De Ce Avem Nevoie de Grupuri Mici - de Ce Avem Nevoie de Grupuri Mici - Gospel Translations Romanian

1/25/2019 De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?/De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?
- Gospel Translations Romanian
De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?/De Ce Avem Nevoie De Grupuri

Mici?
De la Gospel Translations Romanian
Resurse relevante
Mai mult De C.J. Mahaney
Index de autori
Mai mult Despre Grupuri mici
Index de subiecte
Despre această traducere
English: Why Small Groups?/Why Small Groups?
© Sovereign Grace Ministries
Share this
0 Tweet
0
Îmi pl Misiunea noastră
Partajare
Aceasta traducere a fost publicată de către Gospel Translations, o formă de pastoraţie accesibilă online, care există pentru a face ca
evanghelia centrată pe cărţi şi articole să fie disponibilă gratuit pentru toate naţiunile şi în toate limbile.
Află mai multe (English).

Cum poţi să ne ajuţi
Dacă ştii bine limba engleză, te poţi oferi ca voluntar pentru a traduce.
Află mai multe (English).
De C.J. Mahaney Despre Grupuri mici

Capitolul 3 al cărţii De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?
Traducere de Biserica Metanoia Arad
http://ro.gospeltranslations.org/wiki/De_Ce_Avem_Nevoie_De_Grupuri_Mici%3F/De_Ce_Avem_Nevoie_De_Grupuri_Mici%3F 1/13
1/25/2019 De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?/De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici? - Gospel Translations Romanian
"Te uiţi, dar nu observi," i‑a spus Sherlock Holmes bunului său prieten, Dr. Watson. "Diferenţa e clară. De exemplu, te‑ai uitat de mai multe ori la
treptele care conduc de pe hol în camera aceasta.”
„Da, de nenumărate ori.” :„De câte ori?”
„Păi, de câteva sute de ori.”
„Şi atunci câte trepte sunt?”
„Cum câte? Nu ştiu.”
„Tocmai! Nu le‑ai observat cu atenţie. Şi, totuşi, le‑ai văzut. Exact asta încerc să îţi explic. Eu unul ştiu că sunt 17 trepte, pentru că le‑am văzut,
dar le‑am şi observat!” [1]
Dacă aţi citit oricare dintre povestirile poliţiste clasice ale lui Sir Arthur Conan Doyle, atunci ştiţi că Sherlock Holmes îl mustra adesea pe bietul Dr.
Watson pentru că acesta trecea cu vederea detaliile.
Însă Dr. Watson nu era tocmai novice. Ca și mine, şi probabil ca tine, pur şi simplu nu avea calităţile neobişnuite de observare şi deducţie ale lui Holmes.
Se uita şi el la exact aceleaşi lucruri şi situaţii ca Holmes, dar fără să bage în seamă detalii importante. Aşa cum bine remarca Holmes, Watson vedea,
dar nu observa, nu lua aminte la detalii. Acum, că veni vorba, dacă eram eu în locul lui Watson, cred că i‑aş fi răspuns faimosului detectiv un pic altfel.
Aş fi fost tentat să‑i spun: „Câte trepte? Dar cui îi pasă?! Dă‑i bice şi rezolvă cazul, amice!”
Lui Sherlock Holmes îi păsa. Observarea era arma secretă din arsenalul lui. Şi pentru noi este la fel de importantă,
Meditează asupra versetelor din Matei
dacă vrem să studiem cu atenţie ideea de Grup Mic. Părerea mea este că noi, cei mai mulţi, vedem grupurile mici aşa
7:24-27. Ce le promite Isus celor care
clădesc pe temelia Cuvântului? cum vedea Watson treptele. Le vedem, dar nu le observăm cu atenţie. Participăm la întâlnirile de grup, dar nu
înţelegem adevăratul scop al grupului.De fapt, nici măcar nu înţelegem de ce există Grupul Mic. Iar dacă nu
înţelegem scopul lui Dumnezeu pentru a avea grupuri mici, nici nu vom ajunge vreodată să îl ducem la îndeplinire.
Grupurile Mici sunt vitale, dragul meu Watson!
Cred că bisericile din America sunt fascinate de ideea de Grup Mic încă de pe la mijlocul anilor ‘70. Se pare că majoritatea bisericilor au ajuns să
experimenteze Grupurile Mici, şi multe dintre ele au Grupuri Mici de diferite feluri implicate activ în viaţa bisericii.
Şi totuşi, admiţând că am o perspectivă limitată asupra fenomenului în ansamblu, aş remarca faptul că un număr
Momente memorabile din istoria
Grupurilor mici Anul trecut, având dorinţa destul de mare de biserici nu şi‑au stabilit un scop clar şi un set de obiective biblice atunci când au început lucrarea
sinceră de a scoate Grupul nostru Mic la cu Grupurile Mici. Unele biserici au făcut‑o şi merită să fie lăudate pentru asta. Fără nicio îndoială, bisericile acestea
evanghelizare, am venit cu ideea infamă de
sunt cele care au avut cel mai mare succes în privinţa Grupurilor Mici. Alţii însă au început cu Grupurile Mici pur şi
a ieşi „la colindat” de 4 iulie (n.tr. ziua
națională a SUA). Trebuie să recunosc că simplu pentru că erau „la modă” – ultima tendinţă în materie de noutate în biserică. E cât se poate de clar că acest
majoritatea membrilor GM erau rezervaţi în
privinţa ideii mele (inclusiv soţia mea , care
ar fi trebuit să mă convingă să o las baltă), motiv nu stă în picioare. Ceea ce e „la modă” în lumea bisericească rareori se întâmplă să ofere şi fundamente solide.
dar copiilor li s-a părut o idee genială. Aşa
că, de 4 iulie ne-am îmbrăcat toţi în roşu, Activitatea Grupurilor Mici nu va fi eficientă decât dacă există pentru a le servi unor scopuri bazate pe Scriptură.
alb şi albastru şi ne-am pus şepci şi veste
din acelea de party. Ne-am înarmat cu De multe ori, Grupurile Mici au eşuat din pricina lipsei fundamentului sau a mandatului lor biblic. Altele au suferit
baloane colorate şi am început să mărşăluim handicapuri majore datorită absenţei resurselor de calitate de care aveau neapărată nevoie. Nu e nicio exagerare dacă
prin cartier, oferind broşuri religioase şi
cântând cântece patriotice, cum ar fi Imnul afirm că cele mai populare cărţi sau materiale de îndrumare referitoare la Grupurile Mici sunt şocant de subţiri în
Republicii şi Yankee Doodle Dandy. ceea ce priveşte doctrina sănătoasă.
Fiindcă eram atât de mândru de ideea mea
creativă, nu am apucat să observ privirile
intrigate pe care ni le aruncau unii în timp
Nu fac această afirmaţie fără suport; de ani de zile le studiez şi am descoperit că se pune mai mare accent pe
ce mărşăluiam pe străzi, dar ele au fost psihologia şi sociologia modernă, decât pe teologia biblică sănătoasă şi solidă.
remarcate de soţia mea şi chiar de alţi
membri ai Grupului Mic. De fapt, nu aş fi Cele mai multe materiale de felul acesta sunt bine lucrate. Ele aduc în prim-plan numeroase întrebări şi ilustraţii care
prea surprins să aflu că vecinii mei încă mai
şuşotesc când mă văd: „Ia uite-l iarăşi pe provoacă la gândire. Nu mă îndoiesc de faptul că cei care le publică îşi doresc să‑i ajute pe credincioşi să crească
