunat-soluţie (R), timp de 5 - 10 min, se îndepărtează. co-
lorantul şi se spală cu apă pînă cînd lichidul de spălare nu mai este co-
lorat. Secţiunile se examinează la microscop într-o picătură de apă sau
de glicerol (R). În aceste condiţii, pereţii lignificaţi se colorează în albastru
sau în albastru-verzui, iar cei celulozici în roşu.
- Pentru punerea în evidenţă a suberului şi a cutinei se foloseşte
roşu de Sudan G-glicerol (R), procedîndu-se în modul următor: secţiunile
clarificate se pun pe o lamă de microscop în colorantul roşu de Sudan
G-glicerol (R) şi preparatul se încălzeşte uşor, trecînd lama repede, de 2-3
ori, prin flacăra unui bec de gaz şi se lasă în repaus. După 30 min se
înlătură colorantul prin spălări repetate şi preparatul se examinează la
microscop într-o picătură de apă sau de glicerol (R); în aceste condiţii,
suberul şi straturile cutinizate se colorează în roşu-portocaliu.
Controlul microscopic al secţiunilor prin organe subterane stabileşte
structura acestora, tipul de fascicul libero-lemnos, materiile de rezervă,
prezenţa sau absenţa -incluziunilor cristalizate, a ţesuturilor mecanice etc.
Controlul microscopic al secţiunilor prin tulpin:X aeriană (parte com-
ponentă a produselor vegetale cunoscute sub numele de herba) stabi-
leşte structura fasciculelor libero-lemnoase şi a ţesuturilor mecanice, pre-
zenţa sau absenţa perilor tectori şi glandulari etc.
Controlul microscopic al secţiuni:l.or prin scoarţă stabileşte structura
şi dispoziţia ţesuturilor mecanice şi a razelor medulare, prezenţa sau ab-
senţa incluziunilor cristalizate, a ţesuturilor secretoare etc.
Controlul microscopic al secţiunilor prin frunză stabileşte caracterele
epidermei, cu refer.re deosebită asupra perilor tectori şi glandulari şi a
stomatelor, prezenţa sau absenţa ţesuturilor secretoare, a ţesuturilor me-
canice şi a incluziunilor cristalizate, structura fasciculului libero-lemnos etc.
Controlul microscopic al secţiunilor prin floare stabileşte prezenţa sau
absenţa perilor tectori şi glandulari, a materiilor de rezervă, a incluziu-
nilor cristalizate, structura grăunciorilor de polen etc.
Controlul· microscopic al secţiunilor prin fruct stabileşte structura
pericarpului, natura materiei de rezervă, prezenţa sau absenţa ţesuturilor
secretoare, a incluziunilor cristalizate etc.
Controlul microscopic al secţiunilor prin sămînţă stabileşte caracterele
tegumentului seminal, prezenţa sau absenţa ţesuturilor mecanice, a ţesu­
turilor secretoare pigmentate, natura materiei de rezervă etc.
b. Preparatul de suprafaţă al fragmentelor vegetale. Se efectuează
în cadrul controlului microscopic al fragmentelor provenite de la organe
vegetale subţiri (frunze, flori, tulpini ierboase) sau al unor ţesuturi {epi-
carp, tegument seminal) îndepărtate· de pe organe vegetale consistente.
Controlul microscopic al produselor vegetale IX.D.2. 1055
Fra!!lll.entele vegetale sînt clarificate cu cloral hidrat 800 g/1 (R) sau
prin fierbere cu hidroxid de sodiu (R) 50 g/1. D:1pă cla;ificare, preparaţul
•x de 3 _ 4 ori cu apă se aduce pe o lama de microscop, se secţ10-
se sna1a. ' - . tf 1 ~t d includerea
nea~ă în două şi se întoarce una din jumătăţi, as e m__c1
A w
w upa ,, .
în apă sau în glicerol (R) şi acoperirea cu o lamela sa se poata examina
ambele suprafeţe.
2. Controlul mieroseopie al produselor vegetale pulve~zate .
Pulberea vegetală omogenizată se aduce pe o lama de microscop
i se clarifică fie cu cloral hidrat 800 _g/1 .(R) sau cu un amestec de volum_~
A
!gale de cloral hidrat 800 g/1 (R) ş1 gţ1cerol (R) (~ ace~t caz ~reparatu;
se încălzeşte usor, în condiţiile menţionate antenor)_, fie cu glicerol (RJ
sau cu un ame~tec de volume egale de 1:,licerol (R) ş1 alcool (R). Pentr:;
colorare se folosesc coloranţi specifici elementelor structurale care urmeaza
a fi identificate. ·t t bT
Oontrolul microscopic al produselor vegetale poate per!Ill e s a 1 ire_a
pozitiei taxonomice a plantelor de la care provin. În acest scop se exam1-
neai'ă perii glandulari, tipul stomatelor etc. . . .
În frunzele de dicotiledonate pot exista următoarele tlpun de stomate '
tip anomocitic, la care stomata este înconjurat_ă de ;1:1 număr
variabil de celule nediferenţiate de celelalte celule ale ep1de~me1 ,
- tip paracitic, la care ;tom~ta ţ1rezintă ~ou~ _sau ma1 multe celule
anexe dispuse paralel cu axm longitudinal al ostiolei ,
- tip diacitic, la care stomata este î1;5oţi~ă d~ două cel?1e .a_nexe para-
lele între ele si perpendiculare pe axul 10ngitudin:?l al ostiolei, . ,
- tiP a~isocitic, la care stomata este înconjurată „ de trei celrue
anexe dintre care una este mai mică decît celelalte doua.
î~ afară de aceste patru tipuri de stomate mai_ există tiţ_ul actinocitic,
la care stomata este înconjurată de celule anexe dispuse racual (Eucalypti
jolium).
~
I
Tip para::.ir1c Tip oiacitic Tlp anisocitîc
Tipuri de stomate
 1056 IX.D.3. Controlul mic;ochimic al produselor vegetale
IX.D.3. CONTROLUL MICROCHIMIC
AL PRODUSELOR VEGETALE
Controlul microscopic al produselor vegetale poate fi însoţit de un
control microchimic, prin care se evidenţiază la microscop, în urma unor
reacţii de culoare, anumiţi constituenţi chimici din celule, în vederea
identificării produselor vegetale.
Amidon. La 20-30 mg produs vegetal pulverizat se adaugă o picătură
de apă sau de glicerol (R} şi o picătură de iod iodurat-soluţie diluată (R) ;
granulele de amidon apar la microscop colorate în albastru-violet.
Aleuronă. La 20 - 30 mg produs vegetal pulverizat se adaugă o
picătură de glicerol (R) şi o picătură de iod iodurat-soluţie diluată (R) ;
granulele de aleuronă apar la microscop colorate în galben.
Inulină. O,I g produs vegetal pulverizat se umectează cu 0,5 ml
I-naftol (R) 200 g/1 în alcool (R). La adăugarea unei picături de acid
sulfuric (R) inulina se dizolvă şi soluţia rezultată apare la microscop
colorată în violet-închis.
Uleiuri volatile, uleiuri grase, latex, suberină, cutină. La O, 1 g produs
vegetal pulverizat se adaugă 0,5 ml roşu de Sudan G-glicerol (R). Prepara-
tul se încălzeşte uşor, trecînd lama de microscop repede, de 2 - 3 ori, prin
flacăra unui bec de gaz şi apoi se lasă în repaus timp de 30 min. Colo-
rantul se îndepărtează prin spălări repetate şi preparatul se examinează
la microscop într-o picătură de apă sau de glicerol (R) ; uleiurile volatile,
uleiurile grase, latexul, suberina şi cutina apar colorate în roşu-portocaliu.
Mucilagii. La 20 - 30 mg produs vegetal pulverizat se adaugă O, 15 ml
albastru de metilen-soluţie (R); mucilagiile apar la microscop colorate
în albastru-violet.
Taninuri. La 20 - 30 mg produs vegetal pulverizat se adaugă 0,15 ml
sulfat de amoniu-fer (III) 10 g/1 (R) ; preparatul examinat la microscop,
într-o picătură de giicerol (R), apare colorat în negru-albăstrui sau în
negru-verzui.
1,8 Dihidroxiantrachinone. La 20 - 30 mg produs vegetal pulverizat
se adaugă 0,15 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R); preparatul examinat
la microscop apare colorat în roşu.
Oxalat de calciu. La 20 - 30 mg produs vegetal pulverizat se adaugă
O, 15 ml amestec format din 1 ml acid sulfuric (R) şi 2 ml apă. Preparatul
se încălzeşte uşor, trecînd lama de microscop repede, de 2 - 3 ori, prin
flacăra unui bec de gaz ; după cîteva minute apar la microscop nume-
roase cristale de sulfat de calciu.
Microsublimare. Pe o lamă de microscop se aduc aproximativ O, 1 g
produs vegetal pulverizat. La un capăt al lamei, la distanţa de 5 mm
• de marginea acesteia, se aşază o baghetă de sticlă cu lungimea aproxima-
tiv egală cu lăţimea lamei şi cu diametrul de 5 mm, pe care se sprijină
o a doua lamă de microscop, astfel incît capătul opus să atingă prima
lamă. Acest sistem de lame se aşază pe o sită de azbest. Pe lama supe-
Controlul elementelor străine din produsele vegetale IX.D.4. 1057
rioară se pune un tampon de vată îmbibat cu apă, care favorizează
sublimarea. Lama inferioară se încălzeşte la un bec de gaz cu flacără mică
pînă cînd pe lama superioară se observă o opalescenţă. Sursa de încăl­
zire se îndepărtează, lamele se lasă să se răcească, se ridică cu precauţie
lama superioară şi se analizează sublimatul, conform prevederilor din
monografia respectivă.
IX.D.4. CONTROLUL ELEMENTELOR STRĂINE
DIN PRODUSELE VEGETALE
În terapeutică nu se folosesc produse vegetale degradate, atacate de
fungi sau de insecte, contaminate cu produse organice de dejecţie sau
stropite cu substanţe erbicide şi pesticide.
Elementele străine din produsele vegetale pot fi constituite din : părţi
din aceeaşi plantă, părţi din alte plante (netoxice), produse minerale etc.,
care nu trebuie să depăşească limitele prevăzute în monografia respectivă.
În funcţie de natura produsului vegetal, masa probei luate în lucru
este:
pentru seminţe şi fructe cu diametrul mai mic de 2 mm . . 5 g
pentru seminţe şi fructe cu diametrul între 2 şi 4 mm . . : 20 g
pentru produse mărunţite cu lungimea fragmentelor între 2 şi
10 mm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 g
pentru seminţe şi fructe cu diametrul mai mare de 4 mm şi alte
produse întregi sau tăiate în fragmente cu lungimea mai mare
de 10 mm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 g
Diferitele elemente străine prevăzute în monografia respectivă se
prelevează din proba luată în lucru cu ajutorul unei pensete, se cîntăresc
separat şi rezultatele se raportează la 100 g produs vegetal.
Observaţie. Cînd în monografia respectivă se specifică „Nu se ad.mite
înlocuirea cu .... " se înţelege că partea de plantă din specia menţionată
în paragraful respectiv este ad.misă în produsul vegetal prevăzut în titlul
monografiei, împreună cu părţi din alte plante, eventual prezente, cel mult
în iimita prevăzută la „Părţi din alte plante".
0
IX.D~ 5. FACTORUL DE lMBIBARE AL PRODUSELOR
VEGETALE
Prin factor de îmbibare se înţelege volumul total (în mililitri) pe care
îl ocupă1 g produs vegetal după îmbibare cu apă..
Determinarea factorului de îmbibare se efectuează într-un cilindru sau
într-o eprubetă gradată de 25 ml, cu dop rodat, cu scara de gradaţie înaltă
de 10 - 12,5 cm şi cu subdiviziuni de 0,1 ml.
Tehnica de lucru. l g produs vegetal, pulverizat sau nu, conform
prevederilor din monografia respectivă şi cîntărit la balanţa analitică, se
introduce în cilindrul sau în eprubeta gradată descrise anterior şi se umec-
tează cu 1 ml alcool (R) sau cu 1 ml acetonă (R). Se adaugă 25 ml apă
67 - Farmacopeea Română, ed. a X·a
 Indice de amăreală IX.D.6. 1059
1058 IX.D.6. Indice de amăreală

Dacă <YUstul amar al solutiei B nu este perceput de verificator, dilu-

şi se agită energic timp de 1 h, astfel : primele patru agitări la intervale ţiile prevă;~te în tabe_l se efectuează din _s~luţia A. Dacă verificatorul nu
de cîte 5 min, apoi din 10 în 10 min, pînă la 1 h, agitînd de fiecare dată
•• 1

percepe nici gustul evident amar al soluţiei A, acesta nu este apt pentru
cîte I min. Se lasă în repaus timp de 5 h, apoi se citeşte volumul ocupat determinarea indicelui de amăreală.
de produsul vegetal şi mucilagul care aderă de acesta. Determinarea se începe cu eprubeta Il!· 1 şi se oprţşte_la prima _d}J:,1ţf~
Pentru stabilirea factorului de îmbibare se calculează valoarea medie la care verificatorul percepe gustul amar timp de 30 s._ In tl~pul yenf~caru,
a trei determinări şi se raportează la 1 g produs vegetal. soluţia trebuie trecută prin toată cavitatea bucală şi menţmuta ma1 ~les
la baza limbii. După o verificare la care s-a perceput gustul amar, cavita-
tea bucală se clăteşte bine cu apă potabilă; următoarea testare se efectu-
IX.D.6. INDICE DE AMĂREALĂ
ează în acest caz numai după 15 min.
Soluţiile de verificat trebuie să aibă temperatura de 2~ ± 2 °~. .
Indicele de amăreală este valoarea celei mai mari diluţii (în mililitri) Factorul de corecţie al verificatorului (K) este raportul dintre diluţia
a unei soluţii care conţine 1 g produs vegetal, tinctură sau extract, la care
cea mai mare a soluţiei-etalon de clorhidrat de chinină (s.r.) la care. verifi-
un verificator cu sensibilitate stabilită pentru gustul amar percepe acest catorul percepe gustul amar şi indicele de amăreală normal al clorhidratu-
gust.
lui de chinină (s.r.).
Determinarea indicelui de amăreală se efectuează, după calcularea
factorului de corecţie al verificatorului, cu ajutorul unei soluţii-etalon de A
K=-
clorhidrat de chinină ( s.r.). In
a) Determinarea factorului de corecţie al verificatorului în care:
K = factorul de corecţie al verificatorului ; ..
Soluţia A (I la 50 000). Se dizolvă 10,0 mg clorhidrat de chinină (s.r.)
A = diluţia cea mai mare a soluţiei-etalon (A sau B) de clormdrat
în 500 ml apă potabilă, într-un balon cotat. de chinină (s.r.) la care verificatorul percepe gustul amar, ra-
Soluţia B (l la 100 OOO). Se diluează 100,0 ml soluţie A cu apă potabilă portat la 1 <Y clorhidrat de chinină (în mililitri) ;
la 200 ml, într-un balon cotat. In = indicele de a~ăreală normal al clorhidratului de chinină (s.r.)
Dacă gustul amar al soluţiei B este perceput de verificat<;>r, din această
(200 OOO). . ..
soluţie se efectuează o serie de diluţii, conform prevedenlor din urmă­
torul tabel :
Dacă un verificator percepe gustul arnar al diluţiilor pentru care fa-:-
torul de corecţie (K) nu este prevăzut, acesta nu este apt pentru deternu-
narea indicelui de amăreală.
Eprubeta Stabilirea factorului de corectie al verificatorului (K) se efectuează
nr. 8 I 9 / 10 I 1i / 12 / 13 imediat înaintea determinării indi~elui de amăreală al probei de analizat.
Soluţie-
b. Determinarea indicelui de amăreală. În cazul produselor vegetale
etalon se prepară soluţii extractive apoase co~orm pr~ve<ţ~rilor ~ mopografi.a
(A sau B) 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0 6,5 7,0 7,5 8,0 8,5 9,0 9,5 l0,0 respectivă, din care se efectuează în continuare ~luţiile pre:7azut_:= m ta~l_;
sau soluţie- 1n cazul tincturilor şi extractelor, diluarea sau ~zolvarea .11:, ap:3: potab1ţ_a
probă (în
mililitri)
se efectuează conform prevederilor din monografia respectiva. Dm soluţ11-
le-probă astfel obţinute se prepară diluţiile prevăzute în tabel. . . "
-- -- -- - - - - -- '--- - - - - -- Prima dilutie la care verificatorul percepe gustul amar se a.etenmna
Apă potabilă
(în mililitri) 6,0 5„5 5,0 4,5 4,0 3,5 I
3.0 2,5 2,0 1,5 1,0 0,5 - conform prevederilor de la punctul a. .
Indicele de amăreală al probei de anahzat se calculează conform for-
Factorul de
---- ---- ---- mulei:
corecţie (K) 1,25 1,11 1,00 0,91 0,83 0,77 0,71 0,67 0,63 0,59 0,56 0,53 0,50 C
Ia=
la folosirea K
soluţiei B
în care:
Factorul
---- -- - - -- -- Ia = indicele de amăreală ;
O = dilutia cea mai mare a soluţiei-probă la care verificatorul per-
de coree-
ţie (K) la
folosirea
0,63 0,56 0,50 0,46 0,42 0,39 0,36 0,34 0,32 0,30 - - - cep~ gustul amar, raportat la 1 g probă de analizat (în mililitri);
soluţiei A
K = factorul de corecţie al verificatorului,
 1060 IX.D.7. Dozarea saponinelor cu acţiune hemolitică Dozarea saponinelor cu acţiune hemolitică IX.D.7. 1061

1,0 ml suspensie de hematii 2% V/V (tabelul I). Amestecurile se agită uşor,

IX.D. 7. DOZAREA SAPONINELOR CU ACŢIUNE imediat după preparare, evitînd formarea spumei. După 30 min se agită
HEMOLITICĂ DIN PRODUSELE VEGETALE din nou, apoi se lasă în repaus timp de 6 h. Se examinează eprubetele şi se
observă aceea sau acelea care prezintă o hemoliză totală, caracterizată prin
Dozarea saponinelor cu acţiune hemolitică din produsele vegetale se coloraţia roşie, uniformă, a lichidului şi prin lipsa oricărui sediment format
efectuează prin compararea acţiunii hemolitice a acestora cu acţiunea he- din hematii.
molitică a unei soluţii-etalon de saponină (s.r.).
Soluţie izotonică de clorură de sodiu pH 7,4. La 100 ml hidrogenofosfat Tabelul I
de disodiu (R) 0,05 mol/1 se adaugă 20 ml dihidrogenofosfat de pota-
siu (R) 0,05 mol/1 (pH 7,4). Se adaugă 8,311 g clorură de sodiu (R) şi se com- Eprubeta nr.
pletează cu apă 1a 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Dacă este necesară ajustarea pH-ului la 7,4 (folosind una din cele două
Soluţie-probă (în mililitri) 0,10 0,20 0,50 1,0
soluţii de fosfat), cantitatea de clorură de sodiu (R) folosită pentru izotoni-
zarea soluţiei se calculează conform formulei de izotonizare prevăzută la - -- - - -
monografia I niectabilia. Soluţie izotonică de clorură de sodiu pR 7,4 (în mililitri) 0,90 0,80 0,50 -
Soluţie-etalon de saponină (s.r.). 20,0 mg saponină (s.r.) se dizolvă în - - - - --
soluţie izotonică de clorură de sodiu pH 7,4, într-un balon cotat de 100 ml. Suspensie de hematii 2% V/V (în mililitri) 1,0 1,0 1,0 1,0
Suspensie de hematii 2% V/V. Într-un flacon cu dop rodat de 200 ml,
marcat la 100 ml, se introduce o soluţie preparată din 3,65 g citrat de so-
Dacă toate eprubetele prezintă hemoliză totală, determinarea preli-
di1:1 (R) şi 10 .ll:1 apă. Suprafaţa interioară a flaconului se umectează prin
minară se repetă cu soluţie-probă diluată cu soluţie izotonică de clorură
agitarea soluţiei, se adaugă sînge de vită proaspăt pînă la volumul marcat
pe flacon şi se agită imediat, cu precauţie, pentru a obţine o suspensie con- de sodiu pR 7,4, în proporţie de 1: 9 V/V.
centrată de sînge. Suspensia de sînge poate fi conservată aproximativ 8 Dacă nici una dintre eprubete nu prezintă hemoliză totală, determina-
zile, la temperatura de 2 - 4 °e. rea preliminară se repetă cu o soluţie-probă mai concentrată (de ex. o so-
10 ml din sîngele astfel pregătit se agită cu 20 ml soluţie izotonică de luţie-probă obţinută prin evaporarea a 10 ml soluţie extractivă).
clorură de sodiu pH 7,4 şi amestecul se centrifughează la 2 500 rot/min Determinare definitivă. Pentru determinare3 definitivă se folosesc :
timp de 20 min. Stratul superior se îndepărtează ; stratul inferior· de culoa- slllluţia-probă, dacă numai eprubeta IV prezintă hemoliză totală ; soluţia­
re roşie, constituit ain hematii, se spală, prin agitare, cu soluţie izotouică probă diluată cu soluţie izotonică de clorură de sodiu pH 7,4, în proporţie
de clorură de sodiu pH 7,4 în volum de cinci ori mai mare decît vo- de 1 : 1 V /V, dacă eprubetele III şi IV prezintă hemoliză totală ; soluţia­
lumul stratului de hematii şi se centrifughează. Spălarea hematiilor se re- probă diluată cu soluţie izotonică de clorură de sodiu pH 7,4, m proporţie
petă pînă cînd soluţia izotonică de clorură de sodiu pH 7,4 rămîne incoloră. de 1: 4 V/V, dacă eprubetele II, III şi IV prezintă hemoliză totală. Se
2 ml din stratul de hematii spălate se diluează cu solutie izotonică de clo- procedează conform prevederilor din tabelul II, folosind tehnica de lucru
rură de sodiu pH 7,4 la 100 ml. Această suspensie de hematii trebuie con- de la „Determinare preliminară", rezultatele stabilindu-se însă după 24 h.
servată la temperatura de 4 °e şi poate fi folosită atît timp cît lichidul În paralel, se efectuează, în aceleaşi condiţii cu proba, o altă serie de
supernatant rămîne limpede şi incolor. -, determinări, conform tabelului II, înlocuind soluţia-probă cu soluţie-etalon
Tehnica de lucru. Peste masa produsului vegetal pulverizat, prevăzută de saponină (s.r.).
în monografia respectivă, se adaugă 25 ml amestec preparat din volume Concentraţia în saponine cu acţiune hemolitică a probei de analizat se
egale de_ metanol (R)_ şi apă şi se încălzeşte la fierbere pe baia de apă, la calculează conform formulei:
reflux, timp de 35 mm. După răcire, soluţia extractivă se filtrează într-un
Ve • me · 100
balon cotat şi se com:r::letează la 25 ml cu amestecul preparat din volume c=-----
egale _de meta_:101 (~). ş1 ap~. 5 ml_ din această soluţie extractivă se evaporă Vp · mp
pe ba1a de apa la s1c1tate, iar reziduul se aduce cantitativ cu soluţia izoto- în care:
nică de clorură de sodiu pH 7,4 la 25 ml, într-un balon cotat (soluţia-probă).
c = concentraţia în saponine cu acţiune hemolitică a probei de ana-
Determinare preliminară. În patru eprubete se aduc următoarele vo- lizat (% m/m);
lume din soluţia-probă: O, 10 ml, 0,20 ml, 0,50 ml şi 1,0 ml. Se diluează la
1,0 ml cu soluţie izotonică de clorură de sodiu pH 7,4 şi se adaugă cîte V. = volumul minim de soluţie-etalon de s?tponină (s.r.) care produce
hemoliză totală (în mililitri) ;
1062 IX.D.7. Dozarea taninurilor din produsele vegetale IX.D.9. 1063

ii<
--
!><! o_
I .,,
l
I -
o Vp = volumul minim de soluţie-probă folosit la determinarea de-
finitivă
care produce hemoliză totală (în mililitri) ;
><
.... '" lllp = masa produsului vegetal din 100 ml soluţie-probă folosită la
k: "'o· I o
o' I
C:,
determinarea definitivă (în grame);
........
....:,. o
m., = masa saponinei (s.r.) din 100 ml soluţie-etalon de saponină.
2 Observaţie. În cazul în care nu se dispune de saponină (s.r.), în formula
k:
........
m
o· I o· I
I
=· de calcul se înlocuieşte V. cu valoarea 0,5 şi m 0 cu valoarea 0,02.
:,. "'CD "'
-....><-
o' I
I
o' I '.:·
IX.D.8. DOZAREA SUBSTANŢELOR SOLUBILE
:,. o
CD fi l
I C:,
ii< o' I o \
DIN PRODUSELE VEGETALE
:,.
ii<
"'
r-.
o' I """'o' !I
'
I
=~ Prin dozarea substanţelor solubile din produsele vegetale se înţelege
:,.
.... o o I dozarea acelor substanţe care se pot extrage, în anumite condiţii, cu solvenţii
ii<
.........
r--
o
.,,
I "'
o· I
o_
prevăzuţi în monografia respectivă.

"' Tehnica de lucru. 5 g produs vegetal, pulverizat conform prevederilor

....
k:
.........
<O
o·
o
I "'
o
.,.o
I -
o
din monografia respectivă, se cîntăresc la balanţa analitică şi se aduc în-
tr-un flacon cu dop rodat ; se adaugă 100 g din solventul prevăzut, se agi-
~
,_
<O
o·
I o·
I :- tă energic de cîteva ori, se Iasă la macerat timp de 23 h, se agită din nou
timp de 1 h şi se filtrează, îndepărtînd primele porţiuni de filtrat. 20,0 g
--
.....
ii<
"'
"'
o' I
I
.,.
U)

o' I
I -
q
filtrat se evaporă la sicitate pe baia de apă, într-o fiolă de cîntărire în pre-
alabil cîntărită. Fiola de cîntărire cu reziduu se usucă în etuvă, la 105 °C,
"' lI
o
I
o
~ timp de 3 h, se răceşte în exsicator şi se cîntăreşte.
o' "'
o' '.3
Reziduul reprezintă substanţele solubile şi se raportează la 100 g pro-
..,..,, I "'
I
dus vegetal.
:::
........
o' I "'
o'
o
I o,

....
:,.
o
""o' I
I
<O
o I 5
IX.D.9. DOZAREA TANINURILOR DIN PRODUSELE
........ I

:,.
"'
o"' I "'
<O
c· II :;- VEGETALE
-....- o o
;a.. "'o· I " I
o· :- Prin dozarea taninurilor din produsele vegetale se înţelege dozarea po-
I lifenolilor conţinuţi în proba de analizat, care sînt adsorbiţi pe pulberea de
""'o' I
tr.,
::..~. ""o' I I '.:· piele.
Tehnica de lueru. La masa produsului vegetal pulverizat, prevăzută
:,. o o I ::-
.... ""
o' I CD
o· I în monografia respectivă, se adaugă 150 ml apă într-un balon cu dop rodat
de 250 ml, se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 30 min, agitînd din
.....
....
....
-....-
-"'
o· I "'a:,
o
oa,
I
I ::- cînd în cînd şi se răceşte. Conţinutul balonului se aduce cantitativ cu apă,
într-un balon cotat şi se completează cu acelaşi solvent la 250 ml. După
..... 2
o· l o· l s decantare, soluţia se filtrează, îndepărtînd primii 50 ml filtrat .
Polifenoli totali. 5,0 ml filtrat se diluează cu apă la 25 ml, într-un ba-
.... o"'
o' I "'
a,
o' I '.:· lon cotat. La 5,0 ml din această soluţie se adaugă 1,0 ml acid fosfowolframic-
soluţie (R) într-un balon cotat, se agită şi se completează cu carbonat de
.:;:;:>
tl
,t = ""'
,1~11>~-E:3 )d ,b
4).;; ~
-~
~ ==
u.:ro-·-
I

~ 8 ?':::: sodiu (R) 150 g/1 la 50 ml. După 2 min de la adăugarea ultimului reactiv
"".t..;:
".: :;::.,.~-- d ;::l; ....
:::..o-;r_s o t::::;- ~§~~-=~=~ P< V E- se det~rmină absorbanţa soluţiei de polifenoli totali la 715 nm, folosind ca
oea.e~=i!l O°bv TO~=:~ ~~~d]
.~ w A.tu, cr; ~ : : :
11) w~~~ g ~~= tf).'t:f~~= lichid de compensare apa.
 Dozarea uleiurilor volatile din produsele vegetale
1064 IX.D.10.
------------------------------
Polifenoli neadsorbiţi pe pulberea de piele. 10,0 ml filtrat se introduc
într-un balon cu dop rodat de 25 ml, se adaugă 0,10 g pulbere de piele (R),
se agită energic timp de 1 h şi se filtrează. 5,0 ml filtrat se diluează cu apă
la 25 ml, într-un balon cotat. La 5,0 ml din această soluţie se adaugă 1,0 ml
acid fosfowolframic-soluţie (R) într-un balon cotat, se agită şi se comple-
tează cu carbonat de sodiu (R) 150 g/1 la 50 ml. După 2 min de la adăuga­
rea ultimului reactiv se determină absorbanţa soluţiei de polifenoli nead-
sorbiţi de pulberea de piele la 715 nm, folosind ca lichid de compensare
apa.
- Pirogalol. 50,0 mg pirogalol (s.r.) se dizolvă în 20 ml apă şi se comple-
tează cu acelasi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. 5,0 ml solutie se di-
luează cu apă 'ia 100 ml, într-un balon cotat. La 5,0 ml din această soluţie
se adaugă 1,0 ml acid fosfowolframic-soluţie (R), se agită şi se completează
cu carbonat de sodiu (R) 150 g/1 la 50 ml, înt-un balon cotat. După 2 min
de la adăugarea ultimului reactiv şi la cel mult 30 min de la dizolvarea pi-
rogalolului se determină absorbanţa soluţiei de pirogalol (s.r.) la 715 nm,
folosind ca lichid de compensare apa.
Atenţie! Prepararea soluţiei de pirogalol (s.r.) se efectuează ferit de lu-
mină.
Concentraţia în taninuri a probei de analizat se calculează conform
formulei:
= şi
C 13,12 (A 1
A3 , m
A,)
Dozarea uleiurilor volatile din produsele vegetale IX.D.10. 1065
bel, se opreşte circuitul apei din refrigerent şi se lasă să circule vaporii timp
de cîteva minute pentru a spăla refrigerentul de urmele de ulei aderent.
Oînd refrigerentul s-a încălzit pe toată lungimea sa, se lasă să circule din
nou apa şi se opreşte sursa de căldură. După 30 min se coboară încet stratul
de ulei în tubul gradat, prin deschiderea robinetului (d). Se citeste volumul
de ulei (în mililitri) şi se raportează la 100 g produs vegeta(
În cazul produselor vegetale la care în tabel se prevede adăugarea de
xi~en, înainte de _a începe distilarea se adaugă în separatorul (c) al aparatu-
1111 volumul de xilen (R) prevăzut. După terminarea distilării se citeste vo-
lumul total de ulei şi xilen (A), în condiţiile prevăzute anterior. ,
:În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor, obţinută
in aceleaşi condiţii, introducînd în balonul (a) al aparatului acelaşi volum
de apă la care se adaugă 1 2 fragmente de piatră ponce (R), fără proba
de analizat, iar în separatorul (c), acelaşi volum de xilen (R). După termina-
rea ~stilării se citeşte volumul de xilen rămas (B), în condiţiile prevăzute
antenor.
Volumul de ulei {în mililitri), rezultat
din diferenţa dintre volumul total de ulei
şi xilen (A) şi volumul de xilen rămas (B),
se raportează la 100 g produs vegetal.
Masa produsuiui vegetal, volumele de apă -i---:
xilen luate în lucru şi durata distilării

,-~
I
în care:
c = concentraţia în taninuri a prob::i de analizat (% m/m); """"
~
o,,-._
:;::; I.* I~
;:o
-~
E
! "'---
]f -"o
.::i
Denumirea produsului vegetal ~~
A1 absorbanţa soluţiei de polifenoli totali; "i:Oe
~
'-
,i::s::;;-- "".
A 2 = absorbanţa soluţiei de polifenoli neadsorbiţi pe pulberea de piele; j: ~~
""'~ ~ ~
1-.,-._ ~;.: ~] Q~
o
A3 = absorbanţa soluţiei
de pirogalol (s.r.) ; N
A bsinthii herba (II) 50 700 0,5 4
m = masa probei luate în lucru (în grame).
A nisi vulgaris jructus (I'l) o
I

10 200 0,5 3 o-
A urantii pericarpium (IV) 20 200 - 3
Carei fructus (IV) 10 200 - 3
IX.D.10. DOZAREA ULEIURILOR VOLATILE
Chamomiilae flos (II) 35 500 0,5 4
DIN PRODUSELE VEGETALE
Eucalypti folium (II) 10 200 - 3
Dozarea uleiurilor volatile din produsele vegetale se efectnează prin Foeniculi fructus (IV) 10 200 - 3
distilare cu vapori de apă în aparatul din figură. Juni peri fructus (IV) 25 250 - 3
Tehnica de lucru. Masa produsului vegetal pulverizat şi volumul de Menthae folium {II) 30 450 - 3
apă, prevăzute în tabel, se introduc în balonul (a), care se adaptează la un
M il!efolii flos (II) 70 1 OOO 0,5 4
dispozitiv de distilare. Tubul gradat în diviziuni de 0,01 ml şi partea infe-
rioară a separatorului (c) se umplu cu apă prin tubul (b) care se închide apoi Thymi herba (II) 30 450 - 3
cu dopul (b'), străbătut de un canal. Se lasă să circule apa în refrigerent Vaierianae rhizoma cum raăicibus
şi se încălzeşte balonul, astfel rucît apa să fiarbă şi să distileze cu o viteză (IV) 50 700 0,5 4 Aparat pentru dozarea uleiurilor
moderată. După terminarea distilării, a cărei durată este prevăzută în ta- volatile din produsele vegetale.
 1066 IX.E.1. Dezagregare
Dezagregare IX.E.1. 1067

IX.E. DETERMINĂRI F ARMACOTEHNICE

IX.E.l. DEZAGREGARE
u
Prin testul de dezagregare se determină timpul necesar transformării
comprimatelor în particule fine sau timpul necesar eliberării conţinutului
din învelisul capsulelor, atunci cînd acestea sînt introduse într-un mediu
lichid în ~ondiţii de lucru specifice.
Testul de dezagregare se uoate efectua prin următoarele metode :
Metoda A. Aparatul reprezentat în figură este format dintr-un dispo-
zitiv, un vas cilindric şi o baie termostatată.
Dispozitivul este constituit din şase tuburi cilindrice confecţionate din
sticlă. Lungimea unui tub este de 77,5 ± 2,5 mm, diametrul interior este
de 21,5 mm şi grosimea peretelui este de 2,0 mm. Fiecare tub este pre-
văzut cu un disc cilindric din material plastic transparent, cu densitatea
relativă de 1,18 - 1,20; diametrul tubului este de 20,7 ± 0,15 mm şi
grosimea de 9,5 ± O, 15 mm. Discurile prezintă cinci orificii cu diametrul
I 2 55
"''
de 2,0 mm: un orificiu central şi patru orificii dispuse la egală distanţă
unul de altul pe un cerc cu raza de 6 mm. Faţa laterală a discurilor este
prevăzută cu patru lăcaşe egal distanţate, cu lăţimea de 9,5 mrp,; cu adîn-
cimea de 2,55 mm, la partea superioară şi de 1,6 mm/1,6 mm, la partea 90 1.6 I

~
inferioară. Tuburile sînt menţinute vertical de două plăci din material t.r11
plastic transparent, cu diametrul de 90 mm şi cu grosimea de 6 mm, pre- ~!
văzute cu şase orificii egal distanţate între ele şi de centrul plăcii. Pe placa
inferioară este fixată o sită metalică din sîrmă din oţel inoxidabil, cu dia-
metrul de 0,635 mm şi cu ochiurile cu latura interioară de 2,0 mm. Placa
superioară este prevăzută în centrul său cu o tijă metalică, care permite
N
cuplarea dispozitivului la partea mecanică a aparatului care asigură miş­
cări regulate verticale de du-te-vino. Numărul mişcărilor este de 28-32/min 2 55
şi amplitudinea acestora este de 50 60 mm. Dispozitivul efectuează
mişcările în vasul cilindric a cărui capacitate este de 1 OOO ml. În vasul "'....
N
cilindric se introduce mediul lichid, astfel încît atunci cînd dispozitivul
se află în poziţia cea mai înaltă sita metalică să fie la cel puţin 15 mm dede-
subtul suprafeţei mediului lichid, iar cînd dispozitivul se află în poziţia­
cea mai joasă sita metalică să fie la cel puţin 25 mm de fundul vasului, ex-
tremităţile superioare ale tuburilor rămînînd deasupra mediului lichid.
V asul cilindric cu o capacitate de 1 OOO ml este confecţionat din sticlă 9,5
sau din alt material transuarent adecvat.
Baia termostatată, în c7i.re se introduce vasul cilindric, trebuie să asi- Aparat pentru dezagregarea comprimatelor şi capsulelor.
gure menţinerea temperaturii mediului lichid la 37 ± 2 °C.
Tehnica de lucru. Se introduce în fiecare din cele şase tuburi ale dis- tul se p1:11e _în f~r:cţiune. După t~ece~ea timpului prevăzut în monografia
pozitivului dt~ un comprimat sau cîte o capsulă şi se aplică cîte un disc respectiva d1spoz1t1vul se scoate dm hchid.
pe fiecare tub, dacă nu se prevede altfel. Se introduce dispozitivul cu cele
.. Testul de dezagregare este considerat corespunzător dacă nu mai există
şase tuburi în vasul cilindric care conţine mediul lichid prevăzut şi apara-
mc1 un reziduu pe sita metalică a dispozitivului sau dacă reziduul rămas
 1068 IX.E.2. Dizolvare Dizolvare IX.E.2. 1069
este constituit dintr-o masă moale, fără nucleu palpabil sau din fragmente
formate din învelişul comprimatelor acoperite sau al capsulelor.
Proba analizată este corespunzătoare dacă cele şase comprimate sau
capsule se dezagregă în timpul prevăzut. Dacă rezultatul este necorespun-
zător datorită aderenţei comprimatelor sau capsulelor pe discuri, testul
se repetă pe încă şase comprimate sau capsule fără a folosi discurile ; proba C
analizată este corespunzătoare dacă cele şase comprimate sau capsule se a
dezagregă în timpul prevăzut.
+1
Metoda B. Într-un vas conic cu o capacitate de 100 ml, care conţine
50 ml apă menţinută la 37 ± 2 °C, se introduce un comprimat sau o capsulă
şi vasul se agită prin uşoară rotire de două ori pe minut. După trecerea
~1 ~

timpului prevăzut în monografia respectivă, se admite să rămînă în vas

un nucleu care la o uşoară apăsare cu o baghetă aplatizată se dispersează.
Determinarea se efectuează în mod identic pe încă cinci comprimate sau 102±4'
cinci capsule.
Observaţie. în cazul comprimatelor efervescente şi a capsulelor ami-
lacee se foloseste numai metoda B.
În cazul ~omprimatelor efervescente vasul nu se agită în timpul de-
terminării.

IX.E.2. DIZOLVARE

Prin testul de dizolvare prevăzut în farmacopee se stabileşte canti-

tatea de substanţă activă dizolvată dintr-o formă farmaceutică solidă cu
administrare orală (comprimat, capsulă operculată), într-un anumit timp.
În monografia individuală se prevede: tipul de aparat, mediul de dizol-
vare, numărul de rotaţii pe minut, metoda de dozare a substanţei di-
zolvate, cantitatea minimă de substanţă activă (în procente faţă de con-
ţinutul declarat), care trebuie să se dizolve în timpul sau în timpii-test.
Aparatul nr. 1. Este format dintr-un agitator, un vas cilindric cu
fundul emisferic şi o baie termostatată. Agitator cu coşuleţ rotativ - Aparat nr. l
Agitatorul este constituit dintr-o tijă metalică verticală prevăzută. la
partea inferioară cu un coşuleţ de formă cilindrică, cu dimensiunile şi este pr:'_v~zut_ cu un <;apac care prezintă un orificiu central, permiţînd
prevăzute în figură, confecţionat din două părţi din oţel inoxidabil : partea ţrecerea hJel agiţatorult11, prec11;m şi _cu a~t~ orificii colaterale care permit
superioară format dintr-o placă prevăzută cu un orificiu de 2 mm, sudată mtrodu~erea unm termometru ş1 a d1spoz1hvelor de prelevare a probei.
de tija agitatorului şi partea inferioară, de formă cilindrică, constituită f!aia termostatată, ţ~ care _se ~tr_odu~e vasul cilindric, trebuie să asigure
dintr-o sită metalică din sîrmă din otel inoxidabil, cu dimensiunea ochiu- menţinerea temperaturn medmlt11 ae dizolvare în timpul determinării la
rilor de 420 µ.m, dacă nu se prevede altfel. Tija se plasează în centrul 37 + 0,5 °C. -
vasului, astfel încît distanţa dintre coşuleţ şi fundul vasului să fie de
25 ± 2 mm. Partea superioară a tijei se cuplează la partea mecanică a apa- A_paratu.ţ nr. 2. Este identi_c _cu '.'"paratul nr.I, cu exceptia agita-
ratului care este prevăzută cu un regulator de viteză. Mişcarea de rotaţie torului _folo~1t, care este constituit dmtr-o tijă verticală pre~ăzută la
a agitatorului trebuie să fie uniformă şi fără oscilaţii vizibile. P~~a mfer10a1:_ă, cu o paletă cu f~rma ~i ~m~nsiunile prevăzute în figură.
~l,Jfl: se_ plas_;=aza m. centr_:11 vas~~1, astrel, mc1t partea inferioară a paletei
Vasul cilindric, cu fondul emisferic şi capacitatea nominală de 1 OOO ml,
este confecţionat din sticlă sau din alt material transparent adecvat
a:
sa f:e s1t?.aţa la o d1sta:3-ţa de 2:::, :t: 2 mm_ fundul vasului. Partea superi-
oara a hJel se cupleaza la partea mecamca a aparatului prevăzută cu un
 Sterilizare IX.F.l. 1071
1070 IX.E.2. Dizolvare

Se prelevează probe la timpul sau 1a intervalele de timp prevăzute,

de la jumătatea distanţei dintre suprafaţa mediului de dizolvare si baza coşu­

C
;;
_,,,.r
:::r I leţului sau a paletei şi la cel puţin 10 mm de peretele vasului. Probele pre-
levate se filtrează, la 37 °C, printr-un filtru, astfel ales încît mărimea pori-
lor să fie de aproximativ 1 µ.m, să nu reţină substanţa activă conţinută
în soluţie şi să nu conţină substanţe extractibile în mediul de dizolvare,
care ar putea interfera dozarea.
Se determină concentraţia substanţei active dizolvate conform preve-
derilor din monografia respectivă.
În cazul prelevărilor multiple se aduce în vasul cilindric un volum din
medi1 1 de dizolvare folosit, egal cu volumul prelevat.

IX.F. DETERMINARI BIOLOGICE ŞI BIOCHIMICE

IX.F.1. STERILIZARE

Prin sterilizare se înţelege distrugerea sau îndepărtarea microorganis-

melor vii în formă vegetativă sau sporulată.
Metoda de sterilizare se alege în funcţie de proprietăţile fizico-chimice
ale produselor, pentru evitarea eventualelor modificări în calitatea aces-
tora. Eficacitatea metodei de sterilizare depinde de natura produselor, de
gradul şi natura unei eventuale contaminări microbiene şi de condiţiile în
-. ,
~-
745:tOS care a fost preparat produsul de sterilizat respectiv.
Sterilizarea cu vapori de apă sub presiune şi sterilizarea prin căldură
uscată sînt metodele cele mai sigure şi trebuie folosite ori de cîte ori natura
produsului o permite.
Prepararea pe cale aseptică se foloseşte în cazul produselor care nu
pot fi sterilizate în recipientul final. Echipamentul de lucru al personalu-
lui, substanţele, solvenţii, ustensilele, recipientele trebuie sterilizate în prea-
Agitator cu paletă - Aparat nr. 2 labil; toate operaţiunile se efectuează în condiţii aseptice.
Verificarea parametrilor critici ai sterilizării (temperatură, presiune,
reITTilator de viteză. Mişcarea de rotaţie a agitatoruiui trebuie să fie uni- timp, umiditate, concentraţia gazului sterilizant) se efectuează cu ajuto-
rul unor instrumente sau a unor aparate adecvate ; verificarea eficacitătii
foţmă si
, fără oscilatii
, vizibile. sterilizării se efectuează cu ajuton;l unor indicatori biologici. ,
Tehnica de lucru. Se introduce în vasul cilindric al aparatului volu- Prin valoarea D a indicatorilor biologici se înţelege valoarea unui para-
mul prevăzut din mediul de dizolvare în prealabil încălzit la 37 ± 0,5 °C. metru de sterilizare (durată sau doză absorbită) necesară pentru a obţine
În cazul aparatului nr. 1, proba de an1:lizat (1 co;nprimat sau 1 caps1;11ă -0 reducere de 90% a numărului iniţial de microorganisme viabile.

operculată, dacă nu se prevede altfel) se mtroduce m coşuleţul uscat, :a~
în cazul aparatului nr. 2, proba de analizat se aşază pe fundul vas:,1m1
cilindric, ca atare, sau prin intermediul unui dispozitiv, dacă proba prezmt~
tendinta de flotare. Se îndepărtează bulele de aer de la suprafaţa probei
de ana.'lizat; se pune în funcţiune aparatul şi se reglează viteza de rotaţie,
conform prevederilor din monografia respectivă.
Produsele sterile trebuie să corespundă prevederilor de la „Controlul
sterilităţii" (IX.F .2).
1. Sterilizare eu vapori de apă sub presiune. Metoda se foloseşte ori
de cîte ori este posibil pentru preparatele apoase, pentru pansamentele
<;hirurgicale şi produsele analoage ale acestora. Se efectuează în autoclave
1072 !LXi.F.1. Sterilizare
încălzite electric sau cu gaz, în care aerul a fost înlocuit cu vapori de apă
sub presiune.
Sterilizarea se efectuează, de obicei, la 121 °C cel puţin 15 min sau
la 115 °C cel puţin 30 min. Se pot folosi şi alte condiţii de temperatură şi
de timp, a căror eficacitate este dovedită; acestea trebuie prevăzute în
monografiile respective.
Materialele poro1.se, cum sînt pansamentele chirurgicale şi produsele
analoage, se steriiizează în recipiente care asigură penetraţia vaporilor de
apă. Pansamentele chirurgicale se sterilizează, de obicei, la 134 - 138 °C
timp de 5 min.
Anumite articole din sticlă, porţelan sau metal se sterilizează la
121 - 124 °c timp de 20 min.
Durata mini~ă a sterilizării se măsoară din momentul în care se rea-
lizează condiţiile prevăzute pentru sterilizare.
Temperatura şi presiunea din interiorul auto~lavului, în timpul ste-
rilizării, trebuie măsurate cu o precizie de ±2 °C ş1 respectiv ± 10 kPa.
Ca indicator biologic se pot folosi sporii de Bacillus stearothermophilus
(de ex. ATCC 7953) ; numărul de spori viabili este de 106 pe unitatea de
indicator şi valoarea D la 121 °C este de 90 - 120 s.
2. Sterilizare prin căldură uscată. Metoda se foloseşte pentru produ-
sele rezistente la căldură şi pentru produsele neapoase, care nu pot fi steri-
lizate cu vapori de apă sub presiune: produse uleioase, pulberi, materiale
de laborator din sticlă sau porţelan, instrumentar metalic fără suduri cu
cositor. Se efectuează în etuve încălzite electric, prin care aerul încălzit
circulă astfel încît să asigure o repartiţie uniformă a căldurii în tot spaţiul
de sterilizare.
Produsele de sterilizat sînt introduse în recipi0nte care apoi sînt
închise pentru a împiedica o contaminare ulterioară.
Temperatura şi timpul de sterilizare se aleg în funcţie de natura produ-
sului de sterilizat.
Sterilizarea prin căldură uscată se efectuează, de obicei, la 160 °C cel
puţin 3 h, la 170 °C cel puţin 1 h sau la 180 °C cel puţin 30 min. Se pot
folosi şi alte condiţii de temperatură şi de timp a căror eficacitate este
dovedită; acestea trebuie prevăzute în monografiile respective.
Ca indicator biologic se pot folosi sporii de Bacillus subtilis (de ex. var.~,
niger ATCC 9372); numărul de spori viabili este de 106 pe unitatea de
indicator şi valoarea D la 160 °C este de 5 - 10 min.
3. Sterilizare prin filtrare. Metoda se foloseşte în cazul soluţiilor ter-
molabile. În vederea îndepărtării microorganismelor, filtrarea se efectuează
prin filtre bacteriologice sterile sau prin membraue filtrante sterile, respec-
tînd precauţiile inipuse de acest mod de lucru. Toate operaţiunile se efec-
tuează în condiţii aseptice, cu ustensile, recipiente şi solvenţi în prealabil
steriliza ţi.
Soluţiile sînt trecute prin filtre sterile confecţionate din derivaţi de
celuloză, materiale plastice sau din produse sinterizate sau din combinaţii
coresţ>unzătoare ale acestora, sau prin membrane filtrante sterile con-
Controlul sterilităţii IX.F.2. 1073
fecţionate din polimeri sintetici sau esteri celulozici. Diametrul porilor
membranelor filtrante trebuie să fie de cel mult 0,22 µ.m.
Filtrele sau membranele filtrante folosite nu trebuie să cedeze din com-
ponentele lor şi nu trebuie să interacţioneze fizic sau chimic cu produsul
de sterilizat.
Trebuie verificată integritatea filtrelor înainte şi după filtrare.
Produsul filtrat se introduce, în condiţii aseptice, în recipientele în
prealabil sterilizate, care apoi se închid etanş.
4. Sterilizare eu gaz. Metoda se foloseşte pentru produsele care nu
rezistă la temperaturile ridicate necesare sterilizării cu vapori de apă sub
presiune sau sterilizării prin căldură uscată şi care sînt compatibile cu
gazul sterilizant. Gazul sterilizant folosit de obicei este oxidul de etilen.
Deoarece oxidul de etilen este inflamabil în amestec cu aerul, acesta se
foloseşte diluat cu un gaz inert (de ex. dioxid de carbon).
Sterilizarea cu oxid de etilen necesită instalaţii spechle şi un personal
cu experienţă în domeniul respectiv care asigură eficacitatea şi securitatea
operaţiunilor. Eficacitatea sterilizării cu oxid de etilen este în funcţie de
concentraţia acestuia, de timpul de expunere şi de umiditatea şi tempera-
tura din instalaţiile folosite.
Sterilizarea trebuie urmată de o desorbţie în condiţii care permit ca
gazul rezidual sau produşii de transformare ai acestuia în produsul sterilizat
să fie în concentraţie inferioară concentraţiei susceptibile de a provoca efecte
toxice în cursul folosirii produsului.
Ca indicatori biologici se pot folosi sporii de Bacillus subtilis (de ex.
var. niger ATCC 9372) sau sporii de Bacillus stearothermophilus (de ex.
ATCC 7953), cu caracteristicile prevăzute la „Sterilizare prin căldură us-
cată" şi respectiv la „Sterilizare cu vapori de apă sub presiune".
Observaţii. În unele cazuri sterilizarea prin filtrare şi prepararea pe
cale aseptică se pot asocia cu folosirea unor conservanţi antimicrobieni.
Nu se admite adaosul conservanţilor antimicrobieni în cazul prepara-
telor folosite într-un volum mai mare de 10 ml, indiferent de calea de ad-
ministrare, precum şi în cazul preparatelor care se administrează intra-
cisternal, intracardiac, peridural, intraocular, intrarahidian, indiferent de
volumul acestora.
Se pot folosi şi alte metode de sterilizare omologate.
IX.F.2. CONTROLUL STERILITĂŢII
Prin sterilitate se înţelege absenţa microorganismelor, în formă vege-
tativă sau sporulată, capabile să se dezvolte în condiţii adecvate.
Pentru a evita contaminarea accidentală a produselor în tinipul efec-
tuării controlului sterilităţii, acesta se efectuează în condiţii aseptice.
Medii de cultură. Pentru controlul sterilităţii se folosesc medii de
cultură corespunzătoare pentru dezvoltarea bacteriilor aerobe şi anaerobe,
precum şi a fungilor. Mediile de cultură trebuie să fie sterile, tl'ansparente
:ii cu o vaioare nutritivă verificată. Mediile de cultură se repartizează in
68 - Farmacopeea Română, ed. a X~a
 1074 IX.F.2. Controlul sterilităţii
Controlul sterilităţii IX.F.2. 1075
eprubete de sticlă, cu dopuri de vată nehidrofilă învelite în tifon şi se
păstrează la temperatura camerei, ferit de lumină. M.eăiul nr. 3
Mediul nr. 7 Hidrolizat pancreatic de cazeină (R) 15 g
Clorură de sodiu (R) 5 g
Hidrolizat pancreatic de cazeină (R) Dihidrogenofosfat de potasiu (R)
Extract de drojdie (R) 15 g 2,5 g
5 g Glucoză monohidrat (R) 10 g
Glucoză monohidrat (R)
5,5 g Macerat de carne pînă la 1000 ml
Agar (R)
L-cistină (R) 0,75 g sau
0,5 g Extract de carne (R) 10 g
C~oru!ă de sodiu (R)
2,5 g Apă pînă
la I OOO ml
T1oghcolat de sodiu (R)
sau 0,5 g pH-ul mediului după sterilizare trebuie să fie 7,3 ± 0,2.
Acid tioglicolic (R) Hidrolizatul pancreatic de cazeină (R), clorura de sodiu (R), dihidro-
Resazurină sodică (R) I a/1
Apă o, pînă la
f•
3 :}
I OOO ml
genofosfatul de potasiu (R) şi glucoza monohidrat (R) se dizolvă în macera-
tul de carne, prin încălzire la aproximativ 50 °e. În cazul foiosirii extractu-
pH-ul mediului după sterilizare trebuie să fie 7,i J_ 0,2. lui de carne (R), substanţele, inclusiv extractul de carne, se dizolvă în apă,
urin încălzire la aproximativ 50 °e. Se ajustează pH-ul, dacă este necesar,
L-cistina (R), ~garul (R), c~crur~ de sodiu (R), glucoza monohidrat (R), ~u hidroxid de sodiu 1 mol/1, astfel încît pH-ul mediului după sterilizare
e~trac!u} de "dro3_d1e, (I_!) . ş1 h1dro~1zatul P,'.1ncreatic de cazeină (R) se să fie 7,3 ± 0,2. Se filtrează, se repartizează în eprubete şi se sterili-
d.1zolya m apa pr"?- mcalz1re pe baia de apa. În soluţia caldă se dizolvă zează la 121 °e timp de 20 ruin.
hoghcolatul .de sod1,:1 (R) sau ac~dul t~oglicolic (R) şi după răcire, dacă este În caz de litigiu se folosesc mediile nr. 1 şi nr. 2.
nece~ar,.se a11:steaz~yH-ul "cu_hidrox1d de sodiu 1 mol/1, astfel încît DR-ul Dacă se păstrează în flacoane obisnuite, mediile de cultură pot fi folo-
med_r':lm 1up~ steŢihzar: ~a f1~ 7, 1 :,r: 0,2. Soluţia se încălzeşte la aproxi- site cel mult o lună ; dacă se păstrea~ă în flacoane închise etanş, mediile
mativ "50 e Şl se filtJ:e~za 1II:e~1at pnn hîrtie de filtru umectată cu apă. Se de cultură pot fi folosite cel mult 1 an, cu condiţia verificării proprietăţi­
ada1:_g~ 1 m1 resaz1:-1'ma s~d.1ca (R) 1 g/1 proaspăt preparată, se reparti- lor lor nutritive la fiecare 3 luni.
z~aza m eprubete. ş1 se stertl~zează la 121 °C timp de 20 min. Eprubetele se Mediile de cultură trebuie să corespundă următoarelor determinări
racesc ~ap1d. cu aJutorul unui curent de apă şi se păstrează la temperatura efectuate înainte sau în paralel cu controlul sterilităţii probei de analizat:
camerei, fent de lumină.
I. Sterilitatea mediilor de cultură se verifică prin menţinerea unui pro-
. Dacă mai mulţ. de, treimea superioară a mediului de cultură suferă 0 cent de 10% din mediile de cultură destinate controlului .bacteriilor la tem-
sc~rmbare a culom" m_ r~z 5ar'.3-tă abso~bţia oxig~nului), mediul tre- peratura de 30 - 35 °C si 10% din mediile de cultură destinate controluiui
buie_ rege;11~rat o daţă. pnn ~n':_al!1re p~ baia de apă timp de 10 ruin pînă fungilor, la temperatura 'de 20 - 25°e, pe o perioadă de timp de cel puţin
la d:spanţia col~raţ1e1 roz ş1. racrr~ rapidă cu ajutorul unui curent de apă. 7 zile. Nu trebuie să se producă nici o dezvoltare de microorganisme.
Medi1!1 d: cultll!a _:1u poate f1 folosit dacă mai mult de o zecime din partea 2. Proprietăti nutritive ale mediilor de cultură. Se folosesc cîte două
superioara prezmta o coloraţie roz. eprubete din fi~care mediu de cultură pentru fiecare microorganism,
Mediul nr. 2 care se însămînţează fiecare cu aproximativ 100 microorganisme via-
bile. Mediile nr. 1 şi nr. 3 se însămînţează cu Clostriăium sporogenes ATCS:
Peptona (R) 19404, suspensie de spori şi Bacillus subtilis ATCe 6633, suspensie de spon.
10 g
sau Mediile nr. 2 şi nr. 3 se însămînţează cu Staphylococcus aureus ATCC 6538P,
Hidrolizat triptic de cazeină (R) cultură de 24 h si Candida albicans ATee 2091, cultură de 24 h.
Glucoză monohidrat (R)
15 g Mediile de c'ultură se incubează la temperatura prevăzută la „Sterili-
Maltoză (R)
20 g tatea mediilor de cultură", pe o perioadă de timp de cel mult 7 zile. Trebuie
20 g să se producă o dezvoltare timpurie şi abundentă a microorganismelor.
Apă pînă la 1 OOO ml 3. Eficacitatea mediilor de cultură în prezenţa şi în absenţa probei de
pH-ul mediului după sterilizare trebuie să fie 5,5 ± 0,2. analizat.
s.ubstanţ~l.e. se dizolvă în apă, se ajustează pH-ul, dacă este necesar, a) în cel puţin patru eprubete cu mediu de cultură folosit pentru
c_u ~c!d clorhianc. 1 mol/1, astfel îndt pH-ul mediului după sterilizare să controlul sterilitătii bacteriene se introduce o cantitate din proba de anali-
ţie ;:i,:, ± 0,2 .. Se filtr~a!ă pî!1ă se o~ţine un iichid limpede: se repartizează zat (masă sau vol~m) egală cu aceea prevăzută la paragraful „Controlul steri-
m eprubete ş1 se sterihzeaza la 11:, °C timp de 30 min. lităţii". Jumătate din numărul eprubetelor se însămînţează cu 0,1 ml din
cultura de Staphylococcus aureus, iar cealaltă jumătate se însămînţează cu
 1076 IX.F.2. Controlul sterilităţii
0,1 ml din suspensia de spori de Clostriăium sporogenes, diluate în mod
c_orespunzător pentru a conţine aproximativ 1 000 microorganisme pe mili-
litru.
În paralel, se efectuează determinarea cu proba-martor (set similar
de eprubete fără proba de analizat).
Eprubetele se incubează 1a 30 - 35 °C timp de cel mult 7 zile.
Pentru antibiotice se folosesc microorganisme sensibile la antibioticul
de analizat.
b) În cel puţin două eprubete cu mediu de cultură folosit pentru con-
trolul sterilităţii fungice se introduce o cantitate din proba de analizat
(m~~ă sau volum) egală cu aceea prevăzută la paragraful „Controlul sterili-
tăţn". Eprubetele se însămînţează cu 0,1 ml din cultura de Candida albi-
cans diluată în mod corespunzător pentru a contine auroximativ 1 OOO
microorganisme pe mililitru. ' i
În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor (set similar
de eprubete fără proba de analizat).
Eprubetele se incubează la 20 25 °C timp de cel mult 7 zile.
. . Dacă _în ti~pu! incubării, dezvoltarea bacteriană sau fungică este
smnlar~, timpurie ş1 abundenţă, atît în prezenţa, cît şi în absenţa probei
de analizat, aceasta nu are activitate antibacteriană sau antifungică în con-
diţiile efectuării controlului sterilitătii.
Dacă dezvoltarea microorganisy{ielor în prezenta probei de analizat
este mai slabă, apare mai tîrziu sau este absentă, p~oba de analizat are o
activitate antibacteriană sau antifungică care trebuie înlăturată prin fil-
tra!e, diluare sau neutralizare. Eficacitatea înlăturării activităţii antibac-
tenene sau antifungice a probei de analizat se verifică prin repetarea con-
trolului.
Controlul sterilităţii. Se poate efectua folosind fie metoda filtrării prin
membrană, fie metoda însămînţării directe în mediul de cultură. Metoda
filtrţrii prin 1;1-er:i~ran~ permit:: sepa!area posibilelor microorganisme con-
tamm:tnte de mh1b1ton1 creştem lor ş1 se foloseşte în special pentru lichi-
dele Şl pulberile care prezintă activitate antirnicrobiană. Metoda este adec-
vată şi pre~erabilă în cazul produselor uleioase, unguentelor şi cretnelor
care pot fi aduse în soluţie cu diluanţi sterili lipsiti de activitate
antimicrobiană dt şi în cazul lichidelor si pulberilor lips'ite de activitate
antimicrobiană. ~, ,
Prelevarea probelor se efectuează în condiţii aseptice. În cazul fiole-
lor şi flac<;>anelor, suprafeţele exterioare se curăţă cu un agent dezinfectant
adecvat _ş~ se pătrund~ la conţinut. în condiţii aseptice. În cazul produse-
lor cond1ţ10nate sub vid, după dezmfectarea dopului de cauciuc, se intro-
duce în flacon aer steril cu ajutorul unui dispozitiv adaptat 1a o seringă
sterilă care conţine material de filtrare sterilizat.
I. Filtrare prin membrană. Se folosesc aparate de filtrare cu mem-
brane filtrante adecvate. • diţiile de lucru respective. Se lasă uleiul să treacă prin membran~, aph~în~
. Membrana ţiltr':ntă_are o P?rozitate de cel mult 0,45 ± 0,02 µ.m, un dia-
metru _de aproximativ 41 mm ş1 permite o viteză de curgere de 55 - 75 ml
apă/mm la presiunea de 700 mmHg.
Controlul sterilităţii IX.F.2. 1077
Aparatul de filtra.re poa~e fi asamblat şi sterilizaţ cu r:i~mbrana înă­
untru, înainte de a fi folosit, sau membranele pot f1 stenllzate separat
prin mijloace co~espl!nzătoare care a~igură sterţlitatea menţinînd ,în acel:t?i
timp şi caractenstlcile elementelor filtrante. Cmd membranele smt sterih-
zate separat, aparatul este asamblat în condiţii aseptice.
Membranele filtrante confecţionate din nitrat de celuloză se folosesc' în
cazul soluţiilor apoase, uleioase şi slab alcoolice, iar membranele filtrante
confectionate din acetat de celuloză se folosesc în cazul soluţiilor puternic
alcoolice.
Se folosesc :
a) aparate de filtrare care permit detaşarea în condiţii aseptice a
membranei după filtrarea produsului controlat; aceasta este tranferată în
mediile de cultură respective care apoi se incubează.
b) aparate de filtrare care permit introducerea mediilor de cultură
respective şi incubarea după prealabila filtrare.
Apă pentru preparate injectabile şi soluţii apoase. Fiecare membr~n~
care urmează să fie folosită se pregăteşte astfel : se transferă în condiţu
aseptice un volum mic, suficient pentru a umezi membrana, dintr-un
diluant steril (de ex. peptonă 1 g/1 R) şi se filtrează. Se transferă în condiţii
aseptice volumele necesare pentru controlul sterilităţii, folosind în fiecare
caz un volum din proba de analizat cel puţin egal cu volumul prevăzut în
tabelele I si II si, dacă este necesar, se diluează pînă la 100 ml cu dilu-
antul steri( ales, şi se filtrează imediat.
Dacă proba de analizat are activitate antimicrobiană se spală mem-
brana de cel puţin trei ori cu cite 100 ml diluant steril. Dacă este necesar,
SE> adaugă la diluantul steril sau la mediu o substanţă sterilă neutralizantă.
Dacă pentru aceeaşi probă de analizat se folose~c două membra~e,. se
transferă fiecare membrană întreagă îu cite un medm de cultură diferit ;
dacă se foloseşte o singură membrană, aceasta se taie în condiţii aseptice
în două părţi egale, care se transferă fiecare într-un mediu de cultură dife-
rit. Se incubează mediile de cultură timp de cel puţin 7 zile (dacă nu se
prevede altfel), la 30 - 35 °0 pentru bacterii şi la 20 - 25 °C pentru fungi.
Pulberi solubile. Se foloseşte pentru fiecare mediu de cultură masa
din proba de analizat cel puţin egală cu aceea prevăzută în. tabelele I şi II,
dizolvată înt-uu diluant steril (de ex. peptonă 1 g/1 R) ş1 se procedează
în continUJ.re conform prevederilor de la paragraful „Apă pentru pre-
parate injectabile şi soluţii apoase".
Uleiuri si solutii uleioase. Se foloseste pentru fiecare mediu de cultură
un volum din proba de analizat cel p'uţin egal cu volumul prevăzut în
tabelele I si II. Uleiurile şi solutiile uleioase cu o viscozitate redusă pot
fi filtrate, fără diluare, printr-o' membrană uscată. Uleiurile şi soluţiile
uleioase vîscoase pot fi diluate cu un diluant steril (de ex. miristat de
izopropil R), la care s-a stabilit lipsa activităţii antimicrobiene în .con-
în mod lent vidul sau presiunea. Se spală membrana de cel puţlll trei on
cu cite 100 ml diluant steril (de ex. peptonă 1 g/1 R care conţine fie
4
0,1 % m/V (p-tert-octilfenoxi) polietoxietanol R, fie 1 % m/V polisorbat 80 R)
1078 IX.F.2. Controlul sterilităţii Controlul sterilităţii IX.F.2. 1079

şi se procedează î~ ~onti~uare_ confo;:Il prevederilor de la paragrafnl „Apă demonstra existenţa unor deficienţe în asigurarea condiţiilor aseptice în
pentru preparate m3ectab1le ş1 soluţ11 apoase". timpul controlului sterilităţii, stadiul I nu este valabil şi se repetă.
Unguente şi creme. Se foloseste pentru fiecare mediu de cultură masa Dacă se observă un indiciu al creşterii microbiene, dar nu există nici
din proba de ~n_aliz~t cel puţin ega.'1~ cu ma~a prevăzută în tabelul II. Ungu- un motiv de invalidare a stadiului I, se poate trece la stadiul II.
entele cu exc1p1enţ1 graşi ş1 emuls11le de tipul apă în ulei pot fi diluate la Stadiul II. Se foloseşte un număr dublu de recipiente faţă de numărul
concentraţia de 1 % m/V prin încălzire la cel mult 40 °C dacă este necesar luat în lucru în stadiul I. Masele sau volumele luate în lucru, mediile
cu un diluant steril {de ex. miristat de izopropil R), 1~ care s-a stabilit de cultură şi perioadele de incubare sînt aceleaşi ca în stadiul I.
lipsa activităţii antimicrobiene în condiţiile de lucru respective. Se fil- Dacă nu se observă nici un indiciu al creşterii microbiene, proba de
tre~ză cît mai rapid posibil şi se procedează în continuare conform preve- analizat se consideră sterilă.
derilor de la paragraful „Uleiuri şi soluţii uleioase". Dacă se observă un indiciu ai creşterii microbiene, în una sau în mai
II. ÎD.sămînţare directă în mew.Ul de cultură. Se însămînţează direct multe eprubete însămînţate dintr-o serie, proba de analizat nu corespunde
în mediul de cultură respectiv cantitatea din proba de analizat (masă sau la „Controlul sterilităţii".
volum) prevăzută în tabelele I şi II, astfel încît raportul probă luată în Controlul sterilităţii preparatelor injectabile şi perfuzabiie. Pentru me-
lucru - mediu de cultură să fie aproximativ 1 : 10 pentru lichide si de toda filtrării prin membrană se foloseşte, de cîte ori este posibil, întregul
1 : 100 pentru solide, dacă nu se prevede altfel. , conţinut al unui recipient. Se iau în lucru mase sau volume cel puţin egale cu
Dacă proba de analizat are activitate antimicrobiană, aceasta se înlă­ masele şi volumele prevăzute în tabelul I, diluînd, dacă este necesar, pînă
t~ă prin neutralizare cu o substanţă sterilă corespunzătoare sau prin la aproximativ 100 ml, cu un diluant steril (de ex. peptonă 1 g/1 R).
diluare. Pentru metoda însămîntării directe în mediul de cultură se iau în
Mediile de cultură însămînţate se incubează timp de 14 zile (dacă lucru masele sau volumele prevăzute în tabelul I. Determinările pentru
nu se pr~vede al_tfel), la 30 - 35 ° C pentru bacterii şi la 20 - 25 °C pen- bacterii şi fungi se efectuează pe aceeaşi probă luată în lucru.
tru fungi. Examinarea mediilor de cultură se efectuează zilnic pe toată
perioada de incubare. Mediile care contin preparate uleioase trebui~ agitate Tabelul I
uşor în fiecare zi. Pentru mediul nr.' 1, agitarea trebuie redusă la mini- CANTITATEA DE PROBA LUATA ÎN LUCRU PENTRU PREPARATELE
mum pentru a se menţine condiţiile de anaerobioză. INJECTABILE ŞI PERFUZABILE
Lichide uleioase. Proba luată în lucru se însămînţează în medii de
cultură la_ care _s-a :3-dău?at l % m/V polisorbat 80 (R} sau 0,1% m/V
(p-tert-octllfenoxi)pohetox1etanol (R) sau un alt agent de emulsionare
Cantitatea (volum sau masă) conftnute în fieca,-e
recipient
I Cantitatea (volum sau masă) minimă luată
în lucru pentru fiecare mediu de cultură
într-o concentraţie potrivită şi căruia i s-a stabilit lipsa activitătii antimic-
robiene în condiţiile de lucru respective. ' Pentru lichide :
Unguente şi creme. Proba luată în lucru se emulsionează într-un pină la 1 ml întregul conţinut
mai mult de 1 ml pînă la 4 ml jumătate din conţinut
volum de diluant steril (de ex. peptonă 1 g/1 R), care conţine, dacă este mai mult de 4 ml pînă la 20 ml 2 ml
necesar, un agent de emulsionare, pentru a obţine o diluţie de I 1al0. mai mult de 20 ml pînă la 100 ml 10% din conţinut, dacă nu se prevede
Se însămînţează emulsia obţinută în mediul de cultură fără agent de altfel
emulsionare. mai mult de 100 ml 10% din conţinut, cu un minim de 50 ml,
dacă nu se prevede altfel
Pansamente chirurgicale. Porţiuni de aproximativ 1 cm2 din fiecare
probă de analizat se însămînţează în eprub"'ete care conţin 100 ml mediu
de cultură. Pentru solide:
pînă la 50 mg întregul conţinut
F_ire resorbabile sterile şi alte fire chirurgicale. Se deschide în condiţii mai mult de 50 mg pînă la 200 mg jumătate din conţinut
aseptice un număr corespunzător de recipiente si se scot firele. Pentru mai mult de 200 mg 100 mg
fiecare mediu de cultură se foloseşte numărul de, fire întregi prevăzut în
tabelul III. Se foloseşte un volum suficient de mediu de cultură (20 ml
pînă la 150 ml), pentru a acoperi proba luată în lucru. Cind conţinutul dintr-un recipient este insuficient pentru efectuarea
determinărilor, se foloseşte conţinutul omogenizat din două sau mai multe
Interpretarea rezultatelor. Stadiul I. Proba de analizat se consideră recipiente pentru însămînţarea diferitelor medii de cultură.
sterilă dacă toate eprubetele cu mediile de cultură însămînţate îsi păstrează Cînd volumul dintr-un recipient este mai mare de 100 ml trebuie folo-
transparenţa iniţială pe toată perioada de incubare. ' • sită metoda filtrării prin membrană. Volumul total filtrat printr-o singură
Dacă se observă un indiciu al creşterii microbiene, dar se poate membrană trebuie să fie de cel mult 1 OOO ml.
 i080 IX.F.2. Controlul sterilităţii
Contaminare microbiană IX.F.3. 1081
Controlul sterilităţii preparatelor oftalmice şi al altor preparate far-
Tabelul III
maceutice neinjectabile eare trebuie să fie sterile. Atît pentru metoda fil-
trării prin membrană, cit şi pentru metoda însămînţării directe în mediul NUAlĂRUL l\UNUI DE RECIPIENTE PROPUS A FI FOLOSIT LA CONTROLUL
de cultură se foloseşte conţinutul prelevat, în cantitate egală din fiecare STERILITĂŢH ÎN FUNCŢIE DE NUM.:iRUL DE RECIPIENTE DINTR•O SERIE
recipient, astfel încît cantitatea (masă sau volm) totală care se omogeni-
zează să se înscrie în limitele prevăzute în coloana A a tabelului II. Numărul de recipieiite dintr-o serie Numărul minim de recipiente propus a fi
Pentru fiecare mediu de cultură se foloseşte cantitatea (masă .sau volum)
prevăzută în coloana B a tabelului II, luată din proba omogenă.
I folosit

Preoarate injectabile :
tlîn1i la 100 l 0%, dar cel puţin 4
Tabelul II de la 100 pînă la 500 10
mai mult de 500 2%, dar cel mult 20
CANTITATEA J)E PROBĂ PRELEVATĂ ŞI J)E PROBĂ LUATĂ ÎN LUCRU PENTRU
PREPARATELI-: OFTALMICE ŞI ALTE PREPARATE FARMACEL"TICE NEINJECTABILE
Preparate oftalmice şi alte preparate farma-
CARE TREBUIE SA. FIE STERILE ceutice neinjectabile :
pînă la 200 5%, dar cel puţin 2
mai mult de 200 10
Cantitatea (volum Cantitatea ( volum
sau masă) totală sau masă) iuată în Dacă preparatul farmaceutic este condiţionat spre a fi folo~it_ pent1;1 o singură ad;111inis-
Tipul preparatului farmaceutic care se omogeni- lucru pentru fiecare trare se aplică schema prevăzută pentru preparatele miectab1le ş1 perfuzab1le
zează mediu de culiură
(A) (B)
Pansame11te chirurgicale :
pină la 100 10%, dar cel puţin 4
Soluţii apoase şi alte preparate lichide (uleiuri şi
soluţii uleioase) <le 1a 100 pînă la 500 10
10-100 ml 5-10 ml mai mult de 500 2%, pînă la cel mult 20

Alte preparate : preparate solubile în apă sau în

Fire resorbabile sterile şi alte fire chirurgicale:
alţi solvenţi adecvaţi; preparate insolubile (ungu-
pînă la 1 OOO 2%, dar cel puţin 5
ente şi creme) aduse sub formă de suspensie sau
de emulsie pentru fiecare 1 OOO recipiente suplimentare 2 recipiente suplimentare plnă la cel mult
1-10 g 0,5-1 g 40

Pulberi (în vrac) :

Controlul sterilităţii pentru mase mari de produse solide. Atît pentru
metoda filtrării prin membrană, cît şi pentru metoda însămînţării directe
în mediul de cultură, pentru fiecare mediu se foloseşte o masă de 20 ori
mai mare dedt o singură doză umană obişnuită, dar nu mai mare
de 6 g.
Numărul minim de recipiente propus a fi folosit la controlul sterilităţii,
în funcţie de numărul de recipiente dintr-o serie. Pentru produsele la care
se efectuează controlul sterilităţii, prin „serie" se înţelege totalitatea uni-
tăţilor de produs obţinute în condiţii identice, într-un singur ciclu de
operaţii şi introduse în recipiente închise etanş, astfel încît riscul contami-
nării să fie acelaşi pentru fiecare dintre unităţile de produs din seria
respectivă.
Controlul sterilităţii trebuie efectuat pe un număr de recipiente dintr-o
serie, astfel ales încît să se obţină un grad corespunzător de încredere în
rezultatul determinării. În tabelul III se prevede numărul ninim de re-
cipiente propus a fi folosit pentru controlul sterilităţii cu condiţia ca la
fabricarea şi manipularea produsului, în toate etapele, să fie exclusă posi-
biiitatel! contaminării microbiene.
piuă la 4 fiecare recipient
de la 4 oină la 50 20%, dar cel puţin 4
mai mult de 50 2%, dar cel puţin 10
IX.F.3. CONTAMINARE MICROBIANĂ
Controlul contaminării microbiene urmăreşte ~etermina~ea numărului
total de microorganisme aerobe sau lipsa unor m1croorgamsmţ pa_togene
sau condiţionat-patogen~, eventual P':e~ente în produsele farmaceutice, de
la materiile prime pînă la formele flmte.
Prelevarea şi prelucrarea probel~r. C~i:t:olul contaminări~ mi~robiene
se efectuează pe 10 g sau 10 ml proba 11:-ata m, lucru, 1;ezultata prm omo~
o-enizarea continutului mai multor recipiente. In funcţie de natura probei
de analizat, proba luată în lucru se diluează, se dizolvă, se sus:pendă sau s_e
emulsionează într-un lichid corespunzător. Dacă proba de anahzat are act~-
vitate antimicrobiană, aceasta trebuie îndepărtată prin diluare, neutrah-
zare sau filtrare.
Prelevarea şi prelucrarea probelor se efectuează în condiţii aseptice.
 1082 IX.F.3. Contaminare microbiană Contaminare microbiană IX.F.3. 1083

Substanţe şi preparate farmaceutice hidrosolubile. IO g sau 10 ml probă IO 1 la 100 si I la l OOO, în două serii a cite trei eprubete: primele
luată în lucru se dizolvă sau se diluează cu tampon fosfat pH 7 O (R) tr~i eprubete, p;evăzute cu tuburi de fermentaţie, conţin cîte 10 ml mediu
sa;1 c;1 alt solvent adecvat lipsit de activitate antimicrobiană la 100
ml nr. 3, iar celelâlte trei eprubete conţin cîte 10 ml mediu nr. 4. Prima serie
(diluţia 1 la 10 a probei luate în lucru). de eprubete cu mediul nr. 3 se incubează la 30 - 35 °e timp de 48 h
" Substanţe şi prepara~e farmaceutice de natură nelipidică insolubile în si a doua serie de enrubete cu mediul nr. 4 se incubează la 44 °e timp de
apa. IO g sau 10 m1 proba luată în lucru se aduc sub formă de suspensie 48 h. Se ex:aminea~ă eprubetele în care s-au dezvoltat bacteriile cu pro-
cu ţa1:1pon fosfat pH 7,0 (R) sau cu alt solvent adecvat lipsit de activitate ducere de gaz. Numărul maxim probabil de bacte~i col_iţorme pe gram sau
anhm1crobi:3-nă, adăugînd, dacă este necesar, un agent tensioactiv steril pe mililitru probă se calculează conform prevederilor am urmatorul tabel:
(de ex. p_ohsorbat 80 R în concentraţie de 0,1 % rn/V) şi se completează
cu acela21 solvent la 100 1:11 (diluţia 1 1a 10 a probei luate în lucru).
~aca e_s!e necesar, _se a11;1stează p~-ul la 7,0 cu acid clorhidric I mol/1 Numărul eprubetelor cu reacţie pozitivă
Numărul maxim probabil de bacterii coliforme pe
s?luţ1e st~r:,la s:3-u cu hidroxid de sodiu 1 mol/I soluţie sterilă, în prezenţa pentru fiecare diluţie de lucru
gram sau pe mililitru probă
c1torva ,p1catun_ de albastru de brorntirnol-soluţie (I). 1 la 10 1 la 100 lla7000
Suostanţe şi preparate farmaceutice de natură lipidică. 10 g sau 10 ml l 2 3 4
P;obă lua:ă în lucru se omogenizează cu 5 g poiisorbat 20 sau 80, încăl­
zmd, daca este necesar, la o temperatură care să nu depăsească 40 °e şi o o o o
se COI?-pletea:ă cu tampon fosf~t pH 7,0 (R) la 100 ml (diluţia 1 la 10 a
o o I 3
o 1 o 3
probei luate m _l_ucru). S_e _menţme această temperatură minimum de timp o 1 1 6
n~cesar "formăr11 emuls1e1, fără a depăşi 30 min. Dacă este necesar se o 2 o 6
aJust'='.aza pH:ul la 7,0. ~oluţia, _suspensia :au emulsia (diluţia 1 la IO .a 1 o o 4
probei luate m lucru) obţmute pnn procedeele arătate anterior se diluează
l o 1 7
l o 2 11
l la 100 şi l al 1 OOO cu solventul folosit la prepararea diluţiei 1 Ia 10. 1 I o 7
1 1 1 11
A. Determinarea numărului total de microorganisme aerobe 1 2 o 1l
I. însămînţare directă în mediul de cultură. Determinarea numărului l 2
3
l
o
15
t?tal de bacterii aerobe. Se repartizează cîte 1 ml din diluţiile 1 la 10, 1 Ia 100 1
2 o o
16
9
Şl 1 la 1 OOO în cîte două plăci Petri sterile, cu diametrul de 9 - 10 cm. 2 o l 14
~e adaugă în fiecare placă aproximativ cîte 15 ml mediu m. 1 topit 2 o 2 20
ş1 răcit la 45 °e. Se. ac?peră pl~ca cu c~pacul, se roteşte uşor placa 2
2
1 o 15
20
pe1:1t:': a amesteca d1luţ1a probei cu mediul de cultură şi se lasă să se
l 1
2 1 2 30
~ohdif1ce~ Ia temperatura ca~erei. Se întorc plăcile cu capacul în jos şi se 2 2 o 20
mcubeaza la 30 - 35 °0 tunp de 48 h. Se numără coloniile de bacterii 2 2 1 30
aerobe _dezvoltate. Se calculează rezultatele, folosind plăcile care prezintă 2 2 2 35
2 40
cel 1:1-ai mare. număr de colonii şi considerînd că 300 colonii reprezintă
2 3
2 3 o 30
numarul maxim pentru o evaluare satisfăcătoare. 2 3 35
Determinarea numărului iotal de fungi (levuri şi fungi filamentoşi). · 2 3 2 40
Se proce~~ază conform prevederilor de la „Determinarea numărului total 3 o o 25
de bacten1 aerobe" cu deosebirea că se foloseste mediul nr 2 si că incu- 3 o I 40
3 o 2 65
barea se efectuează la 20 - 25 °C timp de 7 zile. Numă;area'. coloniilor 3 o 45
dezvoltate se efectuează după 3, 5 si 7 zile. Se calculează rezultatele folo- 3 1 l 75
sind plăcile care prezintă cel mult 100 colonii. Determinarea numărului 3 I 2 115
3 I 3 165
de fungi se poate efectua comparativ pe un mediu Sabouraud care a fost 3 2 o 95
făcut selectiv prin adăugarea de antibiotice: benzilpenicilină potasi- 3 2 I 150
că 199 U.I_./ml,şi_clorhidrat de tetraciclină ICO U.I./ml, sub formă de 3 2 2 200
soluţ11 st:=nle, .m~mte de f_o~o:i~~, sau_ cloramfenicol 0,5 mg/ml care se 3 2 3 300
poate adauga mamtea stenhzan1 mediului. 3 3 o 250
3 3 l 450
. Deten:z,inarea numărului (otal de bacterii coliforme pe gram sau pe mili- 3 3 2 1 100
litru proba. Se efectuează prin însămînţarea a cite 1 ml din diluţiile 1 la 3 3 3 >l 100
 1084 IX.F.3. Contaminare microbiană
II. Filtrare pri:°- membrană. Metoda se foloseşte în special pentru pre-
par_aţele farill:ac::utlc~ sub formă de soluţie sau care conţin substanţe cu
activitate antlrmcr~biană. Se folosesc. mem~rane filtrant~ cu diametrul pori-
lor de cel mult 0,4.:, ± 0,02 µm. Se f1ltreaza 10 ml solutie sau volumul din
proba diluată, corespunzător la 1 g probă de analiz~t. Se folosesc două
m;mbran~ filtrante.- S: spală fiecar~ membrană de cel puţin trei ori, fil-
trmd de fiecare data cite 100 ml dmtr-un lichid adecvat, cum este apă
~eI?t?~ată ~terilă. Dacă proba luată în lucru este un produs de natură
hp1~1ca se IOlose_şte un diluant care poate conţine un agent de emulsionre
stenl (de ex. pohsorbat 20 sau 80). Se aşază una din membranele filtrante
pe suprafaţa 1:n~i plă<;i Petri ':1:1 mediul nr. 1 şi cealaltă membrană pe sup-
rafaţa unei placi Petn cu medml nr. 2. Placa cu mediul nr. 1 se incubează
la 30 - 35 °e timp de 48 h, după care se numără coloniile de bacterii
?ezvoltate pe suprafaţa membranei filtrante. Placa cu mediul nr. 2 se
mcub::ază la 20 --:- 25 °e timp de 7 zile, după care se numără la 3, 5 şi 7 zile
colom1le de fungi dezvoltate pe suprafaţa membranei filtrante.
Se_ calculează numărul ~~ _bacterii sau de fungi (levuri şi fungi fila-
mentoşi) pe gram sau pe mililitru probă de analizat.
B. Punerea în evidenţă a microorganismelor patogene sau condiţionat­
patogene
. ~tapyloeoecus am1:us. La 100 ml mediu nr. 6 se adaugă IO ml din
d1luţ1a 1 la 10 a_ probei luate în lucru, preparată conform prevederilor de
la „Prelevarea ş1 prelucrarea probelor·' (sau cantitatea corespunzătoare la
1 _g sau O 1 11:1 pr?bă de analiza!) şi se omogenizează. Se -incubează la
3::i - 3? e timp_ ae 24 - 48 h, după care se efectuează trecui pe mediul
nr. 7 ş1 pe medml nr. 8, turnate în plăci. Se incubează la 35 37 °C
timp de 24 h.
_Apariţia pe mediul nr. 7 a unor colonii galbene care virează culoare~
~edmlui în galben, iar pe mediul nr. 8 a unor colonii galben-aurii înc"n-
Ju:rate sau . nu de o zonă de hemoliză poate constitui indiciul prezenţei
m1croorgamsmului Staphylococcus aureus.
Se confin~ă pr~zenţa microorganismului Staphylococcus aureus prin
efe<;tuarea 1-IT:u.1 ţrotm <;o!orat_ Gra~ _(ca7e pune în evidenţă prezenţa de
coci gram poz1tiv1 rotunzi, m gramez1) ş1 pnn testul de coagulare a plasmei.
Testul de coagulare a plasmei. Din coioniile dezvoltate Pe mediul nr 7
şi pe medil:1 nr. 8 se _efectu~ază tr:c:ri pe mediul nr. 5~ După 24 h · se
tn.:ce 1 m~ dm c:mtura dmmed1ul nr. 0 m eprubete care conţin I ml plas-
ma ;;1;1an~, de 1epu:re sa:;1- d~ cal. ,Eprubeţele se incubează în baia de apă
la 3 '- e ş1 se exammeaza dm 30 m 30 mm timp de 4 h şi la 24 h.
In paralel, se prepară două probe-martor (o probă-martor pozitivă si
o probă-martor negativă). Proba-martor pozitivă este formată din 1 ni.I
cultu~ă _de Staphyloco:cu~ aureus de 24 h şi 1 ml plasmă. Proba-martor
~egatiya este formata dm 1 ml plasmă şi I ml clorură de sodiu-solutie
1zotomcă (R). Apariţia unei coagulări atît în proba-martor pozitivă cît' si
în proba luată în lu~r.u, arată prezenţa microorganismului" Staphylococcits
aureus coagulazo-poz1tiv.
Contaminare microbiană IX.F.3. 1085
Pseudomonas aeruginosa. La 100 ml mediu nr. 10 se adaugă 10 ml
din diluţia 1 la 10 a probei luate în lucru, preparată conform prevederilor
de la „Prelevarea şi prelucrarea probelor" (sau cantitatea corespunzătoare
la 1 g sau 1 nil probă de analizat) şi se omogenizează. Se incubează la
35 - 37 °C timp de 24 h, după care se efectuează treceri pe mediul nr. 11
şi pe mediul nr. 12, turnate în plăci. Se incubează la 35 - 37 °C timp de
24 - 48 h.
Dacă pe mediul nr. 11 apar colonii de culoare verde şi pe mediul
nr. 12 colonii mici, de culoare verde-albăstruie, foarte aderente la mediu,
se efectuează treceri pe mediul nr. 13 şi pe mediul nr. 14, turnate în plăci.
Apariţia pe mediul nr. 13 a unor colonii galben-verzui, iar pe mediul
nr. 14 a unor colonii albastre, poate constitui indiciul prezenţei microorga-
nismului Pseudomonas aeruginosa.
Se confirmă prezenţa microorganismului Pseudomonas aeruginosa prin
efectuarea testului oxidazei.
Testul oxidazei. O porţiune dintr-o colonie suspectă se trece în striuri,
cu ajutorul unei anse de platină, de pe mediul nr. 13 sau mediul nr. 14,
pe o fîşie de hîrtie impregnată cu diclorhidrat de N,N'-dimetil-4-fenilen-
diamină. Aoaritia unei coloratii rosu-purpurii arată prezenta microorganis-
mului Pset;don!onas aerugino;a. ' ~ '
Prezenţa microorganismului Pseudomonas aeruginosa se poate confirma
şi prin teste biochimice.
Escherichia coli. La 100 ml mediu nr. 3 se adaugă 10 nil din diluţia
1 la 10 a probei luate în lucru, preparată conform prevederilor de la „Pre-
levarea şi prelucrarea probelor" (sau cantitatea corespunzătoare la 1 g
sau 1 ml probă de analizat) şi se omogenizează. Se incubează la 37 °C
în plăci. Se incubează la 43 - 45 °,
timp de 24 - 48 h după care se efectuează treceri pe mediul nr. 15 turnat
timp de 18 - 24 h.
Apariţia pe mediul nr. 15 a unor colonii roşii, în general nemucoase,
de bacterii gram negative sub formă de bastonaşe înconjurate uneori de
o zonă de precipitare roşiatică, poate constitui indiciul prezenţei microorga-
nismului Escherichia coli.
Se confirmă prezenţa microorganismului Escherichia coli prin formarea
de ~;1dol şi prin alte teste biochimice.
Sabnonella. La 100 ml mediu nr. 9 se adaugă 10 ml din diluţia 1 Ia
10 a probei luate în lucru, preparată conform prevederilor de la „Prele-
varea şi prelucrarea probelor" (sau cantitatea corespunzătoare la 1 g sau
1 ml probă de analizat) şi se omogenizează. Se incubează la 37 °e timp de
24 - 48 h după care se efectuează treceri pe mediul nr. 12 turnat în plăci.
Se incubează la 37 °e timp de 24 48 h. Apariţia pe mediul nr. 12 a unor
colonii de culoare verde-albăstruie sau neagră înconjurate de un halou
deschis la culoare poate constitui indiciul prezenţei microorganismelor din
genul Salmonella. Se confirmă prezenţa microorganismelor din genul Sal-
monella prin teste biochimice şi serologice.
O porţiune dintr-o colonie suspectă se trece pe mediul nr. 16 prin
înţepare pe partea dreaptă şi în striuri pe partea înclinată. Dacă după
 1086 IX.F.3. Contaminare microbiană
Contaminare microbiană IX.F.3. 1087
incubare la 37 °C timp de 24 h, partea înclinată este alcalină (roşie) şi
partea dreaptă este acidă (galbenă) cu sau fără innegrirea concomitentă
Mediul nr. 4 (Mediu MacConkey)
a părţii drepte (prin producerea de sulfură de hidrogen) se procedează şi Bacto-peptonă (R) 20 g
la confirmarea prin teste serologice. Clorură de sodiu (R) 5 g
Taurocolat de sodiu (R) 5 g
Medii de cultură Purpuriu de bromcrezol (I) 2 g/1 5 ml
Mediul nr. 1 (Mediu geloză) Lactoză (R) 10 g
Apă pînă la 1 OOO ml
Bacto-peptonă (R) 10 g
Clorură de sodiu (R) 5 g Bacto-peptona (R), clorura de sodiu (R) şi taurocolatul de sodiu (R)
Agar (R) 20 g se dizolvă în apă încălzită la aproximativ 50 °e. Se ajustează pH-ul la
Macerat de carne pînă la 1 OOO ml 8,0 şi se încălzeşte la fierbere timp de 20 min. Se ~ăceşte, ~e îiltrează şi
sau se ajustează pH-ul la 7,4. Se adaugă lactoza (R) ş1 purpuriul de brom-
· E..xtract de came (R) 10 g crezol (I) 2 g/1, se amestecă, se repartizează în eprubete prevăzute cu tuburi
Apă pînă la 1 OOO ml de fermentaţie şi se sterilizează la 115 °e timp de 30 min.
Mediul nr. 5 (Mediu bulion)
Bacto-peptona (R), clorura de sodiu (R) şi agarul (R) sub formă de Peptonă (R) 10 g
pulbere se dispersează într-un volum din maceratul de carne, se adaugă Clorură de sodiu 5 g
~poi restul de macerat şi se încălzeşte la fierbere pînă la dizolvare completă. Macerat de carne pînă la 1 OOO ml
In cazul folosirii extractului de carne, bacto-peptona (R), clorura de sodiu sau
(R), agarul (R) sub formă de pulbere şi extractul de carne (R) se disper- Extract de carne (R) 10 g
sează într-un volum de apă, se adaugă apoi restul de apă şi se incălzeşte Apă pînă la 1 OOO ml
la fierbere pînă la dizolvare completă. pH-ul soluţiei se ajustează astfel Peptona (R) şi clorura de sodiu (R) se dizolvă la aproximativ 50 °C
încît după sterilizare să fie 7,4 ± 0,1. Se filtrează, se repartizează în fla- într-un volum de macerat de carne şi, după dizolvare, se adaugă restul
coane şi se sterilizează la 121 °C timp de 15 min. de macerat.
Mediul nr. 2 (Mediu Sabouraud) 1n cazul folosirii extractului de carne, peptona (R), clorura de sodiu (R)
şi extractul de carne (R) se dizolvă la aproximativ 50 °C într-un vo-
Bacto-peptonă (R) 10 g lum de apă şi, după dizolvare, se adaugă restul de apă. Se ajustează
Glucoză monohidrat (R) 20 g pR-ul la 8,2 ± 0,2 şi se încălzeşte la fierbere timp de 10 min. Soluţia
Agar (R) 20 g caldă se filtrează, se ajustează din nou pH-ul la 7,3 ± 0,1, se repartizează
Apă pînă la 1 000 ml în flacoane şi se sterilizează la 115 °0 timp de 30 min.
Bacto-peptona (R), glucoza monohidrat (R) şi agarul (R) sub formă Meăiui nr. 6 (Mediu Chapman lichid)
de pulbere se dispersează în apă şi se încăizeşte la fierbere pînă la dizol- Extract de carne (R) 4 g
vare completă. pR-ul soluţiei se ajustează astfel încît după sterilizare să Proteoză-peptonă (R) 10 g
fie 5,5 ± O, 1. Se filtrează, se repartizează în flacoane şi se sterilizează la Clorură de sodiu (R) 150 g
121 °C timp de 15 min. Lactoză (R) 15 g
Agar (R) 1 g
Mediul nr. 3 (Meăiu bulion lactozat) Apă pînă la l OOO ml
Bacto-peptonă (R) 5 g Componentele, cu excepţia lactozei (R), se dizolvă în apă. Se ajustează
Extract de carne (R) 3 g pH-ul ia 7,5 ± O, 1 şi se filtrează. Se adaugă lactoza (R), se repartizează
Lactoză (R) 10 g cite 10 ml în eprubete şi se sterilizează la 115 °C timp de 30 ruin.
Albastru de bromtimol (I) 2 g/1 36 ml Meăiul nr. 7 (Mediu Chapman solid)
Apă pînă la 1 000 ml Extract de carne {R) 4 g
Proteoză-peptonă (R) 9 g
Bacto-peptona (R), extractul de carne (R) şi lactoza (R) se dizolvă
Clorură de sodiu (R) 75 g
în la aproximativ 50 °e, se ajustează pR-ul la 7,4, se fil-
apă încălzită
trează şi se adaugă albastru de bromtimol (I) 2 g/1. Se repartizează în
D-manitol (R) 10 g
eprubete prevăzute cu tuburi de fermentaţie şi se sterilizează la 115 °e Agar (R) 20 g
timp de 20 min. Roşu de fenol (I) 25 mg
Apă pînă 1a 1 OOO ml
 Contaminare microbiană
Contaminare microbiană IX.F.3. 1089
1088 IX.F.3.

