Sunteți pe pagina 1din 65

CAPITOLUL I

Introducere în nursing

I.1. Definiţii
Definiţia nursingului
Nursing –ştiinţa şi arta de a îngriji omul snătos şi bolnav.
Nursingul = proces de îngrijire. Termenul este preluat
din literatura anglo-saxonă şi reprezintă noţiunea de îngrijire a
omului sănătos şi bolnav.
Starea de sănătate este definită ca starea de bine
fizică şi mentală.
Esenţa nursingului este relaţia profesional terapeutică
dintre nursă şi pacient.
►Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Consiliul
Internaţional al Nurselor defineşte nursingul ca o parte
integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii care cuprinde:
∙promovarea sănătăţii

∙prevenirea îmbolnăvirilor

∙îngrijirea bolnavilor de toate vârstele şi în toate stadiile

bolilor, chiar şi în stadiul terminal.


►Definiţia nursingului după Virginia Henderson (o
creatoare a primei teorii ştiinţifice a nevoilor de îngrijire a omului
sănătos şi bolnav 1952) : „Nursingul înseamnă să ajuţi individul,
fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate
sau recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi
folosească fiecare acţiune pentru a promova sănătatea sau
recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau
cunoaşterea, necesare pantru a o face”.
►Asociatia Americană a Nurselor defineşte conceptul
de nursing la măsurile de îngrijire, necesare pentru a ajuta
pacientul în cazul confruntării acestuia cu problemele de
sănătate actuale sau viitoare (potenţiale).
La modul general, practica nursingului sau practica
asistentei medicale implică o relaţie de îngrijire dinamică
acordată pacientului pentru obţinerea celei mai bune stări de
sănătate.

După ICN nursa este persoana care:


➢a parcurs complet programul de formare aprobat de
Consiliul Asistenţilor Medicali
➢a promovat examenele stabilite de acest Consiliu
➢îndeplineşte standardele impuse de Consiliul
Asistenţilor Medicali şi are autorizaţia de a practica această
profesie
➢este autorizată să îndeplinească procedurile şi funcţiile
care se impun în procesul de îngrijire a sănătăţii în funcţie de
competenţele ei profesionale
Asistenta/nursa este un membru cu roluri precise al
2
echipei medicale care desfăşoară activitate cu competenţe bine
stabilite cu sarcini curative şi profilactice(promovarea stării de
sănătate). Ea intervine atât în îngrijirea pacientului (cu
particularităţile lui) cât şi în comunitate promovând starea de
sănătate.
Consiliul Internaţional al Nurselor (ICN) în codul de etică
pentru nurse, ICN 2007, apreciează că nursele au patru
responsabilităţi fundamentale, şi anume:
∙de a promova sănătatea

∙de a preveni îmbolnăvirile (de a face profilaxie)

∙de a păstra sănătatea

∙de a alina suferinţa

De asemenea conform ICN nursele:


-dezvoltă şi menţin legătura între indivizi, familii, comunităţi şi
furnizorii îngrijirilor de sănătate
-lucrează autonom şi colaborativ pentru prevenirea bolilor şi
dizabilităţilor
-conduc şi coordonează îngrijirile.
Nursa are de asemenea un rol important şi în societate
prin asistarea indivizilor, familiilor şi grupurilor în procesul de
adaptare la noua situaţie ivită prin modificarea stării de
sănătate.
I.2. Profilul profesiei de nursă şi a activităţii de

3
nursing
Nursa ca prestator de servicii trebuie să întrunească
urmatoarele calităţi:
competenţă profesională
acordarea de îngrijiri de sănătate fără discriminări
să fie informată în problemele de legislaţie

Calităţile nurselor pediatre Prof.Dr. Moldovan Iuliu - Cluj


Calităţile necesare în această activitate sunt: •mult
devotament •sensibilitate la suferinţa oamenilor •tact •răbdare
•perseverenţă •dragoste pentru copii •înţelegere pentru mame
•capacitate de a educa

Florance Nightingale (1820-1910) apreciează că în


activitatea de nursing: ,, Cea mai importantă lecţie practică care
poate fi dată nurselor este:
➢să le înveţi să observe,
➢cum să observe,
➢care sunt manifestările care indică însănătoşirea,
care nu,
➢care sunt semnele importante, care nu sunt,
➢care sunt dovezile neglijenţei,
➢ce fel de neglijenţă......

4
Dar dacă ele nu pot să observe, într-un fel sau altul, mai bine să
renunţe de a mai fi nurse, pentru că nursingul nu este
chemarea lor, chiar dacă renunţarea le afectează sau nu.”
Activitatea de nursing se împarte în:
●Activitate de natură dependentă (delegată) -
urmareşte indicaţiile medicului şi oferă tratamentul necesar
conform prescripţiei acestuia
●Activitate de natură independentă (autonomă) -
oferă îngrijire pacientului din proprie iniţiativă, stabileşte relaţii
de încredere şi transmite informaţii acestuia în legătură cu
problemele de sănătate pe care le are
●Activitate de natură interdependentă -colaborează
cu ceilalţi membri ai echipei medicale şi cu persoanele care
acordă îngrijiri pentru îndeplinirea scopului propus.
Obiectivele de perspectivă în nursing:
integrarea instruirii cu practica şi cercetare
crearea unui sincronizări între cunoştinţe şi practică
dezvoltarea nursingului ca ştiinţă
specializarea în nursing
menţinerea unui standard înalt de îngrijire
munca în echipă

Un exemplu de muncă în echipă în folosul pacientului


este cel descris de Dr.Ben Carson, neurochirurg pediatru
celebru la prestigiosul spital John Hopkins din Baltimore. El
5
descrie că de-a lungul anilor a învăţat mult din experienţa
nurselor profesioniste. Precizează că nursele profesioniste îşi
dezvoltă în decursul timpului o capacitate uimitoare de a
prevedea complicaţiile şi recidiva cazurilor. Relaţia nurse –
medic se bazează pe încredere reciprică şi profesionalism, în
folosul pacientului.
Indiferent că este vorba despre nursing de spital sau
nursing comunitar, nursele trebuie să îndeplinească în procesul
activităţii trei roluri majore, şi anume:
►Practician – implică acţiuni de cunoaştere directă a
nevoilor de îngrijire ale pacientului, familiei sau a celorlalte
persoane implicate. Acest deziderat trebuie îndeplinit de toate
categoriile de nurse din toate specialităţile clinice.
►Rol activ în cercetare – se referă la acele acţiuni
întreprinse în scopul studiului efectelor tehnicilor actuale de
îngrijire precum şi metodele care se impun pentru îmbunătăţirea
acestora.
În procesul de cercetare sunt cooptate toate categoriile
de nurse, cu studii medii şi superioare şi chiar şi studenţii
facultăţii de nursing.
Practica nursing , în prezent trece prin schimbări rapide
şi provocări noi. Pentru a face faţă provocările sociale, precum
şi a satisface nevoile indivizilor, practica de nursing trebuie să
aibă la bază cercetarea.

6
Cercetarea în nursing este importantă pentru că
dezvoltă cunoştinţe noi care duc la îmbunătăţirea practicii
nursingului.
În toate sistemele de îngrijire ale sănătăţii, la ora actuală
există un singur scop, şi anume să amelioreze calitatea înrijirilor
de sănătate, menţinând costurile constante.
Cercetarea în nursing cuprinde toate aspectele
nursingului, împreună cu practica nursing şi se focalizează pe
pacient.
Cercetarea caută să înţeleagă modul în care nursele pot
influenţa în mod pozitiv factorii care contribuie la îmbunătăţirea
stării de sănătate şi la reducerea efectelor nocive ale bolii.
Scopul cercetării în nursing cuprinde preocupările
generate de practicile nursingului, educaţia în nursing şi
managementul în nursing. Scopurile cercetării în nursing sunt:
înţelegerea propriei profesii
înţelegerea problemelor de sănătate
sprijinirea deciziilor
îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor
scăderea costurilor
utilizarea eficientă a resurselor
studiul idiviziilor şi al procesului de nursing
îmbunătăţirea educaţiei
dezvoltarea politicilor de sănătate
protejarea principiilor de etică
7
Cercetarea duce la:
-dezvoltarea autonomiei nursingului şi
-definirea profesiei,
-furnizează informaţii pentru nursingul clinic bazat pe dovezi.
Asociaţiile naţionale ale nurselor au ca provocare în
viitor transformarea cercetării nursing într-o prioritate de prim
rang.
►Rol de lider – rol de conducător care impune luarea
unor acte de decizie, de relaţionare şi influenţarea acţiunilor
altora în vederea îndeplinirii unui ţel propus.

I.3. Istoricul nursingului


●Primele nurse au studiat în instituţiile religioase
tehnicile de îngrijire a pacientului; nu existau tehnici standarde,
de bază.
●Florance Nightingale care este fondatoarea nursigului
modern, a înregistrat observaţiile sale în Note de Nursing,
original publicată în 1859. Ea a propus practica culegerii datelor
referitoare la persoană, prin intermediul observării acesteia.
În 1873 Florence Nightingale a dezvoltat un model de
şcoală independentă de nursing unde se punea accentul pe
tehnicile de urgenţă, pe nevoile individuale ale pacientului şi pe
respectarea drepturilor acestuia.
●În primii ani după 1900 spitalele utilizau studenţi la
nursing pentru muncile ieftine în timp ce absolvenţii de nursing
8
lucrau în sistem privat la domiciliu.
●După al doilea război mondial tehnologia din ce în ce
mai avansată necesită metode de îngrijire specializată în spitale
şi nurse mai experimentate.
●Dezvoltarea unitaţilor de terapie intensivă şi terapie
coronară în timpul anilor 1950 a necesitat tehnici de nursing
specializat şi nurse cu studii mai avansate.
●Creşterea interesului cu privire la promovarea stării de
sănătate şi prevenirea îmbolnavirilor din anii 1960 împreună cu
scăderea numărului de medici din mediul rural a determinat
creşterea rolului nurselor.
Indiferent de rolul profesional sau practic al nursei,
aceasta trebuie să aibă în vedere şi identitatea culturală a
pacientului. Nursele trebuie să fie deschise şi să cunoască
aspectele identităţii culturale a pacienţilor.
Istoricul nursingului în ţara noastră
●1990, la Bucureşti se înfiinţează Asociaţia de Nursing
din România, sub coordonarea D-nei Bocec Gabriela. Ulterior
se realizează readerarea la International Council of Nursing.
Doamna Gabriela Bocec (născută la 23.10.1939,
Focşani şi decedat la 26.05.2007) recunoscută ca un
profesionist de valoare internaţionalã, director executiv al
Asociaţiei de Nursing din România, redactor-şef al revistei
Nursing. A fost ani mulţi director al Centrului de Perfectionare şi