tipul ăsta ciudat!”John Masanotti (Mesa, spiritual. Dar în lipsa unui conţinut biblic serios, aceste materiale mai degrabă vor ascunde decât vor descoperi planul
AZ) lui Dumnezeu pentru mine ca individ sau pentru noi ca grup.
Pentru studiu suplimentar: Citeşte 1 Ioan În ciuda tuturor acestor griji pe care le‑am exprimat, eu consider că Grupurile Mici trebuie să fie o prioritate pentru
1:7. Cum trebuie să se raporteze credincioşii fiecare creştin şi pentru fiecare biserică. De ce? Pentru că Scriptura subliniază mereu importanţa vitală a relaţiilor. J.I.
unii la ceilalţi pentru a experimenta
părtăşia? Packer face aceeaşi afirmaţie:
Nu ar trebui să privim relaţiile dintre noi, credincioşii, ca fiind un lux spiritual, o adăugire opţională, poate chiar de dorit, lângă timpul
devoţional privat. Părtăşia este unul dintre marile concepte ale NouluiTestament: ea este vitală pentru sănătatea spirituală a credinciosului
şi un element central al adevăratei vieţi de credinţă a Bisericii... Biserica va înflori iar credincioşii vor fi puternici numai atunci când se
bucură de părtăşie.”[2]
Nu se poate experimenta o părtăşie reală într‑o adunare de 200 sau 2000 de membri. De aceea eu consider că bisericile trebuie să îşi creeze Grupuri Mici
în care credincioşii să dezvolte relaţii profunde, în care ei vor putea „să cunoască şi să fie cunoscuţi”. O biserică interesată să urmeze un model biblic nu
se va mulţumi doar „să aibă” Grupuri Mici, nu îşi va programa doar „să ofere” Grupuri Mici. Mai degrabă se va zidi, va fi construită pe temelia şi prin
intermediul Grupurilor Mici.
Însă, aşa cum am spus şi mai devreme, Grupurile Mici vor sluji cu adevărat bisericii numai dacă sunt fundamentate pe o doctrină sănătoasă şi sunt
susţinute de un scop biblic clar statuat. Afirmaţia aceasta ne aduce din nou la titlul capitolului şi la cel al cărţii noastre: De ce avem nevoie de Grupurile
Mici?
Pentru a putea răspunde la întrebarea din titlu, daţi‑mi voie să vă prezint ceea ce consider a fi patru scopuri ale Grupurilor Mici prezentate clar în
Scriptură: sfinţirea progresivă, grija reciprocă, părtăşia şi lucrarea Duhului Sfânt.
Ce este şi ce nu este SFINŢIREA
Teologul Wayne Grudem ne oferă o definiţie clară şi concisă a acestui concept doctrinar: „Sfinţirea este o lucrare progresivă a lui Dumnezeu în
parteneriat cu omul, care ne eliberează din ce în ce mai mult de păcat şi ne transformă din ce în ce mai mult după chipul lui Cristos, în viaţa de zi cu
zi.”[3]
Acesta este scopul vieţii de credinţă, nu‑i aşa? Să experimentezi o eliberare progresivă de sub puterea păcatului şi o
1 Dacă o persoană din grupul tău ar aduce
îndiscuţie (fără să fi obţinut în prealabil creştere la fel, progresivă,în asemănarea cu Cristos. Grupurile Mici sunt contextul ideal în care se pot întâmpla
permisiunea ta) faptul că a observat în viaţa acestea două.
ta ceva ce ea consideră a fi un păcat, cum ai
reacţiona?
Şi totuşi, nu se poate spune că fiecare Grup Mic a fost gândit cu acest scop în minte. Unele Grupuri Mici pun un
Ai fi ofensat, dar nu ai arăta-o. accent mai mare pe socializare, decât pe sfinţire. Într‑altele, membrii excelează în a se deschide şi a se arăta
Ai fi ofensat şi ai spune-o deschis.
Ai plânge în hohote.
vulnerabili sau în a asculta şi a arăta foarte multă înţelegere faţă de problemele personale ale celor din grup; totuşi,
Ai scoate la lumină păcate membri nu sunt confruntaţi pe faţă cu păcatul şi nici nu sunt provocaţi să se schimbe.
evidente din viaţa celui ce a
îndrăznit să-ţi facă una ca asta.
Această situaţie este pur şi simplu inacceptabilă. Un grup care nu este clădit pe un scop biblic poate face mai mult
I-ai mulţumi că îţi poartă de grijă
şi că îi pasă de tine. rău decât bine. Grupurile care se întâlnesc fără a avea ca obiectiv biblic central dezvoltarea unui caracter creştin
autentic au mai degrabă tendinţa de a „cocoloşi” păcatul şi egoismul prezente deja în viaţa noastră, nu de a le
confrunta cu toată deschiderea. Nimeni nu are nevoie de asemenea „cocoloşeală”. Din contră, avem nevoie să fim
scuturaţi bine, provocaţi şi îndemnaţi, astfel încât să ne schimbăm pentru slava lui Dumnezeu.
Înainte de a trece mai departe, daţi‑mi voie să fac o precizare foarte importantă. Am vorbit cu o mulţime de credincioşi care, fie că sunt conştienţi,fie că
nu sunt, nu înţeleg diferenţa doctrinară dintre a fi socotit sfânt/sfinţit şi a fi socotit neprihănit/ justificat. Şi pentru că această confuzie atrage după sine
grave consecinţe de ordin spiritual, vă rog să‑mi permiteţi să le definesc, delimitând aceste două concepte majore.
Meditează asupra versetelor din Romani
5:1-2. Rezumă în trei cuvinte beneficiul
neprihănirii/justificării aşa cum îl găseşti Vă rog să mă urmăriţi cu atenţie – tot ce vei citi de aici încolo (ba chiar restul vieţii tale de credinţă!) depinde de
prezentat în acest pasaj. înţelegerea clară a acestor două concepte doctrinare.
V‑am pomenit mai devreme definiţia pe care o dă Dr. Grudem sfinţirii. Iată cum defineşte el doctrina neprihănirii/justificării:
A fi socotit neprihănit este un act legal/decret instantaneu al lui Dumnezeu, prin care El 1) ne consideră păcatele iertate şi ne vede
„îmbrăcaţi, înfăşuraţi” în neprihănirea lui Cristos şi 2) declară că suntem îndreptăţiţi/justificaţi în ochii Lui.[4]
A fi socotit neprihănit/justificat se referă la poziţia credinciosului înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu te‑a socotit neprihănit din clipa în care ai fost
născut din nou. În raport cu lucrarea de răscumpărare a lui Cristos, Dumnezeu ţi‑a considerat păcatele iertate şi a declarat că te socoteşte
neprihănit/justificat.
A fi socotit sfânt/sfinţit se referă la practicarea, trăirea noastră înaintea lui Dumnezeu. Ea este un proces permanent de luptă cu păcatul şi de creştere în
asemănare cu Cristos. Cu toate că sfinţirea este dovada şi scopul îndreptăţirii/justificării noastre, ea nu trebuie considerată drept condiţie a justificării,
drept bază pentru a fi declaraţi îndreptăţiţi. De aici porneşte confuzia pentru mulţi dintre credincioşi. Ei încearcă să câştige ceva ce le‑a fost dat deja în
dar, fără plată. Iată ce spune Martin Luther: „Singura noastră contribuţie atunci când suntem declaraţi justificaţi/îndreptăţiţi constă din păcatele noastre,
pe care Dumnezeu ni le iartă cu atâta drag.”
„Frumuseţea extraordinară a Evangheliei

