Particularităţile organizării producţiei în legumicultură

Legumicultura, cel mai intensiv sector de activitate din agricultură,

solicită folosirea pe scară largă a tractoarelor, maşinilor şi utilajelor
specifice pentru executarea mecanizată a unui mare volum de lucrări.
Pentru ca aceste mijloace mecanice să poată fi folosite la întreaga
capacitate, este necesară gruparea suprafeţelor în parcele mari. Aceasta
grupare contribuie la introducerea pe scară largă a tehnologiilor bazate
pe mecanizarea, chimizarea şi irigarea culturilor legumicole. Totodată, se
asigură condiţii pentru specializarea producţiei pe destinaţii (pentru
fabricile de conserve sau pentru consum în stare proaspăta).
Totalitatea acestor acţiuni reprezintă un proces de importanţă
hotărâtoare pentru legumicultură cunoscut sub numele de ,,organizarea
producţiei".
Legumicultura modernă necesită o foarte bună organizare a
producţiei, în care concentrarea, profilarea şi specializarea reprezintă
elementele ce influenţează hotărâtor sporirea producţiei la hectar şi
reducerea costurilor la tona de produs.
 Concentrarea producţiei reprezintă acţiunea organizatorică
de grupare a mijloacelor de producţie şi a forţei de muncă pentru
realizarea în condiţii de eficienţă economică superioară a unor
cantităţi mari de legume.
Ea se realizează atât prin comasarea mai multor parcele într-un
singur trup ce poate ajunge pînă la 1500 ha, cât şi prin gruparea
tractoarelor, maşinilor agricole, forţei de muncă etc.
Concentrarea producţiei crează condiţii pentru împărţirea
terenului în ferme, exploatarea modernă a acestora şi obţinerea de
rezultate economice favorabile.
Ferma legumicolă este unitatea de producţie cu o suprafaţă
bine delimitată şi dotată corespunzător realizării unei anumite
producţii în condiţii de eficienţă economică sporită.
 Profilarea unităţilor constă in stabilirea unităţilor (fermelor) care vor produce
numai anumite produse (de exemplu legume) în condiţiile obţinerii unor producţii
superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Specializarea unităţilor constă în stabilirea unui număr redus de culturi de bază
pentru fiecare fermă sau unitate.
Specializarea asigură condiţii pentru tipizarea maşinilor, folosirea raţională a
terenului, aplicarea celor mai moderne tehnologii, sporirea producţiei şi scăderea
costului producţiei.
Pornind de la destinaţia producţiei, fermele legumicole se specializează astfel:
• ferme pentru producerea legumelor destinate industrializării (aprovizionării
fabricilor de conserve); au o structură restrânsă de culturi de bază, 3-4, în funcţie de
numărul de sole din asolament.
• ferme pentru producerea legumelor destinate consumului în stare proaspătă; au o
structură de culturi complexă, cu 3-4 culturi de bază şi o serie largă de culturi secundare,
aflate în condiţii de succesiune sau asociere.
• ferme legumicole mixte, pentru producerea legumelor destinate consumului în stare
proaspătă, dar şi pentru asigurarea materiei prime necesare fabricilor de conserve.
• ferme de tip "grădină comercială"- sunt ferme de suprafeţe mici 1,5 ha până la 4-6
ha;
• fermele private mici, de subzistenţă – sunt așa zisele "grădini familiale“ cu
suprafețe sub 1 ha și cu structură de culturi foarte complexă ce acoperă in principal
autoconsumul.
Principalele caracteristici ale unei ferme de tip "grădină comercială”
- principala destinaţie a producţiei este valorificarea pe piaţă, în stare
proaspătă.
- într-o astfel de fermă găsim multiple sisteme de cultivare a plantelor (de
ex. culturi în câmp dar şi culturi protejate în solarii de tip tunel, sere solar
sau chiar microsere de sticlă sau policarbonat),
- sistema de maşini este complexă şi se bazează de tractoare şi utilaje de
putere mică sau medie (de ex. motocultoare de 7-8 CP dotate cu plug,
motosape, echipamrnt de modelare a solului, remorcuţă, echipament de
stropit şi erbicidat, cositoare, tocătoare etc.).
- structura de culturi este una foarte complexă. Culturile de bază sunt
reprezentate de grupuri de culturi de bază fapt ce impune împărţirea solelor
în mai multe parcele, de dimensiuni diferite în funcţie de ponderea speciilor
din grupul culturilor de bază. Culturile secundare, aflate în succesiune sau
asociere, sunt reprezentate de un număr mare de specii legumicole, astfel
încât, prin producţia obţinută să fie acoperit, pe cât posibil, întreg anul