Componentele, cu excepţia D-manitolului (R) şi a roşului de fenol (I) Mediul nr. 12 (Mediu Istrate-Meitert)
se_ dizolvă _în aţlă încălzită la aproximativ 50 °C. Se ajustează pH-ul Ia Peptonă (R) 1 g
7.2, ± 0,1 _ş1 se" f1,ltre~ză. Se a~augă D-1;U_anito!ul (R) şi roş_ul de fenol (I), Clorură de sodiu (R) 0,5 g
se repartizeaza m flacoane ş1 se stenhzeaza la 110 °C tunp de 20 min. Extract de carne (R) 1 g
Lactoză (R) 1,5 g
Mediul nr. 8 (Mediu geloză-sînge) 0,8
Bilă uscată de bou (R) g
Sînge defibrinat 100 ml Citrat de sodiu (R) 0,8 g
Mediu nr. 1 900 ml Tiosulfat de sodiu (R) 0,8 g
Mediul nr. 1 se topeşte, se răceşte la 50 °0 şi se adaugă în conditii Citrat de fer (III) (R) 0,2 g
aseptice, sînge defibrinat uman, de iepure sau de berbec; se 'amestecă' şi Agar (R) 2 g
se repartizează în plăci Petri sterile. Albastru de bromtimol (I) 2 g/1 4 ru1
Apă pînă la 100 ml
Mediul nr. 9 (lvlediu selenit-cistină)
Componentele se dizolvă în apă prin incălzire pe baia de apă. După
Soluţia I : Hidrogenose1enit de sodiu (R) 2 g dizolvare se adaugă albastrul de bromtimol (I) 2 g/1, se ajustează pH-ul
Apă pînă la 100 ml la 7,4, se încălzeşte la fierbere pe baia de apă timp de 15 ruin şi se reparti-
Soluţia II: Lâctoză (R) 2 g
zează în plăci Petri sterile.
Peptonă '(Rî 2,5 g
Hidrogenofosfat de disodiu (R) 2,5 g Mediul nr. 13 (Mediu pentru fluoresceină)
Dihidrogenofosfat de sodiu (R) 2,5 g
Hidrolizat pancreatic de cazeină (R) 10 g
L-cistină (R) 20 mg Hidrolizat peptic de ţesut animal (R) 10 g
Apă pînă la 400 ml Hidrogenofosfat de dipotasiu (R) · 1,5 g
Componentele se dizolvă în apă. Cele două soluţii se repartizează în Sulfat de magneziu (R) 1,5 g
flacoane şi se sterilizează la 100 °C timp de 30 min. Solutia I se amestecă Glicerol (R) 10 ml
în momentul folosirii cu soluţia II în proporţie de 1 : 4 şi se ajustează Agar (R) 15 g
pH-ul la 7,2. Apă pînă la 1 OOO ml •
Mediul nr. 10 (ilfediu cu clorură de trijeniltetrazoliu în apă peptonată) Componentele solide se dizoh·ă în apă, se adaugă glicerolul (R), se
repartizează în flacoane şi se sterilizează la 120 °0 timp de 20 min. pH-ul
Clorură de trifeniltetrazoliu (R) 100 g/1 10 ml
Apă peptonată 90 ru1 mediului după sterilizare trebuie să fie 7,2 ± 0,2.
Mediul nr. 14 (Mediu pentru pioceanină)
La 90 ru1 apă peptonată sterilă se adaugă, în conditii aseptice 10 ml
c)orură d': trifeni~tetrazoliu (R) 100 g/1 şi se sterilizează prin filtra'.re folo- Hidrolizat pancreatic de gelatină (R) 20 g
smd un filtru Se1tz EKS 1. Se rePartizează în flacoane steriie de culoare Clorură de magneziu anhidră (R) 1,4 g
brună şi se conservă la O - 5 °c. Sulfat de potasiu (R)
Glicerol (R)
10
10
g
ru1
.1,'\,Jcdiul nr. 17 (Mediu gelozat cu bromură· de cetiltrimetilamoniu) Agar (R) 15 g
Hidrolizat pancreatic de cazeină (R) 20 g Apă pînă la 1 OOO ru1
Clorură de magneziu (R) 1,4 g Componentele solide se dizolvă în apă, se adaugă glicerolul (R), se
Sulfat de potasiu (R) 10 g repartizează în flacoane şi se sterilizează la 120 °0 timp de 20 min. pH-ul
Agar (R)
Bromură de cetîltrimetilamoniu (R)
13,6 g mediului după sterilizare trebuie să fie 7,2 0,2. ±
0,3 g
Glicerol (R) 10 ru1 Mediul nr. 15 (Mediu agar MacConkey)
Apă pînă la 1 OOO ml Hidrolizat pancreatic de gelatină (R) 17 g
Componentele solide se dizolvă în apă, se adaugă glicerolul (R), se Hidrolizat pancreatic de cazeină (R) 1,5 g
încălzeşte agitînd des şi se menţine la fierbere timp de 1 min, se ajus- Hidrolizat peptic de ţesut animal (R) 1,5 g
Lactoză (R) , 10 g
tează pH-ul astfel încît după sterilizare să fie 7 2 + 0.2 se repartizează în
flacoane şi se sterilizează' ia 120 °C timp de 30
~in:. ' ~ Săruri biliare (R) 1,5 g

69 - Farmacopeea Română, ed. a X~a

 1090 IX.F.3. Contaminare microbiană
Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni IX.F.4. 1091
Clorură de sodiu (R) 5 g
Agar (R) 13,5 ecr
R~şn neutru (I) 30 mg IX.F.4. CONTROLUL EFICACITĂŢII
Cristal violet (/) l mg CONSERVANŢILOR ANTIMICROBIENI
Apă pînă la 1 OOO ml
Conservanţii antimicrobieni se adaugă unor preparate farmaceutice
Co~ponentele s?lide se dizolvă în apă prin încălzire la fierbere timp sterile în scopul evitării unei eventuale contaminări microbiene a acestora
de 1 mm, se repartizează în flacoane şi se sterilizează la 120 °0 timp de pe perioada folosirii sau unor preparate farmaceutice nesterile în scopul
15 min. pH-ul mediului după sterilizare trebuie să fie 7,1 + 0,2. reducerii încărcăturii microbiene a acestora.
Adăugarea conservanţilor antimicrobieni nu exclude obligativitatea
Mediul nr. 76 (Mediu gelozat cu zaharuri) respectării regulilor de bună fabricaţie.
Hidrolizat pancreatic de cazeină (R) 10 g Microorganismele-test folosite pentru controlul eficacităţii conservan-
Hidrolizat peptic de ţesut animai' (R) 10 g ţilor antimicrobieni, prevăzute în această monografie, sînt cele mai frec-
Lactoză (Rl 10 g vent întîlnite în timpul procesului de fabricaţie, pe perioada conservării
Zahăr {R) ' 10 g şi a folosirii produselor, prezentînd un risc crescut pentru contaminarea
Glucoză monohidrat (R) 1 g preparatelor farmaceutice ; în unele cazuri pot fi folosite şi alte micro-
Sulfat de fer (II) (R) 0,2 g organisme-test.
Clorură de sodiu (R) 5 g Pentru a evalua eficacitatea conservanţilor antimicrobieni folosiţi,
Tiosulfat de sodiu (R) 0,2 g perioada de testare este de cei puţin 28 de zile ; după caz, se pot efectua
Agar (R) 13 g testări repetate.
Roşu de fenol (I) 25 mg Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni se efectuează în
Apă pînă la 1 OOO ml condiţii care permit evitarea unei contaminări accidentale a preparatului
farmaceutic analizat şi fără a afecta microorganismele-test inoculate.
Componentele se dizolvă în apă prin încălzire la fierbere, se ajustează 11.ficroorganisnie-test. Pentru contaminările experimentale se folosesc
pH-ul la 7,4 ± 0,2, se repartizează în eprubete şi se sterilizează la 115 °C următoarele microorganisme:
timp de 30 min. • Staphylococcus aureus (ATCC 6538P)
Apă peptonată
Escherichia coli (ATCC 8739)
Pseudomonas aeruginosa (ATCO 9027)
Peptonă (R) 10 g Candida albicans (ATCC 10231)
Clorură de sodiu (R) 5 g Aspergillus niger (ATCO 16404)
Apă pînă la 1 000 ml ·Medii de cultură. Pentr1.1 cultivarea microorganismelor-test se folosesc
Componentele se dizolvă în apă prin încălzire, se ajustează pH-ul la mediile de cultură prevăzute în tabelul I de la „Activitatea microbiologică
8,2 ± 0,2
şi se încălzeşte la fierbere timp de 20 min. Se filtrează, se ajus- a antibioticelor" (IX.F.5).
Prepararea inoculului. Pe suprafaţa mediului de cultură solid înclinat
tează pH-ul la 7,3 ± 0,1 şi se sterilizează la 115 °0 timp de 30 min.
se inoculează. culturile-stoc proaspăt obţinute din fiecare microorganism-
Albastru de bromtimol (I) 2 g/l test. Culturile de bacterii se incubează ia 30 - 35 °0 timp de 18 - 24 h,
1 g albastru de bromtimol (I) se dizolvă în 25 ml hidroxid de so- cultura de Candida albicans la 20 - 25 °0 timp de 48 h şi cultura de
diu 0,1 mol/1 şi se completează cu apă sterilă la 500 ml. Aspergillus niger la 20 - 25 °0 timp de 7 zile.
Hîrtie cu diclorhidrat de N, N' -dimetil-4-fenilendiamină. Se îmbibă fîsiile Pentru obţinerea suspensiilor de bacterii şi de Candida albicans, supra-
de hîrtie de filtru cu diclorhidrat de N,N'-dimetil-4-fonilendiamină '(R) faţa culturiîor se spală cu clorură de sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă şi
I,~ g/1 proaspăt preparat, se lasă lichidul să se scurgă şi se folosesc ime- suspensiile se diluează cn clorură de sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă pînă
mat. la o concentraţie de aproximativ 10 8 microorganisme-test pe mililitru.
Pentru obţinerea suspensiilor de Aspergillus niger suprafaţa culturilor se
Observaţie. Dacă agarul se prezintă sub formă de fibre, acesta se in-
spală cu clorură de sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă care conţine poli-
troduce într-un săculeţ de tifon, care se ţine într-un vas cu apă la tem- sorbat 80 (R) în proporţie de 0,05% m/V, iar suspensia se diluează cu
peratura camerei timp de 4 - 24 h, apoi se stoarce. Lichidul obtinut se clorură de sodiu-soluţie izotonică (R) sterilă. pînă la o concentraţie de
adaugă la celelalte componente dizolvate şi se încălzeste la fierb~re agi-
tînd pînă la dizolvare. . , ' aproximativ 108 microorganisme-test pe mililitru. Suspe:i.J.siile se prepară
înainte de folosire.
1092 IX.F.4. Controlul eficacităţii conservanţilor antimicrobieni
Determinarea numărului de microorganisme viabile din fiecare suspen-
sie se efectuează conform prevederilor de la „Contaminare microbiană -
însămîntare directă în mediul de cultură - Detenninarea numărului total
de bact~rii şi fungi" (IX.F.3.), folosind mediile de cultură prevăzute la
,,Contaminare microbiană" (IX.F.3.).
Tehnica de lucru. Pentru fiecare microorganism-test se folosesc porţiuni
separate din proba de analizat. . , . . ,
Pentru fiecare 20 ml sau 20 g dm proba ae analizat se mtroduc c_1te
0,1 ml inocul din suspensiile de microor:ganisme-test, ~~tţ~l încît se obţme
o concentratie de 105 - 106 microorganisme-test pe m1hhtru sau pe gram.
Probel~ inoculate se incubează la 20 - 25 °C. Din aceste probe se pre-
levează 1 g sau 1 ml, la următoarele intervale de timp_: O h, 6 h, ~4 1:-,
48 h 7 zile 14 zile 21 zile si 28 zile conform prevederilor pentru d1fen-
tele ~ategorii de pr;parate fa~maceuti~e specificate la paragraful „Interpre-
tarea rezultatelor". La aceste intervale de timp se urmăreşte reducerea
numărului iniţial de microorganisme viabile faţă de timpul zero,. co~or:13-
prevederilor de la „Contami1;1are micro~iană_ - Însămînţare __d1r:ectă !~
mediul de cultură - Determmarea numarulm total de bactern Şl fungi
(IX.F.3).
Interpretarea rezultatelor. Conservantul antimicrobian fol_osit este _con-
siderat eficient pentru proba de analizat dacă numărul de m1croorgarusme
se modifică astfel : . . . .
Pentru preparatele injectabile, conservantul antim1crob_ian trebuie _s_a
reducă numărul iniţial de bacterii cu un factor de cel puţ113; 103 pe, ~v-
litru în decurs de 6 h de la inoculare ; după 24 h nu mai este aamisa
prezenta bacteriilor. . . .
C~nservantul antimicrobian trebuie să reducă numărul m1ţial_ de fungi
cu un factor de cel puţin 10 2 pe mililitru în ~ecurs de 7 zile ~e 1~
inoculare; după acest interval de timp nu este admisă creşterea numarulm
de fungi.
Pentru preparatele oftalmice, conservantul antimicrob~an trebuie .s.ă
reducă numărul iniţial de bacterii cu un factor de cel puţm 103 pe mih:
litru sau pe gram în decurs de 6 h de la inoculare ; după 24 h nu mal
este ad):nisă prezenţa bacteriilor.
Conservantul antimicrobian trebuie să reducă numărul iniţial de !1lll:gi
cu un factor de cel putin 102 pe mililitru sau pe gram în decurs de I zile
de la inoculare ; după' acest interval de timp nu este admisă creşterea nu-
mărului de fungi.
Pentru preparatele farmaceutice de uz topic, conservantul antimicrobi~n
trebuie să reducă numărul iniţial de bacterii cu ~ factor de ce! puţ_m
10s pe mililitru sau pe gram în decurs de 48 h de la moculare ; dupa 7 zile
nu mai este admisă prezenţa bacteriilor.
Conservantul antimicrobian trebuie să reducă numărul iniţial de fu°:g1
cu un factor de cel putin 102 pe mililitru sau pe gram în decurs de 14 zile
de la inoculare ; după ~cest interval de timp nu este admisă creşterea numă­
rului de fungi.
Activitatea microbiologică a antibioticelor IX.FA. 1093
Pentru preparatele farmaceutice lichide administrate pe cale orală, con-
servantul antimicrobian trebuie să reducă numărul iniţial de bacterii cu
un factor de cel puţin 10 2 pe mililitru în decurs de 7 zile de la inoculare ;
după acest interval de timp nu este admisă creşterea numărului de bacterii.
Numărul iniţial de fungi pe mililitru nu trebuie să crească nici în
intervalul de 14 zile de la inoculare şi nici după acest interval.
IX.F.5. ACTIVITATEA MICROBIOLOGICĂ
A ANTIBIOTICELOR
Determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor prin metoda d{fu-
zimetrică se bazează pe compararea zonelor de inhibiţie ale creşterii unui
microorganism-test, produse de concentraţii cunoscute dintr-un antibiotic-
standard, cu zonele de inhibiţie produse de concentraţii presupuse egale ale
antibioticului de analizat.
Activitatea microbiologică a antibioticelor se exprimă în unităţi inter-
naţionale sau în micrograme pe miligram antibiotic de analizat.
Prepararea soluţiilor-standard (stoc şi diluţii de lucru) şi a soluţiilor­
probă (stoc şi diluţii de lucru).
Soluţia-standard stoc se prepară prin dizolvarea unei mase cunoscute
de antibiotic-standard (în prealabil uscat, dacă este necesar) în 100 ml
V solvent, conform prevederilor din tabelul IV.
Diluţii-standard de lucru. Din soluţia-standard stoc se prepară,
înainte de folosire, două diluţii-standard de lucru de concentraţiile prevăzute
în tabelul IV. La preparare se folosesc solvenţii prevăzuţi în tabelul IV.
. Soluţia-probă stoc se prepară prin dizolvarea unei mase din antibioticul
de analizat egală cu masa antibioticului-standard în 100 ml solvent, con-
form prevederilor din tabelul IV.
Diluţii-probă de lucru. Din soluţia-probă stoc se prepară, înainte de
folosire, două diluţii-probă de lucru de concentraţii presupuse egale cu
concentraţiile diluţiilor-standard de lucru. La preparare se folosesc solvenţii
prevăzuţi în tabelul IV.
Timpul de conservare al soluţiilor-stoc (standard şi probă) este prevăzut
în tabelul IV.
Microorganisme-test. Se folosesc microorganisme-test în formă vegeta-
tivă sau în formă sporulată.
În cazul microorganismelor-test în formă vegetativă se lucrează cu o
tulpină incubată la termostat la 35 - 37 °C timp de 18 - i20 h, dispersată,
imediat înainte de folosire, sub formă de suspensie, în apă sterilă sau în
clorură de sodiu-solutie izotonică (R) sterilă.
În cazul microorganismelor-test în formă sporulată (de ex. Bacillus
subtilis) se lucrează cu o suspensie-stoc de spori care se prepară după o
. anumită tehnică.
Microorganismul-test Bacillus subtilis (NCTC 2589 şi ATCC 6633) se
~ păstrează pe mediul nr. V prevăzut în tabelul II. Se efectuează treceri,
timp de 3 zile, procedînd în felul următor: în prima zi se efectuează tre-
cerea acestei tulpini într-o eprubetă cu mediul nr. V şi se incubează la
1094 IX.F.5. Activitatea microbiologică a antibioticelor
IX.F.5. 1095
.....
30 - 37 °C timp de 18 - 20 h. În zilele a doua şi a treia se efectuează ..... l
treceri, urmate de incubaţie în condiţii identice cu cele descrise anterior, .....
....
1:0

"' I I i
o.o
I
o.o
I
o.o
"° o.o a (N
r-,'
din coloniile obţinute în ziua precedentă. În continuare, timp de alte :;; "' o oo
U? lO
><: I

-
c-,' ei (N
o o
3 zile se procedează în felul următor: în prima zi, din coloniile obţinute în , r-,'

ultima eprubetă se efectuează trecerea în plăci Petri cu mediul nr. V şi se o.o o.o o.o
..,,."" â
00 00
incubează la 30 37 °e timp de 18 - 20 h. În zilele a doua şi a treia .... 00

se efectuează treceri, urmate de incubaţie în condiţii identice cu cele de-

~ <I) C'>
5
i ! I I I
- !:.: o
o
w'
<I)
i
scrise anterior, din coioniile obţinute în ziua precedentă. Din coloniile carac-
teristice obţinute în a treia zi se efectuează treceri în eprubete cu mediul
--
o.o o.o t:l) o.o
-â
o

00
w'

::: .,;
nr. V şi se incubează la 30 - 37 °C timp de 18 - 20 h. În fiecare eprubetă ' ~ I I i I I
I I I .,,o "' o
"" (N
o I
care prezintă o creştere abundentă se adaugă 5 - 6 ml apă sterilă în care
se omogenizează cultura. Suspensia din fiecare eprubetă este folosită pentru
însămînţarea unei plăci Roux cu mediul nr. II prevăzut în tabelul I. Plă­
--
o.o Ol) 00 E o.o o.o Ol)
-
'E
o

(N
.,,-
(O

cile Roux se incubează la 30 - 37 °C timp de 5 - 7 zile, după care se ....~ ::: lQ C'> o
o I i I I ::: ::: "' o
<0'
I
efectuează un control microscopic pe un frotiu colorat Gram. Dacă frotiul .
'<o
;, -o
(N

-
o
o o
<0'
studiat conţine 80 - 90% spori se procedează la recoltarea sporilor în mo- ;,;:

-
~
dul următor : în placa Roux se introduc 15 - 25 ml apă sterilă şi cîteva ........ 00 Ol)

..,,."" "" E 00
.,."
Ol)
r-,'

perle de sticlă şi se agită. Suspensia de spori astfel obţinută se colectează " ....
ţ,.
(O C'> I I I I I I ~ o
o I
·~
-
o (O

într-un flacon care se încălzeşte la 65 - 70 °e timp de 30 min. Se spală ;;; ,..:

apoi suspensia de spori de trei ori cu apă sterilă, prin centrifugare la ~" 1:0
i
....
-c o.o
1:D 1:D

-
00 M 1:D
;: !!; I I I I "'
.,, .,, . o o
o' ~ o ,..:
Tabelul I
o.o i
-
o

o
MEDII DE CULTURĂ FOLOSITE PENTRU ÎNTREŢINEREA TULPINU.OR DE .MICROORGA- .... 00 1:D
M â (JJ
.,,
--
(O
NISME-TEST, PENTRU OBŢINEREA SUSPENSIBI-STOC DE SPORI ŞI PENTRU TRECERI ţ,. C'>
"' <O
C'>
I I I I I I o I
o a:,
ZU.NICE o ,..:
o.o o.o â o.o
"" o]
a:,
,..:
Componente
I
M eăii de cultură

II III
ţ,. ::: I C'> o
o
-
o
I I I I lQ I
-"' - o
o (O
I
r--.'

o
ţ,.
I I
1:Dâ ,..:
Peptonă (R) 10 g 10 g 20 g .... I I I I l I I I o
(N o
o I

Clorură de sodiu (R) 5 g 5 g -

o lO
w'

Sulfat de magneziu (R) 0,12 g g

Glucoză monohidrat (R) 1 g 2 g 10 g "";:i
·.;
g §:
Agar pulbere (R) 15 g 15 C 25 g
N
a: .E"1 -~
V,)

"
i " g "'" "o .so
+'

Extract de:.:_drojdie (R) 3 g

~
:a"
es. "§:
... .~"'
" ~ "'
'O
.!=<
§:
;:i

"" ::, :E..."'

A
'O +'

a"'
Extract de came (R) 1,5 g ""'ie ·s... ..."A ""' ...." §: 'ti"'
+' 'O

ă...
C
t..:,
"' ;e .g Ci +'

g "' " ...."' "A ! o ......'ti"oo "' EAo

;:i
Apă pînă la 1000 ml 1 OOO ml 1 OOO ml o (; o +' ~
ll) ll)
.µ ;:i ~ "
+'
u;

""Ao "'g "'" "'E" .!::c" To" "o.oo "oeo "'"' ""el
pR după sterilizare 6,8-7,0 6,8-7,0 5,8-6,0 "' "' +'
+' +'
;:i
§: '" ""A ;:i

+'
A
... f
ţt
...,
K g ,a 'O
'tl
~
.o: ~
::l...
o
<J
.:;
...
"' "'A
"
'O
°"
<: <: :IlA
<V
::.. /ll /ll ~ iii <: Â '"'
;-; u (.?
M
1096 IX.F.5. Activitatea microbiologică a antibioticelor IX.F.5. 1097

Tabelul III
0/J 0/J ~ ,-.;
"...,
::i. ::i.
SOLUŢII-TAJIIPOl'\ STERILE ;:i
o o

-
cq
o N N
.. .. N
..
0/J 0/J H
Soluţie-tampon ::i. ::i. ~
ţ;Î

- -
c:)
Componente s s
pH 4,5 I pH 6,0 I pH 7,0
;
I pH 8,0
Jo /7 V/ (pqo,1q, zs o, "'
Hidrogenofosfat de dipotasiu (R) p-t11pu111s) :101s-,totţţinzos 11 a.111ruesuoo ap q,utţL "
(K 2HPO 4 ) - 2,0 g - 16,73 g
"'
Hidrogenofosfat de disodiu (R)
(Na2 RPO 4 • 2H 2O) - - 7,13 g - ( pqo,1q, ţs p,mpu117s)
00
Dihidrogenofosfat de potasiu (R) n.<:Jn/ -.p .;omfntţp va.11u1J(fa.1q, n.11ua<f, ;fuaazos
(KH2 P0 4) 13,6 g 8,0 g 3,63 g 0,523 g
Apă pînă la 1 OOO ml 1 OOO ml l OOO ml l OOO ml
( pqo.t<f, ţi: p,wp ,__
-u11;s) :107s . .1oziţfnzos va;,v.1v<f,a,1.ef n,17w,q, 1fw,azos

3 500 rot/min. Suspensia de spori se încălzeşte din nou la 65 - 70 °C timp

de 30 min.
Suspensia-stoc de spori astfel obţinută se conservă la 4 °C timp de
cel mult 6 luni.
Stabilirea concentraţiei suspensiilor de microorganisme-test în micro-
organisme-test pe mililitru se efectuează turbidimetric, comparativ cu un
etalon a cărui opacitate corespunde la 109 microorganisme-test pe mili-
litru. (n,11ţznţut aq, 7sa1-a,usiuvfi.too,11ţut u;) .,,
,sa1-autsţuvfi.100,11ţut ap ţaţSiwefsns vţf11.11ua:1uoJ o
La determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor se folosesc
suspensii de microorganisme-test de anumite concentraţii, obţinute prin
diluţie din suspensiile de concentraţia 10 9 microorganisme-test pe mililitru, (s) ,10;,1a<f,ns f'tM/S - •,-.ţ Cf.l ·- (I)

(ţ) .toţ,1afuţ 711,1.is - I I I I I I I I

atît pentru forma vegetativă cît şi pentru forma sporulată. -q<
: ,t0/i1:Jţ/oţqţ1u11 v aaţfio;oţqo.t:Jţut 2;~ ~ ţ! :::: ? 2;:>
Pentru întreţinerea tulpinilor de microorganisme-test se folosesc mediile ţţfp7ţa;p11 11a,111u;zu.1a;ap .uiuac/- p,1n11no ap ţţpaP[
de cultură prevăzute în tabelul IV (cu formula de preparare prevăzută ( J) 8:JţU/ţz ţ-'8'18.l/ - "1(.) «!U

:a;::.:1::!!; = "'
în tabelul I}. Pentru unele microorganisme-test care nu figurează in tabe-
lul IV se poate folosi ca mediu de întreţinere mediul nr. 1 de la „Con- (vJ ;sa/:f.};J:;!:.,:f.: :;·;;:tfz!;
0 1 I I
>-!>-!
I I
taminare microbiană" (IX.F.3.). : n,<;uaq, p,1n11m ap ţţpa1,v

Pentru microorganismele-test în formă vegetativă se efectuează tre-

ceri zilnice pe mediul prevăzut în tabelul IV.
Prepararea mediilor de cultură. Mediile de cultură folosite pentru deter-
minarea activităţii microbiologice a antibioticelor sînt prevăzute în tabe-
lul II. pH-ul mediilor de cultură se ajustează astfel încît după sterilizare
să se obţină valorile prevăzute în tabelul II.
Tehnica de lucru. Se topeşte mediul de cultură prevăzut în tabelul IV
pentru a forma stratul inferior al mediului de cultură folosit pentru deter-
minarea activităţii microbiologice a antibioticelor. Cîte 15 ml din mediul
de cultură topit se introduc în plăci Petri sterile cu diametrul interior de
100 mr:i şi cu înă_lţimea_ peretelui de 20 mm, aşezate pe o suprafaţă per-
fect onzontală, ş1 mediul de cultură se lasă să se solidifice.
 ( conti bel) J-1
o
(O
I
Carbenicilliimm
I 2
Staphylococcus
I 3
I-A
4
IV- i
I 5
10 7
6
Carbenicillinum
I 7
I 8
I 9 10
o;,

tampon tampon 5 zile I f,lg; 2 {,lg

natricum aureus I-C V- s n.atricum fosfat fosfat
ATCC 6538P pR 7,0 pH 7,0 ~
Cefalotinum Bacillus I-A IV- i 10• Cefalotim<m tampon tampon 5 zile 0,5 f,lg; 1 µg ~
natricum subtilis lI - B VII - s natt'icum fosfat fosfat ~1
NCTC 2589 pH 6,0 pH 6,0
Chlorampheni- Baoil/us I -A IV- i 10& Chlorampheni- apă la tampon 30 zile
colum 25 µg; 50 1•g
subtilis II - B VII- s colum fierbere fosfat
NCTC 2589 sau pH 6,0
metanol
Cloxacillinum Bacillus I -A IV i 10• Clo;racil/inum tampon tampon 7 zile 0,5 µg; 1 µg
natricu1n subtilis II - B VII -- s natricum fosfat fosfat
NCTC 2589 pH 6,0 pH 6,0
Colistimethatum Escherichia I-A IV - i 10? Colistimethatum tampon tampon 10 zile 5 OOO u.r.;
natricum coli I-C VII - s natricum fosfat fosfat 10 OOO U.I.
ATCC 10536 pH 6,0 pR 6,0
Colistini su/fas Escherichia I-A IV - i 101 Colistini tampon tampon 10 zile 5 OOO U.I.;
coli I - C VII - s sul/as fosfat fosfat 10 OOO U.I.
ATCC 10536 pH 6,0 pH 6,0
Do:rycyclini Baci/lus I-A IV- i 10• Do:rycyclini tampon tampon 15 zile
hydrochloridum subtilis II- B VII - s l U.I.; 2 U.I.
hydrochloridum fosfat fosfat
NCTC 2589 pH 4,5 pH 4,5
Erythromycini M icrococcus I-A IV- i 101 Erythromyci- metanol tampon 14 zile
lactobionas luteus 1- C XI- s num 10 !-'g; 20 µg
fosfat
ATCC 9341 pH 8,0
Erylhromycini M"i crococcus I- A IV- i 10 7 Erythromyci- metanol tampon 14 zile
propionas luteus I- C XI- s num 10 µ.g ; 20 ,,.g
fosfat
ATCC 9341 pH 8,0
E1-ythromycini 1ft icrococcus I- A IV i 10' Erythromyci- metanol tampon 14 zile
ethylsuccinas luteus I- C XI- s num 10 µg; 20 µg
fosfat
ATCC 9341 pH 8,0
Gentamicini Bacillus I -- A IV- i 10• Genta1nicini tampon tampon 30 zile
II- B VII - s 25 µg; 50 ,,g
sul/as subtilis sulfas fosfat fosfat
NCTC 2589 pH 8,0 pH 8,0
Griseofulvinu1n Mycrosporum III-A X-s 10' Griseofulvinum dimetil- tampon 30 zile
gypseum 25 µg; 50 µg
forma- fosfat
ATCC 14683 I I I midă pH 6,0 I

T<anamycini Bacil/US I-A IV- i 10• lfonamycini tampon tampon 21 zi.le 25 !-'g; 50 p.g
sulfas subtilis II- B VII- s sulfas fosfat fosfat
NCTC 2589 pR 8,0 pH 8,0
Neomycini Bacillus I-A IV- i 10• Neomycini tampon tampon 14 zile 25 U.I.; 50 U.J
mlfas subtilis II- B VII- s sulfas fosfat fosfat
NCTC 2589 pH 8,0 pH 8,0
Nystatinum Saccharomyces III- A IX- s 10 7 Nystatinum dim etil- tampon 1 zi 50 U.I.; IOOU.
cerevisiae forma- fosfat
midă pH 6,0
'.) xacil/inum Bacil/US I- A IV- i 10• O xacillitium tampon tampon 3 zile I {,lg; 2 vg
~atricum subtilis II- B vn-s rnitricum fosfat fosfat
ATCC 6633 pH 7,0 pII 7,0
'.) xytetracyc/ini Bacilltts I-A IV- i 10• O xytetracy- acid tampon 15 zile 1 U .I.; 2 U .I.
;yd.-ochloridum subtilis II- B VII- s clinum clorhi- fosfat
NC'.l'C 2589 dric pH 4,5
0,1 mol/I
Phel!Oxymethyl- Staphylococcus I-A IV- i 10' Phenoxyme- metanol tampon 5 zile 1 lU.; 2 U.I
/Jenicillinum aureus I- C V-s thylpenicilli- fosfat
A1'CC 6538P nu1n pH 7,0
Polymyxini B Bordetella I-A IV- i 107 Polymyxini B tampon tampon 5 zile 250 U.I.;
sulfas bronchiseptica I-C XII- s sulfas fosfat fosfat 500 U.I.
ATCC 4617 pH 6,0 pH 6,0
l?ifampicinum Bacillus I-A IV -- I 10• Rifampicinum metanol tampon 7 zile o,s µg; 1 vg
subtilis II- B VII- s fosfat
NCTC 2589 pH 7,0
sau
ATCC 6633
'5treptomycini Bacillus I-A IV- i 10• Streptom ycini tampon tampon 30 zile 5 U.I.; 10 U. I
,ulfas siebtilis II-B VII - s sulfas fosfat fosfat
ATCC 6633 pH 8,0 pH 8,0
~
Tetracyclinttm Bacillus I-A IV- i 10• Tetracyclini
hydroc!tloriăum
tampon
fosfat
tampon
fosfat
15 zile 1 U.I.; 2 U.I.
~
subtilis II- B VII - s Q1

NCTC 2589 pH 4,5 pR 4,5

Tetracyclini Bacilltts I-A IV - i 10• Tetracyclini tampon tampon 15 zile 1 U.I.; 2 U.l.
II-B VII- s hydrochloridum fosfat fosfat ,__.
~:yărochloridum subtilis o
NCTC 2589 pH 4,5 pII 4,5 '-O
<.O
1100 IX.F.5. Activitatea microbiologică a antibioticelor
În mediul de cultură prevăzut în tabelul IV pentru a forma stratul
superior al mediului de cultură folosit pentru determinarea activităţii mi-
crobiologice a antibioticelor, topit şi răcit la 50 °e, în cazul suspensiei de
microorganisme-test în formă vegetativă sau răcit 1a 60 °e, în cazul sus-
pensiei de microorganisme-test în formă sporulată, se introduce 1 ml sus-
pensie de microorganisme-test pentru 100 ml mediu de cultură şi se ames-
tecă pentru omogenizare. Concentraţiile suspensiilor de microorganisme-test
(în microorganisme-test pe mililitru), obţinute prin diluţie, conform pre-
vederilor anterioare, necesare însămînţărilor, sînt prevăzute în tabelul IV.
5 ml mediu de cultură însămînţat se aduc peste stratul inferior de mediu
de cultură solidificat în plăcile Petri, astfel încît să se formeze un strat
superior uniform ca grosime. După solidificarea stratului superior se aşază
pe suprafaţa acestuia, la o distanţă de aproximativ 28 mm de centrul
plăcii Petri şi la o distanţă egală unul faţă de celălalt, patru cilindri din
oţel inoxidabil sau din alt material adecvat (sticlă sau porţelan), cu dia-
metrul interior de 7 mm şi cu înălţimea de 10 mm.
Se efectuează cîte trei cîntăriri atît din antibioticul-standard cît şi din
antibioticul de analizat. Din fiecare cîntărire se prepară soluţiile-stoc
(standard şi probă) şi diluţiile de lucru (standard şi probă), conform pre-
vederilor anterioare. Pentru fiecare din cele două diluţii-standard de lucru
şi cele două diluţii-probă de lucru efectuate din aceeaşi cîntărire se folo-
sesc cîte şase plăci Petri. Diluţiile de lucru (standard şi probă) se introduc
în cei patru cilindri din fiecare din plăcile Petri, după cum urmează : în
primele şase plăci Petri, în doi din cilindri se introduc cîte 0,4 ml din
prima diluţie-standard de lucru şi în ceilalţi doi cilindri cîte 0,4 ml din
prima diluţie-probă de lucru; în celelalte şase plăci Petri se procedează
în mod identic cu cea de-a doua diluţie de lucru (standard şi probă).
Plăcile Petri se închid, se incubează la termostat la 35 - 37 °C timp
de 18 h şi se măsoară diametrul zonelor de inhibiţie a creşterii microorga-
nismelor-test, produse atît de diluţiile-standard de lucru cît şi de diluţiile­
probă de lucru. Determinarea se efectuează cu o precizie de O, I mm, folo-
sind un instrument adecvat de măsurare.
Interpretarea rezultatelor. Se calculează media aritmetică a diametrelor
zonelor de inhibiţie pentru fiecare diluţie de lucru (standard şi probă) şi
se procedează conform prevederilor de la „Evaluarea statistică a determină­
rilor biologice - Calculul activităţii biologice prin evaluare indirectă -
Metode bazate pe răspunsuri gradate" (IX.F.16.).
Proba de analizat este corespunzătoare dacă activitatea microbiologică
a acesteia este de cel puţin 90,0% şi de cel mult ll0,0% faţă de activi-
tatea microbiologică a antibioticului-standard.
Limitele fudiciale de eroare sînt cuprinse între 80,0% şi 125,0%.
Observaţii. La determinarea activităţii microbiologice a antibioticelor
din preparatele farmaceutice lichide se foloseşte soluţia ca atare sau diluată
la o concentraţie presupusă egală cu concentraţia soluţiei-standard stoc
respective. Din celelalte preparate farmaceutice, antibioticul se extrage cu
un solvent adecvat şi se prepară o soluţie, de o concentraţie presupusă egală
Activitatea enzimatică a chimotripsinei IX.F.7.1. 1101
cu concentraţia soluţiei-standard stoc respective, cu ajutorul soluţiilor-tam­
pon sterile prevăzute în tabelul III. . . . .
Activitatea microbiologică a antibioticelor se mai poate determma ş1
prin metoda turbidimetrică.
IX.F.6. IDENTIFICAREA PROTEINELOR SERICE
PRIN TEHNICA DUBLEI DIFUZIUNI 1N GEL
Metoda se bazează pe reacţia imunologică de precipitare dintre o pro-
teină. serică. umană şi un antiser specific.
Tehnica de lucru. Pe lame de sticlă degresate se 1:P~i~ă agar-gel (!?-)
topit, într-un strat cu o grosi~e de 2 -.3 mm. DuJ?ă sohdtflcarea ac~stm~~
prin aspirare ci: 1:juto:r;ul 1:-nu: tub P;:rtorato: cu di3:metrul de apro~mat~,
2 mm se practica goueun dispuse m rozeta, }a distanţe de aproximat!".
3 mm între ele. Dacă nu se prevede altfel, m godeul central al rozetei
se introduce cu ajutorul unei pipete efilate s~luţia yrote~că de analizat,. iar
în celelalte godeuri se introduc diverse anţ1serur~ (antiser uman, antiser
porcine, antiser bovine etc.). Lamele se ţ11:_ la 1nc3bat, la temperatura
camerei, timp de 4 - 24 h, într-o atmosfera um~d~... . . _
în cazul proteinei umane, rezultatul deterrmn?-m est~ pozitiv dac3:
apare O linie de nrecipitare între godeul care conţme antiserul uman ş1
godeul din care a~ difuzat proteina de analizat.
1n cazul antiserurilor heterospecifice, rezultatul determinării trebuie
să. fie negativ.
IX.F.7.1. ACTIVITATEA ENZIMATICĂ
A CHIMOTRIPSINEI
Determinarea activităţii enzimatice _a chimoţrip?i1:ei se bazează pe
hidroliza esterului etilic al clorhidratului de L-tirozma (Ţ~E-:-H_Ol) de
către chimot~sină, la pH 6,2 - 6,3 şi ~a temper8:tura de 2o C Ş1 titrarea
ionilor de hidrogen eliberaţi cu hidroxid de sodiu. . .
Unitatea de chimotripsină - UCHT(~~-HCI) - este masa en~1me1 care,
în condiţii standard, hidro;izează _un 1:11-hmol de substrat. J?e rmnut. .• ~
Prepararea substratului. Se dizolva ~,6142 g _ester e!1hc al clorh:ura.-
tului de L-tirozînă (R) şi 1,461 g clorura de so<7:H~ (1:-) m 50 ml ap~, se
adaugă 2 5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, se agita ş1 se completeaza. cu
apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluţia se prepar~. înain~e de .folosrre.
Tehnica de lucru. Într-un flacon de 100 ml cu pereţn dubli, se mtro1uc
40 O ml substrat si se conectează la un ultratermostat, la 25 0,1 °9. Omd
te~peratura _con.'ţinutului din pacon. ajunge ~a 25 ± O, 1 . se aJu~t;az~
pH-ul soluţiei la_ 6,2 - 6,3 cu n1dro:i,::1d de sodiu _0,1 mol/1 ş1 ?e ag~ta. c~
ajutorul unui agitator electromagnetic. Se _adauga 1,0 ml ch1motn~s11:a
o 05°1 m/V în apă şi se pune în funcţmne un cronometru. Va~aţ1'.:
pH-t~'fui, datorată grupărilor carboxil eliberate de substrat în urma acţmnu
1102 IX.F.7.2. Activitatea enzimatică a pancreatinei
hidrolitice a chimotripsinei, este corectată în permanenţă cu hidroxid
de sodiu 0,02 mol/1 astfel încît pH-ul să f~e 6,2 - 6,3. Titrarea durează.
5 min şi este luată în considerare atunci cînd se folosesc 0,9 - 1,1 m!
hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 pe minut. Pentru dozare sînt necesar~ trei
determinări folosindu-se în calcul valoarea medie a rezultatelor obţinut~.
Activit;tea enzimatică a chimotripsinei se calculează conform formulei:
V,n
UCHTfTEE-HCI) jmg =- -
m În paralel, se efectuează determinarea cu_ o _probă-martor obţ~ută în
în care:
V volumul de hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 folosit pe minut la
titrare (în mililitri) ; . . .
n 0,02 (cantitatea grupănlo~ car~<;>xil ~eutrahzate de I ml hidro-
xid de sodiu 0,02 mol/1, lll m1hmoh) ;
m _ masa chimotripsinei luate în lucru (în miligrame).
IX.F.7.2. ACTIVITATEA ENZIMATICA
A PANCREATINEI
Pentru a stabili activitatea enzimatică a pancreatinei se efectuează
următoarele determinări : · . . . . V 1 = volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei-
I. Activitatea amilolitică. Metoda se bazează pe h1drohza amidonulm
solubil de către amilaza pancreatică, la pH 6,8, la temperatura de 25 ~O
şi în prezenţa clorurii de sodiu şi titrarea iodometrică în mediu alcalm
a grupărilor reducătoare formate. . . . . dintr-o emulsie de ulei de floarea-soarelui de către lipaza pancreatică, la
Unitatea amilazică conform prevedenlor Federaţ1e1 Internaţlonal_e
Farmaceutice (UAFIP), esţe masa ~nzi:?-~i _c'.'re__, în condiţii _st~nd~d, hi-
1
drolizează amidonul solubil cu o viteza 1mţiala care determma eliberarea
unui microechivalent de grupare glucozidică pe minut.
Prepararea substratului. 10,00 g amidon solubil (R), uscat la 120 °'-'.
timp de· 4 h, se suspendă în 50 ml ap~. ~u~pen~ia se to_arnă _peste 809 mi
apă la fierbere şi, după spălarea can~1tativa a ţ1a<:_onulu1 vcu. :,O ml aJ!a, s~
aduce din nou la fierbere, sub agitare contmua. Se raceşte la 20 O, se
aduce cantitativ într-un balon cotat, se completează cu apă la 1 OOO ml
si se filtrează. Se prepară înainte de folosire. · . . _
' Soluţie de pancreatină. O, 1 g pancreatină, cîntărite la balanţa analitica,
se triturează într-un mojar cu tampon fosfat pH 6,8 (0,067 mol/1) (R),
la temperatura camerei, ti~p de 30 min. _Amestecul se aduce cantita-
tiv într-un balon cotat ş1 se completeaza cu tampon . fosfat__ pH 6:8
(0,067 mol/1) (R) la 100 ml. Activitatea amilolitică a ace_ste1 soluţ11 treb:11::
să fie de cel mult 20 UAFIP /ml. În caz contrar, soluţia de J?ancreatina
se diluează cu tampon fosfat pH 6,8 (0,067 mol/1) (R). Soluţia de pan-
creatină luată în lucru se prepară înainte de folosire.
Tehnica de lucru. Într-un fiacon de 250 ml se introduc 25,0 ml sub-
strat, 10 ml tampon fosfat pH 6,8 (O,~ mol/1) (R) şi 1 _ml clorură d~
sodiu (R) 0,2 mol/1. Flaconul se introduce mtr-o baie de apa termost:atata
la 25 ± O, 1 °c. Cind temperatura conţinutului din flacon ajunge la 25 °C
Activitatea enzimatică a pancreatinei IX.F.7.2. 1103
se adaugă 1,0 ml soluţie de pancreatină şi se pune în funcţiune un crono-
metru. Flaconul se agită bine şi exact după 10 min de la adăugarea solu-
tiei de pancreatină se întrerupe reacţia prin adăugarea, sub agitare con-
tinuă, a 2 m1 acid clorhidric 1 mol/1, apoi se adaugă 10,0 ml io~ 0,05 :1101/1
si imediat 45 ml hidroxid de sodiu O, I mol/I. Flaconul se ţme la mtu-
ii~ric timp' de 15 min, se adaugă 4 ml acid sulfuric 200 g/1 (R) şi se ti-
trează cu tiosulfat de sodiu O, 1 mol/1.
aceleaşi conditii cu deosebire că acidul clorhidric I mol/1 se adauga peste
substrat la tim~ul zero şi imediat se adaugă soluţia de pancreatină şi
ceilalţi reactivi. . . V • • , ,
Pentru dozare sînt necesare trei determman, folosmdu-se m calcU1
valoarea medie a rezultatelor obţinute.
Activitatea amilolitică a pancreatinei se calculează conform formulei:
5(V -V)
UAFIP/mg = ---'--=----'----
1
[I - 0,03(V 1 - V)Jm
în care:
V = volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 mol/1 folosit la titrarea probei
luate în lucru (în mililitri) ; . . .
martor (în mililitri) ;
m = masa pancreatinei luate în lucru (în miligrame).
II. Activitatea lipolitică. Metoda se bazează pe hidroliza trigliceridelor
pH 9,0 şi la temperatura de 37 °C şi titrarea cu hidroxid de sodiu a
acizilor graşi eliberaţi. . . .
Unitatea liPazică, conform prevederilor Federaţ1e1 Internaţionale Far-
maceutice (îJLFIPJ, este masa enzimei care, în condiţii ~tan_dard, ţiidroli­
zează uleiul vegetal, astfel încît determină eliberarea unul m1croechivalent
de grupări carboxil pe minut. . . .
Prepararea substratului. 10,0 ml 1.1le1 de floarea-soarelui neutralizat (R)
se amestecă într-un omogenizator cu 90 ml gumă arabică (R) 100 g/1.
Procedeul se repetă de cinci ori pentru a se obţine o emulsie omogenă şi
stabilă. Se con;ervă la O - 5 °C timp de cel mult 15 zile.
Soluţie de pancreatină. O, l g pancreati~ă, cîntărite la b31-la~ţ:3- _anali!i~ă,
se triturează într-un mojar, timp de 10 mm, cu 10 ml apa rac1ta la :, C.
Amestecul se aduce cantitativ într-un balon cotat şi se completează cu apă
răcită la 5 °C, la 100 ml. Activitatea lipolitică a acestei soluţii trebuie să fie
de aproximativ 6 tJLFIP /ml (la titrare trebui~ să se~ folosească între 0,4 ~1
şi 0,8 ml hidroxid de sodiu 0,01 mol/I pe mmut). In caz contrar, soluţ1a
de pancreatină se diluează cu apă răcită la 5 °C sau se cîntăreşte o masă
mai mare de pancreatină pentru a obţine o soluţie mai concentrată. Solu-
tia de pancreatină luată în lucru se prepară înainte de folosire.
' Tehnica de lucru. Într-un flacon cu pereţii dubli, conectat la un ultra- ~
termostat, la temperatura de 3i ± O, I °C se introduc 5,0 ml substrat, 4 m1
tampon tris (hidroximetil)aminometan-clorură de sodiu (R) şi 1 ml tauro-
 Activitatea enzimatică a pancreatinei
1104 IX.F.7.2.
colat de sodiu 80 g/1. (R) Amestecul se diluează cu apă la un volum total
de 14 ml. pH-ul se ajustează la 9,0 cu hidroxid de sodiu 0,05 mol/I şi
se adaugă 1,0 ml suspensie de pancreatină. pH-ul se menţine constant
(9,0) prin adaos de hidroxid de sodiu 0,01 mol/1, sub agitare continuă,
folosind un pH-metru. Titrarea se întrerupe după 5 min.
Pentru dozare sînt necesare trei determinări, folosindu-se în calcul va-
loarea medie a rezultatelor obţinute.
Activitatea lipolitică a pancreatinei se calculează conform formulei:
ULFIP/ m-g -
IO -
•V-
[m
în care:
V = volumul de hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 folosit pe minut la
titrare (in mililitri) ;
m = masa pancreatinei luate în lucru (în miligrame).
III. Activitatea proteolitică. Metoda se bazează pe hidroliza cazeinei
de către pancreatină, la pH 7,5 şi la temperatura de 35 °C şi dozarea
spectrofotometrică la 280 nm a peptidelor eliberate.
Unitatea proteazică, conform prevederilor Federaţiei Internaţionale Far-
maceutice (UPFIP), este masa enzimei care, în condiţii standard, eliberează
pe minut peptide a căror absorbanţă la 280 nm este egală cu absorbanţa
unui micromol de L-tirozină.
Prepararea substratului. La 1,250 g cazeină (R) se adaugă 60 ml apă
şi 10 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 şi se agită uşor, cu ajutorul unui
agitator magnetic, pînă la dizolvare (aproximativ l h). pH-u1 soluţiei se
ajustează la 8,0 cu acid clorhidric O, 1 mol/1 sau cu hidroxid de sodiu
0,1 mol/1 şi se diluează cu apă la 100 ml, într-un balon cotat. Soluţia se
prepară înainte de folosire.
Soluţie de pancreatină. O, I g pancreatină, cintărite la balanţa analitică,
se triturează într-un mojar, timp de 15 min, cu 30 ml clorură de cal-
ciu (R) 0,02 mol/1 cu pH 6,0 - 6,2. Amestecul se aduce cantitativ într-un
balon cotat şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Soluţia se
prepară înainte de folosire.
Soluţie de enterokinază. 25,0 mg enterokinază (R) se dizolvă în 25 ml
clorură de calciu (R) U:02 mol/1 cu pH 6,0 - 6,2, într-un balon cotat.
Soluţia se prepară înainte de folosire.
Soluţie de L-tirozină. 60,4 mg L-tirozină (R) se dizolvă în l OOO ml
acid clorhidric 0,1 mol/1, într-un balon cotat (soluţia conţine 0,1812 mg
L-tirozină sau 1 µmol L-tirozină în 3 ml soluţie). Se determină absorbanţa
soluţiei de L-tirozină la 280 nm.
Activarea enzimei. 5,0 ml soluţie de pancreatină se amestecă cu 5,0 ml
soluţie de enterokinază şi se ţine la termostat la 35 °0 timp de 90 min.
Se diluează cu tampon borat pH 7,5 (R) pînă cînd absorbanţele solu-
tiilor-probă de la „Tehnica de lucru", determinate la 280 nm, sînt cuprinse
între O, 15 şi 0,60.
Tehnica de lucru. În şase eprubete (trei eprubete-martor şi trei eprubete-
probă) se introduc cîte 2,0 ml substrat şi 2 ml tampon borat pH 7,5 (R).
Activitatea enzimatică a pepsinei IX.F.7.3. 1105
Eprubetele se ţin în baia de apă, la 35 ± 0,1 °C, timp de 5 min. În eprn-
betele-martor se adaugă cite 5 ml acid tricloracetic (R) 50 g/1 şi se agită
energic. În cele şase eprubete se introduce, la intervale de 30 s şi sub
agitare, cîte 1,0 ml soluţie de enzimă activată. Exact după 30 min, ţinînd
seama de ordinea de adăugare a soluţiei de enzimă activată, se introduc
în eprubetele-probă cite 5 ml acid tricloracetic (R) 50 g/1 şi se agită bine.
Eprubetele se scot din baie şi se ţin la temperatura camerei, timp de
20 min, apoi se filtrează printr-un filtru din hîrtie Schleicb.er-Schiill
nr. 589 sau Whatman nr. 2. Se determină absorbanţele soluţiilor-probi\. şi a
soluţiilor-martor filtrate, la 280 nm, folosind ca lichid de compensare o
soluţie preparată din 3 ml tampon borat pH 7,5 (R), 2 ml apă şi 5 ml
acid tricloracetic (R) 50 g/1.
Activitatea proteolitică a pancreatinei se calculează conform formulei :
1JPFIP/mg = - Ap-A
~-m . 11
At. m. 100
în care:
Ap= absorbanţa medie a soluţiilor-probă;
absorbanţa medie a soluţiilor-martor ;
Am=
At= absorbanţa soluţiei de L-tirozină ;
m = masa pancreatinei luate în lucru (în miligrame).
IX.F.7.3. ACTIVITATEA ENZIMATICA
A PEPSINEI
Determinarea activităţii enzimatice a pepsinei se poate efectua prin
una din următoarele metode :
Metoda A. Se bazează pe hidroliza hemoglobinei de către pepsină, la
pH 1,8 - 2,0 şi la temperatura de 35,5 °C şi dozarea spectrofotometrică
a produşilor eliberati la 280 nm.
Unitatea de pep;ină - UP(Hb) - este masa enzimei care, în condiţii
standard, eliberează într-un minut produşi a căror absorbanţă la 280 nm
este egală cu absorbanţa unui rnilimol de L-tirozină.
Prepararea substratului. 2,000 g hemoglobină denaturată după Anson (R)
se triturează într-un mojar cu 20 -30 ml acid clorhidric (R) 0,06 mol/1. Ames-
tecul se aduce cantitativ într-un balon cotat, se ajustează pR-ul la 1,8 cu
acid clorhidric 0,1 mol/1 si se completează cu acid clorhidric (R) 0,06 mol/1
la 100 ml. Se centrifugh~ază la 4 000 rot/min timp de 15 min. Se prepară
înainte de folosire.
· Soluţie de pepsină. 0,2 g pepsină, cîntărite la balanţa analitică, s_e t~i-
turează cu apă într-un mojar timp de 15 min. Amestecul se aduce cantitativ
într-un balon cotat şi se completează cu apă la 100 ml. Soluţia se prepară
înainte de folosire.
Soluţie de L-tirozină. 60,4 mg L-tirozină (R) se dizolvă în 1 OOO ml
acid clorhidric 0,1 mol/I, într-un balon cotat (soluţia conţine 0,1812_mg
L-tirozină sâu I µmol L-tirozină în 3 ml soluţie). Soluţia se prepară înamte
de folosire.
70 - FarmacoJ>"ea Română, ed. a X-a
 Activitatea enzimatică a tripsinei IX.F.7.4. 1107
1106 IX.F.7.3. Activitatea enzimatică a pepsinei
Tehnica de Iueru. Două ouă proaspete de găină (cu o vechime de cel
0
. Curba -etalon a soluţiei de L-t_irozină. D~. soluţia de L-tirozină care con- mult 7 zile) se fierb timp de 10 min şi se răcesc; albuşul se separă şi se
~l~e 1 µmol/3 ml se prepara o sene de soluţ11, prin diluare cu acid clorhi- presează prin sita IV. Albuşul mărunţit se presează între hîrtii de filtru
anc O, 1 mol/I, conform următorului tabel: pînă cînd nu mai lasă urme umede.
50,0 mg pepsină se dizolvă în 100 ml amestec format din 2,5 ml acid
clorhidric 100 g/1 (R) şi 97,5 ml apă, se încălzeşte la 45 - 50 °C, se adaugă
Soluţie de L-tirozină 1 µmol/ Acid clorhidric O, 1 mol/l
Concentraţia .s-0luţiei diluate 10 g albuş, cîntărite la balanţa analitică, şi se ţine la 45 50 °C timp de
3 ml (în mililitri) (în mililitri}
de L-tirozină (în micromoU 2 h, agitînd din 15 în 15 min. Lichidul se decantează, iar albuşul nehidro-
pe mililitru) lizat se centrifughează. Reziduul se presează uşor între hîrtii de filtru pînă
cînd nu mai lasă urme umede şi se cîntăreşte la balanţa analitică.
4,0
5,0
6,0
5,0
0,133
0,167
Masa albuşului de ou hidrolizat (în grame) rezultă din diferenţa dintre
6,0 4,0 0,200 masa albuşului de ou luat în lucru şi masa albuşului de ou nehidrolizat (re-
8,0 2,0 0,267 ziduul).
10,0 0,383

?.e tras~ază curba-etalon a L-tirozinei prin determinarea
soluţiilor diluate, la 280 nm.
Tehni!Ja de lucru. În cinci flacoane de 50 ml se introduc cîte 5 O ml
substraţ. In două flacoane_ (fl_acoane-martor) se adaugă cîte IO ml acid tri-
c~orace!i:. (f) 50 ~/1. ~ele cm~ fl~coane ~e ţin într-o baie de apă termostata-
ta la 3;,,;:, :;:: ~,l O t_imp d~ ;:, mm. Se m~oduce în fiecare flacon, la inter-
V:al,e ~e 30 s Jl sub ag~tare, cite 1,0 ml soluţie de pepsină. Exact duvă IO min
ţi~nd seama de ordmea de _adă_?gare a soluţiei de pepsină, se îiitroduc ~
trei :lacoane (fla:=oan':-proba). c~te _10 U?-1 acid tricloracetic (R) 50 gil. Fla-
doan_le s': scot dm_ baie, ~e ag~tă bine ş1 se ţin la temperatura camerei timp
: 10 mm. Se filtreaza pnntr-un filtru din hîrtie Schleicher-Schiill
m. 589__ sau Whatm8:n nr. 2. Se determină absorbanţa soluţiilor-probă i
a soluţ~1lor-martor filtrate, la 280 nm, folosind ca lichid de com ş benzoil-L-arginină (R) se dizolvă în tampon borat pH 8,0 (R) şi se com-
o soluţ1~ preparată din 5 ml acid clorhidric (R) O06 mol/1 10 ml
cloracet1c (R) 50 g/1 şi 1 ml apă.
1
' ' aci
Abso!ban_ţa ~edie a celor trei soluţii-probă trebuie să fie cuprinsă în-
treg., 10 Şl ~,3_~· Dm absorbanţa medie a soluţiilor-probă se scade absorbanţa
m_;: ie a so1uţ11_lor:mart?r. Cu ajutorul curbei-etalon de L-tirozină se determi-
na conc~n_traţ1a 11l m1cromoli pe mililitru soluţie.
Activitatea enzimatică a pepsinei se ca1culează conform formulei!
UP(HbJ /100 mg =~
"' 100. m
în care:
P = micromoli de L-tirozină pe mililitru soluţie-probă·
m = m~sa pepsinei luate în lucru (în miligrame); ' nutului din flacon ajunge la 25 ± 0,1 °0, soluţia se ajustează la pH 8,0 cu
16 = vommul total al amestecului (în mililitri).
l:let~~a B. Se ~aze~z~ pe hidr~liza albuşului de ou de către pep;5ină.
h .d t.cbvi!atea e~~1;ffiabca a pepsmei se exprimă în grame albus de ou
1 ro izat, m cond1ţ11 standard, de un gram de pepsină. '
absorbanţelor IX.F.7.4. ACTIVITATEA ENZIMATICA
A TRIPSINEI
Determinarea activităţii enzimatice a tripsinei se poate efectua prin
una din următoarele metode :
Metoda A. Se bazează pe hidroliza esterului etilic al clorhidratului de
N-ct-benzoil-L-arginină (BAEE-HC1) de către tripsină, la pH 8,0 şi la tem-
peratura de 25 °C, şi titrarea cu hidroxid de sodiu a ionilor de hidrogen eli-
beraţi.
Unitatea ăe tripsină - UT(BAEE) - este masa enzimei care, în condi-
ţii standard, hidrolizează un micromol de substrat pe minut.
Prepararea substratului. 0,634 g ester etilic al clorhidratului de N-o:-
p~:? pletează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat (0,0185 mol/I).
Soluţie de tripsină. Se prepară o soluţie în apă care conţine tripsină
1 mg/ml [cel puţi:n 27 U'f(BAEEl/ml]. Soluţia se diluează înainte de folosire,
astfel încît 0,3 - 0,5 ml soluţie diluată să scindeze substratul, astfel încît
la titrare să se folosească, pe minut, 0,2 - 0,4 ml hidroxid de sodiu (R)
0,013 mol/J.
Tehnica de lucru. într-un flacon cu pereţii dubli, acoperit cu un dop
de cauciuc prevăzut cu cinci orificii (două pentru electrozi, unul pentru biu-
retă, unul pentru introducerea unui curent de nitrogen şi unul pentru intro-
ducerea reactivilor} se introduc 15,0 ml substrat. În flacon se barbotează
un curent de nitrogen, cu un debit potrivit pentru îndepărtarea dioxidului
de carbon aflat deasupra soluţiei. Flaconul se conectează la un ultratermostat
şi soluţia se agită cu un agitator electromagnetic. Oînd temperatura conţi­
hidroxid de sodiu 0,01 mol/1 sau cu hidroxid de sodiu 0,001 mol/1. Se adaugă
0,3 - 0,5 ml soluţie diluată de tripsină şi imediat se pune în funcţiune un
cronometru. Variaţia pH-ului, datorată grupărilor carboxil eliberate de sub-
strat în urma acţiunii hidrolitice a tripsinei, este corectată în permanenţă
 Activitatea enzimatică a tripsinei
1108 IX.F.7.4.
cu hidroxid de sodiu (R) 0,013 mol/1, astfel incit pB-ul să fie 8,0. Titrarea
durează exact 7 min.
Pentru o dozare sînt necesare trei determinări, folosindu-se în calcul
valoarea medie a rezultatelor obţinute.
Activitatea enzimatică a tripsinei se calculează conform formulei:
UTlBAEEl /mg
V-n
m Activitatea enzimatică a tripsinei se calculează conform formulei:
în care:
V = volumul de hidroxid de sodiu (R) 0,013 mol/1 folosit pe -minut
la titrare {în mililitri) ;
n = 13 (cantitatea grupărilor carboxil neutralizate de I ml hidro-
xid de sodiu R 0_,013 mol/I, în micrornoli);
m = masa tripsinei luate în lucru (în miligrame).
Metoda B (Metoda Anson). Se bazează pe hidroliza hemoglobinei de
către tripsină, în condiţii standard, şi dozarea colorimetrică a produşilor
eliberaţi, exprimaţi în L-tirozină.
Unitatea Anson (U Ansou) reprezintă masa tripsinei care, în condiţii
standard, eliberează pe minut produşi de scindare ai hemoglobinei, a căror
absorbanţă la 720 nm este egală cu absorbanţa unui milimol de L-tirozină.
Prepararea substratului. 2,300 g hemoglobină(R) se dizolvă, prîn tri-
turare, în 10,0 m1 apă, se adaugă 8.0 ml hidroxid de sodiu 1 mol/1, 36,0 g
uree (R), 72,0 m1 apă şi se ţiu la 25 °C timp de 40 min. Se adaugă 10,0 ml
dihidrogenofosfat de potasiu (R) 1 mol/, 14,0 g uree (R) şi se filtrează;
pH-ul final se ajustează la 7,5. Se prepară înainte de folosire.
Soluţia de bază de L-tirozină conţine 8 - 10-4 mrnol L-tirozină/5 ml.
Se dizolvă 0,2896 g L-tirozină (R) în 1000 ml acid clorhidric (R) 0,2 mol/1,
într-un balon cotat. La 10,0 ml din această soluţie se adaugă 0,5 ml formal-
dehidă (R) şi se completează cu acid clorhidric (R) 0,2 molfl la 100 ml, într-un
balon cotat. Soluţia se prepară înainte de folosire.
Soluţie de tripsină. 1,000 g tripsină se dizolvă în 1 OOO ml apă, într-un
balon cotat. 10,0 ml din această soluţie se diluează cu apă la 100 ml, într-un
balon cotat. Soluţia se prepară imediat înainte de folosire.
Tehnica de lucru. Un amestec de 5,0 ml substrat şi 1,0 ml soluţie de
tripsină se aduce la temperatura de 25 °0 şi se menţine 1a această tempera-
tură exact 10 min, într-un pahar de laborator de 50 ml. Se adaugă 10 ml
acid tricloracetic (R) 490 g/1, se lasă în repaus la temperatura camerei timp
de 39 min şi se filtrează (probă).
In paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor obţinută
astfel: 10 ml acid tricloracetic (R) 490 g/1 şi 5,0 ml substrat se amestecă
bine, astfel îndt să precipite întreaga masă de hemoglobină (R). Se adaugă
1,0 ml soluţie de tripsină, se amestecă, se lasă în repaus timp de 30 min şi
se fi!trează (martor).
In două flacoane de 50 ml se introduc cîte 5,0 ml din filtratele de la
probă şi martor, se adaugă cîte 10 ml hidroxid de sodiu.0,5 mol/1 şi cîte
3 m1 reactiv Folin-Ciocâlteu diluat (R), picătură cu picătură, sub continuă
Activitatea vasopresoare IX.F.8. 1109
agitare şi în acelaşi ritm (soluţia-probă şi soluţia-martor). După 5 min se
determină absorbanţa soluţiei-probă la 720 nm, folosind ca lichid de com-
pensare apa.
În paralel, se prepară soluţia-etalon de L-tirozină din 5,0 ml soluţie
de bază de L-tirozină, 10 ml hidroxid de sodiu 0,5 mol/1 şi 3 ml reactiv Fo-
1in-Ciocâlteu diluat (R) adăugat în aceleaşi condiţii. Se determină absor-
banţa soluţiei obţinute la 720 nm, folosind ca lichid de compensare apa.
lJ' A nson / g
T
= Ap , 1,28 • 20
,
.ne
în care:
Ap = absorbanţa soluţiei-probă ;
A. = absorbanţa solu ţie i-e talon de L-tirozină.
IX.F.8. ACTIVITATEA VASOPRESOARE
Determinarea activităţii vasopresoare se bazează pe punerea în evi-
denţă a creşterii presiunii arteriale la şobolan produsă de proba de anali-
zat comparativ cu creşterea presiunii arteriale produsă de un standard.
Standard: hipofiză posterioară-pulbere (e.n.).
Soluţie-s~dard. Hipofiza posterioară-pulbere (e.n.) se cîntăreşte la
balanţa analitică, se adaugă volumul necesar de acid acetic (R) 2,5 a/1,
astfel încît să se obţină o concentraţie de 2 U.I. vasopresină/ml. Ameste~~1l
se încălzeşte pe baia de apă timp de 5 min, sub agitare, se răceşte la un cu-
rent de apă şi se filtrează. Se conservă la O - 5 °0 timp de cel mult 3 luni.
, . Prin diluar<':a acestei soluţii cu clorură de sodiu-soluţie izotonică (R),
11;1-alllte de folosire, se obţine o soluţie care conţine O, 1 U.I. vasopre-
s1nă/ml.
Prepararea soluţiei-probă. Din proba de analizat se prepară, prin diluare
cu clorură de_ sodiu-soluţie izotonică (R), înainte de folosire, o soluţie cu
o concentraţie presupusă de O, 1 U .I. vasopresină/ml.
Tehnica de lucru. Se foloseşte un şobolan mascul, cu masa corporală
de 275 - 325 g, anesteziat prin administrarea subcutanată a 0,7 ml/100 g
masă corporală dintr-o soluţie de uretan (R) 250 g/1. După 45 min, animalul
este fixat pe o masă de operaţie termostatată la 32 - 33 °C. Se pregăteşte
pentru canulare vena femurală sau o venă caudală. Prin canula venei se
i~j':,ctează cîte 0,2_ml/100 g masă corporală dintr-o soluţie de heparină so-
dtca (R) care conţme 1 OOO U.I./ml. Pielea gîtului se incizează pe linia me-
diană, se îndepărtează muşchii şi se disecă în profunzime pachetul vasculo-
nervos al gîtului, izolînd artera carotidă. Se introduce canula carotidiană,
care se racordează la un manometru cu mercur, cu diametrul interior de
1 - 2 mm, prin intermediul unui tub care contine clorură de sodiu-soluţie
izoto:13-că (R). Se pot folosi şi alte dispozitive pentru înregistrarea presiunii
artenale.
1110 IX.F.9. Impurităţi hipotensive
În timpul determinării trebuie evitată introducerea de aer în vasele
sanguine. .. . . V • d" V • t ru1
Toate solutnle se m3ecteaza prm canu1a m vena cu aJu o unor se-
ringi cu gradaţii de 0,01 ml. După fiecare administrare a soluţiei, canula
se spală cu 0,1 ~l clorură de sodiu-soluţie iz?to~ic~ (R). Pentru a evita o~-
dlatiile de presiune, datorate volumelor de hchid mJectate, se poate admi-
nistra animalului o substanţă ganglioplegică. În acest caz, presiunea arte-
rială de bază scade la aproximativ 50 mm.Hg.
Se stabilesc, prin tatonări, două doze din soluţia-standard care să pro-
voace creşteri ale presiunii arteriale între 25 şi 50 mm.Hg (de ex. doze între
6 şi 10 miliunităţi). Raportul dintre doza mică şi doza mare este determinat
de sensibilitatea animalului. Se aleg două doze ale soluţiei-probă, păstrîndu-se
acelaşi raport între doza mică şi doza mare, ca şi raportul stabilit pentru do-
zele din solutia-standard, astfel încît efectde obţinute cu acestea să fie cît
mai apropiat~ de efectele obţinute cu soluţia-standard. Dozele se injectează
la intervale de 6 - 10 min, grupîndu-se cîte două administrări din soluţia­
standard şi două administrări din soluţia-probă, în cadrul unei serii de patru
administrări.
În cadrul fiecărei serii, ordinea administrării celor patru doze trebuie
să fie diferită. Se administrează în total 4 - 5 serii (16 - 20 injecţii).
Calculul rezultatelor. Creşterile de presiune arterială, exprimate în mi-
limetri coloană de mercur, sînt folosite la calculul activităţii vasopreso~e
conform prevederilor de la „Evaluarea statistică a determinărilor biologice
- Calculul activităţii biologice prin evaluare indirectă - Metode bazate
pe răspunsuri gradate" (IX.F.16).
IX.F.9. IMPURITAŢI HIPOTENSIVE
Determinarea se bazează pe compararea scăderii presiunii arteriale
la animale de experienţă produsă după administrarea unui preparat injec-
tabil cu scăderea presiunii arteriale produsă de o soluţie-standard de
histamină.
Standard: diclorhidrat de histamină (s.r.).
Soluţie-standard. 16,5 mg diclorhidrat de histamină (s.r.) se dizolvă
în apă proaspăt distilată şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml,
într-un balon cotat. Se obţine o soluţie cu o concentraţie de 100 fl,g hista-
mină bază pe mililitru. Prin diluarea acestei soluţii cu clorură de sodiu-so-
luţie izotonică (R), înainte de folosire, se obţine o soluţie-standard care
contine echivalentul a 0,10 µg histamină bază pe mililitru.
' Soluţie-probă. Se prepară conform prevederilor din monografia .respec-
tivă, folosind ca solvent clorură de sodiu-soluţie izotonică (R), dacă nu se
prevede altfel. Soluţia se prepară înainte de folosire.
Tehnica de lucru. Se folosesc pisici adulte, de ambele sexe, sănătoase,
cu masa corporală de 2 - 3 kg; femelele nu trebuie să fie în perioada de ges-
taţie sau de alăptare. Animalele se anesteziază profund cu o substanţă anes-
tezică cu efect prţlungit şi care nu modifică reglarea presiunii arteriale (de
ex. uretan, fenobarbital sodic). În timpul determinării, temperatura anima-
Impurităţi hipotensive IX.F.9. 1111
lului trebuie menţinută în limite fizologice. Se descoperă artera carotidă
comună în care se introduce o canulă cu soluţie anticoagulantă, pusă în le-
gătură cu un dispozitiv care permite înscrierea continuă a presiunii arteriale.
Toate solutiile se administrează intravenos printr-o canulă introdusă în
vena femur~lă. Respiraţia artificială este facultativă; pentru a evita obstrua-
rea căilor respiratorii se poate monta o canulă traheală. Pentru efectuarea
determinării, presiunea arterială a animalului trebuie să fie de cel puţin
13,33 kPa (100 mmHg).
Pentru verificarea sensibilităţii animalului la histamină se injectează
din soluţia-standard: 0,05, O, 10 şi O, 15 µg histamină bază pe kilogram masă
corporală. Dacă răspunsul hipotensiv la aceste trei doze este progresiv
(în raport cu doza) se mai administrează încă de două ori cite 0,10 µg
histamină bază pe kilogram masă corporală. Răspunsul la aceste două doze
trebuie să fie aproximativ egal şi de cel puţin 2, 7 kPa (20 mmHg).
Dacă aceste condiţii nu sînt îndeplinite, seria injectărilor anterioare se
repetă. Animalul poate fi folosit la efectuarea determinării numai cînd
răspunsurile la dozele progresive de soluţie-standard sînt net diferite,
cresdnd în raport cu doza şi cînd răspunsurile la doza de O, 10 µ.g histamină
bază pe kilogram masă corporală îndeplinesc condiţiile prevăzute anterior.
După fiecare injectare se administrează, pentru spălarea canulei,
0,5 ml clorură de sodiu-soluţie izotonică (R). .
Administrările se efectuează la intervale regulate, de cel puţm 5 min
şi la cel puţin l min, după ce presiunea arterială revine la nivelul dinainte
de injectarea precedentă. Injectarea soluţiilor se efectuează cu un debit
de 0,1 ml/s.
Acelaşi animal poate fi folosit pentru analiza mai multor probe, cu
condiţia ca răspunsurile la 0,10 µ.g histamină bază pe kilogram masă cor-
porală să rămînă aproximativ constante.
Soluţia-probă se administrează de două ori succesiv, fiind precedată
şi urmată de administrarea dozei de O, IO µ.g histamină bază pe kilogram
masă corporală.
I nterjJretarea rezultatelor. Proba de analizat este corespunzătoare dacă
media răspunsurilor obţinute cu soluţia-probă este mai mică decît media
răspunsurilor obţinute cu doza de O, 10 µg histamină bază_pe kilogram masă
corporală. În caz contrar, se repetă pe acelaşi animal ser1a de administrări
a soluţiei-standard şi a soluţiei-probă. Dacă după repetare media tuturor
răspunsurilor hipotensive obţinute cu soluţia-probă depăşeşte media tuturor
răspunsurilor obţinute cu doza de 0,10 fl,g histamină bază pe kilogram masă
corporală, determinarea se repetă pe un alt animal, în aceleaşi condiţii,
administrind acelasi număr de injectii. Se calculează media tuturor răs­
punsurilor obţinut~ la cele două ·animale pentru soluţia-probă şi pentru
doza de O, 10 µg histamină bază pe kilogram masă corporală. Proba de
analizat este corespunzătoare dacă media răspunsurilor hipotensive obţinute
cu soluţia-probă este mai mică decît media răspunsurilor obţinute cu solu-
ţia-standard şi dacă nu mai mult de jumătate din răspunsurile individuale
obţinute cu soluţia-probă depăşesc media răspunsurilor obţinute cu O, 10 µg
histamină bază pe kilogram masă corporală.
 V
1112 IX.F.10. Impurităţi pirogene
IX.F.10. IMPURITĂŢI PIROGENE
Cont~olul ~mpurităţilor p~n;>gene se _bazează pe urmărirea temperaturii
rectale a 1epunlor, dupa adnnmstrarea mtravenoasă a solutiei de analizat
pentru decelarea prezenţei unor.eventuale impurităţi cu efect'hipertermizant'.
Materiale necesare:
Termometre electrice pentru iepuri, cu o sensibilitate de 0,1 °C sau
terln:ometre maximale, căr?ra li~ s-a determinat timpul necesar pentru
a atinge temperatura maximă. In cursul unei determinări termometrele
~aximale sau piesele corespunzătoare ale termometrelo; electrice sînt
lll~roduse în rect întotdeauna la aceeaşi adîncime (6 - 8 cm), pentru un
ammal dat.
. Cutji de contenţie ~ar_e i1:3-o?ilizează animalele într-o poziţie de repaus
şi penmt scurgerea urmei ehmmate în timpul determinării.
. S~ringi, ac~, can1:Ze şi sticlărie depirogenată. Înaintea depîrogenării,
senng1le, acele ş1 canulele se spală cu detergenţi; sticlăria se spală cu soluţie
sulfo-~romică: După spălare se clătesc repetat cu un jet puternic de apă
potabilă, apoi cu apă pentru preparate injectabile.
Ser~ngile, acele ~i canulele se depirogenează prin căldură uscată (la
250 °e timp de 30 mm sau la 180 °e timp de 2 h) sau cu vapori de apă
sub presiune (la 135 °e timp de 1 h).
Sticlăria se depirogenează prin căldură uscată (la 250 °e timp de 30 ruin
sau la 180 °C timp de 2 h).
Animale de experienţă: 1epuri de casă, sănătosi, de ambele sexe (femelele
nu treb~ie să fie în perioada de gestaţie), cu masa 'corporală de 1,8 - 2,8 kg.
Amma~ele sîr~t ~enţinute î~ cuşti_ individuale, la temperatura ambiantă
de_ 22 ± 3 ~' I?!immd l:n regim alimentar normal şi constant. Trebuie
evr~ate exc1taţi1le extenoa~e. Este obligatorie o perioadă de cel puţin
? z1l~ pent_ru a~omo~area a~1mal_elor la aceste condiţii. Iepurii sînt cîntăriţi
1Il pnma Şl ultima z1 a penoade1 de acomodare. Se elimină animalele bol-
na':e şi _cele cl:-re a1;1 pierdut mai mult de 200 g din masa corporală. În
ultima z1 a penoade1 de acomodare se începe proba de control termic care
se efectuează zilnic, la aceleaşi ore, timp de 3 zile. În fiecare zi se misoară
temp'.':ratura rectală de trei ori la intervale de 2 h; prima citire a tempe-
ratu!n s_e efectuează la l h după introducerea animalelor în cutiile de con-
tenţie. In a treia zi a perioadei de control termic se testează reactivitatea
terII:ică a anin~.al~lor prin. administrarea intravenoasă a 1 ml pe kilogram
masa corporala nbonuclemat de sodiu-soluţie (R).
Pentru controlul impurităţilor pirogene se admit numai animalele
care răspund la testarea reactivitătii termice cu o modificare individuală
maximă" de _temperatur~ cuprinsă între + 0,75 °C şi +1,5 °C.
. Daca_ am~al:'le fol_os1te pentru controlul impurităţilor pirogene nu au
ma1 fost rolos1te m ultimele două săptămîni se efectuează înaintea deter-
minării impurităţilor pirogene o nouă probă 'de control termic care constă
în măsurarea temperaturii rectale de trei ori la intervale de 2 h timp de
1 - 3 zile. '
Impurităţi pirogene IX.F.10. 1113
Animalele folosite la un produs care a fost găsit pirogen trebuie lăsate
-în repaus timp de 3 săptămîni, apoi se efectuează o nouă probă de control
termic şi pot fi folosite numai pentru produse diferite de acela care a deter-
minat reacţia termică.
Animalele nu sînt foiosite pentru controlul impurităţilor pirogene mai
des decît o dată la 72 h. Acelaşi animal nu poate fi folosit la mai mult de
opt probe de pirogenitate.
La controlul impurităţilor pirogene nu pot fi folosite :
- animale care prezintă scăderi ale masei corporale mai mari de
200 g în ultima săptămînă;
- animale a căror temperatură iniţială nu este cuprinsă între 38,8 °0
si 39,8 °0, în cazul măsurării temperaturii cu termometrul şi între 38,0 °0
şi 39,8 °0, în cazul folosirii unor instrumente de măsură care rămîn introduse
în rect pe tot timpul determinării ;
- animale care în timpul controlului termic sau înainte de administra-
rea probei de analizat prezintă variaţii de temperatură mai mari de 0,2 °0,
în cursul aceleiasi zile, sau mai mari de 0,5 °e în zile diferite;
- animale ~are au făcut parte dintr-un lot folosit la o determinare
în care media pe lot a creşterilor maxime de temperatură a fost de 1,2 °0
sau mai mult ;
- animale care au fost folosite la controlul impurităţilor pirogene din-
tr -un produs antigenic ;
- animale bolnave.
Tehnica de lucru, Controlul impurităţilor pirogene se efectuează pe
trei iepuri, dacă nu se prevede altfel, într-o încăpere liniştită, a cărei tem-
peratură nu trebuie să difere cu mai mult de 3 °0 faţă de încăperile de
cazare. Animalele se cîntăresc înainte de efectuarea determinării. În fie-
care lot de trei iepuri, diferenţa masei corporale între animale nu trebuie să
fie mai mare de 300 g şi diferenţa între temperaturile lor iniţiale nu trebuie
să fie mai mare de 1 °0. Este preferabil să se ridice hrana animalelor cu
12 h înaintea determinării, lăsîndu-li-se apa. Animalele se introduc în
cutiile de contenţie cu cel puţin l h înaintea înregistrării primei tempera-
turi de control. Înaintea administrării soluţiei de analizat se iau două
temperaturi de control : prima cu 30 - 40 min înaintea administrării, a
doua imediat înaintea administrării; media ior constituie temperatura ini-
ţială. Administrarea se efectuează intravenos în vena marginală a urechii,
dacă nu se prevede altfel. Viteza de injectare trebuie să fie de cel mult
5 mlimin. Pentru volume care depăşesc 5 ml pe kilogram masă corporală,
soluţiile administrate trebuie să aibă temperatura cuprinsă între 20 °C
şi 38 °0.
În monografia respectivă sînt prevăzute : concentraţia soluţiei, volumul
administrat pe kilogram masă corporală şi calea de administrare. Dacă
produsul nu este prevăzut în farmacopee, doza pe kilogram masă corporală
este o zecime din doza terapeutică administrată o dată la om, iar volumul
administrat nu trebuie să depăşească 20 ml pe kilogram masă corporală.
Dizolvarea sau diluarea produselor de analizat se efectuează cu apă< pentru
preparate injectabile, dâcă nu se prevede altfel.
 Impurităţi toxice IX.F.11. 1115
1114 IX.F.10. Impurităţi pirogene