9
Pregãtire Superioarã de Specialitate Nursing Bucureşti şi
preşedinte al Asociaţiei de Nursing din România.
Promotoare a conceptului de nursing în România, d-na
Bocec a iniţiat profunde transformãri în sistemul de îngrijiri de
sãnãtate, demonstrând, cu fapte, realizãrile profesionale şi
obţinând schimbãri legislative. Aceste schimbări
reglementeazã educaţia şi practica asistenţilor medicali, în
spiritul cerinţelor Uniunii Europene.
D-na Gabriela Bocec era un unicat de formaţie clasică,
în care fuzionaseră, în mod fericit, frumuseţea fizică şi morală,
disponibilitatea şi generozitatea de a face bine oricărei fiinţe
umane. A fost respectată şi ascultată de zecile de mii de
asistente medicale pentru care a reuşit să impună ca profesia
de asistentă medicală/nursă (bine pregătită profesional) să
devină partener în echipă, colaborator şi coautoar la actul
medical, în cadrul aceleiaşi echipe.
●În 1995, d-na Lucreţia Titircă asistentă şefă a Spitalului
Judeţean din Baia Mare, elaborează Ghidul de nursing pornind
de la conceptul de îngrijire preconizat de Virginia Henderson.
Sub redacţia dânsei apar mai multe cărţi de specialitate care
sunt suport pentru formarea asistenţilor medicali din România.
Dna Lucreţia Titircă rămâne un nume de referinţă creând o
adevărată şcoală de asistente medicale, profesionioste în Baia
Mare cât şi în ţară.
●În 1988, la Viena, la prima Conferinţă Europeană
10
dedicată îngrijirilor participă o delegaţie din ţara noastră cu o
lucrare pregătită de un colectiv de asistente din Sibiu, susţinută
de Marliese Herbert.
●În 1992 – prima Conferinţă Naţională privind Educaţia
în Nursing, cu sprijinul Organizatiei Mondiale a Sănătăţii.
●În 1993, la Bucureşti se editează publicaţia “Jurnal de
Nursing”.
●1997, Delphy – întâlnirea anuală a Comitetului
permanent al nurselor din Regiunea Europeană şi a grupurilor
de interes profesional la care a participat din România Gabriela
Bocec şi Geta Mârza , preşedinta Asociaţiei Naţionale a
Asistenţilor Medicali.
●În Decembrie 2008 Asociaţia Nurselor şi Moaşelor din
Cipru a găzduit, cea de-a 89-a Adunare generală a Federaţiei
Europene a Nurselor (EFN), la care Asociaţia de Nursing din
România (ANR) a fost reprezentată de dna Viorica Olaru şi
preşedinta ANR din România D-na Ecaterina Gulie. La această
conferinţă a fost prezentat şi planul strategic de activitate de
perspectivă pentru anii 2009-2013. Lucrările Conferinţei a
concluzionat că în perspectivă obiectivele nursingului sunt:
• definirea şi clarificarea competenţelor nurselor din UE,
prin aplicarea EQF (criterii de calitate profesională din UE)
• stabilirea unui grup de lucru privind sinergia, care va
defini scopul activităţilor şi va stabili propriul plan de acţiune în
conformitate cu planul strategic al EFN
11
•mai multă educaţie în formarea nurselor pentru
asigurarea pacientului unui mediu de securitate (ex. criterii
OMS pentru activitatea din spitale)
•EFN va consolida statutul şi practica profesiei nursing
în beneficiul sănătăţii cetăţenilor şi interesului nurselor.

Asociaţia de Nursing din România va găzdui şi organiza


Adunarea generală a EFN, în septembrie 2010 - ceea ce este
încă o dovadă a eforturilor ANR-ului pentru dezvoltarea
profesiei şi creşterea demnităţii nurselor din România.
Obiective în perspectivă care mai necesită rezolvare în
România de către Ordinul Asistenţilor Medicali din România
sunt:
■stabilirea denumirii profesiei de asistent/nursă conform
normelor Uniunii Europene
■elaborarea de protocoale pe specialităţi pentru
uşurarea întocmirii planurilor de îngrijire pe bază ştiinţifice
■integrarea instruirii cu practica şi cercetarea
■specializarea în nursing
■menţinerea unui standard înalt de îngrijire
■educarea pentru munca în echipă şi pentru a crea un
climat de securitate pentru pacienţi.

12
I.4. Specialităţi de nursing întâlnite

Asociaţia Americană a Nurselor


Programul Centrului de Calificare
Nurse specialiste pe specialităţi clinice
Nursing în patologia psihiatrică şi sănătatea mentală a adultului
Nursing în patologia psihiatrică şi sănătatea mentală a
adolescentului
Nursing medical-chirurgical
Nursing gerontologic
Nursing de sănătate comunitară
Nursing la domiciliu

Nurse generaliste
Nurse de psihiatrie şi sănătate mentală
Nurse de chirurgie
Nurse de gerontologie
Nurse administrator
Nurse administrator avansat
Nurse pentru colegiul de sănătate
Nurse de asistenţă sanitară comunitară
Nurse cadru de predare
Nurse practiciene generaliste
Nurse de pediatrie
Nurse de perinatologie
13
Nurse pentru educaţie medicală continuă
Nurse practiciene la domiciliu
Nurse pentru recuperarea cardiacă

Nurse practicante – termen apărut prima dată în - 1965 - când


nursele pediatre practiciene au fost pregătite să lucreze în
zone rurale.
Nurse practicante în patologia acută
Nurse practicante în patologia adultului
Nurse practicante în patologia familială
Nurse practicante în patologia gerontologică
Nurse practicante în patologia şcolară
Nurse practicante în patologia pediatrică

Nursing avansat (cu studii superioare)


Nursele cu studii superioare şi cu calificare pot fi
încadrate în mai multe specialităţi. Acest tip de nurse sunt
nursele practiciene, moaşele, nursele specializate pe anestezie
şi nursele specializate pe specialităţi clinice.
În prezent există o preocupare pentru
supraspecializarea nurselor şi ierarhizarea nivelelor de
pregătire. De exemplu Asociaţia Moaşelor Americane (AMA)
solicită gradul de master pentru nursa specialistă-moaşă.

14
CAPITOLUL II

Teoriile nursingului

II.1. Definiţii
Teorie (DEX) – este o formă superioară a cunoaşterii
ştiinţifice care mijloceşte reflectarea realităţii.
Teoria cuprinde idei, ipoteze, legi, concepte ce descriu
realitatea.
Teoriile sunt cunoscute de asemenea ca paradigmele
sau modele de nursing.
Rolul teoriilor în nursing ajută la educaţia, deprinderea
cercetării şi aplicarea în practică a rezultatelor cercetării – care
determină calitatea îngrijirii pacientului.
Concept (DEX) – este o idee despre o clasă de obiecte
sau fenomene din realiatea înconjurătoare.
Concept (DEX) este sinonim cu noţiune, termeni,
ciornă, schiţă, sau este definită ca o idee generală despre o
clasă de obiecte sau fenomene din realitatea înconjurătoare.
Conceptele se dezvoltă ca parte a teoriei (model) şi sunt
definite ca şi cunoştinţe de bază al extinderii teoriei. Conceptele
sunt necesare în nursing pentru a lega teoria de practică.

15
Un model (sau teorie) este un exemplu (paradigmă)
pentru descrierea unui mod de practică adoptat consensual într-
un domeniu ştiinţific sau profesional (deci modelul este
cunoscut ca o teorie a nursingului) .
Realizarea modelelor de nursing au importanţă în
orientarea îngrijirilor centrate pe pacient.
Diagnosticul nursing – este o judecată clinică despre
individ, familie sau răspunsurile comunităţii la problemele de
sănătate/procesele vieţii actuale sau potenţiale. Un diagnostic
de nursing asigură bazele pentru selecţia intervenţiilor nursing,
este răspunzător pentru realizarea evaluărilor făcute de fiecare
nursă.
Diagnosticul nursing actual. Descrierile răspunsurilor
umane la condiţiile de sănătate/procesele vieţii care există într-
un individ, familie sau comunitate. Este suportul definirii
caracteristicilor (manifestărilor, semne şi simptome) ca grupuri
pattern a semnelor relatate sau interferenţelor.
Promovarea sănătăţii prin diagnosticul de nursing.
Judecata clinică a individului, familiei sau comunităţii şi dorinţa
de a creşte starea de bine şi a creşte conduita de sănătate
specifică în nutriţie şi exerciţiu. Diagnosticul de promovare a
sănătăţii poate fi folosit în orice stare de sănătate şi nu reclamă
niveluri curente de îmbunătăţire. Intervenţiile sunt selectate în
ceea ce priveşte individul, familia sau comunitatea astfel încât
să asigure cât mai bine abilitatea de a îmbunătăţi datele de
16
evaluare.
Factorii de risc. Factori de mediu şi fiziologici,
psihologici, genetici sau elemente chimice ce cresc
vulnerabilitatea unui individ, familie sau comunitate la o
întâmplare nesănătoasă.
Taxonomie (DEX). O disciplină ştiinţifică care se ocupă
cu stabilirea unor legi de clasificare şi sistematizare a unor
domenii.

