Toamna noastra

toamna noastra-i rastignita

pe o cruce ofilita

toamna noastra este trasa

de un greier pe sub masa

toamna noastra e soptita

de-o silaba ragusita

toamna noastra nu-i a noastra

e prea neagra de albastra...

c�ta toamna c�ta toamna

�ti mai sunt dator eu doamna?
E toamna pe strazi si lumina e moarta;
E toamna, din soare-a ramas doar o soapta;

E toamna si c�ntecul mi se-ntristeaza;

E toamna, un stol de heralzi emigreaza;

E toamna pustie,
Gri-cenusie
Si creste-ndaratnic rugina �n vie.

Se lupta satirii lumina sa-nghita

Musc�nd �nghetat din natura cernita.

E toamna, viseaza izvorul c�nt�nd;

E toamna amara �n mine si-n g�nd.

Fire de ploaie tes lumii vesm�nt

Iar ceata zideste cetati pe pam�nt.

E toamna, sarcastic, agonic cuv�nt,