După administrare, iepurii se menţin în aceleaşi condiţii timp de 3 h; Tabelul II se foloseşte în cazul soluţiilor la care se depăşesc 20 ml,
măsurarea temperaturii se efectuează de patru ori, la intervale de 45 min, într-o singură administrare la orn.
dacă nu se prevede altfel. Tabelul II
Interpretarea rezultatelor. Proba de analizat este considerată corespun-
zătoare dacă suma modificărilor individuale maxime de temperatură ale Proba de analizat este considerată \; Proba de an~lizat ~sie _considerat ă
celor trei animale din lot nu depăşeşte 1,15 °e; dacă această valoare Număr corespunzătoare dacă suma creşterilor necorespunzatoare aaca suma ~r~,-
0
depăşeşte 2,65 °e, proba este respinsă; dacă valoarea este cuprinsă între Rînd de \ . , t mPeratură nu depă- terilor maxime de temperatura ae-
1 maxime ae e • ; păseşte :
iepuri I
1, 15 °e şi 2,65 °e, determinarea se repetă pe alte trei animale nelucrate care şeşte: I •
îndeplinesc condiţiile pentru controlul impurităţilor pirogene, iar interpre-
tarea rezultatelor se efectuează conform prevederilor din tabelul I. A s 1,15 oe !I 4,00 °e
2,65 oe
6 2,70 °e
Dacă se obţine din nou o valoare cuprinsă intre aceea la care proba B 4,05 oe 4,70 oe
poate fi admisă şi aceea la care proba trebuie respinsă, determinarea se
e
D
9
12
5,4o oe I 5,40 oe
repetă, în condiţiile prevăzute anterior, pînă se ajunge la un total de cel
mult 12 animale. · Ex licarea tabelelor. Rîndul A= numărul_ ~ev i~puri pe_ care s-a efe:
Pentru apa pentru preparate injectabile, soluţia izotonică de ciorură
de sodiu şi pentru orice soluţii injectabile care depăşesc 20 ml într-o sin-
tuat iniţiai
determinarea şi valorile sumei modif~c~lor maxi:11ev ~e temp-
ba de analizat este admisa sau respmsa ,
gură administrare la om, interpretarea rezultatelor, respectind toate celelalte ratur:ÎJJ;;r~ ~r~J:ărul de iepuri folosiţi iniţia_l (t~ei) pl~s numărul de
condiţii specificate în monografie, se efectuează conform prevederilor din
iepuri folosiţi la prinia repe~1:,re a deter:11il_:iăr_ii (t;e ~} ;;~;~ţJ~::~~~:::
1 1
tabelul II, completat astfel: proba se repetă şi în cazul în care cel puţin
o treime din animalele din lot prezintă o modificare maximă de temperatură proba de anahzat este admisa sau r<:,s1;msa_şi ca e. - 1
0
animale folo-
modiÎicărilor maxime de temperatura mreg1strate la ce e şase
de 0,6 °e sau mai mult, iar pe 12 iepuri, proba este respinsă, dacă mai
mult de trei iepuri prezintă modificări maxime de temperatură de 0,6 °e site; Rîndul C valorile care trebuie obţinute la a doua repetare a deter-
sau mai mult.
Pentru probele la care există prevederi speciale, controlul impurită­ mină{{i~dul D valorile care corespund ultimei repetări admise a deter-
ţilor pirogene se efectuează conform acelor prevederi.
Dacă la cel mult o treime din numărul animalelor se înregistrează minării. b · - undă
Observatie. Ribonucleinatul de sodiu-soluţie (R) tre u1e sa coresp
scăderi de temperatură pînă la 0,2 °e, valoarea cea mai mare se adună ca
valoare pozitivă. Dacă mai mult de o treime din numărul animalelor tes- la testul d~ antigenitate. . iv de aproximativ
tate au scăderi de temperatură pînă la 0,2 °C sau o treime ori mai mult La şase cobai masculi, sănătoşi, cu masa cC:rl?~ra a tr i ori la
din numărul de animale au scăderi de temperatură peste 0,2 °e, determina- 350 g, se injectează intraper~toneal, _pentru sedn_s1bil1lzaţ~e, (t) D~pă 2i de
. 1 48 h 't O 5 ml nbonuclemat de so m-so u ie .. .
rea se consideră nulă. mterva de_ . ! Cl e , . . d nsibilizatoare se administrează mtra-
Dacă prin repetarea determinării se obţin aceleaşi rezultate, proba de zile de la aamm1str~r';_a pnme1 o~e seu . 1 t· Oobaii sînt ţinuţi sub
analizat se consideră necorespunzătoare. venos fiecărui cobai cite 0,_5 ml ~n -ac_e~at so u:1~~avenoasă fiind exami-
observaţie în primele 30 mm dupa actmm1s rarea m ,
Prevederile prezentei monografii nu se aplică produselor care provoacă
în mod specific scăderea sau ridicarea temperaturii. nati din no~ după 2 4 h. . .. un simptom de anafilaxie.
Tabelul I se foloseşte în cazul soluţiilor la care nu se depăşesc 20 ml, ' Animalele nu trebuie să prezmte n1c1 _
într-o singură administrare la om.
Tabelul I
IX.F.11. IMPURITĂŢI TOXICE
Număr
Proba de analizat este
corespunzătoare dacă
considerată
suma creşteri-
Proba de analizai este considerata
necorespunzătoare dacă suma creş-
Determinarea impurităţilor toxice se efectuează pe şoareci albi, sănă-
Rînd de
iepuri
lor maxime de temperatură nu de- terilor maxime de temperatură de- tosi cu masa corporală de 18 - 22 g. b · v
păşeşte: păşeşte: ' 'Animale de experientă. Şoarecii de ambele sexe_ (f<;_m~ele nu tre 1:1ev s~
A
B
3
6
1,15
2,80
°e
°e
2,65 °C
4,30 °e
fie în perioada de gestaţie) sJnt menţinuţi 3 ~ zile :~ 0
1 1
f
în încăperi cu o temperatu!a de ~ - ~ . O ş~ ~,\u'.1 r lg1 înt cîntărite în
2 6
~~t:li:;!~:1~::
e 9 4,45 °C 5„95 °C stant, echilibrat, cu acces hber la mana ~1 :;~~- .~ 1_:1ma e e s, , · ri
D 12 6,60 °C 6,60 °e fiecare din ultimele 3 zile înaintea determmarn ş1 smt luate 1ll meru numa.L
 1116 IX.F.12. Dozarea biologică a heparinei
acele animale care în acest interval nu au prezentat scăderi ale masei
corporale.
Tehnica de lucru. Proba luată în lucru se dizolvă în apă sterilă sau în
solventul specificat în monografie, în concentraţia prevăzută în monografia
respectivă. · obţinut se filtrează.
Dacă nu se prevede altfel, se administrează intravenos, la cinci şoareci,
cîte 0,5 ml soluţie-probă, într-un interval de 5 - 10 s, cu un debit constant;
animalele se ţin sub observaţie timp de 24 h.
Interpretarea rezultatelor. Proba de analizat este corespunzătoare dacă
nici un animal nu prezintă fenomene toxice (convulsii, pareze) imediat
după injectare şi dacă ~toate animalele supravieţuiesc pînă la sfîrşitul pe-
rioadei de observaţie. In caz contrar, determinarea se repetă o dată sau
de mai multe ori, pe loturi de cel puţin cinci animale nefolosite, cu o masă
corporală de 19 - 21 g, pregătite conform prevederilor anterioare. Numărul
total al animalelor folosite pentru o probă de analizat (determinare iniţială
şi repetări) este de cel mult 30. După repetare, proba de analizat este cores-
punzătoare dacă cel mult 10% din numărul total al animalelor prezintă
fenomene toxice sau mor.
IX.F.12. DOZAREA BIOLOGICĂ A HEPARINEI
Dozarea biologică a heparinei se bazează pe proprietatea acesteia de
a prelungi „in vitro" timpul de coagulare al sîngelui.
Standard: heparină sodică (e.n.).
Soluţie-standard. Se cîntăreşte la balanţa analitică heparină sodică
(e.n.) necesară obţinerii unei soluţii care să conţină 10 U.I. heparină/ml
în tricrezol (R) 3 g/l. Se conservă la O - 5 co timp de cel mult 6 luni.
Prin diluarea acestei soluţii cu apă, înainte de folosire, se obţin
următoarele soluţii necesare pentru determinare :
soluţia I (S1 ) conţine 1,28 U.I. heparină/ml;
soluţia II (S 2) conţine 1,60 U.I. heparină/ml;
soluţia III (S 3) conţine 2,00 U.I. heparină/ml.
Soluţie-probă. Din proba de analizat se prepară prin diluare cu apă,
înainte de folosire, o soluţie cu o concentraţie presupusă de 10 U.I. hepa-
rină/ml. Din această soluţie se prepară, prin diluare cu apă, trei soluţii
(P 1 , P 2 şi P 3 ), care trebuie să aibă aceleaşi concentraţii cu acelea ale
soluţiilor-standard diluate.
Recoltarea sîngelui. Se recoltează 100 rnl sînge de bovine într-un
flacon de sticlă cu gît larg şi dop rodat care conţine 25 ml sulfat de sodiu
anhidru (R) 7 g/1.
Extract de creier cu activitate tromboplastinică. Creierul proaspăt de
bovine, recoltat imediat după sacrificarea animalului, se curăţă de vase
şi ţesut conjunctiv, se taie în bucăţi mici, se introduce într-un vas cu gît
larg şi se adaugă un volum aproximativ dublu de acetonă (R). Se agită
şi se îndepărtează acetona. Se triturează 30 g din ţesutul prelucrat cu
dte 75 ml acetonă (R), în repetate rînduri, pînă cînd după filtrarea ace-
Dozarea biologică a insulinei IX.F.13. 1117
tonei se obţine o pulbere practic uscată. Pulberea s: ţin~ la termostat~ la
37 °0 pînă la îndepărtarea urmelor de acetonă (aprox11;1ativ 2 h). L~ 1,o g
ulb;re se adaugă 60 ml apă, se încălz:şte. ia 50 °0 ti1;1p ?,e 15 mm, sub
;gitare, se centrifughează la 1 500 rot/mm timp de 2 mm ş1 extractul apos
Tehnica de lucru. în şase eprubete de hemoliză id_entice, ~:1 diametrul
interior de 10 - 12 mm, se introduce cîte 1,0 rnl din soluţ11le-sta;1dard
si din soluţiile-probă, diluate (respectiv S1 , Sv S 3 , P 1 , Pţ, P 3 ). În ţ1eca!e
eprubetă se adaugă un volum din extractul apos de C;el~r (apr?x111;ativ
O 2 ml), astfel încît cel mai lrtng timp de coagulare sa_ fie c;1pnns_ mtre
g' si 12 min. Se adaugă cîte 1,0 ml sînge bine om<;>&:emzat ş1 conţmutul
ep:rubetelor se amestecă prin uşoară r~~t1;;r~are,. e:v:ti~d1:-se f~n1;are_a, de
bule de aer. Se urmăreşte apariţia ~o~cam pui~taţn smgelm,_ mchmnd
lent eprubetele la un unghi de aprox_imahv _30 , la 1_ntervale de tim1:, a ~e~:
vate. Pentru fiecare diluţie se stabileşte hmp1:1 dm momentul ada;1,,~rn 0
sîngelui pînă la formarea unui cheag care ader~ ~e fundul. eprub~te1, cmd
aceasta este răsturnată lent. Momentul. coagulan1 po~te fi apreciat cu _o
eroare de cel mult 15 s. în acest scop, di:1 momentul_ c:n~ se obs_ervă modi-
ficarea fluiditătii sîngelui, intervalul dintre exa1;1man trebuie scurtat.
Trebuie evitată' ruperea cheagului. Dacă în una din eprubete cheagul s:,a
rupt ca urmare a unei răsturnări premat:,ire, determmar~a ~ s~ anu~eaza.
- Pentru dozare sînt obligatorii cel puţm patru detenmnan cu fiecare
din cele sase diluţii.
Calc~lul rezultatelor. Rezultatele obţinute. sînt prelu_crate c;1 ajut?rul
metodelor statistice bazate pe relaţia liniară dintre logantrnul tlmp~lm de
coagulare şi logaritmul concentraţi_ei d_e hep'.3-rin~, conform prevede7:l~rw d_~
V
la Evaluarea statistică a determmanlor biologice - Oalct;lul actr~,1taţi1
bioÎ~ce prin evaluare indirectă - Metode bazate pe raspunsur1 gra-
date" (IX.F.16).
IX.F.13. DOZAREA BIOLOGICĂ A INSULINEI
Dozarea biologică a insulinei se bazează pe proprietatea acesteia de a
provoca hipoglicemie la iepuri.
Standard: insulină ( e.n.). . . . V
Solutie-stanăard. Se cîntăreşte la balanţa. analitică ,ms~lma _ (c,-n.}
necesară' obţinerii unei soluţii cu o concentraţie _de 40 ~-I: msu,_n~a;ml.
1
Se dizolvă în volumul necesar de clorură de sod~u-sol1:ţ1e 1zoton:,ca (Rl
care conţine O, 1 % V/V tricrezol (R) şi care este aJUS!ata _Ia pH 2,o - 3,:,
cu acid clorhidric I mol/I. Se conservă la O - 5 C timp de cel mult
6 luni. . .· t
Prin diluarea acestei soluţii, înainte de folosire, cu a~e1aşi ames ec
de solvenţi se obţin urm~toarele~ sol1:ţii n~c:~are pentru determmare :
soluţia I (S 1 ) conţme r U.I. msulma;ml;
soluţia II (S 2) conţine 2 U.I. insulină/ml.
 Dozarea biologi.că a insulinei IX.F.13. 1119
1118 IX.F.13. Dozarea biologică a insulinei

D:ipă 1. h şi respectiv după 2 h şi 30 min de la injectare se prelevează

Soluţie-probă. Din proba de analizat se obţine, prin diluare cu acelaşi
amestec de solvenţi folosit la prepararea soluţiei-standard, o soluţie cu o
de la fiecare iepure cîte O, 1 ml sînge şi se determină glicemia separat pentru
concentraţie presupusă de 1 U.I. insulină/ml (P 1 ) şi o soluţie cu o concen-
fiecare recoltare, prin una din următoarele metode:
traţie presupusă de 2 U.I. insulină/ml (P2). A. Metoda Hagaedorn-Jensen. Se recoltează cu o micropipetă O, I ml
. Anim~le de experienţă. Se folosesc iepuri sănătoşi, de ambele sexe, sînge. Vîrful pipetei se şterge cu o hîrtie de filtru şi sîngele se introduce
dm aceeaşi cresc~torie (femelele nu trebuie să fie în perioada de gestaţie), ~tr-o epru_betă care conţi;1e 5 ml sulfat de zinc (R) 4,5 g/1 şi I ml hidro-
cu masa corporala de 1 800 - 3 OOO g şi care nu au prezentat în ultimele :xid de sodiu 0,1 mol/1. Pipeta se spală prin aspirarea de trei ori a soluţiei
7 zile scăderi ale masei corporale. Pentru o determinare animalele trebuie din eprubetă. Amestecul se ţine în baia de apă timp de 3 min, se filtrează
să aibă masa corporală cî( mai uniformă, astfel încît diferenţa dintre ele prin hîrtia de filtru spălată de cîteva ori cu apă încălzită la 70 °0 şi eprubeta
să nu fi": mai mare de 200 g. Animalele se ţin în cuşti individuale, la un se spală de două ori cu cite 3 ml apă încălzită ia 70 °0, care se adaugă
regim alimentar constant, cu acces liber la apă, timp de 7 zile înainte de la filtrat. La soluţie se adaugă 2 ml hexacianoferat (III) de potasiu (R)
determinare şi pe toată perioada determinării. Temperatura la care se tin 0,005 mol/1, se ţine în baia de apă timp de 15 min şi se răceşte. Se
animalele trebuie să fie de 22 ± 3 °0. ' adaugă 3 ml reactiv Hagaedorn-Jensen-soluţia II (R), 2 ml acid ace-
tic 30 g/1 (R), amidon (J) 10 g/1 în clorură de sodiu-soluţie saturată (R) şi
Dozele administrate. Fiecărui animal i se injectează 0,25 ml pe kilo-
se titrează cu tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1 pînă la decolorare.
gram masă corporală din soluţia S 1 , respectiv P 1 şi 0,25 ml pe kilogram masă În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor, care nu
corporală din soluţia S 2 şi respectiv P 2 , după testul dublu încrucişat, con-
conţine sînge.
form prevederilor din tabelul I. .
Valoarea glicemiei (în milimoli pe litru), corespunzătoare numărului
de mililitri de tiosulfat de sodiu 0,005 mol/1, atît pentru proba cu sînge,
Tabelul I cît şi pentru proba-martor se citeşte din tabelul II. Din rezultatul fiecărei
probe cu sînge se scade valoarea obţinută pentru proba-martor.
Lot Injectarea I Injectarea II
Este recomandabil să se lucreze pe probe duble.
Tabelul II
I s1 CORESPONDENŢA INTRE VALOAREA GLICEMIBI (ÎN MILIMOLIPE!LITRU) ŞI NUMĂRUL
II s, DE MILILITRI DE TIOSULFAT DE SODIU 0,005 mol/I FOLOSIŢI LA TITRARE
III pl
IV 1',
Tiosulfat de sodiu
0,005 mol/1 o l 2 3 4 5 6 7 8 9

Injectarea II se efectuează după un interval de 3 - 6 zile, respectînd

aceleaşi condiţii
(în mililit~i)
I
de lucru. 0,0 I
21,37 21,20 21,03 20,81 20,10 20,54 20,37 20,20 20,04 19,87
Dozele pot varia în funcţie de reactivitatea animalelor. Dacă la cel 0,1 19,70 19,54 19,42 19,31 I 19,15 19,04 18,93 18,76 18,65 18,48
mult o treime din numărul iepurilor se observă convulsii, dozele se micşo­ 0,2 I
18;37 18,26 18,15 18,04 11,93 17,82 17,65 17,54 17,43 17,32
0,3 17,21 17,09 16,98 16,87 16,76 16,65 16,54 16,43 16,32 16,21
rează, păstrîndu-se între doza mare şi doza mică acelaşi raport (2: 1). 0,4 16,10 15,94 15,87 15,76 15,65 15,54 15,43 15,32 15,21 15,10
Tehnica de lucru. Cu 24 h înaintea determinării animalele primesc o,s 14,99 14,87 14,76 14,65 14,54 14,43 14,37 14,26 14,15 14,04
0,6 13,93 13,82 13,71 13,60 13,49 13,38 13,32 13,21 13,10 12,99
raţia obişnuită de hrană. După 6 h se ridică hrana animalelor, lăsîndu-li-se 0,7 12,88 12,77 12,65 12,54 12,43 12,32 12,27 12,16 12,04 11,93
numai apa. Nu se iau în lucru animalele care în intervalul de 6 h nu au 0,8 11,82 11,71 11,60 11,54 11,43 11,32 11,21 11,10 11,04 10,93
consumat raţia de hrană. În ziua testării, animalele se pun în dispozitive 0,9 10,82 10,71 10,60 10,55 10,43 10,32 10,21 10,10 10,05 9,93
de contenţie, unde se ţin pe toată perioada determinărilor fără hrană şi 1,0 9,82 9,71 9,60 9,49 9,44 9,32 9,21
8,21
9,10
8,10
9,05
8,05
8,94
7,94
1,1 8,82 8,71 8,60 8,55 8,44 8,33
apă. Pentru a se determina valoarea iniţială a glicemiei, de la fiecare iepure 1,2 7,83 7,71 7,66 7,55 7,44 7,33 7,27 7,16 7,05 6,94
se recoltează din vena marginală a urechii cite 0,1 ml sînge. Se iau în 1,3 6,88 6,77 6,66 6,60 6,49 6,38 6,27 6,16 6,11 5,99
lucru cel puţin 24 de animale, a căror glicemie iniţială este cuprinsă între 1,4 5,88 5,77 5,66 5,61 5,49 5,38 5,27 5,16 5,11 5,00
4,99 mmol/1 şi 6,66 mmol/1. Animalele se împart în patru loturi egale, 1,5 4,88 4,77 4,66 4,61 4,50 4,38 4,27 4,16 4,11 4,00
1,6 3,89 3,77 3,66 3,61 3,50 3,39 3,27 3,16 3,11 3,00
care conţin cel puţin şase animale pe lot. Se injectează subcutanat cele 1,7 2,89 2,78 2,66 2,61 2,50 2,39 2,28 2,16 2,11 2,00
două doze din soluţiile S 1 şi S2' precum şi din soluţiile P 1 şi P 2, respectiv 1,8 1,89 1,78 1,72 1,61 1,50 l,3Ş 1,33 1,22 1,11 l,06
la cele patru loturi de iepuri, mînuind cu grijă animalele pentru a nu se 1,9 0,94 0,83 0,78 0,67 0,56 0,44 0,39 0,28 0,17 0,11
zbate.
1120 IX.F.13. Dozarea biologică a insulinei Dozarea biologică a oxitocinei IX.F.14. 1121

B. Metoda cu o-toluidină. Metoda se bazează pe formarea unui com-
pus, colorat în verde-albastru, rezultat din conjugarea aldo- şi ceto-hexo-
zelor cu o-toluidina.
Soluţie-standard de glucoză. O,l g glucoză anhidră (R), cîntărite 1a
balanţa analitică, se dizolvă în 100 ml acid benzoic (R)-soluţie saturată,
într-un balon cotat. Se conservă la O - 5 °e timp de cel mult 6 luni.
Tehnica de lucru. În două eprubete de centrifugă, probă (P) şi stan-
dard (S), se introduc următoarele volume (în mililitri):
se scade, pentru fiecare animal în parte, din valoarea glicemiei iniţiale, cal_
culîndu-se astfel valoarea scăderii glicemiei. în continuare, pentru fiecare
animal se calculează scăderea procentuală a glicemiei, iar aceste valori
finale se folosesc la calculul coeficientului de activitate şi al erorii testului,
conform prevederilor de la „Evaluarea statistică a determinărilor biologice
- Calculul activităţii biologice prin evaluare indirectă - Metode bazate
pe răspunsuri gradate - Dozarea care foloseşte o dublă încrucişare"
(IX.F.16).

p s
IX.F.14. DOZAREA BIOLOGICA A OXITOCINEI
acid tricloracetic (R) 50 g/i 1 Dozarea biologică a oxitocinei se bazează pe proprietatea acesteia de
sînge 0,1 a contracta muschiul uterin izolat de sobolan sau de a provoca scăderea
soluţie-standard de glucoză 0,1
presiunii arteri;le la păsări. . ,
Standard: hipofiză posterioară-pulbere ( e.n.).
Dozarea biologică a oxitocinei se poate efectua prin una din următoa­
Se amestecă şi după un repaus de 5 min se centrifughează la
rele metode :
1 500 rot/min. Din soluţiile centrifugate se introduc în alte două eprubete
următoarele volume (in mililitri) : A. Metoda pe uter de şobolan. Soluţie-standard. Se cîntăreşte la ba-
lanta analitică hipofiză posterioară-pulbere (e.n.) necesară obţinerii unei
sus'pensii în acid acetic (R) 2,5 g/1, care să conţină 2 U.I. oxitocină/ml.
p s Amestecul se încălzeşte, sub agitare, pe baia de apă timp de 5 min, într-un
balon cu gîtul lung, se răceşte la un curent de apă şi se filtrează. Se
conservă la O - 5 °e timp de cel mult 3 luni.
supernatant-probă 0,4
supernatant-standard 0,4
Prin diluarea acestei soluţii cu soluţie izotonică pentru baia de organ
O-toluidină-soluţie (R) 2 2 izolat, înainte de folosire, se obţin soluţiile necesare pentru determinare.
Soluţie-probă. Din proba de analizat se prepară, prin diluare cu soluţie
izotonică pentru baia de organ izolat, imediat înainte de folosire, o soluţie
Componentele se amestecă, apoi eprubetele se ţin în baia de apă timp cu concentraţia de 0,2 U.I. oxitocină/ml.
de 8 min şi se răcesc imfdiat la un curent de apă. După răcire se deter-
mină absorbanţa soluţiei-probă şi a soluţiei-standard, folosind ca lichid de Soluţie izotonicăpentru baia de organ izolat
compensare o soluţie preparată din 0,4 ml acid tricloracetic (R) 50 g/1 Clorură de sodiu (R) 9 g
şi 2 ml o-toluidină-soluţie (R). Clorură de potasiu (R) 0,42 g
Glicemia se calculează conform formulei : Clorură de calciu (R) 0,16 g
Olorură de magneziu (R) 5,3 mg
glucoză (mmoli/1 OOO ml sînge) = :: · C 5 • 0,0555
0,5 g
Hidrogenocarbonat de sodiu (R)
în care: Glucoză anhidră (R) 0,5 g
Apă pînă la 1 OOO ml
Ap = absorbanţa soluţiei-probă;
A. = absorbanţa soluţiei-standard de glucoză ; Clorurile se dizolvă în 500 ml apă, se adaugă hidrogenocarbonatul
c,, = concentraţia soluţiei-standard de gmcoză (% m/V). de sodiu dizolvat în 100 ml apă, apoi glucoza anhidră şi se completează
Calculul rezultatelur. Se iau în considerare numai animalele care au cu apă la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
putut fi folosite pînă la sfirşitul experienţei (se elimină animalele care fac Tehnica de lucru. Se foloseşte un şobolan femel, în diestru, cu masa
convulsii). Determinarea este valabilă dacă pînă la sfîrşit au rămas în corporală de 180 - 220 g, care se sacrifică prin sîngerare. Din unul din
experiment cel puţin patru animale în fiecare lot. coarnele uterine se secţionează un fragment de 1 - 2 cm lungime, care se
Pentru fiecare anim;1J se calculează o medie a glicemiilor obţinute i;irin suspendă în soluţie izotonică pentru baia de organ izolat încălzită la 32 °C.
recoltarea sîngclni la 1 h şi respectiv la 2 h şi 30 min. Rezultatul obţinut Fragmentul uterin nu trebuie să prezinte contracţii spontane, dar sensibili-

71 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

1122 IX.F.14. Dozarea biologică a oxitocinei
tatea acestuia trebuie să fie păstrată. În soluţia din baie se barbotează
un amestec de 95% oxigen (R) şi 5% dioxid de carbon (R), cu un debit
constant, în bule mici. Contracţiile musculare se înscriu pe un kimograf,
prin intermediul unei pîrghii foarte sensibile. Înainte de determinare,
organul se lasă în repaus în baie pînă la reiaxare completă. După fiecare
administrare, organul se spală din momentul începerii relaxării pînă la
relaxare completă. Sensibilitatea organului se controlează cu doze diferite
din soluţia-standard, urmărînd obţinerea de contracţii submaximale. După
administrări repetate ale unor doze egale din soluţia-standard trebuie să
se obţină contracţii de amplitudine egală. În caz contrar, se înlocuieşte
fragmentul uterin ; acesta se mai înlocuieşte şi în cazul în care prezintă
contracţii spontane repetate.
Se stabilesc două doze din soluţia-standard care produc efecte submaxi-
male net deosebite între ele, cu amplitudinea cuprinsă între 30% şi 70%
din contracţia maximală.
Proba trebuie astfel diluată încît cele două doze din soluţia-probă să
determine răspunsuri similare cu cele obţinute cu soluţia-standard. Rapor-
tul dintre dozele soluţiei-standard şi dozele soluţiei-probă trebuie să fie con-
stant pe toată perioada determinării. Timpul de lucru pe un fragment de
organ nu trebuie să depăşească 2 h de la montarea acestuia în baie. După
stabilirea dozelor, se procedează la determinarea propriu-zisă, administrînd
cele două doze din soluţia-standard şi două doze din soluţia-probă, în cadrul
unei serii de patru administrări.
Se înregistrează cel puţin patru serii, respectiv 16 administrări. .
!n cadrul fiecărei serii, ordinea administrării celor patru doze trebme
să fie diferită. Administrările se efectuează la intervale egale, de cel puţin
5 min.
Calculul rezultatelor. Înălţimile contracţiiior uterine exprimate în mili-
metri sînt folosite la calculul activităţii oxitocinei, conform prevederilor
de ia „Evaluarea statistică a determinărilor biologice - Calculul activi-
tăţii biologice prin evaluare indirectă - Metode bazate pe răspunsuri
gradate" (IX.F.16).
B. Metoda prin înserierea presiunii arteriale la pasăre. Soluţie-standard.
Se prepară conform prevederilor de Ia metoda A.
Diluţiile necesare pentru determinare se efectuează cu clorură de
sodiu-soluţie izotonică (R).
Soluţie-probă. Din proba de analizat se prepară prin diluare cu clorură
de sodiu-soluţie izotonică (R), înainte de folosire, o soluţie cu o concen-
traţie presupusă de O,2 U .I. oxitocină/ml.
Tehnica de lue:ru.. Se folosesc cocoşi sau găini de rasă Leghorn, cu
masa corporală de 1,8 - 2,4 kg. Pasărea se anesteziază prin injectare i.~.
(in muşchiul pectoral) a 2 ml pe kilogram masă corporală dintr-o soluţie
care conţine fenobarbital sodic (R) 75 mg/ml (anestezia se poate efect?3-
şi cu alte substanţe, astfel alese încît să se obţină o anestezie prelungit;ă,
şi să se menţină constantă presiunea arterială). Pasărea se fixează în decubit
lateral pe masa de operaţie şi se îndepărtează penele. din zona exter~ă
a coapsei pe o suprafaţă de 4 - 5 cm. Pielea şi muşchiul gluten se secţ10--
Dozarea biologică a preparatelor de digitală IX.F.15. 1123
nează. ; se disecă artera poplitee în care se intro~1:ce o ~a:3-ulă care /onţine
citrat de sodiu (R) 100 g/1 cu adaos de hepanna sodic3: (R), 0,3 Yc, mfV,;
Canula arterială se racordează la un manometru cu mercur ş1 se 1nreg1streaza
presiunea arterială pe un kimograf. În vena c~urală _se intr9duce o canulă
prin care se administrează soluţia-standard ş1 :>oJ~ţia-pro~a: .. ..
înainte de determinare se controlează sensibilitatea pasan1 la so1up.a-
standard prin injectarea a 0,5 ml din soluţi~-standard c:1 conc:ntraţia
de 0,2 U.I. oxitocină/ml. Această doză trebuie să produca o scade_re. ~a
presiunii arteriale de aproximativ 50 U:1filH~. ?acă pasărea. este s:ns1bila,
se aleg două doze din soluţia-standard şi doua a~ze d~n soluţia-prob.a, astfel
incit doza mare să determine o scădere de aproximativ 4~ :mmHg, 1ar doza
mică O scădere de cel puţin 20 mmHg. Volu:11-ul lllJec?-t _pentru o
administrare trebuie să fie cuprins între 0,15 ml şi 0,40 ml, iar mtervalele
de timp dintre administrări trebuie să fie <:onstante. pe„ toată. peri~d:3-
administrării (3 - 10 min în funcţie de revemrea presmn11 la mvelul llll-
tial). . f" d'
' Se înregistrează cel puţin cite patru răspunsuri pent:J:u. 1ecare m
cele două doze clin soluţia-standard şi din soluţia-probă, admimstrate alter-
nativ şi în ordine diferită. ·. . . w .. • .. •
· Calculul rezultatelor. Se măsoară amphtudmea scadem pres1un11 8:n~-
riale în milimetri coloană de mercur si se calculează activitatea probei de
analizat în funcţie de activitatea sta~dardu~ui, ~onform prevederilo~ ~e~ 1:c:
,Evaluarea statistică a determinărilor b1olog1ce - Calculul _activ_ităţ11
biologice prin evaluare indirectă - Metode bazate pe răspunsun graaate"
(IX.F.16).
IX.F.15. DOZAREA BIOLOGICA A PREPARATELOR
DE DIGITALĂ
Dozarea biologică a preparatelor de digii:aţă se bazea~ă pe det~:11-ina-
rea activităţii cardiotoxice a acestora la cobai, comparativ cu activitatea
cardiotoxică a unui standard. .
Standard: digitală (pulbere d:: frunze) . ( e.n.). . .. V
Solutie-standard. Pentru fiecare gram de pulber~-stand8;rd _de digital::
(e.n.), c::ntărit la balanţa analitică imediat după deschiderea f10le1, se ada1!,ga
IO ml alcool soc se acrită timp de 24 h, dacă temperatura este de 20 - 30 ~,
sau timp de 48 h, da;ă temperatura este.sub 20 °e, a1:oi se fi~tre<:-ză. Soluţia
obtinută se conservă în recipiente închise etanş, la mtunenc ş1 la o te:;1-
peratură cuprinsă între -5 °C Şi +5 oe, timp de cel mult 30 de Zll~.
în ziua efectuării determinării, 6,0 - 7,5 ml soluţie-standard se di-
luează cu clorură de sodiu-soluţie izotonică (R) la 100 ml, într-un balo~
cotat. Concentraţia optimă a soluţi':i diluate se stab~':rte prin ~ncercăr1
preliminare, astfel încît moartea ammalelor, în :ondiţ1ile ~xpe!unent~le
menţionate la „Tehnica de lucru", să se producă mtre 20 mm ş1 30 mm.
. Soluţie-probă. Frunzele de digitală şi comprimatele de digitală a~use
la acelaşi grad de pulverizare cu digitala (pulbere de frunze) ( e.n.) Ş1 cu
1124 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice
pulberea titrată de digitală, se prelucrează conform prevederilor de fa pre-
pararea soluţiei-standard, cu deosebirea că se pot folosi, în funcţie de rezul-
tatul încercărilor preiiminare, mai mult de 7,5 ml soluţie extractivă alcoo-
lică pentru a obţine 100 ml soluţie-probă, fără ca în această soluţie concen-
traţia alcoolului să fie mai mare de 10% V/V. · de activitate prezintă erori mult mai mari, care au cauze multiple. O
Animale de experienţă. Pentru o dozare se folosesc două loturi de cel
puţin şase cobai, de acelaşi sex (femelele nu tre)mie să fie în perioada ~e
gestaţie), cu masa corporală de 250 - 450 g ş1_ care n1;1 au prezentat 1!1
ultimele 5 zile scăderi ale masei corporale. Media masei corporale a am-
malelor din lotul folosit pentru soluţia-standard nu trebuie să difere cu
mai mult de 10% faţă de aceea a animalelor din lotul folosit pentru soluţia­
probă; în cadrul aceluiaşi lot nu trebuie să fie diferenţe ale masei cor-
porale mai mari de 50 g.
Tehniea de lucru. Animalele se anesteziază prin injectarea a 7 ml pe
kilogram masă corporală dintr-o soluţie de uretan (R) 250 g/1, cu 25 - 30_II1;in
înainte de începerea perfuziei. Jumătate din doza de uretan se admmis-
trează intraperitoneal si jumătate subcutanat. După instalarea anesteziei,
animalul se imobilizea~ă în decubit dorsal si in vena jugulară descoperită
se introduce o canulă care se pune în legătură cu un aparat de perfuzie
cu un debit constant sau cu o microbiuretă gradată în sutimi de mililitru.
Soluţia-standard diluată şi soluţia-probă, încălzite la 38 °C, trebuie
administrate pe tot timpul perfuziei cu un debit de 0,65 ml ± 0,05 ml
pe kilogram masă corporală şi pe minut. Perfuzia se opreşte la încetare_a
contracţiilor inimii, constatată cu ajutorul unui aparat care redă acti-
vitatea electrică a inimii sau Prin observare directă, deschizînd cutia tora-
cică în momentul în care bătăile inimii devin neregulate şi greu percepti-
bile. Cînd activitatea inimii a încetat timp de cel puţin 30 s inima se
consideră oprită şi se notează volumul soluţiei perfuzate (în mililitri).
Determinarea este valabilă c"ind moartea tuturor animalelor din lotul
respectiv se produce între 20 min şi 30 min de la începutul perfuziei. În
caz contrar, concentraţia soluţiei de perfuzat trebuie modificată.
Calculul rezultatelor. Se efectuează conform prevederilor de la „Eva-
luarea statistică a determinărilor biologice - Calculul activităţii biologice
prin evaluare directă" (IX.F.16).
IX.F.16. EVALUAREA STATISTICA
A DETERMINĂRILOR BIOLOGICE
Determinările biologice folosite pentru controlul medicamentelor pot
fi împărţite în două categorii :
-determinări calitative, prin care se demonstrează absenţa unor
impurităţi (pirogene, toxice, hipotensive)
; .i; x 1 =
- determinări cantitative, care stabilesc activitatea unui preparat,
în cazurile în care prin metodele chimice sau fizico-chimice nu se pot
obţine informaţii adecvate în această direcţie.
Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1125
Determinările biolocrice cantitative se bazează pe dependenţa răspun­
sului de mărimea dozei aplicate. Pentru testare se folosesc animale intacte
ţesuturi sau organe izolate, <;ul!~ri cţe. micr<;>or_ganisme et~.
V • • •
Spre deosebire de determmanle fiz1co-ch1m1ce, determmanle b1olog1ce
parte dintre acestea, ~are depincţ de vîrsta, se~ul~ ll:1-asa co;:p?ral~, alîmen-
tatia, modul de întreţmere al ammalelor, pot fi d1mmuate nxmd m cadrul
pr~cedeelor de testare. con::liţii pr:cise pentru a~eşt_i parametri. De aseme?~a,
pot fi micşorate eronle s1stematl:e (de ex. _diluţi_e, pro,cede1;1 de admm1s-
trare), printr-o acurateţe ~rescuta, precum ş1 eronle de mreg1strare ~ rezul-
tatelor, prin alegerea unei metode bazate pe un e!e~t uşorv de masu!at.
Ohiar după reducerea acestor cauze d: e~oare, . manll:1-ea raspunsuli:1 1~
aceeasi doză dintr-un preparat poate difen considerabil de la un animal
la altul, datorită variabilităţii biologice individuale.
Pentru a micşora pe cît posibil efectul variabilităţii biologice indivi::luale
orice determinare biologică a activităţii trebuie efectuată comparativ cu
un standard cu activitate cunoscută, testarea efectuîndu-se pentru ambele
preparate concomitent şi în condiţii ase_mănătoare. Pe baza datelor ?bţi­
nute se calculează coeficientul de activitate (r) care este raportul dmtre
activitatea probei de analizat şi activitatea standardului respectiv. Activi-
tatea propriu-zisă a probei_ de a~a)izat se o~ţine în':11:U~ţind a~est vcoefi~ient
cu activitatea standardului. Activitatea astre1 stab1hta trebuie sa se mca-
dreze în limitele de toleranţă ale activităţii prevăzute în monografia fie-
cărui preparat (de ex. pentru comprimate de digitală 0,85 - 1,15 U.I./
comprimat). . . .. .
În afară de încadrarea în limitele de toleranţă ale act1v1tăţ11, intere-
sează şi precizia cu <;are s-a efectua_t !e~tarea, deci este neces~r să se, cal-
culeze limitele fiduc1ale ale determman1, pentru a vedea daca ele se mca-
drează în prevederile metodei. În caz contrar, rezultâtul obţinut nu pre-
zintă suficientă încredere si determinarea trebuie continuată pe un număr
adiţional de cazuri, pînă ~e eroarea se situează în limitele admise pentru
metoda respectivă.
NOŢIUNI STATISTICE DE BAZA
în determinările de activitate se folosEşte adEsEa rut.dia aritn etică
(xasaux).
D
Lx;
x=--
1 ( 1)
n
în care:
suma tuturor valorilor x 1 (de la x 1 pică la xn) ;
l
x media aritmetică ;
n = număr de cazuri ;
X; valorile individuale ale lui x.
 Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1127
1126 IX.F.16. Evalu,area statistică a determinărilor biologice

Tabelul I
Media geometrică a „n" termeni este reprezentată de rădăcina ,de ordi-
nul n din produsul termenilor : VALOAREA RAPORTULUI X/S FOLOSIT PENTRU CRITERIUL DE ELIMINARE

(2)

0alculul acesteia se efectuea,.;ă cu ajutorul logaritmilor :

n x/s . :,;/s . xfs

5 1,68 14 2,10 I 30 2,39

n
~ log X; 6 1,73 16 2,16 40 2,50
(3) 7 1,79 18 2,20 50 2,58
log Xg = --
1
--
n 8 1,86 20 2,24 100 2.80
9 1,92 22 2,28 200 3,02
IO 1,96 24 2,31 500 3,29
Abaterile valorilor individuale x 1 faţă de media x se exprimă sub 12 2,03 26 2,35
forma abaterii standard (s) şi a variaţiei {s2) ;
Dacă printre valorile rămase după aplicarea criteriului de eliminare
n (.f-x;r se consic_!eră că mai există o valoare de eliminat, se aplică criteriul încă

V
n - o dată. In general, se repetă aplicarea criteriului de eliminare de cîte ori
~ (x; -x) 1 l:x?--
1 ' n este necesar.
s=
1
(4) sau S= (5)
n-1 n-1 Pentru exemplificarea aplicării criteriului de eliminare este redat
cazul unor valori (x 1) obţinute Ia o dozare de ACTH, prin metoda invo-

n -
n (ţ Xir luţiei timusului.

l: (x,-x)' ~r.-
52 =-1_ _ __
(6) sau s2 = ....:...1 ____
' n _ (6')
Exemplul 1
n-1 n - 1 PRIMA APLICARE A CRITERIULUI DE ELIHINARE

Uneori, într-un şir de valori obţinute în determinările de activitate,

una sau mai multe dintre valori pot diferi considerabil de restul valorilor. Nr.
Deoarece astfel de valori extreme au o influenţă mare asupra mediei,
este necesar să se stabilească un criteriu de eliminare a lor. Criteriile de
eliminare se bazează pe considerentul că orice valoare a cărei probabilitate 16,1 3,6 12,96
-
de apariţie (presupunînd că valorile se supun legii normale de distribuţie)
este mai mică decît o valoare limită, care depinde de numărul „n" de
rezultate, trebuie eliminată. 3
2 15,5

13,4
3,0

0,9
9,00

0,81
S=
V --
212,56
9
=486
'

Pentru aplicarea criteriului exefaplificat în cele ce urmează se proce- 4 22,8 10,3 106,09 x/s = 1,96
dează astfel :
- se calculează abaterea standard (s) a şirului de valori cu ajutorul 5 12,l -0,4 0,16 X= 1,96 • 4,86 = 9.53

formulei (4) sau (5) ; 6 11,3 -1,2 1,44

- se obţine din tabelul I, în funcţie de numărul „n" de rezultate,
7 11,6 -0,9 0,81
valoarea raportului _::. ;
s 8 6,3 -6,2 38,44
-se înmulţeşte valoarea acestui raport cu valoarea abaterii standard
(s), obţinîndu-se astfel valoarea x, care reprezintă valoarea absolută 9 8,8 -3,7 13.69
maximă pe care o poate avea d 1 (abaterea faţă de medie: d 1 = x, 10
pentru ca valoarea corespunzătoare să nu fie eliminată. Orice valoare ~ -5,4 29,16
~Xj = 125.0 :Ed:=~
căreia îi corespunde o abatere faţă de medie, în mărime absolută, mai
X 12,5 (media aritmetică a rezultatelor)
mare decit x, anume !d;! > x, trebuie eliminată.
 Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1129
1128 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice

Tabelul II
După cum rezultă din tabel, diferenţa d[ = 10,3, corei.punzătoare
valorii 22,8, depaşeşte valoarea maximă admisă (x = 9,53), prin urmare, VALORILE LUI „t" PENTRU O PROBABILITATE DE EROARE DE 5% (p 0,051
valoarea 22,8 trebuie eliminată.

Ex~mplul 2 Grade de libertate

A DOUA APLICARE A CRITERIULUI DE ELIML'VARE

1 12,71
~ 4,30
3 3,18
Nr. Xj di a; 4 2,78
5 2,57

v
6 2,45
16,l 4,7 22,09 7 2,37
8 2,31
2 15,5 4,1 16,81 s = 9:.7 = 3.4 9 2,26
IO 2,23
3 13,4 2,0 4,00 11 2,20
12 2,18
4 12,1 0,7 0,49 x/s = 1,92 15 2,13
5 11,3 -0,1 0,01 X = 1,92 • 3,4 = 6,5 20 2,09
25 2,06
6 11,6 0,2 0,04 30 2,04
40 2,02
7 6,3 -5,1 26,01 60 2,00
120 1,98
8 8,8 -2,6 6,76 infinit 1,96
9 7,1 -4,3 18,49
~xi= 102,2 ~d~ = 94,70

x= 11,4 (media aritmetică a rezultatelor) Gradele de libertare sînt reprezentate de numărul mărimilor indepen-
dente ale determinării. În cazul de fată se calculeză scăzînd din numărul
total de valori x 1 cifra 1 (numărul de' loturi).
Aplicarea criteriului de eliminare '.' do1:ia oa!ă c~nduce la ~ v~lo~r:
maximă admisă (x = 6,5), superioară oncărm d 1 ş1 deci nu se mai ehmma Testarea semnifieaţiei. Adesea, după calcularea rezultatelor unei deter-
minări biologice este necesar să se decidă dacă diferenţele obţinute între
nici o valoare.
eşantioanele analizate sînt datorate numai întîmplării sau sînt reale, cu
Efectuarea unei analize, folosind un eşantion adecvat, nu poate ~o~: alte cuvinte, dacă cele două eşantioane fac parte din aceeaşi mulţime
duce de cele mai multe ori la determinarea mediei adevărate a mulţim.11 de bază sau din două mulţimi diferite.
de bază din care face parte acest eşantion. În schimb, se pot ~ăsi cu ~o A. Dacă rezultatele se încadrează într-o distribuţie normală şi dacă
anumită probabilitate, iimitele între care se află valoarea medie adev:a:
între cele două esantioane nu există altă diferenţă (virstă, sex, masă
rată. în acest scop se calculează mai întîi abaterea standard a mediei
corporală etc.) în ~fară de tratamentul apiicat se consideră că abaterile
eşantionului (s:.:), conform formulei :
standard ale celor două loturi nu diferă semnificativ. În acest caz se
s
poate testa semnificaţia diferenţei mediilor cu ajutorul testului „t" Student,
s:;:=-- (7) conform formulei :
,Jn
în continuare, intervalul de încredere al mediei (J) se· stabileşte (9)
pentru o nrobabilitate de eroare dorită, de obicei 5% (p = 0,05), folosind
valoarea :,t" Student (tabelul II), corespunzătoare gradelor de libertate în care:
ale determinării. Se aplică formula : X1, X2 = media rezultatelor eşantionului 1 şi respectiv 2 ;
n1, ll2 numărul de animale din eşantionul 1 şi respectiv 2 ;
J= X ±ts:;: (8)
 1130 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1131

sd = eroarea. standard a diferenţei, care se calculează conform îri exemplul următor figurează pe rînduri orizontale rezultatele obţi­
formulei: nute la acelaşi animal după administrarea simultană a standardului (s)
şi a probei (p) şi diferenţa între aceste rezultate (di = p - s).

(10)
s p (d; - d) 2
în care:
:Ed~. :Ed: = :E(x1~ i)2 în eşantioanele 1 şi respectiv 2; I 24 35 11 2 4
X1 - valorile individuale în eşantioanele 1 şi 2. 2 20 10 - 10 -19· 361
Da.că înlocuim în formula (9) valoarea erorii standard a diferenţei 3 18 36 18 9 81
dată de formula (10), se obţine: 4 45 50 5 - 4 16
5 60 74 14 5 25
-
t = -;:::::=====- .
X1 -

"'\ /'J:.d1 +
Vn
Xz

l::<I;
+n1 - 2
V -n,,n,
--
ll1 + lls
(11) 6
7
8
72
65
54
65
70
90
-

36
7
5
-16
-
27
4
256
16
729
1

Se consideră o diferenţă semnificativă, cu o probabilitate de eroare

de 5% (p = 0,05) dacă „t" calculat este superior celui din tabelul II
pentru gradele de libertate corespunzătoare. '
În cazul în care cele două eşantioane sînt egale numeric (n1 = 11z), t = 9
= 1 74
putem reprezenta acest număr egal de cazuri prin n(n = n 1 n 2) şi
"'\. / 1488 '
formula (11) devine:
V 7.s
-
X1 -
-X,
Aplicînd formula (13) se obţine un t = 1,74 mai mic decît valoarea
t = --::=======- (12)
'\ / :Ed: + :sa: „t" = 2,37 care este dată în tabelele pentru şapte grade de libertate
şi o probabilitate de eroare de 5% (p = 0,05). Aceasta arată că proba
V n(n- 1)
analizată nu diferă semnificativ faţă de standard.
~cela.şi. t~st se poate fol~si şi în cazul în care condiţiile experimentale B. Dacă rezultatele nu se încadrează într-o distribuţie normală, sau
per.mit a~m1:1115tr:irea concomit;entă a ambelor tratamente la acelaşi animal. nu se poate testa normalitatea datorită numărului mic de date (eşan­
In aceasta situaţie putem admite că răspunsurile obţinute la acelaşi animal tioane cu volum redus) este indicat să se aplice un test neparametric
sînt rezultaţ~ ex:cl~iv ~l ~erenţelor între acţiunea substanţelor testate, şi anume testul Wilcoxon, care presupune parcurgerea următoarelor etape:
restul condiţiilor fund identice. Aceasta ne permite să scădem unul din 1. Se aşază valorile n (n = n 1 +
nJ în ordine crescătoare, făcînd
alh:1 ~: două rezultate obţinute la acelaşi animal şi să testăm semnifi- abstracţie de eşantioanele din care provin. Se atribuie apoi fiecărei valori
caţia duerenţelor (d1) astfel c:alculate (metoda cuplurilor), aplicînd for- un rang în ordine crescătoare începînd cu 1. Dacă există valori egale,
mulai acestora li se atribuie ranguri egale cu media aritmetică a rangurilor pe
care le-ar fi avut dacă aceste valori ar fi fost distincte.
d 2. Se formează un tabel în care se specifică, în ordine crescătoare,
t= ---::======- (13)
"'\ I 1::<di - d)• valorile obţinute la fiecare eşantion împreună cu rangurile lor. Se notează
cu S1 şi. S2 sumele rangurilor pentru fiecare eşantion şi se reţine, notînd
V n(n- 1) cu S, una din cele două sume.
în care i 3. Se foloseşte tabelul III (testul Wilcoxon.)
di =- valorile individuale ale diferenţelor fiecărui cuplu Dacă S este situat în afara intervalului din tabel, care se găseşte 1a
intersecţia coloanei (n 1 ) şi a liniei (n2 ) se poate afirma că, la pragul de
semnificaţie ex = 0,05 (sau cu probabilitatea de încredere p = 0,95), cele
n
,l;d;_
două eşantioane diferă. În caz contrar, este justificat să se afirme că cele
d=-1- două eşantioane nu diferă semnificativ.
n
 IX.F.16 Evaluarea statistică a determinărilor biologice statistică determinărilor
1132 Evaluarea a biologice IX.F.16. 1133
Tabelul III
În tabelul III, pentru n 1 = 10 şi n 2 = 9 corespunde intervalul 79-121.
TESTUL WILCOXON (p = 0,95) Deoarece S = 122,5 este situat în afara acestui interval, se poate afirma
cu probabiliatea de încredere p = 0,95 că cele două eşantioane diferă
semnificativ, deci acţiunea analgezică a metamizolului sodic s-a manifestat
la doza de 5 mg pe kilogram masă corporală.
Observaţie. Valorile fracţionare 4,5 ; 6,5 ; 8,5 ; 10,5 ; 13,5 întîlnite în
I 4
I 5
I 6
I 7
I 8
I g
I 10
coloanele rangurilor rezultă din media rangurilor pe care le-ar fi avut
valorile în primele două coloane dacă ele ar fi fost distincte (de ex.
4 11-26 17-33 24-42 32- 52 41- 63 51- 75 62- 88 __ 4+5)
5 12-28 19-36 26-46 34...: 57 44- 68 54- 81 66- 94 4,:, - - 2 - .
6 13-31 20-40 28-50 36- 62 46- 74 57- 87 69-101
n, 7 14-34 21-44 29-55 39- 66 49- 79 60- 93 72-108
8 15-37 23-47 31-59 41- 71 51- 85 63- 99 75-115 Procedee de calcul pentru evaluarea determinărilor biologice. Evaluarea
9 16-40 24-51 33-63 43- 76 54- 90 66-105 79- 121 activităţii în determinările biologice cantitative se efectuează în două
IO 26-54 35-67 45- 81 56- 96 69-111 82-128
17-43
47- 86 59-101 72-117 86-134
moduri: direct şi indirect.
11 18-46 27-58 37-71
12 19-49 28-62 38-76 49- 91 62-106 75-123 89-141 În determinările cu evaluare directă se stabileşte, pentru fiecare ani-
13 20-52 30-65 40-80 52- 95 64-112 78-129 92-148 mal din lot, doza minimă de standard sau probă necesară pentru produ-
31-69 42-84 54-100 67-117 81-135 96-154
14 21-55 cerea unui răspuns dinainte fixat (de ex. oprirea activităţii cardiace,
căderea capului etc.). Se calculează apoi raportul de activitate, împărţind
media dozei minime eficace a lotului căruia i s-a administrat standardul
Exemplu. Se foloseşte un lot martor format din n 1 = 10 şoareci şi la aceea a lotului căruia i s-a administrat proba.
un lot tratat format din n 2 = 9 şoareci. Oa analgezic se foloseşte meta-
mizol sodic (5 mg pe kilogram masă corporală), iar ca stimul chimic se În determinările cu evaluare indirectă, dozele administrate sînt f1xe
şi se înregistrează răspunsurile, diferite ca mărime pentru fiecare doză
foloseşte acid acetic 0,6% (1 ml la 10 g masă corporală). Numărul de
şi preparat, iar evaluarea activităţii se efectuează pe baza relaţiilor de
contorsiuni provocate este prezentat în tabelul IV. regresie doză-efect.
Tabelul IV
În funcţie de caracterul răspunsului înregistrat metodele indirecte
sînt de două feluri ! metode cu răspuns gradat şi metode cu răspuns
1\'UMĂR DE CONTORSIUNI cuantal. Metodele cu răspuns gradat sînt metode indirecte, la care răspunsul
poate fi apreciat prin măsurare, cîntărire (de ex. scăderea presiunii arteri-
ale, masa unei glande}. Metodele cu răspuns cuantal (răspuns tot sau
Lot martor Lot tratat Ranguri lot tratat Ranguri lot martor nimic) sînt metode indirecte, la care răspunsul poate fi apreciat prin pre-
zenţa sau absenţa unui eveniment (moarte, estru etc.).
1 Determinările biologice cantitative trebuie să îndeplinească o serie
20
21 2 de condiţii pentru a putea permite o evaluare statistică a rezultatelor :
22 3 - să se folosească pentru testare o acţiune caracteristică şi repro-
27 27 4,5 4,5
6,5 ductibilă şi care, pe cît posibil, să corespundă celei terapeutice;
29
29 6,5 - să se folosească ca standard un preparat care să fie din punct de
31 31 8,5 8,5 vedere al acţiunii identic calitativ şi apropiat cantitativ faţă de probă;
34 34 10,5 10,5
35 12 - efectul sau orice altă funcţie a lui să depindă linear de doză sau
36 13,5 de logaritmul ei, pentru valori ale dozelor cuprinse în interiorul unui
36 13,5 anumit interval, în care se va efectua determinarea;
37 15
47 16 - efectele oricărei doze să fie normal distribuite ;
51 17 - abaterea standard (s) a unui efect individual să fie independentă
54 18 de mărimea răspunsului şi deci, aproximativ egală la toate dozele şi prepa-
55 19 ratele, în cadrul aceleiaşi metode de testare ;
- distribuirea indivizilor în eşantioane să se efectueze întîmplător.
s1 67,s s. = 122,5 Dacă este vorba de animale, acestea trebuie să fie pe cît posibil de acee„şi
 1134 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor l:iiologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1135
vîrstă, masă corporală, să provină din aceeaşi crescătorie şi să fie menti- Valoarea lui t se obţine din. tabelul II, pentru un .prao de semnifi-
nute în condiţii identice în timpul experimentării, iar loturile să fie echi- t . de ::,- O/
ca,1e 10 ( p = 0,o-) ~
o , corespunzator unui• număr de gradei:, de libertate
librate din punct de vedere al sexului şi al masei corporale. n,, + Ilp -2.
. . • Se pot ~alcula iimitd~ ţiduciale de ~reare ~le acti,:ităţii probei, înmul-
A. CALCULUL ACTIVITAŢII iBIOLO©ICE PRIN EVALUARE DIRECTA
pmd ~"'!P· ş1 1:iru. cu activitatea stanaar~ul1;11, expnmată în unităţi pe
. _.~ceastă m~todă de ~alcul. se aplică la det_er.Ifil;1ările în care se poate gram Şl lll contmuare se pot raporta aceste hrmte, procentual, fie la activi-
stablil pentru fiecare ammal m parte doza numma eficace, dar cu con- tatea decla~ată, fie la cea găsită, conform prevederilor monografiei.
diţia ca aceste doze să fie, pe un număr mare de cazuri, normal distribuite.
Acest tip de calcul se aplică la determinarea activităţii cardiotonicelor
Perfuzia lentă este de obicei procedeul care se foloseşte în acest scop. Ea folosind metoda perfuziei lente la cobai. '
se efectuează pe două loturi de animale, dintre care un lot (S) primeste Exe!f1-plu: Calculul activităţii unei probe de pulbere titrată de digitală.
soluţia-standard, iar ceţălalt lot (P) primeşte soluţia-probă. . , Oa sta~~d se foloseşte etalonul naţional de digitală (pulbere de frunze),
Pentru a putea aphca procedeul de calcul, concentraţia soluţiei-probă cu activitatea de 15 ,00 U.I. pe gram.
trebuie astfel aleasă, încît soluţia-probă să aibă o activitate pe unitatea
de volum apropiată de aceea a soluţiei-standard. Standard
Dozele minime eficace obţinute se raportează la kilogram masă corpo-
rală, pentru fiecare animal în parte. Aceste valori se transformă în loga- Doza minimă mortală
ritmi (Xs şi xp) şi se face media logaritmilor pentru fiecare lot (~ şi xp). ( miligrame pe kiiogram masă •
X5
corporală)
Se calculează în continuare M (logaritmul coeficientului de activitate),
scăzînd din Xs pe Xp. . 86,70 1,93802 3,75592
87,30 1,94101 3,76752
M=~-~ (~ 87,00 1,93952 3,76174
93,80 1,97220 3,88957
Se obţine coeficientul de activitate „r" ca antilogaritmul lui M. 86,90 1,93902 3,75980
98,30 1,99255 3,97025
r = antilog M (15)
:Ex6 = 11,72232 'LX: - 22,90480
. Pentru a calcula activitatea probei pe unitate~ de. masă (g), se înmul~.
ţeşt~ ,,r" cu activitatea standardului ţX:primată ÎI+. unităţi pe gram. În i,, = 1,95372
contmuare, se calcµlează abaterea standard a logaritmului coeficientului (~x.)' = 137,41278
de activitate (sM), conform următoarei formule, aplicabilă în cazul în
care lotul standard şi lotul probă au un număr egal de animale (n) .. Probă

SM =
·V ~x! + l:xt - (~x,;)•+(~xp)•
n (16}
Doza minimă mortală
( miligrame pe kilogram masă Xp •
Xp
n(n- 1) corporală)

Dacă numărul de animale al celor două loturi este inegal, se foloseşte 118,30 2,07298 4,29725
formula: 130,30 2,11494 4,47297
136,50 2,13513 4,55878
134,90 2,13001 4,53694
125,66 2,09899 4,40576
'(16') 111,40 2,04689 4,18976
:Exp = 12,59894 :Ex~ - 26,46146
în care: Xp = 2,09982
n,,, np = numărul de animale din lotul standard, respectiv lotul probă. (~xp): 158,73329
Logaritmii limitelor fiduciale de eroare ale coeficientului de activitate
(l\f.up., M;ni.) pentru un prag de semnificaţie de 5% se obţin cu ajutorul
formulei: M = 1,95372 - 2,09982 = 1,95372 + 3,90018 = Î,85390;
r = 0,7143;
1136 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1137

Număr de unităţi/gram probă= 0,7143 · 15,00 = 10,71 U.I./g; (continuare tabel)

13 S1 P1 P, s,
158,73329 + 137,41278 s, s1
V
14 pl P2
26,46146 + 22,90480 - ------'----
15 Pa s. S1 P1
6
SM = - - - - - - -6(6-
- -l)- - - - - - - - 16 s. S1 P1 P,
17 s1 s, P2 P1
= ,J0,000286 = 0,017 ; 18 s. P, P, s1
19 P2 Pi S1 s,
t = 2,23; 20 P, s, s. P.
Sy • t = 2,23 • 0,017 = 0,03791 ; 21 s; P, s. p:
22 P, s. P, s1
Ms = Î,85390 + 0,03791 = Î,89181 ; 23 s, P, S1 P,
Limita superioară a activităţii= 0,7795 · 15,00 = 11,69 U.I./g;
24 P1 S1 P, s.
Limita superioară. a activităţii exprimată procentual faţă de activitatea
ll,69U.I.-100 _ 1 . Tabelul Yl
1 t a - - - - - - - - 16901
v_
d ecara , 10,
IO U.I.
CALCULUL COEFICIENTULUI DE ACTIVITATE „r"
M; = Î,85390 - 0,03791 = Î,81599 ;
Media pe loturi a efectelor Diferenţa de efect datorată
=
0,6546; r;
Limita inferioară a activităţii = 0,6547 · 15,41 = 9,82 U.I./g; Probă I probei şi standardului Idiferenţei de
Limita inferioară a activităţii exprimată procentual faţă de activitatea
v 9,82 U.I. · 100 _ 9S 201
_
Standard dozei (E)
I l
( F) înclinare ( G)

d ec1arat a - - - - - - - , Jo· p s,, s, S2 - S1 P - 2 (S, + S.)

IO U.I.
1
2 (P + P.)-
P1, P1 s P, - P 1 1 S
B. CALCULUL ACTIVITAŢII BIOLOGICE PRIN EVALUARE INDIRECTA
l l
În afara condiţiilor menţionate pentru determinările cantitative în P 1 , P, S1, S 2 2 (P,- P1 + - (P 1 + P 2 -
2
general, metodele bazate pe evaluarea indirectă mai mesupun o serie de + S 2 - S1) - S1 - S.)
condiţii, cum ar fi: ~ l 1
p S1, S 2 , S 3 (S3 - S 1) P - rs,+s,+s.J
- Pentru construirea regresiei doză-efect este necesară administra- 2 3
rea mai multor doze, ale căror efecte trebuie să difere semnificativ între ele ; 1 l
- Oele două regresii doză-efect (standard şi probă) trebuie să prezinte P 1 , P 2 , P3 s - (P 3 -
2
P 1)
3 (P1+P2 +P3)-S
un grad de paralelism. şi o înclinare adecvate ; 1 I
- Dacă determinarea se efectuează pe un singur animal sau organ,
P 1, P 2 s,, s•. s. --;:: (P2 - P1 + 2 (P1 + P.)- P2 - P1 -
:, l
dozele trebuie să fie administrate într-o ordine întîmplătoare. +2S3 -2S1) 1 - -(S,- S1)
În tabelul V sînt prevăzute diverse posibilităţi de alternare a do- - 3 (S,+s.+ s,J 2
zelor pentru procedeul, folosind două doze-standard si două doze-probă, I 1 1
bazat pe răspunsuri gradate. ' s„ s. --;:: (2Ps- 2P 1
:,
+ - (Pi+ P 2 + P 3 )
3
-
2 (P 3 - P 1) -

Tabelul V 1 - (S2 - SJ
s,
- - (S1 + S 2)
1 s. P1 p• 2
2 s. Pi P, s, 1 l 1
3 P1 P, s, s. S1 , S 2 , S 3
4 (P 3 - P1+ 3 (P +P 1 2 +Pa -
2
(Pa - P 1 -
4 P2 S1 s, P1
5 S1 P, s, P, +s,- S,) - 8 1 -S,-S,J s.+s,i
6 P, s, P, s, I= logaritmul raportului de doze ; r = antilog M = raport de activita-
7 s, P, s, P, :$ te P/S;
8 P, s, P, s, b = - = panta (coeficientul de regresie); r% = anti!og (2 +
M) ; trebuie să se în-
9 s, P, P, s. I cadreze in limitele admise ale acti-
10 P, P1 s, S1 F vităţii, prevăzute in monografia res-
11 P1 s. S1 P, M = - = logaritmul raportului de activi-
b pectivă.
12 s, s, P, P, tate;

72 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

 1138 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1139

I. Metode bazate pe răspunsuri gradate. Determinarea se efectuează belul VIII, să rămînă in interiorul intervalului de linearitate al relaţiei
confo~m prevederilor din monografia respectivă, iar prelucrarea datelor dintre erect şi logaritmul dozei.
expenmentl:le _se efectuează prin aplicarea metodei de calcul corespunză­ 2. După cum rezultă din tabelul VIII, dozele se aleg în progresie
toare, folosind pentru aceasta tabelele VI şi VIL geometrică, iar raportul dintre două doze succesive este acelaşi atît la
probă cît şi la_ standard. . . ,. . .
Tabelul VII 3. Dacă dintr-un anullllt motiv, cum ar n de exemplu necesitatea
de a se obţine efecte comparabile la probă şi la standard, dozele probei
VARIANTE PENTRU DETERMINAREA ERORII
nu sint cele care ar rezulta pe baza formulelor de calcul din tabelul VIII,
dar respectă condiţia cerutii de observaţia 2, şi in plus, sint in interiorul
Număr de doze V (varia1iţă intervalului de linearitate, calculul coeficientului de activitate şi al erorii
( stanăard + probă) a fiecărei V(EJ A=V(F) V(G) se efectuează astfel : se determină cu ajutorul tabelului VI un coeficient
medii)
de activitate „r" (se presupune deci, pentru a se putea aplica formulele
!
i de calcul din tabelul VI, că dozele de probă ar :iii egale cu cele care ar
(1 + 2), (2 + 1) -3V rezulta pe baza tabelului VIII). 1n continuare, coeficientul de activitate
2V
2 - corectat „re'' se obţine inmulţind valoarea „r" obţinută din raportul dintre
(2 + 2) valoarea pe care ar :fi trebuit să o aibă una din dozele de probă, dacă
V V 4V ar fi fost calculată conform tabelului VIII şi valoarea pe care o are de
st V fapt aceeaşi doză.
(1 + 3), (3 + 1) - -2 -4V3 Se consideră o dozare cu 2 +
2 doze, unde d1 , d 2 sînt dozele standar-
11- - dului, iar 81 , 82 sint dozele probei. Deoarece condiţia cerută de observaţia
(2 + 3), (3 + 2) -2V5 -5V
6
-5V2 2 se presupune îndeplinită, se obţine relaţia:

+ 3) V (19)
(3 -4 -2V
3 V
Valorile pe care ar trebuie să le aibă cele două doze de probă, con-
form tabelului VIII, sint di = d 1 şi d 2 = d 2•
_C_alculul_ coeficietit1!'lui de a_ctivitate. ţabelul VI serveşte la calculul Coeficientul de activitate corectat „re'' se obţine cu ajutorul formulei l
~oefict~ntulm .de. a<;_ttv1t8:te (r), 1ar succesiunea operaţiunilor este arătată d, d.
1n u}tl~ele e11;1c1 rm_dun orizontale (exemplele de calcul sint prevăzute Ic=r • -=r • -
111 s,
(20)
la sfrrş1tul cap1tolulu1).
. Formu_lele. de calcul pentru logaritmul raportului de doze (I) pentru !n cazul testelor cu l + 2 şi 1 + 3 doze, se pot lua pentru k şi k'
diversele ttpun de teste sînt prevăzute în tabelul VIII.
valorile ~ respectiv {I 111 • 11• • 11• , .cu condiţia ca valorile dozelor
, . F?rmulele d~ ~alcul din tabelele VI şi VII sint valabile numai dacă. 1,1 a1
mtre aozele administrate din probă şi din standard există anumite relaţii probei calculate cu ajutorul tabelului VIII să rămînă în interiorul in-
prevăzute in tabelul VIII. ' tervalului de linearitate. Se aplică apoi formulele :
Din exatI;inarea tabelului VIII se observă că în cazul testelor cu
!_ + 2 respectiv_ 3 + 3 d?ze, ele trebuie să fie aceleaşi atît la probă cît Ic= r •
,./f,, ..
d
pentru testul l +2 :(21)
ş1 la standard, tar în ultimul caz trebuie să mai aibă loc şi relaţia: li,.
d
d:=d·=d;=di
'(18) re =r • -;::===
,J ll1 ll1 ll 3
pentru testul 1 +3 (21')
dl d, d{ d; • •

La celelal!e tesţe, doZ;le se ale~ astfel incit media geometrico a do-
zelor de proba să fie egala cu media geometrică a dozelor de standard.
. Aceasta ~orespund~ cu presupunerea că media efectelor dozelor pro-
bei este eg~ţ'.3- cu media efectelor dozelor standardului.
O~ser.vaţii. I._ Dozele standardului şi constantele k şi k' trebuie astfel
alese, 1nc1t valonle dozelor probei, c1:1lculate conform formulelor din ta-
Oind este necesară o astfel de corectare, pentru compararea cu li-
mitele admise prevăzute în monografia respectivă, se foloseşte re% (100-rc}
şi nu r%.
Calculul erorii se efectuează în modul descris la „Calcularea erorii
testului" (pe baza tabelului VIII}, ca şi cind dozele probei ar fi cele
corespunzătoare tabelului VIII, cu specificarea că limitele de eroare
 Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX:.F.16. 1141
1140 IX.F.16.
obţinute trebuie înmulţite cu acelaşi raport care a servit la obţinerea
I!
coeficientului de activitate corectat re.
4. Deşi cele mai folosite teste sînt cele cu 2 + 2 doze şi 3 + 3 doze,
-tihr unele situaţii reclamă şi folosirea testelor cu număr diferit de doze de
OI) OI) <).(l
..s .,S C
standard faţă de dozele de probă. De exemplu, cînd cantitatea disponi-
li
$,li . . . bilă de standard este insuficientă pentru un test 3 + 3, experienţa se
efectuează cu 2 + 3, 2 + 2, 1 + 3 sau 1 + 2 doze.
~1 ~ ...
'"dl"O "Ol~
Ol) OI)
.s .2 Observaţia rămîne valabilă şi în cazul cînd cantitatea disponibilă
ll I! de probă este insuficientă. De asemenea se poate întîmpla ca într-o ex-
;;1;; perienţă proiectată iniţial ca o dozare cu 2 + 2 sau 3 + 3 doze, răspun­
„e!!f,,!(f
"';jj~ ~,~
OI) Ol) bi)
surile obţinute la una din doze să nu poată fi luate în considerare. În
..s .9 ;.S
această situaţie experienţa se va interpreta ca şi cînd iniţial ar fi fost
li
" li ll
H ,-., H proiectată ca o dozare cu număr inegal de doze la standard şi probă, iar
calculul coeficientului de activitate şi al erorii se efectuează conform pre-
vederilor de la observaţia 3.
5. Dozările cu I + 2 sau 1 + 3 doze (deci cu o singură doză la stan-
.; dard) se vor folosi numai pentru obţinerea de rezultate cu caracter informa-
ll tiv.
':d' I ';J'
Calcularea erorii testului. Eroarea testului se calculează pe baza tabelu-
ll lui VII, după cum urmează (vezi şi exemplele de calcul 1 şi 2 de la sfîr-
! ~!.; şitul capitolului) :
Varianta totală a efectelor individuale (s2) se obţine cu ajutorul
.;
11 >1-e:
~ .; ~
formulei: ,
li li li li s2 = Af + A; + . . . + Af (22)
~'" ~tn
(n1 - 1) + (n2 - 1) + ... + (nk - 1)

.; în care:
li
k = numărul de grupe (numărul total de doze-standard + doze-
11
~ n„ n 2
probă);
••• , nk - numărul de animale din grupele 1, 2, ... , k;
li Lli, t.t .... t.i sumele pătratelor diferenţelor individuale faţă
de medie, în fiecare grupă (1, 2, ... , k);
....
.... k
..... <I>= ~ (ni - 1) = numărul total de grade de libertate, adică:
1

<I> = (n1 - 1) + (n 2 - 1) + ... + (nk - 1) (23)

Varianţa mediei (V). La determinarea varianţei fiecărei medii pot
exista două cazuri :
I. Dacă numărul animalelor este egal în toate grupele, adică dacă
- C'l
n; = n (deoarece toate experienţele folosesc acelaşi număr iniţial de ani-
ll li male în fiecare grupă, aceasta corespunde cu presupunerea că nu s-a pier-
,!<I.
• .!<I_
dut nici un animal), varianţa V a fiecărei medii se determină împărţind
pe s2 la numărul de animale n. Varianţele lui E, F, G se calculează con-
form tabelului VII.
 1142 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1143
II. Dacă prin vreun accident {pierdere de animale) sau în urma apli- . Testarea .regresiei. Testarea regresiei se efectuează cu ajutorul indi-
cării criteriului de eliminare, numărul de animale diferă de la gtupă la
celui „g". Pentru aceasta se calculează varianţa lui „b,r, conform formulei:
grupă, varianţa se calculează împărţind pe s2 la numărul mediu de ani-
male pe grupă, cu condiţia .ca în nici una din grupe numărul de animale V(b) = V(E) {24)
pierdute să nu depăşească 1/4 din numărul iniţial. Dacă această condiţie I'
nu este îndeplinită sau dacă se urmăreşte o precizie mai mare, pentru Indicele de semnificaţie a lui b (g) se calculează conform formulei!
fiecare efect mediu se calculează cîte o varianţă, prin împărţirea lui s2
B • t•
la numărul de animale din grupa respectivă. !n continuare, vatianţele g (25)
lui E, F, G se calculează conform tabelului IX, care înlocuieştţ pentru b•
acest caz tabelul VIL în care:
Ţaaelul IX B = V(b);
„t" este o valoare care se obţine din tabelul II şi depinde de numărul
gradelor de. libertate ( <I>).
Număr de doze
Y(E) A= V(F) V(G) Dacă „g" este mai mare decît 1, testul nu are valoare.
p
I s
Testarea paralelismului. Pentru a 'se vedea dacă înclinările celor două
1 drepte (corespunzătoare standardului respectiv probei) diferă semnifi-
p S 1, S 2 V(S 1) + V(S1 ) V(P) + -4 [V(S 1 )+
, ..
- cativ .sau nu, se calculează:
+ V(S1)]
1
(26)
Pi, P2 s V(PJ + V(P2 )
4 [V(P 1) + V(P2 )] + -
+V(S) .· Dacă valoarea obţinută este mai mare decît valoarea „t" găsită în
1 1 V(P 1} +
V(P1 ) +
tabelul II (corespunzătoare numărului gradelor de libertate <I>), înclină­
s,, s. + V(Pa) + rile diferă semnificativ şi testul nu are valoare.
P1 • P2
4 [(V(P + V(P
1) 2) +
4 [V(P 1 )
+ V(S 1 ) + V(St)
+ V(SJ + V(S )J 2 + V(SJ + V(S,J] Limitele de eroare ale raportului de aotivitate. Dacă sînt îndeplinite
p s„ s•. 1
- [V(SJ + V(S.)J
1
V(P) + - [V(S + - condiţiile de regresie (g < 1) şi de paralelism ( ~ < t) se pot cal-
s. 4 9
1)
v V(G)
+ V(S1) + V(S,J] cula: logaritmii limitelor superioară {M311p.) şi inferioară (M;ru.) a raportului
P„ P 2 , s 1
[V(P 1) + V(P
1
- [V(PJ + V(Pa) + - de activitate, folosind formula (27), cînd 0,1 < g < I şi formula (28) cînd
p• 4 3 )]
9 g <0,1.
+ V(P3)] + V(SJ
P1, P 2 s,. s•. 1
[V(PJ+V(P2)+
1
[V(P 1 ) + V{P 2)J + V(PJ + V(P 2) + u M-mr.< = ~..L. t . .jA(l-g) +BM 2 (27)
Sa 25 4 ~•'"sup., l - g ..J... b(l - g)
+ 4V(S 1) + 4V(S3 )] 1 1
- [V(SJ + V(S2) + - [V(S1 ) + V(S3 )]
9 4 M.up., M ,nf. -- M :t:' _!_b • .'\/A+BM2 (28)
+ V(S3)]
P 1, P 2 , S1, Sa 1
[V(SJ + V(S2 ) +
I
- [V(S1 ) + V(S,)] +
V(S 1 ) + V(S 2) +
În aceste formule, ,,t" reprezintă valoarea teoretică pentru p = 0,05
Pa 25 4 I
+4V(P 1 ) + 4V(P 2 )] I + - [V(P1 J+V(Pa)} (tabdul II) şi un număr <I> de grade de libertate (formula 23).
4
+ -9 [V(PJ + V(P,1 Limitele fiduciale ale coeficientului de activitate (rsup. şi rint.) se
+ V(P,)] obţin ca antilogaritmi ai lui Msup. şi Miru. :
P 1 , P 2, s„ s •. 1 1 l
- [V{P 1 ) + V(P 8) +· = = (29)
Pa s. l6 [V(P 1 ) + V(P,) + S [V(P1) + V{P2) + 4
r5up. antilog M.,up. ; rinf. antilog Mini

+ V(S,J + V(S 3)] + V(P 3) + V(S,J + + V(SJ + V{S 8)] Prin înmulţirea cu 100 a acestor valori (rsup., rin1.) se obţin limitele
+ V(S 1 ) + V(S 3)] fiduciale procentuale, în raport cu activitatea declarată, limite care trebuie
~
să se încadreze în intervalul prevăzut în monografia respectivă.
 1144 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice
Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1145
(?bservaţie. La dozarea care foloseşte 3 + 3 doze, în afară de testele
menţionate anterior, determinarea trebuie să fie supusă şi unui test de Tabelul X
curbură. Se calculează mărimile:
PLANIFICAREA UNEI DOZ.:\lU CARE POLOS:EŞTE DUBLA ÎNCRUCIŞARE
H 1 = S1 +S 3 - 2S 2 ;
H2 = P 1 + Ps -
2P 2· Grupa de animale

Prima condiţie de admisibilitate este următoarea:

H 1 +H2 <t
1
I I I
2 3 4

\1'12 V
(30) Prima fază a testării s, s. Pi p•
A doua fază a testării P, Pi s. s,
Dacă relaţia (30) nu este îndeplinită, testul nu este valabil şi nu se - - - -- -- -
Media diferenţelor de efect (P - S) y Y2 y• Y,
va mai continua calculul. l

Dacă această relaţie este îndeplinită, cele două regresii (standard si

probă) pot prezenta fie curburi foarte mici, nesemnificative, în acela;i Tabelul XI
sens sau în sensuri diferite, fie curburi accentuate şi aproximativ egale
în sensuri diferite.
, D~n cauza e~stenţej acestei . ultime posibilităţi, un test 3 3 care + E F G I Calculul lui r
mdephneşte condiţia pusa de relaţia (30) nu este totusi valabil decît dacă
îndeplineşte şi următoarea condiţie : ' 1

H,- H2 <t 4 (y, + Y2 + Ya + Y,)

y'l2V (31) r = antilog M

Printre dozările care se bazează pe măsurarea efectelor gradate, un I= log

loc aparte îl ocupă dozarea care foloseşte o dublă încrucişare. d1

Dozarea care foloseşte o dublă încrucişare

Această proiectare experimentală este folosită atunci cînd : Tabelul XII
. _- . este posibilă măsurarea succesivă, pe acelaşi animal, a efectelor
fiecaru.1 preparat;
. .-.., substanţa _de ,analiz'.1t are un efect trecător, se metabolizează şi se
ehnnna repede, pierzmdu-ş1 astfel efectul în scurt timp.
V ( varianţa fiecărei medii) l V(E) I A=V(F) V(G)

Prin folosirea aceluiaşi animal în două faze succesive ale testării, s• V V

a,?eastă pietodă. are avantajul <;ă diminu~ eroarea ~atorată diferenţei de
r:is:J?UTIS m f~ncţie de prepa;ate ş1 doze. Animalele se impart în patru grupe,
ş1 fiecare ~mmal ~ste folosit de două ori. Testarea cuprinde două faze, se-'"
parate prmtr-un interval de timp suficient, în functie de durata de ac-
ţiune a preparatului. Fiecare fază poate fi socotită c~ o dozare cu 2 + 2
?-oze .. Planifi<:_area tes!ă~i se efe~tu~ază astfel încît animalul care primeşte
m pnma faza a testani o doza dintr-un preparat, să primească în cea
de-a doua fază a testării a doua doză din celălalt preparat (tabelul X).
Pentru fiecare animal din fiecare grupă se calculează diferenta de
efecţ (y)! prin scăderea efectului standardului din efectul probei şi' apoi
media diferenţelor (Y1 , y 2, y 3 , y 4 ), pentru fiecare grupă de animale.
Calculul coeficientului de activitate şi al erorii testului se efectuează.
conform tabelelor XI respectiv XII (vezi exemplul 3 de la sfîrsitul ca-
pitolului). · '
2n 2 2
I I
Varianţa s2 a unei singure diferenţe de efect se calculează cu ajutorul
formulei (22), cu deosebirea că Cl-i, Lli, 11t Ll! reprezintă suma păţratelor
abaterilor fiecărei diferenţe y faţă de media diferenţelor de efect dm acea
grupă (Y1, Y2, y3, Y4).
Varianţa V a fiecărei medii SE: calculează împărţind pe s 2 la 2 n, unde
,,n" reprezintă numărul de animale din fiecare grupă în caz că toate gru-
pele au acelasi număr de animale sau, în caz contrar, numărul mediu
de animale p~ grupă. Determinarea erorii testului se efectuează prin fo-
losirea tabelului XII. După determinarea varianţelor lui E respectiv F
cu ajutorul acestui hbel, se parcurg aceleaşi etape de calcul şi se folo-
sesc aceleaşi formule pentru determinarea limitelor fiduciale de eroare,
ca şi cele descrise în tabelul VI.
1146 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1147

Exemple de calcul pentru metodele bazate pe răspunsuri graăatt: M = ~ = _ o. 35 = -0,04132; (Î,95868)

+ 2, 3 + 3 şi dublă încrucişare)
(teste 2 b 8,47
Exemplul I (test 2 + 2) r = antilog M = 0,909 ::: 0,91 ;
Caleulul unei dozări de penicilină prin metoda dlfuzlmetrieă
r% = antilog (2 + M) = 90,9%;
" .:i~ + ..:i.;+ al,+ .:ii = o,s9+ 1,21 + 1,00 +o.so = 0 , 18 ;
Nr. 51 dj s. s- = (n
1
_ J) + (n2 - 1) + (n 3 - 1) + (n, -1) 20

1 22 0,2 0,04 24 -0,4 0,16 V(E) = V(F) = V = ~n = 0,03;

2 22 0,2 0,04 24 -0,4 0,16
3 21 -0,8 0,64 25 0,6 0,36
4 21,5 -0,3 0,09 24,5 0,1 0,01 V(G) = 4V = 0,12;
_5
6
22
22
0,2
0,2
0,04
0,04
24
25
-0,4
0,6
0,16
0,36
B = V(b} V(E) = 0,03 = 0,33;
- -
130,5 .:iI = o,89
--
146,5
--
..:l.; = 1,21
I' 0,30!2

g = ~ = 0,33. 2,09 = 2
0,020;
S1 = 21,8 s. = 24,4 b2 8,47 2

g < 0,1
c P, - P, - s. + s1 = 24 - 21 -5 -;- 24 .4 + 21 ·8 = 0,29 <2,09 (tpen-
I
a•l ./V(G) = ./V(G) '1/0,12
Nr.
I P,
I dj
l af
! P, dj
I tru p = 0,05 ; '1> = 20) .. .
deci înclinările nu diferă semmflcatlv. Deoarece g < 0,1
al lul
pentru c cu
1 21 -0,5 0,25 24 0,0 0,00 limitelor de eroare se aplică formula (28) :
2 21,5 0,0 0,00 24,5 0,5 0,25
21 -0,5 0,25 24 0,00 20
3
4 21,5 0,0 0,00 23,5
o.o
-0,5 0,25 Maup., M·1nf. -_ M +_!_
~ b 'V
IA+ BM" = -0,04132 + ' :
8,41
5 22 0,5 0,25 24 0,0 0,00
6
-129 22 0,5
-- 0,25 24
-144 0,0 0,00
-- ..j0,03 + 0,33 . 0,04!2 = -0,04132 ± 0,0435 = 0,00218
..:l.; = 1,00 ..:l.! = - -18) 1005· r '¾ -10053/c faţă de
8226 o~ f a ţ'a de ~ctivitatea
0,50
respectiv -0,0848~ ( l,9l::> rs,,p. ~ ' 0 , ..:_
P 1 = 21,5 P 2 = 24 activitatea declarată; r,nf. = 0,8226, rinf, 1/o - , 10
declarată.
Exemplul 2 (test 3 + 3)
Calculul un~i dozări de ACTH prin met-0da involuţiei timusului
diametrele zonelor de inhibiţie produse de cele două
doze-standard respectiv probă (în milimetri).