II.2. Teorii şi teoreticienii nursingului:


Teoria – este un ansamblu sistematic de idei, ipoteze
de legi şi concepte care descriu şi explică fapte sau evenimente
privind anumite domenii sau categorii de fenomene.
Teoreticienii nursingului:
► Florance Nightingale a fost prima teoreticiană a
nursingului, este fondatoarea nursingului modern. Ea credea că
scopul nursingului este de a plasa persoana în cele mai bune
condiţii naturale pentru restabilirea sau menţinerea stării de
sănătate.
Florance Nightingale a fost şi rămâne o personalitate
eminentă pe plan internaţional care a pus bazele conceptului de
nursing. Date bibliografice: S-a născut la Florenta (Italia) la 12
Mai 1820 şi s-a stins din viaţă la Londra la 11 August 1910. Ea
a pus bazele sistemului de organizare a îngrijirii bolnavilor şi a
pregătirii ştiinţifice a surorilor medicale (nurse). Ea a luptat
17
pentru afirmarea drepturilor nurselor pentru depăşirea poziţiei
de subalterne. Florence Nightingale a fost descendenta unei
familii foarte bogată din înalta societate engleză. Florence
Nightingale a primit o educaţie aleasă, a studiat literatura,
muzica şi artele precum şi latina şi greaca. Vorbea cu uşurinţă
germana, franceza şi italiana. Din copilărie avea o înclinaţie
deosebită pentru îngrijirea bolnavilor. La adolescenţă şi-a
manifestat dorinţa de a fi “nursă”, dar părinţii se împotriveau cu
înverşunare, considerând că această profesie este
incompatibilă cu statutul social al fiicei lor. Perseverenţa ei de a
deveni nursă a biruit şi părinţii, cu lacrimi în ochi cum spun
biografii, au fos de acord ca ea să devină “superintendent” la
“Stabilimentul de îngrijire în timpul bolilor a doamnelor din înalta
societate” situat în strada Harley, sediul cabinetelor celor mai
vestiţi medici din Londra.
Fondatoare nursingului modern, Nightingale (în egleză
nightingale însemană privighetoare) a fost un abil şi rafinat
cercetător. Prin păstrarea detaliilor în rapoarte, redactarea
corectă a statisticilor şi conducerea atentă a experimentelor
privind condiţiile de igienă, ea a descoperit şi dezvoltat metode
de nursing revoluţionare şi metode educaţionale. A scris
numeroase cărţi şi rapoarte. Pentru că muncea şi în timpul
nopţii, răniţii o răsfăţau numind-o “Lady with the lamp” (doamna
cu lămpaşul), pentru că a îngrijit cu afecţiune şi dăruire soldaţii,
pe durata războiului din Crimeea. Rezultatele muncii sale şi a
18
echipei sale pe care o conducea s-a concretizat în scăderea
proporţiei deceselor de la 60/1000 la 3/1000. Acestea s-au
petrecut în timpul războiului din Crimmea între 1853-1856,
purtate dintre Rusia pe de o parte şi Turcia, Anglia şi Regatul
Sardine pe de altă parte. Poporul englez a respectat-o şi a
recunoscut meritele acordând suma de 150.000 line sterline
“Fundaţiei Nightingale “, ea a folosit banii pentru modernizarea
spitalului St. Thomas pentru înfiinţarea unei şcoli – model de
nurse. Numeroase guverne din Europa au consultat-o pentru
organizarea serviciilor sanitare. În 1907, guvernul englez i-a
acordat “Ordinul de merit”, cea mai înaltă distincţie acordată
unui civil, fiind şi prima femeie care a beneficiat de el. A
elaborat în cursul vieţii şi numeroase lucrări valoroase, cum ar
fi: “Note asupra nursingului “ (1860), “Învăţământul de sănătate
publică în oraşe şi sate” (1894). Îşi folosea notele şi observaţiile
asupra pacienţilor pentru a stabili şi nivelul îngrijirilor acordate şi
ameliorarea acelor părţi ale îngrijirii pe care le considera sub
standardele dorite.
►Virginia Henderson (1897-1996) – este creatoarea
primei teorii ştiinţifice a nevoilor de îngrijire a omului sănătos şi
bolnav, cunoscută ca teoria celor 14 nevoi fundamentale ale
omului (1952). Ea susţinea ideea că o persoană este o entitate
complexă corpul şi sufletul sunt inseparabile.
Este nursa cea mai apreciată pe plan internaţional
pentru numărul mare de lucrări elaborate, este creatoarea unui
19
concept în nursing, care a reprezentat baza nursingului modern
şi a deschis calea elaborării altor concepte în nursing. S-a
născut în 30 Noiembrie 1897 în Kansas Cyti, Missouri – SUA.

Cei mai recenţi teoreticieni ai nursingului sunt:


▶Modelul (teoria) Abraham Maslow (1970) – a creat un

model bazat pe nevoile persoanei, ierarhizate pe 5 nivele:


-nevoi fiziologice: mâncare, apă, aer, eliminare, odihnă,
evitarea durerii
-nevoi de siguranţă şi securitate: protecţie, siguranţă,
stabilitate, ordine
-nevoi afective: de dragoste şi aparteneţă, apropiere,
prietenie
-nevoi de respect: respectul altora, respectul de sine
-nevoi de împlinire de sine: nevoia de schimbare.
▶Modelul (teoria) Levine - Nursingul ajută adaptarea

persoanelor la schimbările determinate de stimulii mediului


intern şi extern.
Modelul conservării (1973) – modelul identifică
adaptarea ca un proces prin care integrarea sau deplinătatea
indivizilor este menţinută.
Levine a notat că modelul ei este potrivit pentru
investigarea interfeţei pentru mediile interne şi externe ale
persoanei.

20
▶Modelul (teoria) Dorothea Orem (1971) – se bazează

pe trei concepte:
-autoîngrijirea
-deficitul de autoîngrijire
-sistemul nursing.
Orem - Nursele asistă o persoană când aceasta
necesită o autoîngrijire.
Meritul lui Orem este acela de a fi contribuit la o mai
bună conturare a identităţii nursei.
▶Modelul (teoria) Imogene King (1972) – “Nursingul

este un proces de interacţiune, acţiune şi reacţiune, şi tranzacţii


prin intermediul căruia nursele ajută indivizi de orice vârstă şi
aparţinând oricărui grup socio-economic, să-şi satisfacă nevoile
lor de bază în performarea activităţilor de zi cu zi”.
Modelul conceptual King (1981) indică trei tipuri de
interacţionare a sistemelor:
-sistem personal (reprezentat de indivizi)
-sisteme interpersonale (când indivizii interacţionează,
exemplu când pacientul şi nursa formează sisteme
interpersonale)
-sistemele sociale (în care nursa interacţionează cu
consumatorii îngrijirilor de sănătate)
Prin modelul King domeniul nursingului include
promovarea, menţinerea şi restaurarea sănătăţii.

21
▶Modelul (teoria) Hildegard Peplau (1909), nursă de

psihiatrie a prezentat modelul teoretic “Relaţiile interpersonale


în Nursing (1952). După Peplau nursingul este “un proces
terapeutic interpersonal important”. Ea foloseşte termenul de
“nursing psihodinamic”, pentru a descrie dinamica relaţiei dintre
nursă şi pacient. Ea a descris patru faze ale acestei relaţii:
orientarea (pacientul şi nursa identifică problema de boală),
identificarea (pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă ajutorul),
exploatarea (pacientul se foloseşte de ajutorul nursei) şi
rezoluţia (pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar).
▶Model (teoria) de adaptare Roy. În modelul de

adaptare Roy fiinţele umane sunt sisteme adaptive


biopsihosocial care au capacitate de a face faţă la schimbarea
mediului prin procesul de adaptare. În sistemele umane există
patru subsisteme:
-nevoi fizilogice
-conceptul de sine
-rolul funcţional
-interdependenţa
▶Modelul (teoria) Rogers (1970) – Ştiinţa depre Fiinţa

Umană ca un tot unitar, centrat pe indivizi ca un întreg, într-o


interacţiune constantă cu mediul. Marta Rogers arată că:
“îngrijiri nursing sunt acţiuni menite să asiste indivizii de a-şi
câtiga potenţialul maxim de sănătate”.
22
Nursele realizează o interacţiune armonioasă între
persoana îngrijită şi mediul înconjurător pentru maximizarea
stării de sănătate.
▶Modelul (teoria) Neuman – Sisteme de îngrijire a

sănătăţii (1982) este centrat pe persoană ca un sistem complet.


În modelul Neuman, persoana menţine echilibrul şi armonia
între mediile interne şi externe prin adaptarea la stres şi prin
adaptarea împotriva tensiunii producătoare de stimuli.
Susţine conceptul în care nursele influenţează răspunsul
persoanei la factorii de stress.

23
CAPITOLUL III

Procesul de nursing

Procesul de nursing este un proces de rezolvare a problemelor de sănătate şi a


nevoilor de nursing ale pacienţilor. Procesul are baze ştiinţifice şi oferă o metodă de stabilire
a standardelor de îngrijire, pe baza unor protocoale de îngrijiri.
Protocoale de îngrijiri pe specialităţi de nursing devine un obiectiv prioritar al
activităţii în nursing.
La noi în ţară e necesară conceperea de protocoale de îngrijire pe specialităţi
activitate începută deja de Ordinul Asistenţilor Medicali prin elaborarea unui Ghid de Nursing.
Cunoaşterea protocoalelor pe specialităţi are ca scop întocmirea planurilor de îngrijire pe
baze ştiinţifice.
În medicina modernă ghidurile de practică medicală şi cele de practică nursing s-au
impus datorită variabilităţii nejustificate a metodelor de investigaţie şi tratament într-o
anumită situaţie clinică. Ghidurile de practică medicală şi practică nursing vizează
ameliorarea calităţii actului medical. Această ameliorare se efectuează prin reducerea unor
intervenţii ineficiente şi prin recomandarea celui mai bun tratament, cu un risc minim şi la un
preţ acceptabil.

Ghidurile de practică medicală şi practică nursing sunt alcătuite prin consensul între
toţi membrii echipei medicale (medic, nursă licenţiată, psiholog, asistent social, etc.) şi se
bazează pe recomandări practice argumentate ştiinţific. Ele reprezintă un instrument ştiinţific
pentru standardizarea actului medical în luarea unor decizii în diferite situaţii clinice.
În ultimii ani, la noi în ţară, s-au întreprins o serie de activităţi pentru instruirea
specialiştilor în metodologia elaborării ghidurilor de practică medicală, iar în perspectivă se
impune întocmirea şi a unor ghiduri de practică în nursing.