calendaristic.
 Într-o fermă destinată cultivării legumelor destinate valorificării în stare
proaspătă pe piaţă, opţiunile se vor orienta către specii mult solicitate de către
consumatori şi de la care se obţin produse mai puţin perisabile, care îşi păstrează
timp mai îndelungat calitatea şi se pot prezenta în forme cât mai atrăgătoare
(legături, preambalate în cantităţi mici, spălate, etc.), cum sunt: ridichi de lună,
verdeţuri, ceapă şi usturoi verde, tomate, ardei, vinete, castraveţi, varză, conopidă,
cartofi, ceapă.
În fermele cu suprafeţe mai mari, a căror producţie este destinată atât
valorificării în stare proaspătă pe piaţă cât şi aprovizionării fabricilor de conserve,
alegerea sortimentului de specii se va face de comun acord cu beneficiarii
principali şi va avea în vedere cultivarea unor specii şi cultivare care se pretează la
mecanizarea procesului de producţie, care au randament ridicat şi se pot livra în
partizi mar, cum sunt: tomatele pentru industrializare, fasolea, mazărea, gogoşarul,
ardeiul lung, spanacul, varza de toamnă, varza roşie, rădăcinoasele;
În fermele private mici, de subzistenţă, se vor alege pentru cultură în special
plante legumicole destinate consumului propriu, familial, în funcţie de preferinţe,
dintr-o gamă diversificată şi care poate să includă şi legume mai puţin cultivate,
mai scumpe şi mai greu de procurat de pe piaţă, ca: broccoli, varză chinezească,
varză de Bruxelles, sparanghel etc.
 Asolamentele legumicole
Exploatarea raţională a resurselor de teren şi sol în legumicultură impune
practicarea asolamentelor.
Asolamentul reprezintă repartizarea în timp şi spaţiu a culturilor, corelat
cu sistemul de lucrări şi fertilizare ale solului şi este una dintre cele mai
importante măsuri organizatorice.
El presupune stabilirea structurii culturilor, în conformitate cu specializarea
unităţii, respectiv a fermei, şi împărţirea terenului în sole.
Numărul solelor este egal cu numărul anilor de desfăşurare a rotaţiei.
Rotaţia culturilor reprezintă modul în care se rotesc culturile în cadrul
asolamentului.
La baza organizării asolamentelor legumicole stau criterii economice,
organizatorice, biologice şi tehnologice.
Spre deosebire de asolamentele din alte ramuri de producţie agricolă, în cadrul
asolamentului legumicol, noţiunea de "rotaţie" a culturilor are o semnificaţie
specifica. Aceasta datorită faptului că în acelaşi an, pe acelaşi teren se cultiva două
sau mai multe specii legumicole, dintre care una (sau un grup) este principală, iar
restul sunt considerate secundare. Deci, în majoritatea cazurilor, nu putem vorbi de
o singură cultură premergătoare, ci de culturi premergătoare deoarece, folosirea
intensivă a terenului şi a solului în legumicultură, presupune cultivarea în cadrul
unor asolamente, a 2-3 culturi succesive (în acelaşi an).
 Rotaţia culturilor legumicole trebuie să fie astfel concepută, încât ,într-o solă să
nu se cultive speciile din aceeaşi familie botanică decât după 3- 4 ani.
La stabilirea rotaţiei culturilor trebuie să se ţină cont de culturile premergătoare.
Asolamentul constituie o măsură agrotehnică de mare importanţă deoarece:
- asigura conservarea sau chiar sporirea fertilităţii solului;
- reducerea atacului de boli şi dăunători;
- reducerea populaţiilor de specii de buruieni
- folosirea judicioasă a rezervelor de substanţe nutritive din sol şi evitarea sărăcirii
unilaterale a acestuia;
- reprezintă principala verigă organizatorică (ce nu impune resurse financiare ci
numai unele de cunoaştere) ce asigură conservarea agroecosistemului şi a mediului,
dar şi evitarea poluării acestora;
- are ca efect creşterea producţiei şi realizarea de venituri importante la unitatea de
suprafaţă.
 Amplasarea culturilor legumicole în funcţie de culturile premergătoare*
CULTURI PREMERGATOARE
Foarte bune** Bune** Contraindicate** .
Plante legumicole de la care se consumă rădăcinile tuberizate
Legume solanacee pentru fructe, Cereale păioase şi culturi furajere pentru Legumele pentru rădăcini tuberizate; din
cucurbitacee masă verde grupa cepei şi cele pentru frunze (în cultura
anticipată)
Pentru legumele din grupa verzei
Legumele: solanacee pentru Legumele cucurbitacee si pentru Legumele din grupa verzei si cele pentru
fructe; cartofi; pentru păstăi, radacini tuberizate frunze
seminţe si capsule