I= log :· = log 2 = 0,3010 Nr. !I P1

I
l
33 3 . 3 33 I- 11.09 1 29.o 3.57 12.74
De asemenea : n 1 = n2 = n3 = n4 = 6 şi k = 4;
1
2
39
34'0
'
O 3 ·66
1,34
I 2!::~
I ·13 40 27.,0
29,8
I,, •
2.97
0,17
l 8.82
0,03 25,l
23.s l .93
0,33
3 •7"-
0,11
3 40,2 4,86 6 4- 29,5 0,47 0,22 24;7 0,73 0,53
E = _!_ (P 2 P1 +S S1 ) = 2 (24 - 21,5 + 24,4 - 21,8) = 2,55; 4 32,8 2,54 7'5f 28,6 1,37 1,88 26,0 o,57 o,32
2
- 2 -
2 5
6 ;;·~ g:
38:9 3:56
s:os
12,67
33,0
28,9
3,03
1,07
9,18
t,l!
~~·i g,:~
21'1 1'67
g,!:
2'79
7
F = _!_ {P1
2
+P 2 - S1 - S 2 ) = _!_ (21,5
2
+ 24 - 21,8 - 24,4) -0,35; 8
9
32 O
..,·
3 34
1 2',54 I28,9
11 16
6.4_
30 ,8
1,07
O,83 O,
22,3
1,14 3,13
,
9,80
, •

10 ;;·,~ \ 2 , 16 4 :6 ~
__:2::9::..::,9:___;__!_o.:..:,0_1_,__--:0--:,0-:-o_il 26,7 1.27 1 1,61
=~ = --'-----'---'---'-----1 2'l9,7 .:i~_ = 34.19 254,3 Li; = 32,08
b 2,55 84-
, I; 353,4
p 35,34 Lif = 90.76 -
jp2 29,97 _ P 3 = 25,43
I
I 0,3010 1
 1148 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor bio1ogice I~.F.16. 1149

a = ~ = 0,70914 · 2,02
2
= O 028 < Ol .
Nr. S1 dj
I
dj2 s.
I
dj
I dj I s, II dj aj ,:;, b2 10,10482 ' ' ,

I I
2
1 38,5
34,6
2,78
I,I?
7,73
1,25
34,0
29,6
4,90
0,50
24,01
0,25
28,6
30,2
2,26
3,86
5,11
14,90
G= 2..2 (P 3 - P1 - S3 +S 1) = 2.. (25,43 - 35,34 - 26,34
2
+ 35,72) =
3 41,0 5,28 27,88 26,0 3.10 9,61 23,7 2,64 6,97
4 33,2 2,52 6,35 29,2 0,10 0,01 25,6 0,74 0.55
= -0,265;
5 33,0 2,72 7,40 28,0 1,10 1,21 28,0 1,66 2,76
O
6
7
34,l
39,0
1,62
3,28
2,62
10,76
3?-,I-
26,2
3,60
2,90
12,96
8,41
24,3
26,l
2,04
0,24
4.16
0,06
-;=----
•./V(G)
G _ -0,265 _
0,64539
-
-0,265 _ _
0,803
- ' 33 < 2'O?... ...,
8 32,5 3,22 10,37 26,8 2,30 5,29 26,2 0,14 0,02
9 38,3 2,58 6,66 28,5 0,60 0,36 26,7 0,36 0,13
10 33,0 2,72 7,40 30,0 0,90 0,81 24,0 2,34 5,48 1f, p., M;n1. = M ±_!_,./A+ BM'" = 0,01385
71
b ' .
+
-
~
10,1048
357,2 t..! = 88,42 291,0 t,~ = 62,92 263,4 t..! = 40,14
s, = 35,72 s. = 29,10 s, = 26,34 -. ,J0,43026 + 0,70914-0,01385 2 = 0,01385 :f: 0,13113 = 0,14498 respec-
tiv 1,88272 ;
. În ace~te ta~ele, -y~lorile din cele şase grupe reprezintă cantităţi de
timus expnmaţe m mihgr~~e. Grupele ~i corespund probei iar grupele Isup. = 1,396; rsup. % = 139,6% faţă de activitatea declarată;
~; sta~dardu1m. ?-~u admimstrat aceleaşi doze grupelor perechi P;, S,
iar raţia geometrica aleasă a fost 3. · r;nf. = 0,763; r;nt. %= 76,3% faţă de activitatea declarată;

E =
1
+ S3 - 81) =
. 1
+ 26,34 - 35,72) = -4,82; H 1 = S1 +S 3 - 2S 2 = 35,72 + 26,34 - 2 · 29,10 = 3,86;
4 (Pa - P1
4 (25,43 - 35,34
H 2 = P1 +P 3 - 2P 2 = 35,34 + 25,43 - 2 · 29,97 = 0,83;
F = Î (P1 + P 2 + P3 - S1 - S2 S3) =
- Î (35,34 + 29,97 + 25,43 -
- 35,72 - 29,10 - 26,34) = -0,14; H~ = ~ = 1,69 <2,02;
~= -
4 82
b = ' = -10 1048. regresiile nu prezintă curbură semnificativă
I 0,477 ' '
03
M=~ =~=001385· ;·
,7447
= 1,09 < 2,02
b 10,1048 ' '

r = 1,03; r% = 103,24% faţă de activitatea declarată; deci testul are valoare.

52 = ~t,f
~(n;-lJ
90,76 + 34,19 + 32,08 + 88,42 + 62,92 + 40,14
54
348,51
=~=6,4539;
Exemplul 3 (test 2 +2 cu dublă încrucişare)
Calculul unei dozări de insulină
numărul mediu de animale pe grupă = 10 ;
· t \T a f"1ecare1 med".
vanan,a 6 4539
11 =-·--=O 64539 ·
y •
.Animal S1
( prima parte) I ( a doua parte) I y =
P, P, - 51 dj
..
CLj
10 ' '
V
VIE)
. = -4 = O 16135 · J )
24,05 56,10 32,05 -0,43 0,18

2 30,10 72,20 42,10 9,62 92,54

V(G) = V = 0,64539; 3 30,40 52,08 21,68 -10,80 116,64
2
A = V(F;' = v = O 43026 · 4 22,00 56,10 34,10 1,62 2,62
3 ' '
129,93 t..r = 211,98
B = V(b) = V(E) = 0,16135 = O 70914. 1
y1 = 32,48
12 0,477 2 ,
 Evaluarea statisticii a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX!.F.16. 1151
1150 IX.F.16.

+ + 631,66 + 381,94 = 1347,20 = 112 27.

f .
" mma
z II (primas.parte) I P. parte)
( a doua· Iy =Pi'- s. dj af
V
o
s·
.
= l::(ni -
s•
!:,ll.[

=
l)
112,27
=
121,62

= 1403 ·
211,98
12 12 ' '

2n 8 ' ,
5 47,50 18,10 -29,40 4,00 16,00
6 59,50 24,00 -35,50 -2,10 4,41 V(E) ·= V = 14,03 = 702.
7 52,00 24,70 -27,30 6,10 37,21 2 2 ' '
8 51,40 10,00 -41,40 -8,00 64,00
-133,60 Al= 121,62 A = V(F)
I
= v2 14,03
2
= 7 02 .
' I
Y, = -33,40
B = V(E) = 7,02 = 7,02 = 77 48 ,
I' 0,301' 0,0906 '

Animal s. P,
y = P1 - Sa dj dj t-corespunzător la 12 grade de libertate 2, 18 ; =
( a doua parte) ( prima parte)
I g B • t• 77,48. 2,18 2 77,48. 4,7524 _ 368,2159 = 0,0274
b2 115,81 2 13 411,95 13 411,95
9 60,60 45,04 -15,56 13,94 194,32
10 69,60 32,07 -37,53 -8,03 64,48 g <0,1
11 61,20 36,00 -25,20 4,30 18,49 ,,0,07951
12 67,09 27,36 -39,73
-
-10,23
--
104,65 Msu,p., M;nt. = M ± !:_b ,JA + BM = 0,02944 2 0,05007 = / .
-118,02 Af = 381,94 "\"f,97937
y, = -29,50
şi respectiv rsup. = 1,201 şi r;nt. = 0,953; limitele fiduciale de eroare
(1, L) = 95 - 121 % faţă de activitatea declarată.
Atiimal I (a 51
doua parte)
P,
( prima parte) .)! = P, - 51 dj tlÎ II. Metode bazate pe răspunsuri euantale (tot sau nimic)
în cazul acestor metode, reacţia unui lot de animale căruia i s-a
13 11,80 73,04 61,24 17,19 295,49
administrat o anumită doză dintr-un preparat se exprimă prin procentul
14 13,50 41.36 27,86 -16,19 262,12 animalelor care răspund pozitiv la această doză. Deoarece nu există dedt
15 26,60 64.09 37,49 -6,56 43,03 două posibilităţi de reacţie, răspUDs pozitiv sau lipsa răspunsului, aceste
16 11,70 61,32 49,62 5,57 :n,-02 metode se mai numesc şi metode cu răspuns „ tot sau nimic".
176,21 Af = 631,66 Calculul coeficientului de activitate se efectuează cu ajutorul formu-
y, = 44,05 lelor din tabelul VI, cu deosebirea că în acest caz se iau ca măsură a
mediei pe loturi a efectelor S respectiv P, valorile unei mărimi numită
1 l . probit obţinută prin transformarea procentului de răspunsuri pozitive a
E =
4
(Y1 - Y2 - Ya + y4) =
4 (32,48 + 33,40 + 29,50 + 44,05) ~- · fiecărui lot. Probitul unui răspuns depinde linear de logaritmul dozei;
= 139,43 = 34 86 . valorile lui pentru diverse procente de răspunsuri se află în tabelul XIII.
4 ' ' Tabelul XIII
I PROBITURI CORESPUNZĂTOARE PROCENTELOR
F =4 (Y1 + Y2 + Ya + y4) = ..!_ (32,48 - 4
33,40 - 29,50 + 44,05) =
o I 6 7 8 9
= 13,63 = 3 41 . - 2,67 2,95 3,12 3,25 3,36 3,45 3,52 3,59 3,66
4 ' • 10 3,72 3,77 3,82 3,87 3,92 3,96 4,01 4,05 4,08 4,12
20 4,16 4,19 4,23 4,26 4,29 4,.33 4,36 4,39 4,42 4,45
30 4,48 4,50 4,53 4,56 4,59 4,61 4,64 4,67 4,69 4,72
b= ~ = 34.860 = 11581 · 40 4,75 4,77 4,80 4,82 4,85 4,87 4,90 4,92 4,95 4,97
I . 0,301 ' ' 5,00 5,03 5,05 5,08 5,10 5,13 5,15 5,18 5,20 5,23
50
60 5,25 5,28 5,31 5,33 5,36 5,39 5,41 5,44 5,47 5,50
M= I>' =~= O 02944 · 70 5,52 5,55 5,58 5,61 5,64 5,67 5,71 5,74 5,77 5,81
b 115,81 ' ' 80 5,84 5,88 5,92 5,95 5,99 6,04 6,08 6,13 6,18 6,23
90 6,28 6,34 6,41 6,48 6,55 6,64 6,75 6,88 7,05 7,33
r = antilog M = 1,07; . 0,0 o , l Q,20,S o,4 o,s --0,6 I 0,7 0,8 0,9
activitatea medie procentuală = 107% faţă de activitatea declarată ; W-l 7,33 17.37 7.4II 1,46 7,51 7,58 7,65 I 7,75 ! 7,88 8,09
1152 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1153

Şi în cazul acestor metode, pentru a putea aplica formulele de calcul ale el> (numărul gradelor de libertate) este considerat infinit, deci „t" cores-
coeficientului de activitate din tabelul VI, între doze trebuie să existe punzător este 1,96.
relaţiile prevăzute în tabelul VIII. În afară de aceasta dozele trebuie Se testează apoi paralelismul cu ajutorul formulei (26). Valoarea
alese astfel încît să se evite procentele de răspuns 0% şi 100%. obţinută trebuie să fie mai mică decît 1,96 (,,t" corespunzător numărului
Eroarea testului se determină cu ajutorul tabelului VII, calculînd infinit de grade de libertate). În caz contrar testul nu are valoare.
V(E), A = V(F) şi V(G) corespunzător numărului de doze-standard şi Pentru metodele în care se folosesc trei doze-standard şi trei doze-
probă folosite. Singura deosebire constă în faptul că varianţa mediei este probă este necesar să se efectueze şi testul de curbură, conform formu-
egală în acest caz cu inversul mărimii <un; lelor (30) şi (31) şi în acest caz „t" este 1,96.
Exemplu de calcul al unei determinări în care se obţin răspunsuri
V=1 (32) cuantale : dozarea insulinei folosind acţiunea convulsivantă la şoareci.
om
Patru loturi de cîte 24 şoareci sînt injectaţi astfel : două loturi cu
C.Ull == Cullll + W2~ + ... + Ct>kllk probă (doza mare şi doza mică) şi două loturi cu standard (doza mare
(33) şi doza mică) şi apoi sînt supravegheaţi timp de 90 ruin, notînd numărul
k
animalelor care prezintă în acest interval convulsii. Se calculează în con-
în care: tinuare procentele corespunzătoare şi apoi se extrag din tabelul XIII
<u; factor de pondere corespunzător probitului lotului 1; probiturile pentru fiecare procent şi din tabelul XIV se extrag ponderile•
numărul de animale ale lotului i ;
Exemplu de calcul
k numărul de loturi.

Factorul de pondere al fiecărui lot se află în tabelul XIV, pentru Răspuns pozitiv
Număr
probitul corespunzător procentului de răspuns al lotului respectiv. Doza ani1na-
(convulsii)
Probit Ponriere
U.I./kg le/lot (y) (u>) "'n
Număr Procent
(n)
Tabeltd XIV animale
I %
I
FACTORI DE PONDERE CORESPUNZĂTORI PROBITURILOR s1 0,75 24 11 45,8 4,89 0,633 15,192

s. 1,50 24 21 87,5 6,15 0,388 9,312

2 3 4 P, 0,75 24 11 45,8 4,89 0,633 15,192

p• 1,50 24 20 83,3 5,96 0,452 10,848
0,0
O. 1
I 0,001
0,001
0,015
0,019
0,131
0.154
0,439
0,471
-
0,9
z;om = 50,544

0.2 I 0,001 0,025 0,180 0,503 0,8

0,3 0.002 0.031 0,208 0,532 0,7
0,4 0,002
0.5 0,003
0,040
0,050
0.238
0,269
0,558
0,581
0,6
0,5
E = 2_2 (P 2 • - P1 + S"- - S1 ) = .!.2 (5,96 - 4,89 + 6,15 - 4,89) = 1,165;
0,6 0,005 0,062 0,302 0,601 0,4
0,7 ! 0,006 0.076 0,336 0,616 0,3
0,8 · I o.008 0,092 0,370 0,627 0,2 F = ¾(P + P 1 2 - S1 - S2 ) =; (4,89 + 5,96 - 4,89 - 6,15) = -0,095;

~1+
0.110 0,405 0,634 0,1
0,131 0,439 0,637 0,0
G = P2 - P1 - S2 +S 1 = 5,96 - 4,89 - 6,15 + 4,89 = - 0,19;
8 7 6 5 _ E _ 1.17 _ 3 ss-.
b- -----' J,
I 0,301

În continuare, se calculează „g" conform formulei (25). Pentru ca

I= logaritmul raţiei dozelor = log 2 = 0,301 ;
testul să fie valabil, ,,g" trebuie să fie mai mic decît 1. Parametrul „t" M = .!. = -o,o 95 = -0,02444 = l,97556;
se află în tabelul II. În cazul metodelor bazate pe răspunsuri cuantale, b 3,887

73 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice
1154 Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1155

r = antilog M = 0,9453 ; r% = 94,53% din activitatea declarată;

- 50,544 - 12,636., 1. Calcularea DLn
w- n~<,>ll -
---- ---
k 4
Standard (s)
1 1
V= = -- = 0,07914;
oon 12,636 g I
1 8 10 11

V(G) = 4V = 0,31656; X noox

I nwx• I nc,,xy nooy
'
0,53148 5 18 28 4,42 0,563 10,134 5,386 2,863 23,806 44,792 197,982
B = V(b) = V(E) = 0,07914 = 0,8735; 0,55630 7 18 39 4,72 0,618 11,124 6,188 3,442 29,207 52,505 247,825
I2 '0,301' 0,60206 15 18 83 5,95 0,455 8,190 4,931 2,969 29,339 48,730 289,946
29,448 16,505 9,274 82,352 146,027 735,753
o-
0
= Bt• = 0,8735 . 1,96
2
= 0,222 <l;
b• 3,8872

G -O,l 9 = - 0,338 < 1,96; Proba (P)

,./V(G) = ,J0,31656
0,53148 3 18 17 4,05 0,455 I 8,190 4,353 2,313 17,629 33,169 134,336

JvI M· =I ~ ± t 'A(l _ ) + BM 2 = -002444 ±

0,55630
0,60206
4 18 22 4,23
14 18 78 5,77
0,511 I
9,198
0,511 9,198
5,117
5,538
2,846
3,334
21,644
31,953
38,907
53,072
164,579
306,228
sup,, ulf. - g b(l - g) '\/ g 0,778 --
/ 26,586 15,008
--
8,493 71,226 125,148
---
605,143

..L
-'- 3,887 • 0,778
1 96
· \/0,07914 · 0,778 + 0,8735 · 0,024442 -

Standard
0,13083 1
= - 0,03141 ± 0,16150 = /"'- D. = -~-- = --·-
.,(noo) 5
1

29,448
= 0,033958;
1,80719
I 511p. = 1,35; rinf. = 0,64. i. = D.Z(nwx). = 0,033958 · 16,505 = 0,56048;
Determinarea DEse şi DL50
Ys = D.1:(nwy) 5 = 0,033958 · 146,027 = 4,958;
Stabilirea dozei eficace 50% sau a dozei mortale 50% este o testare E,. = ~(nwxy). - i.~(nwy). = 82,352 - 0,56048 · 146,027 = 0,5068;
care se bazează de asemenea pe răspunsuri cu.antale. De obicei se calculează Fs = Z(nwx2) x,,1:(nfilx). = 9,274 - 0,56048 · 16,505 = 0,0233;
5 -
numai doza probei care produce efect la 50% din animalele de experienţă.
în cazul în care efectul probei se compară cu efectul unui standard trebuie Q,. = Z(nfily ) 8 ...:-y.Z(nfily) 5 = 735,753 - 4,958 · 146,027 = 11,751;
2

stabilit şi raportul de activitate. b = Es = 0,5068 = 21 75 .

Exemplu: Se înscriu într-un tabel următoarele coloane, separat pentru 5
1\ 0,0233 ' '
standard şi pentru probă : ·
5 4 958
l = x = logaritmul dozei ; X 50 (s) = log DL50 (s) =X.+ 5 -b Y• = 0,56048 +
5
- •
21,75
= 0,56241;
2 = număr de animale care reacţionează pozitiv (mor) la doza res- DL50 (s) = 3,65 g/kg masă corporală;
pectivă;
3= n = numărul total de animale din lot ; Probă
4= procentul animalelor care {reacţionează pozitiv; 1 1
Dp = - - = - - =0,0376;
5= y = probitul corespunzător ;procentului respectiv; ~(nro)p 26,586

6 = w = factor de~ pondere corespunzător probitului ; Xp = D])~(nfilX)p =:0,0376 · 15,008 = 0,56430;

7 - 12 = produse ale valorilor de mai sus. YP = Dpl:(nfily)p = 0,0376 · 125,148 = 4,705;
 1156 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice
Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1157
Ep = I(nwxy)p - xpL(nwy)p = 71,226 - 0,5643 · 125,148 = 0,605;
M = logaritmul raportului de activitate= i. - xP + M' = 0,56048 -
FP = I(nwx2)p - XpI(nwx)p = 8,493 0,5643 · 15,008 = 0,024; - 0,5643 - 0,0107 =- 0,01452 (1,98548) ;
r = raportul de activitate standard/probă = antilog M = 0,9671 ;
Qp = I(nwy 2)p -yp~(nwy)p = 605,143 - 4,705 · 125,148 = 16,32;
r% = antilog (2 + M) = 96,71 %-
_ Ev _ 0,605 _ _ .
bp - - - - - - 2~,21 '
Fp 0,024 5. Calcularea limitelor fiduciale ale raportului
de activitate
x 5 ( (p) = log DL5o(p ) = - --r
xp 5 - YP
' -i;;- = o,5643 + 5- 4,705
25 21 = o,:,-700 : 1 1 1 , 1
V - - + -~(nco)p
,!;(nru),
-=-- - t - ,26,586_
29,448
--= 0,07157;
DL50 (p) 3,767 g/kg masă corporală.
1 1
2. Testarea paralelismului
B - -
Fs + Fp+ 0,024 = 21,14;
=
0,0233

Grade de libertate = 1 t = 1,96 (pentru p = 0,05 şi infinit - grade de libertate) ;

= ~ = 21,14. 1,96' = o 1470 .
Bs (varianţa lui b.)· = _!_
1
F8
= -0,0233
- = 42,918; g b' 23,502 ' '

M..up., M.;ur. = logaritmii limitelor superioară şi inferioară ai raportului de

(varianta lui bp) = ~ = -
1
BP - = 41,666;
' Fv 0,0240 activitate = -
(X. - xp) +--
- ± b(,. t-
M'
l - g g)
,.jV(l - g) + BM'2 =
t=::=--,--:--o=-=-==

,.2 - (bp - b.)• = (25,21 - 21,75) 2

= 11,9716 = 0,14153 < 3,84. = (0,56048 - 0,5643' + -0,0107 1,96 X
~par. - Bp + B 5 41,666 + 42,918 84,584
) l - 0,1470 23,50(1 - 0,1470)
Cele două regresii doză-efect (standard şi probă) prezintă un parale- X '10,07157(1 - O, 1470) + 21, 14 · 0,0107 2 =
lism corespunzător dacă x~r, calculat este m.ai mi~ decît 3,84 car~ repre-
zintă valoarea lui .x2 din tabele, pentru p = 0,05 ş1 un grad de libertate = -0,01636 ± 0,0246 =/-0,04099 (f,95901)
(tabelul XV).
""-+ 0,00824
3. Testarea linearităţii r,up, = 1,019; rsup. %= 101,SO¾ ;
r;nf. = 0,9106; T;nf. % = 91,00%,
Grade de libertate = număr doze-standard + nt1măr doze-probă -
- 2 = 3 + 3 - 2 = 4. 6. Calcularea limitelor fiduciale ale DL,; 0
xi\,,, = Qp + Q5 - b~p - b 5E 5 = 16,32 + 11,751 - 25,21 · 0,605 Standard
- 21,75 · 0,5068 = 1,796 < 9,488.
două prezintă corespunzătoare dacă
Cele regresii

·· p = 0,05 şi gradele de libertate respective (tabelul XV).

o linearitate
calculată pentru xfm. este mai mică decît valoarea x 2 din tabele, pentru
valoarea
VX-o -__ -l -
, 21,75
v· 1
--- 1
29,448
I (0,56241-0,56048) 2
-'------'---'-
0,0233
= 0,008492 ;

4. Calcularea raportului de activitate

t = 1,96;
..
b = E5 + Ep = 0,5068 + 0,605 = 23 ,50;
log 11m. DL5 c = :s:50 ± Vt = 0,56241 ± 0,008492 · 1,S6 = /0,57905;
Fs + Fp 0,0233 + 0,024 "'0,54577
y _ y$=
Jlvf'= p
4,705 - 4,958
-----=-'
O 010-1 '. lim. sup. DL50 = 3,793 g/kg masă corporală;
b 23,50
lim. inf. DL50 = 3,514 g/kg masă corporală.
 Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1159
Evaluarea statistică a determinărilor biologice
1158 IX.F.16.
în care:
b) Probă
M.u.P, = logaritmul lîmitei superioare a coeficientului de activitate ;
Vx = _1_,. /_1_ + (0,5760 - o,5643)' = 0,0082 ; M;nt. = logaritmul iimitei inferioare a coeficientului de activitate.
50 25.21 V 26,ss6 0.024 Cu ajutorul lui L, formulele (34) şi (35) devin :
Vt = 0,0082 · 1,96 0,01607; 4 •
=-- t2
{37)

<·
(u

,,0,59207; L'
log lim. DL50 = 0,5760 ± 0,01607 = În continuare, se efectuează pentru fiecare determinare independentă,
0,55993; produsele : cu M şi cu M2 , apoi se calculează sumele acestor valori pentru
toate determinările independente care urmează să fie combinate : ~eu M
lim. sup. DL50 = 3,909 g/kg masă corporală ; şi ~<u M2 , precum şi suma ponderilor determinărilor independente (~<u).
Cu ajutorul acestor valori se calculează parametrul X,2 •
Iim. inf. DL50 = 3,630 g/kg masă corporală.
~ M2 -(~<»:tvr)•
X2 =..::.cu ~
["(381''
Combinarea determinărilor indepen~ente de activi~~·. S~ ~ecomandă.
combinarea rezultatelor a două sau mat multe determman u~a.epende1;1~ Observaţie. În cazul în care la unele dintre dozările independente care
de activitate ale aceleiaşi probe, atunci cînd se urmăreşt~ sa se obţma se combină a fost necesară corectarea coeficientului de activitate, în formu-
un raport de activitate mai veridic, bazat pe un număr ma1 mare de ca- la (38), nu însă şi în celelalte formule (34 - 37), valorile M respective vor
zuri individuale. . v •
avea înţelesul de log re în loc de log r.
Prin determinări independente de activitate se înţeleg ~eter~an
compuse fiecare dintr-o serie de rezultate pentru standard Şl o serie de 2. Calcularea mediei ponderate a logaritmilor coeficienţilor de activitate
rezultate pentru probă. , . V • V
Dacă valoarea x2 calculată este mai mică decît aceea existentă în
Pentru a combina rezultatele unor astfel a.e determman se calculeaza tabelul XV, pentru un număr de grade de libertate (n - 1), în care „n"
pentru fiecare din ele un coeficient ponderat de act~vitate, pe baza <;:oe- reprezintă numărul de determinări independente care urmează să fie com-
ficientului de activitate respectiv şi a unor faeton d~ J?Ondere, apoi se binate, atunci valorile intermediare sînt compatibile şi media ponderată
efectuează media acestor coeficienţi ponderaţi de ~ctlv1tate. a .logaritmilor coeficienţilor de activitate (M) se calculează conform formu-
Factorii de pondere se calculează diferit, în funcţie de grad;-1~ de omo- lei:
genitate a răspunsurilor individuale. De a~eea, r:entru como~area re- - :l;<»M
zultatelor este necesar să se efectueze în pnmul nud un test a.e omoge: M=-- (39)
uitate si 'în al doilea rînd să se calculeze media coeficienţilor ponderaţi k"'
Tabelul XV
de acti~itate şi a limitelor fiduciale.
1. Testarea omogenităţii rezultatelor independente VALORILE LUI ,.• (p = 0,05)

Această operaţie se efectuează cu aju_to1:11 :unui t~st x.2. Se c_aţculeaz~

în primul rînd factorul de pondere (w) al flecar'? l<?_gantm al coef1;c~enţulu; n n n
de activitate (M), conform formulelor (34) şt (3o), care se aplica aupa
mărimea parametrului (g) al determinării retective :
I
1 3,84 13 22,36 25 37,7
b• 2 5,99 14 23,68 26 38,9
g < 0,1; <u = _A_+_B_M2_ (34) 3 7,82 15 25,00 27 40,l
4 9,49 16 26,30 28 41,3
b•ll -g) 2 5 11,07 17 27,59 29 42,6
Ol<a<IO· w=-___;_'-"'--- (35) 6 12,59 18 28,87 30 43,8
0
' ' ' A(l - g) +BM' 7 14,07 19 JO,! 40 55,8
8 15,51 20 31,4 50 67,5
Pormuleie (34) şi (35) pot fi trecute în?"-o ,formă m<l;i ...5implă, co- 9 16,92 21 32,7 60 79,1
muuă pentru orice valoare a lui g < 1, calculmd m prealabil .1.; (interva- 10 18,31 22 33,9 70 90,5
11 19,68 23 35,2 80 101,9
lul logaritmic fiducial) conform formulei (36î ; 12 21,03 24 36,4 100 124,3
L = :Msup. - M:;m. (36} -
1160 IX.F.16. Evaluarea statistică a determinărilor biologice Evaluarea statistică a determinărilor biologice IX.F.16. 1161
Dacă x~ calculat este superior celui din tabelul XV se folosesc în Exemplu de combinare a trei determinări independente de ACTH:
loc de ponderile w semiponderile w', calculate conform formulei:
Determinarea I
eu'=-- (40) M = 0,06555;
v+v
în care: iI,,up. = 0,42887;

V=2. (41)
1f1nf. = - 0,27104;
"' L = 0,69991;
( 1:M)'
V]\f2 _
....,
T2
= 0,4899;
..., . n I:V
v= (42}
n-1 n <P = 54;
in care: t = 2,01;
v = varianţa valorii individuale M. 4t2 4 . 2,01 2
ul =-= 32,98;
L2 0,4899
În acest caz, media ponderată a logaritmului coeficientului de acti-
vitate se calculează cu ajutorul semiponderilor w', conform formulei: M2 = 0,0043;
M= Eeu'M (39') wl\P = 0,1418;
~"' wM = 2,16.
Pentru a se obţine limitele fiduciale ale lui M se calculează în prea-
labil eroarea standard (sir) : Determinarea a II-a
M = -0,0837;
(43)
Msup. =0,2217;
în care: Mm1. = -0,4163;
Zw, ( Zw') = suma tuturor ponderilor (semiponderilor) logaritmilor L = 0,6380;
coeficienţilor de activitate ai determinărilor indepen-
dente. .,..,
T2
= 0,407;
Limitele fiduciale se obţin conform formulei , (l) = 51;
Msup., M;n1. = M± tsy [(44) t =2,01,
4t• 4 • 2,012
în care „t" reprezintă valoarea teoretică din tabelul II, corespunzătoare =- --'-- =39,70;
la suma gradelor de libertate (l:41>) a tuturor determinărilor independente 0,407
care sînt combinate. = 0,007;
r.up. = antilog Msup. ; r;n1. = antilog Minf. {45) wM2 = 0,2779;
Limitele fiduciale procentuale în raport cu activitatea declarată sînt wM = -3,323.
100 rsup., respectiv 100 r;n1.-
Dacă limitele procentuale astfel calculate se încadrează in intervalul Determinarea a III-a
prevăzut în monografia respectivă se poate calcula coeficientul mediu de M = 0,0331;
activitate al probei (r) ca antilogaritmul lui M.: M..,p. = 0,3837;
r = antilog M (46) Miru. = - 0,2863 ;
 Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1163
1162 IX.F.16. Evaluarea statistică a detenninărilor biologice

L = 0,670;
IX.G. CONTROLUL PREPARATELOR
L2 = 0,449; RAD I OFARMACEUTICE
<I> = 54;
Radioactivitatea (activitatea) este proprietatea radionuclizilor de a
t = 2,01; emite spontan particule încărcate sau radiaţii gama sau de a emite ra-
diaţii X ca urmare a capturii electronilor orbitali.
4t 2 4. 2.01'
w =-= =35,99; Prevederi generale. Nuclidul (~M) este o specie atomică (M) caracte-
V 0,449
rizată prin numărul de protoni (număr atomic Z) şi de neutroni (N) din
M2 = 0,00ll; nucleu (suma acestora reprezentînd numărul de masă A) şi prin starea
energetică a nucleului său şi care prezintă un timp de înjumătăţire mai
wM2 = 0,0396 ; mare de 10-s s.
Izotopii unui element sînt nudizi cu acelaşi număr atomic, dar cu
wM = 1,191; numere de masă diferite şi cu aceeaşi comportare chimică.
Radioizotopii sînt izotopi radioactivi.
~w = 32,98 + 39,70 + 35,99 = 108,67; Radionuclizii sînt nuclizi radioactivi care se tranformă spontan în alţi
~c.v M= 2,16 - 3,323 + 1,191 = 0,028; nuclizi radioactivi sau stabili. Radionuclidul este caracterizat prin constanta
de dezintegrare (t-.), prin timpul de înjumătăţire (T112) şi prin natura şi
{~c.v M) 2 = 0,00078 ; energia radiaţiilor sale. Energia este exprimată în electronvolţi (eV), ki-
loelectronvolţi (keV) sau megaelectronvolţi (MeV).
~w M2 = 0,1418 + 0,2779 + 0,0396 = 0,4593; Radioactivitatea unui preparat radiofarmaceutic se defineşte prin nu-
0 00078 mărul de dezintegrări sau transformări nucleare pe unitatea de timp care
= ~w M2 - c~"'M)• = 0,4593 - • = 0,4593 ; au loc într-o cantitate dată din acel preparat.
l;co 108,67
Transformările nucleare ale radionuclizilor pot consta din următoarele
procese, grupate sau singulare: emisie de particule încărcate, tranziţie
M = ~"'M = 0,0280 = 0,00026 ;
izomeră (TI), captură electronică (CE).
~"' 108,67

= v;"' v
= 108\7 =
Cl>1 + cp2 + Cl>3 = 169;
0 096
• ;
Emisie de particule încărcate. Particulele încărcate emise de nucleu pot
fi: particule alfa (cc) (nuclee de heliu cu număr de masă egal cu 4), sau
particule beta (p) (electroni încărcaţi negativ - negatroni - p- sau
încărcaţi pozitiv - pozitroni - ·W ). Radionuclizii care conţin în nucleele
lor un exces de protoni faţă de neutroni emit pozitroni (p+). Radionuclizii
care conţin în nucleele lor un exces de neutroni faţa de protoni emit
t = 1,96; negaţroni (p-).
In acelaşi timp cu particulele beta se emit şi neutrini (greu detec-
~-, M1m. =M± tsii = 0,00026 ± 1,96 · 0,096 = tabili) şi în urma acestei tranziţii radioactive energia particulelor beta
= 0,18842 şi respectiv variază continuu între zero şi o anumită valoare maximă, caracteristică
fiecărui radionuclid (Ep max.).
- 0,18790 (Î,81210); Emisia de particule încărcate poate fi însoţită de emisie de radiaţii
gama (y).
r = antilog M = 1,0006 ; r% = 100,06% ; Puterea penetrantă a fiecărei radiaţii variază considerabil cu natura
şi energia sa. Astfel, radiaţiile alfa sînt absorbite total în solide sau în
rsup. = 1,543; Îsup. %= 154,3%; lichide, într-un strat cu o grosime de cel mult cîteva zeci de micrometri;
radiaţiile beta sînt absorbite total într-un strat cu o grosime de la cîţiva
r;nf. = 0,649; !;nt. % = 64,9%. miiimetri pînă la cîtiva centimetri; radiaţiile gama sînt.puternic pene-
trante, fiind atenuate în materie conform unei legi~ exponenţiale.
 1164 IX.G. Controlul preparatelor radiofarmaceutice Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1165
Tranzitia izomeră este tranzitia radioactivă între două stări energe- Radioactivitatea la un timp dat se calculează: conform formu1ei :
tice ale un'ui nuclid în care stare'a energetică excitată este caracterizată
printr-un timp. de înj:1-m~tăţire. măsurabi~ ~xpe~1.;1-~ntal (~el puţin 10-s s). At = Ao e-At
(4)
Starea energetică excitata cu timpul de mJumataţire mai mare de 10-s s în-·care:
se numeşte stare metastabilă (izomeră) ; se notează cu litera „m" adăugată
la numărul de masă al radionuclidului respectiv. Tranziţia izomeră nu At = radioactivitatea Ja timpul t ;
modifică numărul atomic sau numărul de masă al nuclidului iniţial, ci Ao - radioactivitatea la timpul t = O ;
produce numai dezexcitarea acestuia prin emisie de radiaţii gama. A = constantă de dezintegrare ;
e - baza logaritmilor naturali.
Captura electronică este procesul prin care nucleul captează_ unul ~n
electronii orbitali ai atomului. Transformarea are loc în nucleele mstab1le, Radioactivitatea specifică este raportul dintre radioactivitatea prepara-
cu exces de protoni şi are ca efect asupra atomului iniţial micşorarea tului analizat şi masa elementului sau a compusului marcat; se exprimă
numărului atomic cu o unitate, conform reacţiei : în unităţi becquerel sau curie pe gram sau pe miligram şi se calculează
conform formulei :
tM +_ 1e - ~-1M +EK (1)
Ca urmare a capturii electronice se emit radiaţii X. A _ L • 0,693
5
(Ar sau Mr)T (5)
Emisia de radiaţii X se produce şi în cadrul fenomen~l~i de ~ranzYi: -
112
prin conversiune internă (OI). În acest caz, are loc o tra~iţ1e radioactiva în -care:
între două stări energetice ale unui radionuclid în care. dif_erenţa de ene!-
gie este transmisă direct unuia dintre ele_c~onii. orbitali, ~xpu~at ~ A. = radioactivitate specifică ;
atom ca urmare a acestui fenomen. Tranziţia pnn conversiune interna L - numărul lui Avogadro;
nu modifică numărul atomic sau numărul de masă al radionuclidului ini- A, - masă atomică relativă ;
ţial, ci produce numai reducerea energiei acestuia. . · . . M, - masă moleculară relativă ;
Toate tipurile de radiaţii pot fi uşor detectate datontă energ1e1 lor T112 - timp de înjumătăţire.
mari, care determină excitări şi ionizări în mediul p~ car~ i1 stră!>at (cu Sursa radioactivă este o substanţă radioactivă (în stare lichidă solidă
excepţia neutrinilor). De la aceste proprietăţi provme ş1 denumir~a _<1:e
sau gazoasă) folosită pentru proprietatea ei de a emite radiaţii n~cleare.
radiaţii nucleare sau radiaţii ionizante. Datorită acestor car~<:te!ist1ci,
Sursa închisă este o substanţă radioactivă protejată de contactul cu
prezenţa radionuclizilor este detectată în cantităţi extrem de m1c1, 1mper-
~diul înconju,rător_ cu ajutorul llD:or materiale solide şi inactive, sau cu
ceptibile prin alte metode. . • aJutorul unm mvehş protector rezistent, pentru a preveni contaminarea
Prin timp de înjumătăţire (T 112 ) se înţelege intervalul de timp m cl:re şi dispersia radioactivităţii în timpul manipulărilor.
numărul de nuclee de un anumit tip, prezente iniţial într-o sursă radio-
.· Sur~a d~schisă este C: substanţă r.adi?actiV:ă f_?losită fără a f~ protejată
activă, se reduce prin dezintegrare la jumătate. Timpul de înjumătăţire
ş1 care Vl?e 1_:1 ~ontact direct cu .mediul 1nco_nJur~tor. În ~~easta categorie
se exprimă în secunde, minute, ore, zile, ani. de _surse mt;a ş1 pr~pa~at~le radiofarmaceutice ş1 compuş11 marcaţi radio-
Constanta de dezintegrare (constantă radioactivă, consta~tă de trans- activ care smt anahzaţ1 din punct de vedere calitativ şi cantitativ în uni-
formare }.) reprezintă probabilitatea de dezintegrare a. unui _:1~cleu sau tăţi nucleare specializate.
a unţi particule elementare raportaţă la unitatea de timp. Un~tatea de v PtJ:rlătorul este un izotop stabil al radionuclidului analizat, care se adau~
măsură SI pentru constanta de dezmtegrare este secunda la mmus unu
g:3- uvnu1 produs radioactiv în ~ce~aşi fo:r:_mă chimică cu ~ceea în care se pre-
(s-l) Oonvers1unea
· · •intre timpu
· 1 d e •m3uma
· "t't· zmta produsul marcat. De obicei, purtatorul se adauga produsului a cărui
a,ire ş1· cons t ant a d e dez1·nte - masă radioactivă raportată la radioactivitatea de 1 Oi este foarte mică
grare se obţine conform formulelor: (de .ex. masa s1;1rsei de 1 Ci de [1311] este de 0,8 · 10-u g). La preparatele
0.693
(2) rad10farmaceuhce cu purtător, pentru a avea rezultate bune în controlul
T112
). purităţii radiochimice, la determinarea cromatografică se foloseste o so-
• 0,693 luţie car~ conţine purtătorul (de ex. la preparatele radiofarmaceutice mar-
A=-- (3) cate cu 10d radioactiv se foloseşte în acest scop o soluţie care contine ca
T!/2
p~rtător iodură de sodiu R 1 g/1, precum şi iodat de potasiu R 2 g/1 şi
Prin dezintegrare radioactivă se înţelege o transformare nucleară în h1drogenocarbonat de sodiu R 10 g/1).
care nucleul emite una sau mai multe particule. Dezintegrarea radioactivă, Fondul de radiaţii este constituit din impulsurile înregistrate de echi-
caracteristică fiecărui radionuclid, urmează o lege exponenţială. pamentul de măsurare şi se datorează radiaţiilor cosmice, radioactivităţii
11166 IX.G. Controlul preparatelor radiofarmace-utice
prezente în detector, materialelor de ecranare si radioactivitătii surselor
radioactive din apropiere. Orice măsurare a radioactivităţii trebuie corec-
tată prin scăderea fondului de radiaţii din valoarea obţinută.
Puritatea chimică este raportul, exprimat procentual, dintre masa sub-
stanţei prezente sub forma chimică declarată şi masa totală a substantei
conţinute în sursă. ' mvehş opac pentru lurmna .
. Pu~itt:,tea radionuclidică este raportul, exprimat procentual, dintre
radioactivitatea declarată a radionuclidului analizat şi radioactivitatea
totală a sursei.
Puritatea radiochimică este raportul, exprimat procentual, dintre ra-
dioactivitatea declarată a radionuclidului analizat, care se află prezent în
sursă sub forma chimică declarată si radioactivitatea totală a aceluiasi
radionuclid prezent în sursă. ' ,
Concentraţia radioactivă este radioactivitatea unui radionuclid rapor-
tată la unitatea de volum a soluţiei în care acesta este dizolvat.
Aparatură. Detectarea radiaţiilor nucleare electromagnetice sau cor-
pusculare se bazează pe interacţiunea acestora cu materia. Sistemul de
detectare a radiaţiilor nucleare este format dintr-un contor (detector de
radiaţii) şi dintr-o instalaţie auxiliară de măsurare. În volumul sensibil al
contorului au loc procesele de interacţiune prin care radiaţiile incidente
cedează, parţial sau complet, energia lor contorului. În functie de tipul
instalaţiei auxiliare de măsurare, informaţia furnizată de conto; se exprimă
p~ numărul de impulsuri, prin viteză de numărare sau prin curent de
1on1zare. În funcţie de tipul informaţiei furnizate există contoare bazate
pe colectarea ionilor în gaz (camere de ionizare), contoare cu scintilaţie
C?- cristale_ d<: iodură de sodiu activată cu taliu (NaI/Tl), contoare cu scin-
tilatoare lichide şi contoare cu semiconductori de aermaniu activat cu li-
tiu (Ge/Li). .,
Timpul mort este intervalul minim de timp dintre două înregistrări
succesive efectuate de un contor. · !uat~ ~ lucru tre~Ule astfel aleasă încit să nu fie nici prea mică pentru a
După sensibilitatea contoarelor, timpul mort poate varia de la sute
de microsecunde, la contoarele Geiger -Milller, pînă la citeva microsecunde,
la contoarele cu scintilaţie. Evenimentele nucleare, care se produc în tim-
pul mort ~1 contorului, nu pot fi înregistrate, ceea ce constituie pierderi
de înregistrare (contorizare) a impulsurilor. Aparatura folosită pentru mă­
surarea radioa<;tivităţii are o corecţie determinată pentru timpul mort.
Ooncentraţia radioactivă a probei de analizat trebuie astfel aleasă în-
cît numărătorul de particule folosit să poată înregistra toate impulsurile
cu o abatere de ± O, 1 %-
Contoarele Geiger-f.1uller sînt condensatoare formate dintr-un ciiin-
dru din metal sau din sticlă metalizată ori grafitată, cu rol de catod şi din-
t1:-:un fir metalic subţire de wolfram sau de molibden întins de-a lungul axei
c1lmdrului, cu rol de anod. Spaţiul dintre electrozi se umple cu hidrogen,
argon sau halogeni, la o presiune de 6 - 26,6 kPa (50 - 200 mmHg).
Principiul de funcţionare al contoarelor Geiger - Muller se bazează
pe faptul că fiecărei particule sau radiaţii gama care pătrunde în contor
tn urma proceselor de interacţiune caracteristice îi corespunde o pereche de
Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1167
!oni în spaţiul ~ntr: el~ctrozi,. care produce prin ionizare în avalanşă un
impuls de tensiune m mstalaţia de numărare.
. r;;on!oarele cu scintilaţţe sînt ansam!Jlt:ri formate dintr-un cristal de
;1cmt~laţ1e, un fotocatod_ ş: un fotomultiplicator electronic închis într-un
. :i='rinci~iul de f1:-n~ţio~ar~ al_ contoarelor. cu scintilaţie se bazează pe
emts1e sl~b~. de lumina (sc1ntil:3.ţ1e) a unor cristale de scintilaţie, sub acti-
unea radiaţ11lor nucleare. Lumma produsă prin scintilaţie cade pe un foto-
cato~ foarte sensibil la lumină, smulgînd din acesta fotoelectroni care for-
~aza un curer:t f_otoelectric: ~c~sta este amplificat într-un fotomulti-
phcator_ el~_ctromc ş1 este_ fo~os1t 1n mstalaţiile de numărare pentru măsura­
rea radiaţiilor nucleare mctdente pe cristal.
Principalele caracteristici ale contorului cu scintilaţie sînt,:
. -:-. sensibilita~ riili:cată (eficacitate mare pentru toate tipurile de
radiaţii nucleare, mclus1v pentru radiaţiile gama) ;
- puter~ de rezoluţie mare şi timp mort foarte mic (de ordinul 10-1 s) ;
-V capac1_tate de a selecta particulele după energia lor şi de a măsura
aceasta energie ;
- durată de funcţionare îndelungată.
. Id~ntifieare. Radionuclizii pot fi identificaţi prin timpul de înjumătă­
ţ~re! pnn natura energiilor şi a radiaţiilor emise sau prin ambele caracte-
nshc1, conform prevederilor din monografia respectivă.
a. Măsur_a~eU;, timpuluj ăe ~nfi:mătăţire se efect~ează cu aparatura de
dete~a~e P?tnvtta (camera de 1omzare, contor Ge1ger-Miiller sau contor
cu ~cmtî:-aJ1e). Pro~a de _analizat se ia _în lucru ca atare, diluată, sau evapo-
rata 1~ sicitate dupa_ o diluare prealabilă. Concentraţia radioactivă a probei
1mp1edica determmarea a cel puţin trei timpi de înjumătăţire şi nici prea
mar~ pentru a produce fenomenul de pierdere la înregistrare, datorat tim-
pulm mort 8:1 c?nt?rului Geiger-Milller sau unei coincidenţe forţate într-un
c_ont<?r cu scmtllaţ1e. Dacă proba de analizat este lichidă, aceasta trebuie să
fle bine închisă în recipiente ; dacă soluţia se evaporă, reziduul trebuie să
s:= aco~r:= ~u un_ strat_ foarte subţire de acetat de celuioză, întrucît absorb-
ţia ra~aţ1e1 analizate tn acesta trebuie să fie neglijabilă. Proba astfel pre-
parata se măsoa~ă de ţiecare _d~tă în aceleaşi condiţii geometrice (identitatea
V?luII3:elor so~uţ1ilor ş1 a _rec1p1e1:telor} şi la intervale care corespund apro-
ximativ cu timpul de în1umătăţ1re al radionuclidului. Numărătorul folosit
se co~~olează_ Î1l;~inte şi după măsurare şi, dacă este cazul, se efectuează
corecţn_ 1~ ~an:3-ţiile de numărare. în funcţie de timpul la care se efectuează
d:termm,?-nle ş1 de valorile obţinute cu numărătoarele de particule se trasea-
za o C?-rba; se no;:eaz~ pe a~scisă timpii (în minute, ore sau zile) şi pe ordonătă
logantmul numarulu1 de impulsuri înregistrat pe unitatea de timp.
_Timpul de înjumătăţire calculat cu ajutorul curbei trasate tehuie să
prezinte ~ aootere de ± 5 % faţă de timpul de înjumătăţire prevăzut în
monografia respectivă.
1168 IX.G. Controlul preparatelor radiofarmaceutice Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1169

b. Determinarea naturii şi a energiei radiaţiilor. Natura şi energia ra- mei de dezintegrare a radionuclidului de analizat, spectrele gama prezintă
diaţiilor pot fi determinate prin trasarea curbei de absorbţie şi prin folosi- unul sau mai multe fotopicuri care corespund energiilor fiecărei radiaţii o-ama.
rea spectrometriei. Trasarea curbei de absorbţie este frecvent folosită pen- In acest mod se pot identifica în spectrul gama şi fotopicurile altor ;adio-
tru identificarea radiaţiilor beta, iar spectrometria este folosită pentru nuclizi, cu alte caracteristici fizice, care pot impurifica un preparat radio-
identificarea radiaţiilor gama. . farmaceutic. Aspectul spectrului gama variază în funcţie de tipul contoru-
Trasarea curbei de absorbţie se foloseşte pentru emiţătorii beta puri, lui folosit. De aceea, este necesară etalonarea cu surse de referinţă care con-
atunci cînd nu există spectrometru pentru radiaţii beta. La măsurarea pro- ţin acelaşi radionuclid.
belor care conţin emiţători de radiaţii beta trebuie să se respecte aceleaşi Contoarele cu semiconductori dispun de o rezoluţie foarte bună în ener-
condiţii geometrice la fiecare determinare în parte. Între sursă şi contor gie şi pot decela radionuclizii cu energie apropiată sau procentual mai re-
se interpun succesiv cel puţin şase ecrane de aluminiu cu masa unităţii dusă.
de suprafaţă crescătoare şi se înregistrează numărul de impulsuri pentru Raportul dintre energia gama şi numărul de canale se poate stabili
fiecare. Se constată o descreştere a ratei numărării pînă cînd la ecranul cu folosind surse de radiaţii gama cu energie cunoscută.
masa cea mai mare a unităţii de suprafaţă nu se înregistrează decît impul- Identificarea impurităţilor radionuclidice la radionuclizii cu timp de
surile proprii ale contorului. Se trasează o curbă, notînd pe abscisă masa înjumătăţire mic se efectuează conform prevederilor de la „Măsurarea tim-
unităţii de suprafaţă a ecranelor exprimată în miligrame pe centimetru pă­ pului de înjumătăţire".
trat şi pe ordonată logaritmul numărului de impulsuri pe minut, pentru Caracteristicile fizice generale ale radionuclizilor care intră în com-
fiecare ecran în parte. ponenţa preparatelor radiofarmaceutice sînt prevăzute în tabel.
!n"'aceleaşi condiţii se lucrează cu un etalon.
Pentru obţinerea rezultatelor se ia în calcul partea mediană a curbei CAllACI'JilUSTICILE FIZICE ALE RADIO:NUCLIZILOR CARE INTRĂ 1N COMPONENŢA
care este, de obicei, dreaptă. PREPARATELOR RADIOFARMACEUTICE
Coeficientul de absorbţie masic depinde de energia radiaţiei beta şi d~
proprietăţile fizice şi chimice ale ecranului şi se calculează pe baza curbei
de absorbţie, conform formulei: Tipul de de-
Abundenţa Abundenţa
zintegrar, şi în i,- fit,+ Energie gama Abundenta
2,303 în el1!Ct1'oni de
µ= (log A1 - fog AJ (6) Radio-
mulii/,
Timp de în• energiile par- sau captura (în megaelec-
jumătdţire ticulelor (în
în radiaÎii
gama (in conversiune
electronicii tronvolţi) internă (în
megaelec- procente)
(în procente) procente)
în care: tronvolţi)

µ = coeficient de absorbţie masic (în centimetri pătraţi pe miligram);

m 1 = masa unităţii de suprafaţă a ecranului celui mai uşor (în mili- 1 2 3 4 5 6 7
grame pe centimetru pătrat) ;
m 2 = masa unităţii de suprafaţă a ecranului celui mai greu (în mi- Radiaţii
X(K)
ligrame pe centimetru pătrat) ; 0,015 13
A1 = număr de impulsuri pentru m 1 ; 0,083 2,8
A2 = număr de impulsuri pentru m 2 •
Coeficientul de absorbţie masic astfel calculat trebuie să .difere cu "* Au 2,7 zile rr 0,290 1 0,412
0,676
95,8
0,966 99 1
± 10% faţă de coeficientul de absorbţie masic stabilit în aceleaşi condiţii 1,370 0,025 1,088 0,2
cu un etalon.
Spectrometria gama se bazează pe proprietatea pe care o au unele sub- lS7 Cs 30 ani ~- 0,512 95 0,662 86 9,5
1,174 5
stanţe (scintilatoare) de a produce cuante de lumină ~înd vin în con~act . c;-1
radiaţiile gama. Intensitatea luminoasă e!te proporţională cu_ e.;1:rgi~ disi- „ Co 271 :z.ile CE 100 0,014 9,5 79,2
pată în scintilator, care este transformata de aparatura folos:ta ~ _1mp~ul- 0,122 85,6 2,0
suri electrice cu amplitudinea sensibil proporţională cu energia disipata a 0,136 10,6 1,6
radiaţiilor gama. . . . · 0,720 0,2
Prin analiza impulsurilor formate, cu ajutorul .unui anahzor de im- 68 Co 71,3 zile ~+ 0,474 15,0 0,511
pulsuri, se obţine un ·spectru de energii ale radionuclidului cu care este mar- 0,810 99,4
cat sau impurificat preparatul radiofarmaceutic de analizat. Oonform sche-

74 - Farmacopeea Română, ed. a X·a

 1170 IX.G. Controlul preparatelor radiofarmaceutice Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1171

( continuare tabel) ( continuare tabel)

1
I 2 3 4 5
I

I 6
I 7 2 3 4 5
i
6 7

CE 0,863 0,8} Radiaţii I

1,675 0,6 X{K)
•• Co 5,27 ani f:l- 0,318 99,9 1,173
186Re 90,6 ore r,- 0,940 21,5 0,058 10,2
99,9
1,491 0,1 1,332 100 1,077 71,0
0,123 0,6
2,160 0,001 0,137 9,5
61 Cr 27,7 zile CE 100 0,320 9,9 Radiaţii
69 Fe 45,6 zile f:l- 0,138 1,1 0,143 ; 0,8 X(K)
0,281 45,0 0,197 2,3 "Se 118,6 zile CE 100 0,012 56
0,478 53,0 0,34G 0,3
1,573 0,3 1,095 53,0 0,024 0,03 5,6
1,295 43,0 0,066 1,0 0,3
•• p 0,097 3,1 2,7
14,3 zile f:l 1,710 100 0,121 16,4 0,7
"Ga 78,3 ore 100 0,910 3,1 0,136 55,5 1,6
(3,26 zile) CE 0,930 35,4 0,197 1,3 0,03
0,185 20,8 0,265 58,6 0,4
0,209 2,3 0,280 25,2 '0,2
0,300 15,3 0,304 1,3 0,1
0,394 4,2 0,401 12,9
Radiaţii Radiaţii

wmrn
X(K) X(K)
99,8 minute TI 100 0,029 24 0,029 de ia Indiu
(1,7 ore)
0,393 64,9 113 Sn 118 zile CE 100 0,255 1,8
Radiaţii „mTc 6 ore TI 100 0,002. o 99
usr X{K) 0,140 99 0;11
60 zile CE 100 0,028 141 0,142 0,04 1,36
0,035 7 93,0 Radiaţii
1311 8,08 zile f:l- 0,248 2,1 0,080 2,6 4,5 X{K)
0,304 0,6 0,284 6,1 0,069 95
0,4
0,334 7,4 0,364
0,606 89,7 0,637
81,2
7,3
1,5 ••1n 73,1 ore ~+ 0,031 2,7 l

0,806 0,7 0,052 7,4 0,135 2,6

0,723 1,8 f0,084 15 0,167 9,8
Radiaţii
Radiaţii
X(K) X(K)
U7Hg 64,9 ore 0,017 52 -:. 0,04 47
0,069 73
CE 100 o,on 19,3 80,7
uaxe 5,29 zile rr 0,266 0,7 0,081 37 64,5
0,346 99,3
0,191 0,6 1,2 I
Radiaţii
Radiaţii
X(K) X(K)
llll3Hg 47 zile r,- 0,214 100 0,078 12,8
0,059 151

0,279 ""Y'o 30,7 ,He CE 100 0,063 45 10

81,5 18,5 0,093 2,4 ll,8
0,041 2,6 0,110 18,0 41,0
0,140 5,6 0,118 1,3 3,3
•• Mo 66,7 ore f:l- 0,250 0,3 0,181 10,0 0,131 11,0 13,5
0,448 17,0 0,372 1,3 0,177 22,0 13,0
0,880 1,0 0,740 13,8 0,198 36,0 16,0
1,234 80,0 0,780 4,8
II 0,308 10,0 1,0
 Controlul preparatelor radiofarmaceutice
1172 IX.G.
Măsurarea radioactivităţii. Măsurarea absolută a radioactivităţii
unui
preparat radiofarmaceutic se poate efectua dacă se cunoaşte schema de de-
zintegrare a radionuclidului şi dacă dispozitivul de măsurare este aşezat în
4rc pentru a înregistra radiaţiile emise în toate direcţiile.
De obicei, măsurarea radioactivităţii se efectuează comparativ cu un
etalon, acordînd o atenţie deosebită condiţiilor geometrice de măsurare.
Pentru aceste măsurări se folosesc: contorul Geiger-Mftller, camera
de ionizare, contorul proporţional, contorul cu scintilaţie şi contorul cu se-
miconductori.
Contorul Geiger-Miiller se foloseşte pentru detectarea radiaţiilor beta
sau beta-gama. Contorul cu scintilaţie cu cristale de iodură de sodiu acti-
vată cu taliu şi contorul cu semiconductori de germaniu activat cu litiu
sînt folosiţi pentru măsurarea radiaţiilor gama.
In cazul anumitor aparate (de ex. contorul Geiger-Miiller cu fereastră
subţire şi contorul cu scintilaţie cu cristal plat) se efectuează măsurători
exacte dacă se evaporă soluţia şi reziduul obţinut se acoperă cu un strat
foarte subţire de acetat de celuloză.
Dispozitivele de măsurare se etalonează la intervale mici de timp cu
ajutorul unor surse închise ale unui radionuclid cu viaţă lungă.
Radioactivitatea unui radionuclid la un timp dat se calculează cu aju-
torul timpului de înjumătăţire al radionuclidului respectiv, prin înlocuiera
constantei de dezintegrare din formula (4) cu formula (3):
At
-A o,693. t
- 0e - "'
• 1/2
Prin trecere la logaritmi zecimali rezultă : Spectrometria gama poate fi apli?_ată 1~ dete~tarea _urmel~r ~e impuri_;-
1 cr A -- 1 A o,693 . t
o,,, t - og o - 2,302 • T 1/2
Conform acestei formule se. calculează şi corecţiile de dezintegrare.
Radioactivitatea la un alt timp faţă de timpul la care se efectuează
determinar~a poate fi calculată din ecuaţia exponenţială (7) sau din tabele
sau poate fi obţinută grafic din curba stabilită pentru fiecare radionuclid
în parte.
.T?8:te prevederile_ privind r~dioactivitatea trebuie să. fie însoţite şi de
prec1zan asupra datei sau, daca este necesar, şi asupra orei la care s-a
-efectuat măsurarea.
Toate măsurările de radioactivitate trebuie corectat„ prin scăderea
fondului de radiaţii din valoarea obţinută. În cazul unor probe cu radioac-
ti".1tate_ m:3-re trebuie să se facă de asemenea o corecţie pentru pierderea
pnn comcidenţă. Corecţia pentru pierderea prin coincidenţă trebuie efec-
tuată înaintea corecţiei pentru fondul de radiaţii.
Măsurarea radioactivităţii corespunde la o probabilitate de dezinte-
grare nucleară şi prezintă variaţii statistice semnificative. De aceea, trebuie
să ~e ţ1:3-registreze un număr suficient de impulsuri pentru a ţine seama de
vanaţ11le numărului de dezintegrări într-un interval de timp ?restabilit.
Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1173
O abatere de ± 1 % se obţine dacă se măs?ară probe. care prezintă un nu-
măr de impulsuri cuprins între 10 OOO ş1 20 000/min.
În Sist~mul Internaţional (S.I), radioactivitatea se exprimă în becque-
reli (Bq). Un becquerel reprezintă o dezintegrare radioactivă pe secundă.
În vechiul sistem de măsuri, radioactivitatea se exprima în curie (Oi).
Un curie reprezintă 3,7 · 1010 dezintegrări radioactive pe secundă.
Relaţiile de conversiune între unităţile celor două sisteme de mă.suri
sînt:
1 Ci = 3,7 · 1010 Bq 37 GBq;
1 mOi = 3,7 · 10 7 Bq = 37 MBq ;
1 u.Ci = 3,7 · 104 Bq = 37 kBq;
1 Bq = 2,7 . 10- 11 Ci;
l GBq = 27,027 mCi;
1 MBq = 27,027 µCi ;
l kBq = 27,027 nCi.
Determinarea purităţii radionuelidiee. Pent!u determinarea puriţăţ~
radionuclidice se foloseşte de obicei spectrometria gama, deoarece maJon-
tatea radionuclizilor emit radiatii gama, iar energiile acestora sînt caracte-
ristice fiecărui radionuclid. Se' pot astfel identifica radionuclizii emiţători
gama sau b:::ta-g~~a şi se pot estima imp~it_?,ţile :radio~u:;lidic_e yri~ ener-
o-iile lor caractenst1ce. Nu se pot detecta msa radionuc11z11 emtţaton beta.
Folosirea detectorilor cu semiconductori Ge(Li) dă o rezoluţie sporită faţă
(7) de folosirea detectorilor cu cristal scintilator de NaI(Tl), mărind precizia
spectrometrului gama.
tăfi radionuclidice de viaţă maţ lung~ deci~ r1:-d10n1:;chdul ~nnc1pal, daca
(8) se lasă un timp suficient ca rad1onucl1<3:ul l:'n~cipal ~ se <ţezmtegre~e. Fo~
losirea separărilor chimice ale substan_ţ~1 pn1;1c1pale ş1 exa~~area reziduului
permite, de asemenea, creşterea efic1enţe1 spectrometne1 gama.
Prin urmărirea descreşterii în timp a amplitudinii energiilor caracte-
ristice din spectrul gama s~ poaţe vsţabili pe!ioada_ <ţe înju~ătăţire a_ 7:adio-
nuclidului principal şi a 1mpurttaţ1lor rad1onuchd1ce pentru identificare.
Determinarea purităţii radioehimiee. E':entualele impurităţ~ ra~io~c-
tive prezente în pre~aratele. r~diofarmaceuhc~ se pot separa :pnn difente
metode: cromatografie pe htrt1e, cromatografie pe strat subţire, electro-
foreză pe hîrtie sau pe suport de acetat de celuloză etc.
Pentru deteminarea purităţii radiochimice prin cromatografie pe hîr-
tie se procedează conform prevederil<;_>r _de la „Croma_tc:grafie pe_ hîrtie"
(IX.0.26.1). Se foloseşte o bandă de hirt1e cromatografica ~u l1!ng1me:i, de
30 cm si cu lătimea de 2,5, cm care este însemnată pe margme dm centime-
tru în ~entim;tru si se fixează linia de start la 5 cm de la partea inferioară,
tinînd seama de se'usul de migrare. Pe linia de start a benzii de hîrtie croma-
tografică se aplică soluţia de analizat,. diluată ~acă este_ neces3:r, as~fel încî~
să prezinte la măsurare între 10 OOO ş1 20 00'.) 1m2ulsun pe mmut rn 10 fl-"
şi se usucă la aer (în nişă).
1174 IX.G. Controlul preparatelor radiofarmaceutice
!,a_ preparatele r3:~ofarma~e:1tice cu purtător, pe linia de start a benzii
de hrrt~e c~omatograflca se aphca o soluţie care conţine un purtător (con-
centr~ţ1~ ş1 componentele ~ce~te1a sînt prevăzute în monografia respectivă),
se_la~a sa se us:uce 13: aer, aaca_ nu se prevede altfel, dse aplică în acelaşi loc
soluţia de analizat ş1 se lasă din nou să se usuce la aer. Banda de hlrtie cro-
n:,atografică se introdu~e în vasul c:omatografic cu developant, se lasă pînă
cmd acestav a parcur~ dista_:1ţa p!eva~ută în _monografia respectivă, se scoa-
te, se :usuca _la aer ş1 se masoara radioactivitatea, fie de-a lungul cromato-
grame1_ cu aJutorul unor c~ntoare adecvate prevăzute cu un colimator sub
care ghsează b3:nda de hîrt1e cromatografică, fie prin tăierea acesteia centi-
metru~ cu. centimetru şi măsurarea radioactivităţii fiecărei porţiuni.
Va~onle Rf a_le petelor de pe cromatograrnă, atît pentru radionuclidul
de_ analizat, cît ş1 pentn~ eventuslele impurităţi prezente, pot fi stabilite
prm ~03:Il-p~rare_ cu valorile ~! ale vpetel~r _corespunzătoa~e unor substanţe
~e rer~nnţa aph_cate p~ ~ alta oa.1;1da de_ h1rt1e cromatografică şi cromatogra-
flate__ m ace!eaşi condiţu cu ra01onuchdul de analizat. Aceste valori Rf se
stabuesc r.nn măsur~rea radioactivităţii fiecărei pete şi sînt prevăzute în
monografiile respective.
. . ~17;c~ul P'.3-~tţţii radiochimice se efectuează prin raportarea radioac-
ti:11-~aţu 1mpuntaţ!,l~r ~a tot~lul radioactivităţii înregistrate pe banda de
hîrt1e crom':togr':fica ş1 expi:imarea_ procen~uală a radioactivităţii datorate
prepara_tulm radiofarmaceut1c analizat. Aht pentru radioactivitatea da-
tor17tă 1mpurit~ţilor, cît şi pentru radioactivitatea datorată preparatului
rad1ofarmac~utlc se fac corecţiile pentru fondul de radiaţii.
. Imp~!ăţi pir~gene. Dacă în monografia respectivă se prevede contro-
lul 1mpu~t~ţ~lo~ pi.rogene, acesta se. efectuează conform prevederilor de
~a ,,~ill}.lu1;1~aţ1 p~ro~e1;1_e" (IX.J!.10), lu_md toate precauţiile necesare evitării
~rad1e7:1 Şl !?lpraştiem deşeunlor radioactive (unităţi specializate, personal
mstnut, mlJloace adecvate de protecţie).
!entru toate preparatele radiofarmaceutice se recomandă verificarea
de catre producător a absenţei impurităţilor pirogene în solvenţi si în ce-
lelalte substanţe auxiliare folosite. ' - denumirea preparatului;
~terili~te. Pr_eparaţele radiofarmaceutice pentru administrare paren-
V
terala treb?-~ev s~ fle s!enle. Se procedează conform prevederilor de la „Con-
troţul stenhtaţ!i" (IX.F.2), respectind normele de securitate nucleară re-
fentoare la regimul de lucru cu surse de radiaţii nucleare.
. P!e:paratele racJŞofarm~c_t;utice pentru administrare parenterală tre-
buie sa fie preparate m condiţii care sa excludă orice posibilitate de contami-
nare microbiană şi să asigure sterilitatea.
. În_ unele cazu?, datorită tin:pu!ui _scurt de înjumătăţire al preparatu-
lui radiofarmaceutic, acesta se distnbme şi se foloseste înainte de a obtine
rezultatul de la „Controlul sterilităţii". ' '
• . Conservare. Trebuie să se respecte normele de securitate nucleară
regim:". de lucru cu st:rse de _r3:~iaţii nucl~are. deschise şi normele de radio~
protecţie, pentru a evita pos1b1htatea de 1rad1ere a uersonalului si descom-
punerea preparatului. ~ '
Controlul preparatelor radiofarmaceutice IX.G. 1175
În timpul conservării, recipientele se pot brunifica datorită radiatiei
emise. Această brunificare nu Gseamnă întotdeauna o alterare a prepa'.ra-
tului.
Recipientele cu preparate radiofarmaceutice sub formă de soluţii sau
de capsule trebuie protejate în containere prevăzute cu un cartuş de hîrtie
absorbantă, cu un tampon da vată şi cu un capac pentru a se evita scurge-
rile şi împrăştierea lichidului sau a capsulelor, care pot contamina pe mani-
pulator şi incita de păstrare.
Datorită particularităţii preparatelor radiofarmaceutice de a-şi micşo­
ra cu timpul concentraţia radioactivă şi din cauza modificărilor de ordin
chimic care se produc ca urmare a iradierii interne în soluţie, acestea trebuie
folosite într-un timp scurt sau foarte scurt. Perioada de valabilitate a pre-
paratelor radiofarmaceutice care conţin un radionuclid cu timp de înjumă­
tăţire mic este de cel mult trei timpi de înjumătăţire. Dacă timpul de înju-
mătăţire este mare, perioada de valabilitate este de cel mult 6 luni de la
data măsurării radioactivităţii.
Etiehetare. Eticheta recipientelor cu preparate radiofarmaceutice tre-
buie să corespundă prevederilor generale naţionale şi internaţionale cerute
de existenţa radioactivităţii.
Pe eticheta recipientelor cu preparate radiofarmaceutice sub formă de
soluţie sau de suspensie trebuie prevăzute următoarele :
denumirea preparatului ;
denumirea producătorului ;
numă....1111 lotului sau al seriei;
volumul soluţiei sau al suspensiei ;
- radioactivitatea pe recipient şi pe mililitru soluţie sau suspensie
la data şi, dacă este cazul, la. ora la care s-a făcut măsurarea radioacti-
vităţii (în becquereli şi în curie) ;
- schema grafică de radioactivitate.
Pe eticheta recipientelor cu preparate radiofarmaceutice sub formă de
capsule trebuie prevăzute următoarele :
- numărul total al capsulelor ;
- radioactivitatea pe capsulă şi pe numărul total de capsule (în becque-
reli şi în cu.rie) ;
- denumirea substanţei folosite ca absorbant.
Pe containere şi pe ambalaje trebuie prevăzute următoarele :
- ,,pentru diagnostic" sau „pentru uz terapeutic" ;
- ,,injectabil" sau „oral" ;
- radioactivitatea preparatului radiofarmactutic (în becquereli şi
în curie);
temperatura de conservare ;
schema grafică de radioactivitate;
perioada de valabilitate.
 X. SOLUŢII VOLUMETRICE. INDICATORI. REACTIVI

X.1. SOLUŢII VOLUMETRICE

Soluţiile volumetrice (soluţii titrate) sînt soluţii cu o concentraţie bine
stabilită, folosite în analiza volumetrică.
În FR X, concentraţia soluţiilor volumetrice este exprimată, în confor-
mitate cu SI, în numărul de moli de substanţă conţinut într-un litru de so-
luţie (molaritate - mol/1) .
Substanţe chimice ăe referinţă - s.r. - (titrosubstanţe). Se folosesc la
prepararea soluţiilor volumetrice, prin cîntărirea şi dizolvarea acestora
într-un anumit volum de solvent sau la stabilirea concentraţiei unei solu-
ţii volumetrice şi calcularea factorului de molaritate al acesteia.
Substanţele chimice de referinţă trebuie să aibă o compoziţie bine de-
finită, să fie stabile, să prezinte un înalt grad de puritate, să reacţioneze
cu alte substanţe conform unor ecuaţii simple şi bine cunoscute şi să fie
solubile în solventul ales, cu obţinerea unor soluţii stabile.
Concentraţiile soluţiilor volumetrice pot fi de molaritate exactă (I mol/1,
0,5 mol/1, 0,1 mol/1, 0,01 mol/I etc.) sau de molaritate aproximativă.
în cazul soluţiilor volumetrice de molaritate exactă, cîntărirea sub-
stanţei chimice de referinţă la balanţa analitică se efectuează pînă la zeci-
mala prevăzută în text. Molaritatea aproximativă a soluţiilor volumetrice,
preparate din substanţe care nu îndeplinesc condiţiile substanţelor chimice
de referinţă, se determină experimental cu ajutorul unei substanţe chimice
de referinţă, stabilindu-se în acelaşi timp şi factorul de molaritate.
Factorul ăe molaritate (F) arată de cîte ori o soluţie volumetrică de mo-
laritate aproximativă este mai concentrată sau mai diluată decît soluţia
corespunzătoare de molaritate exactă şi serveşte pentru conversiunea vo-
lumului soluţiei de molaritate aproximativă în volumul corespunzător al
soiutiei. de molaritate exactă. :Factorul de molaritate are ca indice molari-
tate~ la care se referă (Fo,1 mol/!; Fo,01 mol/! etc.).
Pentru determinarea factorului de molaritate se stabileşte, în preala-
bil, molaritatea soluţiei. Se cîntăreşte la balanţa analitică o cantitate de
substanţă chimică de referinţă, corespunzătoare unui volum de aproxima-
tiv 20 ..- 30 ml soluţie volumetrică, se dizolvă într-un volum corespunză­
tor de apă sau de alt solvent prevăzut, se adaugă indicatorul şi se titrează
 1178 iX.1. Soluţii volumetrice
Solu.ţii volumetrice X.1. 1179
S1:1 soluţia. căreia urmează să i se stabilesacă molaritatea, pînă la viraJ·ul · _
mcatorulm. m în care:
Factorul de molaritate se stabileste · Fx moI/l = factor de molaritate;
a. pe o substanţă chimică ăe referi~ţă V0 = volumul de soluţie volumetrică cu factor de moiaritate
cunoscut, folosit la titrare (în mililitri) ;
Fk mol/! = factorul de molaritate al soluţiei volumetrice folosite la
(1) titrare;
în care: V = volumul de soluţie volumetrică, căreia i se stabileşte facto-
rul de molaritate (în mililitri).
Fx mol/1 factor de molaritate ·
M1 = molaritate aproximativă; Se stabileşte media aritmetică a rezultatelor obţinute pe trei deter-
Mo molaritate exactă. minări care nu trebuie să difere între ele cu mai mult de 0,1 %,
dar: Factorul de molaritate al soluţiilor volumetrice preparate cu substanţe
chimice de referinţă este 1,0000.
_ m,1000 Soluţiile volumetrice diluate (0,01 mol/I, 0,02 molfl, 0,001 mol/1 etc.)
M1 - (2)
:Mr · V •n se prepară din soluţii volumetrice mai concentrate, al căror volum se mă­
în care: soară cu biureta, prin diluare cu acelaşi solvent, într-un balon cotat ; solu-
ţia volumetrică obţinută are practic acelaşi factor de molaritate cu acela al
m '.: masa de substa:iţă ch!mjcă de referinţă (în grame) ; soluţiei din care a fost preparată.
M, - 1:1asa mol~culara relativa a substantei chimice de referintă La prepararea soluţiilor volumetrice se foloseşte apă proaspăt fiartă
(m grame]; şi răcită.
V = volu~ul de soluţie volumetrică folosit la titrare (în mililitri) · La soluţiile volumetrice nestabile, factorul de molaritate se stabileşte
n = canti~atea ~e substanţă chimic~ d~ referinţă (în moli) car~ înainte de folosire (hidroxid de potasiu în alcool, monobromură de iod etc.).
r~acţ1_?n~az".' cu 1 m~l substanţa. dm care s-a preparat solu- La dozările în mediu neapos se folosesc solvenţi anhidri care nu conţin
ţia careia 1 se stabileşte molaritatea. mai mult de 0,5 % m{V apă.
Prin înlocuirea lui M1 din formula (1) rezultă: Soluţiile volumetrice se păstrează în recipiente bine închise, ferit de
lumină.
F m-1000
xmol/l = Mr•V•n•M0
(3) Factorul de molaritate se verifică periodic, mai ales atunci cînd există
variaţii de tempera tură.
M,, n, :M: 0 La titrările bromatometrice, la cele în mediu neapos, precum şi în alte
Qxmol/l
l OOO cazuri prevăzute în monografia respectivă se efectuează şi o probă-martor.
. Qx !"0111 _reprezintă masa de substanţă chimică de referinţă care reac- Acid clorhidric (M,, 36,46)
ţione~~a ~u ~1t:1yl (masa pe mililitru) corespunzător molaritătii exacte a Soluţia 1 mol/I conţine 36,46 g IICl în 1 OOO ml.
soluţ1e1 care1a1 se stabileşte factorul de molaritate. ' Soluţia 0,5 mol/1 conţine 18,23 g HCl în 1 OOO ml.
Prin înlocuirea termenilor respecti;Î din formula (3) rezultă : Soluţia 0,1 mol/I conţine 3,646 g HCl în 1 OOO ml.
Soluţia 0,02 mol/1 conţine 0,7292 g IICl în 1 OOO ml.
F xmol/1 -- m Soluţia 0,01 mol/1 conţine 0,3646 g IIGl în 1 OOO ml.
Q •V (4)
xmol/l Preparare. Soluţiile de acid clorhidric l mol;l, 0,5 mol/1 şi O, 1 mol/1
se prepară din 85 ml acid clorhidric (R) (dig ,.,, 1,19), 42,5 ml şi respectiv
. Valoarea Q" mo111 este prevăzută la prepararea fiecărei soluţii volume- 8,5 ml acid clorhidric (R), care se diluează cu apă la 1 OOO ml.
trice.
Factorul de molaritate al acestor soluţii se stabileşte astfel : 2 g (1 g
_ . Se stabileşte r:1edi~ ~:itme!ică a rezultatelor obţinute pe trei determi- respectiv 0,2 g) hidrogenocarbonat de potasiu (s.r.) se dizolvă în 50 ml apă
n.an care nu trebuie sa aifere mtre ele cu mai mult de 0,1 %,
proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 0,1 ml metiloranj-soluţie (I) şi se titrea-
b. cu o soluţie volumetrică cu factor de molaritate cunoscut ză cu acid clorhidric 1 mol/1 (0,5 mol/1 respectiv 0,1 mol/1) pînă la coloraţie
portocalie. Soluţia se încălzeşte la fierbere timp de 2 min, se răceşte şi se
p _ V 0 • F kmol/l
xmol/l - V (5) continuă titrarea pÎnă la C0ÎOraţie portocalie (Q1mol/l = 0,1001; Qo,Smol/l =
= 0,05005; Qo,1 molii= 0,01001).
 1180 X.l. Soluţii volumetrice
. S<?luţiile de ac~d- clorhidric ~,02 mo1 11 şi 0,01 mol/1 se prepară la nevoie,
prm diluarea soluţ1e1 0,1 mol/1, mtr-un balon cotat; factorul de molaritate
rămîne acelaşi.
Acid perelorie (M, 100,5)
Soluţia 0,1 mol/1 conţine 10,05 g HC104 în I OOO ml.
Soluţia 0,05 mol/1 conţine 5,025 g HC104 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,01 mol/1 conţine 1,005 g HC104 în 1 000 ml.
Prepararea soluţiei de acid percloric 0,1 mol/l în acid acetic anhidru.
9 ml acid percloric (R) (dig - 1,67) se amestecă cu 300 ml acid acetic an-
hidru (R), se adaugă 20 ml anhidridă acetică (R), se răceşte şi se comple-
tează cu acid acetic anhidru (R) la l 000 ml.
. Factorul de molaritate al soluţiei 0,1 mol/1 se stabileşte astfel : 0,3 g
h1dr?genoftalat de potasiu (s.r.) uscat, în prealabil, la 120 °C timp de 2 h,
se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 40 °C, într-un amestec format din
25 ml acid acetic anhidru (R) şi 25 ml cloroform (R) neutralizat în prezenţa
a 0,05 ml galben de metanil în dioxan (I). După răcire se titrează cu acid
percloric O, 1 mol/1 în acid acetic anhidru pînă la coloraţie roşu-violacee
(Qo,1 mol/! = 0,02042).
- . Prepararea soluţiei de acid percloric O, I moljl în dioxan. 9 ml acid per-
clonc (R) (d~g - 1,67) se amestecă cu 300 ml dio:xan (R) şi se completează
cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
°J:'.'actorul de molaritate se stabileşte astfel: 0,3 g hidrogenoîatalat de
potasm (s.r.) uscat, în prealabil, la 120°C timp de 2 h, se dizolvă, prin în-
dilzire la aproximativ 40 °C, într-un amestec format din 25 ml acid acetic
anhidru (R) şi 25 ml cloroform (R), neutralizat, în prealabil, înprezenţa
a 0,05 ml galben de metanil în dioxan (I). După răcire se titrează cu acid
percloric O, 1 mol/1 în dioxan pînă la coloraţie roşu-violacee (Q0 , 1 mol/!
= 0,02042).
. S?luţiile de ac_i~ percloric 0,05 mol/1 şi 0,01 mol/1 se prepară la nevoie,
pnn diluarea soluţ1e1 O, 1 mol/1 ,într-un balon cotat; factorul de molaritate
rămîne acelaşi .
Acid sulfurie (M, 98,08)
Soîuţia 0,5 mol/1 conţine 49,04 g H 2 S0 4 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,25 mol/1 conţine 24,52 g H 2 S0 4 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,05 mol/I conţine 4,904 g H 2S04 în I 000 ml.
Soluţia 0,01 mol/I conţine 0,9808 g H 2S0 4 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,005 mol/1 conţine· 0,4904 g H 2 S0 4 în 1 OOO ml.
Preparare. Soluţiile de acid sulfuric 0,5 mol/1, 0,25 mol/1 şi 0,05 mol/1
se prep~ră d~n ~O ml acid sulfuric (R) (~g - 1,84), 15 ml şi respectiv
3~ml ac1~ sul!Unc (R) care se amestecă, cu precauţie, cu 500 ml apă, se
raceşte ş1 se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Fa_ctorul de ~olaritate al acestor soluţii se stabileşte astfel: 3 g (1,5 g
respectrv 0,3 g) h1drogenocarbonat de poatsiu (s.r.) se dizolvă în 20 ml
apă, se adaugă 0,05 ml metiloranj-soluţie (J) şi se titreâ.ză cu acid sulfuric
0,5 mol/I (0.25 mol/1 respectiv 0,05 mol/1) pînă la coloraţie portocalie.
Soluţii volumetrice X.l. 1181
Soluţia se încălzeşt~ la fierbere timp de 2 min, se răceşte şi se contiună
titrarea pînă. la coloraţie portocalie (Qo,s mo111= 0,1001; Q0,25 mol/!= 0,05005;
Qo,os mol/! = 0,01001).
Soluţiile de acid sulfuric 0,01 mol/1 şi 0,005 mol/1 se prepară la nevoie,
prin diluarea soluţiei 0,05 mol/1, într-un balon cotat; factorul de: molaritate
rămîne acelaşi.
Bromat de potasiu (M, 167,0)
Soluţia 0,0167 mol/I (O,l N) conţine 2,783 g KBr03 în 1000 ml.
Preparare. 2,783 g bromat de poatsiu (s.r.) recristaiizat şi uscat, în
prealabil, la 150 °C pînă la masă constantă, se dizolvă în 200 ml apă şi
se completează cu acelaşi solvent la l OOO ml, într-un balon cotat.
Factorul de molaritate al soluţiei este 1,0000.
Clorhidrat de papaverină (Yr 375,9)
Soluţia 0,01 mol/1 conţine 3,759 g C2 cH 21 N04 • HCI în I OOO ml.
Preparare. 3,759 g clorhidrat de papaverină (s.r.) uscat, în prealabil,
pe silicagel anhidru (R) timp de 24 b, se dizolvă în 300 ml apă şi se com-
pletează cu acelaşi solvent la 1 000 ml, într-un balon cotat.
Factorul de molaritate al soluţiei este 1,0000.
Se conservă ferit de lumină, timp de cel mult 30 de zile.
Clorurăde bariu. (M, 244,3)
SoluţiaO, I mol/1 conţine 24,43 g BaC12 • 2H 2 0 în I OOO ml.
Preparare. 24,4 g clorură de bariu (R) se dizolvă în 500 ml apă şi
se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
:Factorul de molaritate se stabileşte astfel: la 15,0 ml clorură de bariu
0,1 mol/1 se adaugă 85 ml apă, 4 ml amoniac concentrat (R), 0,5 - 1 mg
metalftaleină (J) şi se titrează cu edetat disodic 0,1 mol/1 (al cărui factor
de molaritate se stabileşte în prezenţa indicatorului metalftaleină). Cînd
soluţia colorată în albastru-violet începe să se decoloreze se adaugă 50 ml
alcool (R) şi se continuă titrarea pînă la decolorarea soluţiei.
Dieromat de potasiu (1Y1y 294,2)
Soluţia 0,0167 mol/I (0,1 N) conţine 4,903 g K::Cr 20 7 în 1 OOO ml.
Preparare. 4,903 g dicromat de poatsiu (s.r.) uscat, în prealabil, la
120 - 150 °C pînă la masă constantă, se dizolvă în 200 ml apă şi se com-
pletează cu acelaşi solvent la 1 000 ml, într-un balon cotat.
Factorul de molaritate al soluţiei este 1,0000.
Edetat disodic /etilendiaminotetraacetat disodic; ccmplexonă III)
(M, 372,2)
Soluţia 0,1 mol/I conţine 37,82 g C10 H 14N~a20 8 • 2H20 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,05 mol/I conţine 18,61 g C10 H 14N 2Na 2 0 8 • 2Hp în 1 OOO ml.
Soluţia 0,001 mol/1 conţine 0,3722 g C10H, 4N 2Na2 0 8 • 2HP în 1 OOO ml.
Preparare. Soluţiile de edetat disodic 0,1 mol/I şi 0,05 mol/1 se pre-
pară din 37,82 g (respectiv 18,61 g) edetat disodic (R) care se dizolvă.
în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.