III.1. Evoluţia procesului de nursing


Procesul de nursing, de-a lungul anilor a evoluat sub influenţa schimbărilor sociale,
ajungând să devină în prezent o metodă ştiinţifică de lucru a asistentei medicale. Dacă iniţial
s-a pus accentul pe îngrijirea persoanelor bolnave, în prezent se insistă pe menţinerea unei
stări de sănătate corespunzatoare, pe prevenţie.
Hall în 1955 a utilizat pentru prima dată termenul de proces de nursing. El defineşte
trei etape ale procesului: observarea, acordarea ajutorului şi validarea ( datelor).
Cei care au contribuit ulterior la dezvoltarea procesului de nursing au fost:

24
F.R. Kreuer, 1957-defineşte trei etape ale procesului: coordonarea, planificarea şi
evaluarea îngijirilor.
D. Johnson, 1959 - consideră că procesul de nursing constă în aprecierea situaţiei,
luarea deciziilor, implementarea acţiunilor menite să rezolve problemele de evaluare.
Wiedenbach, 1963 - descrie şi el trei etape: observarea, acordarea ajutorului,
validarea.
D. Bloch, 1974 - identifică cinci etape ale procesului de nursing: colectarea datelor,
definirea problemei, planificarea şi implementarea intervenţiilor, evaluarea acestora.
K. Gebbie si M.A. Levin, 1975 - identifică cinci etape ale procesului de nursing şi
anume: aprecierea, diagnosticul, planificarea, intervenţiile, evaluarea.
S.C. Roy, 1976 - propune şase etape: aprecierea comportamentului pacientului şi a
influenţei factorilor, identificarea problemei, obiective, intervenţii şi evaluare.

III.2. Caracteristicile procesului de nursing


Procesul de nursing este:
un proces organizat şi planificat
un proces dinamic în fiecare etapă putând obţine noi date despre pacient,
un sistem ciclic - etapele procesului de nursing sunt în inter-relaţie
o metodă raţională de planificare şi promovare a intervenţiilor individualizate,
o metodă ştiinţifică de rezolvare a problemelor actuale şi potenţiale ale pacientului,
transformat în acţiune prin utilizarea planului de nursing.
Aceasta implică:
-anamneza (colectarea datelor),
-diagnosticul de nursing,
-planificarea – plan - scopuri de îngrijire
-implementarea - punerea în practică,
- evaluarea - folosirea mecanismelor de feedback pentru suţinerea diagnosticelor de
nursing.
Procesul privit ca întreg este ciclic, paşii fiind într-o interrelaţie, interdependenţă şi
recurenţă.

DIAGNOSTIC

PLANIFICARE

COLECTARE
A DATELOR
EXAMEN
CLINIC; LAB.
i
INVESTIGAŢII
IMPLEMENTARE
PACIENT

SCOP RATAT
Reincepe ciclul
EVALUARE
25
SCOP ATINS
Ciclu incheiat
Procesul de nursing este:
♦Sistematic: caracterizat de folosirea unei proceduri obişnuite
♦Cu scop: ghidată de un anume scop.
♦Interacţional: implică acţiuni reciproce între nurse şi client.
♦Specific: formulat scris.
♦Proces continuu care atunci când scopurile sunt ratate reia ciclul.
Scopul procesului de nursing este de a obţine o stare mai bună de sănătate pentru
individ, familie şi comunitate.
Colectarea datelor are cel puţin 2 faze: colectarea propriu-zisă a datelor şi studierea
legăturilor dintre ele, împreună cu formularea primelor ipoteze de diagnostic.
Paşii necesari în procesul de nursing sunt:
Anamneza - colectarea sistematică a datelor pentru determinarea stării de sănătate a
pacientului şi identificarea unor probleme de sănătate actuale sau potenţiale. (Analizarea
datelor face parte din procesul de anamneză. Pentru cei care cred că are o mai mare
importanţă, analizarea poate constitui un pas distinct în procesul de nursing.)
Diagnosticul de nursing-identificarea problemelor de sănătate actuale sau potenţiale
ale pacientului care se pretează la o soluţie prin măsuri de nursing.
Planificarea-dezvoltarea unui plan şi a unor scopuri de îngrijire pentru a ajuta
pacientul în rezolvarea diagnosticului de nursing.
Stabilirea priorităţilor se poate realiza când nursa are cunoştinţe temeinice
profesionale de nursing.
Implementarea-punerea în practică a planului de îngrijire prin intervenţia nursei sau
supervizarea celorlalte persoane care pun în practică măsurile necesare. Această etapă
presupune participarea şi a altor membrii din echipa de îngrijiri şi o bună colaborare între ei.
Evaluarea-determinarea răspunsului pacientului la intervenţia nurselor în funcţie de
care se va evalua dacă au fost atinse scopurile propuse.
Evaluarea se realizează în cadrul unui proces la care ia parte familia şi nursa.

III.3. Avantajele procesului de nursing


Înţelegerea conceptelor de bază ale nursingului cum ar fi rolul nursingului, teoriile lui,

26
problemele legale şi de licenţa determină creşterea performanţelor de nursing.
Avantajele procesului de nursing pentru persoana care acordă îngrijiri
permite luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului
evidenţiază legalitatea acţiunilor
creşte profesionalismul
creşte responsabilitatea
dă satisfacţie muncii
Avantajele procesului de nursing pentru pacient
➢beneficiază de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi
➢are asigurată continuitatea îngrijirilor-planul fiind accesibil echipei de sănătate care are
nevoie de un reper de informaţii pentru fiecare problemă
➢determină pacientul să participe la îngrijiri şi să se preocupe de obţinerea unei mai
bune stări de sănătate.

III.4. Planul de nursing


Planul de nursing constitue un mijloc de comunicare a informaţiilor pentru toate
persoanele implicate în îngrijirea pacientului, o documentaţie referitoare la intervenţiile
planificate pentru pacient.
Planul de nursing are drept scop:
➢Orientarea spre îngijiri individualizate-planul este întocmit pentru fiecare pacient în funcţie
de nevoile sale
➢Promovarea continuităţii îngrijirilor
➢Evaluarea activităţii asistentei
Planul de nursing trebuie să includă diagnosticele de nursing, scopurile, intervenţiile
şi un spaţiu pentru evaluare.

Cunoştinţe necesare utilizării procesului de nursing


◭cunoaşterea etapelor procesului de nursing

◭conducerea unui interviu în vederea obţinerii de date pertinente

◭observarea sistematică a pacientului

◭utilizarea comunicării verbale şi nonverbale

27
◭capacitatea de a stabili o relaţie terapeutică

◭capacitatea de organizare a informaţiilor obţinute

◭capacitatea de decizie

◭competenţă şi profesionalism în efectuarea intervenţiilor

◭cunoaşterea principiilor de bază pentru fiecare intervenţie planificată

Activităţile desfăşurate de nursă în cadrul procesului de nursing sunt


următoarele:

• colectarea informaţiilor
• verificarea datelor
• stabilirea profilului pacientului
• interpretarea datelor
• elaborarea diagnosticului de nursing
• stabilirea priorităţilor
• stabilirea obiectivelor
• selectarea strategiilor de nursing
• întocmirea planului de nursing

28
CAPITOLUL IV

Culegerea datelor (Aprecierea – plan de nursing )

Culegerea datelor (aprecierea), este prima etapă a procesului de nursing şi constă în


colectarea, validarea şi organizarea datelor.
Toate deciziile şi intervenţiile de nursing se bazează pe informaţiile obţinute în
această etapă, motiv pentru care este considerată o etapă foarte importantă.

IV.1. Colectarea datelor

Colectarea datelor începe odată cu primul contact al pacientului cu un serviciu de


sănătate şi se continuă pe toată perioada acordării îngrijirilor. Informaţiile culese trebuie să
fie complete, concise, neinterpretabile. Ele pot fi consemnate succint în termeni ştiinţifici.
Datele inexacte, incomplete şi inadecvate vor face dificilă identificarea problemelor de
sănătate şi vor antrena un diagnostic de nursing inadecvat, inexact.

IV.2 Profilul pacientului


Profilul pacientului se conturează prin cunoaşterea:
 informaţiilor cu privire la starea lui de sănătate
 modului şi obiceiurilor lui de viaţă (alimentaţie, activitate fizică, fumat, etc.)
 rolului său socio-cultural
 reacţiilor emoţionale faţa de boală

Elemente de baza pentru precizarea profilului pacientului:


• Informaţii generale: nume, prenume, vârstă, sex, stare matrimonială, copii,
ocupaţie, nivel de şcolarizare
• Probleme de sănătate anterioară: bolile copilăriei, imunizări, traumatisme,
intervenţii chirugicale, spitalizări, alergii medicamentoase.
• Starea de sănătate a familiei: afecţiuni cardiace, diabet, HTA, afecţiuni
neuropsihice

29
• Comportamente faţă de starea de sănătate: încredere în serviciile de
sănătate, obiectivele îngrijirilor de sănătate, obişnuinţe igienice, alimentare, de somn,
consum de alcool, tutun, droguri, automedicaţie.
• Profilul psihosocial şi cultural: concept de sine, stare de spirit, interacţiuni
sociale, grup cultural, influenţe culturale, mod de comunicare, capacitate de concentrare,
memorie de scurtă şi lungă durată

Profil spiritual: valori, credinţe, morală, practici religioase


• Probleme de sănătate actuală: apariţia simptomelor, durata, factori
declanşatori, favorizanţi, agravanţi, măsuri luate pentru ameliorare
• Examenul aparatelor şi sistemelor
• Examinări paraclinice: radiologice, endoscopice, explorări funcţionale,
examene de laborator.

