Sunteți pe pagina 1din 7

Acustica

Berinde Alex, Coste Ioana, Florean Eusebiu, Gorduza Alexandra,


Horț Mihai, Pintea Iulia, Șofron Vasile
Timbrul
Ioana Coste
Timbrul

Timbrul reprezintă calitatea sunetelor complexe


de intensități și frecvențe egale de a putea fi
diferențiate subiectiv în funcție de compoziția lor
spectrală. Timbrul este rezultatul suprapunerii
unui sunet fundamental cu armonicele lui. Cu cât
numărul armonicelor este mai mare, cu atât
timbrul este mai bogat, mai rotund, mai plin.
Timbrul permite identificarea sursei sonore și i se
mai poate spune "culoarea" sunetului.
Datorită variației timbrale, organul auditiv nu
numai că poate identifica 2 surse sonore diferite
ce emit un sunet cu aceeași frecvență și
intensitate, dar poate stabili gradități de calitate.
Timbrul instrumental

Sonoritatea unui instrument poate fi


studiată pe mai multe nivele. Se poate
porni de la asemănarea (sau
dimpotrivă, contrastul) între aspecte
diverse:
▪ modul de execuție (instrumente cu
coarde, de suflat ș.a.)
▪ analiza spectrului (pentru exemplul
anterior, echivalarea unei viori cu o
trompetă în anumite condiții, deși
execuția este foarte diferită pe cele
două instrumente)
Timbrul instrumental

▪ analiza atacului (de exemplu, căutarea unui


instrument cu atac foarte percusiv, scurt
poate alege între un instrument cu coarde la
care se cântă în manieră pizzicato sau unul
de percuție acordabil, precum xilofonul sau
marimbafonul)
▪ Cea mai răspândită variantă este prima,
căreia i se subordonează catalogarea după
construcția instrumentului (de unde pornesc
familiile de instrumente, concept refuzat de
unii teoreticieni). Astfel, cornul englez și
oboiul sunt privite ca mult mai înrudite între
ele, față de clarinet.
Timbrul vocal

Articol principal: Întindere vocală.


Deși încadrat, de asemenea, într-un
număr de categorii fixe, timbrul vocal
este mult mai particularizat pentru
fiecare individ. Acest fapt se explică
printr-un control mai precis al
intonației, articulației ș.a.m.d., vocea
fiind ghidată nemijlocit de starea
organismului, în vreme ce expresia este
redată pe un instrument muzical prin
intermediul tehnicii specifice.
Timbrul vocal

Vocile omenești se divid mai întâi după sex, în voci


bărbătești și voci femeiești. Cele bărbătești sunt, în
marea lor majoritate, mai grave și mai bogate în
armonice superioare. În cântul coral, se permit
distanțe mai mari între vocile bărbătești, tocmai
pentru că sonoritatea este mai „plină”. Bărbații
dispun de falset sau „voce de cap”, o tehnică prin
care ambitusul poate fi crescut aproximativ cu o
octavă în acut, cu un timbru caracteristic, mult mai
slab și sărac în armonice decât cel specific. Vocile
femeiești sunt mai slabe ca intensitate și mai puțin
bogate în armonice decât cele bărbătești; de aceea,
conducerea lor în cadrul unui cor va fi mai strictă.