este că Dumnezeu declară că a rezolvat Mai sunt şi alte distincţii majore între cele două. A fi socotit justificat înseamnă a fi declarat neprihănit;a fi sfinţit
relaţia dintre El şi credincios în ciuda înseamnă a deveni din ce în ce mai sfânt. Justificarea se întâmplă instantaneu, sfinţirea este un proces în etape, e
păcatului omului. Însă ispita noastră cea mai
mai mare şi greşeala cea mai grozavă pe
graduală. Justificarea are loc în momentul în care Dumnezeu ne declară neprihăniţi. Ea nu are loc în etape, gradual.
care o facem este aceea de a încerca să ne Pe când sfinţirea este un proces în desfăşurare în viaţa noastră, atâta vreme ne ţine Domnul cu viaţă. În concluzie,
aducem contribuţia personală la lucrarea deşi fiecare credincios are parte de acelaşi grad de justificare, în ceea ce priveşte sfinţirea suntem la nivele diferite.
Harului Său. Cu câtă uşurinţă cădem în
capcana de a presupune că rămânem
Niciodată nu vei fi „mai justificat/mai îndreptăţit” decât te găseşti la momentul acesta, pentru că justificarea este
justificaţi sau îndreptăţiţi doar atâta vreme acţiunea lui Dumnezeu. Însă prin Harul lui Dumnezeu, tu poţi deveni din ce în ce mai sfânt, în măsura în care accepţi
cât există dovezi în caracterul nostru care să să colaborezi cu Duhul lui Dumnezeu la procesul transformării tale.
susţină respectiva îndreptăţir(neprihănire).
Dar Pavel ne învaţă că nimic din ceea ce
Cu toate că este foarte important să facem distincţie între justificare/îndreptăţire şi sfinţire, aceste două doctrine sunt
facem noi nu poate contribui la îndreptăţire
(neprihănire).”[5] Sinclair
Ferguson inseparabile. Dumnezeu nu declară pe cineva justificat/îndreptăţit fără a‑l şi sfinţi. Sfinţirea nu este opţională. Dacă
cineva a fost cu adevărat declarat îndreptăţit/justificat, acest lucru va fi evidenţiat în viaţa lui printr‑o lucrare
progresivă de sfinţire. Grupurile Mici contribuie la desăvârşirea acestui proces gradual şi impresionant.
Nu încerca asta singur!
Meditează asupra versetelor din Evrei