IV.3. Surse şi tipuri de date


►Surse de date:
Obţinerea datelor subiective se face prin intervievarea:
♦pacientului,
♦membrilor familiei
♦a altor persoane care deţin date.
Trebuie folosită această oportunitate pentru a stabili o relaţie de încredere şi de a
transmite pacientului interesul, sprijinul şi inţelegerea din partea dumneavoastră.
Pentru obţinerea informaţiilor este necesar să se utilizeze toate sursele posibile şi
anume:
 Pacientul - este considerat sursa principală; uneori datele furnizate sunt
neconcludente dacă luăm în considerare faptul că unii indivizi suportă cu stoicism
durerea iar alţii o exagerează

 Familia şi persoanele importante din viaţa pacientului - în special în cazul copiilor şi


a pacienţilor inconştienţi, aceştia pot suplimenta informaţiile cu date despre reacţia
pacientului la boala şi modul de adaptare la stres
 Membrii echipei de sănătate- medici, asistente medicale, asistente sociale,
fizioterapeuţi, etc.

30
 Documentaţia medicală - foaia de observaţie, carnet de sănătate
 Literatuta de specialitate- pentru obţinerea informaţiilor despre diagnosticul medical.

►Tipuri de date:
Datele obţinute pot fi: subiective si obiective.
Datele subiective sunt cele percepute şi descrise de pacient:
♦durerea,
♦emoţiile,
♦oboseala.
Datele obiective sunt cele decelate de asistentă cu ajutorul simţurilor:
♦schimbări fizice sau de comportament,
♦funcţiile vitale,
♦greutatea
♦înălţimea.
Toate informaţiile culese mai pot fi descrise ca date constante sau variabile.
De exemplu: temperatura corpului se poate modifica de la o zi la alta, în timp ce data
naşterii, grupa sanguină rămân constante pe toată viaţa.

IV.4. Metode de culegere a datelor


IV.4.1. Interviul
Reprezintă dialogul dintre asistentă şi pacient. Obiectivele interviului vizează:
◉Obţinerea de informaţii referitoare la dimensiunea bio-fiziologică, psihologică, socio-

culturală şi spirituală a pacientului, reacţiile pacientului, punctele sale forte, resurse


◉Începerea relaţiei terapeutice între asistentă şi pacient

◉Observarea interacţiunilor pacientului cu familia şi membrii echipei de sănătate

◉Observarea evoluţiei pacientului în mediul spitalicesc

◉Oferirea de informaţii pacientului referitoare la intervenţii, tratament, examinări,

pentru a-l determina să participe la stabilirea obiectivelor şi planificarea intervenţiilor.


Încă de la prima întâlnire cu pacientul, asistenta va începe relaţia printr-o convorbire
liberă care constă în exprimarea formulelor convenţionale de politeţe, pentru a se crea un
climat de apropiere cu bolnavul şi de încredere din partea acestuia, pentru a răspunde corect
întrebărilor. În continuare, succesul relaţiei depinde de atitudinea, competenţa şi
profesionalismul asistentei.

IV.4.2. Tipuri de interviu

31
Un interviu poate fi condus în scopul culegerii de informaţii pentru identificarea unei
probleme sau pentru a ajuta pacientul în rezolvarea acestora.
Tipul de interviu ce urmează a fi ales este mult influenţat de personalitatea individului,
de nevoile sale de sănătate, de mediu.
► Interviul direct (închis) este un interviu structurat, care urmează un plan stabilit
pentru obţinerea informaţiilor precise. În acest scop sunt uitlizate întrebările închise, la care
pacientul răspunde cu “da” sau “nu” sau în câteva cuvinte.
Exemplu: “în acest moment durerea este prezentă?”
“aţi dormit bine?”
Răspunsurile la aceste întrebări sunt limitate, dar ele pot fi utilizate cu succes în cazul
pacienţilor cu dificultăţi de comunicare sau cu un nivel ridicat de stres.
► Interviul indirect (deschis) ese condus pe baza unor obiective dinainte stabilite şi
urmăreşte clarificarea unor elemente importante. Asistenta foloseşte în acest tip de interviu,
întrebările deschise care permit obţinerea unui răspuns mai amplu şi antrenarea pacientului
în această comunicare.
Exemplu:
„Cum se manifestă durerea”?
„Cum aţi dormit”?
Astfel de întrebări oferă pacientului libertatea de a divulga informaţiile pe care le
doreşte.
Răspunsurile detaliate pot scoate în evidenţă atitudinile şi credinţele pacientului. Au
însă dezavantajul că pacientul acordă uneori mult timp pentru probleme irelevante.

▶Reguli în formularea şi punerea întrebărilor

Indiferent de tipul de interviu, asistenta trebuie să respecte câteva reguli în


formularea şi punerea întrebărilor şi anume:
• Formulare clară în termeni accesibili pacientului
• Întrebarea să nu cuprindă în text răspunsul
• Să se pună numai întrebări absolut necesare
• Să nu se pună mai multe întrebări odată
• Întrebările să fie puse într-o ordine logică
• Să se acorde pacientului timp suficient pentru a răspunde la fiecare întrebare

▶Condiţii pentru obţinerea unui interviu eficient

32
Este foarte important să se planifice interviul înainte de începerea lui. Asistenta
trebuie să revadă dacă informaţiile pe care doreşte să le obţină îi vor servi în atingerea
scopului propus. Ea poate concepe un plan al interviului care să cuprindă întrebările ce
urmează a le pune pacientului.
Momentul ales pentru interviu trebuie să ţină cont de starea de confort fizic şi psihic
al pacientului. Se vor evita momentele în care pacientul prezintă durere, oboseală, are
vizitatori, este în timpul orelor de masă sau de odihnă.
Locul desfăşurării interviului trebuie să asigure intimitatea şi confortul pacientului. În
funcţie de starea de sănătate şi preferinţele pacientului interviul se poate desfăşura în salon,
cabinet de consultaţii, sala de tratamente.
Durata interviului va fi precizată înainte de începerea acestuia, fie în minute, fie
specificând numărul de întrebări ce urmează a-i fi puse.

Respectarea etapelor în desfăşurarea interviului va facilita comunicarea cu pacientul


şi obţinerea informaţiilor pertinente:
Pregătirea interviului: revizuirea obiectivelor interviului, la tipul de informaţii ce
urmează a fi obţinute, a problemelor ce vor fi discutate, alegerea tipului de interviu
Informarea pacientului asupra naturii, scopului şi duratei interviului
Desfăşurarea propriu-zisă prin dirijarea conversaţiei asupra problemelor ce trebuie
elucidate
Acordarea unui timp necesar pacientului să pună întrebări
Semnalarea apropierii sfârşitului interviului: ”vom termina în două minute” sau ”mai
am să vă pun trei întrebări”
Stabilirea momentului pentru următorul interviu
Încheierea interviului, mulţumind pacientului
Când asistenta pregateşte bine interviul şi parcurge cu abilitate fiecare etapă ea
poate obţine informaţii pertinente asupra stării de sănătate a pacientului.

Strategii de comunicare
În timpul desfăşurării interviului asistenta va apela la strategii de comunicare eficace
dintre care:
➢Existenţa unui climat de linişte în timpul interviului permite asistentei să observe mai
atent pacientul iar pacientului să-şi organizeze gândurile, să răspundă complet la
întrebări
➢Ascultarea atentă - va ajuta pacientul să înţeleagă că asistenta este preocupată de
problemele sale de sănătate
➢Adoptarea unei atitudini de acceptare - fără manifestări de aprobare sau

33
dezaprobare, va demonstra respectarea credinţelor şi valorilor pacientului
➢Utilizarea parafrazei - în scopul validării informaţiilor date de pacient
➢Clarificarea - informaţiilor prin utilizarea de întrebări secundare
➢Rezumarea - informaţiilor pentru a primi din partea pacientului confirmarea
exactităţii lor.
Calităţile comunicării în rezumat sunt: -claritate;
-corectitudine; -adecvare; -puritate; -concizie; -precizie.

IV.4.3. Observarea (evaluarea clinică a pacientului)


Este o metodă de culegere a datelor utilizată de asistentă pe parcusul întregii
activităţi. Această metodă presupune abilităţi intelectuale, integritate senzorială, spirit de
observaţie, continuitate. Pentru a fi eficace asistenta va evita subiectivismul, ideile
preconcepute, rutina şi superficialitatea.
Asistenta (nursa) poate utiliza două forme de observare:
►Observarea intenţionată - este planificată şi controlată. Ea presupune stabilirea
unor parametrii de observat. Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale
medicamentelor sau ale regimului alimentar. Problemele pacientului dictează numărul
parametrilor aleşi şi frecvenţa observării.
►Observarea neintenţionată - trebuie utilizată în orice situaţie, datorită faptului că
apariţia oricăror noi stimuli in mediul pacientului atrage după sine noi probleme pentru
pacient.

Examenul fizic
Examinarea fizică vizează obţinerea datelor obiective pentru determinarea
problemelor fizice ale pacientului. Trebuie respectată intimitatea pacientului, confortul
acestuia şi respectul pentru pacient.
Examenul fizic constă în examinarea sistematică a pacientului, în vederea aprecierii
stării sale fizice şi mentale. Este un proces de investigaţie desfăşurat alături de intervenţiile
de nursing.
Tehnicile clasice utilizate de asistentă sunt:
• Inspecţia - examinarea vizuală utilizată pentru a aprecia culoarea
tegumentelor, expresiile faciale, care pot reflecta diferite emoţii, modificări fizice sau
comportamentale.
• Auscultaţia - constă în ascultarea sunetelor produse în organism. Poate fi
efectuată direct cu urechea sau indirect cu stetoscopul. Auscultaţia presupune aprecierea
frecvenţei, intensitătţii, duratei sunetelor.

34
• Palparea - examinarea efectuată cu ajutorul simţului tactil care poate sesiza
de exemplu: temperatura corpului, distensia vezicii urinare, pulsul periferic.