1182 iX.1. Soluţii volumetrice
Fac.torul de m_olaritate al acestor soluţii se stabileşte astfel: 0,16 g
(respectiv 80 n:-g) zmc gr_anuie (R) (spălat, în prealabil, cu acid clorhidric
100 g/1 R, apoi cu apă ş1 uscat în exsicator) se dizolvă în volumul minim
necesar de acid clorhidric (R), se diluează cu 5 ml apă. şi se adaugă
cîteva picături de apă de brom (R). Se încălzeşte ia aproximativ 40 °C
pînă cînd soluţia devine incoloră, se răceşte şi se diluează cu 100 ml apă.
S~ adaugă tampon 1:moniacal pH 10,0 (R) pînă la dizolvarea precipitatu-
l~ format, cîteva cn~tale de eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat diso-
d1c O, 1 1!1-ol/1 (respectiv 0,05 mol/I) pînă la coloraţie albastru net {Q0, 1 mol/I=
= 0,006:,4; Qo,05mot/l = 0,00327).
~~luţia ;Ie edeta! disodic 0,001 mol/I se prepară la nevoie, prin diluarea
soluţ1e1 0,0:, mol/I, mtr-un balon cotat; factorui de molaritate rămîne
acelaşi.
Hidroxid de potasiu (M,. 56,11)
Soluţia 1 mol/1 în apă sae în alcool conţîne 56, 11 g KOH în 1 OOO ml.
Soluţia 0,5 mol/I în alcool conţine 28,05 g KOH in 1 000 ml.
Soluţia 0,1 mol/I în apă sau în alcool conţine 5,611 g KOH în 1 OOO ml.
Prep_ararea solu/iei d~ ~idroxid de potasiu 1 mol/l în apă. 65 g hidroxid
~e potas1:1 (R) se mzolva m 50 ml apă. După 24 h se decantează lichidui
limpede ş1 se completează cu apă proaspăt fiartă şi răcită la 1 000 ml.
Prepararea soluţiilor de hidroxid de potasiu în alcool. Solutiile de hidro-
xid de :potasiu l mol/1 şi 0,5 mol/1 în alcool se prepară din 65 g (respectiv
30 J) ~1dr?xid ~e potasiu. (R) ~are se dizoI:vă în 40 ml (respectiv 20 ml)
apa; aup~ ră~ue, se ag_1tă, timp de 5 mm, cu 500 ml alcool purificat
{la 12 g h1drox1d de potasm R se adaugă 1 200 ml alcool R şi cîteva frag-
mente de P?rţelan poros, într-un balon cu dop rodat şi se încălzeşte la fier-
bere, pe ba!a de apă, la refl~,. timp de 30 min; alcoolul se distilează) şi se
completeaza cu alcool punficat la 1 OOO ml. După 24 h se decantează
lichidul limpede.
Factorul de molaritate al acestor soluţii se stabileşte înainte de folosire
astfel: la 25,0 ml hidroxid de potasiu 1 mol/1 (respectiv 0,5 mol/I) se ada-
~gă 0,1 ml fenolftaleină-soluţie (I) şi se titrează cu acid clorhidric de mola-
ntate corespunzătoare pînă la dispariţia coloraţiei roz.
. S~luţia de hiru:oxid de potasiu O, 1 mol/1 în apă se prepară la nevoie,
-c,pnn diluarea soluţiei 1 mol/1 în apă, cu factor de molaritate recent sta-
bilit, într:un ba~on c~tat; facto~ul de molaritate rămîne acelaşi.
Soluţia de hidroxid de potasm O, 1 mol/1 în alcool se prepară la nevoie,
prin diluarea soluţiei 0,5 mol/1 în alcool, cu factor de molaritate recent
stabilit, într-un balon cotat; factorul de molaritate rămîne acelasi.
. S; păs~ează în recipiente bine închise, prevăzute cu dop de ~auciuc,
fent ue lummă.
Hidroxid de sodiu (Mr 40,00)
Soluţia 1 mol/I conţine 40,00 g NaOH în 1 000 ml.
Soluţţa 0,5 mol/1 conţine 20,00 g NaOH în 1 000 ml.
Soluţia 0,1 mol/1 conţine 4,000 g NaOH în 1 000 ml.
Soluţia 0,02 mol/I conţine 0,8000 g NaOH în 1 000 ml.
Soluţia 0,01 mol/1 conţine 0,4000 g NaOli in 1 OOO ml.
Soluţii volumetrice X.l. 1183
Preparare. Soluţiile de hidroxid de sodiu 1 moljl şi 0,5 mol/1 se pre-
pară din 50 g (respectiv 25 g) hidroxid de sodiu {R) (spălat, în prealabil,
cu 100 ml respectiv 50 ml apă proaspăt fiartă şi răcită) care se dizolvă în
50 ml (respectiv 25 ml) apă. După 24 h, lichidul limpede se decantează
şi se completează cu apă proaspăt fiartă şi răcită la 1 000 ml.
Soluţia de hidroxid de sodiu 0,1 mol/1 se prepară prin diluarea soluţiei
1 mol/1.
Factorui de molaritate al acestor soluţii se stabileşte astfel: 1,5 g
(0,5 g respectiv 0,2 g) acid oxalic (s.r.) se dizolvă în 100 ml (50 ml respec-
tiv 25 ml) apă proaspăt fiartă şi răcită. Se adaugă 0,1 ml fenolftaleină-so­
luţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 1 mol/1 (0,5 mol/1 respectiv
O, I mol/1) pînă la coloraţie roz (Q 1 mol/I = 0,06305; Qo,s mol/! = 0,03152;
Qo,1 mol/I = 0,00630).
Soluţiile de hidroxid de sodiu 0,02 mol/1 şi 0,01 mol/1 se prepară la
nevoie, prin diluarea soluţiei 1 mol/I, într-rm balon cotat; factorul de
molaritate rămîne acelaşi.
Se păstrează în recipiente bine închise, prevăzute cu dop de cauciuc.
Iod (M,. 253,8)
Soluţia 0,05 mol/1 conţine 12,69 g I 2 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,01 mol/1 conţine 2,538 g I 2 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,005 mol/I conţine 1,269 g I 2 în 1 OOO ml.
Preparare. Soluţia de iod 0,05 mol/1 se prepară din 12,7 g iod (R)
care se dizolvă într-o soluţie obţinută din 36 g iodură de poatsiu (R) în
50 ml apă şi se diluează cu apă la 1 OOO ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfel: O, 12 g trioxid de arsen
(s.r.) se dizolvă prin încălzire, dacă este necesar, în 20 ml hidtoxid de
sodiu 1 mol/I. Se diluează cu 40 ml apă, se neutralizează cu acid clorhi-
dric 1 mol/1 (indicator fenolftaleină), se adaugă 2 g hidrogenocarbonat de
sodiu (R) şi se titrează cu iod 0,05 mol/1; spre sfîrşitul titrării se adaugă
5 ml amidon-soluţie (I) şi se continuă titrarea pînă la coloraţie albastru
persistent {Qo,05 :mol/! = 0,00494).
Soluţiile de iod 0,01 mol/1 şi 0,005 mol/1 se prepară, la nevoie, prin
diluarea soluţiei 0,05 mol/I, într-un balon cotat ; factorul de molaritate
rămîne acelaşi.
Iodat de potasiu (M,. 214,0)
Soluţia 0,05 mol/1 conţine 10,70 g KI0 3 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,0167 mol/1 (O, 1 N) conţine 3,567 g KIO 3 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,00167 mol/1 {0,01 N) conţine 0,3567 g KI0 3 în 1 OOO ml.
Preparare. 10,70 g (3,567 g respectiv 0,3567 g) iodat de potasiu (s.r.)
uscat, în prealabil, la 130 °C pînă la masă constantă, se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Factorul de molaritate al soluţiei este 1, 0000.
Lanrilsulfat de sodiu (M,. 288,4)
Soluţia 0,01 mol/I conţine 2,884 g C12H 25NaO4S în 1 OOO ml.
Preparare. 2,884 g laurilsulfat de sodiu (R) se dizolvă în 800 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
1184 X.1. Soluţii volumetrice
Factorul de molaritate al soluţiei se stabileşte astfel: 0,10 g clorhidrat
de trihexifenidil (s.r.) se dizolvă în 20 ml apă, într-un flacon cu dop rodat,
se adaugă 20 ml cloroform (R) şi 5 ml galben de dimetil în alcool-soluţie
acidă (J}. Se agită energic pînă cînd faza apoasă devine incoloră şi se ti-
trează cu laurilsulfat de sodiu 0,01 mol/1 pînă la apariţia coloraţiei roz în
faza doroformică (Q0,01 mol/I = 0,00338).
M.etaperiodat de sodiu (M, 213,9)
Soluţia 0,1 mol/1 conţine 21,39 g NaIO 4 în 1 OOO ml.
Soluţia 0,05 mol/I conţine 10,69 g NaIO 4 în 1 OOO ml.
Preparare.. 21,39 g (respectiv 10,69 g) metaperiodat de sodiu (s.r.)
uscat, în prealabil, la 105 °e pînă la masă constantă, se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml, într-un balon co-
tat.
Factorul de molaritate al soluţiei este 1,0000.
Metoxid de sodiu (M, 54,02)
Soluţia O, 1 mol/1 conţine 5,402 g NaOCH 3 în 1 OOO ml.
Preparare. 2,5 g sodiu (R), proaspăt curăţat şi tăiat în fragmente
mici, se dizolvă în 150 ml metanol absolut (R) răcit pe gheaţă şi se
completează cu benzen (R) la I OOO ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfe'l: 0,12 g acid benzoic (s.r.} se
dizolvă într-un amestec format din 5 ml metanol absolut (R) şi 20 ml
benzen (R), se adaugă 0,1 ml albastru de timol în dimetilforma-
mîdă (I) şi se titrează cu metoxid de sodiu O, 1 mol/I pînă la coloraţie al-
bastră (Qo,1 mol/l = 0,01221).
Factorul de molaritate se verifică frecvent.
Nitrat de argint (M, 169,9)
Soluţia 0,1 molil conţine 16,99 g AgNO 3 în 1 OOO ml.
Preparare. 17,5 g nitrat de argint (R) se dizolvă în 500 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfel! O, 15 g clorură de sodiu
(s.r.) proaspăt calcinată se dizolvă în 50 ml apă, se adaugă 0,1 ml cromat
de potasiu-soluţie (I) şi se titrează cu nitrat de argint 0,1 mol/I pînă la
coloraţie galben-roşiatică (Qo,1 mol/I = 0,00584).
Nitrat de bismut (M,, 485, 1)
Soluţia 0,05 mol/1 conţine 24,25 g Bi(NO3 ) 3 • 5H20 în 1 OOO ml.
Preparare. 25 g nitrat de bismut (R) se dizolvă în 60 ml acid m-
tric (R) şi se completează cu apă la 1 OOO ml.
Soluţia se mai poate prepara din 14 g carbonat bazic de bismut (R),
70 ml acid nitric (R) şi apă la 1 000 ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfel: 20,0 ml nitrat de bismut
0,05 mol/1 se diluează cu apă la 400 ml, se adaugă cîteva cristale de xilenol-
oranj (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/1 pînă la coloraţie gal-
benă.
~itrat {i.e torfo (IV) (M:r 552, 1)
Soluţia 0,0025 mol/1 conţine 1,380 g Th (NO3 ) 4 • 4H2O în 1 OOO ml.
Soluţii volumetrice X.1. 1185
Preparare. 1,38 g nitrat de toriu (IV) (R) se dizolvă în 500 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfel : 50 mg fluorură de. sodiu
(s.r.) uscată, în prealabil, la 150 °e pînă la masă constantă, se dizolvă
în 100 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 250 ml, într-un balon
cotat.
La 20,0 ml din această soluţie se adaugă 0,5 ml roşu de alizarină
S-so1uţie (J), într-un flacon de 250 ml, apoi picătură cu picătură hidroxid
de sodiu 0,1 mol/1 pînă la schimbarea culorii de la roz la galben. Se adaugă
5 ml tampon acetat pH 3,0 (R) şi se titrează cu nitrat de toriu (IV)
0,0025 mol/1 pînă la coloraţie roz (Q0 ,002 s mol/! = 0,0004:.!J.
Nitrit de sodiu (M, 69,00)
Soluţia 0,1 mol/1 conţine 6,900 g NaNO 2 în l OOO mi.
Preparare. 7,2 g nitrit de sodiu (R) se dizolvă în 500 ml apă ş1 se
completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfel: 0,2 g acid sulfanilic (R)
purificat, prin fierbere în apă pînă cînd vaporii nu mai colorează hîrtia de
turnesol roşie (I) în albastru, şi uscat la 120 °C pînă la masă ccnstantă, se
dizolvă în 0,5 ml amoniac 100 gil (R), se adaugă 10 ml apă, 15 ml acid
clorhidric 1 mol/1, 1 g bromură de potasiu (R), 0,05 ml galben de metanil-
solnţie (I) şi se titrează cu nitrit de sodiu 0,1 mol/1 pînă la coloraţie slab
gălbuie (Qo,1 mol/1 = 0,01732).
Permanganat de potasiu (:Mr 158,0)
Soluţia 0,02 mol/1 conţine 3,161 g KMnO 4 în 1 000 ml.
Preparare. 3,3 g permanganat de potasiu (R) se dizolvă în 1 OOO ml
apă şi se încălzeşte la fierbere timp de 10 min. După două zile se filtrează.
prin vată de sticlă.
!actorul de molaritate se stabileşte astfel: 0,15 g acid oxalic (s.r.)
se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă JO ml acid sulfuric 100 g/1 (R), se
încălzeşte la 70 - 80 °C şi se titrează cu permanganat de potasiu
0,02 mol/1 pînă la coloraţie roz persistent (Qo,02 moI/l = 0,00630).
Factorul de molaritate se verifică frecvent.
Reaetiv Karl Fischer
Soluţia conţine 125 g iod şi 65 g dioxid de sulf în 1 OOO ml amestec
de metanol absolut şi piridină.
. . Preparare. 125 g iod (R) se dizolvă în 200 ml piridină (R) proaspăt
distilată, se_ a~augă 300 ml metanol absolut (R) şi se răceşte într-un ames-
t~c vde apă ş1 gheaţă. în ~oluţia,_ răcită se _barbotează dioxid de sulf (R) uscat
pma la o creştere a masei cu 6<> g. Soluţia se completează cu metanol abso-
lut (R) la 1 OOO ml. După agitare puternică se lasă în repaus timp de
cîteva zile şi se stabileşte titrul. •
_1 ml reacti:" Karl Fischer proaspăt preparat corespunde la aprox1-
mati v 5 mg apa.
. Stabilirea ti~rului. 1,0(?0 g apă se amestecă cu metanol absolut (R)
ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat (probă).
75 - Farmacopeea Română,, ed. a x.a
1186 X.I. Soluţii volumetrice
5,0 ml din această soluţie se titrează cu reactivul Karl Fischer adăugat
picătură cu picătură spre sfîrşitul titrării. ' Factorul de molaritate se stabileşte astfel : 25,0 ml sulfat de zinc
. În paralel, se efectuează determinarea cu o probă-martor constituită
dm metanol absolut (R).
Titrul corespunzător în apă al reactivului Karl Fischer se calculează
conform formulei :
T =--m__
V 1 -V2
în care:
m masa apei din 5 ml soluţie (în miligrame) ;
V1 volumul reactivului folosit la titrarea probei (în mililitri\·
V2 = volumul reactivului folosit la titrarea probei-martor (în ~ili-
litri).
Sulfat de eerin (IV) (:Mr 404,3)
Soluţ~a 0,1 mol/1 conţine 40,43 g Ge(SO4 ) 2 • 4H2O în 1 OOO ml.
Soluţia 0,01 mol/I conţine 4,043 g Ce(SO4 ) 2 • 4H2 O în 1 OOO ml.
Prepara~e. Soluţia de sulfat de ceriu (IV) 0,1 mol/1 se prepară din 42 g
sulfat de cenu (IV)(R) care se dizolvă într-un amestec format din 30 ml
acid sulfuric (R) şi 500 ml apă. După răcire, soluţia se completează cu apă
la 1 OOO ml. Dacă substanta nu se dizolvă complet solutia se lasă în re-
paus timp de 24 h şi se filtrează. ' în apă proaspăt fiartă şi răcită. Se adaugă 10 ml 2-propanol (R) sau
,. Soluţia de sulfat de ceri1;1 (IV) 0:1 molfl se mai poate prepara prin
mzolvarea _a 66 g sulfat de cenu (IV) ş1 amon1u (R) în 500 ml acid sulfuric
0,5 mol/I ş1 completarea cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Factorul de molariate se stabileşte astfel : 25,0 ml sulfat de ceriu
(IV) 0,1 ~ol/1 se ~iluea_,ză cu 20 ~1 acid ~ulfuric _100 g{l (R) şi 20 ml apă,
se ada1;1ga 10 ml iodura de potasm-soluţ1e (R) ş1 se titrează cu tiosulfat
de sodm _0,1 mol/I pînă la coloraţie galben-deschis. Se adaugă 5 ml ami-
don-soluţ1:" (I) ş1 se continu~ titrarea, agitînd energic pînă la decolorare.
. Soluţia d~ _sulfat de cenu (IV) O,oI mol/1 se prepară la nevoie prin
diluarea soluţiei 0,1 mol/I cu acid sulfuric 0,5 mol/I, într-un balon cotat;
factorul de molaritate rămîne acelaşi.
Sulfa~etamidă sodică (M,, 254,2)
Soluţia 0,1 mol/I conţine 25,42 g C8~N2NaO8 S · ~O în 1 OOO ml.
. Preparare. 25,5 g sulfacetamidă sodică (R) se dizolvă în 500 ml apă
ş1 se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml.
Factorul de molaritate se stabileste astfel: la 10 O ml sulfacetamidă.
sodică O: l mol/1 se adaugă 15 ml a~id clorhidric 1 'mol/1, 1 g bromură
de P?tas1u (R_), 0,15 ml galben de metanil-soluţie (I) sau tropeolină-00-
soluţie (I) .Şl se titrează cu nitrit de sodiu O 1 mol/I pînă la coloratie
galbenă. ' '
Sulfat de zinc (Mr 287,5)
Soluţia
0,05 mol/1 conţine 14,38 g ZnSO4 • 7Hp în 1 OOO ml.
Preparare. 14,4 g sulfat de zinc (R) se dizolvă în 500 ml apă si se
completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml. ,
Soluţii volumetrice X.2. 1187
0,05 mol/1 se diluează cu apă 1a 100 ml şi se adaugă tampon amoniacal
pH 10,0 (R) pînă la dizolvarea precipitatului format. Se adauo-ă dteva
cristale de eriocrom T (I) si se titrează cu edetat disodic O 05 ~ol/1 pînă
la coloraţie albastru net. , '
Tiocianat de amoniu (Mr 76, 12)
Soluţia 0,1 mol/I conţine 7,612 g NH 4 SCN în 1 000 ml.
Preparare. 8 g tiocianat de amoniu (R) se dizolvă în 500 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Factorul de molaritate se stabileşte astfel : 20,0 ml nitrat de ar-
~nt O, 1 mol/1 se diluează cu 50 ml apă, se adaugă 10 ml acid nitric 100 g/1 (R),
::>_ ~ sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 200 g/1 (I) şi se titrează cu
tiocianat de amoniu O, 1 mol/1 pînă la coloraţie galben-roşiatică.
Tiosulfat de sodiu (~ 248,2)
Soluţia 0,1 mol/1 conţine 24,82 g Na 2 Sp3 • 5Hp în 1 OOO mL
Soluţia 0,05 mol/I conţine 12,41 g Na 2Sp3 • 5H2O în 1 OOO ml.
Soluţia 0,01 mol/1 conţine 2,482 g Na 2SP 3 • 5H2O în 1 OOO ml.
Soluţia 0,005 mol/1 conţine 1,241 g Na 2 Sp3 • SHP în 1 OOO ml.
. Preparare .. Soluţi~ de tiosulfat de sodiu O, 1 mol/I se prepară din 25 g
tiosulfat de sodiu (R) şi 0,2 g carbonat de sodiu anhidru (R) care se dizolvă
10 ml alcool izoamilic (R) şi se completează cu apă proaspăt fiartă şi răcită
la 1 OOO ml.
. Factorul de molaritate se stabileşte astfel: 0,12 g dicromat de pota-
siu (s.r.) uscat, în prealabil, la 120 °0 timp de 4 h, se dizolvă în 25 ml
apă, într-un flacon cu dop rodat; se adaugă 2 g iodură de potasiu (R),
10 ml acid sulfuric 100 g/1 (R), se închide flaconui, se agită şi se lasă la
î~tuneric timp de 30 min. Se diluează cu 250 ml apă şi se titrează cu
tlo~ulfat de s?diu O,~ mol/1 pînă la coloraţie galben-verzuie. Se adaugă 5 ml
amidon-soluţie (I) ş1 se continuă. titrarea, agitînd energic, pînă cînd colo-
raţia albastră devine verzuie (Q 0 ,1 mol/I= 0,00490).
Soluţiile de tiosulfat de sodiu 0,05 mol/1, 0,01 mol/1 şi 0,005 mol/1 se
prepară la nevoie, prin diluarea soluţiei O, 1 mol/1, într-un balon cotat ;
factorul de molaritate rămîne acelaşi.
Se păstrează ferit de lumină.

X.2. INDICATORI
În prezentul capitol sînt înscrişi indicatorii (substanţe şi soluţii) folo-
siţi în FR X.
În cadrul dozărilor, dacă în monografia respectivă nu se prevede, se
folosesc volumele de indicatori specificate la prepararea soluţiilor de indica-
tori.
Albastru de bromîenol. 3,3', 5,5'-Tetrabromojenolsuljonjtaleină. C19HJCBrp 5 S
(Mr 670,0).
Interval de pH corespunzător virajului:
3,0 - 4,6 galben ,....,. albastru-violet
Albastru de bromienol-soluţie. O, 1 g albastru de bromfenol se dizolvă, prin
încălzire, în 20 ml alcool (R); după răcire se completează cu apă la 100 ml
(0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
Albastru de bromîenol în alcool. 0,2 g albastru de bromfenol se dizolvă,
prin încălzire, într-un amestec format din 3 ml hid.r,o:xid de sodiu O, 1 mol/1
şi 10 ml alcool (R). După răcire se diluează cu alcool (R) la 100 ml.
Albastru de bromtimol. 3,3'-Dibromotimolsuljonftaleină. C27H 28 Brp 5S
pr,, 624,4).
Interval de pH corespunzător virajului :
6,0 - 7,6,, galben,....,. albastru
Albastru de bromtimol-soluţie. 0,1 g albastru de bromtimol se dizolvă,
prin încălzire, în 20 ml alcool (R); după răcire se completează cu apă la
100 ml (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
Albastru de oraeet B. Amestec de 1-metilamino-4-anilino-anirachinonă
(C21H 16N 20 2) şi 1-amino-4-anilinoantrachinonă (C20H 14NP2).
Virează în mediu neapos de la albastru (alcalin), prin purpuriu (neutru),
la roz (acid).
Albastru de oraeet B-soluţie. 0,5 g albastru de oracet B se dizolvă în 100 ml
acid acetic anhidru (R) (0,05 ml pentru 50 ml soluţie de titrat).
Virează în mediu neapos de la albastru (alcalin), prin violet (neutru),
la roz (acid).
Indicatori X.2. 1189
Albastru de timol. Timolsuljonftaleină. C2,H30 O5 S (:M„ 466,6).
Interval de pH corespunzător virajului :
1,2 - 2,8 roşu - galben
8,0 - 9,6 galben - albastru
Albastru de timol-soluţie. O, 1 g albastru de timol se triturează cu 4,3 ml
hidroxid de sodiu (R) 0,05 mol/I şi se completează cu apă la 100 ml (0,1 ml
pentru 20 ml soluţie de titrat).
Albastru de timol în dimetilfonnamidă. O, 1 g albastru de timol se dizolvă
în 100 ml dimetilformamidă (R) (0,1 ml pentru 10 ml soluţie de titrat).
Virează în mediu neapos de la galben la albastru.
Albastru de timol în metanol. 0,1 g albastru de timol se dizolvă în 100 ml
metanol (R) (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
Virează în mediu neapos de la galben la roşu-violet.
Amidon. Vezi „Amidon" (R).
Amidon-soluţie. 1,0 g amidon (R) se triturează cu 5 ml apă pînă la obţi­
nerea unui amestec omogen. Amestecul se toarnă, încet şi sub agitare, în
100 ml apă la fierbere; se încălzeşte la fierbere timp de 2 - 3 min pînă la
obţinerea unui lichid transparent sau uşor opalescent (5 ml pentru 50 ml
soluţie de titrat).
Azoviolet. 4-(p-Nitrojenilazo)-rezorcinol. C12H 9N 3 0 4 (M,259,2).
Virează în mediu neapos de la portocaliu (alcalin), prin roz (neutru)
la albastru (acid).
Azoviolet în benzen. 0,2 g azoviolet se dizolvă în 100 ml benzen (R) (O, 1 m1
pentru 50 ml soluţie de titrat).
Clorhidrat de 1,10-ienantrolină. Clorhidrat de o-jenantrolină. C1„R8N 2 •
· HCI · Hp (Mr 234,7).
Cristal violet. Violet de genţiana. Clorură de metil-p-rozanilină. Clorură de
hexametil-p-rozanilină. C25H 3"ClN3 (Mr 408,0).
Virează în mediu neapos de la violet (alcalin), prin albastru-verzui
(neutru), la verde-gălbui (acid).
Cristal violet în acid aeetie anhidru. O, 1 g cristal violet se dizolvă în 100 ml
acid acetic anhidru (R) (O, 1 m1 pentru 20 ml soluţie de titrat).
Cromat de potasiu. Vezi „Cromat de potasiu" (R).
Cromat de potasiu-soluţie. 5,0 g cromat de potasiu se dizolvă în 100 ml apă
(0,5 ml pentru 50 ml soluţie de titrat).
Indicator folosit pentru dozări argentometrice.
Eozină. 2', 4', S', 7'-Tetrabromojluoresceinat de disoăiu. C2 GH6Br4Nap5
(1f, 691,9).
Eozină-soluţie. 0,5 g eozină se dizolvă în 100 ml apă (O, 1 ml pentru 50 ml
soluţie de titrat). "
Indicator de adsorbţie ; virează de la galben la roz.
 1190 X.2. Indicatori Indicatori !X.2. 1191

Eriocrom T. Negru de eriocrom T.3-Hidroxi-4-[(l-hidroxi-2-naftaleni:t)azo ]- Indicator folosit pentru dozări nitritometrice.

-7-nitro-1-najtalensuljonat de sodiu. C20 H 12N 3Na0 7S (Mr 461,4). Virează de la roşu-violet la galben.

4-Etoxicrisoidină. Clorhidrat de 4-etoxi-2',4'-diaminoazobenzen. O ,H NO . Hirtie eu iodură de potasiu amidonată. 0,5 g iodură de potasiu (R) se dizol-
· HOl (M,, 292,8). 1, :ur·, vă în 100 ml amidon-soluţie proaspăt preparată. Ou această soluţie se îm-
Interval de pH corespunzător virajului : bibă o hîrtie de filtru si se usucă ferit de lumină, în absenta vaporilor de
3,5 - 5,5 roşu +-+ galben acizi. Se păstrează în, recipiente cu dop rodat, ferit de lumină.
Fenolftaleină. 3,3-Bis(4-hidroxifenil)ftalidă. G20 H 1 p, (M, 318,3).
Nu trebuie să se coloreze în albastru cu o picătură de acid clorhidric
Interval de pH corespunzător virajului : 0,1 mol/1.
8,2 - 10,0 incoior +-+ roşu Hîrtie de Cureuma. Hîrtie de filtru impregnată cu tinctură de Curcuma şi
uscată ferit de lumină, în absenţa vaporilor de acizi.
Fenolftaleină•soluţie. 1,0 g fenolftaleină se dizolvă în 100 ml alcool (R)
Tinctură de Curcuma. 20 g rizom de Curcuma longa L. (Zingiberaceae)
(0,2 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
pulverizat se macerează cu patru porţiuni a 100 ml apă, îndepărtînd de
Ferroină--soluţie. 1, 76 g clorhidrat de 1, 10-fenantrolină şi 0,7 g sulfat de fiecare dată lichidul limpede. Reziduul se usucă la o temperatură de cel
fer (II) (R) se dizolvă în 100 ml apă (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat). mult 100 °C. Reziduul uscat se macerează cu 100 ml alcool (R) timp de cî-
Indicator redox; virează de la roşu la albastru, la pH 0,5. teva zile şi se filtrează.
Galben de alizarină. 4-Nitrobenzenazosalicilat de sodiu. 0 13H 8N 3 Na0 5 Hîrtie ăe turnesol roşie
(Mr 309,2). Interval de pH corespunzător virajului :
Interval de pH corespunzător virajului : 5,0 - 8,0 roşu +-+ albastru
10,0 - 12,0 galben +-+ brun-roşcat
Hîrtie de turnesol albastră
~albe,n de alizarină-soluţie. O, l g galben de alizarină se dizolvă, prin încăl­ Interval de PH corespunzător virajului :
zire, m 100 ml apă (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat). 8,0 - 5,0 albastru +-+ roşu
Gallten de dimetil. Galben de metil. 4-Dimetilaminoazobenzen. N,N-Dimetil- Hîrtie indicator universal. Hîrtie de filtru impregnată cu un amestec de
-4-(fenilazo)benzenamină. C14H 15N 3 (M, 225,3). indicatori de culoare în aşa fel încît schimbarea cuiorii să. permită estimarea
Interval de pH corespunzător virajului, valorii pH a unei soluţii {de obicei cu sensibilitatea de o unitate de pH),
2,9 - 4,0 roşu +-+ galben cel puţin în intervalul de pH 1 - 10.
~alben de dimetil în alcool. O, l g galben de dimetil pulverizat se dizolvă Metalftaleină. Purpuriu de ftaleină. Acid 2,2',2",2'" -[3',3"bis(metilenni-
m 100 ml alcool (R) (O, 1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat}. trilo)-o-crezoljtalein ]tetraacetic. C3~ 32Np 12 • nHp (M, 637,0 pentru sub-
stanţa anhidră).
Galben de dimetil în aleool•soluţie acidă. 10 ml galben de dimetil în alcool (I)
se _amestecă cu 50 ml acid sulfuric 100 g/1 (R) (0,1 ml pentru 20 ml so- Metiloranj. Heliantină. 4-Dimetilaminoazobenzensuljonat de sodiu.
luţie de titrat}. C14H 14N 3Na0 3 S (M,, 327,3).
Galben de metanil. 3-( 4-Anilinofenilazo)benzensuljonat _de sodiu. 0 1p 14N 3 Interval de pH corespunzător virajului :
Na0 3 S (M, 375,4). ·- 3,0 - 4,6 roşu +-+ galben
Interval de pH corespunzător virajului : Metiloranj-soluţie. 0,1 g metiloranj se dizolvă în 100 ml apă (0,1 ml pentru
1,2 - 2,3 roşu +-+ galben 50 ml soluţie de titrat).
G_alben de metanil în dioxan. La 0,1 g galben de metanil se adaugă 100 ml Murexid. Purpur ai de amoniu. 5-( Earbiturilamino )-barbiturat de amoniu.
dioxan (R) (soluţie saturată). CsHa:N'6O6 • H 2O (I\1:,, 302,2).
Virează în mediu neapos de la galben la roşu-violet. 1-Naîtolbenzeină. rx-N ajtolbenzeină. Fenil-bis-( 4-hidro xinaftil )-metanol.
Galben de metanil în metanol. O, 1 g galben de metanil se dizolvă în 100 ml C2 7H 2c0 3 (M, 392,5).
metanol (R) (O, 1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat). Virează în mediu neapos de la albastru-verzui (alcalin), prin portoca-
Virează în mediu neapos de la galben la roşu-violet. liu (neutru), la verde-închis (acid).
Galben de metanil-soluţie. 0,1 g galben de metanu se dizolvă în 100 ml apă 1-Naitolbenzeină în acid acetic anhidru. 0,2 g 1-naftolbenzeină se dizolvă
{0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat). în 100 m1 acid acetic anhidru (R) (0,25 ml pentru 50 ml soluţie de titrat).
 Indicatori Indicatori X.3. 1193
1192 X.2.

Nitrat de toriu (IV)-xilenoloranj-soluţie. La 10 ml nitrat de toriu (IV) Sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie acidă 2 g/J. 2,0 g sulfat de amoniu-
(R) 3,6 g/1 se adaugă 10 ml xilenoloranj 3,5 g/1 şi 20 ml apă. fer (III) (R) se dizolvă în 500 ml apă, se adaugă 60 ml acid nitric 100 g/1 (R\
şi se completează cu apă la 1 OOO ml. · '
Purpuriu de hromerezol. 5,5'-Dibromo-o-crezolsulfonftaleină. C21 H 16 Brp 5S
(M,. 540,2). Timolftaleină. 5', 5"-diizopropil-2', 2"-dimetilfenolftaieină. C20 H 30 0 4 (111[, 430,5).
Interval de pH corespunzător virajului : Interval de pH corespunzător virajului:
5,2 - 6,8 galben - roşu-violet 9,3 - 10,5 incolor +-+ albastru
Purpuriu de bromcrezol-soluţie. O, l g purpuriu de bromcrezol se dizolvă, Timolftaleină-soluţie. O, 1 g timolftaleină se dizolvă în 100 ml alcool (R)
prin încălzire, în 20 ml alcool (R) ; după răcire se completează cu apă la (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
100 ml (O, 1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat). Tropeolină 00. Oranj IV. 4-Fenilaminoazobenzen-4-suljonat de sodiu.
Roşu de alizarină S. Alizarinsuljonat de sodiu. 3,4-Dihidroxi-2-antrachinon- C18H 14N3 Na0 3 S (M,. 375,4).
sulfonai de sodiu. C14H 7 Na0 7 S · HP {Mr 360,3). Interval de pH corespunzător virajului :
1,4 - 2,6 roşu +-+ galben
Roşu de alizarină S-soluţie. O, l g roşu de alizarină S se dizolvă în 100 ml
Tropeolină 00 în acid acetic anhidru. 0,1 g tropeolină 00 se dizolvă în
apă.
Interval de pH corespunzător virajului : 100 ml acid acetic anhidru (R) (0,1 ml pentru 20 ml solutie de titrat\.
Virează în mediu neapos de la galben la violet.
1
5,0 - 7,4 galben....._ roşu-violet '
Roşu de Congo. Difenildiazo-bis-a:.-naftilaminosulfonat de disodiu. Tropeolină 00-soluţie. O, 1 g tropeolină 00 se dizolvă, prin încălzire, în
C22 H 22N 6Naz06 S 2 {Mr 696,7). 100 ml apă (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
Indicator folosit pentru dozările nitritometrice.
Interval de pH corespunzător virajului:
3,0 - 5,0 albastru +-+ roşu Verde de bromcrezol. 3,3', 5,5" -Tetrabromo-m-crezolsulfonftaleină.
C21H 14Brp5 S (:M, 698,0). .
Roşu de îenol. Fenolsulfonftaleină. C19H 1P 5S {Mr 354,4). Interval de pH corespunzător virajului:
Interval de pH corespunzător virajului: 3,8 - 5,4 galben +-+ albastru
6,8 - 8,4 galben +-+ roşu
Verde de bromcrezol-soluţie. 0,1 g verde de bromcrezol se dizolvă într-un
Roşu de îenol-soluţie. 0,1 groşu de fenol se triturează cu 2,8 ml hidroxid a;11estec format din 2,9 ml hidroxid de sodiu (R) 0,05 mol/1 şi 5 ml alcool (R)
de sodiu 0,1 mol/1, se completează cu apă la 500 ml şi se filtrează. (0,1ml ş1 se completează la 200 ml cu apă proaspăt fiartă şi răcită (O 1 ml
pentru 20 ml soluţie de titrat). pentru 20 ml soluţie de titrat). '
Rosu de metil. Acid-4-dimetilaminoazobenzen-o-carboxilic. C15H 15N 3 0 2 Verde malachit, Clorură de p, P'-(bis-dimetilamino)-trifenilmetan. C2 :iR25 ClN2
(M; 269,3). (M,. 364,9).
Interval de pH corespunzător virajului : Verde malachit în acid acetic anhidru. 0,1 g verde malachit se dizolvă în
4,2 - 6,2 roşu+-+ galben 100 ml acid acetic anhidru (R).
Roşu de metil în cloroform.. 0,1 g roşu de metil se dizolvă în 100 ml clo- Virează în mediu neapos de la verde la galben.
roform (R) (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat). Violet de pirocatehină. Pirocaiehinsuljonftaleină. C\9 H 1p 7S (M,. 386,4).
Roşu de metil-soluţie. 0,1 g roşu de metil se .dizolvă în 100 ml alcool (R) Violet de pirocatehină-soluţie. 0,1 g violet de pirocatehină se dizolvă în
(0,1 ml pentru 50 ml soluţie de titrat). 100 ml apă (0,3 ml pentru 100 ml soluţie de titrat).
Roşu de Sudan G. Sudan III. Vezi „Roşu de Sudan G" (R). Xilenoloranj. 2, 2', 2", 2'" - [3', 3" bis ( metilennitrilo)-o-crezolsulfonftalein ]-
Roşu de Sudan G- în cloroform. 0,5 g roşu de Sudan G se dizolvă în tetraacetat de tetrasodiu. C32 H 28N 2Na40 13 S (M,. 761,0).
100 ml cloroform (R) (0,1 ml pentru 20 ml soluţie de titrat).
~ .
Sulfat de amoniu-ier (III)-soluţie acidă 200 g/1. 200 g sulfat de _amo:3-11;1-
fer (III) (Rj se dizolvă în 600 ml apă şi se completează cu acid mtnc
100 g/1 (R) la 1 OOO ml.
Indicator folosit pentru dozări argentometrice (2 ml pentru 100 ml
soluţie de titrat).

X.3. REACTIVI
în prezentul capitol sînt înscrişi reactivii-substanţă şi reactivii-soluţie
folositi în FR X. . .
Reactivii-substanţă prevăzuţi trebuie să corespundă, după _caz, specif:-
catiilor înscrise în standardele pentru reactivi sau în alte normative de ~a;~-
tate. În cazul în care se menţionează „vezi monografia ... ", reactiV11-
substantă respectivi trebuie să corespundă condiţiilor de calitate înscrise
în mon~grafiâ prevăzută în FR X. , .• . V
Nomendatura prevăzută este, pe cit pos101l, cea rec~mand~tă de
Uniunea Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată (în cazun particulare
s-au menţinut şi vechile denumiri alături de_ noile ~~n~miri). . . V
Pentru reaciivii-substantă cu structură bine deflmtă este specificată
formula si masa moleculară relativă sau masa atomică relativă; pentru
substanţe'ie lichide sînt prevăzuţi şi unii par~.metri fizico-chi:11-ici.
Pentru reactivii-solutie, în titlu este specificat solventul, c11;d acesta
este diferit de apă. Con'.centratia soluţiilor de reactivi este expnmată, în
conformitate cu -Sistemul Int~rnaţional (SI), în grame pe litru {g/1).
Acetaldehidă. Aldehidă acetică. C~BP (Mr 44,05); dl6 - 0,788; p.f.
...., 21 °G; n~ - 1,332; inflamabil.
Acetat bazic de plum.b{II)-soluţie. 40 g acetat de plumb (II) (R) se dizolvă
în 90 ml apă proaspăt fiartă şi răcită. pH-ul soluţiei se ajustează la 7,5
cu hidroxid de sodiu (R) 400 g/1. După centrifugare se foloseşte lichidul
supernatant, clar, incolor. Soluţia se păstrează în recipiente bine închise.
Acetat de amoniu. C2H-;N02 (M,. 77,08).
Acetat de n-butil. C6H 1 p 2 (M,. 116,2); d~g- 0.880: p.f. = 124 - 127 °c.
Acetat de cadmiu. C~6CdO 4 (Mr 230,5).
Acetat de cadmiu şi ninhidrină-soluţie. 50 mg acetat de cadmiu (R) se
dizolvă într-un amestec format din 5 ml apă şi 1 ml acid acetic (R) şi
se diluează cu metiletilcetonă (R) la 50 ml. Înainte de folosire se dizolvă
0,1 g ninhidrină (R).
Acetat de celuloză-foi. Fîşii de acetat de celuloză gelatinizate, 40 x 170 mm,
grosime 0,25 - 0,30 mm; (pentru electroforeză).
Acetat de cupru (II). C4H 6 CuO 4 • H,O (:M, 199,7).
Acetat de cupru (II) 50 9/l. 50 g acetat de cupru (II) (R) se dizolvă în-
tr-un amestec format din 800 ml apă şi 10 ml acid acetic 300 g/1 (R)
şi se completează cu apă la 1 OOO ml.
-;lcetat de etil. C4H 8 0 2 (M,. 88, 11) ; d~g - 0,902; p.f. - 77 cc; n~ - 1,372;
mflamabil.
Acetat de mercur (II). C4H 6HgO 4 (M,. 318,7).
Acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru. 5 g acetat de mercur (II) (R)
se dizolvă în 50 ml acid acetic anhidru (R) şi se completează cu acelaşi.
solvent la 100 ml.
Acetat de plumb (II). C,Hp4Pb · 3Hp (M, 379,3).
Acetat de plumb (II) 50 9/l. 50 g acetat de plumb (II) (R) se dizolvă în
500 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se completează cu acelaşi solv@nt fa
1 OOO ml şi se filtrează.
Acetat de potasiu. CJ{ 3 K0 2 (Mr 98,14).
Acetat de potasiu 100 gfl. 100 g acetat de potasiu (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
 Reactivi X.3. 1197
1196 X.3. Reactivi

Acetat de potasiu 50 g/1 în alcool. 50 g _acetat de I?otasiu (R} se dizolvă
în 500 ml alcool (R) şi se completeaza cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Acetat de semicarbazidă. 2,5 g clorhidrat de semicarbazidă (R) se triturea2:_ă
cu 3,3 g acetat de sodiu (R), se ada1:g~ 10 ml metan~l (~), se ameste~a,
se mai adaugă 20 ml metanol (R), se lasa 1:1 repaus la 4 C timp de 30 mm,
se filtrează şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Acetat de sodiu. C2H 3NaO 2 • 3HP (M, 136,1).
Acetat de sodiu 100 gfl. 100 g acetat de sodiu (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Acetat de sodiu anhidru. CoH 3NaO 2 (M, 82,03). Acetatul de sodiu '(R) se
usucă la 60 °c timp de 3 "h, apoi la 120 °C pînă la masă constantă.
Acetonă. C3HP (M, 58,08); d~g = 0,791 - 0,793; p.f.-56 °0; n~-1,359;
inflamabil.
Acetonă anhidră. Acetona (R) se menţine timp de 12 h pe sulfat de sodiu
anhidru (R).
Acid acetic. Acid acetic glacial (-1 008 g/1). Vezi monografia Acidum
aceticum.
Acid acetic 300 gfl. Se dozează acid~ aceti~ (R); se c:3-kule~ză v~lumul d~
acid acetic (R) necesar obţinerii unei soluţn 300 g/1 ş1 se dilueaza cu apa
la 1 OOO ml.
Acid clorhidric 10 g/1. 100 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) se diluează cu
apă la 1 OOO ml.
Acid cromoiropic (acid 4,5-dihidroxi- 2,7-naftalendisulfonic). C1cHs08 S2 •
2HP (M,, 356,3); sare de sodiu a acidului cromotropic (4; 5-dihidroxi-2,
7-naftalendisulfonat de sodiu). C1 cH 6Na 2O8S2 • 2H 2O (M, 400,3).
Acid cromotropie-sare de sodiu în acid sulfuric. 5 mg sare de sodiu
a acidului cromotropic (R) se dizolvă în 10 ml amestec format din 9 ml
acid sulfuric (R) şi 4 ml apă.
Acid 2,4-îenoldisulionic. 15 g fenol (R) incolor şi 100 ml acid sulfuric (R)
se menţin pe baia de apă timp de 6 h. Se păstrează în recipiente cu dop
rodat, ferit de lumină.
Acid formic anhidru. CH20 2 (M, 46,03). Conţine --99% CH 20 2 (-1207 g/1);
d~& - 1,22.
Acid fosfomolibdenic. H 3 f.PM0 120 40 J · xH2 0.
Acid fosiomolibdenic 10 gfl. 10 g acid fosfomolibdenic (R) se dizolvă în
100 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Acid fosforic. Acid ortofosforic (--1 440 g/1). Vezi monografia Aciăum
phosphoricum.
Acid fosforic 100 gfl. Se dozează acidul fosforic (R); se calculează volumul
de acid fosforic (R) necesar obţinerii unei soluţii 100 g/1 şi se; diluează cu
apă la 1 000 ml.

Acid acetic anhidru. Contine cel puţin 99,6% C2H 4O 2• Se dozează acidul Acid fosfowolframic. Acid fosfotungstic. H 3 [PW120 40 ] • xHp.
acetic (R) (x%) ; se calc'ulează conţinutul procen!ua_l ~ ap~ _(100 - .x); Acid fosfowolframic 10 gfl. 10 g acid fosfowolframic (R) se dizolvă în
uentru fiecare gram de apă .se adaugă 5,67 g anhidrida acetica (R) Şl se 25 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi se completează cu apă la 1000ml.
Îasă în repaus timp de 24 h.
Acid fosfowoliramic-soluţie. 10 g wolframat de sodiu (R), 8.ml acid fosfo-
Acid 1-aminonaitalen-4-sulfonic. C10H 9 NO 3 S (M:. 282,3) · ric (R) şi 75 ml apă se încălzesc la fierbere, la reflux, timp de 3 h ; după
Acid 1-aminonaftalen-4-sulfonic în acid acetic. 0,1 g acid l-aminonaftale1;1- răcire se completează cu apă la 100 ml.
4-sulfonic se dizolvă în 100 ml amestec format din 25 ml acid acet~c Acid glutamic. Vezi monografia Acidum glutamicum.
300 g/1 (R) şi 75 ml apă, ~rin încălzire pe sită. ?ol:;tţi~ ~e păstrează fent
de lumină. Se conservă timp de cel mult 3 saptamim. Acid iodhidric. HI (M:,. 127,9). Conţine - 75% HI (-1275 g/1}; dit"' 1,70.
Acid nitric. HN0 3 (M, 63,01). Conţine - 70% HNO3 (-1 OOO g/1);
Acid ascorbic. Vezi monografia Aciăum ascorbicum. d~g - 1,41; corosiv. ~·
Acid benzoic. C7H 6O2 (M, 122, 1). Acid nitric 250 g/1. Se dozează acidul nitric (R); se calculează volumul de
Acid boric. Vezi monografia Acidum boricum. acid nitric (R) necesar obţinerii unei soluţii 250 g/1 şi se diluează cu apă
la 1 OOO ml.
Acid citric. Vezi monografia Acidum citricum.
Acid nitric 100 g/1. 400 ml acid nitric 250 g/1 (R) se diluează cu apă la
Acid clorhidric (--420 g/1). Vezi monografia Acidum hydrochloricum. 1 OOO ml.
Acid clorhidric 250 g/1. Se dozează acidul clorhidt:ic (R) _;_ se~ calcul~ază Acid nitric 10 gfl. 100 ml acid nitric 100 g/1 (R) se diluează cu apă la
volumul de acid clorhidric (R) necesar obţinerii unei soluţn 250 g/1 ş1 se 1 OOO ml.
diluează cu apă la 1 OOO ml.
Acid nitric fumans. Conţine -95% HNO 3 (-1424 g/1); d~g- 1,50;
Acid clorhidric 100 g/1. 400 .ml acid clorhidric 250 g/1 (R) se diluează cu corosiv.
apă ia 1 OOO ml.
1198 X.3. Reactivi
Acid oxalic. 0 2H 20 4 • 2HP (M, 126,1).
Aeid oxalic in acid sulfurie. 5 g acid oxalic (R) se dizolvă în 80 ml ames-
tec, în prealabil răcit, format din volume egale de acid sulfuric (R) şi
apă şi se completează cu acelaşi amestec la 100 ml.
Acid percloric. HC1O4 (M,. 100,5). Conţine - 70% HC1O4 (-1170 g/1):
cijg - 1,67.
Acid picric, 2, 4, 6-trinitrofenol. C6H 3 N 3O7 (M, 229,1).
Acid picric 10 g/1. 10 g acid picric (R) se dizolvă., prin încălzire, în 800 ml
apă, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Acid picric in alcool. 3,33 g acid picric (R) se dizolvă în 50 ml alcool (R)
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Acid picric-soluţie. 0,2 ml acid picric 10 g/1 (R) se diluează cu apă la
100 ml. Se prepară la nevoie.
Aeid picric-soluţie alcalină. La 20 ml acid picric 10 g/1 (R) se adaugă 10 ml
hidroxid de sodiu (R) 50 g/1 şi se completează cu apă la 100 ml. Se pre-
pară la nevoie.
Acid salicilic. Vezi monografia Acidum salicylicum.
Acid salicilic in acid sulfuric. 1 g acid salicilic (R) se dizolvă în 54 ml
acid sulfuric (R).
Acid salicilic-soluţie. 10,0 mg acid salicilic (R) se dizolvă în 10 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml, într-un balon cotat. Se
prepară la nevoie.
Acid silieowolfrrunic. Acid silicotungstic. H 4 [SiW120 40 ] • xHp.
Aeid silicowolframic 50 gjl. Reactiv Bertrand. 50 g acid silicowolframic (R)
se dizolvă în 800 ml apă, se adaugă 1 ml acid clorhidric 100 g/1 (R) şi
se completează cu apă la 1 OOO ml.
Acid. suliamie. H 3NO3 S (Mr~97,09).
Acid suliamic-soluţie. 0,4 g acid sulfamic (R) se dizolvă~ în 50 m; apă şi
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepara la nevoie.
Acid sulfanilie. Acid p-aminobenzensulfonic. C6HÎNO3 S (M,. 173,2).
Acid sulianilie 10 gfl. 10 g acid sulfanilic (R) se dizolvă, prin încălzire, în
800 ml apă, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Acid sulianilie în acid acetic. 0,5 g acid sulfanilic (R) se dizolvă într-un
amestec format din 25 ml acid acetic 300 g/1 (R) şi 75 ml apă.
Acid sulfanilie diazotat. 0,5 g acid sulfanilic (R) se di~olvă, f~ă. încălzire,
într-un amestec format din 70 ml apă şi 6 ml acid clorhidric 6 mol/1
şi se comuletează cu apă la 100 ml. La 2 ml din această soluţie se adaugă
1 ml nitiit de sodiu -(R) 10 g/1 şi se agţtă timp de, 1 m~u. Amestec~ ~e
diluează la 20 ml cu hidroxid de potasm 1 molLl m apa. Se prepara la
nevoie.
Reactivi <X.3. 1199
Acid suliuric. H 2SO4 (Mr 98,08). Conţine - 95% H 2SO4 ( - 1 750 g/1);
d~g - 1,84; corosiv. .
Acid sulfuric 200 gfl. Se dozează acidul sulfuric (R) şi se calculează volu-
mul de acid sulfuric (R) necesar obţinerii a 1 OOO ml soluţie 200 g/1.
Atenţie! Volumul necesar de acid sulfuric (R) se toarnă peste apă, treptat,
sub agitare şi răcire.
Acid sulfuric 100 g/L 500 ml acid sulfuric 200 g/1 (R) se diluează cu apă
la 1 OOO ml. _
Acid tanic. Amestec de esteri ai acidului galic şi gaioilgalic cu glucoză. Se
păstrează ferit de lumină.
Acid tanic-soluţie. 5 g acid tanic (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepară la nevoie.
Acid tartric. Vezi monografia Acidum tartaricum.
Acid tartric-soluţie. 20 g acid tartric (R) se dizolvă în 30 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepară la nevoie.
Acid tioglieolic. C,H 40 2S (M, 92,12). Conţine - 80% C"Hp2 S dl 0 - 1,26.
Acid p-toluensulionic. c;Hg03 S · H,O (M, 190,2).
Acid tricloracetic. C2HC1 30 2 (Mr 163,4).
Acid tricloracetic 200 gjl. 200 g acid tricloracetic (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Acid tricloracetic şi clo:rmnină-soluţie. 15 ml acid tricloracetic (R) 250 g/1
în aclool (R) se amestecă cu 1 ml cloramină B 20 g/1 în alcool (R). Se
prepară la nevoie.
Agar. E:is.1:ract uscat din Gelidium sp. şi alte alge ( Rhodophyceae). Se pre-
zintă sub formă de pulbere, lamele sau fibre.
Agar Noble (pentru electroforeză).
Agar-gel. La 2,5 g agar Noble (R) se adaugă 100 ml apă ; amestecul se
ţine la 4 °C timp de 24 h, apoi se adaugă 100 mi tampon barbital pH
8,6 (R) şi 20 mg mercurotiolat de sodiu (R). Amestecul se încălzeşte la
fierbere pînă la dizolvarea agarului ; se filtrează fierbinte. Se conservă la
4 °C timp de cel mult 3 luni.
Agaroză (pentru electroforeză).
Agaroză-gel. La 1,6 g agaroză (R) se adaugă 100 ml apă; amestecul se
ţine la 4 °C timp de 24 h, apoi se adaugă 100 ml tampon barbital pH
8,6 (R) şi 20 mg mercurotiolat de sodiu (R). Amestecul se încălzeşte la
fierbere pînă la dizolvarea agarozei; se filtrează fierbinte. Se conservă la
4 °C timp de cel mult 3 luni.
Albastru de metilen. C16H 18C1N3 S · 3Hp (M, 373,9).
Albastru de metilen-soluţie. 0,1500 g albastru de metilen (R) se dizolvă în
80 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100; ml, într-un balon cotat.
 1200 X.3. Reactivi Reactivi X.3. 1201

Albastru de tetrazoliu. C40 H 32Cl8N 80 2 (M,. 727,7). Apă de Javei. 10 g carbonat de sodiu (R) se dizolvă în 20 ml apă,
Alcool. Alcool etilic. Etanol (- 750 g/1). Vezi monografia Alcoholum. se adaugă 5 g hipoclorit de calciu (R) dizolvat, în prealabil, în 25 ml apă
şi & lasă în repaus cîteva zile. Se decantează lichidul limpede.
Alcool absolut. Alcool etilic absolut. Etanol absolut. C2Hp (Mr 46,07);
d~g - 0,792. Apă saturată cu morfină şi eter. 0,5 g clorhidrat de morfină (R) se dizolvă
în 40 ml apă, se adaugă 10 ml amoniac 25 g/1 (R). Precipitatul obţinut
Alcool benzilic. C,,HP (M,. 108,1); d~g = 1,043-1,049; n~ = 1,538-1,541. (morfină bază) se separă prin filtrare, se spală cu apă pînă la îndepărtarea
Alcool diluat (- 553 g/1). Vezi monografia Alcoholum dilutum. ionului clorură şi se usucă la 105 °e pînă la masă constantă. 0,2 g morfină
bază se agită tinip de 3 min cu 500 ml apă saturată cu eter si se lasă
Alcool fără aldehide. La 1 OOO ml alocol (R) se adaugă 10 g hidroxid de în repaus timp de 24 h. ,
potasiu (R); se lasă la întuneric timp de 24 h, agitînd din cînd în cînd
si se distilează. Absorbanta alcoolului distiht, determinată pe intervalul Baeto-peptonă (pentru medii de cultură - microbiologie).
280 - 300 nm, folosind c;_ lichid de compensare apa, trebuie să fie de cel Barbital. Vezi monografia Barbitalum.
mult 0,05.
Barbital sodic. Vezi monografia Barbitalum natricum.
Alcool izoamilic. C,H1P (M,. 88,15); d~g=0,810-0,812; p.f, = 131-132 °0; Benzaldehidă. Aldehidă benzoică. e;H60 (:M:r 106,1) ; d~g = 1,046 - 1,049;
n~ - 1,407. p.f. - 178 °C.
Alcool izobutilic. 0 4H 10 0 (M,. 74, 12) ; d~g-0,801; p.f. -108 °C; n~ - 1,397. Benzaldehldă-soluţie saturată. 2 ml benzaldehidă (R) se agită cu 500 ml
Amidon. Vezi monografia Amylum. apă şi se lasă în repaus timp de 24 h, agitînd din cînd în cînd. Înainte
de folosire se decantează soluţia limpede. Se prepară la nevoie,
4-Amino-6-cloro-m-benzendisnl:l'onamidă. C6H 8elN30 4S 2 (M,. 285,7). Benzen. eH6 6 {M,. 78,11); d~g - 0,879; p.f. - 80 °C; n~ - 1,501; infla-
4•Aminofenazonă. C11H 13N 3 0 (M,. 203,2). mabil.
Benzidină. C12H 12N 2 {M,. 184,2).
3-Aminofenol. m-Aminofenol. C6H 7NO (M„ 109,1).
Benzidină în alcool. 1 g benzidină (R) se dizolvă în 50 ml alcool (R) ş1 se
4-Aminofenol. p-Aminofenol. C6H 7NO (M,. 109,1). completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepară la nevoie.
Amoniac concentrat. NH3 (M,. 17,03). Conţine -25% NH3 (- 227 g/i); Benzină. Amestec de hidrocarburi parafinice cu 5 - 10 atomi de carbon;
d~g - 0,907. inflamabil.
Amoniac 100 g/1. Sf' dozează amoniacul concentrat (R) ; se calc 1lează Bilă uscată de bou (pentru medii de cultură - microbiologie).
volumul de amoniac concentrat (R) necesar obţinerii unei soluţii 100 g/1 Brom. Br 2 (M,. 159,8); d~g - 3,12; foarte corosiv.
şi se diluează cu apă la l OOO ml.
Brom-acetat de sodiu. 10 g acetat de sodiu anhidru (R) se dizolvă, prin
Amoniac 25 gfl. 250 ml amoniac 100 g/1 (R) se diluează cu apă la 1 OOO ml. încălzire, în 90 ml acid acetic (R); se răceşte şi se adaugă l ml brom (R).
Amoniac-clorură de amoniu. 350 g clorură de amoniu (R) se dizolvă în Se păstrează ferit de lumină, cel mult 30 de zile de la preparare.
1 OOO ml amoniac concentrat (R). Bromat de potasiu. KBrO3 {Mr 167,0).
Anhidridă acetică. C4 Hp 3 (M,. 102,1) ; d~g - 1,08; p.f. - 139 °e; n~ - 1,390; Bromură de eetiltrimetilamoniu. C19 H 42 BrN (:M:r 364,5).
inflamabil. Bromură de potasiu. Vezi monografia Kalii bromidum.
e
Anilină. 0H 7 N (M,. 93, 13) ; d~g - 1,023 ; p.f. - 185 °e. Se păstrează ferit Bromură de potasiu (pentru spectrofotometrie în infraroşu).
de lumină. 1-Butanol. Alcooln-butilic. C4H 10 0 (:M„ 74,12); d~g-0,810; p.f.=117-118 °C;
Anisaldehldă. CgHgOJ (1,f,, 136,1); dl 5 - 1,119; p.f. - 248 °e; nl: N 1,576. n~ -1,400.
Anisaldehidă-soluţie. La 0,5 ml anisaldehidă (R) se adaugă succesiv 10 ml
Cadmiu reducător (granule mici).
acid acetic (R), 85 ml metanol (R) şi 5 ml acid sulfuric (R). Se prepară Caolin.- Bolus alba. Silicat de aluminiu natural hidratat, purificat.
la nevoie.
Carbonat bazic de bismut. Subcarbonat de bismut. Vezi monografia Bis-
Apă de brom. 3 ml brom (R) se agită cu 100 ml apă. Se prepară la nevoie. muthi subcarbonas.

76 - Farmacopeea Română, ed. a X-a


1202 X.3. Reactivi
Carbonat de amoniu. Amestec în proporţii variabile de hidrogenocarbonat
de amoniu (NH4H00 3 M, 79,06) şi carbamat de amoniu (NH40OOl\i'H2
M, 78,07). Se păstrează la cel mult 20 °c.
Carbonat de calciu. Vezi monografia Calcii carbonas.
Carbonat de litiu. Vezi monografia Lithii carbonas.
Carbonat de potasiu. K 2CO 3 • 1 ¼ H 2O (M, 165,2).
Carbonat de sodiu. Na2 CO 3 • 10H2 O (Mr 286,1).
Carbonat de sodiu 100 g/1. 100 g carbonat de sodiu (R) se dizolvă în
500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml.
Carbonat de sodiu anhidru. Na 2C03 (1\f, 106,0).
Carmin. Acid carminic. Extract total de substanţe colorante, obţinut din
exemplarele femele ale insectei Coccus cacti.
Carmin alaunat-soluţie. Într-o soluţie saturată de sulfat de amo-
niu-fer (III) (R) se dizolvă, prin încălzire, carmin (R) pînă la saturare, se
răceşte şi se adaugă un cristal de timol (R) pentru conservare.
Cazeină. CazeinăHamarsten.
Cărbune medicinal. Cărbune activ. Vezi monografia Carbo medicinalis.
Ceară galbenă. Vezi monografia Gera /lava.
Celuloză mieroeristalină. Dimensiunea particulelor trebuie să fie mai mică
de 30 µm; (pentru cromatografie în strat subţire).
Chinalizarină. C14Hs06 (M, 272,2).
Otinaiizarină-soluţie. 10 mg chinalizarină tR) se dizolvă în 2 ml piridină (R)
şi se diluează cu acetonă (R) la 20 ml. ·
Cbinhidronă. C12H 10 0 4 (M, 218,2).
Chinhidronă in metanol. 2,5 g chinhidronă (R) se dizolvă în 80 ml meta·
nol (R) şi se completează cu acelaşi sovent la 100 ml.
Cianură de potasiu. KON (M, 65, 12). Toxic !
Ciclohexan. C8H 12 (M, 84,16); d~g-0,778; p.f.-81°C; n~-1,426; infla-
mabil.
L-Cistină. C6H 12Np 4S 2 (M, 240,3).
Citrat de fer (III). C6H 5Fe0 7 • H 2 0 (M„ 263,0).
Citrat de sodiu. Vezi monografia Natrii citras.
Citrat de sodiu şi suliat de cupru (II)•soluţie. 388 g carbonat de sodiu (R)
sau 143,7 g carbonat de sodiu anhidru (R) se dizolvă în 350 ml apă
într-un balon cotat de 1 000 ml. Se adaugă cu precauţie şi agitînd uşor
50 g acid citric (R) dizolvate în 50 ml apă şi 25 g sulfat de cupru (II) (R)
dizolvate în 100 ml apă. După răcire se completează cu apă la 1 OOO ml.
Soluţia se filtrează după cîteva zile.
Reactivi iX.3. 1203
Citrat monopotasic. C~7KO 7 (M, 230,2).
Cloral mdrat. C~3 C1 30 2 (M, 165,4).
Cloral hidrat 800 g/1. 800 g cloral hidrat (R) se dizolvă, prin încălzire, în
100 ml apă, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Cloramină B. Vezi monografia Chloraminum B.
Cloramină B 50 g/l. 50 g cloramină B (R) se dizolvă, prin încălzire, în
800 ml apă, se răceşte şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Cloramină B 20 g/l în alcool. 20 g cloramină B (R) se dizolvă în 500 ml
alcool (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Clorat de potasiu. KC10 3 (M, 122,6). Exploziv!
Clorhidrat de chinină. Vezi monografia Chinini hydrochloridum.
Clorhidrat de 1,10-fenantrolină. Clorhidrat de o-fenantrolină. C12H 8N 2 •
HCl · H 20 (M„ 234,7).
Clorhidrat de îenilhidrazină. C6HsN" 2 • HCl (Mr 144,6). Se păstrează ferit
de lumină.
Clorhidrat de fenilhidrazină•soluţie. 0,75 g clorhidrat de fenilhidrazină (R)
se dizolvă în 50 ml apă, se decolorează, dacă este necesar, cu cărbune
medicinal (R), se adaugă 25 ml acid. clorhidric (R) şi se completează cu
apă ia 200 ml. Se păstrează ferit de lumină.
Clorhidrat de hidroxilamină. NH2 HO • HCI (Mr 69,50).
Clorhidrat de hidroxilamină 69,5 g/l. 69,50 g clorhidrat de hidroxilamină (R}
se dizolvă în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml,
într-un balon cotat.
Clorhidrat de hidroxilamină în alcool. 5 g clorhidrat de hidroxilamină (R)
se dizolvă, prin încălzire, în 9 ml alcool (R). 3e adaugă 80 ml alcool (R)
şi 0,8 ml albastru de bromfenol în alcool (I) şi se titrează cu hidroxid de po-
tasiu 0,5 mol/1 în alcool pînă la coloraţie verde-gălbuie (la microbiuretă).
Se completează cu alcool (R) la 100 ml, într-un balon cotat.
Clorhidrat de morfină. Vezi monografia M orphini hydrochloridum.
Clorhidrat de morfină soluţie~etalon
soluţia A. 0,1317 g clorhidrat de morfină (R) se dizolvă în 100 ml
acid clorhidric 10 g/1 (R), într-un balon cotat.
soluţia B. 20,0 ml soluţie A se diluează cu acid clorhidric 10 g/1 (R)
la 100 ml, într-un balon cotat (1 ml soluţie B conţine 0,20 mg C1,H 19N0 3).
Se prepară la nevoie.
Clorobutanol. Cloretonă. C4H 7Cla0 (Mr 177,5).
4-Cloroîenol. p-Clorofenol. C6H 5 Cl0 (M, 128,6).
Cloroform. CHC1 3 (11r 119,4) ; dji ,., 1,484; p.f. ,., 61 °C; n~ ,., 1,448.
 1204 X.3. Reactivi
C_loroîorm_ 5 g/1. 5 g cloroform se agită cu 100 ml apă, se adaugă, treptat
ş1 sub agitare, restul de apă pînă la 1 OOO ml şi se filtrează.
Cloroform fără alcool. 200 ml cloroform (R) se agită de patru ori cu cîte
1_00 ml_ apă. ~e ,usucă" p~ ZO g_ s~~fat de s~di:1 anhidru (R) timp de 24 h
ş1 se d1stileaza, mdepartmd pnmn 20 ml mstilat. Se prepară la nevoie.
Cloroiodură de zinc-soluţie. 60 g clorură de zinc (R) se dizolvă în 30 ml
apă; -~ g iodură de p"ota~iu (R) şi 0,3 g iod (R) se dizolvă în 15 ml apă.
Soluţ11l: se amesteca ş1 se completează cu apă la 100 ml. Se prepară
la nevoie.
Clorură de aluminiu. Alel 3 • 6Hp (Mr 241,4).
Clorură de aluminiu 25 g/1. 25 g clorură de aluminiu (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la l 000 ml.
Clorură: de amoniu. Vezi monografia Ammonii chloridum.
Clorură de amoniu 100 g/1. 100 g clorură de amoniu (R) se dizolvă în
500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml.
Clorură de bariu. BaCl 2 • 2Hp (Mr 244,3).
Clorură de bariu 50 g/l. 50 g clorură de bariu (R) se dizolvă în 500 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Clorură de benzoil. e7H 5 ClO (M,, 140,6) ; d~g-1,21 ; p.f. -197 °e; n~ -1,554;
lacrimogen.
Clorură de ealeiu. Vezi monografia Calcii chloridu1n.
Clorură de calciu 200 g/1. 200 g clorură de calciu (R) se dizolvă în 700 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Clorură de calciu anhidră. Cae1 2 (Mr 111,0).
Clorură de cobalt (II). 0001 2 • 6Hp (Mr 237,9).
Clorură de cobalt (II) 50 g/1. 50 g clorură de cobalt (II) (R) se dizolvă
în 800 ml apă, se adaugă 5 ml acid clorhidric (R) si se completează cu
apă la 1 OOO ml. , Clorură de stibiu (III) în cloroform-soluţie saturată. 30 g clorură de
Clorură de cobalt (II) 10 g/l. 10,00 g clorură de cobalt (II) (R) se dizolvă
în 800 ml apă, se adaugă 4 ml acid clorhidric 100 g/1 IR) si se comple-
tează cu,.apă la 1 OOO ml, într-un balon cotat. ' ' ' '
Clorură de cupru (II). CuC1 2 • 2HP (M,, 170,5). Se păstrează în recipiente
bine închise.
Clorură de ier (III). FeC1 3 • 6Hp (M,, 270,3). Se păstrează ferit de lumină.
-Clorură de fer (III) 30 g/l. 30 g clorură de fer (III) (R) se dizolvă în
.500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
·Clorură de magneziu. MgC1 2 • 6Hp (Mr 203,3).
·Clorură de magneziu anhidră. Mg01 2 (M,, 95,23).
·Clorură de mercur (II). Sublimat corosiv. HgC1 2 (Mr 271,5). Corosiv, foarte
, o-Crezol. 2-Metilfenol. C7Hp (M,, 108, 1) ; cristale sau lichid; d~g - 1,050;
toxic!
Reactivi X.3. 1205
Clorură de mercur (II) 50 g/1. 50 g clorură de mercur (II) (R) se dizolvă
în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Clorură de p-nitrobenzoil. C;H4ClNO 3 (Mr 185,6).
Clorură de potasiu. Vezi monografia Kalii chloridum.
Clorură de sodiu. Vezi monografia N atrii chloridum.
Clorură de sodiu 100 g/1. 100 g clorură de sodiu (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la l OOO ml.
Clorură de sodiu a pirogenă. Olorură de sodiu· (R) depirogenată prin căldură
uscată.
Clorură de sodiu-soluţie izotonică. 0,9 g clorură de sodiu (R) se dizolvă
în 50 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Clorură de sodiu-soluţie izotonică a pirogenă; Vezi monografia „Infundibile
natrii chloridi".
Clorură de sodiu-soluţie saturată. 30g clorură de sodiu (R) se agită cu
70 ml apă, se lasă în repaus timp de 24 h, agitînd din cînd în cînd, şi
se filtrează.
Clorură de sodiu (pentru spectrofotometrie în infraroşu).
Clorură de staniu (II). SnO12 • 2Hp (Tuf,, 225,6).
Clorură de staniu (II)-soluţie. 1,5 g clorură de staniu (II) (R) se dizolvă
în 10 ml apă şi se acidulează cu 2 ml acid clorhidric (R). Se prepară
la nevoie.
Clorură de staniu (11)-soluţie pentru arsen. 40.g clorură de staniu (II) (R)
se dizolvă în 60 ml acid clorhidric (R).
Clorură de stibiu (III). Clorură de antimoniu (III). SbC1 3 (Mr 228,1).
Se păstrează ferit de umiditate.
stibiu (III) (R) se agită cu 70 ml cloroform fără alcool (R) timp de 2 h,
într-un flacon cu dop rodat. Se poate folosi timp de cel mult 7 zile
de la preparare,.
Clorură de titan (HI). Tiel 3 ( ~ 154,2).
Clorură de trifeniltetrazoliu. Roşu de tetrazoliu. e19H 15 ClN 4 (M,, 334,8).
Clorură de triîeniltetrazoliu în alcool. 1 g clorură de trifeniltetrazoliu (R(
se dizolvă în 50 ml alcool absolut (R) şi se completează cu acelaşi solvent
la 100 ml.
Ci)lestf>rol. Vezi monografia Cholesterolum.
Colesterol în alcool. 0,5 g colesterol (R) se dizolvă în 80 ml alcool (R) şi
se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
p.t. - 30°C; p.f. - 190 °e;
1206 X.3. Reactivi
Reactivi X.3. 1207

n~ = 1,540 - 1,550. Se distilează înainte de folosire. Se păstrează în 4-Dimetilaminobenzaldehldă. p-Dimetilaminobenzaldehidă. Reactiv Ehrlich.
recipiente bine închise, ferit de lumină.
C9H 11NO (M,, 149,2).
Cromat de potasiu. K 2CrO 4 ( ~ 194,2). 4-Dimetilaminobenzaldehidă în acid clorhidric. 0,4 g 4-dimetilaminobenzal-
Diazometan•soluţie. O soluţie care conţine 0,4 g hidroxid de potasiu (R) dehidă (R) se"\iizolvă în 200 ml acid clorhidric 250 g/1 (R) şi se adaugă
în 10 ml alcool (R) se adaugă la o soluţie care conţine 2,14 g N-metil-N- O, 1 ml clorură de fer (III) (R) 100 g/1.
nitrozotoluen-4-sulfonamidă (R) în 30 ml eter (R), cu răcire pe gheaţă.
4-Dimetilaminobenzaldehldă în acid suliurie. 0,125 g 4-climetilaminobenzal-
Dacă se formează un precipitat, se adaugă alcool (R) pînă la dizolvarea
dehidă (R) se dizolvă într-un amestec răcit, format din 65 ml acid sulfuric (R)
acestuia. După 5 min se distilează pe baia de apă, obţinîndu-se soluţia şi 35 ml apă ; se adaugă O, 1 ml clorură de fer (III) 30 g/1 (R). Se lasă
e~erică de diazometan. Diazometan-soluţie conţine aproximativ 1 % m/V
la întuneric timp de 24 h înainte de folosire. Reactivul păstrat la tempera-
d1azometan. tura camerei se poate folosi cel mult 7 zile de la preparare.
Atenţie! Diazometanul este exploziv în stare gazoasă şi este descompus
uşor de suprafeţele aspre; nu trebuie să se folosească aparatură cu legă­ 4-Dimetilaminobenzaldehidă în alcool. 0,4 g 4-dimetilaminobenzaldehidă (R)
turi cu şlif şi nici un fel de piatră pentru fierbere. Diazometanul este extrem se dizolvă în 20 ml alcool absolut (R) şi se adaugă 2 ml acid clor-
de toxic şi toate operaţiunile trebuie efectuate în nişă. hidric (R). Soluţia nu trebuie să fie mai intens colorată decît o soluţie
de dicromat de potasiu (R) 0,334 mmol/1. Dacă soluţia este mai intens
Dielorhidrat de N,N'-dimetil•4-fenilendiamină. Cs1{12N 2 • 2HC1 (M, 209,1). colorată se agită cu cărbune medicinal (R) şi se filtrează. Se prepară ia
Dielorhidrat de N'(l-naftil)-etilendiamină. C12H 14N 2 • 2HC1 (:M:, 259,2). nevoie.
2,6-Diclorochinonelorim.idă. C6H 2 C1 3 NO (:M:, 210,4). 4-Dimetilaminobenzaldehldă-soluţie. 0,25 g 4-dimetilaminobenzaldehidă (R)
1,2-Dieloroetan. Clorură de etilen. CzH 4Cl 2 (:M:, 99,00) ; d~g - 1,257; se dizolvă în 50 ml acid acetic (R), se adaugă 3 ml acid fosforic (R) şi
p.f. - 83 °0; nt ,.., 1,444. se completează cu apă la 100 ml. Se prepară la nevoie.
2,6-Dimetilanilină. Cs1{11 N (I\f,, 121,2) ; dz0 - 0,956; p.f. = 192 -194 °C;
2,7-Diclorofluoreseeină. C20 H 10 Clp 5 (:M:, 401,2).
n~ - 1,558 ; toxic !
Diclorometan. Clorură de metilen. CH 2Cl2 (Mr 84,94); d!0 - 1,326; Dimetilformamidă. C3H 7NO (M,, 73, 10) ; d~g - 0,950 ; p.f. - 153 °c;
p.f. - 39,7 °C; n~ - 1,424. n~ ,.., ,.., 1,428.
Dicromat de potasiu. Bicromat de potasiu. K 2 Crz0 7 (~ 294,2). 2,4-Dinitroienilhldrazină. C6H 6 NP 4 (M.,. 198,1).
Dicromat de potasiu 50 g/1. 50 g dicromat de potasiu (R) se dizolvă în 2,4-Dinitofenilhidrazină în aeid aeetie. 1 g 2,4-dinitrofenilhidrazină (R)
500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO wJ. se dizolvă în 50 ml acid acetic (R) şi se completează cu acelaşi solvent
la 100 ml.
Dietilaniină. C4H 11N (:M:, 73,14); d~g - 0,705; p.f. - 55 °C; n~ - 1,386;
inflamabil. 2,4-Dinitro:fenilhidrazină în aeid suliurie. 1,5 g 2,4-dinitrofenilhidrazină (R)
se dizolvă în 10 ml acid sulfuric (R) şi se toarnă, sub răcire, peste
4-Dietilaminobenzaldehidă. p-Dietilaminobenzaldehidă. C11H 15NO (M, 177,2). 60 ml apă. Se prepară la nevoie.
Diîenilamină. C12H 11 N (M, 16~.2). Se păstrează ferit de lumină. 2,4-Dinitroîenilhldmzină~soluţie. 0,2 g 2,4-dinitrofenilhidrazină (R) se di-
zolvă în 20 ml metanol (R) şi se adaugă 80 ml amestec de volume egale
Difenilamină-soluţie. 1 g difenilamină (R) se dizolvă într-un amestec format de acid clorhidric 250 g/1 (R) şi acid acetic (R). Se prepară la nevoie.
din 100 ml acid sulfuric (R) şi 20 ml apă. Soluţia este incoloră. Se păs­
trează ferit de lumină. Dioxan. Dietilendioxid. C4Hg0 2 (M,, 88,11); d~g - 1,031; n~ - 1,417;
~ inflamabil.
Digitonină. C56H 92 0 29 (~ 1 229).
Dioxid de carbon. Bioxid de carbon. CO 2 (:M:r 44,01).
Digitonină în alcool. O, 1 g digitonină (R) se dizolvă prin încălzire pe Dioxid de sulf, Bioxid ăe sulf. SO 2 (Mr 64,06).
baia de apă în 9 ml alcool (R), se răceşte şi se completează cu acelaşi
solvent la 10 ml. Disulfit de sodiu. Disuljit de disc1diu. Pfrosulfit de sodiu. Metabisulfit de
sodiu. Na2Sp 5 (:Mr 190,1).
Dihldrogenofosîat de potasiu. KH 2P0 4 (Mr 136,1).
Disulfură de carbon.. CS 2 ( ~ 76,14); d~g - 1,263; p.f. - 46 °C; n~ -1,628;
Dihidrogenofosfat de sodiu. NaH.PO 4 ·HP (~ 138,0). inflamabil.
1208 X.3. Reactivi
Ditionit de sodiu. Ditionit de disodiu. Hidrosulfit de sodiu. Na 2Sp4 (M, 174, 1).
Edetat disodie, Etilendiaminotetraacetat disodic. N a2EDTA. Complexonă I II.
C10H 14N 2Nap 8 • 2Hp (Mr 372,2).
Edetat de magneziu şi de sodiu. Na 2MgEDTA. C10 H 12MgN2Na 2O8 (M, 358,5).
Se poate folosi şi soluţia preparată din 1 ml sulfat de magneziu (R) 0,05 mol/1,
2,5 ml tampon amoniacal pH 10,0 (R) la care se adaugă edetat disodic
0,05 mol/1 pînă la coloraţie albastră la eriocrom T.(J).
Enterokinază. Enteropeptidază purificată din intestinul de porc, cu activi-
tate de 15 unităţi Kunitz pe miligram.
Ester etilic al clorhidratului de N-cx-henzoil-L-arginină. BAEE-HCl.
C15H 2zNPa · HCl (14 342,8).
Ester etilic al clorhidratului de L-tirozină. C11H 15NO 3 • HCl (Mr 245,7).
Eter. Eter etilic. C4H 1 cO (Mr 74,12); d~g - 0,712; p.f. - 34 °C; foarte
inflamabil.
Atenţie ! Nu se distilează şi nu se evaporă decît eterul fără peroxizi.
Peroxizi. într-un cilindru sau într-o eprubetă cu dop rodat de 12 ml
şi cu un diametru de aproximativ 1,5 cm se introduc 8 ml iodură de
potasiu şi amidon-soluţie (R) şi eter (R) pînă la 12 ml .. Se agită energic
şi se lasă în repaus, la întuneric, timp de 30 ruin. Soluţia trebuie să
rămînă incoloră.
Eter de petrol. p.f. = 40 - 60 °e; inflamabil.
Eter diizopropilic. 0 6H 1 p (Mr 102,2); d~i = 0,723-0,725; p.f. = 67-69 °0;
ni5 = 1,368 - 1,369.
Etilenglicol. 1,2-Etandiol. eJI:60 2 (M, 62,07) ; d~g - 1,112; p.f. - 198 °e.
Extract de carne (pentru medii de cultură-microbiologie).
Extraet de drojdie (pentru medii de cultură-microbiologie).
Fenilhidrazină. C6 HgN 2 (Tuf,. 108,2) ; d~i - 1,098; p.f. - 243 °C (cu descom-
punere) ; n~ - 1,608.
Fenilhidrazină în acid sulfurie. 70 mg fenilhidrazină (R) se dizolvă într-un
amestec format din 68 ml acid sulfuric (R) şi 32 ml apă.
Fenobarbital sodie. Vezi monografia Phenobarbitalum natricum.
Fenol. C6H 60 (Mr .94,11). Se păstrează ferit de lumină.
Fenol lichefiat. O soluţie în apă care conţine aproximativ 90% m/m
fenol (R).
2-Fenoxietanol. C8H 1cO 2 (Mr 138,2) ; dig - 1, 11 ; n~ ,.., 1,537.
Fer. Fe (A.- 55,85).
Fibrină. Proteină insolubilă separa:tă prin coagularea sîngelui, spălată
şi fragmentată.
Fibrină colorată cu roşu de Congo. Fibrina (R) spălată şi desfăcută în
Reactivi X.3. 1209
fişiise îmbibă în roşu de Congo (I) 20 g/1 în alcool 90°; se spală cu
apă şi se păstrează în eter (R).
Floroglueinol. Floroglucină. 1, 3, 5-Benzentriol. e6H 1;0 3 • 2Hp (M, 162, 1).
Floroglucinol-soluţie. O, 1 g floroglucino! (R) se dizolvă într-un amestec
format din 8 ml alcool (R) şi 8 ml acid clorhidric (R). Soluţia trebuie
să fie limpede şi incoloră. Se prepară la nevoie.
Fonnaldehidă, Aldehidă formică. Vezi monografia Solutio formaldehydi.
Formamidă. CH 3NO (M, 45,04); d~g ,.., 1,133; n~ ,.., 1,447.
Fosfor roşu. P (.A.r 30,97).
Fosfowolframat de sodiu-soluţ.ie. Reactiv Folin, 10 g wolframat de sodiu (R),
10 ml acid fosforic (R) şi 75 ml apă se încălzesc la fierbere, la reflux,
timp de 2 h; după răcire se completează cu apă la 100 ml.
Fuesină bazică. Magenta. Amestec de clorură ,de rozanilină (e20 H 20 CIN~
M, 337,9) şi clorură de p-rozanilină (C19H 18eIN 3 M, 323,8). ~
Fucsină-soluţie. O, l g fucsină bazică (R) se ~_dizolvă în 50 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 100 ml. ,
Fucsină,-soluţie decolorată. Reactiv Schiff. 0,2 g fucsină~bazică (R) se dizolvă
in 140 ml apă şi se răceşte pe gheaţă. Se adaugă 5 g sulfit de sodiu (R),
5 ml acid clorhidric 250 g/1 (R), sub agitare şi se completează cu apă la
200 ml. Dacă soluţia este tulbure se filtrează; dacă prezintă o coloraţie,
soluţia se decolorează prin agitare cu cărbune medicinal (R). Soluţia se
ţine la întuneric timp de 12 h înainte de folosire; Se păstrează ferit de
lumină.
Furfuralţlehidă. Furfural. C5Hp 2 (11:,. 96,08); d!g = 1,156 - 1,161; p.f. =
= 159 ·- 163 °C; n~ ,.... 1,526. Se păstrează ferit de lumină.
Fuduraldehidă în alcool. 0,4 g furfuraldehidă (R) se dizolvă în 50 ml al-
cool (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Glicerol. Glicerină. Vezi monografia Glycerolum.
Glucoză anhidră. Vezi monografia Glucosum.
Glucoză monohidrat. C6H 1P 6 • HP (M, 198,~).
Guaiac. Răşină guaiac. Răşină obţinută din Guaiacum ojficinale (Zygopliy-
laceae).
Guaiacol. Vezi monografia Guaiacolum.
Guaiaoolsulionat de potasiu. C7H 7KO 5 S (:M:r 242,3).
Gumă arabieă. Vezi monografia Gummi arabicum.
Hemoglobină (pentru determinarea activităţii enzimatice a tripsinei).
Hemoglobină denaturată după Anson.
Heparină sodică. Vezi monografia Heparinum natricum.
1210 X.3. Reactivi
n-Heptan. C7H 16 (Mr 100,2); d~g 0,683 - 0,686; p.f. - 98°C; n~ =
= 1,387 - 1,388 ; inflamabil.
Hexaeianoîerat (II) de potasiu. Ferocianură de potasiu. K 4 [Fe(CN) 6 ij •
· 3H 20 (M, 422,4).
Hexacianoferat (II) de potasiu 509/l. 50g hexacianoferat (II) de potasiu (R)
se dizolvă în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Hexacianoferat (HI) de potasiu. Fericianură de potasiu. K 3 [Fe(CN) 6 ]
(M, 329,3).
Hexacianoferat (HI) de potasiu 50 g/1. 50 g hexacianoferat (III) de potasiu (R)
se dizolvă în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Hexahidroxoantimonat (V) de potasiu. Pirostibiat de potasiu. K[Sb(OH) 6 ]
(Mr 262,9).
Hexahidroxoantimonat (V) de potasiu-soluţie. 0,5 g hexahidroxoantimo-
nat (V) de potasiu (R) se încălzesc la fierbere cu 5 ml hidroxid de potasiu
100 g/1 (R) şi 10 ml apă ; se răceşte, se agită energic, se lasă în repaus
timp de 24 h şi se decantează. Se foloseşte soluţia proaspăt preparată.
n-Hexan. C6H 14 (Mr 86,18); d~g = 0,659 - 0,663; p.f. = 67 - 69 °C; n~ =
= 1,375 - 1,376 ; inflamabil.
Hexanitrocobaltat (HI) de sodiu. Na 3 [Co(NO 2) 6 ~ (Mr 403,9).
Hexanitrocobaltat (III) de sodiu-soluţie. 10 g hexanitrocobaltat. (III) de
sodiu (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent
la 100 ml. Se prepară la nevoie.
Hidrogen. H 2 (11:t,, 2,02). Gaz menţinut sub presiune în recipiente metalice,
închise etanş; conţine 99,95% V/V H 2 (pentru cromatografie de gaze).
Hidrogenocarbonat de potasiu. Bicarbonat de potasiu. KHCO 3 (M, 100, 1).
Hidrogenocarbonat de sodiu. Vezi monografia N atrii hydrogenocarbonas.
Hidrogenoiosfat de dipotasiu. K 2HPO 4 (M, 174,2).
Hidrogenofosîat de disodiu (pentru soluţii-tampon). Na~O 4 • 2Hp
(M, 178,0).
Hidrogenoiosîat de disodiu. Vezi monografia Dinatrii hydrogenophosphas.
Hidrogenoiosîat de disodiu-soluţie. 10 g hidrogenofosfat de disodiu (R)
se dizolvă în 70 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Hidrogenoiosîat de disodiu anhidru. Na 2HPO 4 (M, 142,0).
Hidrogenoftalat de potasiu. Biftalat de potasiu. C6H 5KO 4 (J\1,. 204,2).
Hidl'ogenoitalat de potasiu 20 g/1. 20 g hidrogenoftalat de potasiu (R)
se dizolvă în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Hidrogenoselenit de sodiu. NaHSeO 3 (M, 151,0).
Hidrogenosulfat de potasiu. Bisulfat de potasiu. KHSO 4 (M, 136,2).
Reactivi X.3. 1211
Hidrogenosulfit de sodiu. Bisulfit de sodiu. NaHSO 3 (Mr 104, 1).
Hidrogenotartrat de potasiu. C4H 5K0 6 (M, 188,2).
Hidrolizat pancreatic de cazeină (pentru medii de cultură-microbiologie).
ffidrolizat pancreatic de gelatină (pentru medii de cultură-microbiologie).
Hidrolizat peptic de ţesut animal (pentru medii de cultură-microbiologie).
Hidrolizat triptic de cazeină (pentru medii de cultură-microbiologie).
Hidroxid de aluminiu. Vezi monografia Aluminii lzydroxydatum.
Hidroxid de bariu. Ba(OH) 2 • 8Hp (M, 315,5).
Hidroxid de bariu-soluţie. Apă de barită. 5 g hidroxid de bariu (R) se acită
cu 100 ml apă proaspăt fiartă şi răcită. Se filtrează înainte de folo;ire.
Hidroxid de calciu. Ca(OH) 2 (l\f,, 74,09).
Hidroxid de calciu-soluţie. Apă de var. ( - 1,5 g/1). Soluţie saturată de
hidroxid de calciu proaspăt preparată.
Hidroxid de potasiu. KOH (l\f, 56,11).
Hidroxid de potasiu 100 g/l. 100 g hidroxid de potasiu (R), spălat în prea-
labilycu apă, se <1:izolvă în 500 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se comple-
teaza cu acelaşi solvent la 1 OOO ml. Se păstrează în recipiente cu dop
de cauciu, ferit de umiditate şi dioxid de carbon.
Hi~o~d de po~siu 100 g/l în alcool. 100 g hidroxid de potasiu (R),
spal~t m prea18:bil cu apă, se dizolvă în 500 ml alcool (R) şi se comple-
teaza cu acelaşi solvent la l OOO ml.
Hidroxid de sodiu. NaOH (M:r 40,00).
Hidro~d de ~odiuy300 g/l. 300 g hidroxid de sodiu (R), spălat în prealabil
cu apa, se dizolva în 600 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se comple-
tează c:1 acelaşi solvent la 1 000 ml. Se păstrează în recipiente cu dop
de cauciuc, ferit de umiditate şi dioxid de carbon.
Hidro~d de ~odiu 100 g/1. 100 g hidroxid de sodiu (R), spălat în prealabil
<--:i aypa, se diz<?lvă în 800 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se comple-
teaz~ cu ac<:laşi solvent la 1 000 ml. Se păstrează în recipiente cu dop de
-caucmc, fent de umiditate şi dioxid de carbon.
Hidroxid de sodiu în amoniac. 5 g hidroxid de sodiu (R) se dizolvă în
50 ml apă, se adaugă 2 ml amoniac concentrat (R) şi se completează
-cu apă la 100 ml.
Hidroxid de tetrametilamoniu concentrat. C4H 1sNO (M,, 91,15). Conţine
- 250 g/1 C4H 13NO; d~g ,.., 1,03.
Hidroxid de tetrametilamoniu în alcool. 4 ml hidroxid de tetrametilamoniu
<:_0ncentrat (R) se diluează cu alcool (R) la 100 ml. Se prepară la nevoie.
Hipo~ro~ de sodiu-soluţie. 20 g hidroxid de sodiu (R) se dizolvă în 75 ml
apa ş1 se raceşte pe gheaţă. În porţiuni mici, sub agitare şi răcire pe gheaţă,
1212 X.3. Reactivi
se adaugă 5 ml brom (R) şi se completează cu apă la 100 ml. Se prepară
la nevoie.
Hipoclorit de c~ciu. Amestec. de hipoclorit ~e calciu, carbonaţ de calciu
şi oxid de calem cu un conţmut de cel puţm 25,0% dor activ.
Hipoclorit de calciu 100 g/1. 100g hipoclorit_ de calciu W) se agită cu_ 1 OOO m1
apă şi se lasă în repaus timp de 24 h; se filtrează înamte de folos1re.
Hipoclorit de sodiu. NaOCl (:M„ 74,44).
Hipofosfit de sodiu. Fosfinat de sodiu. NaH~PO 2 (Mr 87,99).
Hipofosfit de sodiu în acid clorhidric. Reactiv hipofosforos. 2~ g hipoţosfit
de sodiu (R) se dizolvă prin uşoară încălzire în 40 m1 apa_. Soluţia se
toarnă peste 180 ml acid clorhidric (R), se lasă în repaus timp de 24 h
şi se decantează. Soluţia trebuie să fie incoloră.
Hîrtie de acetat de plumb. Se îmbibă hîrtia de filtru cu ace~at de plt:mb
(II) 50 g/1 (R), se lasă să se scurgă lichidul şi se usucă fent de lummă.
Hîrtia se taie în fîşii, cu lungimea de aproximativ 50 mm şi cu lăţimea
de aproximativ 6 mm. Se păstrează în recipiente bine închise.
Hirtie indicator pentru arsen. Hîrtia de filtru se ţine timp de 1 h în clorură
de mercur (II) (R) 30 g/1 în alcool (R). Se usucă în p~:JZiţie vertical~, fe!it
de lumină. După uscare se îndepărtează 30 mm dm partea de JOS, iar
restul se taie în fîşii cu lungimea de aproximativ 70 mm şi cu lăţimea
de aproximativ 2 mm.
Iod. Vezi monografia Iodum.
Iod iodurat-solufie. 4 g iod (R) şi 4 g iodură de potasiu (R) se, dizolvă în
80 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Iod iodurat-soluţie diluată. 0,5 g iod (R) şi 1 g iodură de potasiu (R)
se dizolvă în 50 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Iodat de po'tasiu. KIO3 (M„ 214,0).
Iodură de mercur (II}. HgI2 · (M,. 454,4).
Iodură de potasiu. Vezi monografia Kalii iodidum.
Iodură de potasiu-soluţie. 10 g iodură de potasiu (R) se dizolvă în 80 ~1
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepară la nev01e.
Iodură de potasiu şi amidon-soluţie. 0,75 g iodură de potasiu (R) s': di-
zolvă în 100 ml apă şi se încălzeşte la fierbere. Se adaugă _0,5 g am1dc:n
solubil (R) dizolvat în 35 m1 apă, se încălzeşte la fierbere timp de 2 mm
şi se răceşte.
Iodură de potasiu şi carbonat de sodiu-soluţie. 4 g iodură de potasiu (R)
şi 14,3 g carbonat de sodiu (R) se dizolvă în 80 ml apă şi se completează
cu. acdaşi solvent la 100 ml.
Kieselgur G. Kieselgur nztural purificat cu acid clorhidric şi ca1cinz,t;
Reactivi X.3. 1213
conţine aproximativ 15% m/m CaSO4 ·½HP; dimensiunea particulelor
este cuprinsă între 10 µm şi 40 µm (pentru cromatografie în strat subţire).
Kieselgur H. Kieselgur fără sulfat de calciu ; dimensiunea particulelor este
cuprinsă_ între. 10 µm şi _40 µm (pentru c~o~atografie pe strat subţire).
În hpsa k1eselgurulm H se poate folosi kieselgur G din care se îndepăr­
tează sulf<l;tul de calciu astfel: un amestec format din 50 g kieselgur G (R),
250 m1 acid clorhidric (R) şi 250 ml apă se încălzeşte la fierbere timp de
20 min, se răceşte şi se filtrează. Precipitatul se spală cu apă uînă la
îndepărtarea ionuluî clorură, se usucă la 105 °C şi se trece prin sită.
Lactoză. Vezi monografia Saccharum lactis.
Laurilsulfat de sodiu. Vezi monografia Natrii laurylsulfas.
Maltoză. C12!42O11 • H_O (:M:r 360,3).
D-Manitol. C6 H 14O6 (lrf, 182,2).
Mercur. Hg (A„ 200,6) ; d~g - 13,5; p.f. - 357 °C. Toxic!
liercurotiolat de sodiu. Mertiolat de sodiu. C9 ligHgNaO 2S (M,. 404,8).
Metanol. Alcool metilic. CHp (M,. 32,04); ~8=0,791-0,793; p.f.=64-65 °e;
inflamabil.
Metanol absolut. Alcool metilic absolut. CH4 O (:M„ 32,04) ; d~8 - 0,793.
Metaperiodat de sodiu. NaIO4 (Mr 213,9).
lfotaperiodat de sodiu-soluţie. 5 g periodat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Metenamină. Hexamină. Hexametilentetramină. Vezi monografia Methena-
minum.
Metilceluloză. Vezi monografia MethylceUulosum.
Metiletilcetonă. C4Hp (M,. 72,10); d~g - 0,805; p.f. - 79 °e; njj - 1,381;
inflamabil.
N-Metil-N-nitrozotoluen-4-sulfonamidă. eH
8 10 N 2 O3 S (Mr 214,2).
lfetoxietanol. C3HP2 (M,. 76, 10) ; ,a~g - -6,97; p.f. - 125 °C; nB -1,403.
Miristat de izopropil. C17 H 3 ,02 (Mr 270,4); d~Z - 0,853; n~ = 1,432-1.434.
1\folibdat de amoniu. (NH4 ) 6Mo7 O 24 • 4H2 O (:M„ 1 236).
Molibdat de amoniu în acid nitric. 15 g molibdat de amoniu (R) se dizolvă
în 40 ml apă. Soluţia se toarnă, treptat şi sub agitare, peste un amestec
format din 70 m1 acid nitric (R) şi 60 m1 apă. Se lasă în repaus timp
de 24 h şi se decantează soluţia limpede.
lfolibdat de sodiu. NacMoO 4 • 2H2 O (M,242,0).
Molibdofosfowolframat de sodiu-soluţie. 10 g wolframat de sodiu (R) si
2,5 g acid fosfomolibdenic (R) se dizolvă în 70 ml apă, se adaugă 5 ~l
acid fosforic (R) şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 2 h; după