10:24-25. În ce fel ai beneficiat de faptul că Cu toate că sfinţirea este responsabilitatea majoră şi personală a fiecărui credincios, aceasta nu poate fi realizată dacă
cei din biserică „au vegheat asupra ta” în credinciosul este izolat de biserica locală. Scriptura ne învaţă clar că sfinţirea a fost gândită în aşa fel încât să se
viaţa de credinţă?
realizeze în cadrul bisericii locale – iar Grupurile Mici au o contribuţie foarte mare în acest proces. Vă rog să luaţi
aminte la observaţiile apreciatului teolog Bruce Milne:
„Fără excepţie, viaţa de credinţă creştină este una corporativă. Învăţăturile legate de sfinţenie, în creştinism, s‑au concentrat adesea
aproape în exclusivitate asupra „bărbatului sfânt” sau „femeii sfinte”, neglijându‑se conceptul biblic de „popor sfânt” sau „biserică
sfântă”. Idealul de „creştin omnicompetent”, care este pregătit să facă faţă oricărei bătălii spirituale şi să trăiască mereu o viaţă de
victorie asupra păcatului şi a Satanei, a motivat, fără îndoială, nenumărate exemple de caracter creştin; însă, aşa cum ştie orice consilier
creştin, acest ideal i‑a împins pe mulţi să ducă o bătălie singuratică care a sfârşit în disperare sau deziluzii sau, chiar mai rău, într‑o trăire
ipocrită, duplicitară. Această abordare trebuie reexaminată. Cantitatea enormă de informaţie pe care o găsim în Noul Testament referitoare
la viaţa creştină, inclusiv pasajele majore legate de sfinţenie, toate sunt concepute pentru a se adresa unor comunităţi de oameni, unor
grupuri sau bisericilor. Toate îndemnurile la sfinţire, la trăire în sfinţenie sunt formulate la plural, „noi”, „voi” (Romani 6:1‑23; Galateni
5:13‑6:10; Efeseni 4:17‑6:18)... Tot aşa stau lucrurile şi în privinţa promisiunilor de victorie, şi ele sunt adresate comunităţii (1Corinteni
15:57; 1 Ioan 5:4; Apoc. 15:2). În alte cuvinte, apostolii percep viaţa de credinţă şi sfinţirea desfăşurându‑se în contextul unei părtăşii în
dragoste şi a purtării de grijă unii faţă de alţii.”[6]
Datorită Harului lui Dumnezeu, eu am experimentat ceea ce spune Milne. Cele mai multe dintre transformările
Pentru studiu suplimentar Conform
Efeseni 4.15, care sunt două ingrediente majore în viaţa mea de credinţă au avut loc în contextul părtăşiei mele cu biserica locală – în special în Grupurile
necesare în comunicarea noastră cu alţi Mici. De foarte multe ori, membri din Grupul meu Mic m‑au confruntat în dragoste (dar cât se poate de ferm) cu
creştini?
păcatul meu şi m‑au pus să dau socoteală despre schimbările pe care le urmăream. Fără îndoială că Duhul Sfânt este
acela care m‑a convins de păcatul meu, însă mi‑e greu să‑mi imaginez unde aş fi ajuns dacă nu aş fi putut conta pe
ajutorul acestor prieteni devotaţi. Dumnezeu i‑a folosit de nenumărate ori pentru a mă conştientiza despre păcate din viaţa mea, păcate de care nu aş fi
fost conştient dacă trăim de unul singur.
Sunt întristat să văd că unii credincioşi nu doresc să se integreze într‑o biserică locală sau să intre într‑un Grup Mic. Putem spune că se observă cu ochiul
liber că nu mai cresc.
„Este lipsă de înţelepciune şi răutate să
presupunem că vom creşte mult în sfinţenie
dacă ne izolăm de biserică. Într-adevăr,
auzim de multe ori oameni care declară că Ce e şi mai grav este că ei înşişi nu sunt conştienţi de condiţia lor spirituală şi de faptul că stagnează.
nu au nevoie să facă parte dintr-o biserică
pentru a fi creştini. Ei pretind că credinţa
Grupurile Mici sunt mediul în care se oferă încurajare şi corectare şi se cere socoteală (se trage la răspundere), iar
lor, devoţiunea lor sunt personale şi private,
toate acestea ne ajută să rămânem pe cale. Pe cât de important este să cultivăm o relaţie personală cu Dumnezeu prin
nu ţin de o instituţie sau de o comunitate.
Nu aceasta este mărturia marilor sfinţi ai
exersarea disciplinelor spirituale, tot pe atâta de important este şi ajutorul fraţilor noştri atunci când urmărim
credinţei, de-a lungul istoriei; este mai
degrabă pretenţia celor lipsiţi desfinţirea. Dacă îţi doreşti cu pasiune să te schimbi– şi este de dorit ca fiecare credincios să dorească acest lucru –
[7]
înţelepciune.” R.C. Sproul atunci ar trebui să te bucuri când fraţii tău te îndeamnă să creşti. Nu ar trebui să consideri că este un lucru anormal
sau că e aspiraţia celor care urmăresc un nivel înalt de maturizare spirituală. Ar trebui să te gândeşti că este un proces
natural care urmează naşterii din nou, şi se exprimă prin dorinţa de a te conforma chipului lui Isus Cristos. Ar trebui să fim interesaţi de schimbare în cel
mai serios şi fără echivoc mod posibil.
Cine este Natan pentru tine?
Când Cain a fost luat la întrebări de Dumnezeu în legătură cu moartea lui Abel, el a încercat să spună cum că el nu este păzitorul fratelui său (Genesa
4:9). Dar era! Noi toţi suntem! Toţi avem răspunderea de a veghea ca fraţii şi surorile noastre să rămână în voia lui Dumnezeu. Termenul care se
foloseşte adesea este „a da/a cere socoteală”. Este vorba despre o modalitate specifică prin care ajungem la sfinţenie, cu ajutorul relaţiilor dintre noi.
Charles Swindoll spune: „A da socoteală include a‑ţi pune viaţa pe tavă în faţa câtorva oameni de încredere, bine aleşi, confidenţii tăi, care să‑ţi spună
adevărul – care au dreptul să examineze, să pună întrebări, să aprobe şi să‑ţi dea sfaturi.”
TIPII ĂŞTIA AU LUAT LUCRURILE
ÎN SERIOS!Pe la începutul secolului al
XVIII-lea,Samuel Wesley(fratele lui John
Wesley)a format o societate religioasă care Don Cousins numeşte aceasta „ai da voie cuiva să îţi pună întrebări iscoditoare, uneori incomode, pentru a te încuraja
se întâlnea regulat în GM.Numite „Band
Societies”, aceste GM compuse fie din
să creşti.
bărbaţi, fie din femei, erau concepute astfel Viaţa Regelui David şi a fiului său Solomon dovedesc clar cât de importantă este darea de socoteală. Când David a
pentru a facilita darea de socoteală. Tuturor
care doreau să li se alăture li se cerea să comis adulterul cu Batşeba şi l–a omorât pe Urie, soţul acesteia, el a fost confruntat – i s‑a cerut socoteală – de către
răspundă la următoarele întrebări, ca dovadă profetul Natan (vezi 2 Samuel 11‑12). Ca urmare a acestui fapt, el s‑a pocăit de păcatul lui şi a primit iertarea lui
a justificării/îndreptăţirii şi a dorinţei de a
creşte în cunoştinţa lui Dumnezeu: Dumnezeu. Ce ar fi ajuns David dacă nu l‑ar fi avut pe Natan lângă el?
Ai pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru
Isus Cristos?
Pe de altă parte, Solomon nu a avut pe cineva ca Natan să îi ceară socoteală atunci când a început să se îndepărteze
de Dumnezeu prin neascultarea poruncilor Lui. În cele din urmă, a fost pedepsit crunt de Dumnezeu pentru păcatul
Doreşti să ţi se aducă la cunosştinţă
greşelile pe care le faci?
Doreşti ca fiecare dintre noi să îţi spună, lui. Ce ar fi putut ajunge Solomon dacă ar fi avut alături pe cineva ca Natan? O întrebare la fel de importantă pentru
din când în când, tot ce are pe inimă în
legătură cu tine? tine este: Ce vei ajunge tu fără un Natan în viaţa ta?
Fii atent! Doreşti să îţi spunem tot ce
gandim, tot ce ne nelinişteşte, orice teamă Ia aminte la vorbele lui Solomon: „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci,
am avea în legătură cu tine? dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade, fără să aibă pe altul care să‑l
Doreşti ca atunci când facem asta, să fim ridice!” (Eclesiastul 4:9‑10). Solomon vorbeşte din experienţă! Dacă el, cel mai înţelept om (cu excepţia Domnului
cât se poate de deschişi şi apropiaţi, să Isus) care a trăit vreodată pe pământ, a avut nevoie să dea socoteală, atunci cu siguranţă că şi noi, fiecare trebuie să o
tăiem în carne vie, să pătrundem până
înadâncul inimii tale? facem!
Este dorinţa ta şi intenţia ta ca de fiecare