Pentru legumele solanacee de la care se consumă fructele

Lucerna şi trifoi în primul an dupa Legumele pentru rădăcini tuberizate şi Legumele solanacee pentru fructe şi cartofi
desfiinţare; legume pentru păstăi cele din grupa cepei
şi capsule şi cucurbitacee
Legume cucurbitacee
Legumele din grupa verzei si Cereale paioase, floarea soarelui, legume Legumele cucurbitacee şi solanacee
pentru pastai si capsule pentru radacini tubrizate şi pentru bulbi
Legume pentru pastai, seminte şi capsule .
Legume solanacee şi cereale Legume cucurbitacee şi cele pentru bulbi Culturi legumicole din grupa celor pentru
paioase păstăi, capsule şi seminţe (mazare, bob,
bame)
Legumele din grupa cepei
Mazare, bob, bame Legumele solanacee pentru fructe Legumele din grupa cepei şi pentru radacini
tuberizate
* Prelucrarea dupa Bumariu H. s.icolab., 1992 ; ** Atenţie la erbicidele folosite la culturile premergătoare
 Asolamentul legumicol, prin structura sa de culturi, poate fi de mai multe
tipuri în strictă concordanţa cu tipul de ferma (unitate) pentru care se
organizează şi, respectiv, destinaţia producţiei. Astfel, putem avea:
 asolament şi rotaţie pentru o fermă specializată în aprovizionarea oraşelor
(consum proaspăt şi depozitare)
 asolament şi rotaţie pentru o fermă specializată în aprovizionarea fabricilor de
conserve (industrializare)
 asolament şi rotaţie pentru o fermă legumicolă mixtă, specializată în
aprovizionarea pieţei dar şi a fabricilor de conserve;
 asolament şi rotaţie pentru o fermă specializată în obţinerea de producţie
destinata exportului;
 asolament şi rotaţie pentru o ferma mixtă, legumicolă dar şi de cultură mare;
 asolament şi rotaţie pentru o fermă specializată sau mixtă cu solă săritoare de
lucerna etc.
 Odată cu stabilirea structurii de culturi trebuie rezolvată şi problema rotaţiei
acestora în cadrul asolamentului, ţinând cont de particularităţile botanice şi
ecologice ale plantelor, după cum urmează:
- familia botanică din care fac parte speciile din structura asolamentului,
cunoscut fiind faptul ca speciile din aceeaşi familie botanica au boli şi dăunători
comuni; ca urmare revin pe aceeaşi sola după 2-3 ani; pe aceeaşi solă, în acelaşi an,
pot fi grupate specii ce aparţin aceleiaşi familii botanice (de ex. solanaceele -
tomate, ardei, vinete)
- modul de valorificare al îngrăşămintelor, în general, şi al celor organice, în
special. Este cunoscut faptul ca sunt specii care nu suporta fertilizarea organica în
anul de cultura (morcov, păstârnac, ceapa), sau faptul ca exista specii ce valorifica
foarte bine azotul din sol (castraveţi, varză, conopidă etc.) şi, ca urmare, ele vin
după specii ce îmbogăţesc solul în azot (fasole de gradină, bob de gradină, mazăre);
perioada de înfiinţare - desfiinţare a culturilor, astfel încât lucrările sa se poată
executa în timp util, în conformitate cu tehnologia specifica speciilor cultivate.
Pe baza datelor din cercetare şi producţie s-a dovedit că se poate stabili un
număr mare de asolamente în funcţie de specializarea fermei, condiţiile
pedoclimatice, modul de asigurare a apei de irigat, directive de consum ale
produselor legumicole. De asemenea se pot face şi asolamente mixte, cu o
structura ce cuprinde şi plante de câmp sau furajere.
 Asolament cu solă săritoare de lucernă

Sola Anul
1 2 3 4
Solanacee (tomate, ardei, Rădăcinoase (morcov,
I Varză şi conopidă Lucernă
vinete) pătrunjel, păstârnac)
Rădăcinoase (morcov, Solanacee (tomate, ardei,
II Varză şi conopidă Varză şi conopidă
pătrunjel, păstârnac) vinete)
Rădăcinoase (morcov, Solanacee (tomate, ardei, Rădăcinoase (morcov,
Varză şi conopidă
pătrunjel, păstârnac) vinete) pătrunjel, păstârnac)
Solanacee (tomate,
IV Lucernă Lucernă Lucernă
ardei, vinete)
 Asolament pentru ferma specializata pe aprovizionarea oraşelor