1214 X.3. Reactivi
răcire se completează cu apă la 100 ml. Se conservă în recipiente bine
închise, la rece, ferit de iumină.
Monobromnaitalină. CrnH7 Br {M, 207,1}; d~g ,.., 1,489; p.f. ,.., 281 °C;
ni!! ,.., 1,658 (pentru determinarea indicelui de refracţie).
NaftAlen-1,3-diol. 1,3-Dihidroxinaftalen. Naftorezorcinol. C10Hp2 (M, 160,2).
Naftalină. CicH8 (M, 128,2).
1-Naftilamină. oc-Naftilamină. C10HgN (1\-I, 143,2).
1-Naftilamină şi acid sulfanilic-soluţie. Înainte de folosire, se amestecă volume
egale din următoarele soluţii: I. 0,15 g 1-naftilamină {R) se dizolvă în
30 ml acid acetic (R) şi se completează cu apă la 150 ml. Dacă este cazul
se decolorează cu zinc pulbere (R).
II. 0,5 g acid sulfanilic (R) se dizolvă în 30 ml acid acetic (R) şi se comple-
tează cu apă la 150 ml.
1-Naftol. oc-Naftol. C10 HgO {M, 144,2).
1-Naftol în alcool. 50 mg I-naftol (R) se dizolvă în 50 ml alcool diluat (R)
şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepară la nevoie.
1-Naitol în metanol. Reactiv Molisch. 1 g I-naftol (R) se dizolvă în 25 ml
metanol (R). Se prepară la nevoie.
2-Naftol. ~-Naftol. C10Hp (M, 144,2).
2-Naftol-solnţie. 0,2 g 2-naftol (R) se dizolvă în 5 ml hidroxid de sodiu
1 mol/1 şi se completează cu apă la 10 ml. Se prepară la nevoie.
Ninhidrină. C9H 4 0 3 H,O (:M„ 178, l).
• Nitrat de plumb (II) 15 gJI. 15 g nitrat de plumb (II) (R) se dizolvă în
Ninhidrină-soluţie. 0,2 ninhidrină (R) se dizolvă în 20 ml apă. Se prepară
la nevoie.
Nisip. Nisip de mare, spălat cu acid clorhidric (R), apoi cu apă, uscat şi
calcinat.
Nitrat bazic de bismut. Subnitrat de bismut. Vezi monografia Bismuthi
subnitras.
Nitrat de amoniu. NH 4NO 3 (Mr 80,04).
Nitrat de argint. Vezi monografia Argenti nitras.
Nitrat de argint 20 g/l. 20 g nitrat de argint (R) se dizolvă în 500 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent ia I OOO ml.
Nitrat de bariu. Ba(NO3 ) 2 (M, 261,4).
Nitrat de bariu 50 g/1. 50 g nitrat de bariu (R) se dizolvă în 500 ml apă
şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Nitrat de bismut. BilNO3 }s · 5H2O (M, 485,1).
Nitrat de cobalt (II). Co(NO 3 ) 2 • 6H2 O (l~ 291,0).
Reactivi ~-3 1215
Nitrat de cobalt {II) 50 g/l. 50 g nitrat de cobalt {II) (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se co1:3-pletează cu acelaşi solvent la 1 000 ml.
~trat ~dE;_ cobalt (II) 50 g/l în ~e~nol. 50 g nitr1:t de cobalt (II) (R) se
dizolva m 500 ml metanol (RJ ş1 se completeaza cu acelaşi solvent la
1 OOO ml.
Nitrat de cupru (II). Cu(NO3 ) 2 • 3H2O (M:r 241,6).
Nitrat de diaminargint. Nitrat de argint amoniacal. La 10 ml nitrat de
argint (R) 50 g/1 se adaugă amoniac concentrat (R) pînă la dizolvarea pre-
cipitatului format.
Nitrat de mercur (I). HgNO 3 ·HP (Mr 280,6).
Nitrat de mercur (I) în acid nitric. Reactiv Millon. Se poate prepara după
una din metodele următoare:
I) 10 g nitrat de mercur (I) (R) se dizolvă în 8,5 ml acid nitric (R) si se
diluează cu 20 ml apă. Se decantează soluţia limpede. '
2) 10 g mercur (R) se dizolvă în 15 ml acid nitric (R) şi se diluează cu
30 ml apă. Se decantează soluţia limpede. Se păstrează ferit de lumină
şi se foloseşte timp de cel mult 2 luni de la preparare.
Nitrat de mercur (II). Hg(NO3) 2 • HP (M, 342,6).
N!trat ~d! 1;1ercur . {II! ~ acid nitric. ~ g nitrat de mercur {II) (R) se
dizolva m ;:, ml acm mtric 100 g/1 (R) ş1 se completează cu acelaşi solvent
la 100 ml.
Nitrat de plumb (II). Pb{NO3 ) 2 (M,. 331,2).
500 ml apă şi se completează cu aceiaşi solvent la I OOO ml.
Nitrat de potasiu. KNO3:(M.:Iol,l).
Nitrat de sodiu. NaNO3 (M,, 84,99).
Nitrat de toriu (IV). Th(NO3 ) 4 • 4Hp-(Mr 552,1).
Nitrat de uranil. UO2{NO3)z · 6H2 O (:\'tr 502,1).
Nitrat de uranil-soluţie. 4 g nitrat de uranil (R) se dizolvă în-ec50 ml apă
şi se completează cu aceiaşi solvent la 100 ml.
Nitrit de sodiu. Vezi monografia Natrii nitris.
Nitrit de sodiu,:-soluţie. _10. g nitrit de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml apă şi
se completeaza cu acelaşi solvent la 100 ml. Se prepară la nevoie.
4-Nitroanilină. p-Nitroanilină. CeH6 N 2 O2 (M, 138,1).
4-Nitroanilină-soluţie. 75 mg 4-nitroanilină(R) se dizolvă în 100 ml acid
clorhidric 1 mol/1, se completează cu metanol (R) la 500 ml si se filtrează.
Se foloseşte după 25 h de la preparare. '
Nitrobenzen. C6H 5NO2 (M, 123,1); d~g - 1,20; p.f. - 211 °C; Otrăvitor l
Nitrogen. N 2 (M, 28,01).
121.6 X.3. Reactivi
Nitrogen. N 2 (.M,. 28,01). Gaz spălat cu apă şi trecut prin acid sulfuric (R),
menţinut sub presiune în recipiente metalice închise etanş (pentru croma-
tografie de gaze).
Nitrometan. CH 3 NO 2 (:M:,. 61,04); d2 5 - 1,132; n~ - 1,380.
(p-tert-Octilfenoxi)polietoxietanol. Octoxinol. Pentru n = 10 ...... C34HaPn
(:Mr 64'7,0); d: 5 ,._, 1,059; ni'.; - 1,489. Se păstrează în recipiente bine închise.
Oxalat de amoniu. C2H 8N2O4 • HP (2.1x, 142,1).
Oxalat de amoniu 40 gfl. 40 g oxalat de amoniu (Rl se dizolvă: prin încăl­
zire, în 800 ml apă, se răceşte şi se completeaza cu acelaşi solvent la
l OOO ml.
Oxid de calciu. CaO (Mr 56,08).
Oxid de magneziu. Vezi monografia Magnesii oxydum.
Oxid de vanadiu (V). V2 0 5 (Mr 181,9).
Oxid de vanadiu (V) în acid sulfurie. 0,2 g oxid de vanadiu (V) (R) se
dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R) şi se completează cu apă la 100 ml.
Oxid galben de mercur (II). Vezi monografia Hydrargyri oxydum flavum.
Oxigen. Vezi monografia Oxygenium.
Pancreatină. Vezi monografia Pancreatinum.
Pancreatină-soluţie alcalină. 0,28 g pancreatină (R) şi 1,5 g hidrogenocar-
bonat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se completează cu acelaşi
solvent la 100 ml.
Parafină. Amestec de hidrocarburi saturate solide obţinute prin distilarea
petrolului.
Parafină lichidă. Vezi monografia Parajjinum liquidum.
Parafină lichidă (pentru spectrofotometrie în infraroşu).
Pentacianonitrozilferat (II) de sodiu. Nitroprusiat de sodiu. Na 2 [FeNO(CN) 5 J.
· 2H2 0 (:M, 298,0).
Pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie. 0,2 g pentacian~nitrozilferat
(II) de sodiu (R) se dizolvă în 20 ml apă. Se prepară la nevoie.
Pentacianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie alcalină. 0,2 g pentacianoni-
trozilferat (II) de sodiu (R) şi 0,2 g carbonat de sodiu (R) se dizolvă în
20 ml apă.
1-Pentanol. Alcool n-pentilic. C5H 12 0 (Mr 88,15); d§i ,._, 0,817; p.f.
138 - 139 °C; n~ - 1,410. Se păstrează ferit de lumină.
3,5,7,2',4'-Pentaoxiflavonă. C15H 10 0 7 • 2H2 0 (Mr 338,3).
:J,5,7,2',4'-Pentaoxiflavonă în alcool. Reactiv Marin. 0,1 g 3,5,7,2',4'-penta-
oxiflavonă se dizolvă în alcool (R) şi se completează cu acelaşi solvent la
100 ml.
Reactivi X.3. 1217
Pentoxid de fosfor. Pentoxid de difosfor. Oxid de fosfor (V). P 2 0 5 (M, 141,9}.
Pentoxid de vanadiu. Pentoxid de divanadiu. Oxid de vanadiu (V). V 2 0 5
(M, 181,9).
Pentoxid de vanadiu-soluţie. Reactiv Jorisen. 0,4 g pentoxid de vanadiu (R)
se dizolvă în 4 ml acid sulfuric (R); soluţia se adaugă peste 50 ml apă
şi se completează cu apă la 100 ml.
Pepsină. Vezi monografia Pepsinum.
Pepsină-soluţie acidă. 0,25 g pepsină (R) se dizolvă în 2 ml acid clorhidric
100 g/1 (R) şi se completează cu apă la 100 ml.
Peptonă (pentru medii de cultură - microbiologie).
Peptonă 1 gfl. 1 g peptonă (R) se dizolvă în 1 000 ml apă, se filtrează şi
se ajustează pH-ul la 7,1 ..:._ 0,2. Se repartizează în recipiente şi se sterili-
zează la 121 °C timp de 15 min.
Peptonă pancreatică (pentru medii de cultură-microbiologie).
Permanganat de potasiu. Vezi monografia Kalii permanganas.
Permanganat de potasiu 50 g/1. 50 g permanganat de potasiu (R) se di-
zolvă în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Permanganat de potasiu în acid fosforic. 3 g permanganat de potasiu (R)
se dizolvă într-un amestec format din 15 ml acid fosforic (R) şi 70 ml
apă şi se completează cu apă la 100 ml.
Peroxid de hidrogen-soluţie concentrată. Perhidrol. Vezi monografia Solutio
hydrogenii peroxydi concentrata.
Peroxid de hidrogen-soluţie diluată, Apă oxigenată. Soluţie apoasă stabili-
zată care conţine cel puţin 2,85% şi cel mult 3,2% peroxid de hidrogen
(~02 M,. 34,02).
Peroxid de sodiu. Na2 0 2 (M,. 77,99) ; iritant şi corosiv!
Persulfat de amoniu. Peroxodisuljat de amoniu. (NH4 ) 2 S2 0 8 (M, 228,2).
Piridină. C5H 5N (M,. 79, 10) ; d!& ,..., 0,978; p.f. - 115 °C; n~ ,..., 1,509;
inflamabil.
Piridină anhidră. 100 g piridină (R) se ţin timp de 24 h pe 2 g hidroxid
de potasiu (R), se filtrează şi se distilează. Se colectează fracţiunea care
distilează la 115 - 116 °C.
= Piroeatehol. 1,2-Benzenăiol. C6 H 6 0 2 (Mr 110,1). Se păstrează ferit de lumină.
Pirogalol. 1,2,3-Benzentriol. C6Ha0 3 (M, 126,1).
Pirogalol-soluţie slab alcalină. 0,2 g pirogalol (R) se dizolvă în 50 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită, evitînd agitarea energică ; se adaugă picătură cu
picătură carbonat de sodiu 100 g/1 (R) pînă cînd 1 ml din soluţia rezultată ~
se colorează în slab roz (indicator fenolftaleină).
77 - Farmacopeea Română, ed. a X-a
1218 X.3. Reactivi
Polisorbat 80. Monooleat de polioxietilen (20) sorbitan. Oleat de sorbimacrogol
300. Tween 80. Vezi monografia Polysorbatum 80.
Polisorbat 80-soluţie. 1 ml polisorbat 80 (R) se dizolvă în 10 ml alcool (R)
şi se completează cu apă la 100 ml.
I-Propanol. Alcool n-propilic. C3H 80 (Mr 60,10); d~g = 0,802 - 0,806.
2-Propanol. Alcool izopropilic. C3H 80 (M, 60,10); d~g ,..., 0,785; p.f. =
81 - 83 °C; n~ ,.., 1,377.
Propilenglicol. Vezi monografia Propylenglycolum.
Proteoză-peptonă (pentru medii de cultură-microbiologie).
Pulbere de piele. Pulbere de piele uşor cromată, pentru dozarea taninurilor.
Reactiv Folin-Ciocâlteu. 100 g wolframat de sodiu (R) şi 25 g molibdat
de sodiu (R) se dizolvă în 700 ml apă, într-un balon cu dop rodat de
1 500-2 OOO ml. Se adaugă 50 ml acid fosforic (R), 100 ml acid clorhidric (R)
şi se încălzeşte la fierbere, la reflux, timp de 10 h. După răcire se adaugă
150 g sulfat de litiu (R), 50 ml apă, cîteva picături de brom (R) şi se încăl­
zeşte la fierbere timp de 15 min fără refrigerent, pentru a se îndepărta
excesul de brom (R). După răcire, conţinutul balonului se aduce cantitativ
cu mici porţiuni de apă într-un balon cotat, se completează cu acelaşi sol-
vent la 1 OOO ml, se filtrează şi se păstrează ferit de lumină, în recipiente
cu dop de cauciuc sau de plută.
Reactiv Folin-Ciocâlteu diluat. 5 ml reactiv Folin-Ciocâlteu (R) se diluează
cu 10 ml apă, înainte de folosire.
Reactiv Hagaedorn-Jensen
Soluţia I. 5 g sulfat de zinc (R) şi 25 g clorură de sodiu (R) se dizolvă
în 50 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml.
Soluţia II. 2,5 g iodură de potasiu (R) se dizolvă în 50 ml soluţie I şi
se completează cu aceeaşi soluţie la 100 ml. Se prepară la nevoie.
Reineckat de amoniu. Sare Reinecke. Tetratiocianatodiamincromat (III)
de amoniu. NH4 [Cr(NH 3) 2 (SCN) 4 ] • H 2 0 (M, 354,4).
Reineckat de amoniu-soluţie. 2 g reineckat de amoniu (R) se agită timp
de 1 h cu 100 ml apă şi se filtrează. Se prepară la nevoie.
Resaznrină sodică. C12 H 6 NNa04 (Mr 251,2).
Rezorcinol. Vezi monografia Resorcinolum.
Rezoreinol în acid clorhidric. 1 g rezorcinol (R) se dizolvă în 100 ml acid
clorhidric (R).
Ribonucleinat de sodiu (extras din drojdie - pentru controlul reactivităţii
termice). Spectrul în ultraviolet al eluatului obţinut prin filtrarea pe o
coloană de gel de Sephadex G 25 a soluţiei de ribonucleinat de sodiu (R)
X g/1 trebuie să prezinte un singur maxim la 254 nm.
Ribonucleinat de sodiu.,-soluţie. 1,000 g ribonucleinat de sodiu (R) se dizolvă
în 90 ml apă apirogenă (R) şi se completează cu acelaşi solvent la 100 ml,
Reactivi X.3. 1219
într-un balon cotat (se folosesc instrumente şi sticlărie depirogenată).
Soluţia se înfiolează respectînd aceleaşi condţţii (instrumente şi _sticlărie
depirogenată) şi se ţine în autoclav la 80 °C timp de 1 h. Operaţiunea se
repetă de încă două ori, la intervale de 24 h.
Roşu de ruteniu. Cl6 H 42 N 14O2 Ru3 {M, 786,4).
Roşu de ruteniu-soluţie. 80 mg roşu de ruteniu (R) se dizolvă în 100 ml
acetat de plumb (II) (R) 95 g/1.
Roşu de Sudan G. Sudan III. 1-(4-fenilazo-jenilazo)-2-naftol. ½2H 16N4 0
(M, 352,4).
Roşu de Sudan G-glicerol. 0,5 g roşu de Sudan G (R) se încălzesc la
fierbere cu 50 ml 2lcool (R). După răcire se filtrează şi soluţia filtrată se
diluează cu glicerol (R) 85% V/V la 100 ml.
Săruri biliare (pentru medii de cultură-microbiologie).
Silicagel. Produs de policondensare al acidului ortosilicic monomer.
Silicagel anhidru. Acid silicic polimerizat, amorf, parţial deshidratat. La
20 °C absoarbe apă, aproximativ 30% din masa sa. Conţine ca indicator
clorură de cobalt (II) (R). ·
Silicagel G. Kieselgel G. Conţine aproximativ 13% CaS0 4 • ½RiO; dimen-
siunea particulelor este cuprinsă între 10 µm şi 40 µm (pentru croma-
tografie pe strat subţire).
Silicagel GF254 • Kieselgel GF254 • Silicagel G (R) care conţine aproximativ
1,5% indicator fluorescent cu intensitatea maximă în lumina ultravioletă
la 254 nm; (pentru cromatografie pe strat subţire).
Silicagel H. Kieselgel H. Silicagel fără liant; dimensiunea particulelor est~
cuprinsă între 10 µm şi 40 µm; (pentru cromatografie pe strat subţire).
Silieagel HF 2w Kieselgel HF254 . Silicagel R (R) care conţine aproximativ
1,5% indicator fluorescent cu intensitatea maximă în lumina ultravioletă
la 254 nm; (pentru cromatografie pe strat subţire).
Sodiu. Na (Ar 22,99).
Sulfacetamidă sodică. CsHiiN2Na0 3 S . H 2O (M, 254,2).
Sulfamat de amoniu. H 6N 2 O3 S (M, 114,1).
Sulfat de amoniu. (NH4 ) 2 S04 (M, 132,1).
Sulfat de amoniu-fer (III). Alaun feriamoniacal. FeNH4 (S0 4 ) 2 · 12H2 O
(M, 482,2).
Sulf~t de amoniu-fer (III) 10 g/1. 10 g sulfat de amoniu-fer (III) (R)
se dizolvă în 500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Sulfat de anilină. C12 H 14 N 2 • H 2 S04 (M, 284,3).
Sulfat de anilină-soluţie. 5 g suliat de anilină (R) se dizolvă în 40 ml
apă, se adaugă 50 ml alcool SOc şi se completează cu apă la 100 ml.
1220 X.3. Reactivi
Sulfat de cadmiu. CdSO 4 (:M„ 208,5).
Sulfat de calciu. CaSO 4 • ¼R2 O (Mr 145,1).
Sulfat de calciu-soluţie satmată. 4 g sulfat de calciu (R) se agită cu
1 OOO ml apă timp de 1 h. Soluţia se decantează înainte de folosire.
Sulfat de ceriu (IV). Ce(SO4 ) 2 • 4H 2O (M,. 404,3).
Sulfat de ceriu (IV) şi amoniu. Ce(SO4 ) 2 • 2(NH4 hSO 4 • 2H2 O (M,. 632,6).
Sulfat de cupru (II). euSO4 • 5H2 O (:Mr 249,7).
Sulfat de cupru (II) 50 gjl. 50 g sulfat de cupru (II) (R) se dizolvă în
500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Sulfat de cupru (II) şi iodat de potasiu-soluţie alcalină. Reactiv cuproalca-
lin-iodai. 70,6 g hidrogenofosfat de disodiu (R) (Na2HPO4 • 12H2O), 40 g
tartrat de potasiu şi sodiu (R) şi 180 g sulfat de sodiu anhidru {R) se di-
zolvă în 300 ml apă; se adaugă 40 ml hidroxid de sodiu 100 g/1 (R) şi,
sub agitare, 8 g sulfat de cupru (II) (R) dizolvat în 100 ml apă, 33,3 ml
iodat de potasiu 0,05 mol/1 şi se completează cu apă la l OOO ml.
Sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi sodiu-soluţie. Reactiv Fehling.
Soluţie cupra-alcalină.
Soluţia I. 34,66 g sulfat de cupru (II) (R) se dizolvă in 200 ml apă şi se
completează cu acelaşi solvent la 500 ml.
Solutia II. 173 g tartrat de potasiu şi sodiu (R) şi 100 g hidroxid de
sodiu (R) se dizolvă în 200 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se comple-
tează cu acelaşi solvent la 500 ml. Se păstrează în recipiente cu dop de
cauciuc. Înainte de folosire se amestecă volume egale din cele două soluţii.
Sulfat de ier (II). FeSO 4 • 7H 2O (Mr 278,0).
Sulfat de fer (Il)-solnţie. 5 g sulfat de fer (II) (R) se dizolvă în 90 ml
apă şi se adaugă 10 ml acid sulfuric (R).
Stillât de fer (III}. Fe 2 (SO4) 3 • xH20. Se păstrează în recipiente bine în-
chise, ferit de lumină.
Sulfat de fer (III) în aeid sulfuric. 0,5 g sulfat de fer {III) (R) se dizolvă
în 80 ml acid sulfuric (R). Soluţia se toarnă peste 500 ml apă, treptat,
sub agitare şi răcire, apoi se completează cu apă la 1 OOO ml.
Sulfat de litiu. Li2 SO4 • R 2 O (M,. 128,0).
Sulfat de magneziu. Vezi monografia Magnesii sulfas.
Sulfat de magneziu 100 gfl. 100 g sulfat de magneziu (R) se dizolvă în
500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la I OOO ml.
Sulfat de mercur (II)-solnţie. Reactiv Deniges. 0,5 g oxid galben de mere~
(II) (R) se dizolvă într-un amestec format din 2 ml acid sulfuric (R) Ş1
8 ml apă.
Sulfat de potasiu. K 2S04 (M,. 174,3).
Sulfat de sodiu. Vezi monografia Natrii sul/as.
Reactivi X.3. 1221
Sulfat de sodiu anhidru. Na 2 SO4 (:M„ 142,0). Se poate obţine din sulfat
de sodiu (R), uscat la 30 °e timp de 1 h, apoi la 130 °C pînă la masă
constantă.
Sulfat de zinc. Vezi monografia Zinei sul/as.
Sulfură de sodiu. Na 2S · 9H 20 (Mr 240,2).
Sulfură de sodiu-soluţie. 5 g sulfură de sodiu (R) se dizolvă în 10 ml apă,
se adaugă 30 ml glicerol (R) şi se completează cu apă la 100 ml.
Tale. Vezi monografia T alcum.
Tampon acetat pH 3,0. 12,00 g acetat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 6,0 ml acid acetic (R) şi se comple-
tează cu apă proaspăt fiartă şi răcită la 100 ml, într-un balon cotat.
Tampon acetat pH 4,6. 5,44 g acetat de sodiu (R) se dizolvă în 50 ml apă
proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 2,40 g acid acetic (R) şi se completează
cu apă proaspăt fiartă şi răcită la 100 ml, într-un balon cotat.
Tampon acetat pH 5,0. ~4,8 n:1acid :i-cetic (~) 2_ m<:1/1. ş~ ~5ţ ml acetat
de sodiu (R) 2 mol/1 se dilueaza cn apa proaspat fiarta şi racita la 100 ml,
într-un balon cotat.
Tampon acetat eu edetat disodic. La 98,0 ml tampon acetat pH 4,6 (R)
se adaugă 2 ml edetat disodic 0,05 mol/1.
Tampon acid aminoaeeti~-aeid e~orbidric f~ 2,~., 0,600 g acid. aminoac_e-
tic (R) şi 0,468 g clorura de sodiu (R) se ?-izolva 1:3- ~,O ml apa proaspat
fiartă şi răcită şi se adaugă 20,0 ml acid clorhidnc 0,1 mol/1.
Tampon amoniacal pB 10,0. 5,40 g clorură de amoniu (R) se dizolvă în
50 ml apă proaspăt fiartă şi răcită, se adaugă 35,0 ml amoniac concen-
trat (R) şi se completează cu apă proaspăt fiartă şi răcită la 100 m1,
într-un balon cotat (pH-ul trebuie să fie cuprins între 9,5 şi 10,6).
Tampon barbital pH 8,~. 10,30 ~ b_arb~ta! s~d_ic_ (~) şi 1,34 g bar?ital (R)
se dizolvă în 500 ml apa proaspat fiarta şi rac1ta ş1 se completeaza cu ace-
laşi solvent 1a 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Tampon borat pH 7,5. 2,50 g clorură de sodiu (R), 2,85 g tetraborat
de sodiu (R) şi 10,50 g acid boric (R) se dizolvă în 900 ml apă, pr!n încăl­
zire la aproximativ 50 °e. După răcire se completează cu acelaşi solvent
la 1 000 ml, într-un balon cotat.
Tampon borat pH 8,0. 0,572 g tetraborat de sodiu (R) şi 2,94 g clor11:ă
de calciu (R) se dizolvă în 800 ml apă. Se ajustează la pR 8,0 cu acid
clorhidric 1 mol/I şi se completează cu apă la 1 OOO ml, într-un balon
cotat.
Tampon fosfat pH 4,0. 5,04 g hidrogenofosfat de disodiu (R) (Na 4HPO 2 •
12H2 O) şi 3,01 g dihidrogenofosfat de potasiu (R) se dizolvă în 900 ml
apă. Se ajustează la pR 4,0 cu acid acetic (R) şi se completează cu apă
la 1 OOO ml, într-un balon cotat.
Tampon fosfat pH G,0. 2,00 g hidrogenofosfat de dipotasiu (R) şi 8,00 g
 Reactivi
1222 X.3.
dihidrogenofosfat de potasiu (R) se dizolvă în 500 ml apă proaspăt fiartă
şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 1 OOO ml, într-un balon
cotat.
Tampon fosfat pH 6,8 (0,067 mol/1). La 50,0 ml dihidrogenofosfat de pota-
siu (R) 0,067 mol/1 se adaugă 50,0 ml hidrogenofosfat de disodiu (R)
0,067 mol/1.
Tampon fosfat pH 6,8 (0,2 mol/1). La 51,0 ml dihidrogenofosfat de pota-
siu (R) 0,2 mol/1 se adaugă 49,0 ml hidrogenofosfat de disodiu (R)
(Na 2HPO4 • 12H2 O) 0,2 mol/1.
Tampon fosfat pH 7,0. La 39,0 ml dihidrogenofosfat de potasiu (R)
0,067 mol/1 se adaugă 61,0 ml hidrogenofosfat de disodiu (R) 0,067 mol/1.
Tampon fosfat pH 7,4. 2,28 g dihidrogenofosfat de sodiu (R) şi 9,146 g
hidrogenofosfat de disodiv (R) (Na 2HPO 4 • 2H 2O) se dizolvă în 500 ml
apă proaspăt fiartă şi răcită şi se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml,
într-un balon cotat.
Tampon fosfat pH 8,0. La 94,5 ml hidrogenofosfat de disodiu {R) 0,067 mol/1
se adaugă 5,5 ml dihidrogenofosfat de potasiu (R) 0,067 mol/1.
Tampon tris(hidroximetil)aminometan-clorură de sodiu. 0,606 g tris(hidro-
ximetil)aminometan (R) şi 2,34 g clorură de sodiu (R) se dizolvă în 500 ml
apă şi se completează cu acelaşi solvent la l OOO ml, într-un balon cotat.
Tartrat de potasiu şi sodiu. Vezi monografia Kalii et natrii tartras.
Taurocolat de sodiu. C26H 44 NaNSO 7 (M. 537,7).
Taurocolat de sodiu 80 g/l. 80 g taurocolat de sodiu (R) se dizolvă în
500 ml apă prin încălzire la aproximativ 60 °e, se răceşte şi se completează
cu acelaşi solvent la 1 OOO ml.
Tetraborat de sodiu. Borax. Vezi monografia N atrii tetraboras.
Tetraclorură de carbon. CC1 4 (Mr 153,8) ; d~g = 1,595 - 1,598; p.f. =
76 - 77 °e; n~ - 1,460.
Tetrafenilborat de potasiu-soluţie saturată. O, 1 g clorură de potasiu (R)
se !iizolvă în 100 ml apă. 5 ml din această soluţie se diluează cu 45 ml
apă şi se adaugă 10 ml tetrafenilborat de sodiu 17 g/1 (R). Precipitatul
obţinut se filtrează printr-un creuzet filtrant G 4 , se spală de cinci ori cu
cîte 5 ml apă, se suspendă în 250 ml apă şi se agită timp de 30 min cu
un agitator electromagnetic. Se adaugă 0,5 g trioxid de aluminiu (R) şi
se agită timp de 5 min. Se ţine la aproximativ 4 °e, se filtrează, se
adaugă 10 ml acid acetic (R) I mol/1 şi se completează cu apă la 250 ml.
Soluţia trebuie să fie limpede sau cel mult opalescentă. Soluţia răcită la
4 °e se foloseşte la spălarea precipitatului obţinut la dozarea potasiului.
Tetraîenilborat de sodiu. Na [B(C6H 5) 4 ] (M:r 342,2).
Tetraienilborat de sodiu 17 g/1. La 17,00 g tetrafenilborat de sodiu (R)
se adaugă 800 ml apă, într-un balon cotat; se adaugă 1 g trioxid de alu-
miniu {R), se agită timp de 10 min şi se completează cu apă la 1 OOO ml.
Reactivi X.3. 1223
Se filtrează prin hîrtie de filtru pînă cînd solutia devine limpede. Se uăs­
strează ferit de lumină, cel mult şase săptăi:cini. Solutia trebuie sf fie
limpede. '
Tetrahidrofuran. C4 H 8 O(M:, 72,11); dz 0 - 0,889; p.f. ,..., 66 °e; nB - 1,407.
Atenţ~e ! Nu se distilează şi nu se foloseşte decît tetrahidrofuran fără
peroxizi.
?erox_izi. La ?,0 ml tetrahidrofuran se adaugă 2,0 ml oxid de vanadiu (V)
m acid sulfunc (R) ; nu trebuie să apară imediat o coloratie mai intensă
decît coloraţia unei soluţii preparate din 5,0 ml apă la ~are se adaugă
2,0 ml oxid de v:anadiu (V) în acid sulfuric (R).
Dacă tetrahidrofuranul prezintă peroxizi, acestia se îndeuărtează
astfel:_ la 500 ml tetrahidrofuran se adaugă 65 g hidroxid de potasiu (R)
pulvenzat, într-un balon cu dop rodat de I OOO ml si se încălzeste la fier-
beŢe .~n~_!:)aia d:' ~pă, la_ r~flux, timp de 1 h. Se distilează, î~depărtînd
pnn:11 /b ml d1s~ilat. Distilarea se opreşte cînd în balon au rămas aproxi-
mativ 100 ml hchid.
Tetraiodobismutat (III) de potasiu-clorură de bariu pentru cromatografic,
0,15 g nitrat bazic de bismut (R) se dizolvă în 1,5 ml acid acetic (Rî
se adaugă 14 ml iodură de potasiu (R) 300 g/1, 20 ml acid acetic {R) şi
se completează cu apă la 100 ml. Înainte de folosire, 6,6 ml solutie se
amestecă cu 3,4 ml clorură de bariu (R) 200 g/1. '
Tet~aiodob~smutat (III) _de potasiu pentru cromatografie. 0,85 g nitrat
bazic de :tnsmut_ (R) se dizolvă într-un amestec format din 40 ml apă şi
10 ml acid ~cetlc (R), se adaugă 8 g iodură de potasiu (R) dizolvate în
20 ml apă ş1 se omogenizează (soluţie de bază). Se păstrează ferit de lu-
mină, timp de 2-3 luni.
Soluţia de pulverizat se prepară, înainte de folosire, din l ml solutie
de bază şi 10 ml amestec format din 100 ml apa şi 20 ml acid a~e-
tic (R).
Tetraiodobismutat (III) de potasiu-soluţie, 7 g iodură de potasiu (Rî
se ~ol:7ă în 10 1;111 apă, se adaugă 1,5 g nitrat bazic de bismut (R), acid
clorhidnc (R), picătură cu picătură (aproximativ 20 de picături), pînă
la dizolvare şi se diluează cu apă la 25 ml.
Se foloseşte numai în soluţii acide.
Tetr~odobismutat (III) de potasiu şi acid tartric-soluţie. 10 g acid tartric (R)
se dizolvă în 40 ml apă şi se adaugă 0,85 g nitrat bazic de bismut (R).
Se agită timp de 1 h, se adaugă 20 ml iodură de potasiu (R) 400 gÎl
şi se agită din nou. Se lasă în repaus timp de 24 h si se filtrează
{soluţie de bază). '
Soluţia de pulverizat se prepară din 10 g acid tartric (R) dizol-
vate în 50 ml apă, la care se adaugă 5 ml soluţie de bază. Se păstrează
ferit de lumină.
Te1!aiod?mer~urat (II) de pota-.iu. Reactiv M ayer. O soluţie care conţine
1,3b g clorura de mercur (II) (R) în 60 ml apă se adaugă la o soluţie
 1224 X.3. Reactivi Reactivi X.3. 1225

care conţine 5 g iodură de potasiu (R) în 10 ml apă şi se completează Ulei de terebentină. Ulei volatil obţinut prin distilarea cu vapori de apă a
cu acelaşi solvent la 100 ml. terebentinei, oleorăşină provenită de la diferite specii de Pinus · a_îo20
=
0,855 - 0,868; n~ = 1,467 - 1,478. '
Tetraiodomercurat (II) de potasiu-soluţie alcalină. Reactiv Nessler. 10 g
iodură de potasiu (R) se dizolvă în 10 ml apă şi se adaugă, în porţiuni mici Uree. Carbamidă. Carbodiamidă. Vezi monografia Urea.
şi sub agitare, o soluţie saturată de clorură de mercur (II) (R), pînă cînd Uretan. Vezi monografia Urethanum.
precipitatul format nu se mai redizolvă. Se adaugă, sub răcire, 30 g
hidroxid de potasiu (R) dizolvate în 60 ml apă, 1 ml soluţie saturată Vanadat de amoniu. NH4 V0 3 (M, 117,0).
de clorură de mercur (II) (R} şi se completează cu apă la 200 ml. Se lasă Vanilină. C8 ligO3 (M, 152,1).
să sedimenteze şi se decantează soluţia limpede.
".anilină în acid elorhidrie. O, 15 g vanilină (R) se dizolvă în 10 ml alcool (Rl
ŞI se adaugă 5 ml acid clorhidric 250 g/1 (R).
1
Tetraoxalat de potasiu. C4H 3 KO8 • 2H 2O (Mr 254,2).
Tetratioeianatomereurat (II) de amoniu-soluţie. 2,7 g tiocianat de amo- ".anilină în acid sulfuric. 1 g vanilină (R) se dizolvă în 80 ml acid sulfuric (R\
niu (R) şi 24 g clorură de mercur (II) (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se ŞI se completează cu acelaşi solvent la 100 ml. ' '
completează cu acelaşi solvent la 100 ml. Se păstrează ferit de lumină..
Vanilină în alcool. 1 g vanilină (R) se dizolvă în 80 ml alcool (R) si s"'
Timol. Vezi monografia Thymolum. completează cu acelaşi solvent la 100 ml. ' ~
Tinctură de guaiac. 2 g guaiac (R) se dizolvă în 100 ml alcool S()c. V:~~-soluţie. ~:1 100 11:-1 vanilină în alcool (R) se adaugă picătură cu
Tiocianat de amoniu. NH4 SCN (M, 76,12). picatura 2 ml acid. sulfunc (R). Se prepară la nevoie si se foloseste cel
mult 48 h de la preparare. ' '
Tiocianat de amoniu 50 gfl. 50 g tiocianat de amoniu (R) se dizolvă în
500 ml apă şi se completează cu acelaşi solvent la 1 000 ml. Vată de stielă eu acetat de plumb. Vata de sticlă se îmbibă cu acetat d"'
plumb (II) 50 g/1 (R) apoi se presează între două hîrtii de filtru si se usucă~
Tioglieolat de sodiu. C2 H 3 Na0 2 S (Mr 114,1). Se păstrează în recipiente bine închise. '
Tiosulfat de sodiu. Na 2S 20 3 • 5H20 {Mr 248,2). Verde de iod. C2EH33 Cl2 N 3 (l\fr 458,5).
Tiouree. CH4 N 2 S (M, 76,12). Verde de i~d~soluţi~. ~ g verde de iod (R) se dizolvă în 50 ml apă şi se
L-Tirozină. C9 H 11 N03 (M, 181,2). completeaza cu ace1aşI solvent la 100 ml. Pentru conservare se adaugă
un cristal de timol (R).
Toluen. C1H 8 (Mr 92,14); dig ,.., 0,866; p.f. ,.., 110 °C; n~ ,.., 1,497; infla-
mabil. Wolframat de sodiu. Tungstat de sodiu. Na 2 W04 • 2H 20 (M, 329,9).
o-Toluidină. C7H 9N (Mr 107,2); d~g-1,008; p.f.=200-202 °C; n~,.., 1,569. Xilen. Amestec de o-, m- şi p-izomeri. C8H 10 (Mr 106,2); d~g - 0,86;
Se păstrează în recipiente bine închise, ferit de lumină. p.f. ,.., 140 °C; inflamabil.
o-Toluidină-soluţie. La 80 ml o-toluidină (R) se adaugă 920 ml acid acetic (R) Zahăr. Vezi monografia Saccharum.
şi 2,5 g tiouree (R). Soluţia trebuie să fie foarte slab colorată. Se Zine {foi, granule, pulbere). Zn (Ar 65,39).
păstrează în recipiente bine închise, ferit de lumină. Se poate folosi timp
de cel mult 30 de zile de la preparare.
Tragaeanta. Vezi monografia Tragacantha.
Trierezol. C7H 8 0 (M,. 108,1).
~,4-Trimetilpentan. Izooctan. C8H 18 (M, 114,2) ; ~g ,.., 0,691 - 0,696;
p.f. ,.., 99 °C; n~ = 1, 391 - 1,393; inflamabil.
Trioxid de aluminiu. Al 20 3 (M, 102,0).
Trioxid de arsen. Trioxid de diarsen. Oxid de arsen (III). As2 0 3 (M, 197,8).
Tris(hidroximetil)aminometan. C4 H 11N03 (M, 121,1).
Ulei de floarea som-elni neutralizat. Vezi monografia Helianthi oleum neu-
tralisatum.
 XI. STANDARDE

A. STANDARDE INTERNAŢIONALE

1. Etalo3.!1-e biologice internaţionale şi preparate biologice internaţionale

de referintă. In caz.ul medicamentelor la care dozarea substantei active nu
se poate ~fectua cu ajutorul metodelor chimice sau fizico-chirice se folo-
seşte dozarea biologică faţă de un preparat standard.
Un comitet de experţi pentru standardizarea biologică din cadrul
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu sediul la Geneva coordonează expri-
marea unitară pe plan mondial a activităţii acestor standarde. Două insti-
tute-National Institute for Medical Research, Mit! Hill, London N.W.7-
England (antibiotice, hormoni, enzime) şi Statens'Seruminstitut, Amager
Boulevard 80, Copenhag-Danemark (antigene şi anticorpi) - elaborează,
păstrează şi distribuie standardele biologice, :mb denumirea de etaloane
biologice internaţionale şi preparate biologice internaţionale de referinţă.
O cantitate determinată din aceste standarde este acceptată conven-
ţional ca unitate de măsură şi este exprimată prin noţiunea de „unitate
internaţională" (U.I.).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii publică periodic lista în vigoare
a etaloanelor biologice internaţionale şi a preparatelor biologice interna-
ţionale de referinţă.

2. Substanţe chimice de referinţă internaţionale. Aceste standarde

internaţionale cuprind:
- substanţe pentru care se foloseau iniţial etaloane biologice interna-
ţionale şi care în prezent pot fi caracterizate prin metode fizico-chimice;
- substanţe chimice folosite ca standarde de lucru de Farmacopeea
Internaţională ;
- substanţe chimice necesare ca standarde de referinţă în cer-
cetare.
Substanţele chimice de referinţă internaţionale sînt distribuite de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii prin Centrul pentru Substanţe Chimice de
Referinţă, Apoteksbolaget AB Centrallaboratoriet, 5-105 14 Stockholm Sweden.
 Standarde XI. 1229
1228 XI. Standarde
Clomipramină (clorhidrat) Glibenclamidă
Clonidină Glutetimidă
Clord.iazepoxid Guaifenesină
B. STANBARDE NAŢIONALE Clorfenoxamină (clorhidrat) Guanetidină (sulfat)
Cloropiramină (clorhidrat) Hexacianoferat (Ill) de potasiu
1. Etaloane naţionale (e.n.). Organizaţia ~o~dială a Sănăţăţii distri- Clorură
Clortalidonă
de sodiu Hidroclorotiazidă
Hidrocortizonă
buie instituţiilor naţionale autorizate ia cerere ş1 1ll mo~ gratuit etaloa?e Clorzoxazonă Hidrocortizonă (acetat)
biologice internaţionale, pe baza cărora _acestea elabor~aza etaloanel_e naţio­ Clotrimazol Hidrocortizonă (hemisuccinat)
nale, astfel încît 1 unitate etalon naţional = 1 umtate etalon mterna- Cocaină (clorhidrat) Hidrogenocarbonat de potasiu
Codeină Hidrogenoitalat de potasiu
ţional. Codeină (clorhidrat) Hidromorfonă (clorhidrat)
Codeină (fosfat) Hidroriprogesteronă (acetat)

L·.-sta etaloanelor na,tionale Eritromicină (propionat) Colchicină Hidroriprogesteronă (caproat)

• Fenoximetiloenicllină colecalclferol Hiosciamină (bromhidrat)
Gentamicină (sulfat) Cortizonă (acetat) Histamină. (dîclorhidrat)
Ampicilină sodică Gdseofulvină Cvercetol Ibuprofen
Ampicilină trihi.drat Heparină sodică din mucoasa intestinală Deslanozidă Iminodibenzil
Benzilpenicllină potasică Heoarină sodică. din plămin Dexa.metazonă Imipramină (clorhidrat)
Benzilpenicllină. sodică. Hipofiză posterioară-pulbere Derlran 40 Indometacin
Carbenicilină sodică Insulină Dextran 70 Iodat de potasiu
Cefalotină sodică Kanamicină (sulfat) Dezoxicortonă (acetat) Iodohipurat de sodiu
Cloramfenicol Neomicină (sulfat} Diazepam Izoniatld.ă
Cloxacilină sod.ică Nistatină Dibenzo fa, d] ciclohepta-1, 4-d.ien-5-onă LanatozicU B
Colistimetat de sodiu Oxacilină sodică Diclofenac sodic Lanatoiidă C
Coiistină (sulfat) Oxitetraciclină (clorhidrat) Dicromat de potasiu Levamepromazină (hidrogenomaleat)
Digitală (pulbere de frunze) Polimixină B (sulfat) Diester metilic al acidului 2, 6-dimetil- Lidocaină. (clorhidrat)
Do:riciclină (clorhidrat) Rifampicină 4-(2-nîtrofenil )-3, 5-piridincarboxilic Linalil (acetat)
Eritromicină Streotomicină (sulfat) Diester metilic al acidului 2, 6-dimetil- Linalol
Eritromicină (lactobionat) Tetrâciclină (clorhidrat) 4-(2-nitrozofenil)-3, 5-pitidincarboxilic Linestrenol
Digitoxină D-Manoză
2. Substanţe de referinţă (s.r. ). Su~stanţele de_ ref:rinţă sin! substai:ţ: Digoxină Maprotilină (clorhidrat)
chimice bine definite şi cu o puritate _bme determmata, ca:e .s~nt fol_os1:~ Dihidroergotamină (metansulfonat) Medroxiprogesteronă (acetat)

pentru identificare dozare sau determmarea altor parametri fiz1co-chumc! Dipiridamol Mentol
prevăzuţi în farm~copee. Caracterizarea lor fiz~co:c~imică ~e efectueaza Dobesilat de calciu
Dopamină (clorhidrat)
Mepacrină
Meproba.mat
(clorhidrat)
prin comparare cu substanţele chimice de referinţa mternaţ1onale sau cu Doxepină (clorhidrat) Metaciclină (clorhidrat)
4-Epianhidrotetraciclină (clorhidrat) Metadonă (clorhidrat)
alte standarde. 6-Epidoxiciclină (clorhidrat) Metaperiodat de sodiu
4' -Epidoxorubicină (clorhidrat) Metenamină
Anisaldehid.ă
Lista substanţelor de referinţă Atropină (sulfat)
Epinefrină Metformină (clorhidrat)
4-Epitetraciclină (clorhidrat) Metilergometrină (hidrogenomaleat)
Barbital Metiltestosteronă
Acenocumarol Benzocaină
Ergocalciferol
Ergometrină (hidrogenomaleat) Metociopramid (clorhidrat)
Acete.rolamidă Bromat de potasiu
Ergotamină (tartrat) Metotrexat
Acid amidotrizoic Bromht.rin {clorhidrat)
Escină 2-Metoxifenol
Acid aminocaproic Bromocriptină ( metansulfonat)
Etambutol (diclorhidrat) Metronidazol
Acid 7-aminocefalosporanic Butilbiguanidă (tos!tat)
Etamsilat Nafazolină (clorhidrat)
Acid 6-aminopenicilanic N-Butilscopolamoniu (bromură)
Etinilestradiol .Neamină (sulfat)
Acid benzoic Carbamazepină
Fenazonă Neostigmină (bromură)
Acid 4-cloro-5-sulfamoilantranilic Carbocromenă (clorhidrat)
Fenitoină Nicotinamidă
Acid iopanoic Cefotax:imă sodicli
Fenobarbital Nitrat de argint
Acid nalidi:xic Chimotripsină
Chinină (clorhidrat)
Fenobarbital sodic Nitrat de potasiu
Acid nicotinic
Fizostigmină (salicilat) Nitrazepam
Acid oxalic Cianguanidină
Amilocaină (clorhidrat)
Fluorură de sodiu N ortriptilină (clorhidrat)
Ciclobarbital
3-Formiltifamicină SV Noscapină (clorhidrat)
Aminoglutetimidă Ciclofosfamidă
Furazolidonă Papaverină (clorhidrat)
Amitriptilină (clorhidrat) Cinarină
Amobarbital sodic Furosemidă Paracetamol
1,8-Cineol
Gitoxi.nă Pentifilină
Amoricllină (trihidrat) Ciproheptadină (clorhidrat)
Anhidrotetraciclină {clorhidrat) Citral
1230 XI. Standarde

Pentoxifilină Rutozidă
Piperazină (adipat) Saponină
Piracetam Scopolamină (bromhidrat)
Pirazinamidă Sulfametoxazol
Piritinol (diclorhidrat) Sulfametoxidîazină
Pirogalol Tamoxifen (citrat)
Prednisolonă Teofilină anhidră
Prednisolonă (acetat) Testosteronă (îenilpropionat)
Prednisonă Testosteronă (propionat)
Prednisonă (acetat) Tiamină (clorhidrat)
Prenilamină (lactat) Tinidazol
Primidonă o:-Tocoferol (acetat)
Procaină (clorhidrat) Triamcinolonă acetonid
Proclorperazină (hidrogenomaleat) Trifluoperazină (diclorhidrat)
Progesteronă Trihexifenidil (clorhidrat)
Prometazină (hidrogenomaleat) Trimetoprim
Propranolol (clorhidrat)
Rezerpină
Riboflavină
Trioxid de arsen
Uretan XII. TABELE
Riiampicinchinonă Vincamină
Roz bengal sodic Xantionol (nicotinat)
!n ţara noastră etaloanele naţionale sînt elaborate, păstrate şi distribuite de către
Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice „Petre
Ionescu-Stoian", str. Aviator Sănătescu nr. 48.
Tabele akoolmetrice
Concentraţia în alcool a amestecului de alcool şi apă, la
20 °C, înfuncţie de densitatea relativă . . . . . . . . . . 1235
Prepararea alcoolului de diferite concentraţii prin ameste-
carea de alcool şi apă, la 20 °e (în grame) . . . . . . . 1255
Prepararea alcoolului de diferite concentraţii prin ameste-
carea de alcool şi apă, la 20 °e (în mililitri) . . . . . . . 1256
Concentraţia soluţiilor de zahăr în funcţie de densitatea rela-
tivă şi de indicele de refracţie, la 20 °e . . . . . . . . . 1257
Densitatea (p) apei la diferite temperaturi . . . . . . . . . 1259
Concentraţia în glicerol a amestecului de glicerol şi apă în func-
de densitatea relativă şi de indicele de refracţie, la 20 °e . . . 1260
Xumărul de picături pe gram (la 20 °e) pentru unele lichide şi
preprate farmaceutice lichide din FR X 1261
Doze terapeutice uzuale şi maxime 1262
Separanda . . . . . 1283
Venena . . . . . . . . . . 1285
J\fase atomice relative 1286
Mărimi şi unităţi de măsură (SI) 1288
 TABELE ALCOOLMETRICE

Tabelul I
CONCENTRAŢIA 1N ALCOOL A AMESTECULUI DE ALCOOL ŞI APA, LA 20 °c,
1N FUNCŢIE DE DENSITATEA RELATIVĂ

Concentraţia în alcool a amestecului

Densitatea f'elativă a
amestecului (di&)
% m/m o/
/O V/V Ol
/0 m/V

1 2 3 4

1,0000 0,00 0,00 0,00

0,9998 11 13 IO
6 21 27 21
4 32 40 32
2 43 54 42
o 53 67 53
0,9988 64 81 64
6 75 94 î4
4 86 1,08 85
2 96 21 96
o 1,07 35 1,06
0,9978 18 49 17
6 29 62 28
4 40 76 39
2 50 90 50
o 61 2,03 60
0,9968 72 17 71
6 83 31 82
4 94 44 93
2 2,05 58 2,04
o 16 72 15
0,9958 28 86 26
6 39 3,00 37
4 50 15 48
2 61 29 59
o 72 43 70
4 0,9948 84 57 82
6 95 71 93
 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabelul l Tabele alcoolmetrice - Tabelul I XII. 1237
1236

( continuare tabel) ( continua~e tabel)

2 3 4 2 3 4

4 3,06 85 3,04 6 10,01 45 82

2 18 4,00 16 4 15 62 96
o 30 14 27 2 29 80 10,10
0,9938 41 29 38 o 44 97 24
6 53 43 50 0,9828 58 13,15 38
4 64 58 61 6 72 32 52
76 72 73 4 87 50 65
o 88 87 84 2 11,01 67 79
0,9928 99 5,01 96 o 15 85 93
6 4,12 16 4,08 0,9818 30 14,03 11,07
4 24 32 20 6 44 21 21
2 36 47 31 4 59 39 35
o 48 62 43 2 74 56 49
6,9918 60 77 55 o 88 74 64
6 72 92 67 0,9808 12,03 92 78
4 84 6,07 79 6 18 15,10 92
2 96 22 91 4 32 28 12,06
o 5,09 38 S,03 2 47 46 20
0,9908 21 53 16 o 62 64 34
6 34 69 28 0,9798 76 82 48
4 46 84 -40 6 91 16,00 62
2 59 7,0(:) 52 4 13,06 18 77
o 72 16 65 2 21 36 91
0,9898 84 31 77 o 36 55 13,06
6 97 47 90 0,9788 52 73 20
4 6,10 63 6,02 6 67 91 35
2 23 79 15 4 82 17,1(:) 49
o 36 95 28 2 97 28 64
0,9888 49 8,12 40 o 14,12 47 79
6 62 28 53 0,9778 28 66 94
4 75 44 66 6 43 85 14,08
2 88 60 79 4 59 18,03 23
o 7,01 76 92 2 74 22 38
0,9878 15 93 7,05 o 90 41 53
6 28 9,10 18 0,9768 15,06 60 68
4 42 26 31 6 21 79 83
2 55 43 44 4 37 98 98
o 68 59 57 2 53 19,17 15,13
0,9868 82 76 70 o 68 36 28
6 95 92 83 0,9758 84 55 43
4 8,09 10,09 96 6 16.00 74 58
2 22 26 8,09 4 16 93 73
o 36 42 22 2 31 20,12 88
-0,9858 49 59 36 o 47 31 16,03
6 63 76 49 0,9748 62 50 18
4 76 92 62 6 78 68 32
2 90 11,09 75 4 94 87 47
o 9,03 26 88 2 17,09 21,06 62
-0,9848 17 43 9,02 o 24 24 76
6 31 60 15 0,9738 40 42 91
4 45 77 29 6 55 61 17,06
2 59 94 42 4 70 79 20
o 73. 12,11 56 2 85 98 34
0,9838 87 28 69 o 18,01 22,16 49
1238 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabeli.l I
Tabele alcoolmetrice - Tabelul 1 XII. 1239
( continuare tabel)
( C-Ontinuare tabel j

0,9728
1
I 2

16
I 3

34 63
' 2 3 4

6 31 52 78 0,9618 26,06 71 25,02

4 46 70 92 6 20 86 14
2 61 89 18,06 4 33 32,01 26
2 46 16 38
o 76 23,07 21
o 59 32 50
0,9718 92 25 35
6 19,07 43 49 0,9608 72 47 62
4 22 61 6 85 62 74
63
2 37 79 4 98 77 86
78 2 27,11 92
o 52 97 92 98
0,9708 67 24,15 19,06 o 24 33,07 26,IO
6 82 33 20 0,9598 36 22 22
4 97 51 34 6 49 36 33
2 20,12 69 48
4 62 51 45
2 74 66 56
o 27 86 62
o 87 81 68
0,9698 41 25,04 76
6 56 22 90 0,9588 28,00 95 80
4 71 6 12 34,10 91
39 20,04
86 4 25 24 27,02
2 57 18 37 38
o 21,01 74 32 2 i4
0,9688 15 92 45 o 49 52 25
6 0,9578 62 66 36
30 26,09 59 74
4 44 26 6 81 47
73
2 59 43 86 4 86 95 58
2 99 35,09 70
o 73 60 21,00 o 29,11 23 80
0,9678 88 78 13
6 22,02 95 27 0,9568 23 37 91
4 16 6 35 50 28,02
27,12 40 47
31 29 4 64 13
2 54 2 59 78 24
o 45 46 67
o 71 92 35
0,9668 60 63 81 83
6 74 80 0,9558 36,05 46
94 6 95 19
4 97 56
88 22,08 4 30,06 33 67
2 23,03 28,14 21 2 18 46 78
o 17 31 34 o 30 60 88
0,9658 31 47 47 42
6 0,9548 73 99
45 64 61 6 54 86
4 60 81 74 29,10
2 98 4 65 37,00 20
74 87 2 77 13 3t
o 88 29,14 23,00 o 89 ~,
<i--
41
0,9648 24,02 31 13 0,9538 31,01 40
6 16 47 52
26 6 12
4 64 53 62
30 39 4 24 66 73
2 44 80 52 2 35 79 83
o 58 96 65
o 46 92 93
0,9638 72 30,13 78 0,9528 58
6 85 29 91
38,06 30,04
6 70 f9 H
4 99 45 24,03 4 81 32
2 61 16 24
25,13 2 92
o 26 77 26 45 34
0,9628 40 92 41
f) 32,04 58 45
6 53 31,08 O,M18 15 70 55
53 6
4 66 24 66
26 83 65
2 80
4 37 95 75
40 78 2 49
o
~
39,08 85
93 55 90
• 66 21 9<i
1240 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabelul l Tabele alcoolmetrice - Tabelul l XII. 1241
( continuare tabel) ( continuare tabel)

2 3 4 3
2 4

0,9508 71 33 31,04 0,9398 52 79 14

6 82 46 14 6 62 90 22
4 93 59 24 4 72 46,01 31
2 33,04 71 34 2 82 12 40
o 15 84 44 o 92 23 48
0,9498 26 96 54 0,9388 39,02 34 57
6 38 40,08 64 6 12 44 66
4 49 21 73 4 22 55 74
2 60 33 83 32 66
2 83
o 71 46 93
o 42 77 91
0,9488 82 58 32,03 0,9378 52 88 37,00
6 93 70 13 6 62 98 08
4 34,04 83 22 47,09 17
4 72
2 1-
-~ 95 32 2 82 20 25
o 26 41,07 42 o 92 31 34
0,9478 36 19 51 0,9368 40,02 42 42
6 47 31 61 6 12 52 51
4 58 44 70 4 22 63 59
2 69 56 80 ,." 31 73 67
o 80 68 90 o 41 84 76
0,9468 91 80 99 0,9358 51 94 84
6 35,02 92 33,09 6 61 48,05 92
4 12 42,04 18 4 70 16 38,01
2 23 16 27
2 80 26 09
o 33 27 36 o 90 37 18
0,9458 44 39 46 0,9348 47 26
41,00
6 54 51 55 6 10 58 34
4 65 62 64 4 19 68 42
2 75 74 73 2 29 78 50
o 86 . 86 82 o 39 89 58
0,9448 96 97 92 99 67
0,9338 48
6 36,07 43,09 34,01 6 58 49,10 75
4 17 20 10 4 68 20 83
2 27 3~ 19 2 77 30 91
o 38 4",? 28
o 87 41 99
0,9438 48 55 37 51
0,9328 97 39,08
6 58 66 46 6 42,06 61 16
4 69 78 55 4 16 71 24
2 79 89 64 2 25 82 32
o 90 44,00 73 o 35 92 40
0,9428 37,00 12 82 0,9318 44 50,02 48
6 10 23 91 6 54 12 56
4 20 34 35,00 4 64 22 64
2 31 46 09 2 73 33 72
o 41 57 18 () 83 43 80
0,9418 51 68 26 0,9308 92 53 88
6 61 79 35 6 43,02 63 96
4 71 90 44 4 11 73 40,04
2 82 45.02 53 2 21 83 12
o 92 13 62 o 30 93 20
0,9408 38,02 24 70 0,9298 40 51,03 28
6 12 35 79 6 49 13 36
4 22 46 88 4 58 23 44
2 32 57 96 2 68 33 51
o 42 68 36,05 o 77 43 59
1242 iXII. Tabele alcoolmetrice - TabeZu.Z I
Tabele alcoolmetrice - Tabelul l XII. 1243
( continuare tabel)
( continuare tabel)
2 3 4 I
2 3
0,9288 87 53 67 I 4

6 96 63 75 0,9178 93 81 83
4 44,06 73 83 6 49,03 90 91
2 15 83 91 4 12 99 98
o 24 93 98 2 21 57,08 45,05
0,9278 34 52,03 41,06 o 30 18 12
6 43 13 14 0,9168 39 26 20
4 53 22 22 6 48 36 27
2 62 32 30 4 57 45 34
o 71 42 37 2 66 54 41
0,9268 81 52 45 o 75 63 49
6 90 62 53 0,9158 84 72 56
4 99 72 61 6 93 82 63
2 45,09 82 69 4 50,02 91 71
o 18 91 76 2 11 58,00 78
0,9258 27 53,01 84 o 20 09 85
6 37 11 92 0,9148 29 18 92
4 46 21 99 6 38 27 99
2 55 30 42,07 4 46 36 46,06
o 65 40 15 2 55 45 14
0,9248 74 50 22
(J 64 55 21
6 83 60 30 0,9138 73 64 28
4 93 69 38 6 82 73 35
2 46,02 79 45 4 91 82 42
o 11 89 53 2 51,00 91 49
0,9238 20 98 60 o 09 59,00 57
6 29 54,08 68 0,9128 18 09 64
4 39 17 76 6 27 18 71
2 48 27 4 36 27 78
83
o 57 36 91 2 45 36 85
0,9228 66 46 98 o 54 45 92
6 75 55 43,0S 0,9118 63 54 99
6 72 63 47,06
4 84 65 13
2 94 74 21 4 81 72 13
o 47,03
2 90 81 20
84 28
0,9218 12 93 36 o 98 90 27
6 21 0,9108 52,07 99 34
55,03 43 6 16 60,08 42
4 30 12 51
2 39 22 58 ,,4 25
34
16
·25
49
o 48 31 65 56
0,9208 57 40 73
o 43 34 63
0,9098 52 43 70
6 67 50 80 6 61 52 77
4 76 59 88
4 70
2 61 84
85 69 95 2 78 70 91
o 94 78 44,03 () 87 79 98
0,9198 48,03 88 IO
0,9088 96 88 48,(/5
6 12 97 17 6 53,05 96 12
4 21 56,06 25
2 4 14 61,05 19
30 15 32 2
o 23 14 25
39 25 39
0,9188 48 34 47
o 31 23 32
6 0,9078 40 31 39
57 43 54
4 66
6 49 40 46
53 61 4
"2 75 62 58 49 53
69 2 66 57 60
o 84 71 76
o 75 66 67
 Tabele alcoolmetrice - Tabelul I Tabele alcoolmetrice - Tabelul I !XII. 1245
1244 XII.

( continuare tabe I) ( continuare tabel}

2 3 4 2 3 4

0,9068 84 75 74 0,8958 64 44 44
6 93 84 81 6 73 52 50
4 54,02 92 87 4 81 60 57
2 10 62,01 94 2 90 69 63
o 19 10 49,01 o 99 77 70
0,9058 28 18 08 0,8948 59,07 85 76
6 37 27 15 6 16 94 83
4 45 36 22 4 25 67,02 89
2 54 44 28 2 33 10 96
o 63 53 35 o 42 18 53,03
72 62 42 0,8938 51 27 09
0,9048 59 35 16
6 so 70 49 6
4 89 79 56 4 68 43 22
2 98 88 63 2 77 51 29
o 55,07 96 69 o 85 60 35
0,9038 16 63,05 76 0,8928 94 68 42
6 24 13 83 6 60,02 76 48
33 22 90 4 11 85 55
4
2 42 31 97 2 20 93 61
o 51 39 50,03 o 28 68,0l 68
0,9028 59 48 10 0,8918 37 09 74
6 68 57 17 6 46 17 81
4 77 65 24 4 54 25 87
2 86 74 31 2 63 34 94
o 95 82 37 o 71 42 54,00
0,9018 56,03 91 43 0,8908 80 50 06
6 12 99 51 6 89 58 13
4 21 64,08 57 4 97 66 19
2 29 16 64 2 61,06 74 26
o 38 25 71 o 14 83 32
0,9008 47 33 78 0,8898 23 91 38
6 56 42 84 6 31 99 45
4 64 50 91 4 40 69,07 51
2 73 59 98 2 49 15 58
o 82 67 51,04 o 57 23 64
0,8998 90 76 11 0,8888 66 31 70
6 99 84 18 6 74 39 77
4 57,08 93 24 4 83 47 8:1
2 16 65,0l 31 2 91 55 89
o 25 10 38 o 62,00 63 96
0,8988 34 18 44 0,8878 08 71 55,02
6 43 26 51 6 17 79 08
4 51 35 58 4 26 87 15
2 60 43 64 2 34 95 21
o 69 52 71 o 43 70,03 27
0,8978 77 60 78 0,8868 51 Ii 34
6 86 68 84 6 60 19 40
4 95 77 91 4 69 27 46
2 58,03 85 97 2 77 35 53.
o 12 94 52,04 o 86 44 59
0,8968 21 66,02 11 0,8858 94 52 66
6 29 10 17 6 63,03 60 7Z
4 38 19 24 4 11 68 "78
2 47 27 30 2 20 75 84
o 55 35 37 o 29 84 91
1246 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabelul l
rl'aoele alcooimetrice - Tabefal I iXII. 1247

( continuare tabel J ( continuare tabel)

3 4 2 3 4
2

97 0,8738 68,05 20 35
0,8848 37 92 6
56,03 13 28 41
6 46 99 4
10 21 35 47
4 54 71,07 2
16 30 43 53
2 63 15 o 38
22 50 59
o 71 23
0,8728 47 58 65
0,8838 80 31 28
6
39 55 66 71
6 88 35
41 4 64 73 77
4 97 47 2 72
47 81 83
2 64,05 55 o 81 88 89
o 14 63 54
0,8718 89 96 95
0,8828 23 71 60 6 97 76,03
66 60,01
6 31 79 4 69,06 11 07
4 40 87 72
2 14 19 13
2 48 95 78 o 23 26 19
o 57 72,03 85 0,8708 31 34 25
0,8818 65 11 91 6 40 41
97 31
6 74 18 4 48 49 37
4 82 26 57,03 2 56 56 43
2 91 34 IO
o 65 64 49
o 99 42 16
0,8698 73 71 55
0,8808 65,08 50 22 6 82 79 61
6 17 58 28 4 90 86 66
4 25 66 34 99
2 94 72
2 34 73 40
47 o 70,07 77,01 78
o 42 81 0,8688 15 09 84
0,8798 51 89 53 6 24 16
59 90
6 59 97 4 32 23 96
4 68 73,05 65 2 40 31 61,02
2 76 12 71 o 49 08
78 38
o 85 20 0,8678 57 46 13
0,8788 93 28 84 6 66 53 19
6 66,02 36 90 4 74
96 60 25
4 IO 43 2 82 68 31
2 18 51 58,02
08
o 91 75 37
o 27 59 0,8668 99 83 43
0,8778 35 67 14 6 71,07 48
20 90
6 44 74 4 16 97 54
4 52 82 26 2 24 78,05 60
2 61 90 32 o 33 12 66
o 69 97 38 0,8658 41 19 72
0,8768 78 74,05 44 6 27
49 77
6 86 13 50 4
57 58 34 83
4 94 20 2 66 41 89
67,03 28 63
2
69
o 74 49 95
o 11 36 0,8648 83 56 62,01
0,8758 20 43 75 6 91 64 06
6 28 51 81 4 99 71 12
4 37 59 87
2 72,08 78 18
2 45 66 93 {) 16 86 24
o 54 74 99 0,8638 25 93 30
0,8748 62 82 59,05
6 33 79,00 35
6 71 89 11 4
17 41 07 41
4 79 97 2 50 47
23 15
2 88 75,05 o 58 22 53
o 96 12 29
1248 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabelul l
Tabele alcoolmetrice - Tabelul I
XII. 1249
( ccntinuare tabel)
( continuare tabelJ
2 3 4
1 2 3 4
0,8628 66 29 58
6 75 37 64 0,8518 21
6 18 65
4 83 44 70 30 25
2 91 51 76 4 71
38 32 76
o 73,00 59 81 2 46 39
0,8618 08 66 87 o 54
82
0,8508 46 87
6 17 73 93 62 53
4 25 80 98 6 92
70 59 98
2 33 87 63,04 4 79
2 66 66,03
o 41 94 10 87 73
0,8608 50 80,02 15 o 95 80
09
6 58 09 21 0,8498 14
78,03 87 20
4 66 16 27 6 11 94 ,,_
2 75 23 32 4 20 -o
84,00 30
o 83 30 38 2 28 07 36
0,8598 91 37 44 o 36
0,8438 14 41
6 74,00 45 49 44 21
4 08 52 55 6 46
52 28 52
2 16 59 61 4 60 34 57
o 24 66 66 2 69 41
0,8588 33 73 72 o 77 48
62
6 41 80 77 0,8478 85 68
6 55 73
4 49 87 83 93
2 4 61 78
58 94 89 79,01 68
o 66 81,02 94 2 09 84
o i5 89
0,8578 74 09 64,00 17
0,8468 81 94
6 83 16 06 26 88
4 91 23 11 6 34 99
95 67,05
2 99 30 17 4 42 85,02 ~-- 10
o 75,07 37 22 2
50 08
0,8568 16 44 28 o 58
15
0,8458 15 20
6 24 51 33 66 22
4 32 58 39 6 26
74 28
2 40 65 44 4 83 31
o 49 ~,,
,~ 50 2 91
35 36
0,8558 o 42 42
57 79 56 99 48
6 65 86 61 0,8448 80,07 47
4 6 55 -q
o~
73 93 67 15 61
2 81 82,00 72 4 23 57
o -90 2 68 62
07 78 31 75
0,8548 98 14 83 o 39 68
6 0,8438 81 73
76,06 21 89 47 88
4 14 28 94 6 55 78
2 23 35 4 94 83
65,00 63 86,01
o 31 42 05 2 71 07
88
0,8538 39 49 11 o 79 94
6 0,8428 14 99
47 56 16 87
56 63 6 21 68,04
4 22 96 27
2 64 70 27 4 81,04 09
o 72 77 32 2 34 14
12 40
0,8528 80 84 38 o 20 19
6 88 91 43 0,8418 47 25
6 28 53
4 97 98 49 36 30
2 77,05 83,04 4 60 35
54 44 66
o 13 11 60 2
51 73
40
o 60 45
79 50

79 - Farmacopeea Română, ed. a X-a

 Tabele alcoolmetrice - Tabelul I Tabele alcoolmetrice - Tabelul f XII. 1251
1250 XII.

( continuare tabel) ( coniinuare tabel)

2 3 4 2 3 4

0,8408 68 86 55 0,8298 86,02 28 9-

-o
6 76 92 60 6 10 34 30
4 84 99 65 4 18 40 35
2 92 87,05 71 2 26 46 39
o 82,00 12 76 o 33 52 44
0,8398 08 18 81 0,8288 41 58 49
6 16 24 86 6 49 64 54
4 24 31 91 4 5Î 69 58
2 32 37 96 2 64 75 63
o 40 43 69,01 o 72 81 68
0,8388 48 50 06 0,8278 80 87 72
6 56 56 11 6 88 93 77
4 64 62 16 4 95 99 82
2 72 69 21 2 87.03 91,05 86
o 80 75 26 o 11 11 91
0,8378 88 82 31 0,8268 18 ,,
,~
95
6 96 88 36 6 26 23 72,00
4 83,04 94 41 4 34 28 05
2 12 88,01 46 2 42 34 09
o 19 07 51 o 49 40 14
0,8368 27 13 56 0.8258 57 46 19
6 35 19 61 6 65 52 23
4 43 26 66 4 ,~
~.-, 58 28
2 51 32 71 2 80 63 32
o 59 38 76 o 88 69 37
0,8358 67 45 81 0,8248 95 75 41
6 75 86 6 88,03 81 46
4 83
51
57 91 4 11 86 -,
:, '
2 91 63 96 2 18 92 55
o 99 70 70,01 o 26 98 60
0,8348 84,07 76 05 0,8238 34 92,04 64
6 15 82 10 6 41 09 69
4 22 88 15 4 49 15 73
2 30 94 20 2 56 21 78
o 38 89,00 25 o 64 26 82
0,8338 46 06 30 0,8228 72 32 87
6 54 13 34 6 79 38 91
4 62 !9 39 4 87 44 96
2 69 25 44 2 95 49 73,00
o 77 31 49 o 89,02 55 05
0,8328 85 37 54 0,8218 10 61 09
6 93 43 59 6 17 66 13
4 85,01 49 63 4 25 72 18
2 09 55 68 2 32 77 22
o 16 61 73 o 40 83 26
0,8318 24 68 78 0,8208 47 88 31
6 32 74 83 6 55 94 35
4 40 80 87 4 62 99 40
2 48 86 92 '.l 70 93,05 44
o
0,8308
55
63
92
98
97
71,02
r o
0,8198
77
85 16
10 48
5~
6 71 90,04 06 6 92 21 57
4 79 10 11. 4 90,00 27 62
2 87 16 16 2 07 32 66
o 95 22 21 o 15 38 70
1252 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabelul I (l'abele alcoolmetrice - Tabelul I !XII. 1253
( continuare tabel)
( continuare tabel)

1 2 3 4
1 2 3 4
0,8188 22 43 74
30 49 79 0,8078 23 27 98
6 6 30 32
4 37 54 83 76,02
60 87 4 37 37 06
2 45 2 44 42 10
o 52 65 91
o 51 47 14
0,8178 60 70 96
67 76 74,00 0,8068 59 51 17
6 6 66 56 21
4 75 81 04
87 09 4 73 61 25
2 82 2
13 80 66 29
o 90 92
o 87 71 33
0,8168 97 98 17
94,03 21 0,8058 94 76 37
6 91,04 6
12 08 25 95,01 80 40
4 4 08 85 44
2 19 13 30
34 2 15 90 48
o 26 19
o 22 94 51
0,8158 34 24 38
29 42 0,8048 29 99 55
6 41 6 36
48 34 46 97,04 59
4 4 43 08 62
2 56 40 50 2
54 50 13 66
o 63 45 o 57 18 70
0,8148 70 50 59
63 0,8038 64 22 73
6 78 55
85 61 67 6 70 27 77
4 4 77 32 81
2 92 66 71
2 84 36 84
o 92,00 71 75
o 91 41 88
0,8138 07 76 79
83 0,8028 98 45 92
2 14 81 6
21 86 87 96,05 50 95
4 4 12 54 99
2 29 92 91 2 19 59 77,02
o 36 97 95 o 26 63 06
0,8128 43 95,02 99
07 75,04 0,8018 33 68 10
6 51 6
58 12 08 39 72 13
4 4 46 77 17
2 65 17 12
16 2 53 81 20
o 72 22
o 60 86 24
0,8118 80 28 20
33 24 0,8008 67 90 27
6 87 6 74
94 38 28 95 31
4 4 80 99 34
32 ~'
2 93,01 43 2 87 98,04 38
o 09 48 36
o 94 08 41
0,8108 16 53 40
44 0,7998 97,0l 13 45
6 23 58
48
6 08 17 48
5 30 63 4 14 22
37 68 52 52
2 2 21 26 55
o 44 73 55
o 28 30 59
0,8098 52 78 59
63 0,7988 34 34 62
6 59 83 6 41 39 65
4 66 88 67
4 48 43 69
2 73 93 71
2 55 47 72
o 80 98 75 o 61 51 75
0,8088 87 96,03 79 0,7978 56
6 95 08 83 68 79
6 75 60 82
4 94,02 13 87 4
17 91 81 64 86
2 09 2
o 16 22 95 88 69 89
o 95 73 92
1254 XII. Tabele alcoolmetrice - Tabelul I

( continuare labe.)

2 3 4
Tabelnl II
0,7968 98,01 77 96 l'IIEPARAREA M.COOLULUI DE DIFERITE COI\CENTRAŢII PRIN Al\IESTECAREA
6 08 I 81 99
DE ALCOOL ŞI APĂ, LA 20 'C (IN GRAME)
4 14 I 85 78,02
2 22 90 05
o 28 94 09
0,7958 34 98 12 ?.' "
u:;
Concentraţia aicoolului obţinut
6
4
41
47
99.02
06
15
19 "' " .
•-<:::::
~LJ
30c
I

40c 50c 70c

2 54 10 22 .b ..... n-o 60c soc 90c
o 61 14 25 5.=: ~
0,7948
6
67
74
18
23
28
32
V::!
;:!""::'.

8 8;a
'-l
:::!
Alcool 1 1
!Aoă Alcool !Apă Alcool
IApă
i
Alcool !Apă
I
AlcooljApă Alcool/Apă Alcool/Apă
4 80 27 35 I, • ! I, I I
2 87 31 38
o 93 35 41 95c 266 734 361 639 459 541 564 436 ..fil.f;i ~ 795 205 927 73
0,7938 99,00 39 45 94c 270 730 366 634 466 534 572 428 686 314 807 193 941 59
6 06 43 48 93c 275 725 372 628 473 527 581 419 696 304 820 180 956 44
4 13 47 51 92c 279 721 377 623 481 519 590 410 707 293 832 168 970 30
2 19 51 54 91c 283 717 383 617 488 512 599 401 717 283 845 155 985 15
o 26 55 57 soc 287 713 389 611 495 505 608 392 728 272 858 142
0,7928 32 59 60 sec 292 708 395 605 503 497 617 383 739 261 871 129
38 62 63 &;c 296 704 401 599 511 489 627 373 751 249 884 116
6 I

4 45 66 66 8/c 301 699 407 593 518 482 636 364 762 238 898 102
2 51 70 69 86c 305 695 413 587 526 474 646 354 774 226 911 89
o 58 74 72 ssc 310 690 420 580 534 466 656 344 786 214 925 75
0,7918 64 78 75 S4c 315 685 427 573 543 457 666 334 798 202 940 60
6 70 82 78 83c 320 680 432 568 551 449 676 324 810 190 954 46
4 77 86 81 82c 325 675 440 560 560 440 687 313 823 177 969 31
2 83 90 84 8]C 330 670 447 553 568 432 698 302 836 164 984 16
o 89 94 88 soc 335 665 454 546 577 423 709 291 849 151
0,7909 93 96 90 79c 340 660 461 539 587 413 720 280 863 137
6 96 97 91 78c 346 654 468 532 596 404 732 268 876 124
7 99 99 92 77c 351 649 475 525 605 395 743 257 890 110
67 100,00 100,00 79,27 76c 357 643 484 516 615 385 755 245 905 95
75c 363 637 492 508 625 375 768 232 920 80
74c 369 631 500 500 636 364 781 219 935 65
73c 375 625 508 492 646 354 794 206 951 49
72c 381 619 517 483 65i 343 807 193 967 33 -r~
7lc 388 612 526 474 669 331 821 179 983 I 17 I
70c 394 606 535 465 680 320 835 165
I
 Tabelul III

PREPARAREA ALCOOLULUI DE DIFERITE CO'\'CENTRAŢII PRIN AMESTECAREA

CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR DE ZA HÂR ÎN FUNCŢIE DE DENSITATEA
DE ALCOOL ŞI APĂ, LA 20 °C (ÎN MILILITRI)
RELATIVA ŞIDE INDICELE DE REFRACŢIE LA 20 °C

Concen- Concentraţia alcoolului obţinut ,'IIIasa de zahăr (în grame)

tratia al- Densitate Indice de refracţie
co~lului
care se
JOC I 35c I 40C I 45c I Soc I 55c I 60C I 65t I 70c I 75c I soc I 85C I goc în 100g
I
II în 1 OOO ml ( a:•J (n!")

diluează V olumul de apă (în mililitri) 1 I

I 2 3 4
I
35c 167 I o - 0,9982 1,3330
1 10,02 1,0021 1,3344
40c 335 144 2 20,12 1,0060 1,3359
45c 3 30,30 1,0099 1,3373
505 290 127
4 40,56 1,0139 1,3388
50c 674 436 255 114 5 50,89 1,0179 1,3403
6 61,31 1,0219 1,3418
55c 845 583 384 229 103 7 71,81 1,0259 1,3433
8 82,40 1,0299 1,3448
Goe 1017 730 514 344 207 95 9 93,06 l,0340 1,3463
10 103,8 1,0381 1,3478
65c 1189 878 644 460 311 190 88
11 ll4,7 1,0423 l,3494
70C 1360 1027 774 577 417 285 175 81 12 125,6 1,0465 l,3509
13 136,6 l ,0507 1,3525
75c 1535 1177 906 694 523 382 264 163 76 14 147,7 1,0549 1,3541
15 158,9 1,0592
soc 1709 1327 1039 812 630 480 353 246 153 72 16 170,2 1,0635
1,3557
1,3573
85c 17 181,5 l,0678 1,3589
1884 1478 1172 932 738 578 443 329 231 144 68
18 193,0 1,0721 l,3605
90c 2061 1630 1306 1052 847 677 414 65 19 204,5 1,0765

~
535 218 138 1,3622
20 216,2 1,0810 1,3638
95c 2239 1785 1443 1174 957 779 629 501 295 209 133 64 21 227,9 1,0854 1,3655
22 239,8 1,0899 1,3672
23 251,7 1,0944 1,3689
Observa/ie. Pentru a obţine alcool de o anumită concentraţie (30c- 90c) se amestecă 1 OOO ml '24 263,8 1,0990
alcool (ia 20 °C) de concentraţia prevăzută în prima coloană verticală cu volumele respective 1,3706
25 275,9 1,1036 1,3723.
de apă (ia 20 °C) prevăzute la intersecţia coloanelor orizontale cu cele verticale. 26 288,l 1,1082 1,3740
Exemplu : pentru a obţine alcool 40c din aleool 90c se amestecă 1 OOO ml alcool 90° cu 1 306 ml 27 300,S 1,1128 1,3758
apă.
28 312,9 1,1175 1,3775
29 325,4 1,1222 1,3793
30 338,1 1,1270 1,3811
31 350,8 1,1318 1,3829
32 363,7 1,1366 1,3847
33 376,7 1,1415 l,3865
34 389,8 1,1463 1,3883
35 402,9 1, 1513 1,3902
36 416,2 1,1562 1,3920
37 429,7 1,1612 1,3939
38 443,2 1,1663 1,3958
39 456,8 1,1713 1,3978
1218 XII. Tabele

( continuare tabel)

2 3 4

40 470,6 1.1764 1,3997

41 484,5 1, 1816 1,4016
42 498,4 1,1868 1,4036
43 512,6 1,1920 1,4056
44 526,8 1,1972 1,4076 DENSITATEA (p) APEI LA DIFERITE TEMPERATUIII
45 541,1 1,2025 1,4096
46 555,6 1,2079 1,4117
47 570,2 1,2132 1,4137 T emPeraturâ Densitate Temt,eratu,-d Densitate
48 584.9 1,2186 1,4158 ( in grade Celsius) ( p) (in grdde Celsius) (p}
49 599,8 1,2241 1,4179
50 614,8 1,2296 1,4200 o 0,99987 27 0,99654
51 629,9 1,2351 1,4221 1 0,99993 28 0,99626
52 645,l 1,2406 1,4242 2 0,99997 29 0,99597
53 661,5 1,2462 1,4264 3 0,99999 30 0.99567
54 676,0 1,2519 1,4285 4 1,00000 31 0,99537
55 691,6 1,2575 1,4307 5 0,99999 :,2 0,99505
56 707.4 1,2632 1.4329 6 0,99997 33 0,99473
57 723,3 1,2690 1,4351 7 0.99993 34 0,99440
58 739,4 1,2748 1,4373 8 0,99988 35 0,99406
59 755,6 1,2806 1,4396 9 0,99981 36 0,9937!
60 771,9 1,2865 1,4418 10 0,99973 3Î 0,99336
61 781,3 1.2924 1,4441 l! 0.99963 ~)8 0,99299
62 804,9 1.2983 1,4464 12 0.99952 39 0,9926'.l
63 821,7 1,3043 1,4486 13 0,99940 40 0.99224
64 838,6 1,3103 1.4509 14 0,99927 45 0,99024
65 855,6 1,3163 1,4532 15 0,99913 50 0,98807
66 872.8 1,3224 1,4555 16 0,99897 55 0,98573
67 890,1 1,3286 1,4579 17 0,99880 60 0,98324
68 907,6 1,3347 1,4603 18 0,99862 fiS 0,98059
69 925,2 1,3409 1,4627 19 0,99843 70 0,9778!
70 943,0 I ,3472 l,4651 2"V 0,99823 75 0,97489
71 961,0 1,3535 1,4676 21 0.99802 80 0.97183
72 979.0 1,3598 1,4700 2:2 0.99780 85 0,96865
73 997,3 1,3661 1,4725 23 0,99756 90 0,96534
74 1016 1,3725 1,4749 24 0,99732 95 0,96192
']{; 1034 1,3790 1,4774 25 0,99707 100 0,-S..838
76 1053 1,3854 1,4799 26 0,99681
77 1072 1,3920 1,4825
78 1091 1,3985 1,4850
79 1110 1.4051 1,4876
80 1129 1,4117 1,4901
81 1149 1,4184 1,4927
82 1169 1,4251 1,4954
83 1188 1,4318 1;4980
84 1208 1,4386 1,5007
85 1229 1,4454 1,5033
 Nmt.UmL DE PICĂTURI PE GRAM (LA 20 •c) PRiVTRU
UNELE LICHIDE ŞI PREPARATE FARMACEUTICE LICHIDE
Dm FR x
CONCEl\'"TRAŢIA ŞI APĂ lN FUNCŢIE
lN GLICEROL A Al\IESTECULUI DE GLICEROL s
DE DENSITATEA RELATIVĂ ŞI DE INDICELE DE REFRACŢIE, LA 20 °C de picături pe
Denumire
gram

Densitatea relativă a hidicele de refracţie al Concentraţiaîn glicerol a Acidum aceticum 57

amesteculu :: am,estecului amestecului Acidum aceticum dilutum 33
(d;&) (n~) (%) A cidum hydrochloricum 20
Acidum hvdrochloricum dilutum 20
Acidum Jăcticum 36
1,229 1,454 87 Acidum phosphoricum 19
1,232 1,455 88 Acidum phosphoricum dilutum 20
Aether 90
1,235 1,457 89 Alcoholum 63
Alcoholum dilutum 56
1,237 1,458 90 Anisi aetheroleum 41 o
A aua destillata 20 ;CI
1,240 1,460 91 Chloroformium 55
1,243 1,461 92 Cinnamomi aetheroleum 40
Citri aetheroleum 52
1,245 1,463 93 Eucalypti aetheroleum 53
F oeniculi aetheroleum 47
1,248 1,464 94 Glvcerolum 25
Lăvandulae aetheroleum 53
1,251 1,466 95 111enthae aetheroleum 52
1,253 1,467 96 Methylis salicylas 38
Pini monianae aetheroleunz 53
1,256 1,469 97 Polysorbatum 80 39
Solutio ammonii acetatis 15%, 27
1,258 1,471 98 Solutio digitoxini 0,1 % 50
Soiutio epinephrini O, 1 % 20
1,261 1,472 99 Solutio iodi spiriiuosa 55
1,263 1,474 100 T inct-ura Aconiti 60
Tinctura a:nticholerina 56
Tinctura Bel/adonnae 57 Picător normal.
Tinctura Opii 56
Tinctura Valerianae 57

Observaţii. Picăturile se măsoară, în cădere liberă, cu ajutorul unui picător normal

(reprezentat în figură) ţinut în poziţie verticală.
Se recomandă fixarea picătorului într-un stativ.
Picătorul normal se curăţă şi se usucă înainte de folosire.
în lipsa picătoru.lui normal se poate folosi o pipetă care se etalonează astfel : se cîntă­
reşte un număr de picături, apropiat de cel prevăzut în tabel pentru lichidul sau prepa-
ratul farmaceutic lichid respectiv, în condiţiile specificate pentru picătorul normal. Se cal-
culează media a cel puţin cinci determinări şi rezultatul obţinut se raportează la 1 g lichid
sau preparat farmaceutic lichid.
 Doze terapeutice uzuale şi maxime XII. 1263

F Masa corporală (în kilograme)

2 10-16
1,5 sub 36
DOZE TERAPEUTICE UZUALE ŞI MAXIME 1,25 sub 56

în tabel sînt înscrise dozele terapeutice uzuale şi maxime pentm adulţi ale produselor
farmacologic active din FR X (substanţe farmaceutice, produse vegetale şi unele preparate
farmaceutice). Dozele terapeutice sînt exprimate, în general, în grame sau în mililitri. În În scopul obţinerii unei mai mari exactităţi s-a elaborat o formulă
cazul dozelor mici şi foarte mici sînt folosite ca unităţi de măsură miligramul sau micro- care permite calcularea dozei copilului pe kilogram masă corporală, ţinînd
gramul. Dacă este cazul, dozele sînt exprimate în unităţi internaţionale. Pentm substanţele seama de raportul suprafeţelor cît şi al maselor corporale ale copilului şi
citostatice, dozele sînt de cele mai multe ori raportate la metru pătrat suprafaţă corporală. adultului:
Dozele terapeutice i,zuale ale majorităţii produselor medicamentoase nu sint strict deli-
mitate, cuprinzînd un domeniu mai larg care depinde de marginea de sigura'i:iţă a produsului s 70
respectiv şi sînt stabilite de cel care prescrie medicamentul, în funcţie de unele caracteristici d = D ·
1,73 m
ale bolnavului. Din acest motiv, dozele terapeutice uzuale prevăzute în tabel au un caracter
orientativ. în care:
Dozele terapeutice maxime (cele mai mari doze terapeutice suportate de majoritatea
pacienţilor fără âpariţia unor fenomene toxice) sînt mai precis delimitate şi nu trebuie de- d doza terapeutică pe kilogram masă corporală la copil ;
păşite decît în cazul în care pe prescripţia medicală se specifică „sic vaio". Dacă pe aceeaşi D doza terapeutică pe kilogram masă corporală la adult;
prescripţie medicală sînt inscrise mai multe produse care conţin acelaşi principiu activ, la
calcularea dozei maxime trebuie să se ţină seama de totalul cantităţilor aceluiaşi principiu s suprafaţa corporală la copil (în metri pătraţi) ;
activ. m masa corporală la copil (în kilograme) ;
Pentru un.ele produse, practic netoxice, s-au înscris în tabel numai dozele terapeutice
uzuale. - • 1,73 = suprafaţa corporală la adult (în metri pătraţi);
În cazul in care dozele uzuale sau dozele maxime sînt aceleaşi pentru o dată şi pentru 70 = masa corporală la adult (în kilograme).
24 h, în tabel valorile respective sînt înscrise atît pentru o dată cit şi pentru 24 h; me·
dicamentul se administrează în acest caz într-o singură priză pe parcursul a 24 h. Calcularea dozei pentru copil, folosind suprafaţa corporală, se efec-
La „Observaţii" sint prevăzute, cînd este cazul, unele caracteristici privind posolo,;ia
(doză de atac, dozaj progresiv, interval minim intre doze, dozaj diferit în funcţie de indi-
tuează cu ajutorul unor tabele în care sînt înscrise înălţimea şi masa corpo-
caţii etc.). rală a copilului, din care se obţine suprafaţa corporală şi procentul pe care
acestea îl reprezintă în raport cu suprafaţa corporaiă a adultului. Doza
Dozele terapeutice pentru copii se pot deduce din dozele pentru adul_ţi: pentru copil reprezintă acelaşi procent din doza pentru adult ca şi suprafaţa
folosind procedee simple, cum ar fi raportarea dozei pe kilogram a adultulm sa corporală faţă de suprafaţa corporală a adultului.
1a masa corporală a copilului. Rezultatele nu sînt satisfăcătoare, obţinîn:
<lu-se în general doze prea mici pentru sugar şi copilul mic şi prea man
pentru nou-născut.
Pentru calcularea unor doze terapeutice cît mai adecvate s-au propus
f armule în care sînt incluşi mai mult factori : virsta, suprafaţa, masa sor-
porală. Aceste formule au un caracter orientativ şi nu pot fi aplicate la
nou-născut sau ia sugar, fiind utile în general după vîrsta de 1 an.
Formula lui Clark poate fi folosită pentru copii peste 2 ani:

d=~D ·F
70

111 care :
d doza terapeutică pentru copil;
D = doza terapeutică pentru adult ;
G = masa corporală a copilului (în kilograme);
F = factor de corecţie a masei corporale.
 llOZELE TERJ\l'BllTICE UZUAJ,E ŞI MAXUU: ALE MEOICAMENTEJ,Olt PENTHU ADULŢI ....
ts.)
O}
il>,.