dată când facem cele de mai sus să fii cât se Pentru studiu suplimentar:
poate de sincer şi deschis, să spui tot ce e în Există cineva în viaţa ta care poate (şi chiar o face) să îţi pună întrebări şi să ceară Deznodământul tragic al declinului spiritual
inima ta, fără să ascuzi absolut nimic, fără
să te prefaci şi fără să ai rezerve?
explicaţii pentru acţiunile tale, atunci când se cuvine? Spre asta trebuie să ţintim al lui Solomon este descris în 1 Împăraţi
11:1-13.
în Grupurile noastre Mici. Exact ca membrii din Grupurile Mici ale lui Wesley
După ce erau acceptaţi, membri pueau să fie
întrebaţi toate cele de mai sus „ori de câte
(vezi „Tipii ăştia au luat lucrurile în serios!”, pg. anterioară) ne‑am dori ca
ori se ivea ocazia”, iar întrebările de mai jos Grupurile noastre Mici să aplice corect regula de aur din Proverbe 27:17: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa...”
erau puse la fiecare întâlnire:
un om îl poate ajuta pe altul să se îndrepte.
Ce păcate ai mai făcut – de care eşti
conştient - de la ultima noastră întâlnire? Oglindă, oglinjoară, cine‑i cel mai...?
Cu ce fel de ispite te-ai confruntat?
Relaţiile reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru a lucra la sfinţire. Cuvântul lui Dumnezeu este un
Cum ai fost izbăvit, scăpat din ele?
altul. Nicio transformare nu este mai eficientă ca aceea rezultată în urma aplicării Scripturii în viaţa ta. Sunt conştient
Ai gândit, ai spus, sau ai făcut vreun lucru de acest fapt ori de câte ori mă ridic să predic Cuvântul. Ce responsabilitate copleşitoare! Cu toate acestea, sunt
despre care nu ştii sigur (ai îndoieli) dacă
este păcat sau nu?[8]
conştient şi de faptul că vorbele mele – indiferent de pasiunea pe care o pun în vorbire sau de cât de persuasive sunt
argumentele mele – de multe ori nu vor aduce roadă! Asta se întâmplă pentru că o simplă ascultare a Cuvântului lui
Dumnezeu nu este suficientă. Cuvântul aduce roade doar atunci când îl aplicăm în viaţa noastră. După cum vom
vedea în cele ce urmează, Grupurile Mici sunt contextul ideal în care se poate aplica Cuvântul lui Dumnezeu.
Cartea lui Iacov foloseşte o comparaţie hazlie pentru a ilustra importanţa aplicaţiei:
„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându‑vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu‑l împlineşte cu fapta,
seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într‑o oglindă; şi, după ce s‑a privit, pleacă şi uită îndată cum era.” (Iacov 1:22‑24)
Nu ştiu pe nimeni care să se trezească dimineaţa, să se uite în oglindă, şi apoi să plece de acasă fără să facă unele retuşuri strategice la înfăţişarea lui. De
fapt, putem spune că cei mai mulţi dintre noi petrecem un timp considerabil în faţa oglinzii, în fiecare dimineaţă – pentru a evalua „pagubele” produse în
timpul somnului şi mai apoi pentru a face „reparaţiile” de rigoare. Dacă ar fi să mă iau după un articol pe care l‑am citit odată în „Newsweek”, într‑o
viaţă de om, fiecare dintre noi petrecem cam şapte ani în baie.8 Cred că cel mai mult din timpul acesta îl consumăm uitându‑ne în oglindă, străduindu‑ne
cu disperare să facem ajustări semnificative la aspectul nostru.
Doamnelor, probabil voi ar trebui să mai adăugaţi vreo trei ani la timpul acela de „renovări exterioare”, ca să‑l putem
2 Poţi identifica un verset sau un pasaj din
rotunji la aproximativ un deceniu – şi nici aşa nu e sigur că l‑am evaluat corespunzător. Credeţi‑mă pe cuvânt! Am Biblie care te-a provocat la schimbare?
tot respectul faţă de soţia mea şi cele trei fete ale noastre, dar am şi dovezi zdrobitoare! A fost o vreme din viaţa Rezumă conţinutul lui în spaţiul acesta:
noastră, când fetele erau mai mici, iar eu puteam scoate din mânecă activităţi distractive pentru întreaga familie, fără
nicio problemă. Acum, nici nu mai putem ieşi la o îngheţată împreună fără să îşi facă freze şi coafuri de prinţese!
(Mă bucur că fetele mele îmi apreciază simţul umorului. Nu cred că există vreun tată mai mândru ca mine de dragostea lor pentru Dumnezeu.)
N‑ai fi un pic îngrijorat dacă ai cunoaşte pe cineva care se trezeşte în fiecare dimineaţă, se uită în oglindă, şi apoi pleacă fără să schimbe nimic la
înfăţişarea lui? Oare cât timp va fi suportat un astfel de om de câtre cei din preajmă? Cam câte zile ai aştepta înainte să îţi iei inima în dinţi şi să îi oferi
un pieptene? Pare un scenariu absurd, dar este, oare?
Dacă ar fi să îl credem pe Iacov pe cuvânt, cam asta se întâmplă de fiecare dată când ne uită în Scriptură(în oglindă) şi apoi plecăm mai departe fără a
face nicio schimbare.
Un om care se uită în mod obişnuit în oglindă fără a schimba nimic la înfăţişarea lui nu înţelege scopul pentru care e nevoie de oglindă. La fel, cel care
citeşte sau ascultă Cuvântul lui Dumnezeu fără să îl pună în aplicare în viaţa lui nu înţelege pentru ce e nevoie de Scriptură.
A citi Biblia, pur şi simplu, sau a asculta predici bune nu te va transforma după chipul lui Cristos. Cu toate că fiecare dintre aceste discipline este
esenţială pentru viaţa de credinţă şi fiecare în parte este un mijloc prin care putem fi atinşi de harul Lui, niciuna nu este suficientă în sine. De fapt,
cunoştinţele biblice pot fi înşelătoare dacă nu sunt urmate de supunere faţă de Cuvânt. Scopul oglinzii este acela de a ne provoca să facem ajustări.
Scopul Scripturii este de a ne provoca la supunere şi de a produce schimbări totale în viaţa noastră.
Aceia care se rezumă la a asculta Cuvântul,duminică după duminică, însă nu pun în aplicare acest Cuvânt în viaţa lor, vor ajunge să experimenteze o
autoînşelare din ce în ce mai pronunţată, mai degrabă decât o sfinţire progresivă. Şi totuşi, nu e interesant că aceştia se înşeală, în primul rând, pe ei
înşişi? Toţi din preajmă observă că mesajul le intră pe o ureche şi iese pe cealaltă şi că nu se vede nici urmă de supunere, de ascultare faţă de Cuvânt în
viaţa lor, şi nici de creştere spirituală.
„Indiferent cât de bogate sunt cunoştinţele
biblice ale cuiva, cât de impresionantă e
capacitatea lui de memorare, se înşeală
singur dacă crede că atât îi este de ajuns... Acest fapt e tot atât de evident în ce‑i priveşte pe cât de evident ar fi, şi în ce ne priveşte, faptul nu ne‑am spăla şi nu
Nu contează cât ştie un om, contează cât
face. Adevărata cunoştinţă este preludiul
ne‑am aranja când ne‑am trezit, dimineaţa, dacă ne‑am uita în oglindă şi apoi am pleca mai departe fără a pune măcar
acţiunii, iar la urma urmelor ceea ce mâna pe piaptăn, pe săpun sau pe peria de dinţi.
contează cu adevărat este supunerea faţă de
Cuvânt.”[9]Peter Davids Deci, ce are discuţia aceasta de‑a face cu cartea noastră? Scopul principal al Grupurilor Mici nu este predicarea
Scripturii sau învăţarea voii lui Dumnezeu din Cuvânt; acelea sunt responsabilităţile pastorului vostru. Mai degrabă,
Grupurile Mici sunt destinate pentru a pune în aplicare învăţătura.
Meditează asupra versetului 2 Timotei
2.15 Ai fost ispitit vreodată să răstălmăceşti
înţelesul Scripturii pentru propriile tale
scopuri? Ele creează contextul în care credinciosul poate pune în aplicare adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa lui,
în mod practic şi personal. Totuşi, pentru a aplica Cuvântul în mod eficient, trebuie mai întâi să‑l interpretăm corect.
Unele Grupuri Mici consideră că „studiu biblic” înseamnă etalarea părerilor şi a preferinţelor personale. Nici poveste! Nu ne adunăm pentru a face
schimb de păreri; ne adunăm ca să învăţăm adevărurile lui Dumnezeu. Primul pas este acela de a înţelege care este intenţia autorului atunci când a scris
cartea respectivă şi cărui auditoriu i se adresează. Abia atunci putem aplica adevărul acela la viaţa noastră, în timp ce îi dăm voie Cuvântului lui
Dumnezeu să stăpânească peste noi şi să ne transforme spre slava lui Dumnezeu. (Dacă doreşti să citeşti o carte valoroasă care prezintă în detaliu cum