IV.5. Validarea şi organizarea datelor(evaluarea)


Validarea datelor este procesul de confirmare şi verificare a veridicităţii informaţiilor
obţinute.
De obicei validarea este necesară când există o discrepanţă între datele obiective şi
cele subiective, de exemplu: pacientul afirmă că se simte bine dar mimica tradează
contrariul.
Datele pot fi validate cu ajutorul pacientului în timpul sau după culegerea datelor.
Organizarea datelor constă în gruparea datelor în aşa fel încât să faciliteze
identificarea problemelor actuale şi potenţiale.
Organizarea datelor poate fi făcută în funcţie de priceprea, preferinţele fiecăruia sau
după un model stabilit în instituţia respectivă.
De exemplu după Gordon organizarea datelor poate fi făcută astfel:
♦Percepţia sănătaţii: cum percepe pacientul starea sa de sănătate şi în ce fel este afectată
aceasta în prezent
♦Starea nutriţională: obişnuite alimentare, dacă pacientul consumă alimentele în funcţie de
nevoile metabolice, indicatorii stării de nutriţie
♦Rata de eliminare: intestinală, urinară, transpiraţii; activitate: exerciţii efectuate, mod de
recreaţie

♦Aspecte cognitive: capacităţi senzoriale şi de percepţie, abilităţi cognitive


♦Somn: mod de relaxare, de odihnă, ore de somn, calitatea somnului
♦Conceptul despre sine: stima de sine, imagine corporală, performanţa rolului, sentimente
♦Interrelaţii: relaţiile cu ceilalţi
♦Sexualitate, reproducere: satisfactii, insatisfactii, activitate de reproducere.

35
CAPITOLUL V

Diagnosticul de nursing

V.1. Importanţa utilizării termenului de diagnostic de nursing


American Nurses Association (ANA) Standards for Nursing Practice (1973) şi
American Nurses Association Social Policy Practice (1980) au încurajat utilizarea în practică
a termenului de diagnostic de nursing.
În 1973, un grup de asistente s-a reunit într-o conferinţă naţională în vederea
clasificării diagnosticului de nursing. Acest grup format din teoreticieni, educatori şi
practicieni au format North American Nursing Diagnosis Association (NANDA). Ca rezultat al
activităţii grupului de lucru a fost publicarea, în 1982, a unei liste de diagnostice de nursing în
vederea testării şi studierii lor.
Diagnosticele de nursing aprobate de Taxonomia diagnosticelor nursing NANDA au
fost dezvoltate folosind o serie de metode variate de cercetare. Conceptele de dezvoltare şi
analizele au fost şi continuă să fie un important aspect al dezvoltării şi aprobării unui nou
diagnostic. Fiecare diagnostic de nursing este un concept, care are nevoie să fie dezvoltat
folosind metode sistematice.
În 1986, la cea de-a şasea şi a şaptea conferinţă a fost acceptată o listă de
diagnostice de nursing utilizată şi în prezent.
Utilizarea diagnosticelor nursing se află în centrul educaţiei nursing. Evaluarea şi
diagnosticul indivizilor, familiilor şi comunităţilor învaţă studenţii raţionalmentul logic şi
gândirea critică. Rezultatele şi selecţiia intervenţiilor ţin de diagnostice nursing valorice şi
corecte.
Organizaţia NANDA International publică o dată la doi ani o carte care include lista
completă a termenilor (conceptelor) diagnosticelor nursing, definirea caracteristicilor, factorii
de legătură şi factorii de risc . Se poate accesa web-site pe care are NANDA International
(w.w.w.nanda.org).
Asociaţia de nursing din România a tradus şi editat în anul 2008 cartea Diagnostice
de nursing, elaborată de organizaţia NANDA Internaţional.

36
Asociaţia de nursing din România aduce mulţumiri organizaţiei NANDA Internaţional
pentru că a permis traducerea şi publiccarea în ţară acestui volum intitulat: “NANDA I
Diagnostice de Nursing: Definiţii şi Clasificări 2007-2008” .
Diagnosticele nursing oferă nurselor un limbaj comun pentru:
-identificarea problemelor
-alegerea intervenţiilor şi
-permite evaluarea rezultatelor

Totodată, diagnosticul de nursing este un raţionament clinic despre răspunsurile


individului familiei, comunităţii la problemele de sănătate actuale sau potenţiale în cursul
vieţii.
Orice început este greu, orice schimbare este privită cu reticenţă şi întâmpină
rezistenţă, dar nu trebuie să uităm că societatea evoluează şi noi trebuie să ţinem pasul cu
ea.
Asociaţia de Nursing din România în cuvântul înainte al cărţii “Diagnostice de
nursing” precizează că este nevoie de muncă, de studiu, de deschidere pentru a aplica în
practică diagnosticele de nursing.
Preşedintele NANDA Internaţional în prefaţa cărţii de diagnostice T. Herdmann, Ph D, RN,
lansează o provocare fiecărei nurse/asistente/studente sau practicante să se angajeze în
dezvoltarea diagnosticelor şi să vină cu propuneri pentru a revizui diagnosticele nou
elaborate de NANDA Internaţional. În acelaşi timp ei solicită înscrierea nurselor practicante
din România în comitetul NANDA Internaţional pentru dezvoltarea diagnosticelor.
Utilizarea termenului de diagnostic de nursing încurajează asistenta să iniţieze
intervenţii independente şi să efectueze cercetări asupra activităţii care urmează să fie
implementate în funcţie de diagnosticul de nursing.
În diagnosticul de nursing sunt cuprinse:
Probleme care pot fi prevenite, diminuate sau combătute prin intervenţii autonome
ale asistentei (nursei) (ex. promovarea mobilităţii, educaţia pacientului, asigurarea igienei
personale a pacientului)
Probleme care necesită intervenţii delegate şi pot fi executate numai la indicaţia
medicului (ex. potenţial de complicaţii: infecţii, hemoragie, dezechilibru hidro-electrolitic)
Implementarea diagnosticului nursing aduce numeroase beneficii în îngrijirea
pacienţilor, încurajează nursa să iniţieze intervenţii independente şi să efectueze cercetări
asupra activităţii care urmează să fie implementate în funcţie de diagnosticul de nursing.
Acurateţea diagnosticului nursing privind problema unui pacient poate stabili un
standard pentru practica în nursing care să conducă la îmbunătăţirea îngrijirilor furnizate, la
un management bun şi o temeinică legătură între teorie şi practică.

37
Pentru punerea în practică diagnosticele nursing este nevoie de muncă, de studiu şi
de deschidere din partea nurselor (asistentelor).
Utilizarea diagnosticelor nursing în educaţie ajută la dezvoltarea raţionamentului clinic
şi gândirii logice, la stabilirea intervenţiilor corecte, adaptate, focalizate pe individ, familie sau
comunitate.

V.2. Elaborarea diagnosticului


Elaborarea diagnosticului presupune:
Organizarea, analizarea, sintetizarea şi prelucrarea datelor colectate.
Identificarea problemelor de sănătate ale pacientului, caracteristicilor particulare şi
etiologiei diagnosticului.
Pentru enunţul diagnosticului asistenta (sau nursa) necesită abilităţi cognitive,
putere de decizie determinate de cunoştinţe profesionale temeinice.
► Prelucrarea este un act de interpretare a datelor culese, validate şi organizate în prima
etapă a procesului de nursing.
Modul de interpretare a datelor este influenţat de:
●cunoştinţele teoretice despre conceptul de nursing,
●experienţa clinică a asistentei sau nursei
●abilităţile cognitive.
► Identificarea problemelor
În această etapă, asistenta şi pacientul identifică punctele forte ale acestuia,
resursele de adaptare la o nouă situaţie.
De obicei, pacientul are o percepţie mai clară asupra punctelor slabe ale sale şi nu
asupra punctelor sale forte care-l pot ajuta în procesul de refacere. În timpul interviului
trebuie adoptată gândirea pozitivă.

Exemple de puncte forte care pot ajuta pacientul ar fi:


●că are o familie care-i acordă suport psihic, (“sunteţi norocos că familia vă este
alături şi vă susţine”)
●faptul că nu este fumător, (“faptul că nu sunteţi fumător vă avantajează în această
situaţie”...)
●că nu este alergic, (“faptul că nu sunteţi alegic vă va grăbi vindecarea”)
●că respectă regimul igieno-dietetic prescris, (“se vede că realizaţi importanţa

38
respectării regimului igieno-dietetic recomandat ”)
●integritatea pielii, etc.
Este foarte important de a se găsi aceste puncte forte deoarece ele îl pot ajuta pe
pacient să facă faţă unei situaţii de criză sau stress. Amplitudinea unui eveniment, numărul
mare de evenimente adunate până la un moment dat, sau nefamilizarea pacientului cu o
anume situaţie pot afecta adaptarea lui.
Problemele de sănătate ale pacientului sunt identificate pe baza manifestărilor clinice
– semne şi simptome – reacţiile şi comportamentul acestuia.

► Enunţul diagnosticului de nursing


În această etapă asistenta face conexiuni între problemele de sănătate ale
pacientului şi factorii de risc – cei care determină schimbări în starea lui de sănătate.
O problemă de sănătate poate avea mai mulţi factori cauzali.
Factorii etiologici pot fi: factori de mediu, psihici, bio-fiziologici, sociologici, spirituali,
culturali.

Este important ca în acest moment să se stabilească dacă problema poate fi


rezolvată prin intervenţii independente ale asistentei. Dacă nu se poate rezolva în acest fel,
asistenta trebuie să consulte membrii echipei de sănătate. (medicul curant, medicul
specialist)
Prin includerea factorilor cauzali în diagnosticul de nursing, asistenta poate stabili
strategii de îngrijire pentru pacient.
De exemplu „mobilitatea inadecvată” este un diagnostic care nu sugerează direcţia
intervenţiilor, pe când „imobilizare fizică legată de o afecţiune neuro-musculară” sugereză
direcţia intervenţiilor spre rezolvarea problemelor.
Pentru formularea unui diagnostic asistenta se poate ghida după o listă de
diagnostice acceptate, din care poate selecta categoria necesară.
Dacă în informaţiile culese nu apar factori cauzali, asistenta trebuie să pună un
diagnostic pe baza cunoştinţelor teoretice şi a experienţei clinice. Trebuie apoi să revizuiască
datele pentru decelarea eventualelor inadvertenţe şi erori.

O dată ce legăturile au fost stabilite, asistenta poate enunţa diagnosticul de nursing.


Acesta trebuie să denote clar o problemă de sănătate actuală sau potenţială a pacientului,
care poate fi rezolvată prin intervenţii independente sau dependente.