Sola Anul
1 2 3 4
Solanacee (tomate, ardei, Rădăcinoase (morcov, Leguminoase (mazăre,
I Varză şi conopidă
vinete) pătrunjel, păstârnac) fasole)

Rădăcinoase (morcov, Leguminoase (mazăre, Solanacee (tomate,

II Varză şi conopidă
pătrunjel, păstârnac) fasole) ardei, vinete)

Rădăcinoase (morcov, Leguminoase (mazăre,

Solanacee Varză şi conopidă
pătrunjel, păstârnac) fasole)

Solanacee (tomate, Rădăcinoase (morcov,

IV Leguminoase (mazăre, fasole) Varză şi conopidă
ardei, vinete) pătrunjel, păstârnac)
 Culturile succesive, asociate şi intercalate de legume
Culturile succesive şi asociate de legume reprezintă calea cea
mai intensivă de utilizare a terenului legumicol, deoarece acesta
este ocupat aproape întreaga perioada a anului cu plante legumicole.
În acelaşi timp, culturile succesive şi asociate, contribuie la o
mai buna eşalonare a producţiei legumicole si o diversificare a
acesteia mai aproape de nevoile consumului (Maier I., 1969).
Culturile succesive de legume constau în cultivarea una după
alta, pe aceeaşi suprafaţa de teren, în acelaşi an, a 2-3 specii
legumicole.
Culturile asociate de legume constau în cultivarea pe aceeaşi
suprafaţa de teren în acelaşi timp a două sau chiar mai multe
specii legumicole
 În cazul practicării acestor sisteme de cultivare a plantelor
deosebim, în funcţie de importanţa culturilor, perioada de
vegetaţie şi talie, două tipuri de culturi sş, anume, culturi
principale (de baza) şi culturi secundare.
Culturile de bază sunt reprezentate de speciile legumicole de
importanţă economică mare, cu perioada de vegetaţie lungă
(tomate, ardei, vinete etc).
Pentru culturile secundare se folosesc specii cu perioada
scurtă de vegetaţie (salata, ridichi de lună, de vară şi iarnă, ceapa
şi usturoiul verde, spanacul, gulioarele etc.), acestea putând fi
amplasate înaintea culturii de bază (culturi secundare
anterioare) sau după aceasta (culturi secundare următoare).
 La stabilirea schemelor de culturi succesive trebuie să se
ţină cont de următoarele aspecte:
• particularităţile biologice ale speciilor;
• cerinţele plantelor faţă de factorii de vegetaţie;
• producţiile obţinute la unitatea de suprafaţă pentru fiecare
cultură şi cea totala din cadrul schemei de eşalonare folosite;
• valoarea alimentară şi economică a produselor ce se obţin;
• epocile şi modul de valorificare al produselor ;
• destinaţia producţiei (consum în stare proaspătă sau conservată;
consum intern sau export).
Culturi succesive de legume în câmp :
Schema I-a:
cultura I- secundara : salată, spanac, ceapă verde (1 .XI - 20. IV)
cultura II- principală : tomate timpurii (25.IV - 25.VII)
cultura III- secundară: spanac (15.VIII - 10.X)

Schema a ll-a :
cultura I: - principală: varză timpurie (15.111 - 15.VI)
cultura II: - secundară: fasole păstăi (25.VI - l.X)

Schema a lll-a:
cultura I: - mazăre (10.111 - 25.IV)
cultura II: - varză de toamnă (l.VII - 15.XI)
Culturi succesive de legume în câmp
 Culturi asociate de legume în câmp (exemple):
- salata timpurie (la începutul vegetaţiei) + tomate timpurii (cultură de
bază) + conopida de toamnă (la sfârşitul vegetaţiei)
Culturi intercalate (exemple):
- în culturile de porumb (hibrizi din grupa 200-300) se intercalează:
varza timpurie, conopida timpurie, castraveţii timpurii, dovleceii, salata şi
fasole de grădină ;
- în vii şi livezi tinere se intercalează: specii cu talie joasa (mazăre de
gradină, fasole de grădină, salata, spanac, ceapă şi usturoi verde, ceapă din
arpagic, morcov, pătrunjel, mărar, gulioare, lobodă, fasole pentru boabe)
sau specii cu talie semiînaltă (cartofi timpurii, tomate timpurii, varză de
vară).
Nu se recomandă să se folosească pepenii verzi, pepenii galbeni,
dovleceii etc., deoarece prin întinderea vrejurilor pot împiedica lucrările
de întreţinere şi înăbuşi culturile de bază.