trebuie studiată Scriptura, vezi Lista cu Bibliografia suplimentară de la sfârşitul capitolului.)
Dacă Grupul tău Mic se uită în oglinda Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să faceţi mereu ajustări. În fiecare an ar trebui să puteţi să vă uitaţi în urmă şi
să identificaţi aspecte distincte în care aţi făcut schimbări în ultimele douăsprezece luni. Participarea la Grupurile Mici ar trebui să atragă după sine
această schimbare majoră în viaţa noastră. Schimbarea nu este puţin lucru!
Am fost chemaţi să ne purtăm de grijă unii altora
În biserica în care slujesc, noi numim Grupurile Mici „grupuri în care se poartă de grijă”. Nu este o denumire nemaiauzită, însă ea acoperă un al doilea
mare scop pe care îl are în vedere Grupul Mic. Primul este acela de a crea un context în care fiecare membru poate să urmărească sfinţirea, iar al doilea
este acela de a crea un context în care fiecare membru poate să poarte de grijă şi să i se poarte de grijă. Acest principiu derivă direct din Scriptură:
„Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci
mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă sufere un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit
un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.” (1 Corinteni 12:24‑26)
Creştinii au fost caracterizaţi întotdeauna de o dragoste jertfitoare, unii pentru alţii. Ni se porunceşte să ne purtăm de grijă unii altora în mod altruist, fără
favoritisme. „Purtaţi‑vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Cristos.” (Gal.6:2)
Într‑un serviciu divin de duminica dimineaţa e clar că există oarecare limite între care se poate aplica o astfel de purtare de grijă.
Pentru studiu suplimentar:1 Ioan 3:16
defineşte dragostea ca dorinţa de a ne da
Dacă, să zicem, sunt în mijlocul un mesaj pe care îl predic şi observ că cineva de pe rândul al şaptelea începe să
viaţa unul pentru alţul. Dă un exemplu de
plângă, nu pot să mă opresc din predicare şi să merg la omul acela să vorbesc cu el. Mi‑ar plăcea să o pot face, dar nu
situaţie în care ai putea „să-ţi dai viaţa”
pentru cineva din grupul tău.
ar fi de folos întregii adunări. Totuşi, în contextul Grupurilor Mici, limitele acestea nu sunt atât de îngrăditoare. Aici
putem şi să-i purtăm de grijă celui de lângă noi şi să acceptăm ca alţii să ne poarte nouă de grijă. Nimeni nu trebuie
lăsat la o parte sau trecut cu vederea.
Este important de precizat faptul că purtarea de grijă reciprocă şi relaţiile apropiate nu au nicio legătură cu numărul de membri. Multă lume presupune
că este imposibil să dezvolţi relaţii apropiate într‑o comunitate numeroasă. De asemenea se presupune adesea că într‑o biserică mică relaţiile apropiate
se dezvoltă în mod automat. Amândouă presupunerile sunt eronate. Relaţiile de calitate se pot dezvolta foarte bine şi într‑o biserică mare... cum la fel de
bine pot lipsi cu desăvârşire într‑una mică.
Capacitatea de a construi relaţii puternice, de calitate, nu depinde de dimensiunea congregaţiei, ci mai degrabă de înţelegerea şi practica doctrinară a
membrilor care compun respectiva congregaţie. Relaţiile de calitate pot înflori în oricare biserică, indiferent de dimensiunea ei, dar numai dacă sunt
considerate o valoare şi o necesitate din punct de vedere biblic.
Persoanele care ne vizitează biserica pentru prima dată sunt, de obicei, impresionate de numărul nostru mare de membri. Înţeleg de ce simt aşa. Dar de
multe ori le spun: „Cu cât vă implicaţi mai mult aici, cu atât biserica aceasta devine mai mică.” S‑a dovedit a fi un fapt real. O biserică mare nu trebuie
să sacrifice relaţiile de calitate – însă trebuie să le ofere Grupurilor Mici şi ocazii de slujire care să facă din purtarea de grijă, unii altora, o realitate
incontestabilă.
Redefinirea părtăşiei
De ce avem nevoie de Grupurile Mici? Un al treilea motiv este părtăşia. Multe Grupuri Mici folosesc acest cuvânt fără să înţeleagă ce înseamnă el cu
adevărat. Şi ca o consecinţă firească, nu ajung să experimenteze una dintre valorile majore pe care le poate oferi un Grup Mic. Veţi studia părtăşia în
profunzime în capitolul următor, aşa că voi încerca să îmi rezum observaţiile la câteva comentarii referitoare la acest subiect de mare importanţă.
A avea părtăşie înseamnă a participa la ceva împreună cu altcineva sau a împărtăşi, a comunica valori comune. Cea mai preţioasă valoare comună nouă,
creştinilor, este relaţia cu Dumnezeu Tatăl, prin Dumnezeu Fiul, prin Dumnezeu Duhul Sfânt. Aceasta este substanţa din care se dezvoltă adevărata
părtăşie. Relaţia noastră cu Dumnezeu ar trebui să fie subiectul principal al discuţiilor din Grupurile noastre Mici, de vreme ce noi ne adunăm împreună
pentru a duce la îndeplinire scopul Lui în biserica locală.
Există, totuşi, un secret aici. Profunzimea relaţiei noastre personale cu Dumnezeu determină nivelul la care experimentăm părtăşia unii cu alţii.
Pentru studiu suplimentar:Ce fel de
„testare” a vorbirii, a conversaţiilor dintre
credincioşi o găsiţi prezentată în Efeseni Astfel, pentru a experimenta adevărata părtăşie, credinciosul trebuie să păstreze şi să fie pasionat de relaţia şi trăirea
4:29? lui cu Dumnezeu. Poate de aceea părtăşia, aşa cum e definită biblic, se întâlneşte atât de rar.
Părtăşia nu este un alt termen folosit pentru defini activităţi cu caracter social. Vă mărturisesc că îmi face mare
3 Dacă luăm în considerare definiţia
plăcere să mă uit împreună cu prietenii mei la meciurile celor de la Washington Redskins sau Baltimore Orioles (n.tr. autorului, care dintre subiectele de mai jos
fotbal american). Activităţi de felul acesta pot fi foarte benefice pentru dezvoltarea sănătoasă a unui Grup Mic... dar crezi că ar îndemna la adevărata părtăşie?
nu se califică drept „părtăşie”. Nici discuţiile şi schimburile de păreri despre ultimele observaţii ale lui Rush Povestea despre „peştele cel mare”
Limbaugh sau Jesse Jackson nu se cheamă că sunt părtăşie. Nu se poate pune egal între activităţi sociale şi părtăşie şi care a scăpat din cârlig ultima dată
nici nu trebuie confundate unele cu altele. Ele sunt cât se poate de diferite. Nimic nu se compară cu părtăşia de care când ai fost la pescuit.
Povestirea în detaliu despre felul în
ne bucurăm atunci când ne închinăm împreună, studiem şi punem în aplicare Scriptura împreună, ne încurajăm şi ne care ai ajuns să-L cunoşti pe
îndreptăm unii pe alţii sau ne relatăm unii altora experienţele pe care le‑am trăit cu Dumnezeu în ultima vreme. Cristos.
Pasajul din Scriptură pe care l-ai
Absolut nimic! Activităţile sociale pot crea contextul pentru părtăşie, însă ele sunt punctul de pornire, nu locul unde citit în dimineaţa aceasta.
trebuie să rămânem. Ultimul site pe care l-ai vizitat pe
net.
Atunci când petrec timp substanţial cu un alt credincios, dorinţa mea supremă este să avem părtăşie. Eu vreau să aud Terorismul.
Problemele pe care le implică
despre relaţia lui cu Dumnezeu, şi cum Dumnezeu i Se descoperă. Vreau să îi vorbesc apoi despre experienţele mele creşterea unui copil cu un
cu Dumnezeu şi să ne îndemnăm la a creşte în dragoste faţă de El. temperament puternic.
Ultimul film „extraordinar” pe care
l-ai vizionat.
Este aceasta şi dorinţa ta? Dacă cineva petrece o după-amiază cu tine, oare va pleca cu o înţelegere proaspătă a lui
Dumnezeu şi cu o mai mare dragoste faţă de El? Dacă nu, atunci ai nevoie de schimbare.
Şi acum, haide să analizăm Grupul tău Mic, având această definiţie a părtăşiei în minte. Oare experimentaţi voi părtăşia? Cât timp petreceţi la întâlnirile
voastre discutând despre relaţia voastră cu Dumnezeu, aşa cum e ea acum? Dacă mai ieşiţi împreună şi altă dată, în afara întâlnirilor obişnuite de Grup
Mic, cât de mult se învârte conversaţia în jurul lucrării pe care o face Dumnezeu în viaţa voastră?
