Specia Australopithecus afarensis

Specia Australopithecus :

Specia Australopithecus a jucat un rol important în evoluția umană ,

genul Homo fiind derivat din Australopithecus la un moment dat , după trei
milioane de ani în urmă. În plus, ei au fost primii hominizi ce poseda gene,
cunoscute sub denumirea duplicată SRGAP2 , care au crescut lungimea și
capacitatea neuronilor din creier. Una dintre speciile australopith în cele din urmă
a devenit Homo genului în Africa în urmă cu aproximativ două milioane de ani
( de exemplu , Homo habilis ), și în cele din urmă oamenii moderni, H. sapiens
sapiens.

Specia Australopithecus a fost răspândită în întreaga Africa de Sud şi de Est, cu

aproximativ 3,5 milioane de ani în urmă, şi cele mai vechi dovezi se pot observa la
Laetoli (Tanzania). Acest sit conţine urme de homizi care sunt extrem
de asemănătoare cu cele ale oamenilor moderni și au fost datate cam la
3.600.000 de ani vechime. Aceste urme au fost clasificate ca fiind australipitheci
deoarece acesta este singura forma preumană cunoscută în aceea perioadă şi în
aceea regiune.

Australopithecus afarensis este acceptă de majoritatea paleontropologilor că ar fii

cea mai veche specie ce ar repezenta primii şi cei mai vechi homizi, cunoscuţi până
în prezent, care prin unele caractere anatomice s-ar înscrie în linia evolutivă către
genul Homo. Specia se precizează după 3,7 mil. ani. Are o talie redusă și un volum
cranian redus (3–400 cm³). Este o fosilă exclusiv est-africană pentru că fragmente
de oase, cranii, maxilare şi dinţi au fost descoperite numai în estul Africii în
regiunea Marelui Rift.
Denumire:

Denumirea de Australopithecus afarensis a fost dată în 1978 de către D. Johanson,

T. White şi Y. Coppens, pe baza resturilor fosile descoperite în regiunea Afar din
nord-estul Etiopiei. Australopithecus înseamnă „maimuță sud“ și a fost dezvoltat
inițial pentru o specie găsite în Africa de Sud. Acesta este genul sau de grup
denumirea și mai multe specii înrudite împărtășesc acum acest nume.

Cuvântul afarensis se bazează pe locația în cazul în care unele dintre primele fosile
pentru această specie au fost descoperite - Depresiunea Afar din Etiopia, Africa

Descoperire:

În anul 1974 o echipă franco-americană a descoperit în depresiunea Afar 53 de

fragmente osoase ceea ce reprezintă cel mai complet schelet (aproximativ 40%) de
australopitec. Acesta a fost botezat cu numele de „LUCY“, ulterior ea a devenit cea
mai populară, studiată şi comentate fosile. A fost încadrată în specia
Australopithecus afarensis.
Cu ajutorul acestui schelet au fost indentificate principalele aspecte anatomice şi
comportamentale ale acestei specii şi anume :

-capacitate craniană de circa 400 cm³;

-cap mic cu arcade zigomatice pronunţate, faţa având un prognatism pronunţat;

-bolta palatină este mai îngustă şi mai puţin arcuită decât la genul Homo;

-dentiţia are caracter simian-incisivi masivi, canini mici, spaţii mari între dinţi,
molari cu uzură caracteristică unei masticaţii puternice;

-madibulele prezintă şanţuri laterale, muşchi temporali foarte dezvoltaţii în partea

posterioară, articulaţia maxilarelor este plată şi deschisă spre înainte;

-femurul era scurt şi uşor curbat, iar braţele erau lungi în raport cu talia foarte
redusă

-forma bazinului şi unghiul dintre femur şi genunchi arată adaptarea la poziţia

verticală şi mersul biped;

Studiid aceste resturi, specialiştii au considerat că : „ posedă un amalgan de

trăsaturi cu totul potrivire unui animal care şi-a însuşit modul de locomoţie biped,
păstrând trăsăturile structurale care îi permit să folosească eficient copacii pentru a-
şi procura hrana, a se odihni sau a se proteja“.