Dolfe terapmtice uzuale Doze terapeutice maxime

Dm,umire Cale de
administrare Obw·va/ii
pentru o dattl pentru 24 h pentm o dattl f,entn, 24 h ~
1-1
?-<
1 2 3 4 5 6 7

A ce11oco11111arolm11 p.o. 0,002-0,006 g 0,002-0,00G g 0,020 g 0,020 g Tratament sub

controlul timpu- tf
lui de protrombi- ~
nll ~
Doza de atac :
0,010-0,020 g/24 h ~
--·
Ace!azola111idu.1n p.o. 0,250 g 1,000 g 0,500 g 1,500 g Doza iniţlall\: R
1,·
0,500 g "'
Acidum acefy/snlicyli-
Ctt1ti

Acidum aminocaproi-
p.o.

p.o.
0,500-1,000 g

3,000-6,000 g
1,000-5,000 g

12,000-24,000 g
2,000 g

6,000 g
·-
8,000 g

30,000 g
î
-~.
cum i.v, 1,000-5,000 g 10,000 g 6,000 g 30,000 g ;l
~
Acidttn-i ascorbicum p.o. o, 100-0,500 g 0,100--1,000 g ~-
i.m. 0,500 g 0,500- 1,000 g
i.v.

Acidum glutamicum p.o. 2,000-4,000 g 4,000-12,000 g

Acidum hydrochlo,·icum p.o. 0,5 ml 1,5 ml 2 ml 6 ml

dil,,tum

A cidum lacticum p.o. 0,750 g 6,000 g 4,000 g 20,000 g

A cidum ,ialidixiettm p.o. <',500- I.OOO g 2,000- 4,000 g 1,000 g 4,000 g

Acidum nicotinicum p.o. 0,050 -0,200 g 0,300-0,500 g 0,500 g 8,000 g Ca hipolipemiant
dor,ajul este pro-
greBiv

( cottli1tuare tab,!)
~

;;11
a
1 2
I 3 4
I 5 6 7

!'i 0,500-1,000 g 1,000-6,000 g

.g A lumi,iii hydl'O xydatum p.o.
~
"' A mfetamini sulfas p.o. 0,003-0,006 g 0,003-0,009 g 0,009 g 0,030 g

I
!:" A minoglutetltimid11m p.o. 0,250 g 1,000 g 0,500 g 2,000 g Se asocia~ obliga-
torin cu hidro-
~
. cortî1,011ă

.::< 0,100-0,300 g 0,300-1,000 g 0,500 g 1,500 g

tf
A mi1tophylli11um p.o.
i.v. 0,250-0,300 g 0,250-0,750 g 0,500 g 1,500 g ~
0,360 g 0,720-1,080 g 0,500 g 1,500 g

i
i.r.

A milt'iptylini h:ydro- p.o. 0,010-0,050 g 0,050-0,150 g 0,100 g 0,300 g p.o., i.m.: dozaj
chloridum i.m,
perf.
0,025-0,050 g 0,050-0,150 g
0,025-0,050 g
0,050 g 0,200 g
0,100 g
progresiv
~-
Ammonii b,-omidtmt p.o. 0,500--1,000 g 1,000-3,000 g 3,000 g 9,000 g
(
p.o. 1,000 g 4,000 g 4,000 g 12,000 g ·~."'
A mmo,iii cMoridum ;l
-
p.o. 0,015-0,200 g 0,030--0,200 g 0,500 g 1,000 g
A mobarbitalum ,ia/fi-
cu1n !·m·}
1.V.
0,050 g 0,100 g 0,250 g O, 750 g I·
-· ·---
A moxicillinum tl'ihy- p.o. 0,150-0,900 g 0,750-· 4,500 g 1,500 g (i,000 g
dricu111, ~
.....
?-<
A mpicillinum ,iafricwn i.n1. 0,500-1,000 g 2,000-8,000 g 2,500 g 14,000 g
i.v. 1,000- 2,000 g 2,000- 12,000 g

2,000- 4,000 g 5,000 g 15,000 g

---·-·-··--·--·····~--·---
....
Ni
A mpicilli11um tl'ih:ydri- p.o. 0,500--1,000 g Ol
cum 01
 ,._
. 1---; 3 I,
(cm1.linnare fah:l)
't,-:,
o,
O)
""
4 5 6
I
At,opii,i s21lfas j,.o. 0,250--0,500 mg 1,000-2,000 mg 2,000 tng 4,000 tng Dozele 1naxirne
R,C. 0,250 mg 0,500 mg 1,000 mg 2,000 mg pot fi depăşite in ><
......
H
tratnmentnl iuto-
xicaţiei cn c.on1-
puşi orgauofosfo-
rici
Barbitalum p.o. 0,250-0,500 g tl
0,250-0,500 g 0,750 g 1,500 g a
N
Barbitalum natricum p.o. 0,250-0,500 g 0,250-0,500 g 0,750 g 1,500 g
·-·-- "'
c+

Belladonnae folium p.o. 0,050-0,100 g

"'2
0,100-0,200 g 0,200 g 0,600 g 'tl
Benzocahium p.o. 0,250-0,500 g 0,750- 1,500 g 1,000 g 3,000 g - ;o"'
Benzylpenicillinum ka- Ln1.
licum i.v. } 200 OOO-
I OOO OOO U .I.
800 OOO-
20 OOO OOO U.I.
5 OOO OOO U.I. 40 OOO OOO U.I. "'ie
Benzylpenicillinitm i.m. 200 OOO- ['"
natricuui i.v. } I OOO OOO U.I.
800 OOO-
20 OOO OOO U.I.
5 OOO OOO U.I. 40 OOO OOO U .I. în dezechllibnil
hidroelectrolitic do- "'
-~.
zele se adaptea- ;l
• ză concentraţiei .:,

Bismt<thi subcarbonas p.o. 0,600-2,000 g 2,000- 8,000 g 5,000 g

electroliţilor
~-
10,000 g "'
Bismuthi subnilras p.o. 0,300-1,200 g l ,000- 5,000 g 5,000 g 10,000 g
Bromhexini hydrochlo- p.o. 0,004-0,008 g 0,024-0,032 g 0,025 g 0,075 g
ridum
Bromisovalum p.o. 0,300 g 0,900 g 1,500 g 3,000 g
Bromocriptini mesy/as p.o. 0,00125- 0,0025- 0,030 g 0,100 g Dozaj progresiv
0,020 g 0,060 g
Buty/scopolammonii p.o. 0,010 g 0,030-0,040 g 0,050 g
bromidu111 0,100 g
i.m.
i.v. } 0,010 g 0,010-0,030 g 0,020 g 0,060 g
r. 0,010 g 0,030-0,050 g 0,050 g 0,100 g

( contin1uu•e tabel)

1
I :2
I 3 4 5
I 6
I 7

Calci1: bromidum p.o. 0,500-1,000 g 1,000-3,000 g 2,000 g 6,000 g

i.v. 1,000-2,000 g 3,000- 4,000 g 2,000 g 5,000 g
Calcii ca.-bmias j,.o. 0,500--1,000 g 1,000-3,000 g 5,000 g 8,000 g
Calcii chloridum p.o. 0,500-1,000 g 2,000-5,000 g 2,000 g 10,000 g
i.v. 1,000-2,000 g 3,000-·-4,000 g 2,000 g 4,000 g
··-
Calcii dobesilas p.o. 0,250-0,500 g 0,500--0,750 g 0,500 g 1,500 g

Calcii gluconas p.o. 1,000 g 5,000 g 2,000 g l0,000 g

3,000 g 1,000 g 3,000 g t,
i,111.
Î.'V. } 1,000 g
~
"'
~
Calcii glycerophosphas p.o. 0,500-1,000 g 1,000--3,000 g 2,000 g 6,000 g
-
Calcii lac/as p.o. 0,500-1,000 g 5,000 g 5,000 g 10,000 g '1:l

Calcii phosphas 1,.0. 1,000 g 2,000- 5,000 g 2,000 g

------
10,000 g ţ
r,
tribasict<s
-··- "'
Carbama2epinum
Ca.rbenici//inum na-
tricum
p.o.
i.n1.
perf.
0,200 g
1,000-2,000 g
5,000- IO,OOO g
0,600-0,800 g
4,000-·8,000 g
12,000-30,000 g
0,400 g
4,000 g
10,000 g
·-··---
1,200 g
30,000 g
30,000 g
Dozaj progresiv
t"'
1'.I.
Carbocromeni hydrochlo-
ridum
p.o. 0,075-0,150 g 0,225-0,450 g 0,450 g 0,900 g g
Cefalotinum natl'icu,n i.1n.
i.v. }_ 1,000 g 4,000- 6,000 g 2,000 g 12,000 g I·
Cefotaximwn natricwn i.111.
\ 4,000- 6,000 g 2,000 g 12,g
1,000 g
i.v. J
~
Chiniditti sulfas p.o. 0,200-0,300 g 0,600-1,200 g 0,600 g 3,000 g H
?-'
<;:Mnini hydrocltloridttm p.o. O,ZQ0-0,300 g 0,6Q0-1,200 g -~fill__!L__ 2,000 g
Chinini st<lfas j,.o. 0,200-0,300 g 0,300-1,200 g 0,500 g 2,000 g
-·- -- ,_.
Chloramphenicoli nalrii i.111. \ 1,500--2,000 g 1,000 g 4,000 g
t,-:,
sucr:inas 0,500 . /,OOO g O)
i.v. J ....:,
 ( continuare tabel) ,_.
""
o,
1
I 2
I 3
I 4 5
I 6
I 7
co

Ch/01-amphenicolum p,o. 0,250-0,500 g 1,500-3,000 g 1,000 g 3,500 g X

1-t
~
C hlo1'diazepo xidum p.o. 0,005-0,010 g 0,010-0,050 g 0,025 g 0,100 g

Chloropymmini hyd1'0- p,o. 0,025 g 0,075 g 0,050 g 0,150 g

chloridum t1
a
N
Chloroquini dihydroge- p.o. 0,100-0,500 g 0,200-1,200 g 0,600 g 1,500 g C,

nophosphas
"'"'
..,
Chlorpheno,~a-mini p.o. 0,020 g 0,040-0,080 g 0,040 g 0,120 g .g
hydrochlo,-idum
---
[
Chloi-quina.ldolum p.o. 0,100-0,200 g 0,300--0,600 g
n·
r. 0,100-0,200 g 0,400-0,800 g "'
~

Chlorzoxazonmn p.o. 0,250-0,500 g 0,750--1,500 g

-
0,750 g 2,250 g
g
---- ·- ~
Chy111otrypsinum Î.tll. -~.
local
infiltr.
aerosoli
} 0, 100---0,200 uTEE 0,100- 0,200 uTEE ;:l
!;
J
Clomipramini p.o. "'
hyd,-och/oridum i.m. } 0,010-0,025 g 0,050-0,150 g
0,050-0,075 g
0,050 g 0,300 g
o. 150 g
perf.
Clonidinum p.o. 0,050-0,300 mg 0,200-0,900 mg 0,500 mg 2,000 mg
C/oxaci/linum natricum p,o. 0.500-1,000 g 2,000--4,000 g 2,000 g 6,000 g
i.nt.
i.v. } 0,500-1,500 g
2,000-6,000 g 2,000 g G,000 g

Cocaini hyd.-ochloi-i- local 0,010-0,020 g 0,030 g

dum (mucoase)
Codeini hydrochloridum p.o. 0,010-0,020 g 0,060 g 0,100 g 0,300 g
Codeini f,ltosphas p.o. 0,010--0,020 g 0,060 g g g

( continuare tabel)
,. .. ,,,.,,, .... .,.,.. .,.. , ···~"' .,.._, .- ~ _,, - ·--- ,..• ····;,, ..
1
I 2
I 3
I 4 5
I 6
I 7

Codeinum p.o. 0,010-0,020 g 0,050 g 0,060 g 0,200 g

Coffeinum p,o. 0,100-0,250 g 0,200-0,500 g 0,500 g 1,500 g

-
Coffeinwn et acidum p.o. ,!, 0,200-0,500 g 0,400- 1,000 g 1,000 g 3,000 g
citricum
Coffeinum et natl'ii p,o. 0,200--0,500 g 0,400-1,000 g 1,000 g 3,000 g
benzoas s.c. O, 100-0,250 g 0,200-- 1,000 g 0,500 g 2,000 g

Colchicinitrn p,o, 0,0005--0,001 g 0,002-0,003 g 0,002 g 0,004 g

t,
p.o, 0,00002-0,005 g 0,015 g O,015 g Doza maximă se a
Coleca.lciferolum
1.lll, } 0,00002--0,005 g
(800-200 OOO U.I.) (800- 200 OOO U .I.) (600 OOO U .I.) (600 OOO U.I.) administrează cel ~
mult o dată la "'
3 luni ~
'tJ
----
Cotistirnethatuni i.tn. } 1 OOO OOO- 3 500 OOO- 3 500 OOO U.L 10 OOO OOO U ,I. "'ţ;.
natricum perf. 2 OOO OOO U.I. 7 OOO OOO U.I. R'
Colistini snljâs p.o, 2 OOO OOO- 7 OOO OOO - 6 OOO OOO U.I. 18 OOO OOO U.I. "'
~

3 OOO OOO U.I.

------
10 OOO OOO U .I. g
Compressi glyceiyli p.o. 0,0005 g 0,0005-0,002 g 0,001 g 0,004 g ~
trinitratis -~-
Cortisoni acetas p,o. 0,005-0.025 g 0,025-0,075 g 0,150 g 0,300 g ;:I
i.1n. 0,050--0,100 g 0,050-0,400 g 0,200 g 0,600 g
Cyanocobala.tnt'.n1tni i.m.
s.c. } 0,005-1,000 mg
...
0,005--1,000 mg 1,000 mg 1,000 mg Doza maximă
administrează
se
cel
I·
mult o dată la
2-3 zile
Cyclobarbitalum p.o. 0,100-0,200 g 0,100-0,200 g 0,300 g 0,600 g X
1-t
p,o. 0,100-0,400 g 0,400 g 0,800 g ~
Cyclobarbitalum cal- O, I00-0,200 g
cicunz
p.o. ,_.
Cyclof>hosphamidum
i.nt.
i.v. } 0,050-0,100 g O, !00---0,200 g 4,000 g N>
m
<:O
 ( co11ti11uare tabel J ,....
I'-'
~~
o
• 1 2
I 3
I 4 5 o 7

Cyproheptadini p.o. 0,004-0,008 g 0,0!2--0,020 g 0,012 g 0,032 g

hydrochloridum ~
:-<
Deslanosidum i.v. 0,200-0,400 mg 1,600 mg 2,400 mg 2,400 mg
Desoxyco1'loni i.n1. 0,005 g 0,005 g 0,010 g 0,020 g
acetas
De xamethasonim,
Diazepamum
p.o.
p.o.
i.m.
0,0005-0,0015 g
0,002-0,010 g
0,0005-0,009 g
0,002-0,030 g
0,010 g
0,020 g
0,030 g
0,080 g
i...
!1)

Î. V• } 0,010--0,020 g 0,010-0,040 g 0,020 g 0,080 g i:l

'1j
r. 0,010 g 0,020 g 0,020 g 0,080 g !1)

Diclofe,iacum natricum p.o. 0,025-0,050 g 0,075-0,100 g 0,100 g 0,150 g

"''""
;:;·
!1)

Digitalis purpu,·eae p.o. 0,100 g 0,100-0,200 g 0,300 g 1,000 g

pulvis titratus
Digitoxinum p.o. 0,100-0,200 mg 0,100-0,200 mg 0,500 mg 1,000 mg
I
<ii'
Digoxi11um p.o. 0,00025-0,000.5 g 0,0005-0,001 g 0,001 g 0,002 g -~-
t.v.
------- 0,0005-0,001 g 0,0005-0,001 g 0,001 g 0,0015 g g
Dihydralazini sulfas p.o. 0,0125-0,050 g 0,025-0,150 g O,100 g 0,200 g g.
Dihydroergotamini p.o. 0,001-0,0025 g 0,0025-0,0075 g 0,005 g 0,010 g 11)

mesylas s.c.
i.111.
Lv. } 0,0005-0,001 g 0,001-0,002 g 0,001 g 0,00:3 g
------
Dipyridamolum p.o. 0,025--0,075 g 0,075-0,300 g o. 100 g 0,450 g
i.111. 0,010 g 0,020-0,030 g 0,020 g 0,060 g
Disulfiramum p.o. 0,100--0,400 g 0,100-0,800 g 1,000 g 2,000 g
Dopainini hydrochlo- perf. 0,002-0,020 mg/ 0,050 mg/
ridttm /Kg/min /Kg/min
Doxepini hydrochlori- p.o. 0,025--0,050 g 0,075--0,150 g 0,100 g 0,300 g
dum
Do xycyclini p.o.
-- i.v.
\ 0,!00---0,200 g 0,600 g 0,600 g lent san în
h;•,!i-ochloridum i.v. I
0,050---0, 100 S
I perfuzie

( continuare tabel)

1
I 2
I 3 4 5
I 6
I 7

Ephedrini p,o. 0,010-0,030 g 0,030-0,075 g 0,060 g 0,150 g

hydrochloridum s.c. 0,010-0,030 g 0,030-0,075 g 0,050 g 0,120 g

4-Epidoxorttbicini i.v. } 0,060--0,090 g/ 0,060-0,090 g/ 0,090 g/m 2 0,090 g/m 2 Doza se poate repe-
hydroch/oridttm perf. /m• /m• ta după 21 de zile
1.,j,inephrinu.m s.c. 0,100-0,250 mg 0,200-1,000 mg 1,000 mg 2,000 mg i.v. lent, 111 diluţie
i.v, 0,050-0,100 mg 0,100-0,250 mg 0,500 mg 2,500 mg
Ergocalciferolum p.o. 0,00025-0,0075 g 0,00025-0,0075 g 0,015 g 0,015 g
i.m. 0,0075-0,015 g 0,0075-0,015 g 0,015 g 0,015 g
t,
Ergometrini hydro- p.o. 0,200-0,400 mg 0,500-1,000 mg 1,000 mg 2,000 mg
genomaleas i.n1.
i.v.
0,200 mg
0,100 mg
0,200-1,000 mg
0,100-0,500 mg
0,500 mg
0,200 mg
1,000 mg
0,500 mg ...~-,
!1)

E1gotamini tartl'as p.o. 0,0005-0,001 g 0,001--0,002 g 0,004 g 0,006 g Cel 11111lt 0,012 g/ lCl
'1j
s.c. l 0,0005-0,001 g 0,0005 g 0,002 g /săptămînă
i.m. J
0,000125--0,0005 g
l;:;·
Erythro11iycin-i i.v. 250 OOO U.I. 1 OOO OOO- 500 OOO U.I. 4 OOO OOO U .I. 11)

lactobionas 2 OOO OOO U.l.

4,000 g
~
p
"'
Erythromycin.i propio- p.o. 0,200-0,400 g 1,000-4,000 g 0,500 g
nas <ii'
2,000-8,000 g 0,750 g H,000 g
-~.
EtamsylCltum p.o. 0,500 g
~
!·m. } 0,250---0,500 g 0,500-1,000 g 0,500 g 1,500 g

i·
1.V.

Ethambutoli dihydm- p.o. 0,015-0,025 g/ 0,015--0,025 g/ 0,040 g/kg 0,040 g/kg

chloridum /kg /kg
Ethinyleslradiolum p.o. 0,010-0,025 mg 0,020-0,100 mg 1,000 mg 1,000 mg
Ethionamidum
Ethylmorphini
p.o.
p.o.
0,250 g
0,015-0,030 g
0,500-1,000 g
0,030-0,090 g
0,500 g
0,100 g
1,000 g
0,300 g
o
!"'"-i
hydrochloridum
0,200 g
Extrnctum Belladon-
nae siccuni
p.o. 0,015 g 0,030 g 0,075 g
....
----- -~-·-~------ "~-- - ~~-.----M t,,:)
•.J
Fu,,a,-wlido;/:l.tm f>,0. 0,100 g 0,400 g 0,2.()0 g 0,800 g ,,,,,\
 ( co11.fi11uare tal,cl) ....
1
-~
N)

N)
2
I 3
I ,{ 5
I 6
I 7

Furnsemidum p.o. 0,040 g 0,040-0,120 g 0,120 g O,600 g 111 insuficienţa re-

nală cronică, ~
i.111.
i.v. } 0,020--0,040 g 0,020-0,040 g O, 100 g 0,600 g
nrnxin1ă
doza
1ientru
t-<
24 h poate ajunge
la 1,000 g
-
Ge1tlamicini sttlfas i.m.
i.v. } 0,040-0,080 g 0,080--0,240 g 0,160 g 0,420 g Nt1
Î11
se foloseşte
tratamentele w
prelungite 11>
p~stc
10 zile sau în tra- ~

Glibenclamidum p.o. 0,0025--0,005 g 0,0025-0,010 g

-·---
0,010 g 0,015 g
tamente repetate
Dozaj progresiv j
Glutethimidum p.o. 0,250-0,500 g 0,250-0,500 g ----°"'500 g ·--
I ,OOO g ~-'""
Griseofulvinu111 p.o. 0,125-0,250 g 0,500-1,000 g 0,500 g 2,000 g
G1<aiacolu111
Guaifenesinmn
p.o.
p.o.
0,250 g
0,200-0,300 g
0,750 ş_

0,600-0,900 g
0,500 g
0,400 g
1,500 g
1,200 g
l11>
;::'I.
Guanethidini sulfas p.o. 0,010-0,025 g 0,025-0,050 g 0,100 g 0,300 g Dozaj progresiv ;:l
Hep.arinum natricttm s.c. 5000- 10000-· Dozele maxime se

i.v.
20 OOO U.I.
5 OOO-
20 OOO U.I.
20 OOO U.I.
20 OOO-
60 OOO lJ.I.
stabilesc sub con-
trolul timpului de
_':~_':gui are
i·
JJe,Yestroli diacetas p.o. 0,0005--0,001 g 0,001--0,003 g 0,002 g 0,004 g * în neoplazii de
(0,020 g)* prostată
i.111. 0,0005---0,001 g 0,001--0,005 g 0,002 g 0,003 g
(0,100 g)*
Histamini dihj1dro- S,C. 0,010 mg/kg 0,010 mg/kg 1,000 mg 2,000 mg
chloridum
JJydrochlorothiazidt<m p.o. 0,025-0,050 g
I 0,025-0,100 g 0,100 g 0,200 g
Iiydrocortisoni ace/as peri- 0,005-0,050 g 0,005 .Q,050 g 0,125 g O, 125 g
şi ill-
tra.arti\
cular

( continuare tabel)

2 3 4 5 (j 7

Hycfrocortisoni i.v. I o,oso-0,100 g 0,100--1,IJOO g 0,500 g 2,000 g

he,nisucci1ias
!'.?'drocortisonitni j,.o. __ _I __ O,OW-0,020 g I 0,020--0,060 g 0,080 g I 0,100 g l-------
Hydromorphoni s.c. I I 0,001- 0,002 g 0,002-·0,004 g 0,004 g 0,008 g
hydrochloridum i.111. f
i.m. 0,[25-0,250 g 0,125--0,250 g 0,500 g 0,500 g Dozele se pot re-
li y droxyprog•steroni
peta la intervale
rnjii-oas <le cel puţin 3 zi-
le t:,

Jbu.proj'enum ,J.O.
r.
I 0.200-0,600 g
0,200--0,500 g
1.200- ,.600 g
0,500-1,000 g
0,800 g
0,800 g
2,400 g
2,400 g I _ _ _ _ _ __
g
11>
<+
"'
lmijwamini hydrn- I p.o. 0,010-0,025 g 0,050--0,150 g 0,100 g 0,300 g
~
ehloridum
IHdometacimmi
i.111.

p.o. l
0,025 g
0,025 g
0,025-0,100 g
0,050---0,150 g
0,050 g
0,075 g
0,200 g
0,200 g
1-------
a
g·
r. I
I niectal,i/e oxytocini
--------1
perf. }
i.m.
p.o.
0,5-3,0 U.I.

0,025 g*
I ,O-- 5,0 U .I.
..J-------1-------11-----
0,025-0,100 g*
5,0 U.I.

0,100 g*
10,0 lT.I.

0,400 g* * = expectorant
I
~
lpecacuanhae radix ';'.I.
1,000 g** 1,000 g** 2,000 g** 2,000 g** ** = e1netic
lson.iazidum I p.o.
--- 0,100-0,200 g 0,300-0,600 g 0,500 g - 1,000 g
1-------
;I

Jsoprenalini hydro-
c!tlol'idum
s.l.
i.m.
i.v.
O,010 g
0,0002 g
0,00002-0,00006g
O,050 g
0,0004 g
0,0002 g
O,050 g
0,0002 g
0,0002 g
O, 120
0,001
0,001
g
g
g
i. v. diluat sau in
perfuzie i·
lsosorbidi dinitras s.l. 0,0025-0,010 g 0,015-0,060 g 0,040 g 0,120 g
d-ilutitm p.o. 0,005-0,030 g 0,020-0,060 g 0,040 g 0,120 g
~
~ 1,000--2,000 g 3,ooo---4,ooo g a,ooo g 0,000 g H
](a/ii brom·idum t-'
p.o. 1,000 g 1,000--a.ooo g 2,000 g 7,ooo g Dozele se adaptea-
Jfo.lii chloridum
ză nivelului pota-
semiel
......
~~'.;~;:-:'.; ; :~f;,H,; ~~;~~Fl-----=~~H~::~l· . 'o~~~-hlr;f 0·°--2-.. ~-~·?~'.~;f~(f
2
j ~J)O_ !L_ I-·- ~l}~~ }- -1- ;J~ :~~H I
M
•,1
w
 ( continuare tabel) ......
i,-:,
1

](a/ii hydrngeno-
I z
I 3
I 4
I 5 6
I 7
-.]
,I>-

p.o. 2,000-6,000 g 2,000- 6,000 g

tartras
X
,_.
l(alii iodidum p.o. 0,250---0,500 g
------ H
l,000-2,000 g 2,000 g 6,000 g
J(anamycini sulfas i.111. 0,0075 g/kg -
0,015 g/kg 0,010 g/kg 0,020 g/kg Durata ma,dm11 a
tratament.ului este t,
Lanalosidum C p.o.
- de 10 zile
~
0,00025--0,001 g 0,001--0,0015 g 0,001 g ,,.,.
0,002 g
Levomepromazini - -------- ---------- (1)
p.o. -··-----· -
hydrogenomaleas i.m.
0,002--0,025 g
0,025 g
0,010-0,100 g
0,075 g
0,100 g
0,050 g
0,500 g
0,250 g
~
Lidocaini s.c. ··- -·------- .. ----
~
,,.,.
0,050-0,l(X) g 0,700-0,800 g 0,200 g ;;;·
hydrochloridu,n 2,000 g
!-111. } 0,050-0,100 g O, 100--0,200 g 0,200 g
(1)
1.V. 0,300 g
Lithii carbo1ias p.o. 0,:300-0,600 g 0,600--1,500 g 0,900 g
--··
2,400 g
-- ~
A
Dozaj individu a-

Lynestrenolum . -
lizat îu funcţie
de nivelul sanguin
"'
-~-
p.o. 0,0025-0,005 g 0,0025--0,010 g 0,005 g ;3
.. - 0,015 g A
M agnesii glutamolactas p.o.
M·agnesii o.,ydum p.o.
0,300 g
0,250-1,000 g*
2,000-5,000 g**
1,200-2,400 g
1,000-3,000 g*
* Antiacid
f·
2,000-5,000 g**
Magnesii peroxydum ---·- ** Laxativ
p.o. 0,250-0,500 g _ _!.:!:l_~-3._000 g __
li-[ agnesii subcarbonas p.o. 0,250-1,000 g* 1,000--3,000 g*
--
2,000- 5,000 g** 2,000--5,000 g**
* Antiacid
M agnesii sitlfas ** Laxativ
p.o. 5,000-15,000 g 5,000-15,00 g f 30,00 g 30,00 g i.v.lentsauln per-
!.m. 1,000 g 4,000-6,000 g 2,000 g
i.v. 12,00 g fuzie
1,000-2,000 g 6,000-10,00 g I 6,()00 g 12,00 g
Manitolu,n perf. 50,00-100,0 g 150,000 g
M aprntilini ·-·- ..
p.o. 0,010---0,050 g 0,030--0, 150 g 0,150 g
hydrochloriditm 0,300 g Dozaj progresiv,
i.v. \ 0,025-0,150 g 0,075 g
O,1125-- O,ORO g 0,150 g i.v. lent
perf. f

( continua, e ţal,el)

z J 4 5 6 7
' '
Ilfec/ofcnoxati hyd,·o- p.o. 0,300-0,600 g 0,600--1,200 g 2,000 g 4,000 g l.v. lent
dtloridum i.v. \ 0,250- 0,500 g 1,000--3,000 g 1,000 g 3,000 g
perf. ţ
f g 0,600 g •în tratamentul
111 edro .vyprogesteroni
are tas
p.o.
0,010-0,040 g
\ 0,200-0,500 g*
{ 0,010-0,040 g
0,200-0,500 g* { 0,600
0,600 g* 0,600 g* cancerul ul en,lo-
i.1n. 0,100-0,400 g* O, 100-0, 400 g* 0,600 g* 0,600 g* metria!
- ..
Ilfrpacrini h:,•dro- p.o. O, 100--0 ,200 g O, 100-0,800 g 0,300 g 1,000 g
ch/oridum
p.o. 0,200-- 0,400 g 0,400--- 1,200 g 0,800 g 2,400 g t,
~!.:f•roi1amatum
ll1eiamizoluni natricnm p.o. O,500-- ! ,OOO g 0,500--,l,OOO g 5,000 g 7,500 g
2
i.m. ""
N-

i.v. } l,000-2,000 g 2,000 g 5,000 g 7,500 g

~
r. 1,000 g 1,000-3,000 g 5,000 g 7,500 g
~
Metformini hydro- p.o. 0,500 -1,000 g 1,000-<l,OOO g 1,000 g 3,000 g P:
C)
chloriditm
""
JIIethadoni hydro-
ch/oridum
p.o.
s.c.
0,0025---0,005 g 0,005--0,010 g
0,005--0,010 g
0,015 g
0,010 g
0,040 g
0,020 g
Nu. se administrea-
ză copiilor sub
~A
} 0,005 g

111,:thenl!minion
i.1n.
p.o. 0,500-- 1,000 g 2,000--3,000 g 2,000 g 4,000 g
4 ani
"'
~-
i.v. ;3
p.o. 0,005---0,010 g
Mcthotrexatum
i.1n.
i.v. } 0,005-0,060 g
0,100 g
O, 100 g
Asocierea cu
fo!inatnl de
calciu permite
I·
i.r. 0,005-0,010 g 0,015 g creşterea do1,e-
zelor.
Formele injec- :>-G
tablle se admi- ,_,
H
nlstrează in-
termltent
M efhflergometrini p.o., 0,125--0,250 mg 0,375--0,750 mg 0,500 mg 1,500 mg ......
hydro'genomaleas i.m. 0,200 mg 0,200-0,400 mg 0,300 mg 0,600 mg i.v. lent ~
i. V• 0,100---0,200 mg~ 0,100--0,'.?.0ll mg 0,:,oo rng 0,El00 mg ""'
01
 ( continuare tabel) 1--'
N>
-'I
1 2 3 [ 4 fi
I 6 7
cn

Jlfethylteslosleronum f'.o. 0,005-0,010 g 0,050--·0,100 g* 0,050 g 0,100 g * Tratamentul

cancerului n1au1ar ~
Methyltltionini chiori- p.o. 0,050-0,150 g r-'
0,150-0,450 g 0,200 g 0,600 g
dum
Afetocloprnmidi hydro- p.o. 0,005--0,010 g 0,010-0,030 g
chlorid,1111, 0,030 g 0,060 g
Î.111.
i.v.
r.
}
0,010 g
0,020 g
0,020 g

0,020-0,040 g
0,020 g

0,020 g
0,040 g

0,040 g
î
M etronidazolun,

M01-phini
hydrnchloridwn
p.o.
perf.
p.o.
i.m. }
,, 0,250--· l,OOO g

0,010 g
0,010--0,020 g
0,500- 2,250 g
1,500 g
0,010-0,040 g
0,010-0,040 g
2,000 g

0,020 g
0,020 g
3,000 g
1,500 g
0,060 g
0,060 g
Nu se adminis-
trează copiilor sub
I~-
N atrii ominosa.licylas
s.c.
p.o.
perf.
2,000-3,000 g 10,00-12,00 g
10,00- 15,00 g
15,00 g
15,00 g
3 ani
I
"'
-ia.
Natrii benzoas p.o. 0,250--0,500 g 1,000-2,000 g 1,000 g 4,000 g ~
Natrii bromidum p.o. 1,000 g 3,000 g 3,000 g 9,000 g
N atrii citras p.o.
i.v.
0,500-1,500 g
0,020 g/kg
3,000- 5,000 g
0,020 g/kg
2,000 g
0,080 g/kg
10,000 g
0,080 g/kg
I·
"'
Natrii cyclamas p.o. O, 100--0,200 g 0,200- 1,000 g 1,000 g 4,000 g
Natrii fluoriduin p.o. 0,0022 g 0,0022 g 0,010 g 0,010 g
Nalt-ii hydrogenocar- p.o. 0,500--2,000 g 1,000-5,000 g
bonas perf. 5,000 g
N afrii iodidum p.o. 0,300-0,500 g 1,000-2,000 g 2,000 g 6,000 g
N atrii nitris p.o. 0,050-0,100 g 0,150-0,300 g 0,300 g 1,000 g
i.v'. 0,020-0,100 g 0,050--0,200 g 0,100 g 0,300 g
N atrii saticylas p.o. 0,500- 1,000 g :J,000-- 6,000 g 2,000 g 10,000 g Dozele mari se aso-
ciază cu hidro-
genocarbonat de
-. .... sodiu
Nalrii sul/as P.o. g 5.000-'.>,0 oo·-;;:
g , .. -. '
g g

....~·-·

( continuare tabel)

1
Natrii thiosulfas
I 2

p.o.
I 3

l,OUO g
I 4
1,000-6,000 g
5

2,000 g
(j

8,000 g
7

.
Neomyci,ii sulfas
i.v.
p.o.
1,000 g
0,500-1,000 g
1,000-4,000 g
2,000-4,000 g
4,000 g
1,000 g
8,000 g
6,000 g
Neostigmini bromidu.m p,o. 0,015 g 0,030-0,090 g 0,030 g 0,150 g " Ca decurarizant
s.c.
i.u1.
i.v.
} 0,00025-0,0005 g 0,00025-0,001 g 0,0025 g* 0,005 g*

Nicotiitamidum p,o. 0,015-0,250 g 0,600 g 0,500 g 1,000 g

i.v'. lent
~.ltl.
I.V.
} 0,006-0,100 g 0,500 g 0,500 g 1,000 g w
"'
Nifedipinum

Nitrazepammn
p.o.
s.l.
/M,
} 0,010 g

0,005-0,010 g
0,030-0,060 g

0,005-0,015 g
0,030 g

0,010 g
0,120 g

0,030 g
!~
.,...
Nitl'Ofurantoinum p.o. 0,100 g 0,400 g 0,300 g 0,600 g ;:;·
l ,000-2,000 mg 2,000-4,000 mg 2,000 mg 4,000 mg Durata perfuziei "'
Norepin.ephl'ini
hydrogenotartrns
i.111.
perf. 0,002-0,004 mg
/miu
0,020 mg/
min
este lu funcţie
de redresarea ten- î
NortriptyliHi p.o. 0,025--0,050 g 0,050-0,100 g 0,100 g 0,300 g
siunii arteriale
~-"'
~
ltydroc!tloridu,n
Noscapini
hyd1'oclt lorid1t 1n
Nyslatinum
p,o.

p.o.
0,015-0,030 g

1 OOO OOO U.I.

0,030-0,090 g

3 OOO OOO-
0,060 g

2 OOO OOO U .I.

0,200 g

IO OOO OOO U.I.

I·
4 OOO OOO U .I.
Opium pulverntwn p.o. 0,010-0,050 g 0,200 g 0,150 g 0,500 g
~
.....
Oxacillinum natricu.-;n p.o, 0,500-1,000 g 2,000- 4,000 g 2,000 g 8,000 g 1-1
~.ni. } 3,000-6,000 g 2,000 g 12,000 g
'i.v. leut
0,500-1,000 g
I.V•
0,250-1,000 g 1,000---3,000 g _____ 2,000 g
--
tinuni p.o. I
~:~?0-8,000 g .......
ini f!,o. \ 0,050--0,100 g 0,100- 0,400 g 0,200 g 0,(1(1() g
N>
-.I
h) oridum s.c. I -.J
 (co'1tinu11re ta/;t/) .....
I
,,
..M
1 I
2
I 3
I
4 5
I 6
I 7
o:,

Pa-racetamoluni p.o. 0,500 g 0,500-- 1,500 g 1,000 g 3,000 g Durata tratan1en-

r. 1,000 g 1,000-- 2,000 g 1,000 g 3,000 g tului: cel 1111111: >::
1--i
H
-- -·~---- I O zile
·--· --·
l'arajjinwn liquiduin p.o. 10,00--30,00 g 10,00--30,00 g
Pentae,·it/wityli tetrn=··--· p.o. 0,010-0,040 g ·0:040-0,120 g 0,050 g
---·
0,240 g
iiitras dilutum
Pentijyllinum
Pentoxifyllinum
- p.o.
p.o.
0,200-0,400 g
··-0:100-0,200 g
0,400-0,800 g
0,300-0,600 g
0,400 g
0,400 g
1,200 g
1,200 g
i"'
i.v. j 0,300 g 0,300 g 0,600 g
1ti'
~
O,l00 g
perf.
-~·-
Pepsimtm p,o. 0)00-0,500 g 0,200-- I.OOO g "'f;.
Pethidini
hydrochloridum
p.o. -·-o:os0--0,100 g 0,050-0,200 g 0,150 g 0,500 g 2·
i.rn.
s.c. } 0,050--0,100 g 0,050--0,200 g 0,150 g 0,400 g
~
i.v. 0,050 g 0,050-0,150 g 0,100 g 0,300 g A
---
fJhenacetinu1n jJ,O. 0,200-0,400 g O,500--- 1,000 g 0,500 g 1,500 g 1.'
p1i,;;;;,zonum p.o. o, 250 -- o ,5oo··i-- 0,500-1,000 g l,O00g-- 3,000 g
;:'1,
I1Jumiramini anzinosa~ p.o.
--·-- 0,025-0,050 g"""" 0,075-0, 150 g 0,075 g ;;l
0,200 g
/icylas i.111.
i.v. } 0,025 g 0,025--0,050 g 0,050 g 0,100 g
i·
Phenobarbitalum p.o. 0,015-0,100 g 0,030-0,200 g 0,300 g 0,600 g
Phenoba.rbitalum p.o. 0,015-0,IOO g 0,030--0,200 g 0,300 g 0,600 g
na.tricum. i.n1. 0,100-0,200 g 0,200--0,400 g 0,300 g 0,600 g
-Fii;iîoxymcthylfm,i- p.o. 600 OOO U.I.
- 3 600 OOO u.r:--· 2 OOO OOO U .I. 10 OOO OOO U.l.
cillinum
.Phenylbutazon.um 0,200 g
----
p.o. 0,200--0,400 g 0,400 g 0,800 g
r. 0,250 g 0,250-0,500 g 0,500 g 1,000 g
Phenytoinum p.o. 0,050-0,150 g 0,150--0,300 g 0,300 g 0,600 g
Phy;-,stigmini salicy/a.s p.o. ---0,250--0,500 mg
-- 0,250-2,000 mg.
s.c. } 1,000 mg :l,000 mg

Phytomenadion.um p.o.
i.m. } 0,005-0,015 g o,oos-o,oao g 0,020 g 0,050 g
i.v. leut
i.v. 0,002-0,010 g 0,010 0,040 g 0,020 g 0,050 g

- - - - - - .----------Hh,$3.............____ , ____ . _ _ _ _ _ _

(ronti11uare ta1,e()

1 2
I 3
0,005 g
I 4
0,005---0,010 g
I 5

0,020 g
I 6
I 7
l'ilocarpini hydro • p.o. 0,040 g
chloridum s.c. 0,005 g
... 0,005--0,010 g 0,010 g 0,030 g
Pilocarpini nitras p.o. 0,005 g 0,005 g 0,020 g 0,040 g
s.c. 0,005 g 0,010 g 0,0IO g 0,030 g
- ----·---
Piperazini adipas p.o. 1,000-3,000 g 1,000-3,000 g 3,500 g* 3,500 g* * Cel mult 2 zile
consecutiv
Pipe.-azinum hexahy- p.o. l ,000--3,000 g 1,000-3,000 g 3,500 g* 3,500 g* * Cel mult 2 zile
dricum consecutiv
-
Piracetamunt p.o. 0,400-0,800 g 1,200--2,400 g 1,600 g 5,000 g
i.111.
i.v. } 1,000-3,000 g 3,000 g 3,000 g 12,000 g

l'iroxicamum p.o. 0,010-0,020 g 0,010-0,020 g 0,040 g 0,040 g

-·-·--· w
~
··-
Podophylli resina p.o. 0,010-0,020 g 0,010-0,050 g 0,100 g 0,200 g Nn se foloseşte ~
pentru adminis-
trare interni\ i~
Polymyxini B su.lfas
Pndnisoloni ace/as
p.o.
i.1n.
0,100 g
----. ---··
0,025 g
0,400 g
0,025 g
0,150 g
0,100 g
0,600 g
0,100 g
~-
~
-·~-· ----
J',,ednisolonum p.o . 0,005-0,030 g 0,005-0,100 g 0,050 g 0,150 g
.Predt;isoni a.cetas p.o. 0,005-0,030 g 0,005-0,100 g 0,050 g 0,150 g ;.'
·Prednisonu.m
Prenylamini lactas
p.o. 0,005-0,030 g 0,005-0,100 g
0,060-0,180 g
0,050 g 0,150 g -~.
p.o. 0,060 g 0,120 g 0,240 g
~
Primidonum p.o. 0,250 g 0,250-1,000 g 0,500 g 2,000 g
Procaini
hydi-ochloridum
-- soluţie 0,25%
p.o.
i.v.
anestezie de
0,050- 0,100 g
0,050-0,100 g
0,050-0,100 g
0,050-0, 100 g
150 ml
0,500 g
0,100 g
1,000-2,000 g
0,300 g
750 1111
i·
- soluţie 0,5% infiltraţie Ii 100 111! 250 ml
- soluţie 1,0% troncularl\ 20 ml 100 ml
- soluţie 2,0% 10 ml 30 ml :X:
....,
-·- soluţie S,0% lc.... 2 ml - ?-'
Prochlorperazini hydro- p.o. O,OI0-0,030 g 0,030-0,060 g 0,100 g 0,250 g Ca antipsihotic ;
genomaleas r. 0,025 g 0,025-0,050 g 0,100 g 0,250 g dozaj progresiv
p-;:;ge:Steronuni i.m. --()})05-0,025 g 0,010-0,025 g- 0,100 g 0,200 g ,_.
N>
1 )-ro Hli:/Jiazini p.o. O,U25---0,050 g 0,025--0,100 g 0,100 g . 0,200 g ... ....:,
co
hyd1·ogen.01naleas i.n1. \ O,025- O,050 g 0,025---0,100 g 0,050 g O,ISIJ g
i.v. J
 ( eontinwwe iltbcl) ......
t:v
o:,
o
1
I 2
I 3 4
I 5 6
I 7

l'rof;anthelini b,·omidum p.o. 0,015 g 0,030--0,060 g 0,030 g O,120 g

----- :><
H
Profwanololi p.o, 0,010-0,080 g 0,040-0,160 g O, lGO g 0,400 g !""'
hydrochlorid,,m i.v. 0,001-0,003 g 0,001-0,003 g 0,010 g 0,010 g
Fu/vis Opii el 1peca- f>.o. o,:Joo--o,soo g 1,000--1,500 g 1,000 g-- 4,000 g
cu.anhae ,. ___
PJ1;aZinamidum j>.o. O,S00--1,000 g 1,500-2,500 g 1,000 g 3,000 g; * 'J.'rata111ent iu- ~
4,000 g* termitent, bis,\p- ~
tăn.1înal
Pyrido.,ini
hydrochloridu,n.
f>.o.
i.n1.
0,050--0,250 g
0,050--0,250 g
0,250-0,500 g
0,150-0,250 g
0,500 g
0,500 g
1,000
0,500
g
g
j
Pyl'itinoli p . 0,150--0,300 g 0,300---0,GOO g
···--
0,500 g
- 1,000 g
------- "'
.:
<"'),

dihydtochlol'idu.,n per!. 0,200-0,400 g 1,000 g s·

Reserpinum p.o. 0,0001--0,001 g 0,0001-0,003g - 0,003 g 0,010 g ""
i.ru.
i.v. } 0,001--0,0025 g 0,002-0,005 g 0,003 g 0,010 g i
Retinof.i acetatis
solutio oleosa
p.o. 5 000--30 OOO U.I. 10 OOO -· 100 OOO
U.I.
:lOO OOO 1.1.I. * 300 OOO U .I.* *o dată
tămînă
pe săp-
"'
-~.
Ribojlavinum
i.nt.
p.o.
50 OOO U.I. 50 OOO U.I.
0,010---0,030 g
:JOO OOO U .I.* 300 OOO U.I.* 5!:l.
i.n1. } 0,010 g
~
Ricini oleum p.o. 5,000-30,00 g 5,000-30,00 g
Rifampicinum p.o. 0,600-0,900 g 0,600-0,900 g 0,900 g 0,900 g
Rutosidum p.o. 0,050 g 0.150 g 0,200 g 0,400 g
s.c.
•
i.n1.
i.v. } 0,080 g 0,080 g 0,160 g 0,160 g

Salicylamidum p.o. 1,000 g 3,000 g 2,000 g 6,000 g

Scoj>olamini p.o. 0,100-0,250 mg 0,300--0,600 mg 1,000 mg 3,000 mg
hydmbromidum s.c, 0,100-0,250 mg 0,250-0,500 mg 0,500 mg 2,000 mg
Solutio glyce,·yli tri-
nitratis spirituosa 1%
' s.l. 2-ll gtl.
(0,300-0,500 mg)
3-12 gtt.
(0,500-2,000 mg)
6 gtt.
(1,000 mg)
25 gtt.
(4,000 mg)
Sparteini sulja.s p.o. 0,020-0,050 g, 0,040-0,250 g 0,150 g 0,600 g
i.m. 0,020--0, 100 g 0,040---0,300 g 0,150 g 0,600 g

<X> ( o,itinuare tabel)

.,, 2 3 4 5 6 7
a
:,;
Sfreptomycini mlfas i.111. 1,()00 g 1,000--2,000 g 1,000 g '.!,OOO g Nu se foloseşte lu
o tratamentele pre-
'd Iungi te (doza to-
~ tală administra-
~ tă este ele cel mult

i.
~
~{ Straniii b.-omidum p.o. I, OOO-- 2,000 g :l,000--6,000 g
90 g}

i.v. I ,OOO- 2,000 g 2,000 g

"
?-
Sulfamctho.Mzo/1,111
---·--l---1,-0(-)0_g
/>.v.
_ __
2,000 g 2,000 g :i:ooog Doza de atac este
2,000 g
X ·--------··----/. --------- . --,---··--------- ----z~ioog
,;, Sulfa melo .rydia.,inu m />.o. 0,500-1,000 g 0,500-- 1,500 g 1,500 g
Tamoxijen.i cifras - - .
i;;:.j;;,,; hydras --- ·
o,ol0--0,020 g
.. 0,200-0,500 g
0,020- 0,040 g
0,600-- 1,500 g
0,040 g

(JJ001i --1--
-- 0,080
i
J'(sfoslN'Oni fhenyf-
/nopionas

Testoslc1011i j•rof'ionas
i.m.

i.111.
-- -0,050 ·-o, 100 g

,,.010-- o.n2s g I
O,O!'i0-0,100 g

0,010 0,02s g
I-·-

o:Too g · I
-(J,200 g

0,100 g
Doza
iiltei-vai
săptătnini
Se
se repetă In
de 1--<3

admhtistrea~
I~
'r,"'·
zii la inter;-ale de "'
Tctrancliui
hyd,-oc/1!orid1r.111
/>.o. 0,2.'iO- O,SOO g l,Of!0----2,000 g I ,OOO g
~? 1.ile
--- -----~- -- --·-·-··· t - - - - - - - -
·1,000 g I
ii'
1'el1'a(·:Yclintt-·;-,1 fi.O. 0,250- o.soo g 1 · 1,000 2:000 g i,i:Joo g ,,,()(iOg---·-,---- -~-
Theol1rOminum 0,150---0,5~0 g_ ___ l,500g ___ . ___ l,ooo g _. · .•. :i,ooog _ ······-----------·
Theoh.rominum natri~ /l.(l, 1,000 g 3,000 g 1,500 g 5,000 g
cum d natrii salicy/as
I.-------- -- 1-
Theoj-•hyllinttm />.O.
i.1·.
- . ----------·-. -.. --1-----------------··
0,150--0,500 g
0,200--0,400 g
0,500-1,000
0,200-0,400 g
g o.soo g
0,500 g
I 500 g
1:C;oo g
Doza terapeutică
se ;,tahileştc in-
"'
1'. 11,2.50- 0,600 g 0,2R0---0,600 g O,GOO g 1.~00 g <lividnal prin ta-
tonări sau prin de-
terminarea niyeJu- :'.S
!--'
l ui sanguin
Thiamini p.o. 0,030--0,ll'lO g 0,030- O, 100 g 0,250g·---1 o ..,oo g
hydrochlol'idum ~.c.
i.m.
i.v. lI 0,0:lO-- O, 100 g I O,ll:l0-0,lOO g I 0,200 g 0,200 g
,_.
1.-,;
,_.
CD
}28'2 xn:

I [
! I
I
i !
I
I i
i
l t.0! !

i1· ~1· o
bO
o
t.O

g· g gg/
o
M co :::Ci ~ CI) ':,fj'
o o"" 0 """" \ Ml:zC-

·1-~g ~
bi;, er. ~iMbDM OL\ bD

81~~;~ ~ ~
,:=, 0
o o o
c.D!<:.O_!o_
o'/ o/ tn ir.,-
O(C,I
u:;,.,_ c--t _-1
C
-:.o_
=
C
:--.i_
C
O
e-1_
O
o o.,.
o -__ o_
.,.·oe
- o o_
!.00- o
g
-=-· -:.o-jo'oo - c-1'
! SEPARANDA
! I A cetazo lamidum
Acidum aceticum Ethacridini lactas
Acidum hyărochloricum Ethinylestradiclum
i
-
bl)Ol)
o
'X,
o
Of:;
C
Oll" rJO CD
cc
"J r'""""
""
e !::: 2o_ o"" oo"" ,.,:, o"" C""
0'1)
Acidum iopanoicum Ethionamidum
s ~ ~ s_~ I0o_=:: o
o_ o_o_
o o A cidum lacticum Extractum Bellaăonnae siccum
o o o o 0 o "°·o "' "'·o "'·
00C Acidum nicotinicum Furosemidum
Acidum phosphoricum Glutethimidum
A coniti tuber
Glyceryli trinitratis solutio concentrata
A minoglutethimidum Guanethidini sulfas
i
~ ooj
I I I A mincphyliinum Hydrargyri oxydum flavum
~ ec/
i i o g
,=t CD
80
!lt
Amitriptylini hydrochloriăum Hydrochlorothiazidum
o_g -o_
IO
$
b!J! - o
bJJ N„
o
q o
co
Amobarbitalum natricum
A rgenti nitras
Hydrocortisoni acetas
'* o o o- o Hyărocortison; hemisuccinas
al Ig o l I l I Barbitalum
I ! \

6 rh .J Hydrocortisonum
~- ~- "'· o
o
o
o ~ so„ :::o o
-_o o_
Barbitalum natricum Hydroxyprogesteroni acetas
o"'· o„ Beiladonnae jolium
! --1 o o o Oo' o
Benzocainum
Hydroxyprogesteroni caproas
I Imipramini bytirochloridum
~ Bromisovalum lndometacinum
I
bi) bi) Butylscopotammonii bromidum lodum
:;;
oo
o o o
bi)
g ~ 00
o_ C:_~
b!JI""
OlO o
o
bJJ
o
bi)
Chiniăini suljas
Chinini hyărochloridum
Ipecacuanhae radix
Isoniazidum
0(!)
c-1--· -.
o
"'o_ <NC
o c·
Oo t.o
Ol<N

0100
"'· I Ci:: ""
C'")_
o
o
<.O_
o
Chinini sulfas Isoprenalini hydrochloridum
I ic" o
I l- Chioraminu;,, E
I C I Levomepromazini hydrogenomaleas
J,Ji s
~~-i
2
o_
C
o
"'·
o o·g_
o ,I
.,.
o ,c 1-- 8i'.S~:.
Io "'.Io. I~!-... o
o
C")_
Chlordiazepoxidum
Chioropyramini hydrochloridum
Lidocaini hydrochloridum
Lithii carbcmas
- o , .:::; C
o I 0\0 !O o Clomipramini hydrochioridum
Cojfeinum
Maprotilini hydrochloridum
Mepacrini hydrochloridum

c c -i.,,,-.:,,
e:1,..,
I cili i ~
l •
C: ~IC:"
: • ~
Coffeinum et acidum citricum
Cojfeinum et natrii benzoas
Colecalciferolum
M eprobamatum _,
Metamizolum natricum
M ethotrexatum
-9,. -9,. ""'i ""-,,.,:,., ...:I ---~ CorUsoni acetas Methyltestosteronum
Cyclobarbitaium
I N aphazolini hydrochloridum
I

Cyclobarbitaium cakicum Natrii fluoridum

Cycîophosphamidum Natrii ioăidum
DeQUo linii chloritium N atrii nitris
D&oxycortoni acetas Nijedipinum
Dexamethasonum Nitrazepamum
Diazepamum Nitrofurantoinum
Digitalis purpureae fo/ium Nortriptylini hydrochloridum
Digitalis purpureae pulvis titraius Noscapini hydrochloridum
Dil,ydralazin; sulfas Papaverini hydrochioridum
Disuljiramum Paracetamolum
Epheărini hydrochloridum Pentaerithrityli tetran#ras dilutum
4'-Epiăoxorubicini hydrochlcridum Phenacetinum
Ergocakijerolum Phenobarbitaium
Phenobarbitalum natricum
1284 XII. Separanda

Phenylhydrargyri boras SParleini

iamoxifenisulcitras
fas .
Phenytoinum Testosteroni phenylpropionas
Podophylii resina Testosteroni propionas
Prednisoloni acetas Theobrominum
Prednisolonum TheDPhyllinum
Prednisoni acetas Tinctura Aconiti
Prednisonum Tinctura Belladonnae
Primidonum Tolbutamidum
Procaini hydrochloridum Triamcinoloni acetonidum
Prochlorperazini hydrogenomaleas Trif/uoperazini dihydrochloridum
Progesteronum h-vdrogenomaieas
Promethazini . Trihexyphenidyli hydrochloridum
Propranololi hydrochloridum Trimethoprimum
P-vrazinamidum Xantinoli nicotinas
Resorcinolum Zinei chloridum VENENA
Retinoli acetatis solutio oleosa . .
Solutio hydrogenii peroxydi concentrata Z,nc, sulfas Acenoct>Umarolum
Amfetamini sul/as* H ydromorphoni hydrochloridum*
_ preparatele farmaceutice in compoziţia cărora mtra
· " sub s tante1e
. , farmaceutice şi Lanatosidum C
produsele înscrise în tabel. Atropini sulfas
Bromocriptini mesyJas Methadoni hydYochloridum•
Cionidinum Methylergometrini hydYogenomaleas
Cocaini hydrochloridum* Morphini hydrochloridum*
Codeini hydrochloridum* N eostigmini bromidum
Codeini phosphas* NDl'epinephrini hydrogenotartras
Codeinum* Opium*
Colchicinum Opium pul!Jeratum*
Deslanosidum Pethidini hydrochloridum*
Digitoxinum Physostigmini salicylas
Digoxinum Pilocarpini hydrochlOl'idum
Dihydroergotamini mesyias Piloca1'pini nitras
Epinephrinum Puluis Opii et I pecacuanhae*
Ergometrini hydroge11omaieas Rese1'pinum
Ergotamini tartras Scopolamini hydrobromidum
Ethylmorphini hydrochloridum* Tinctura anticholerina•
Histamini dihydrochloridum
Tinctura Opii·"'
- preparate farmaceutice în compoziţia cărora intră substanţele şi produsele înscrise
în tabel.

• Stupefiante
 Mase atomice relative iXII. 1287

( ccmtinuare tabelJ

MASE ATOJ\IICE RELATIVE" 2 3 4

Luteţiu Lu 71 174,967
Simbol \ Număr atomic \ Masă aiomică relativă Magneziu Mg 12 24,3050
Denumire Mangan Mn 25 54,93805
2
Ac
l 3
89
\ 4-
.........
Mendeleviu';
Mercur
Md
Hg
Mo
101
80
42
. .........
200,59
95,94
Actiniu 26,981539 Molibden
Al 13
Aluminiu Am 95 .......... Neodim Nd 60 144,24
20,1797
Americiu 107,8682 Neon Ne 10
Ag 47 Np 93 ..........
Argint 39,948 Neptuniu
Ar 18 Nichel Ni 28 58,69
Argon 33 74,92159
As Niobiu Nb 41 92,90638
Arsen
Astatin
At 85 ··········
196,96654 Nitrogen N 7 14,00674
Au 79 No 102
AUl' Ba 56 137,327 Nobeliu
Osmiu Os 76
··········
190,2
Bariu 4 9,012182
Beriliu
Be
97 ·········· Oxigen o 8 15.9994
Bk 208,98037 Paladiu Pd 46 106,42
Berkeliu Bi 83
Bismut 10,811 Platină Pt 78 195,08
B 5 Plumb Pb 82 207,2
Bor 79,904
Brom
Br 35
112,411 Plutoniu Pu 94 ..........
Cadmiu
Cd 48
20 40,078 Poloniu Po 84 ......... ~

Calciu Ca Potasiu K 19 39,0983

Californiu Cf 98 ··········
12,011 Praseodim Pr 59 140,90765
C 6 Pm 61
Carbon
Ce 58 140,115 Prometiu
Protactiniu Pa 91
··········
Ceriu 55 132,90543 ··········
cesiu Cs
C1 17 35,4527 Radiu Ra 88 ... ·······
..........
Clor 58,93320 Radon Rn 86
Co 27 Reniu Re 75 186,207
Cobalt 24 51,9961
Crom Cr 63,546 Rodiu Rh 45 102,90550
Cu 29 Rubidiu Rb 37 85,4678
Cupru Cm 96 ··········
Curiu 162,50 Ruteniu Ru 44 101,07
Dy 66 62 150,36
Disprosiu Samariu Sm
Einsteiniu Es 99 ··········
167,26 Scandiu Se 21 44,955910
Er 68 Seleniu Se 34 78,96
Erbiu 63 151,965
Eu 55,847 Siliciu Si 14 28,0855
Europiu 26
Fer Fe Sodiu Na 11 22,9897768
Fermiu Fm 100 ··········
18,9984032 Staniu Sn 50 118,710
F 9 Stibiu Sb 51 121,75
Fluor p 15 30,973762
Fosfor Stronţiu Sr 38 87,62
:Fr 87 ·········· Sulf s 16 32,066
:Franciu 64 157,25
Gadoliniu Gd 69,723 Taliu Tl 81 204,3833
Ga 31 73 180,9479
Galiu 72,61 Tantal Ta
Ge 32 Techneţiu Te 43 ...........
Germaniu 178,49
Hafniu re 72
2 4,002602 Telur Te 52 127,60
Heliu Re 1,00794 Terbiu Tb 65 158,92534
1I 1 Titan Ti 22 47,88
Hidrogen 67 164,93032
Holmiu Ro 114,82 Toriu Th 90 232,0381
In 49 Tuliu Tm 69 168,93421
Indiu 53 126,90447
Iod I
Ir 77 192,22 Uraniu u 92 238,0289
Iridiu 83,80 Vanadiu V 23 50,9415
Kr 36
Kripton 57 138,9055 Wolfram w 74 183,85
Lantan La Xenon Xe 54 131,29
Lawrenciu Lr 103 ····· ·····
6,941 Yterbiu Yb 70 173,04
Li s Ytriu y 39 88,90585
Litiu
Zinc Zn 30 65,39
pe masa atomică relativă a carbonului Zirconiu Z:r 40 91,224
"Conform prevederilor IUPAC-1985; bazat
12 Ar(12C) = 12
 Mărimi şi unităţi de mă.sură _ '"'"II.
(Sl)_ _:.;=::::::.:.__...:1.:-:28~9

Tabelul I

Unităţi SI fundamentale

Mărimea Unitatea

Denumire
I Simbol Denumire
I Simbol

Lungime 1 metru m
.MĂRIMI ŞI UNITĂŢI DE l\iĂSURĂ (SI) Masă m kilogram kg
Timp t secundă s
Intensitatea curentului electric I amper A
Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) cuprinde trei categorii de unităţi SI : unităţi Temperatură termodinamică* T kehrin K
fundamentale, unităţi derivate şi unităţi suplimentare. Intensitate luminoasă candelă cd
Unităţi SI fundamentale. Sistemul Internaţional de Unităţi are la bază şapte unităţi Cantitate de substanţă
Iv
n mol mol
fundamentale, caracteristice mărimilor fundamentale respective şi considerate independente
din punct de vedere dimensional (tabelul I).
Unităţi SI derivate. Unităţile SI derivate pot fi formate prin asocierea unităţilor SI * !n
1n care farmacopee
To= fo1oseşte te
273 15 K seUnitat mperat ura Celsius,
. definită prin ecuaţia t = T - T
fundamentale (şi suplimentare) pe baza unor relaţii algebrice alese, care leagă mărimile co-
respunzătoare; unele din aceste expresii algebrice, funcţie de unităţile fundamentale, pot denumirea specii:iă, f~iosită
;: 1!a~eCel~ur: ~:C), egală
cu _.,unitatea kelvin" (K), est~
" e v,n ' pentru exprimarea temperaturii Celsius.
fi inlocuite prin denumiri şi simboluri speciale (tabelul II).
Unităţile de niăsură care nu fac parte di1t Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) sint
unităţi de măsură care aparţin altor sisteme de unităţi (unităţi care nu fac parte din nici
un sistem coerent de unităţi sau unităţi rezultate prin combinarea unor astfel de unităţi
Tabelul II
intre eie sau cu unităţile SI).
Unităţile SI supiimentare şi alte unităţi folosite împreună cu SI sint prevăzute în
Unităţi SI derivate folosite in FR X
tabelul III.
Multiplii şi unităţilor 51 se formează cu ajutorul prefu::elor SI
submuliiplii zecimali ai

în farmacopee sînt prevăzute şi unele mărimi derivate care nu depind dimensional

(tabelul IV).
Miirimea Unitatea
de nici una din mărimile fundamentale ale unui sistem de mărimi (mărimi adimensionale)
cum sînt: densitate relativă, indice de refracţie, absorbanţă, absorbanţă specifică etc.
Expri- Expri-
Conversiunea altor
marea marea
unităţi în unităţi
în uni- în alte
Denumire Simbol Denumire Simbol SI
tăţi SI unităţi
funda- SI
mentale

1 2 3 4 5 6 7

Suprafaţă, s
Arie A metru pătrat m2 m2

Volum V metru cub m• m• 1 ml= 1 cm•=

= 10-1 m•
Viteză V metru pese- m/s m-s-1
cundă

Număr de undă unu pe metru 1/m m-1

",.
Lungime de un- micrometru 4
µ:m 10-c m
dă nanometru nm 10-• m
Frecvenţă 1-" hertz Hz s-•
· 1290 XII. Mărimi şi unităţi de măsură (SI) Mărimi şi unităţi de măsură (SI) XII. 1291
( continuare tabel)
( continuare tabel)

7
2 3 4 5 6 1
I 2
I 3 4
I 5
I 6
I 7

Masă volumică ? kilogram pe kgfm• m-11,kg l g/ml = 1 g• Cantitate de w joule J m 2 •kg• N•m 1 W•h*" = 3,6•
( densitate) metru cub •cm--1 = lO'kg· căldură, ener- -s-• .10• J
•m--s gie, lucru me- 1 erg*** = 1 cm••
canic -g-s-•
1 dyn*"* = 1 g• 1 dyn,cm = 10-1 J
F newton N m-kg•
Forţă
,s-• •cm·s--= 1 cal*"= 4,1868 J
= 10-•N Temperatură t grad Celsius oe K
Celsius
P.;. m-1 ,kg· N·m-. 1 dyn/cm2 =
Presiune, tensi- p pascai Activitate (a A becquerel Bq s-1 1 Ci*= 3,7X
une mecanică
,s .... = 10-1 Pa =
= 10-1 N-m-• unui radiou;,- x1010 Bq=
ciid) = 3,7 • 101° s-1
1 atm* =
= 760torr=
= 760.mmRg
Doza absorbită D gray Gy I m2.g-Z J·kg-1 1 rad*= 10-• Gy

1 torr**= Concentraţia C mol pe metru mol/m3 mol·m-• 1 mol/1 = 1 M =

= 1 mmHg** ~ cantităţiide cub = I mol/dm3 =
~ 133 Pa
substanţă (con- = 103 mol·m-•
1 bar** = 10• Pa centratia mola-
1 kPa= ră vol~mică)
= 7,smmRg= Concentraţie de kilogram pe 3 kg·m-• l g/1 = 1 g•
: kg/m
p
l 7,5 torr masă I metru cub !
•dm-• = I kg•
I i . m-a:

pascal Pa•S m-1 -kg· N·s•m-! 1 P**" =

Viscozitate di- 'ii *
namică
-s-1 = 10-1 Pa•s = 10"" Unităţi
admise temporar împreună cu SI;
N•S•lll .... ** Unităţi
admise, temporar sau nelimitat, în paralel cu unităţile SI corespunzătoare
1 cP = 1 mPa•S pentru exprimarea valorilor aceloraşi mărimi ;
*** Unităţi cu denumiri speciale, aparţinind sistemului CGS.
metru pătrat m2 /s m:.s-1 Pa,s•m"· 1 St***=
Viscozitate cine- V
-kg-l
pe secundă = 1 cm•-s-1 =
matică
10'"" m•-s-1 Tabelul III
1 cSt = l mm•·
·s-1 Unităţi de măsură foioslte împreună cu Sistemul Internaţional
i

:_J
p watt w m2 ·kg- N·m·s-1 l erg/s = l dyn·
-s-a •Cm·s-1 =
J-s-1 = 10-•w= Unitatea
~- = 10-7 N-m· Mărirnea Valoarea în unitatea SI
,s-1 = 10-1 J·
.5-l
Denuniirc
I Simbol
Timp minut
I oră 1 min = 60 s

Potenţial elec-
trie, tensiune
electromotoare,
diferenţă de
potenţial
u Volt V m'·kg·
-s-s,A -1
w- . A....-1
.
Volum
:Masă

Unghi pian
I
zi
litru
tonă

grad sexagesimal
minut sexagesimal
b
' t
a

'
L
lh=60min=3600s
l d = 24 h = 86 400 s
11 = 1 dm3 = 10-a m•
1 t = 103 kg
l O = (r./180) rad*
1' = (1/60) 0 = (r./10 800) rad
Q m'·kg· V,A-1 secundă sexagesi-
Rezistenţă elec- R ohm ,,
trică
,s--1,A -•
Frecvenţ,ă de rotaţie
II rotaţie pe minut
mală

rot/min
1" = (1/60)'
1 rot/min
=
(r./648 OOO) ra.d
(1/60) s-1
Sarcină electrică, coulomb C A·s 1 A·h"" = 3,6, Energie I electronvolt eV !"eV= 1,602 19X 10-10 J
Q ,10" C
cantitate de I
electricitate l * Radianul (rad) este unitatea SI suplimentară pentru unghiul plan
1292 XII. Mărimi şi unităţi de măsură (SI}