„La începutul fiecărei zile, ar trebui să ne
programăm, cât se poate de serios, să
recunoaştem persoana Duhului Sfânt... Ar
trebui să continuăm să umblăm întreaga zi Dacă petreceţi mai mult timp relaxându‑vă, decât străduindu‑vă să creşteţi spiritual, atunci nu vă bucuraţi de
într-o relaţie de comunicare şi părtăşie cu
Duhul, mediată de cunoştinţele noastre din
adevărata părtăşie biblică – şi nici nu ştiţi ce pierdeţi.
Cuvânt, bazându-ne în fiecare situaţie pe
rolul de Sfătuitor, de Îndrumător, pe care îl Ce înseamnă să experimentezi şi să demonstrezi că ai darurile Duhului Sfânt
are Duhul Sfânt, după cum citim în
Scriptură. Trebuie să-L recunoaştem pe El
ca Cel care ne dă lumina, ne descoperă
Dumnezeu i-a dat fiecărui credincios daruri spirituale (1 Corinteni 12:1‑7) şi fără îndoială că Se aşteaptă să ne
adevărul şi slava lui Cristos. Ar trebui să Îl folosim de ele. Numai că, indiferent de numărul de membri dintr‑o biserică, nu te poţi aştepta ca fiecare în parte să
privim ca învăţătorul nostru, ghidul nostru, exercite aceste daruri în timpul serviciului de duminica dimineaţa. În Grupurile Mici, însă, se poate! În contextul
Cel care ne sfinţeşte, Cel care ne dă
asigurarea că suntem copiii lui Dumnezeu şi
acesta mai restrâns şi personal, fiecare poate să slujească în funcţie de darurile Duhului Sfânt pe care le are. Acesta
că putem sta în prezenţa Lui, Cel care ne este cel de‑al patrulea şi cel din urmă motiv pentru care avem nevoie de Grupurile Mici.
ajută prin rugăciune şi Cel care ne îndrumă
şi ne dă putere în mărturia înaintea
Unii creştini descriu lucrarea Duhului Sfânt în termeni foarte înguşti, limitaţi, provocând astfel suficient de multe
oamenilor.”[10]Richard Lovelace
controverse care nu sunt necesare. Gordon Fee, profesor la universitate creştină, care a finalizat de curând un studiu
foarte important asupra scrierilor lui Pavel legate de Duhul Sfânt, ne îndeamnă la o altă abordare. Vă rog să luaţi
aminte la paragraful următor din cartea sa intitulată God’s Empowering Presence (Rom: Prezenţa lui Dumnezeu care dă putere):
Din perspectiva lui Pavel, puterea nu trebuie percepută numai ca miraculoasă, extraordinară... Pavel a înţeles
Pentru studiu suplimentar:Citeşte 1
Timotei 4:14 şi 2 Timotei 1:6. Care sunt puterea Duhului Sfânt în înţelesul cel mai larg al cuvântului.”[11]
cele două porunci referitoare la darurile
spirituale pe care Pavel le dă lui Timotei?
Îmi place foarte mult tot ce e miraculos şi extraordinar, însă e foarte uşor să fii absorbit de asemenea manifestări.
Grupurile noastre Mici trebuie să se familiarizeze cu lucrările variate şi distincte ale Duhului Sfânt. Ar trebui să
căutăm să înţelegem puterea Duhului „în înţelesul cel mai larg al cuvântului” printr‑o combinaţie de studiu doctrinar, experienţă şi punere în practică. Aş
recomanda a se începe cu un studiu amănunţit al Scripturii referitor la Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt. Acest studiu va urmări să definească, să
identifice şi să cultive diferitele daruri ale Duhului pomenite în 1 Cor. 12:8‑10, 28; Efeseni 4:11; Romani 12:6‑8; şi 1 Petru 4:11. Aş mai recomanda să
vă stabiliţi pentru Grupul vostru Mic acelaşi obiectiv ca cel al Scripturii: să ajungeţi la punctul în care fiecare membru este capabil să îi slujească pe
ceilalţi şi să Îl slăvească pe Dumnezeu prin darurile unice pe care le‑a primit prin Duhul. Fiecare ar trebui să contribuie cu ceva! Daţi‑mi voie să vă ofer
câteva sugestii bazate pe experienţa personală şi pe studiul Scripturii. În primul rând, pentru experimenta şi a ne folosi de darurile Duhului Sfânt, trebuie
să dezvoltăm obiceiul de a comunica cu Duhul Sfânt. Pavel îşi încheie cea de‑a doua scrisoare către biserica din Corint spunând: „Harul Domnului Isus
Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Cor. 13:14). Este oare „împărtăşirea” (părtăşia) cu Duhul Sfânt
o realitate în viaţa ta, aşa ca şi dragostea Tatălui şi harul Domnului Isus Cristos? În al doilea rând, trebuie să evităm să‑L întristăm pe Duhul Sfânt. Îmi
place ceea ce spune Jerry Bridges în privinţa aceasta:
„Este bine de remarcat faptul că Pavel şi‑a scris avertizarea referindu‑se la contextul relaţiilor interpersonale.
Meditează asupra textului din 1
Tesaloniceni 5:19.Nu te cutremuri
„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” (Efeseni 4:30) Să ne înţelegem, orice fel de păcat Îl
gândindu-te că atitudinea şi acţiunile tale întristează pe Dumnezeu, iar Pavel ar fi putut insera avertizarea lui în contextul imoralităţii sexuale (Efes.
5:3‑5) sau al minciunii şi furtului (Efes. 4:25,28). Însă el o plasează în contextul păcatelor pe care le comitem
pot stinge, pot împiedica lucrarea pe care o
face Duhul în grupul vostru?
aproape fără nicio urmă de vinovăţie sau ruşine. Mesajul ar trebui să fie cât se poate de clar: Dumnezeu este
la fel de întristat de păcatele noastre „rafinate, mai subtile” pe cât este de întristat de imoralitatea sexuală sau
de lipsa de onestitate. Nu încerc să sugerez că a te supăra pe soţul sau soţia ta este un păcat la fel de serios ca şi curvia. Ceea ce vreau să
spun este că a te supăra pe soţul sau soţia ta este un păcat, pur şi simplu, şi că fiecare păcat Îl întristează pe Dumnezeu şi ar trebui să ne
întristeze şi pe noi”[12]
Atunci când păcătuim, trebuie să reacţionăm imediat la mustrarea sau la atenţionarea pe care o simţim din partea Duhului; altfel, Îl vom întrista şi vom
pierde părtăşia cu El. În al treilea rând, trebuie să avem grijă să nu stingem Duhul. În acest caz, cea mai bună apărare este atacul. Ai grijă să te foloseşti
în permanenţă de darurile pe care le‑a pus Dumnezeu în tine? Atunci când simţi că te cheamă să le foloseşti în slujba altora, eşti gata să asculţi imediat?
Dacă nu faci asta, atunci să ştii că stingi Duhul. Întâlnirea de grup din săptămâna trecută e dusă şi nu mai poţi face nimic. Întâlnirea care urmează are
nevoie de revărsarea proaspătă a Duhului lui Dumnezeu.
„A fi în aşteptare este unul dintre contextele
caracteristice pentru darul Duhului Sfânt...
Oamenii care aşteaptă mereu ca ceva să se Dacă nu aveţi parte de prezenţa Lui acolo, nici nu are rost să vă întâlniţi. Fiecare dintre noi avem responsabilitatea de
întâmple sunt candidaţi dezirabili pentru căuta prezenţa Duhului şi de a fi gata să aflăm ce are El de realizat în Grupul nostru atunci când ne strângem
umplerea cu Duhul Sfânt... Atunci când
omul nu aşteaptă mare lucru şi este
împreună. Wayne Grudem scrie:
mulţumit cu situaţia lui spirituală la
momentul acela nici nu va primi mare lucru, „Trebuie să admitem că aceste activităţi ale Duhului Sfânt nu pot fi trecute uşor cu vederea şi că ele nu au loc
poate mai nimic. Însă aceia care aşteaptă cu automat în poporul Domnului. Din contră, Duhul Sfânt reflectă plăcerea simţită de Dumnezeu ‑ sau lipsa
nerăbdare să capete tot ce are Dumnezeu de
oferit, aceia care îşi doresc lucruri mari de
acesteia ‑ atunci când vede credinţa sau ascultarea (sau opusul acestora) poporului Său... Duhul Sfânt ne dă
la Domnul, cei care ard de nerăbdare – aceia dovezi puternice, sau din contră, slabe, legate despre prezenţa şi binecuvântările lui Dumnezeu, în funcţie de
sunt oamenii pe care Dumnezeu Se bucură raportarea noastră la El.”[14]
să îi binecuvânteze. Aşteaptă-te la minuni,
şi ele nu vor întârzia să apară!”[13]J.
Rodman Williams Care este raportarea ta la Duhul, de la o zi la alta? Dar în timpul întâlnirilor de Grup Mic? Trebuie să ştii că, într‑o
oarecare măsură, raportarea aceasta a ta va determina puterea cu care poate El să lucreze în mijlocul vostru. Haideţi
să ne plănuim să nu Îl întristăm sau să nu stingem Duhul, aşa încât să putem avea parte de toată puterea prezenţei şi a plăcerii Sale!
Meditează asupra Psalmului 42:1.Iată un