Comportament social:

Reconstrucția comportamentului social al speciilor fosile dispărute este dificilă, dar

structura lor socială este probabil să fie comparabilă cu cea a maimuțelor moderne,
având în vedere diferența medie în mărime corporală între bărbați și femei.
Dimorfismul sexual este corelat cu poligenia (competiţia dintre între masculi
pentru controlul unui număr cât mai mare de femele) caracteristică majorităţii
primatelor, a fost sugerată ideea că Australopithecus afarensis, ca de altfel toate
australopiticienele, trăiau în cete , iar între masculi aveau loc confruntări aprige
pentru câştigarea competiţiei. Tot la gradul de dimorfism sexual unii specialişti
presupun ca masculii erau substanţial mai mari decât femelele.

Alte studii au arătat că ar fi fost suprapunere substanțială între bărbați și femei în

dimensiune. Acest lucru, împreună cu reducerea caninilor, a fost susținut pentru a
sugera A. afarensis masculi și femele au fost monogami. asculii pot fi implicate în
comportamentul deprovizionare, precum și nevoia de transport poate fi condus la
evoluția bipedalism.

Cultură

Aceasta specie a folosit, probabil, instrumente simple, care pot fi incluse stick-uri
și alte materiale vegetale non-durabile găsite în imediata vecinătate. Pietrele , de
asemenea, au fost folosite ca instrumente, dar nu există nici o dovadă că pietrele au
fost modificate în formă sau în nici un fel. Se pare că au trăit în grupuri sociale
mici, care conțin un amestec de bărbați și femei, copii și adulți. Femelele au fost
mult mai mici decat masculii.

În 2010, oasele fosile care poartă semne tăiate au fost găsite în Dikika în Etiopia,
datând aproximativ 3400000 ani vechi. Aceste oase arată dovezi clare ale uneltelor
de piatră folosite pentru a elimina carne și oase pentru a sparge , eventual , pentru a
obține măduvă. Nu există instrumente reale s-au găsit astfel că nu se știe dacă
„instrumente“ au fost modificate în mod deliberat sau pur și simplu în formă
de util-pietre. Deși nu au fost găsite rămășițe de hominizi la sit- ul, descoperitorii
cred Australopithecus afarensis a fost responsabil pentru mărcile tăiate ca nici
o altă specie de hominizi datând din această perioadă au fost găsite în această
regiune.

Mediu şi dietă:

Această specie a ocupat o serie de medii. Unele populații trăiau în savana sau
păduri rare, altele trăiau în păduri dense de lângă lacuri. Analizând dinti, craniul si
forma corpului se distige o dieta care a constat în principal din plante. Cu toate
acestea, oase de animale fosile cu urme tăiate găsite în Dikika în 2010 au fost
atribuite acestei specii, sugerând ca acestea pot fi incluse cantități semnificative de
carne în dieta lor. Analinza microscopică a smalțului dinților lor arată că cea mai
mare parte au mâncat fructe și frunze, mai degrabă decât semințe și alte materiale
de plante . Poziția crestei sagitale spre partea din spate a craniului indică faptul că
dinții frontali au fost prelucraţi de cele mai multe produse alimentare.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Preistorie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Australopitec

https://en.wikipedia.org/wiki/Australopithecus_afarensis

https://australianmuseum.net.au/australopithecus-afarensis

http://archaeologyinfo.com/australopithecus-afarensis/

-Camilo J., Francisco J., Human Evolution Trails from the Past, ISBN 978–0–19–
856779–0 978–0–19–856780–6
-Bernand Wood, Human Evolution a very short introduction, ISBN 0–19–280360–
3 978–0–19–280360–3