V.3. Structura diagnosticului de nursing

39
♦Problema (P)
Problema exprimă un comportament, o reacţie, o atitudine, o dificultate a pacientului
faţă de satisfacerea nevoilor de sănătate din punct de vedere bio-fiziologici, psihologici,
socio-cultural şi spiritual.
Termenii utilizaţi pentru enunţul problemei sunt:
➢alterare,
➢diminuare,
➢dificultate,
➢deficit,
➢refuz,
➢incapacitate.
De exemplu: alterarea integrităţii tegumentelor, alterarea imaginii corporale,
incapacitate de a se deplasa, dificultate în menţinerea igienei personale, refuz de a se
alimenta-hidrata, diminuarea mobilităţii fizice.

♦Etiologie (E)
Etiologia cuprinde factorii cauzali, adică acei factori care constituie cauza în apariţia
problemelor de sănătate.
Ele pot fi:
de ordin fizic
• factori intrinseci (probleme metabolice, obstrucţia căilor respiratorii, infecţii,
etc.)
• factori extrinseci (agenţi exteriori care, în contact cu organismul, împiedică
funcţionarea normală – imobilizare în aparat gipsat, pansament compresiv,
sonde nazo-gastrice, vezicale);
de ordin psihologic – sentimente, emoţii, tulburări cognitive care influenţează
satisfacerea nevoilor (anxietate, stres, situaţii de criză, tulburări de gândire);
de ordin sociologic – interacţiunea cu familia, colegii de muncă, prietenii, modificări
ale rolului social (sentiment de respingere, dificultăţi de comunicare, şomaj, pensionare);
de ordin cultural şi spiritual – probleme de adaptare la o cultură, insatisfacţii în
respectarea valorilor şi credinţelor;
legaţi de necunoaşterea modului de promovare a unei bune stări de sănătate.
Exemple de factori etiologici: atrofie musculară; deficit auditiv, vizual; diaforeză
(transpiraţie abundentă); scăderea tonusului muscular; oboseală; proces infecţios sau
inflamator; sedentarism; privare senzorială; tabagism; alcoolism; singurătate; şoc emoţional;
situaţie de criză; condiţii de muncă inadecvate; mediu necunoscut; spitalizare; lipsa intimităţii;

40
insuficientă cunoaştere a unei alimentaţii echilibrate, a efectelor benefice ale exerciţiilor
fizice, a măsurilor de igienă, etc.

♦Semne de dependenţă (S)


Semne şi simptomele de dependenţă – sunt semne observabile ale incapacităţii de
menţinere a sănătăţii, de satisfacerea a nevoilor fundamentale (nu-şi efectuează îngrijirile
igienice, nu comunică cu membrii echipei de sănătate, nu respectă regimul dietetic).

V.4.Clasificare a diagnosticului de nursing


Diagnosticul de nursing poate fi: diagnostic actual şi diagnostic potenţial.
►Diagnosticul actual – cuprinde două elemente:
• problema actuală (sau reacţiile pacientului la o problemă)
• factorii etiologici
Legătura dintre cele două elemente se realizează prin intermediul expresiei „legat
de” sau „datorită”. Esenţial este ca între cele două elemente să existe o conexiune.

Exemple de formulare a diagnosticului actual:


Problema actuală Legatură Factori etiologici
discomfort durere
perturbarea imaginii „legat de” pierderea unui
corporale sau membru
„datorită” iminenţa unei
anxietate intervenţii chirurgicale

Exemple de diagnostic actual:


-disconfort legat de durere;
-perturbarea imaginii corporale legată de pierderea unui membru;
-anxietate legată de imineţa unei intervenţii chirurgicale.
►Diagnosticul potenţial.
La diagnosticul cert (actual) se pot asocia diagnostice potenţiale sau posibile (în
suspiciuni de diagnostic).
El poate fi utilizat pentru a evidenţia un răspuns incert al pacientului sau legat de
factori necunoscuţi.

41
Diagnosticul potenţial poate fi enunţat pe baza
• istoricului stării de sănătate a pacientului,
• cunoaşterea complicaţiilor bolii,
• experienţa asistentei.

Exemplu: Un pacient care fumează 40 de ţigări pe zi poate avea un diagnostic


potenţial postoperator: „potenţial de alterare a respiraţiei legată de fumat excesiv”.

V.5.Trăsături ale diagnosticului de nursing


➢este un enunţ clar şi concis al problemelor pacientului;
➢este specific unui pacient;
➢se bazează pe datele obţinute în prima etapă a procesului de nursing;
➢se schimbă în funcţie de modificările răspunsului pacientului la problemele de
sănătate;
➢ţine cont de factorii cauzali ai problemelor de sănătate;
➢orientează asistenta spre intervenţiile specifice problemelor pacientului;
➢promovează planificarea intervenţiilor independente;
➢facilitează comunicarea asistentei cu ceilalţi membri ai echipei de sănătate .

V.6.Erori în formularea diagnosticului de nursing


În formularea diagnosticului de nursing se pot produce erori prin:
utilizarea terminologiei medicale în defavoarea celei specifice nursingului;
utilizarea unui singur semn sau simptom ca răspuns al pacientului la o problemă de
sănătate;
plasarea factorilor cauzali înaintea răspunsului pacientului;
implicarea valorilor şi credinţelor proprii.
Acurateţea diagnosticului de nursing depinde de
• obţinerea de informaţii complete
• prelucrarea obiectivă a acestor date
Dacă sunt omise date, diagnosticul poate fi un eşec, iar dacă datele nu sunt
prelucrate corespunzător diagnosticul este incorect. Pentru a evita erorile de diagnostic,
asistenta trebuie să se asigure că nu a omis date relevante în favoarea culegerii altora,
irelevante.
Asistenta poate evita omiterea de date dacă utilizeză un plan organizat de
culegere a informaţiilor şi poate evita obţinerea de detalii irelevante prin punerea unor

42
întrebări corespunzătoare situaţiei.

V.7.Diagnostice de nursing acceptate până în prezent


(de Asociatia Nord Americana de Diagnostic in Nursing)

Diagnosticul în nursing în prezent este în continuă perfecţionare şi dezvoltare.


Universitatea Iowa a depus o muncă asiduă de perfecţionare, extindere, validare şi
clasificare taxonomică NANDA, denumit diagnosticul de nursing şi clasificarea lui (NDEC).
Activitatea, impotenţa funcţională
Activitatea, risc pentru impotenţa functională
Capacitate de adaptare, intracranian, scăzută
Acomodarea, astenia
Eliberarea căilor respiratorii, ineficientă
Anxietatea
Aspiraţie, risc pentru aspiraţie
Absenţa reflexelor, risc pentru absenţa reflexelor

Tulburarea imaginii sinelui


Temperatura corpului, riscuri pentru tulburări termice
Alăptarea, eficientă
Alăptarea, ineficientă
Alăptarea, întreruptă
Tulburări ale respiraţiei, ineficientă

Debit cardiac, diminuat


Suprasolicitare
Risc pentru suprasolicitare
Comunicare, tulburări de vorbire
Adaptare la stres, ineficientă
Confuzie, acută
Confuzie, cronică
Constipaţie
Constipaţie, colonică
Constipaţie, percepută
Constipaţie, risc pentru constipaţie
Adaptarea psihofizică, defensivă
Adaptarea psihofizică, ineficientă individual

43
Frica de moarte, anxietate
Conflict decizional (specificat)
Negare, ineficientă
Dentiţie, alterată
Diaree
Comportament dezorganizat infantil
Risc pentru comportament dezorganizat infantil
Risc pentru sindrom funcţional
Deficit al activităţii
Disreflexie
Tulburări ale câmpului energetic

Adaptare psihofizică familială: compromisă, ineficientă


Adaptare psihofizică familială: neuromotorie, ineficientă
Adaptare psihofizică familială: risc potenţial pentru creştere
Proces familial: alcoolism, alterate
Proces familial, alterat
Fatigabilitate
Frică
Deficit al volumului de fluide
Risc pentru deficit al volumului fluidelor
Exces de volum al fluidelor
Risc pentru tulburări ale balanţei fluidelor

Schimburile gazoase, tulburări


Depresie, anticipată
Depresie, disfuncţională
Alterarea creşterii şi dezvoltării

Alterarea stării de sănătate


Comportament de om bolnav(specificat)
Lipsa de speranţă
Hipertermia
Hipotermia

Sindrom de inadaptare la mediul înconjurător

44
Incontinenţă, vezicală
Incontinenţă, funcţională renală
Incontinenţă, reflex urinar
Incontinenţă, stress
Incontinenţă, totală
Incontinenţă, impuls
Incontinenţă, risc pentru reflex urinar
Tulburări ale alimentaţiei infantile, ineficientă
Infecţie, risc pentru infecţie
Leziune, risc pentru leziune
Tulburări ale conştienţei (specificat)
Alergie la latex
Risc de alergie la latex
Singurătate, risc pentru singurătate
Memorie, tulburări ale memoriei
Greaţa
Necompliantă(specificat)
Nutriţie, alterată:greutate scăzută faţă de normal
Nutriţie, alterată: Greutate crescută faţă de normal
Nutriţie, alterată: tendinţă la greutate crescută faţă de normal
Mucoasa orală, alterată
Comportament infantil, tendinţă la agitaţie
Durere
Durere, cronică
Ataşament al copilului/adultului, risc de alterare
Conflict parental

Disfuncţie neurovasculară periferică, risc pentru apariţia ei


Tulburări ale identităţii personale
Mobilitate fizică, alterată
Intoxicaţie, risc pentru apariţia ei
Sindrom post traumatic
Sindrom post traumatic, risc de apariţie
Slăbiciune
Imunitate, alterată
Sindrom posttraumatic după viol
Sindrom posttraumatic după viol, complicaţii

45
Sindrom posttraumatic după viol, reacţie de interiorizare
Deficit de autoângrijire
Deficit de baie/igienă
Deficit de alimentaţie
Deficit de îmbrăcat
Deficit în mersul la toaletă
Automutilare, risc de apariţie
Alterări ale senzoriului/percepţiilor (specificat) (vizual, auditiv, kinestezic, gustativ,
tactil, olfactiv)
Disfuncţii sexuale
Sexualitate, alterată
Integritate cutanată, risc de leziune
Integritate cutanată, necorespunzătoare
Tulburări ale ritmului de somn
Interacţiune socială, necorespunzătoare
Izolare socială
Suferinţă, cronică
Sufocare, risc de apariţie
Salivaţie, necorespunzătoare
Regim terapeutic, management ineficient
Regim terapeutic, în comunitate, management ineficient
Regim terapeutic: în familie, ineficient condus
Regim terapeutic: individual, impropriu condus
Termoreglarea, improprie
Alterarea procesului de gândire
Integritate tisulară, improprie
Perfuzie tisulare alterată (specificarea tipului) (renală, cerebrală, cardiopulmonară,
gastrointestinală, periferică)
Traumatism, risc de apariţie
Neglijare
Eliminare urinară, alterată
Retenţie urinară
Ventilaţia, inabilitatea unei respiraţii spontane
Tulburări ale respiraţiei la intreruperea ventilatorului
Violenţa, risc de apariţie: autoviolenţă sau îndreptată asupra altora.