În al patrulea rând, ar trebui să mergem la întâlnirile de Grup Mic cu aşteptarea că Duhul Sfânt îşi va face simţită
verset pe care să îl citeşti pregătindu-te
prezenţa, în toată puterea Sa. Este foarte important lucrul acesta! Sentimentul acesta de a fi în aşteptare, a fi pregătit
pentru următoarea întâlnire de GM.
pentru lucrarea Duhului, aduce o mare diferenţă în viaţa Grupurilor Mici. Este diferenţa dintre o întâlnire cu
Dumnezeu care îţi schimbă viaţa şi una superficială, un timp petrecut cu ai tăi, fără efecte imediate sau beneficii cu caracter veşnic. Atunci când fiecare
membru vine aşteptând cu nerăbdare ca Duhul să Se facă cunoscut şi să îi împrospăteze viaţa, ne vom delecta împreună de puterea vremurilor care au să
vie!
De aceea suntem atât de responsabili faţă de Grupurile Mici. Prin Harul Său, suntem transformaţi împreună după chipul lui Cristos, într‑un proces de
sfinţire continuă. Împreună avem grijă unii de ceilalţi, avem părtăşie adevărată unii cu alţii şi experimentăm lucrarea Duhului în noi şi prin noi. Nu mai
suntem simpli spectatori, care văd doar lucrurile din preajmă – am ajuns să observăm detaliile. Nu mai suntem simpli participanţi – devenim
participativi, implicaţi. Nu mai consumăm în mod egoist – în schimb ducem la îndeplinire scopul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, în timp ce ne
aducem contribuţia la zidirea bisericii locale.
Şi când acolo, voi v‑aţi gândit că ne strângem la întâlnirile de Grupurile Mici de dragul bunătăţilor pe care ni le serveşte gazda de fiecare dată!
(Endnotes)
Adus de la "http://ro.gospeltranslations.org/wiki/De_Ce_Avem_Nevoie_De_Grupuri_Mici%3F/De_Ce_Avem_Nevoie_De_Grupuri_Mici%3F"

De Ce Avem Nevoie de Grupuri Mici - de Ce Avem Nevoie de Grupuri Mici - Gospel Translations Romanian

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De Ce Avem Nevoie de Grupuri Mici - de Ce Avem Nevoie de Grupuri Mici - Gospel Translations Romanian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1/25/2019 De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?/De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?

- Gospel Translations Romanian

De Ce Avem Nevoie De Grupuri Mici?/De Ce Avem Nevoie De Grupuri

© Sovereign Grace Ministries

Află mai multe (English).

Află mai multe (English).

De C.J. Mahaney Despre Grupuri mici

„Da, de nenumărate ori.” :„De câte ori?”

„Păi, de câteva sute de ori.”

„Şi atunci câte trepte sunt?”

„Cum câte? Nu ştiu.”

Grupurile Mici sunt vitale, dragul meu Watson!

Ce este şi ce nu este SFINŢIREA

„Frumuseţea extraordinară a Evangheliei

Nu încerca asta singur!

Meditează asupra versetelor din Evrei

Cine este Natan pentru tine?

Am fost chemaţi să ne purtăm de grijă unii altora

Meditează asupra Psalmului 42:1.Iată un

S-ar putea să vă placă și