Tabelul IV

Mnltlpll! ş! submnltlp!U zeelmall al unităţilor SI

Factor numeric de multiplicare Prefix SI Simbol

1018 ex-a E
p
XIII. INDEX ALFABETIC
IO" peta
1012 tera T
10• giga G
10• mega M Denumirile în limba latină sînt scrise cu litere aldine, cînd acestea
10• kilo k
10-1 deci d reprezintă titlul principal al monografiilor din FR X. Celelalte denumiri
10-il centi C în limba latină (de ex. monografii care nu mai figurează în FR X, reactivi)
10-• mili m sînt scrise cu litere cursive.
10-•
10-•
micro u Denumirile Comune Internaţionale (DCI) sînt prevăzute cu un aste-
nano n
10-12 pico p
risc (*) ; Denumirile Comune Internaţionale modificate (DCIM) sînt prevă­
10-1• femto f zute cu două asteriscuri (**).
10-u ato a
Acetazolamidă 57, 1228
Aeetazolamldnm (*) 57
Abslnthli herba 53, 2i! Acetonă (R) 1196
Acenoeoumarolum (*) 51> Acetonă anhidră ( R) 1196
Acenocumarol 55, 1228 Acetum aromaticum 25
Acetaldehidă (R) 1195
Acetyldigitoxinum (*) 25
Acetat bazic de plumb (II)-soluţie { R) 1195 Acid acetic 58
Acetat de amoniu (R) 1195 Acid acetic (RJ 1196
Acetat de n-butil ( R) 1195 Acid acetic glacial ( R) 1196
Acetat de cadmiu (R) 1195 Acid acetic 300 g/1 ( R) 1196
Acetat de cadmiu şi ninhidrină-soluţie ( R) Acid acetic anhidru (RJ 1196
1195 Acid acetic diluat 60
Acetat de celuloză-foi {R) 1195 Acid acetilsalicilic 61
Acetat de cortizonă 323, 1229 Acid amidotrizoic 63, 1228
Acetat de cupru (II) {R) 1195 Acid p-aminobenzensulfonic ( R) 1198
Acetat de cupru (II) 50 g/1 (R) 1195 Acid aminocaproic 65, 1228
Acetat de dezoxicortonă 343, 1229 Acid 7-aminocefalosporanic 1228
Acetat de etil (R) 1195
Acid 1-aminonaftalen-4-sulfonic {R) 1196
Acetat de hidrocortizonă 473 Acid 1-aminonaftaien-4-sulfonic tn acid
Acetat de hidroxiprogesteronă 481, 1229 acetic ( R) 1196
Acetat de linalil 1229 Acid 6-aminopenicilanic 1228
Acetat de medroxiprogesteronă 615, 1229 Acid ascorbic 67
Acetat de mercur (II) ( R) 1195 Acid ascorbic ( R) 1196
Acetat de mercur (II) în acid acetic anhidru Acid aspartic 68
(R) 1195
Acid benzoic 70, 1228
Acetat de plumb (II) ( R) 1195 Acid benzoic ( R) 1196
Acetat de plumb {II) 50 g/1 ( R) 1195 Acid boric 71
Acetat de potasiu ( R) 1195 Acid boric ( R) 1196
Acetat de potasiu 100 g/1 ( R) 1195 Acid carminic (R) 1202
Acetat de potasiu 50 g/1 in alcool ( R) 1196 Acid citric 73
Acetat de prednisolonă 777, 1230 Acid citric ( R) 1196
Acetat de prednisonă 780, 1230 Acid clorhidric 76
Acetat de semicarbazidă (R) 1196 Acid clorhidric ( R) 1196
Acetat de sodiu ( R) 1196
Acetat de sodiu 100 g/1 ( R) 1196 Acid clorhidric 250;g/1 ( R) l196
Acetat de sodiu anhidru (R) 1196 Acid clorhidric 100 g/1 ( R) 1196
Acetat de a.c-tocoferol 936, 1230 Acid clorhidric 10 g/1 ( R) 1197
 1294 XIII. Index
Acid clorhidric diluat 77
Acid 4-cloro-5-sulfamoilantranilic 1228
Acid cromotropic ( R) 1197
Acid cromotropic - sare de sodiu în acid
sulfuric ( R) 1197
Acid 2,4-fenoldisnlfonic ( R) 1197
Acid formic anhidru ( R) 1197
Acid fosfomolibdenic {R) 1197
Acid fosfomolibdenic 10 g/1 {R) 1197
Acid fosforic 86
Acid fosforic ( R) 1197
Acid fosforic 100 g/1 ( R) 1197
Acid fosforic diluat 87
Acid fosfotungstic ( R) 1197
Acid fosfowolframic (R) 1197
Acid fosfowolframic 10 g/1 (R) 1197
Acid fosfowolframic-soluţie ( R) 1197
Acid glutamic 74
Acid glutamic (R) 1197
Acid iodhidric {R) 1197
Acid iopanoic 78, 1228
Acid lactic 80
Acid nalidixic 82, 1228
Acid nicotinic 84, 1228
Acid nitric ( R) 1197
Acid nitric 250 g/1 ( R) 1197
Acid nitric 100 g/1 ( R) 1197
Acid nitric 10 g/1 ( R) 1197
Acid nitric fumans (R) 1197
Acid ortofosforic ( R) 1197
Acid oxalic ( R) 1198
Acid oxalic în acid sulfuric (R) 1198
Acid percloric ( R) 1198
Acid picric ( R) 1198
Acid picric 10 g/1 ( R) 1198
Acid picric în alcool ( R) 1198
Acid picric-soluţie ( R) 1198
Acid picric-soluţie alcalină ( R) 1198
Acid salicilic 88
Acid salicilic ( R) 1198
Acid salicilic în acid sulfuric ( R) 1198
Acid salicilic-soluţie ( R) 1198
Acid silicotungstic ( R) 1198
Acid silicowolframic ( R), 1198
Acid siiicowolframic 50 g/1 ( R) 1198
Acid sulfamic ( R) 1198
Acid sulfamic-soluţie ( R) 1198
Acid sulfanilic ( R) 1198
Acid sulfanilic 10 g/1 ( R) 1198
Acid sulfanilic în acid acetic ( R) 1198
Acid sulfanilic diazotat ( R) 1198
Acid sulîuric ( R) 1199
Acid sulfuric 200 g/1 ( R) 1199
Acid sulfuric 100 g/1 ( R) 1199
Acid tanic ( R) 1199
Acid tanic-soluţie ( R) 1199
Acid tartric 90
Acid tartric {R) 1199
Acid tartric-soluţie ( R J 1199
Acid tioglicolic ( R) 1199
Index !XIII. 1295
Acid p-toluensulfonic (R) 1199 A Zcoholes Zanae 25 Amoxlcllllnum trihydrtenm (**) 123, 23
Acid tricloracetic ( R) 1199 Alcoholnm 98 Ampicilină sadică 126
Acid tricloracetic 200 g/1 ( R) 1199 Aleoholum eetylstearyllenm 100 Ampicilină trihidrat 128
Acid tricloracetic şi cloramină-soluţie ( R) Aleoholnm eetylstearyllenm emnlstneans 101 Amplcllllnum natrtenm (**) 126
1199 Aleoholnm dllntnm 103 Amplellllnum trlhydrtenm ( .. ) 128
Acidi giutamici hydrochloridum 25 Alcool 98 Amyloealnl hydroehiorldnm (U) 131
Acldum aeetlcum 58 Alcool ( R) 1200 Amylum 132
Aeldnm aeetlenm dllntnm 60 Alcool absolut (R) 1200 Anhidridă acetică (R) 1200
Aeldnm aeetylsaUcyllenm 61 Alcoo1 benzilic ( R) 1200 Anilină ( R) 1200
Aeidnm amldotrizolenm (•) 63 Alcool n-butilic ( R) 1201 Anisaldehidă (R) 1200, 1228
Acidum p-aminobenzoicum 25 Alcool cetilstearilic 100 Anisaldehidă-soluţie ( R) 1200
Aetdnm aminoeaprolenm (*) 65 Alcool cetilstearilic emulgator 101 Anisl aetherolemn 134
Aeldum aseorbleum (•) 67 Alcool diluat 103 Anlst vnlgarls trnctns 135
Aeidum aspartlenm (*) 68 Alcool diluat ( R) 1200 Apă de barită (R) 1211
Acidnm benzolcnm 70 Alcool etilic ( R) 1200 Apă de brom (R) 1200
Aeldnm borleum 71, 23 Alcool etilic absolut ( R) 1200 Apă de Javel (R) 1201
Aeldum eltrleum 73 Alcool fără aldehide ( R) 1200 Apă de var ( R) 1211
Acidum edeticum (•) 25 Alcool izoamilic {R) 1200 Apă distilată 136
Aeldnm glntamlenm (•) 74 Alcool izobutilic ( R) 1200 Apă distilată pentru preparate injectabile
Aeldnm hydroehlorleum 76 Alcool izopropilic (R) 1218 137
Aeldum hydroehlorlenm dilntnm 77 Alcool metilic ( R) 1213 Apă oxigenată (R) 1217
Aeldnm lopanolenm (•) 78 Alcool metilic absolut ( R) 1213 Apă saturată cu morfină şi eter (R) 1201
Ae!dnm iaetieum 80 Alcool n-pentilic ( R) 1216 Aqua destlllata 136
Aeidum nalidlxlenm (*) 82 Alcool n-propilic (R) 1218 Aqua destlllata ad lnleetabllla 137
Aeidnm nleotinlenm (*) 84 Aldehidă acetică (R) 1195 Aquae aromaticae 25
Aeldnm phosphorlenm 86 Aldehidă benzoică (R) 1201 Argentl nitras 138
Aeldnm phosphorleum dUntum 87 Aldehidă formică (R) 1209 Argenti protelnas 139
Aeldnm salleyllenm 88 Aloe 25 Argenti vitellinas 25
Aeldnm tartarlenm 90 Althaeae follum 104 Argen tnm eolloldale 140
A eon itl tu ber 91 Althaeae radix 105 Argint coloidal 140
Activitatea enzimatică a chimotripsinei 1101 Alnmlnll et kalll snlfas 107 Aspectul soluţiei 985
Activitatea enzimatică a oancreatinei 1102 Alnmlull hydroxydatnm 108 Atroplni sul!as (**) 141
Activitatea enzimatică ;. pepsinei 1105 Alnminll sulf as 11 O Anrantil perlearpinm 143
Activitatea enzimatică a triosinei 1107 Ambazonă 111
Activitatea microbiologică a· antibioticelor Ambazonum (*) 111 B
1093 Amfetamlnl snlfas (**) 112
Activitatea vasooresoare 1109 Amidon 132 Bacto-peptonă (R) 1201
Acţiunea terape,'itică şi unele denumiri co- Amidon (R} 1200 Balsam de Peru 144
merciale ale substanţelor medicamentoase 4-Amino-6-cloro-m-benzendisulfonamidă Balsam de Tolu 145
din FR IX şi Suplimente 27 (R) 1200 Balsamum pernvlanum 144
Adeps lauae auhydrlens 92 4-Aminofeuazonă ( R) 1200 Balsamum tolntanum 145
Adeps lauae hydrosns 94 3-Aminofenol (R) 1200 Barbital 146
Adipat de piperazină 763, 1230 4-Aminofenol {R) 1200 Barbital ( R) 1201
Aetber 95 Aminofilină 115 Barbital 1228
Aether auestheslens 96 Am.inoglutethlmidum (•) 113, 23 Barbital sadic 148
Aetherolea 9 7 Am.inoglutetimidă ll3, 1228 Barbital sodic ( R) 1201
A etheroleum Caryophylli 25 Aminophenazooum (*) 25 Barbltalum (•) 146
A etheroleum Citronellae 25 Amlnophy!Unum (*) 115 Barbltalum natrlcnm (**} 148
A ethqroJeum Juni.Peri 25 Aminosalicilat de feniramină 743 Baril snlîas 149
A etheroleum terebinthinae 25 Aminosalicilat de sodiu 662 Belladonnae iollnm 151
Aehteroleum Thvmi 25 Amttrlptyllnl hydrocblorldnm (.. ) 117 Belladoonae radix 25
Agar ( R) 1199 Ammonli bromldnm 118 Benzaldehidă ( R) 1201
Agar Noble (R) 1199 Ammonll chlorldnm 120 Benzaldehidă-soluţie saturată ( R) 120 I
Agar-gel ( R) 1199 Amobarbital sodic 121, 1228 Benzalkonll cblorldum 154, 23
Agaroză (R) 1199 Amobarbitalum natrleum (..) 121 Benzen ( R) 1201
Agaroză-gel (R) 1199 Amoniac concentrat ( R) 1200 1,2-Benzendiol (R) 1217
Alaun feriamoniacal ( R) 1219 Amoniac 100 g/1 ( R) 1200 1, 2, 3-Benzentriol ( R) 1217
Albastru de metilen (R} 1199 Amoni\C 25 g/1 ( R) 1200 1, 3, 5-Benzentriol (R) 1209
Albastru de metilen-soluţie ( R) 1199 Amoniac-clorură de amoniu ( R) 1200 Benzidină (R) 1201
Albastru de tetrazoliu ( R) 1200 Amox:icilină trlhidrat 123, 1228 Benzidină în alcool (R) 1201
 1296 XIII. Index
Berizilpenicilină potasică 157, 1228
Benzilpenicilină sodică 159, 1228
Benzină (R) 1201
Benzoat de sodiu 664
Benzocaină 155, 1228
Benzocainum (*) 155
Benzyipenleilllnmn kaliemn ( 0 ) 157
Benzyipenteilllnnm natrtemn (,..) 159
Benzylpenicillinum procainicum (..,) 25
Bicarbonat de potasiu ( R) 1210
Bicromat de potasiu (R) 1206
Biftalat de potasiu ( R) 1210
Bilă uscată de bou (R) 1201
Bioxid de carbon (R) 1207
Bioxid de sulf ( R) 1207
Blsmuthl subearbonas 161
Bismuthi subgallas 25
Blsmuthi subnltras 163
Bismuthi subsalicvlas 25
Bisulfat de potasiu ( R) 1210
Bisulfit de sodiu ( R) 1211
Bolus alba (R) 1201
Borat de fenilmer= 752
Borax ( R) 1222
Brom ( R) 1201
Brom-acetat de sodiu (R) 1201
Bromat de potasiu ( R) 1201
Bromat de potasiu 1228
Bromhexlni hydroehloridum (..,) 164
Bromhidrat de hioscianrină 1229
Bromhidrat de scopolanrină 839, 1230
Bromlsovalmn (*) 166
Bromizoval 166
Bromocriptlnl mesylas (**) 168, 23
Bromoformium 25
Bromură de amoniu 118
Bromură de N-butilscopolamoniu 17?, 1228
Bromură de calciu 175
Bromură de cetiltrimetilamoniu (R) 1201
Bromură de neostigmină 690, 1229
Bromură de potasiu 565
Bromură de potasiu (R) 1201
Bromură de propantelină 797
Bromură de sodiu 665
Bromură de strontiu 882
I-Butanol {R) 1201
Butylbiguauldi tosllas (**) 170, 23
Butylseopolammonll bromldnm 172
C Carbonat de potasiu 566
Cacao oleum 175
Cadmiu reducător (R) 1201
Cafeină 272
Cafeină şi acid citric 273
Cafeină şi benzoat de sodiu 275
Calei! brom!dmn 175
Calcll carbonas 176
Caleli chloridum 178
Calci! dobesilas 180
Calei! 9lnconas 182
Calei! glycerophosphas 184
Calei! lactas 186
Calei! phosphas tr1b111leus 188
-Calendnlae flos 189, 23
Camfor 191
Camphora 191
Caolin (R) 1201
Caproat de hidroxiprogesteronă 482, 1229
Capsnlae 192
Capsnlae ample!Wnt 194
Capsulae chloramphenicoli 0,125 g aut 0,25 g
25
Capsulae clo:i:acillini 0,25 g 25
Capsulae eyclophosphamidi 195, 23
Capsulae ergocalciferoli 50 OOO U.I. 25
Capsulae indometacini 0,025 g 25
Capsnlae natril Jodldi [lSlI] 197
Capsnlae oxacllllnl natricl 198
Capsulae retlnoll acetatts 199
Capsnlae rilamplelni 200
Capsulae tetracyclini O, 125 g 25
Capsnlae tetracyellni hydroehlorldi 202
Capsuiae tocopheroli acetatis 0,03 g 25
~- Capsnlae o:-tocopheroll aeetatls 202
. Capsule 192
\ Capsule cu acetat de retinal 199
Capsule cu acetat de o:-tocoferol 202
Capsule cu ampicilină 194
Capsule cu ciclofosfamidă 195
Capsule cu clorhidrat de tetraciclină 202
Capsule cu iodură [ 1"'I] de sodiu 197
Capsule cu oxacilină sadică 198
Capsule cu rifampicină 200
Carbamazepină 203, 1228
Carbamazeplnnm (*) 203, 23
Carbamidă ( RJ 1225
Carbenicilină sodică 205, 1228
Carbeniellllnnm natrteum (**) 205
Carbo medlelnalls 208
Carboeroment hydrochloridum (**) 210
Carbonat bazic de bismut 161
Carbonat bazic de bismut {R) 1201
Carbonat bazic de magneziu 605
Carbonat de amoniu ( R) 1202
Carbonat de calciu 176
Carbonat de calciu ( R) 1202
Carbonat de litiu 593
Carbonat de litiu ( R) 1202
Carbonat de potasiu ( R) 1202
Carbonat de sodiu (R) 1202
Carbonat de sodiu 100 g/1 ( R) 1202
Carbonat de sodiu anhidru ( R) 1202
Carbmtimetilceluloză sadică 212
Carboxymethylcellulosum natrtenm (..) 212:
Carmin (R} 1202
Carmin alaunat-soluţie ( R) 1202
Carvl tructus 214
Catgut 249
Cazeină ( R) 1202
Cazeină Hamarsten (R). 1202
Cărbune activ ( R) 1202
Cărbune medicinal 208
Cărbune medicinal ( R) 1202
Ceară galbenă 220
Ceară galbenă ( R) 1202
Cefalotină sodică 215, 1228
Cefalotinum natrieum (**) 215, 23
Cefotaximă sodică 217, 1228
Cefotaxlnum natrtcum (**) 217, 23
Celuloză microcristalină ( R) 1202
Cera alba 25
Cera fiava 220
Cetaceu 221
Cetaceum 221
Cetilstearilsulfat de sodiu 667
Cbamomillae flos 222
-Cbelidonti herba 223
Chimotripsină 251, 1228
Chinae cortex 25
Chinalizarină ( R) 1202
Chinalizarină-soluţie ( R) 1202
Chinhidronă ( RJ 1202
Chinhidronă în metanol ( R) 1202
<:hlnldlnl sullas 226
Chinidinum 25
Chinlnl hydroehloridum 228
Chinlnl sulfas 230
Chlorali lwdras 25
-Chloramln-;,_m B 232
Chloramphenleoli natrli sneelnas (**) 233
Chloramphenicoli palmitas (**) 25
-Chloramphenlcolum (*) 235
Chlordlazepoxldnm (*) 237
Chioriodhydro:i:ychino/inum 25
Chloropyramlni hydroehlortdum (**) 239
Chloroquinl dlhydrogenophospbas (**) 240
Chiorphenoxamlnl hydrochlorldnm {**) 242
·Chlorquinaldolum (*) 243
Chlortalidonum (*) 245, 23
Chlortestosteroni acetas 25
Chlorzoxazonum (*) 247
Choiesterolnm 248
Chorda resorbllis sterills 249
Chymotrypsinnm (*) 251
Cianguauidină 1228
Cianocobalamină 327
Cianură de potasiu (R) 1202
Ciclamat de sodiu 671
Ciclobarbital 328, 1228
Ciclobarbital calcic 330
Ciclofosfamidă 332, 1228
Ciclohexan ( R) 1202
Cimbru 917
Cinarină 1228
1,8-Cineol 1228
Cinnamoml aetheroleum 253
L-Cistină (R) 1202
Citral 1228
82 - Farmacopeea Română, ed. 11
Index XIII. 1297
Citrat de ier (III) ( R) 1202
Citrat de sodiu 669
Citrat de sodiu ( R) 1202
Citrat de sodiu şi sulfat de cupru {II)-soluţie
(R) 1202
Citrat monopotasic (R) 1203
Citrat de tamoxifen 896, 1230
Cltrl aetheroleum 254 '
Clofibratum (*) . 25
Clomipramlnl hydrochlorldum ("'*) 256, 23
Clonidină 258, 1229
Clonidlnnm (*) 258
Cloral hidrat ( R) 1203
Cloral hidrat 800 g/1 ( R J 1203
Cloramină B 232
Cloramină B ( R) 1203
Cloramină B 50 g/1 ( R) 1203
Cloramină B 20 g/1 în alcool (R) 1203
Cloramfenicol 235, 1228
Clorat de potasiu (R) 1203
Clorchinaldol 243
Clordiazepoxid 237, 1229
Cloretonă (R) 1203
Clorhidrat de amilocaină 131, 1228
Clorhidrat de ami.triptilină 117, 1228
Clorhidrat de anhidrotetraciclină 1228
Clorhidrat de bromhexin 164, 1228
Clorhidrat de carbocromenă 210, 1228
Clorhidrat de chinină 228, 1228
Clorhidrat de chinină {R) 1203
Clorhidrat de ciproheptadină 336
Clorhidrat de clomipramină 256, 1229
Clorhidrat de clorfenoxamină 242, 1229
Clorhidrat de cloropiramină 239, 1129
Clorhidrat de cocaină 264, 1229
Clorhidrat de codeină 265, 1229
Clorhidrat de dopamină 381, 1229
Clorhidrat de doxepină 383, 1229
Clorhidrat de doxiciclină 384, 1228
Clorhidrat de efedrină 389
Clorhidrat de 4-epianhidrotetraciclină 1229
Clorhidrat de 6-epidoxiciclină 1229
Clorhidrat de 4'-epidoxorubicină 390_._ 122[:}
Clorhidrat de 4-epitetraciclină 1229 „
Clorhidrat de etilmorfină 414
Clorhidrat de 1,10-Îenantrolină ( R) 1203
Clorhidrat de o-fenantrolină ( R) 1203
Clorhidrat de fenilhidrazină ( R) 1203
Clorhidrat de fenilhidrazină-soluţie ( R) 1203
Clorhidrat de hidromorionă 479, 1229
Clorhidrat de hidroxilamină (R) 1203
Clorhidratdehidroxilamină 69,5 g/1 ( R) 1203
Clorhidrat de hidroxilamină îu alcool ( R)
1203
Clorhidrat de imipramină 489, 1229
Clorhidrat de izoprenalină 560
Clorhidrat de lidocaină 587, 1229
Clorhidrat de maprotilină 610, 1229
Clorhidrat de meclofenoxat 613
Clorhidrat de mepacrină 622, 1229
X•a
1298 XIII. Inde;z:
Clorhidrat de metaciclină 1229
Clorhidrat de metadonă 629, 1229
Clorhidrat de metformină 627, 1229
Clorhidrat de metoclopramid 648, 1229
Clorhidrat de morfină 652
Clorhidrat de morfină ( R) 1203
Clorhidratdemotj'inăsoluţie-etalon'( R) 1203
Clorhidrat de nafazolină 660, 1229
Oorhidrat de nortriptilină 704, 1229
Oorhidrat de noscapină 706, 1229
Clorhidrat de ox:itetraciclină 722, 1228
Clorhidrat de papaverină 726, 1229
Clorhidrat de peticJină 738
Clorhidrat de pilocarpină 760
Oorhidrat de piridoxină 813
Oorhidrat de procaină 790, 1230
Oorhidrat de propranolol 799, 1230
Oorhidrat de tetraciclină 905, 1228
Clorhidrat de tiamină 915, 1230
Clorhidrat de tolazolină 939
Clorhidrat de trihexifenidil 947
Clorhidrat de trihexifenidil 1230
Oorobutanol ( R) 1203
4-Clorofenol ( R) 1203
p-Clorofenol ( R) 1203
Ooroform ( R) 1203
Cloroform 5 g/1 ( R) 1204
Ooroform fără alcool ( R) 1204
Cloroiodură de zinc-soluţie ( R) 1204
Clorta!idonă 245, 1229
Clorură de aluminiu (RJ 1204
Oorură de aluminiu 25 g/1 ( R) 1204
Clorură de amoniu 120
Clorură de amoniu (R) 1204
Clorură de amoniu 100 g/1 ( R) 1204
Clorură de antimoniu (III) ( R) 1205
Clorură de bariu (R) 1204
Clorură de bariu 50 g/1 ( R) 1204
Clorură de benzalconiu 154
Clorură de benzoil ( R) 1204
Clorură de calciu 178
Clorură de calciu ( R) 1204
Clorură de calciu 200 g/1 ( R) 1204
Clorură de calciu anhidră (R) 1204
Clorură de cobalt (II) ( R) 1204
Clorură de cobalt (II) 50 g/1 ( R) 1204
Clorură de cobalt (II) 10 g/1 ( R) 1204
Clorură de cupru (II) (R) 1204
Clorură de decualiniu 33 7
Clorură de etilen ( R) 1206
Clorură de for (III) ( R) 1204
Clorură de fer (III) 30 g/1 ( R) 1204
Clorură de magneziu ( R) 1204
Clorură de magneziu anhidră (R) 1204
Clorură de mercur (II) ( R) 1204
Clorură de mer= (II) 50 g/1 ( R) 1205
Clorură de metilen ( R) 1206
Clorură de metiltioniniu 646
Clorură de metoclopramidă 648
Ciorură de p-nitrobenzoil ( R) 1205
Clorură de potasiu 567
Clorură de potasiu (R) 1205
Clorură de sodiu 668, 1229
Clorură de sodiu 100 g/1 ( R} 1205
Clorură de sodiu aplrogenă ( R} 1205
Clorură de sodiu-soluţie izotonică ( R) 1205
Clorură de sodiu-soluţie izotonică apirogenă
(R) 1205
Clorură de sodiu-soluţie saturată ( R) 1205
Clorură de staniu (II) ( R) 1205
Clorură de staniu {II)-soluţie ( R) 1205
Clorură de staniu (II)-soluţie pentru arsen
(R) 1205
Clorură de stibiu (III) ( R) 1205
Clorură de stibiu (III) în cloroform-soluţie
saturată (Rj 1205
Clorură de titan (III) (Rj 1205
Clorură de txifeniltetrazoliu ( R) 1205
Clorură de trifeniltetrazolin in alcool ( RJ
1205
Clorură de zinc 971
Clorzoxazonă 247, 1229
Clotrimazol 260, 1229
Clotrlmazolum (*) 260
Ooxacilină sadică 262, 1228
Cloxaeillinum natricum (**) 262
Coada calului 393
Coajă de portocală 143
Coeain! hydroehloridum 264
Codeină 270, 1229
Codelni hydroebloridum 265
Codein! phOsphas 267
Codelnum 270
Coeficienţii de corecţie pentru soluţiile de
acid clorhidric 27
Coîfeinnm 272
Coffeinmn et aeidum eltrlcum 273
Coffeinmn et natrii benzoas 275
Colaboratori 20
Colae semen 25
Colchicină 276, 1229
C:olecalciferol 1229
Colesterol 248
Colesterol ( R) 1205
Colesterol în alcool ( R) 1205
Colehleinum 276, 23
Colecalciferol 279, 1229
Coleealciîerolum (*) 279
Colistimetat de sodiu 280, 7228
Colistlmetbatum natrlenm (**) 280, 23
Col!stini sulias (**) 282
Comisia Farmacopeei Române (1984-1992)
17
C:omplexonă III ( R) 1208
Compressi (Tabulettae) 284
Compressl acid! aeetylsalleyliei 286
Compressi acid! ascorhlei 287
Cornpressi aeldl nleotinicl 287
Compress! bromhexini hydroehloridl 288
Compressi chlortalidonl 289, 23
Compress! ehlorzoxazonl 290
Com press! eolcbiclnl 291, 23
Compressl eyclobarbitall 291
Compressl Dlgltalls 292, 23
Compressl dlgoxinl 293
Compressl erythromyclni proplonatls 295
Compress! ethinylestradioli 296
Compressl glutethimldi 297
Cornpressi glyeeryli trinltr&tis 297
Compressl grlseoiulvlnl 299
Compressi hydroxyprogesteronl aeetaCls 300
Compressl tsonlazidi 300
Compresst lynestrenoli 301, 23
Cornpressl meprobamatl 302
Com press! metamJzoli natrlel 303
Compressl mehtyltestosteronl 304
Corn pressl rnetrontdazoli 304
Compress! natrii cyclamatls 305
Compressi neomyelni snlîatis 306
Compressi obdnctt amltriptylinl hydrocblo-
ridi 306, 23
Compressi obductl d!pyridamoll 307
Compressl obducti doxeplni bydrochlorldl
308, 23
Compressi obducti lanatosldi C 309
Compress! obdnctl nortrlptylinl hydroehlo-
rldl 311, 23
Compressi obducti nystatini 312
Compress! obductl pentoxiîyllinl 312, 23
Compressl obducti propanthelinl bromldi
313, 23
Compressi obductl pyr!tinoli dlhydrochlorid!
314
Compressi obdnctl tinldazoli 315, 23
Compressl obductl Vineamini 315, 23
Compressl paracetamol! 316
Compress! phenobarbltal! 317
Compressi phenoxymethylpenlc!llinl 317
Compressi phenytoln! 318
Compressl pyridoxinl hydrochloridi 319
Corn pressi saccharlni 320
Compressl suliametoxydlazinl 320
Compressl tamoxifcni citratis 321, 23
Compressi thlamini hydrochloridi 322 -,,
Comprimata acetyldigitoxini 0,20 mg 25
Co,nprimata acidi p-aminobenzoici 0,50 g 25
Comprimata acidi ascorbici 0,05 g 25
Comprimata acidi iopanoici 0,50 g 25
Comprimata aminophenazoni O, 10 g aut 0,30 g
25
Comprimata amoba,-bitalî natrici O, 10 g 25
Comprimata bromisovali 0,30 g 25
Comprimata cyclobarbitali calcii 0,20 g 25
Comprimata dexamethasoni 0,50 mg 25
Comprimata ethambutoli dihydroch/oridi 0,25 g
25
Comprimata hydrochlorothiazidi 0,025 g 25
Comprimata natrii hydrogenocarbonatis 0,50 g
aut1g25
Comprimata nicotinamidi O, 10 g 25
Index XIII. 1299
Comprimata obducta chinini sulfatis 0,25 g
aut 0,50 g 25
Comprimata obducta chiQrdiazepoxydi 0,005 g
aut 0,01 g 25
Comprimata obducta ethionamidi 0,25 g 25
Comprimata obducta pkenylbutazoni 0,20 g
25
Comprimata phtalylsulfathiazoli 0,50 g 25
Comprimata polymyxini B 250 OOO U.I. 25
Comprimata salicyiamidi 0,50 g 25
Comprimata sulfafurazoli 0,50 g 25
Comprimate 284
Comprimate de acetat de hidroxiprogeste-
ronă 300
Comprimate de acid acetiisalicilic 286
Comprimate de acid ascorbic 287
Comprimate de acid nicotinic 287
Comprimate de ciclamat de sodiu 305
Comprimate de ciclobarbital 291
Comprimate de citrat de tamoxifen 32i
Comprimate de clorhidrat de bromhexiu 288
Comprimate de clorhidrat de piridoxină 319
Comprimate de clorhidrat de tiamină 322
Comnrimate de clorta!idonă 289
Comprimate de clorzoxazonă 290
Comprimate de colchicină 291
Comprimate de degeţel roşu 292
Comprimate de digo:x:ină 293
Comprimate de etinilestradiol 296
Comprimate de ienitolnă 318
Comprimate de fenobarbital 317
Comprimate de fenoximetilpenicilină 317
Comprimate de glutetimidă 297
Comprimate de griseofulvină 299
Comprimate de izoniazidă 300
Comprimate de linestrenol 30 l
ComÎ,rimate de meprobamat 302
Comnrimate de metamizol sadic 303
ComPrimate de metiltestosteronă 304
Comurimate de metronidazol 304
Comprimate de paracetamol 316
Comnrimate de pronionat de eritromicină
295 • •
Comprimate de suliametoxidiazină 320
Comprimate de sulfat de neomicină 306
Comprimate de trinitrat de gliceril 297
Comprimate de zaharină 320
Comprimate filmate de tinidazol 315
Concentratia în alcool a nreparateior far-
maceuti~e 1019 • ·
Concentratia în alcool a amestecului de
alcooi şi, apă la 20 °C, în funcţie de densi-
tatea reiativă 1235
Concentraţia în glicerol a amestecului de
giicerol şi apă în funcţie de densitatea
relativă şi de indicele de refraciţe, la
20 °C 1260
Concentraţia soluţiiior de zahăr în îuncţie
de densitatea relativă şi de indicele de
refracţie, la 20 ° C 1257
 Index XIII. 1301
1300 XIII. Index

Contaminare microbiană 1081
Controlul eficacităţii conservanţilor anti-
microbieni 1091, 24
Controlul elementelor străine din produsele
vegetale 1057
Controlul limitei pen.tru substanţe organice
uşor carbonizabile 1015
Controlul limitelor pentru impurităţi anor-
ganice 1006
Controlul macroscopic al produselor vege-
tale 1051
Controlul microchimic al produselor vegetale
1056
Controlul microscopic al produselor vege-
tale 1053
Controlul organoleptic 983
Controlul preparatelor radiofarmaceutice
1163
Controlul sterilităţii 1073
Cortlsonl aeetas (**) 323
Crataegi follnm enm flore 325, 23
o-Crezol ( R) 1205
Cromat de potasiu ( R) 1206
Cromatografie 1043
Cromatografie de gaze 1046
Cromatografie de lichide sub presiune 1048,
24
Cromatografie pe hirtie 1043
Cromatografie pe strat subţire 1044
Cvercetol 1229-
Cyanoeobalaminum (*) 327
Cyelobarbltalum (*) 328
Cyelobarbltainm ealeieum (.. ) 330
Cyclophosphamidnm (*) 332, 23
Cynarae folinm 334
Cyprobeptadlni bydroehlorldnm ( 0 ) 336, 23
D Difenilamină-soluţie ( R) 1206
Densitatea (p) apei la diferite temperaturi
1259
Densitate relativă 987
Densitatea soluţiilor de acid clorhidric 27
Dequallnl cblorldnm (**) 337
Deslanosidum (*) 340
Deslanozidă 340, 1229
Desoxyeortoni acetas (**) 343
Determinarea apei 1017
Determinarea indicelui de acetil 26
Determinarea pH-ului 1026
Determinarea :reziduuiui prin evaporare sau
volatilizare 26
Determinări biologice şi biochimice 1071
Determinări ia:rmacognostice 1051
Determinări farmacotehnice 1066
Determinări fizice, fizico-chimice şi chimice
984
Determinări fotometrice 26
Dex:ametazonă 345, 1229
Dexametbasonum (*) 345
Dex:tran 40 346 ' p-Dimetilaminobenzaldehidă
Dex:tran 70 350
Dextrannm 40 (*) 346, 1229
Dextrannm 70 (*) 350, 1229
Dezagregare 1066, 24
Diacetat de hex:estrol 467
Diazepam 354, 1229
Dlazepamnm (*) 354
Diawmetan-soluţie (RJ 1206
Dibenzo [a, d] ciclohepta-1,4-clien-5-onă
1229
Diclofenac sodic 356, 1229
Dlclofenaenm natrtenm (**) 356, 23
Diclorhidrat de N,N' -dimetil-4-fenilendia-
mină ( R) 1206
Diclorhidrat de etambutol 409, 1229
Diclorhidrat de histamină 469, 1229
Diclorhidrat de N-(1-naftil)-<mlendiamină
(R) 1206
Diclorhidrat de piritinol 815, 1230
Diclorhidrat de trifluoperazină 945, 1230
2,6-Diclorochinonclorimidă (R) 1206
1,2-Dicloretan ( R) 1206
2,7-Diclorlluoresceină ( R) 1206
Diclorometan (R) 1206
Dicromat de potasiu (R) 1206, 1229
Dicromat de potasiu 50 g/1 ( R) 1206
Diester metilic al acidului 2,6-dimetil-4-
(2-nitrofenil)-3,5-piridin-carbo:x:ilic 1229
Diester metilic al acidului 2,6-dimetil-4-
(2-nitrozofenil)-3,5-piridincarbo:x:ilic 1229
Diethylstilbestrolum (*) 25
Dietila.mină ( R) 1206
Dietilendioxid ( R) 1207
4-Dietilaminobenzaldehidă (R) 1206
p-Dietilaminobenzaldehidă ( R) 1206
Difenilamină (R) 1206
Digltalls pnrpureae follum 358
Digltalis purpureae pnlvis tltl"atns 360
Digitonină ( R) 1206
Digitonină în alcool ( R) 1206
Digitoxină 361, 1229
DigltoXinum (*) 361
Digoxină 364, 1229
Digoltlnum (*) 364
Dihidrogenofosfat de clorochină 240
Dihidrogenofosfat de potasiu ( R) 1206
Dihidrogenofosfat de sodiu (R) 1206
1,3-Di.hidroxinaftalen ( R) 1214
Dlbydralazini snlfas (**) 367
Dlbydroergotamlnl mesylas (**) 369, 23
4-Dimetilaminobenzaldehidă ( RJ 1207
4-Dimetilaminobenzaldehidă în acid clor-
hidric ( R) 1207
4-Dimetilaminobenzaldehidă in acid sulfuric
{R) 1207
4-Dimetilaminobenzaldehidă in alcool ( R)
1207
4-Dimetilaminobenzaldehidă-soluţie ( R)
1207
( R) 1207
2,6-Dimetilanllid ( R) 1207
Dimetilformamidă ( R} 1207
Dinitrat de izosorbid diluat 562
Dinatril edetas 371, 23
Dlnatrll bydrogenopbospbas 372
2,4-Dinitrofenilhidrazină ( R) 1207
2,4-Dinitrofeni!hidrazină în acid acetic ( R)
1207
2,4-Dinitrofenilhidrazină în acid sulfuric
(R) 1207
2,4-Dinitrofenihidraziuă-soluţie ( R) 1207
Dinttl"ogentl oxydnm 374
Dioxan ( R) 1207
Dioxid de carbon (RJ 1207
Dioxid de sulf ( R) 1207
Dipiridamol 377, 1229
Dipyridamolum (*) 377
Disulfiram 379
Dlsnlfiramum (*) 379
Disulfit de disodiu ( R) 1207
Disulfit de sodiu ( R) 1207
Disnlfură de carbon (R) 1207
Ditionit de disodiu ( R) 1208
Ditionit de sodiu ( R) 1208
Dizolvare 1068, 24
Dobesilat de calciu 180, 1229
Dopamin! bydrocbloridnm (**) 381, 23
Doxepinl bydroeblorldnm (*) 383
Doxyeyelinl bydroeblorldnm (*) 384, 23
Dozarea biologică a heparinei 1116
,, .., Dozarea biologică a insulinei 1117
Dozarea biologică a oxitocinei 1121
Dozarea biologică a preparatelor de digitală
1123
Dozarea grupării metoxi 1021
Dozarea nitrogenului din combinaţiile orga-
nice 1023
Dozarea saponinelor cu acţiune hemolitică
din produsele vegetale 1060
Dozarea substanţelor solubile din produsele
vegetale 1063
Dozarea taninurilor din produsele vegetale
1063, 24
Dozarea uleiurilor volatile din produsele
vegetale 1064
Doze terapeutice uzuale şi maxime 1262
Drajeuri de bromură de propantelină 313
Drajeuri de clorhidrat de amitriptiliuă 306
Drajeuri de clorhidrat de doxepină 308
Drajeuri de clorhidrat de nortriptilină 311
Drajeuri de diclorhidrat de piritinol 314
Drajeuri de dipiridamol 307
Drajeuri de lanatozidă C 309
Drajeuri de nistatină 312
Drajeuri de pentoxifilină 312
Drajeuri de vincamină 315
E
Edetat disodic 371
Edetat disodic ( R) 1208
Edetat de magneziu şi de sodiu ( R) 1208
Electroforeză 1049
Emetini hydrochloridum 25
Emplastra 25
Emplastrum plumbi 25
Emulsii 387
Emulslones 387
Enterokiuază ( R) 1208
Epbedrinl bydroehlorldnm 389
4'•Epl<l.oxornbieinl hydroeblorldnm 390, 23
Epinefrină 392, 1229
Epinepbrinnm (*) 392
EqUisetl berba 393
Ergocalciferol 394, 1229
Ergoealelferolnm (*) 394
Ergometrlnl bydrogenomaleas (**) 396
Ergotamini tartras (**) 398
Eritromicină 1228
Erytbromyeinl etbylsncelnas ( 0 ) 401, 23
Erytbromyelnl laetobionas (**) 403
Erytbromyelnl proplonas (**) 404
Escină 1229
Ester etilic al clorhidratului de N-o:-benzoil-
-L-arginină ( R) 1208
Ester etilic al clorhidratului de L-tirozină
( R) 1208
Estradioli benzoas 25
Etamsilat 406, 1229
Etamsylatum (*) 406, 23
1,2-Etandiol ( R) 1208
Etanol (R) 1200
Etanol absolut ( R) 1200
Eter 95
Eter ( R) 1208
Eter etilic ( R) 1208
Eter pentru anestezie 96
Eter de petrol (R) 1208
Eter diizopropilic (R) 1208
Etbaeridini laetas (**) 408
Etbambntoll dibydroebloridnm (**) 409
Etbinylestradiolnm (*) 411
Etbionamldnm (*) 413
Etbylmorpbini bydroeblorldum 414
Etilendiaminotetraacetat disodic ( R) 1208
Etilenglicol ( R) 1208
Etilsuccinat de eritromicină 401
Etinilestradioi 411, 1229
Etionamidă 413
Euealypti aetberolenm 416
Enealypti folinm 418
Evaluarea statistică a determinărilor bi olo-
gice 1124
Extract de carne (R) 1208
~xtract de drojdie ( R) 1208
Extract fluid de cruşin 423
Extract moale de odolean 424
1302 XIII. Index
Extract uscat de mătrăgună 421
Extract uscat de ratania 424
Extracta 419
Extracte vegetale 419
Extractum Belladonnae sieeum 421
Extractum Chinae fluid.um 25
Extractum Chinae ·siccum 25
Extraetum Frangulae Iluidum 423, 23
Extractum Hyoscyami siccum 25
Extractum Liquiritiae siccum 25
Extractum Opii siccum 25
Extraetum Ratanhlae siccum 424, 23
Extractum Secalis cornuti fluidum 25
Extractum Secalis cornuti siccum 25
Extractum Strychni siccum 25
Extractum Valerianae spissum 424
F Hidrogenosulfat de potasiu (RJ 1210
Factorul de îmbibare al produselor vegetale
1057
Fenacetină 740
Fenazonă 742, 1229
Fenilbutazonă 751
Fenilhidrazină (R) 1208
Fenilhidrazină in acid sulfuric (R) 1208
Feniioropionat de testosteronă 90Z, 1230
Fenit~ină 754, 1229
Fenobarbital 745, 1229
Fenobarbital sodic 747, 1229
Fenobarbital sodic ( R) 1208
Fenol (R) 1208
Fenol lichefiat (R) 1208
2-Fenoxietanol (R) 1208
Fenoximetilpenicilină 749
Fer ( R) 1208
Fericianură de potasiu (R) 1210
Ferocianură de potasiu ( R) 1210
Ferrum reductum 25
Fibrină ( R) 1208
Fibrinăcoioratăcuroşu de Congo (R) 1208
Fire resorbabile sterile 249
Fitomenadionă 758
Floare de coada şoricelului 651
Floare de gălbenele 189
Floare de muşeţel 222
Floare de tei 919
Floroglucină ( R) 1209
Floroglucino! ( R) 1209
Floroglucinol-soluţie ( R) 1209
Fluorură de sodiu 672, 1229
Formaldehidă ( R) 1209
Formamidă (R) 1209
3-Formilrifamicină SV 1229
Foenleuli aetheroleum 425
Foenlcull fructus 426
Fosfat de calciu tribazic 188
Fosfat de codeină 267, 1229
Fosfinat de sodiu ( R) 1212
Fosfor roşu ( R) 1209
In.d.e.x XIII. 1303
Fosfowolframat de sodiu-soluţie ( R) 1209 Griseofulvină 455, 1228 Hidrogenofosfat de disodiu 372
Fraugulae eortex 427 Griseofulvinum {*) 455 Hidrogenofosfat de disodiu ( R) 1210
Fmct de anason 135 Guaiac (R) 1209 Hidrogenofosfat de disodin-soluţie ( R) 1210
Fruct de anason dulce 426 Guaiacol 456 Hidrogenofosfat de dlsodiu anhidru ( R)
Fruct de chimen 214 Guaiacol (R) 1209 1210
Fruct de ienupăr 564 Gnalaeolnm 456 Hidrogenoftalat de potasiu (R) 1210
Fruetosum 428 Guaiacolsulfonat de potasiu 571 Hidrogenoftalat de potasiu 1229
Fmctoză 428
Guaiacolsulfonat de potasiu ( R) 1209 Hidrogenoftalat de potasiu 20 g/1 {R) 1210
Frunză de anghinare 334 Guaifenesină 458, 1229 Hidrogeuomalea.t de ergometrină 396, 1229
Frunză de degeţel roşu 358 Gualfeueslnum (*) 458 Hidrogenomaleat de levomepromazină 385,
Frunză de eucalipt 418 Guanetbldinl su.lJ'.as (**) 459, 23 1229
Frunză de izmă bună 619 Gudron de ienupăr 769 Hidrogenomaleat de metilergometrină 639,
Frunză de mătrăgună 151 Gumă arabică 460 1229
Frunză de nalbă mare 104 Gumă arabică (R) 1209 Hidrogcnomaleat de proclorperazină 791,
Frunză şi floare de păducel 325
Gumă arabică desenzimată 462 1230
Fucsină bazică ( R) 1209 Gumml arabieum 460 Hidrogenomaleat de prometa.z.ină 795, 1230
Fucsină-soluţie ( R) 1209 Gnmmi arableum desenzy111-atum 462 Hidrogenoselenit de sodiu (R) 1210
Fucsină-soluţie decolorată ( R) 1209
Furazolidonă 430, 1229
H Hidrogenosulfit de sodiu ( R) 1211
Furazolldonum (*) 430 Hidrogenotartrat de norepinefrină 702
Furfural (R) 1209 Hellanth! oleum 464 Hidrogenotartrat de potasiu 573
Fufuraldehidă (R) 1209
Hellauthl oleum nentralisatum 465 Hidrogenotartrat de potasiu (R) 1211
Fufuraldehidă în alcool ( R) 1209 Hemisuccina.t de hidrocortizonă 475, 1229 Hidrolizat pancreatic de cazeină (RJ 1211
Furosemidă 432, 1229 Hemoglobină. ( R) 1209 Hidrolizat pancreatic de gelatină ( R) 1211
Furosemidum (*) 432 Hemoglobină denaturată după Anson ( R) Hidrolizat peptic de ţesut animal 1211
1209 Hidrolizat triptic de cazeină 1211
Heparină sadică 466 Hidrosulfit de sodiu ( R) 1208
G
Heparină sodică ( R) 1209 p-Hidroxibenzoat de metil 641
Heparină sodică din mucoasa. intestinală p-Hidrox:ibenzoat de n-propil 802
Gelatina 434 Î228 Hidroxid de aluminiu 108
Gelatina zinci o:i:yăi 26 Heparină sodică din plămin 1228 Hidroxid de aluminiu ( R) 1211
Gelatină 434 Heparinum natrieum (*) 466 Hidrox:id de bariu {R) 1211
Gentamlelnl sullas ( ..) 436, 23 n-Heptan (R) 1210 Hidrox:id de bariu-soluţie ( R) 1211
Genttanae radix 437 Hex:acianoferat (II) de potasiu ( R) 1210 Hidroxid de calciu (R) 1211
Gitoxină 1229 Hexacianoferat (II) de potasiu 50 g/1 ( R) Hidroxid de calciu-soluţie ( R) 1211
Glibenclamidă 439, 1229 1210 Hidroxid de potasiu (R) 1211
Gllbenclamldum (*) 439 He:ncianoîerat (III) de potasiu (R) 1210 Hidroxid de potasiu 100 g/1 (R) 1211
Glicerină (R) 1209 Herncianoîerat (III) de p:lta.siu 50 g/1 ( RJ Hidroxid de potasiu 100 g/1 în alcool (R)
Glicerofosfat de calciu 184 1210 1211
Glicerofosfat de sodiu 674 Hex:ahidro,i:oantimona.t (V) de potasiu ( R) Hidrox:id de sodiu ( R) 1211
Glicerol 447 1210 Hidrox:id de sodiu 300 g/1 ( R) 1211
Glicerol ( R} 1209 Hex:ahidroxoa.ntimonat (V) de potasiu-solu- Hidrox:id de sodiu 100 g/1 ( R) 1211
Gluconat de calciu 182 ţie ( R) 1210 Hidro,dd de so:l.iu în amoniac {R) 1211
Glucosum 441 Hex:ametilentetramină (R) 1213 Hidrox:id de tetrametilamoniu concentrat
Glucoză 441 Hex:amină (R) 1213 ( R) 1211
Glucoză anhidră (R) 1209 n-Hex:an (R) 1210 Hidrox:id de tetrametilamoniu în alcool
Glucoză monohidrat (RJ 1209 liexaoitrocobalta.t (III) de sodiu ( R) 1210 (R) 1211
Glutamolactat de magneziu 599 Hex:anitrocobaltat (III) de so:liu-soluţie ( R) Hipobromit de sodiu-soluţie ( R) 1211
Glutetimidă 443, 1229 1210 Hipocîorit de calciu ( R) 1212
Glutethlmidum (*) 443 Hemstroli diacetas (**) 467 Hipoclorit de calciu 100 g/1 ( R) 1212
Giyceryli trlnltratls solutlo eonceutrata 445, Hidrociorotiazidă 472, 1229 Hipoclorit de sodiu (R) 1212
23 Hidrocortizonă, 477, 1229 Hipofosfit de sodiu {R) 1212
Glyeerolum (*) 446 Hidrogen ( R) 1210 Hipofosfit de sodiu în acid clorhidric ( R)
Glycyc/amidum (*) 26 Hidrogenocarb:mat de potasiu ( R) 1210 1212
Gossypium depll1'fttum 448 Hidrogenoca.rbonat de potasiu 1229 Hipofiză posterioară-pulbere 1228
Gossypium depuratum mlxtum 450 Hidrogenoca.rboa.nt de sodiu 676
Granulata 453 Hlstamlni jdlhydroehlorldum 469
Hidrogenocarbonat de sodiu ( R) 1210
Granulate 453 Hîrtie de acetat de plumb Oi) 1212
Hidrogenofosfat de dipotasiu (R) 1210
Greutatea unui litru de apă la diferite tem- Hidrogenofosfat de diso:l.iu (pentru solnţii- Hîrtie iniicator pentm arsen (R) 1212
peraturi (cintărit în aer) 27 tampon) (R) 1210 Hyărargyri o,:ycyanidum 26
1304 XIII. Index
Hydrargyri oxydnm fiavnm 470
Hydroehlorothiazidnm (*) 472
Hydroeortlsonl aeetas (**) 473
Hydroeortlsonl hemisucclnas (**) 475
Hydrocortlsonnm (*) 477
Hydromorphonl hydroehloridnm (**) 479
Hydroyxprogesteroni aeetas (**) 481
Hydroxyprogesteronl eaproas (0 ) 482
Hyoscyami folium 26
Hyperici herba 483
I Infundlblle mannttoli 501
Ibuprofen 485, 1229
Ibnprofennm (*) 485, 1229
Ichtham.molnm 487
Identificarea proteinelor serice prin tehnica
dublei difuziuni în gel 1101
Ihtiol 487
Iminodibeuzil 1229
Imipramin! hydroehloridnm (**) 489
Impurităţi hipotensive 1110
Impurităţi pirogene 1112
Impurităţi toxice 1115
Indicatori 1188
Albastru de bromfenol 1188
Albastru de bromienol-soluţie 1188
Albastru de brom.fenol în alcool 1188
Albastru de bromtimol 1188
Albastru de bromtimol-soluţie 1188
Albastru de oracet B 1188
Albastru de oracet B-soluţie 1188
Albastru de timol 1189
Albastru de timol-soluţie 1189
Albastru de timol in dimetiliorma-
midă 1189
Albastru de timol în metanol 1189
Amidon 1189
Amidon-soluţie 1189
Azoviolet 1189
Azoviolet in benzen 1189
Clorhidrat de 1, 10-ienantrolină 1189
Cristal violet 1189
Cristal violet in acid acetic anhidru
1189 -~
Cromat de potasiu 1189
Cromat de potasiu-soluţie 1189
Eozină 1189
Eozină-soluţie 1189
Eriocrom T 1190
4-Etoxicrisoidină 1190
Fenolitaleină 1190
Fenolitaleină-solutie 1190
Ferroină-soluţie (190
Galben de alizarină 1190
Gal1Y>...n de alizarină-soluţie 1190
Galben de dimetil 1190
Galben de dimetil in alcool 1190
Galben de dimetil în alcool-soluţie
acidă 1190
Galben de metanil 1190
Galben de metanil în dioxan 1190
Galben de metanil in metanol 1190
Galben de metanil-soluţie 1190
Hîrtie cu iodură de potasiu amido-
nată 1191 - 497
ffirtie de C:urcuma 1191
ffirtie de tumesol roşie 1191
Hîrtie de turnesol albastră 1191
ffirtie indicator universal 1191
Metalitaleină 1191
Metilora:r, j 1191
Metiloranj-soluţie 1191
Murexid 1191
1-Naitolbenzeină 1191
1-Naftolbenzeină în acid acetic
anhidru 1191
Nitrat de toriu (IV)-xilenoloranj-
soluţie 1192
Purnuriu de bromcrezol 1192
Purpuriu de bromcrezol-soluţie 1192
Roşu de alizarină S 1192
Roşu de alizarină &-soluţie 1192
Roşu de Congo 1192
Roşu de fenol 1192
Roşu de fenol-soluţie 1192
Roşu de metil 1192
Roşu de metil în cloroform 1192
Roşu de metil-soluţie 1192
Roşu de Sudan G 1192
Roşu de Sudan G in cloroform 1192
Sulfat de amoniu-ier (III)-soluţie
acidă 200 g/1 1192
Sulfat de amoniu-fer (III)-soluţie
acic1ă 2 g/1 1193
Timolftaleină 1193
Timolftaleină-solutie 1193
Tropeolină 00 1193
- Tropeolină 00 in acid acetic anhidru
1193
Tropeolină 00-soluţie 1193
Verde de bromcrezol 1193
Verde de bromcrezol-soluţie 1193
Verde malachit 1193
Verde malachit in acid acetic an-
hidru 1193
Violet de pirocatehină
Violet de pirocatehină-soluţie 1193
Xilenoloranj 1193
Indice de aciditate 991
Indice de amăreală 1058
Indice de ester 991
Indice de hidroxil 992
Indice de iod 993
Indice de peroxid 994
Indice de refracţie 994
Indice de saponificare 995
Indometacin 490, 1229
Indometaeinum {*) 490
lntnndlblle dextrani 40 cum glueoso 493
Inde.:tJ XIII. 1305
Infundiblle dextranl 70 cnm glueoso 495 Inieetablle procalni hydroehlorldl (10 mg/ml
Infundlblle dextranl 40 enm natrio ehlorido aut 40 mg/ml) 551
496 lnlectablle proealnl hydrochloridi (80 mg/ml)
Infundlblle dextrani 70 eum natrlo ehlorldo 552
Inleetablle L-seleno [ 76 Se) methlon!nl 553,
lnfun di bile fructos! 499 23
lnlwullblle glueosi 499 lnleeta billa 510
Infundibile kalii chloridi concentratum 15% Injectio albumini seri humani 26
26 Injectio atropini sulfatis 0,10% 26
Infundibile kalii chloridi cum glucoso 26 Injectio calcii chloridi 20% 26
lnfundlblle kalll et natrli ehlorldl 500 Injectio dipyridamoli 0,50% 26
Injectio lidocaini hydrochloridi 0,50% 26
Infundlblle metronldazoli 502, 23 Injectio natrii ioăidi 10% 26
l.nfundlblle natrll chlorldl 504 Injectio procaini hyărochloridi 2% 26
Intnndlblle natrll ehloridl eomposlta 504 Insulină 1228
Infnnd!bile natrll ehloridl eomposlta cnm Interval de distilare 100 l
natrlo lactato 505 Introducere 11
Infundibile natrii chloridi cum glucoso 26 Iod 554
lnînndlbile natril hydrogenoearbonatls 507 Iod (R) 1212
Wnndlblle natrll laetatls 508 Iod-iodurat-soluţie ( R) 1212
Inlnndlbile sorbltoll 508 Iod-iodurat-soluţie diluată ( R) 1212
Inlundlbile tlnldazoli 509, 23 Iodat de potasiu ( R} 1212
Inlundlbilla 492 Iodat de potasiu 1229
Inlectablle aeldl ascorbic! 514 Iodohipurat de sodiu 1229
Inleetablle amltrlptylinl hydrochlorldl 515 Iodnm 554
lnieetablle calei! ehlorldl 516 Iodură de mercur (II) (RJ 1212
lnleetabile eoffelni et natr:11 benzoatis 516 Iodură de potasiu 574
Iniectab!le deslanosid! 518 Iodură de potasiu ( R} 1212
lniecta bile digoxlnl 520, 23 Iodură de potasiu-soluţie ( R) 1212
Inleetablle dlnatrU hydrogenophosphatis Iodură de potasiu şi amidon.-soluţie ( R)
[UP] 523 1212
lniectablle dopamlni hydrochlorldl 524, 23 Iodură de potasiu şi carbonat de sodiu-
lnieetablle doxeplnl hydrochloridl 525, 23 soluţie ( R) 1212
lnleetablle etamsylatl 527, 23 Iodură de sodiu 677
Inieeta bile inrosemidi 527, 23 Ipeeacnanhae radlx 555
Inleetablle glncosl 528 Isoniazidă 558, 1229
Inlectab!le glyooryll trlnltratls 529, 23 Isoniazidnm (*) 558
Inleetab!le heparlnl natriel 530 Isoprenalinl hydroehloridum (**) 560
Inlectabile hydroxyprogestcronl eaproatis Isosorbldl dialtra.s dilutum (*) 562, 23
531 Izooctao ( R) 1224
Iniectablle insulinl 532
Inlectabile Udocalni hydroehloridl 532 J
Iniectablle magnesli suUatls 533
Inleetablle methylergometrinl hydrogenoma- J alapae resina 26
leatls 534, 23 Jnnlperl îrnetns 564
Inlectablle natril ehlorldl 536
Iniectablle natrll ehromatls [ st Cr] 536 K
Inleetablle natrll lodldl [ 125IJ 538, 23
Inlectablle natrll lodldl [ 131IJ 539 Kal!i bromidam 565
Inieetablle natrll lodohtppuratl [ 1311] 54D, 23 Kalil earbona.s 566
lnleetablie natrll perteehaetatls ["mrc] 542, Kalll ehloridam 567
23 Kalll et nutrii tartra.s 569
lnieetabile natrll rosei bengalensls [ 131IJ Kalll guaiaeolsullonas 571
5H, 23 Kalll hydrogenotartras 573
lnteetablle oxytoelnl 546 Kalli lodldum 574
Iaieetablie papaverlnl hydroehlorldl 545 Kalll permanganas 576
lnleetabile pentoxI(yillnl 547, 23 Kanamycinl sallas (•*) 577
Ilfleetablle phenobarbltall 549 Kieselgel G ( R) 1219
Inieetablle phytomenadioni 549 Keiselgel GF,., (R) 1219
Iniectabile plracetaml 550, 23 Kieselgel H ( R) 1219
 1306 XIII. Index Index XIII. 1307

Kieselgel HF264 ( R) 1219 Menthol11lll 620 Monografii - Monografii individuale pentr.i Natrli salleylu 682
Kieseigur G ( R) 1212 Mentol 620, 1229 substanţe, produse ~egetale Natrli sulfas 684
Kieselgur H (R) 1213 Mepacrlnl hydroehlorldnm (.. ) 622, 23 şi preparate farmaceutice şi Natrll tetraboras 685, 23
Meprobamat 624, 1229 monografii generale pentru Natrll thlosnlfas 687
L Meprobamatum (*) 624 preparate farmaceutice (listă) Neomyelnt snlfas ( 0 ) 688
Mercur ( R) 1213 43 Neostlgmlnl bromldnm (•) 690
Lactat de calciu 186 Mercurotiolat de sodiu (R) 1213 Monografii - Metode generale de analiză Nlaoull aetherolenm 692
Lactat de etacridină 408 Mertiolat de sodiu (R) 1213 (listă) 977 Nicotinamidă 693, 1229
Lactat de prenilamină 784, 1230 Metabisulfit de sodiu ( R) 1207 Monografii şi tabele noi introduse in PR X Nleotlnamldnm (•) 693
Lactobionat de eritromicină 403, 1228 Metamizol sodic 626 (listă) 23 . . Nicotinat de xa.ntinol 969, 1230
Lactoză 836 Monografii şi tabele din FR IX Şl Supli- Nifed.ipină 695
MetamJzolnm natrieum (0 ) 626
Lactoză (R) 1213 mente care nu mai figurează in FR X Nlledlplnnm (") 695, 23
Metanol ( R) 1213
Lanatosldum C (*) 580 Metanol absolut ( R) 1213 (listă\ 25 Nisip {R) 1214
La.natozidă C 580, 1229 Monool~at de polioxietilen (20) sorbitan Nistatină 708, 1228
Metwsulionat de bromocriptină 168, 1228
Lanatozidă B 1229 (R) 1218 Nitrat bazic de bismut 163
Metansulfonat de dihidroergotamină 369,
Lanolină anhidră 92 1229 Morpbinl hydroehloridnm 652 Nitrat bazic de bismut (R) 1214
La.nolină hidratată 94 Mncilag de carboximetilc<"lnloză sadică 2 % Nitrat de amoniu (R) 1214
Metaperiodat de sodiu (R) 1213
Laurilsulfat de sodiu 679 Metaperiodat de sodiu 1229 655 Nitrat de argint 138, 1229
Laurilsulfat de sodiu ( R) 1213 Metaperiodat de sodiu soluţ;e (R) 1213 Mucilag de gumă arabică 30% 657 Nitrat de argint (R) 1214
Lavaodnlae aetheroleum 583 Metenamină 631 Mucilag de metilceluloză 2% 658 Nitrat de argint 20 g/1 (R) 1214
Levomepromazlni hydrogenomaleas (**) 585 Metenamină ( R) 1213 Mucilag de tragaca.nta 2,5% 659 Nitrat de argint amoniacal (R) 1215
Lidocaini hydrochloridum (**) 587, 23 Metenamină 1229 Mueilago carboxymethyleellnlosl natrlel 2% Nitrat de barin ( R) 1214
Lidocainum (*) 26 l\Jetformlni hydrochlortdum (*) 627 655 Nitrat de bariu 50 g/1 (R) 1214
Linalol 1229 Mnellago gumml arabici 30% 657 Nitrat de bismut ( R) 1214
l\Iethadoni hydroehlorldum (**) 629, 23
Linestrenol 594, 1229 Metbenamlnum (*) 631 Mucilago gummi arabici ăilutus 26 Nitrat de cobalt (II) {R) 1214
Lini semen 589 Methionlnum (*) 633 Mueilago methyleellnlosl 2% 658 Nitrat de cobalt (II) 50 g/1 ( R) 1215 ,
Linimenta 26 Methotrexatum (*) 635, 23 Mucilago trangacanthae 10% 26 Nitrat de cobalt (II) 50 g/1 în metano,
Linimentum ammonii 26 Methyleellnlosum (*) 637 l\ineilago tragaeanthae 2,5% 659, 23 {R) 1215 .
Linimentum calcii 26 Methylchnm,onum (*) 26 Nitrat de cupru (II) (R) 1215
Llqulrltlae radlx 590 N Nitrat de diaminargint ( R) 1215
Methylergometrlnl hydrogenomaleas (**)
Lithli earbonas 593 639, 23 Nitrat de mercur (I) ( R) 1215
Lycopodium sporae 26 Metbylls parahydroxybenzoas 641 Naftalen-1,3-diol ( R) 1214 Nitrat de mercur (I) în acid nitric ( RJ 1215
Lynestrenolum (*) 594, 23 l\Iethylis salieylas 643 Naftalină ( R) 1214 Nitrat de mercur (II) (R) 1215
Methyltestosteronum (*) 644 1-Naftilamină (R) 1214 Nitrat de mercu.r (II) in acid nitric (R) 1215
M Metbylthioulnli ehloridum (*) 646 1-Naftilamină şi acid sulfanilic-soluţie ( R) Nitrat de pilocarpină 760
1"vfeticillinum natricum (**) 26 1214 Nitrat de plumb (II) ( R) 1215
Macrogola 595 2-Metilfenol ( R) 1205 ,x-Na..'tilamină ( R) 1214 Nitrat de plumb (II) 15 g/1 ( R) 1215
Macrogoli 595 Metilceluloză 637 I-Naftol {R) 1214 Nitrat de potasiu ( Rj 1215
Magenta ( R) 1209 Metilceluloză ( R) 1213 I-Naftol în alcool (R) 1214 Nitrat de potasiu 1229
Magnesi! glutamolactas 599, 23 Metiletilcetonă ( R) 1213 1-Naftol în metanol ( R) 1214 Nitrat de sodiu ( R) 1215
Magnesii oxydum 600 N-M,ti!-N-nitrozotoluen-4-sulfonamidă ( R) oe-Naftol ( R) 1214 Nitrat de toriu (IV) ( R) 1215
Magnesn peroxyd1llll 602 1213 2-Naftol ( R) 1214 Nitrat de urauil ( R) 1215
l\fagnesil stearas 604 Metiltestosteronă 644, 1229 2-Naftol-soluţie ( R) 1214 Nitrat de urat1il-soluţie ( R) 1215
Magnesi! snbcarbonas 605 Metionină 633 j3-Nafto1 ( R) 1214 Nitrazenam 698, 1229
l\iagnesii sulîas 60 7 j\fetoelopramidi hy drochloridnm (**) 648 Naftorezorcinol ( R) 1214 Nltrazepamnm (*) 698
Jldaivae flos 26 Metotrexat 635, 1229 Napbazollnl hydroehlorldnm (**) 660 Nitrit de sodiu 681
Maltoză" ( R) l?.13 Metmdetanol ( R) 1213 N atrll amlnosalieylas 662 Nitrit de sodiu ( R) 1215
Manitol 608 2-Metoxifenol 1229 Nutrii henzoas 664 Nitrit de sodin-soluţie ( R) 1215
D-Manitol ( R) 1213 Metronidazol 650 Nutrii bromidnm 665 4-Nitroanilină ( R) 1215
Mannltol1llll (*) 608 lfetronidazolum (*) 650, 1229 N atrii eetylstearylsul!as 667 4-Nitroanilină-soluţie ( R) 1215
D-Manoză 1229 Natril ehlorldnm 668 p-Nitroanilină ( R) 1215
l\iilleiolil ilos 651
Maprotillni hydroehlorldnm (**) 610, 23 l\1:inerallzarea halogenilor şi a sulfului legaţi N atrii el tras 669 Nitrobenzen (R) 1215
Mase atomice relative 1286 organic 1023 Natrll eyelamas 671 Nitrofurautoină 700
Maydis stigma 612, 23 Miristat de izopropil ( R) 1213 Natn! flnorldnm 672 Nltrolorantolnnm (*) 700
Mărimi şi unităţi de măsură (SI) 1288, 24 Molibdat de amoniu (R) 1213 Natril glyeerophosphas 674 Nitrogen (R) 1215
Mătase de norumb 612 Natrfl hydro11enoearbonas 676 Nitrometan ( R) 1216
Molibdat de amoniu în acid nitric ( R) 1213
Meeloîenoxâtt hydroehlorldum ("'*) 613 Molibdat de sodiu ( R) 1213 N atrii inăigosulfonas 26 Nitroprusiat de sodiu ( R) 1216
Medroxyprogesteronl acetas (**} 615 Molibdofosfowolframat de sodiu soluţie ( R) Natrli lodldum 677 Norepinephrlnl hydrogenotartras (**} 702
Menthae aetheroleum 617 1213 Natril lanrylsnllas 679 N ortestosteroni pkenylpropionas 26
Menthae îolinm 619 Monobromnaftalină (R) 1214 N atrlt nltrls 681 Nortrtptyllnl hydrocblorldnm (**) 704
 1308 XIII. Index
Index XIII. 1309
N_oseaplnl hydroehlorldnm (**) 706
Numărul de picături pe gram (la 20 ° C) Pentâcianonitrozilferat (II) de sodiu-soluţie
( R) 1216 Picături pentru ochi cu sulfat de atropină Proeblorperazlnl hydrogenomaleas (*") 791
pentru unele lichide şi preparate farma-
. ceutice lichide din FR x· 1261 Penta~anonitrozilferat (II) de ·sodiu-soluţie 1% 711 Progesteronă 793, 1230
Nystatlnum (*) 708 alcalmă (R) 1216 Picături pentru ureche 716 Progesteronum (*) 793
Pentaertthrltyll tetranttras dllutum (*) 731 Pierdere prin uscare 1016 Promethazlnl bydroyenomoleas (**) 795
I o 24 ' Pilocarpin! hydroehlorldmn 760 I-Propanol (R) 1218
I-Pentanol (R) 1216 Plloearplnl nltras 760 2-Propanol (R) 1218
(p-tert-Octilfenoxi) polietoxietanol ( R) 1216 3, 5, 7, 2', 4'-Pentaoxiflavonă ( R) 1216 Pilulae 26 Propanthellnl bromldum (*) 797
Octoxmol ( R) 1216 ' 3, 5, 7, 2', 4'-Pentaoxiflavonă în alcool (R) Pini montanae aetberolenm 762 Propilenglicol 801
Oenloguttae 709 1216 Piperazină hexahldrat 764 Propilenglicol ( R) 1218
Oculoguttae argenti nitratis 1% 26 Pentifilină 733, 1229 Plperazlnl adtpas (**) 763 Propionat de eritromicină 404, 1228
Oculogutt.ae a_tropinJ snliatls 1 % 711 Pentttylltnum (*) 733, 24 Plperaztnmn hexahydrtcum (**) 764 Propionat de testosteronă 903, 1230
Oculoguttae chtoramphenicoli 0,50% 26 Pentoxid de difosfor (R) 1217 Piracetam 766, 1230 Propranololl hydroehlorldum {'"*) 799, 1230
Ocnlognttae plloearpini nltratls 2% 712 Pentoxid de divanadiu ( R) 1217 Piraeetamnm (*) 766 Propylenglyeolnm 801
Oculognttae res?rcinol! 1 % 713 Pentoxid de fosfor (R) 1217 Pirazinamidă 812, 1230 Propyl!s parahydroxybenzoas 802
Oculoguttae zinc• sulfatis 0,25% 26 Pento~d de vanadiu ( R) 1217 Piridină ( R) 1217 Proteinat de argint 139
Oleat de sorbimacrogol 300 (R) 1218 Pentox,d de vanadiu-soluţie (R) 1217 Piridină anhidră ( R) 1217 Protează-peptonă (R) 1218
Oleum j ecoris 26 Pentoxifilînă 735, 1230 Pirocatehol ( R) 1217 Pulbere alcalină 807
Oleum lini 26 Pent&xttylltnum (*) 735, 24 Pirogalol ( R) 1217 Pulbere de opiu 716
Opiu 714 Pepsină 737 Pirogalol 1230 Pulbere de opiu şi ipeca 810
Opium 714 Pepsină {R) 1217 Pirogalol-soluţie slab alcalină ( R) 1217 Pulbere de piele ( R) 1218
Opium concentratum 26 Pepsină-soluţie acidă ( R) 1217 Pirostibiat de potasiu ( R) 121 O Pulbere laxativă efervescentă 809
Opium pulveratum 716 Pepslnnm 737 Pirosulfit de sodiu ( R) 1207 Pulbere titrată de degeţel roşu 360
Otoguttae 716 Peptonă ( R) 1217 Piroxicam 767 Pulberi 804
Oxaciiină sodică 717, 1228 Peptonă l g/1 ( RJ 1217 Pirox.leamum (*) 767, 24 Pulveres 804
Oxacllllnum natrieum (**) 717 Peptonă pancreatică ( R) 1217 Pix eadl 769 Pulvis aleallnum 80i
Oxalat de amoniu ( R) 1216 Perhidrol (R) 1217 Pix lithanthracis 26 Pul vis efferveseens iaxans 809
Oxalat de amoniu 40 ajl (R) 1216 Permanganat de potasiu 576 Plumbi oxydum 26 PulvJs Opil et Ipeeaeuanhae 810
Oxid de arsen (III) ( R) 1224 Permanganat de potasiu ( R) 1217 Podofilină 770 Punct de fierbere 996
Oxid de calciu ( R) 1216 Permanganat de potasiu 50 g/1 ( R) 1217 Podophylli reslna 770 Punct de picurare 997
Oxid de dinitrogen 374 Permanganat de potasiu în acid fosforie Polarografie l 041 Punct de solidificare 999
Ox~d ~e fosfor (V) (R) 1217 (R} 1217 Polisorbat 80 773 Punct de topire 1000
Oxid cte magneziu 600 Peroxid de hidro 0 en-soluţie concentrat· Polisorbat 80 ( R) 1218 Putere rotatorie 989
Ox~d ~e magneziu (R) 1216 (R) 1217 "' a Polisorbat 80-soluţie ( R) 1218 Pyrazinamldnm (*) 812
Ox:d _ae vanadiu (V) (R) 1216 Perox!d de hidrogen-soluţie diluată ( R} 1217 Polividonă 774 Pyridoxlni hydrochloridum (**) 813
Ox:cl ae v8:1adiu (V) în acid sulfuric ( R) 1216 Peroxid de magneziu 602 Polymyxlni B sulfas (**) 771 Pyrltinol! dlhydroebloridum (**) 815
Oxid de zmc 972 Peroxid de sodiu (R) 1217 Polysorbatum 80 773
Oxid galben de mercur 470 Peroxodisulfat de amoniu {R) 1217 Polividonum (*) 774 R
Oxid galben de mercur ( R) 1216 Persulfat de amoniu ( R) 1217 Prednisolonă 779, 1230
Oxigen 719 Pethidln! hydroehlorldum (**) 738 Prednlsolonl aeetas (**) 776 Raportul dintre ină.icele de refra,:,ţie şi
Oxigen ( R) 1216 Phenaootlnum (*) 740 Prednlsolonnm (*) 779 conţinutul în alcool al amestecurilor de
Oxygenium 719 Pbenazonum (*) 742 Prednisonă 782, 1230 alcool şi apă la 20° 27
Oxytetraeydtnl hydrochloridum (**) 722, 23 Phenazoni salicylas (**) 26 Pred.nlsonl acetas (**) 780 Ratanhlae radlx 817, 24
Pbenlramlni amtnosalleylas (**) 743 Prednlsonnm (*) 782 Rădăcină de ciuboţica cucului 787
p
Phenobarbltalum (*) 745 Prefaţă 7 Rădăcină de ghinţură 437
Pancreatină 724 Pbenobarb!talum natrleum (**) 747 Prelevarea. probelor pentru analiză 981 Rădăcină de ipeca 555
Phenoxymethylpenlcllltnum (*) 749 Prenylamlnl lactas (**) 784 Rădăcină de lemn dulce 590
Pancreatină ( R) 1216
Pbenylbutazonum (*) 751 Prepararea alcoolului de diferite concen- Rădăcină de nalbă mare 105
Pancreatină-soluţie alcalină ( R) 1216
Pancreattnum 724 PhenylbydrargyrJ boras (*) 752 traţii prin amestecare de alcool şi apă, Rădăcină de odoiean 964
Pbenytotnum (*) 754 la 20 ° C (în grame) 1255 Rădăcină de ratania 817
Papaverinl hydroehloridum 726
Phthalylsulfathiazolum (*) 26 Prepararea. alcoolului de diferite concen- Răşină guaiac ( R) 1209
Paracetamol 728, 1229
Pbysostlgmlnl salievlas 756 traţii prin amestecarea de alcool şi apă, Reactiv Bertrand ( R) 1198
Paraeetamolum (*) 728
Parafină (R) 1216 Pbytomenadlonum (*) 758 la 20 ° C (tn mililitri) 1256 Reactiv cuproalcalin-iodat (R) 1220
Parafină lichidă '730 Picături pentru nas 823 Preparate injectabile 510 Reactiv Deniges ( R) 1220
Parafină lichidă ( R) 1216 Pică~i pentru nas cu clorhidrat de nafa- Preparate perfuzabile 492 Reactiv Ehrlich (R) 1207
ParaUtnnm liquidum 730 zolmă 0,1 % 824 Prescurtări şi simboluri 40 Reactiv Fehling ( R) 1220
Pelin 53 Picături pentru ochi 709 . Prevederi generale 33 Reactiv Folîn ( R) 1209
Pentacianonitrozilferat (II) de sodiu (R) Picături pentru ~chi cu nitrat de pilocarpină Primidonă 786, 1230 Reactiv Folin-Ciocâlteu (R) 1218
1216 2% 712 _ Prlmldonmn (*) 786 Reactiv Folin-Ciocâlteu diluat ( R) 1218
Picături pentru ochi cu rezorcinol , I%· 713 Prtmu.lae rhlzoma cum radlelbus-,787 Reactiv Hagaedorn-Jensen. {R) 1218
Proealnl hydrochlorldum {**) 790 Reactiv hipofosforos ( RJ 1212
 1310 XIII. Index
Reactiv Jorisen (R) 1217
Reactiv Mayer ( R) 1223
Reactiv Millon (R) 1215
Reactiv Molisch ( R) 1214
Reactiv Morin (Rj 1216
Reactiv Nessler (R) 1224
Reactiv Schiff (R) 1209
Reactivi 1194
Re~neckat de amoniu {R) 1218
Remeckat de amoniu-soluţie ( R) 1218
Resazurină sadică ( R) 1218
Reserplnum {*) 818
Resorelnolum 820
Retlnoll aeetatls solntio oleosa (**) 822
Rezerpină 818, 1230
Reziduu prin calcinare 1018
Rezorcinol 820
Rezorcinol ( R) 1218
Rezorcinol în acid clorhidric ( R) 1218
Rhei rhizoma 26
Rhinognttae 823
Rbinognttae naphazollni hydrochloridf o 1 01
824
Riboflavină 825, 1230
Ribotlavlnnm (*) 825
R!}'onucleinat de sodiu ( R) 1218
Rrnonucleinat de sodiu-soluţie ( R) 1218
Ricini oleum 827
Rifampicină 828, 1228
Rifampicinchinonă 1230
Rlfampiclnum (*) 828
Rostopască 223
Roşu de ruteniu (R) 1219
Roşu de ruteniu-soluţie ( R) 1219
Roşu de Sudan G ( R) 1219
Roşu de Sudan G-glicerol ( R) 1219
Roşu de teuazoliu ( R) 1205
Roz bengal sodic 1230
Rutosldnm (*) 830
Rutozidă 830, 1230
s Solutio chlcwofonnii 0,50% · 26
Saceharlnum 832
Saeeharum 834
Saeeharum laetls 836
Salicilamidă 838
Salicilat de fizostigmină 756, 1229
Salicilat de metil 643
Salicilat de sodiu 682
SalleJ'lamidum (*) 838
Sapo kaiinus 26
Saponariae radix 26
Saponină 1230
Sare Reinecke ( R) 1218
Sămînţă de in 589
Sămînţă de muştar negru 841
Săruri biliare ( R) 1219
Scammoniae resina 26
Index XIII. 1311
Scoarţă de cruşin 427 Soluţie injectabilă de hidrogenomaleat de
Solntlo pbenylhydrargyrl. boratls 0,2% 871
Seopolamlnl hydrobromldum 839 Solntlones 849 metilergometrină 534
Secaie cornutum 26 Solutlones extractlvae aquosae 872 Soluţie injectabilă de insulină 532
Separanda 1283 Soluţie injectabilă de iodohipurat [UlI]
Soluţie alcoolică de camfor 10% 854
Silicagel (R) 1219 Soluţie alcoolică de iod iodurat 866 de sodiu 540
Siiicagel anhidru (RJ 1219 Soluţie alcoolică de trinitrat de gliceril Soluţie injectabilă de iodură [ 125I] de
Silicagel G ( R) 1219
1% 862 sodiu 538
S~!~cagel GF••• (R) 1219 Soluţie concentrată de peroxid de hidrogen Soluţie injectabilă de iodură [=I] de
Smcagel H ( R) 1219
864 sodiu 539
Silîcagel RF 26 , ( R) 1219 Soluţie concentrată de trinitrat de gliceril Soluţie injectabilă de L-seleno ["Se]
Slnapis nigrae semen 841 445 metionină 553
Sirop de balsam de Toiu 844 Soluţie cupro-alcalină ( R) 1220 Soluţie injectabilă de oxitocină 546
S~rop de codeină 0,2% 846 Soluţie-de acetat de amoniu 15% 852 Soluţie injectabilă de pentoxifilină 54 7
Sirop de mătrăgună 846 Soluţie de acetotartrat de aluminiu 850 Soluţie ~jectabilă de pertechnetat [ 9lllnTcj
Sirop simplu 848 Soluţie de borat de fenilmercur 0,2% 871 de sodiu 542
Siropuri 844 Soluţie injectabilă
Soluţie de citrat de magneziu 867 de piracetam 550
SirnÎ,I 844
Soluţie de clorhidrat de bromhexin 0,2% Soluţie injectabilă de roz bengal [ 111I)
Sirupus aetheris 26 852 sodic 544
Sirup-.ts Auranticwum 26 Soluţie de clorură de calciu 50% 853 Soluţie injectabilă de sulfat de magneziu
Sirnpns balsam! tolntanl 845 Soluţie de digitoxină 0,1% 855 533
Sirupns Belladonnae 846 Soluţie de digoxină 0,05% 857 Soluţie injectabilă de trinitrat de gliceril 529
' /0 Sirupus eh/orali hydratis 5% 26 Soluţie de epinefrină 0,1 % 860 Soluţie perfuzabilă de clorură de potasiu
Sirupus Citri 26 Soluţie de formaldehidă 861 şi clorură de sodiu 500
Sl_rnpns eodelnl 0,2% 846 Soluţie de hidrogenomaleat de metilergo- Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 504
Sirupus ferri chlcwidi oxydulati 501 26 metrină 0,025% 868 Soluţie perfuzabilă de clorură ,de sodiu
S~rupus kalli guajaco/sulfonatis 6% 26 Soluţie de iodură [ 131!] de sodiu 870 compusă 504
Sirupus Opii 26 Soluţie efervescentă 859 Soluţie periuzabilă de clorură de sodiu
Sirup-.ts Opii dilutus 26 Soluţie injectabilă de acid ascorbic 514 compusă cu lactat de sodiu 505 •
Sirnpns slmplex 848 Soluţie injectabilă de cafeină şi benzoat Soluţie periuzabi!ă de dextran 40 cu clorură
Sodiu (R) 1219 de sodiu 516 de sodiu 496
Solubilitate 984 Soluţie injectabilă de caproat de hidroxi- Soluţie periuzabilă de dextran 70 cu clorură
Solut~o aetheris 7pirituosa 25% 26 progesteronă 531 de sodiu 497
Solutio aethero/ei Menthae spirituosa 50,
10
26 Soluţie injectabilă de clorhidrat de amitrip- Soluţie perluzabilă de dextran 40 cu glucoză
Solntlo alumlnli aeetieo-tartarlei 850 tilină 515 493
Solntio ammonll aeetatls Hi% 852 Soluţie injectabilă de clorhidrat de dopami• Soluţie injectabilă de dextran 70 tu glucoză
Solutw ammonii chkwidi anisata 26 nă 524 495
Solutio ammonii hydroxydi diiuta 26 Soluţie injectabilă de clorhidrat de doxepină Soluţie perfuza.bilă de fructoză 499
Solntlo bromheX!nl hydrochloridf 0,2'¼ 852 525 Soluţie perfuza.bilă de glucoză 499
Solntlo ealcll ehloridf 50% 853 ° Soluţie injectabilă de clorhidrat de lidocaină Soluţie perfuzabilă de hidrogenocarbonat
Solutio caicii hydroxydi O, 15% 26 532 de sodiu 507
Solutlo eamphorae splrltuosa 10'}.' 85<1 Soluţie injectabilă de clorhidrat de papa- Soluţie perfuzabilă de lactat de sodiu 508
° - verină 546 Soluţie perfuzabilă de manitol 501
So~ut~o colophonii 45% 26 Soluţie injectabilă de clorhidrat de procaină Soluţie perfuzabilă de metronidazol 502
Sotutio conservans 26 551 Soluţie perfuzabilă de sorbitol 508
Solntlo dlgltoxtnl 0,1 % 855 Soluţie injectabilă de clorhidrat de procaină Soluţie perfuzabilă de tinidazol 509
Solntlo dlgoxtnl 0,05% 857, 24 552 Soluţie uleioasă de acetat de retinol 822
Solntlo efierveseens 859 Soluţie injecta.bilă de clorură de calciu 516 Soluţii 849
Solntlo eplnephrlnl 0,1 % 860 Soluţie injectabilă de clorură de sodiu 536 Soluţii extractive apoase 872
Solntlo formaldehvdf 861 Soluţie injectabilă de cromat [ 01et] de Soluţii volumetrice 1177
Solutio glyeeryll ·trinflratis sp!rltuosa to/, sodiu 536 Acid ciorhidric 1179
862 o
Soluţie injectabilă de deslanozidă 518 Acid percloric 1180
Solntlo hydrogenll peroxydf eoneentrata 864 Soluţie injecta.bilă de digoxină 520 Acid sulfuric 1180
Solutio hydrogenii peroxydi diluta 26 Soluţie injectabilă de etamsilat 527 Bromat de potasiu 1181
Solntlo Iod! splrltuosa 866 Soluţie injectabilă de fenobarbital 549 Clorhidrat de papaverină 1181
Solutio kalii lactatis 25,6% 26 Soluţie injectabilă de fitomenadionă 549 Clorură de bariu 1181
Solntto magnesll eltratls 867 Soluţie injectabilă de furosemidă 527 Dicromat de potasiu 1181
Solntlo methylergometrlnt hydrogenoma- Soluţie injectabilă de glucoză 528 Edetat disodic 1181
Ieatis 0,025% 868, 24 Soluţie injectabilă de heparină sodică 530 Hidroxid de potasiu 1182
Solntlo natrll iodldl fWI] 870 - Soluţie injectabilă de hidrogenofosfat [ 12 P] Hidroxid de sodiu 1182
Solutw natrii lactatis 20% 26 de disodiu 523 - Iod 1183

1312 XIII. Index
Iodat de potasiu' 1183
I,aurilsulfat de sodiu 1183
Metaperiodat de sodiu 1184
Metoxid de sodiu 1184
Nitrat de argint 1184
Nitrat de bismut 1184
Nitrat de toriu (IV) U84
Nitrit de sodiu· 1185
Permanganat de potasiu 1185
Reactiv Karl Fischer 1185
Sulfat de ceriu (IV) 1186 ·
Sulfacetamidă sadică 1186
Sulfat de zinc 1186
Tiocianat de amoniu 1187
Tiosulfat de sodiu 1187
Solvens pro oculoguttae 26
Sophorae flos 26
Sorbitol 874
Sorbltolum 874
Sparteinl snUas (**) 876
Species pectorales 26
Spectrofotometrie 1035
Spectrofotometrie de absorbţie atomică
1039, 24
Spectrofotometrie în infraroşu 1038
Spectrofotometrie în ultraviolet şi vizibil
1036
Standarde 1227
Stearat de magneziu 604
Stearină 878
Stearinum 878
Sterilizare 1071
Streptomyelnl snlfas (**) 879
Strontll bromldnm 882
Strophantosidum-g 26
Strychni semen 26
Sirychnini sulfas 26
Subcarbonat de bismut ( R) 1201
Sublimat coroziv ( R) 1204
Subnitrat de bismut ( R) 1214
Substanţe nesaponificabile 996
Succinat de cloramfenicol şi de sodiu 233
Sudan III ( R) 1219
Sulf precipitat 887
Sulfacetamidă sadică {R) 1219
Sulfadiazinum (*) 26
Sulfadimidinum (*) 26
Suljafurazolum (*) 26
Sulfamat de amoniu (R) 1219
Snlfamethoxazolnm (*) 883
Sulfametoxazol 883, 1230
Sulfametoxidiazină 885, 1230
Sulfamet-Oxydlazinnm (*) 885
Sulfaphenazolum (*) 26
Sulfat de aluminiu şi de potasiu 107
Sulfat de aluminiu 110
Sulfat de amfetamină 112
Sulfat de amoniu {R) 1219
Sulfat de amoniu-for (III) (R) 1219
Sulfat de amoniu-fer (III) 10 g/1 {R) 1219
Sulfat de anilină ( R) 1219
Sulfat de anilină-soluţie ( R) 1219
Sulfat de atropină 141, 1228
Sulfat de bariu 149
Sulfat de cadmiu ( R) 1220
Sulfat de calciu ( R) 1220
Sulfat de calciu-soluţie saturată ( R) 1219
Sulfat de ceriu (IV) ( R) 1220
Sulfat de ceriu (IV) şi amoniu ( R) 1220
Sulfat de chinidină 226
Sulfat de chinină 230
Sulfat de colistină 282, 1228
Sulfat de cupru (II) (RJ 1220
Sulfat de cupru (II) 50 g/1 ( R) 1226
Sulfat de cupru (II) şi iodat de potasiu-
soluţie alcalină ( R) 1220
Sulfat de cupru (II) şi tartrat de potasiu şi
sodiu-soluţie ( R) 1220
Sulfat de dihidralazină 367
Sulfat de fer (II) (R) 1220
Sulfat de fer {II)-soluţie ( R) 1220
Sulfat de ier (III) ( R) 1220
Sulfat de fer (III) ln acid sulfuric (RJ 1220
Sulfat de gentamicină 436, 1228
Sulfat de guanetidină 459, 1229
Sulfat de kanamicină 577, 1228
Sulfat de litiu ( R) 1220
Sulfat de magneziu 607
Sulfat de magneziu ( RJ 1220
Sulfat de magneziu 100 g/1 ( R) 1220
Sulfat de mercur (II)-soluţie ( R) 1220
Sulfat de nearnină 1229
Sulfat de neomicină 688, 1228
Sulfat de polimixină B 771, 1228
Sulfat de potasiu ( R) 1220
Sulfat de sodiu 684
Sulfat de sodiu ( R) 1220
Sulfat de sodiu anhidru ( R) 1220
Sulfat de sparteină, 876
Sulfat de streptomicină 879, 1228
Sulfat de zinc 973
Sulfat de zinc ( R) 1220
Sulfathiazolum (*) 26
Snlinr praeclpltatum 887
Sulfură de sodin ( R) 1220
Sulfură de sodiu-soluţie ( R) 1220
Sunătoare 4$3
Supozitoare 889
Supozitoare cu glicerol 891
Supozitoare cu metronidazol 892
Supposttoria 889
Supposltoria glyceroll 891
Snpposltoria metronldazoll 892, 24
Suppositoria noramidopyrini methansulfo-
natis natrici 0,30 g aut 1 g 26
Suppositoria panwetamoli 0,125 g aut 0,250 g
26
Suspensii 893
Snspensiones ,893
Suxamethonii ţ}i/orul,um (*) 26
Index XIII. 1313
T Tetraiodobismutat (III) de potasiu şi acid
tartric-soluţie ( R) 1223
Tabele 1231 Tetraiodomercurat (II) de ,potasiu ( R) 1223
Tabele alcoolmetrice 1235 , Tetraiodomercurat (II) de potasiu,soluţie
Tabla de materii 5 , alcalină ( R) 1224
Talc 894 Tetranitrat de pentaeritritil diluat 731
Talc ( R) 122.1 Tetrao:x:alat de potasiu ( R) 1224
Talenm 894 Tetratiocianatodiamincromat (III) de amo•
Tamoxifenl cltras (**) 896, 24 niu (RJ 1218
Tampon acetat pH 3,0 (R) 1221 Tetratiocianatomercurat (II) de amoniu-
Tampon acetat pR 4,6 (RJ 1221 soluţie ( R) 1224
Tampon acetat pH 5,0 ( R) 1221 Tbeobromlnnm 909
Tamoon acetat cu edetat disodic ( R) 1221 Theobromlnnm natrteum et natril, salicylas
Tampon acid aminoacetic-acid clorhidric 911
pH 2,9 (R) 1221 Tbeopbylllnnm 913
Tampon amoniacal pR 10,0 ( R) 1221 Tbiamlnl hydroeblortdnm (**) 915
Tampon barbital pR 8,6 ( R) 1221 Thymi herba 917, 24
Tampon borat pR 7,5 ( R) 1221 Tbymolum 918
Tampon borat pH 8,0 ( R) 1221 Tifon hidrofil 897
Tampon fosfat pR 4,0 ( R) 1221 Tiliae flos 919
Tampon fosfat pR 6,0 ( R) 1221 Timol 918
Tampon fosfat pR 6,8 ( R) 1222 Timol (R) 1224
Tampon fosfat pH 7,0 ( R) 1222 Tinctura Aeonltl 923
Tampon fosfat pH 7,4 ( R) 1222 Tinctura antleholerina 924
Tampon fosfat pR 8,0 ( R) 1222 Tinctura Anrantll periearpl! 925
Tampon tris(hidro:x:imetil)arninometan-clo- Tinctura balsaml t-Olntanl 926
rură de sodiu ( R) 1222 Tinctura Belladonnae 927
Tinctura Chinae 26
Tartrat de ergotamină 398, 1229
Tartrat de potasiu şi sodiu 569 Tinctura Coiae 26
Tartrat de potasiu şi sodiu ( R) 1222 Tinctura Digitaiis 26
Taurocolat de sodiu ( R) 1222 Tinctura Enealyptt 928
Tinctura Gentlanae 929
Taurocolat de sodiu 80 g/1 ( R) 1222
Tela hydropbyla 897 Tinctura Ipecacuanhae 26
Tinctura l\ienthae 931
Teobromină 909
Teobromină sadică şi salicilat de sodiu 911 Tlnetnra Opu 931
Teofilină 913 Tinctura Primuiae 26
Teofilină anhidră 1230 Tinctura RatanbJae 933, 24
Terpinhidrat 901 Tinctura Rhei 26
Terpin! hydros 901 Tinctura Saponariae 26
Testosteroni phenylpropionas (*•) 902 Tinctura Strychni 26
Testosteron! prop!onas (U) 903 Tlnetnra Valertanae 934
Tinctura Valerianae aetherea 26
T estosteronum (*) 26
Tetraborat de sodiu 685 Tineturae 921
Tetraborat de sodiu ( R) 1222 Tinctură anticolerina 924
Tetraciclină 907 Tinctură de balsam de Tolu 926
Tetraclorură de carbon ( R) 1222 Tinctură de coajă de portocale 925
Tetracyelinl hydrocblorldnm (**) 95 Tinctură de eucaiipt 928
Tetracyellnum (*) 907 Tinctură de ghinţură 929
Tetrafenilborat de potasiu-soluţie saturată Tinctură de guaiac ( R) 1224
( R) 1222 Tinctură de izmă bună 931
Tetrafenilborat de sodiu (R) 1222 Tinctură de mătrăgună 927
Tetrafenilborat de sodiu 17 g/1 ( R) 1222 Tinctură de odolean 934
Tinctură de omag 923
Tetrahidroiuran ( R) 1223
Tetraiodobismutat (III) de potasiu-clorură Tinctură de opiu 931
de bariu' pentru cromatografie ( R) 1223 Tinctură de râtania 933
Tincturi 921
Tetraiodobismutat (III) de potasiu pentru
Tinidazol 934, 1230
cromatografie (R) 1223 Tinidazolum (*) 934, 24
Tetraiodobismutat (II[) de potasiu-soluţie Tiocianat de amoniu ( R) 1224
(R) 1223 Tiocianat de amoniu 50 g/1 ( R) 1224
83 - Farmacopeea Romană, ed. 11 X•a
1314 XIII. Index
[ndC'X
XIII. 1315
Tioglicolat de sodiu (R) 1224 V Ulei volatil de levănţică 583 \"a..,.lin11111 alinm, 9(')6
Tiosulfat de sodiu 687 v Ulei volatil de Niaouli 692 w
Vată de sticlii cu a<:etat de plumb ( R) 1225
Tiosulfat de sodiu ( R) 1224 [/Ulei volatil de scorţişoară 253 \'Volfnuuat de .sodiu ( N) 1225
Vu;'/10.sc-i flos 2H
Tiouree ( R) 1224 Uleiuri volatile 97
IrTirozină 1224 Unguent cu acetat de hidrocortizonă I% Vată hidrofilii 448 X
Titlurile .monografiilor şi tabelelor din 956 Yată hidrofilă mixth 450
FR IX şi Suplimente care au fost modi- Unguent cu clotrimazol 1 % 953 \'cnena 1285 Xantinoli nit"1>tlnas (*) 969
ficate în FR X {listă) 28 Unguent cu fenilbutazonă 4% 959 Xilen (R) 122,'i
Titrarea potenţiometrică 1034 Unguent cu glicerol 955 -verde de iod (11.) 122~
,,,,-
o:-Toeopherol! aeetas ( 0 ) 936 Unguent cu macrogoli 957 \"erdc de iod-soluţie (R) 1........ ;, z
Tolazollnl bydroeblorldnm (**) 939 Unguent cu oxid de zinc 10% 960 Vincaminii 967. 7230
Tolbutamidă 940 Unguent emulgator 954 Zaharîn:1. 83.'2
Vir,..atninum (*) 967, 24 Zahăr 8,34
Tollmtamidtllil (*) 940 Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilo-
Viscozitate 1003 Zahru- ( R J 1225
Toluen (R) 1224 carpină 2% 958
o-Toluidină ( R) 1224 Unguent simplu 960 -viscozitatea absolută a apei in „centipoise" Zinc ( R), 122,'i
o-Toluidină-soluţie ( R) 1224 Ungnenta 951 27 Zirrni ehlorldum 87 i
Tosilat de buti!biguanidă 170, 1228 Ungnenta ophtalmlea 953, 24 Zinei oxvdmn ~)72
Viti,,; ida.eae fohum 26 Ztu,~i suita~ 9Î;1
Tragacanta 942 Unguente 951
Tragacanta ( R) 1224 Unguente oftalmice 953
Tragaeantha 942 Unguentum alcohoium ianae 26
Triamcinolonă acetonid 943, 1230 Unguentum alcohoium ianae aquosum 26
Tr:lamelnolonl,aeetontdumJ(**) 943 Ungnentum elotrtmazoll 1 % 953, 24
Tricresolum 26 Ungnentum emulsifleans 954
Tricrezol '.( R) 1224: Unguentum emuisificanslaquosum 26
Tr:lfluoperazlnl dlhydroehloridum (.. ) 945 Ungnentnm glyeeroll 955
Tr!hexyphenldyll hydroehlorldum {**) 947 Unguentum hydrargyri o:i:ydi flavi 2% 26
Trlmethoprlmum"(*) 948 Ungnentnm hydroeortisonl acetatlS 1 % 956
2, 2, 4-Trimetilpentan { R) 1224 Ungnentum maerogoll 957 -
Trimetoprim 948, 1230 Unl!uentum ophtalmtenm piloearplni hydro-
Trioxid de aluminiu ( R) 1224 ehlorldl 2% 958
Trioxid de arsen~(RJ{l224 Ungnentum phenylbntazonl 4% 959
Trioxid de arsen 1230 Ungnentum simpiex 960
Trioxid de diarsen ( R) 1224 Unguentum. zinc! oxydi 10%" 960
Tripsină 950 Unguentum zinci o:i:yăi cum acido salicyZico
Tris(hidroximetil)aminometan ( R) 1224 26
Trypsinum 950 Unt de cacao 175
Tuber de omag 91 Urea 961
'fungstat de sodiu ( RJ 1225] Uree 961
Tween 80 ( R) 1218 Uree ( R) 1225
Uretan 962
u Uretan (R} 1225, 1230
Ulei de floarea-soarelui 464 Urethanum (*) 962
Ulei de floarea-soarelui neutralizat 465)
V
Ulei de floarea-soarelui neutralizat ( R) 1225
Ulei de ricin 827 Valerlanae rhlzoma enm radlelbus 964
Ulei de terebentină (R) 1225 Vanadat de amoniu (R) 1225
Ulei volatil de anason 134 Vanilină (R) 1225
Ulei volatil de anason dulce 425 Vanilină in acid clorhidric (R) 1225
Ulei volatil de eucalipt 416 Vanilină 1n acid sulfuric {R) 1225
Ulei volatil de izmă bună 617 Vanilină în alcool ( R) 1225
Ulei volatil de jneapăn 762 Vanilină-soluţie (R) 1225

Ulei volatil de lămiie 254 Vaselină albă 966

 ERATA

Pag. Rin.du,[ 1n tor dr,:

79 1 de jos C 11 H„I:,~O C.11 H1?.I:t~02

184 formula de inYersnt{t o:. H
structuri'. G. "
27{~ -l d(e jos l\.'f, 3:..11\_ţ

l <1'.: jos (C„H 1,Cl~,o, · HClî

406 a de sns M n- IV[t 263.2,
471 Fi de sus 2 11:l
19 de SUE- slmpede lilnpeds.::
531 4 de jos c:!: 71-L.1{!07 C'!7 I-I, 0 0_i
:)44 fo:rrnuL:1 <le conţine ionul Ci- răsturnat H1rli ionul c1-
struc-turt1
le, ele: jos· granule
60, ,. ., ele sus }ig-SO_., . 7H_ 2 0 3.IgS0 4 • 71{~0
6GS de jos C,H,~a}), · 2H 2 O C,H,Nci,,07 • 2H 2 O
703 4 şi 5 de jos 0.03373 ,c: C8 H 11NO, 0,03355 g C8HuNO;J · C4 Ha0t-
· C,H/\. · H,O
745 8 {le jos făn\ fliră n1iro;-;.
745 l~i de jos DI 1 232.2 1'1r 23~.2
749 G de su~ 4-itia-1-nza- 4-tia- l-nza-
8 de jo~ acd- acid
76-i 22 de su:-: C~l....,: 10::.:.\~ · C,1H 10 0.i C,H10 ~ , · c;H100,
792 G de j<is di~tila(11:\ 11,iR) dietila111i11;\ {R)
803 H de jo;-; (IX.C.12:. (IX.C.13:.
804 18 de sus ,r;;;o1ied solide
808 9 de jo.~ (Xa,HPO, · 2 2H 2 O) (Ka,HPO, · 2H,O)
80~ 5 d<:: jo.'-: IIidrogenocarbonat de sogiu Hidrogenocarbonat de sodii.:
82i 7 de jo:.; iosulfat ele sodiu O, 1 mol/1 tiosulfat de sodin 0,1 11101/:
82'.? 13 de jos acerut ·de retinol acetat de retiuol
82c' 13 de jos arctC<t de stil acetat de eti}
914 I de jos c,H,~_,o . H,O c,H,~,o, . H,O
936 6 de jos !OZ.O';,, 102.0° c C,.,):I„O,.
93t3 10 d<.: jos C„H 1,o, Cc, 1 H"O"
ISBN 9î3-:l9-0226-8 3 de j{):-; Ce 11 m(ut 2,0%. Cel n1ult 12.0°,~).
956 Î de jos (C,,1H 32 0 \ (C,,,H,10 0 ,:
~edactor de carte: Farm ANGEr -~ , . F 990 13 si 14 de sus capeet capete,
iennoredactor: PRIMAVERA CODRE~~J,AS~ 1003 2 de jos
Bun de tipar· "O 05 199" 1049 coloncifru IX.C.17 IX.C.2,
1-r- · . ·." · · "· Formatul: I6l70x100
T
i, tw. H. sens I A 70XI0IJ · Cnz·
w i
t·tpar: 82,25.. 1138 fi de sus ·v~u"irmte
iparuJ Be~erutat la Imprimeria ,,ARDEALUL" 1292 5 de jos 1t)- 6/1nic:ro/u 10-n.im1C1
- u 22 Decembrie, Cluj-::--Japoca
Comanda: 338.