V.7.1. Exemple de diagnostice de nursing după NANDA I 2007-2008

46
După “Diagnostice de Nursing” Definiţii Clasificare 2007-2008
Fiecare diagnostic de mai jos este bazat pe cercetare.
Fiecare diagnostic de nursing este un concept care are nevoie să fie dezvoltat
folosind metode sistematice de studiu. (Walker şi Avant – 2005)
►ELIBERAREA INEFICIENTĂ A CĂILOR RESPIRATORII
(1980 ; 1996 ; 1998)
Definiţie: Inabilitatea de a îndepărta secreţiile sau obstrucţiile din tractul respirator pentru
menţinerea liberă a căilor aeriene.
Caracteristici definitorii
Absenţa tusei
Diminuarea zgomotelor respiratorii
Zgomote respiratorii supraadaugate
Dispnee
Modificări ale frecvenţei respiraţiei
Sputa excesivă
Modificări ale ritmului respirator
Ortopnee
Cianoza
Nelinişte
Dificultate de vorbire
Ochi larg deschişi

Factori de legătură
Factori de mediu
Fumatul pasiv
Inhalarea gaze nocive (fum)
Fumatul

Obstrucţia căilor aeriene


Spasm al căilor aeriene
Mucus excesiv
Exudat în alveole
Corp străin în căile aeriene
Prezenţa de cale artificială aeriană (traheostoma)
Reţinerea secreţiilor
Secreţii în bronhii

47
Fiziologici
Alergie a căilor aeriene Astm
Bolile cronice obstructive pulmonare
Hiperplazia pereţilor
bronhiilor
Infecţia
Disfuncţii neuro musculare

►RISC PENTRU DEZECHILIBRUL TEMPERATURII CORPULUI


(1986, 2000)
Definiţie: Riscul pentru a nu menţine temperatura corpului în limite normale.

Factori de risc
Alterarea metabolismului
Deshidratarea
Expunerea la frig/mediu rece
Expunere la căldură/mediu fierbinte
Vârste extreme
Extreme ale greutăţii
Boli care afectează reglarea temperaturii
Inactivitate
Îmbrăcăminte inadecvată pentru temperatura mediului
Medicaţie care produce vasoconstricţie
Medicaţie vasodilatatoare
Sedare
Traumatisme care afectează reglarea temperaturii
Activitate intensă

►ALĂPTATUL EFICIENT LA SÂN


(1990)
Definiţie: Cuplul mamă-sugar şi familia acestora agrează şi sunt satisfăcuţi de alăptarea la
sân.
Caracteristici definitorii
Modele adecvate de eliminare pentru vârsta sugarului

48
Model potrivit de greutate pentru vârsta sugarului
Dorinţa sugarului de afecţiune
Modele de comunicare eficace mamă/sugar
Sugar mulţumit după alăptarea la sân
Exprimarea satisfacţiei mamei legată de procesul de alăptare la sân
Mama este capabilă să poziţioneze sugarul la sân pentru a promova un succes la
saturare/saţietatea sugarului
Suptul regulat şi susţinut la sân
Înghiţitul regulat şi susţinut la sân
Semnele de eliberare a oxitocinei
Simptomele de eliberare a oxitocinei

Factori de legătură
Cunoştinţe de bază despre alăptatul la sân
Vârsta gestaţională a sugarului>34 săptămâni încredere maternală
Structura normală a sânului
Structura normală orală a sugarului
Sursa de sprijin

►ALĂPTATUL INEFICIENT LA SÂN


(1988)
Definiţie:Insatisfacţia sau dificultatea mamei, sugarului, şi a copilului în timpul procesului de
alăptare la sân.
Caracteristici definitorii
Cantitatea de lapte inadecvată
Arcuirea sugarului la sân
Sugar care plânge la sân Inabilitatea sugarului de a apuca corect sânul matern
Sugarul se manifestă plângând în prima oră după alăptare
Sugarul devine agitat în prima oră după alăptare
Golirea insuficientă a fiecărui sân prin sugere
Oportunitatea insuficientă pentu suptul la sân
Neobservarea semnelor de eliberare a oxitocinei
Nesusţinerea alăptării la sân
Observarea semnelor de consum inadecvat al sugarului
Persistenţa ragadelor mamelornare după prima săptămână de alăptat la sân
Opune rezistenţă la prindere
Nu răspunde la alte măsuri de confort

49
Proces de alăptare nesatisfăcător.

Factori de legătură
Anomalie congenitală a sugarului
Sugarul primeşte lapte suplimentar cu biberonul
Întreruperea alăptării
Deficit de cunoştinţe
Sentimente materne opuse
Anxietate maternală
Anomalii ale sânului mamei
Nesprijinirea de câtre familie
Partener care nu sprijină
Reflexe sărace ale sugarului de a suge
Prematuritate
Chirurgia anterioară a sânului
Istorie anterioară de eşec alimentaţiei la sân

►RESPIRAŢIE INEFICIENTĂ
(1980, 1996, 1998)
Definiţie: Inspirul şi/sau expiraţia care nu asigură o ventilaţie adecvată.

Caracteristici definitorii
Alterări în profunzimea respiraţiei
Bombarea aripilor nasului
Amplitudine respiratorie alterată
Bradipnee
Ortopnee
Reducerea presiunii expiratorii
Respiraţie cu buzele strânse(gura pungă)
Tahipnee
Creşterea diametrului antero posterior
Deteriorarea raportului inspir expir
Expiraţie prelungită
Folosirea muşchilor accesorii la respiraţie

Factori de legătură

50
Imaturitate neurologică
Anxietate
Disfuncţie neuromusculară
Poziţia corpului
Obezitate
Oase deformate
Durere
Perete toracic deformat
Percepţie a deteriorării
Cunoaştere redusă
Oboseala muşchilor respiratorii
Oboseala
Lezarea coloanei vertebrale

►RISCUL PENTRU SINDROMUL MORŢII SUBITE A SUGARULUI


( 2002. LOE 3.3)

Definiţie: Prezenţa factorilor de risc pentru moartea subită a unui copil sub un an.
Factori de Risc
Modificabili:
Întârzierea îngrijirii prenatale
Supraîncălzirea copilului mic
Înfăşarea prea strânsă a copilului mic
Aşezarea copilului pentru a dormi în poziţia cu faţa în jos
Aşezarea copilului pentru a dormi în poziţia pe o parte
Lipsa îngrijirii prenatale
Expunerea la fum a copilului după naştere
Imbrăcarea fară a fixa bine hainele (pierde lucruri în mediul unde doarme)
Posibil modificabili:
Greutate scăzută la naştere
Prematuritate
Mama prea tânără
Nemodificabili:
Etnia (ex. African, Americani Nativi)
Genul masculin
Periodicitatea sezonieră a morţii (ex.iarna, lunile în care se cade)
Vârsta copilului între 2-4 luni

51
►EXCES DE VOLUM DE FLUID
(1982, 1996)
Caracteristici definitorii
∙Zgomote respiratorii produse accidental

∙Electroliţi modificaţi

∙Anasarca

∙Anxietate

∙Azotemie

∙Modificarea tensiunii arteriale

∙Schimbare în starea mentală

∙Modificare în ritmul respirator

∙Scăderea hematocritului

∙Scăderea hemoglobinei

∙Dispnee

∙Edem

∙Creşterea presiunii venoase centrale

∙Intrări în exces faţă de eliminări

∙Vene jugulare destinse

∙Oligurie

∙Ortopnee

∙Exudat pleural

∙Reflex hepato jugular pozitiv

∙Schimbări în presiunea arterei pulmonare

∙Congestie pulmonară

∙Nelinişte

∙Schimbări de greutate specifică

∙Câştigă în greutate într-o perioadă scurtă de timp

52
Factori de legătură
Mecanisme de reglare compromise
Consum în exces de fluide
Consum în exces de sodiu

►Exemple de codificări în nursing. (DRG în nursing codificări după NANDA I):

Clasa 4 Metabolism. Procese fizice şi chimice ce se produc în organism şi celule pentru


dezvoltarea şi utilizarea protoplasmei, producerea rezidurilor şi energiei, cu eliberarea
energiei perntru toate procesele vitale.

Diagnostice aprobate :
00178-Risc de disfuncţie hepatică
00179-Risc pentru nivel instabil al glucozei în sânge

Clasa 5 Hidratarea. Intrarea si absorbţia fluidelor si electrolitilor

Diagnostice aprobate:
00027-Deficitul volumului de fluid
00028-Riscul penru deficitul volumului de fluid
00026-Exces de volum de fluid
00025-Risc pentru dezechilibru al volumului de fluid
00160-Promptitudine pentru asigurarea echilibrului hidric

Domeniu 3 . Eliminare şi schimburi


Secreţia şi excreţia produselor reziduale din organism.

Clasa 1 Funcţia urinară. Procesul de secreţie, reabsorbtie şi excreţie a urinei.

Diagnostice aprobate:
00016-Eliminarea urinară deficientă
00023-Retenţie urinară
00021-Incontinenţă urinară totală
00020-Incontinenţă urinară funcţională
00017-Incontinenţă urinară de stres
00019-Incontinenţă urinară de impuls
00018-Incontinenţă urinară reflexă
00022-Risc pentru incontinenţă urinară de impuls
00166-Promptitudine pentru creşterea eliminării urinare

53
00176-Incontinenţă urinară prin prea plin

Clasa 2 Funcţia gastrointestinală. Procesul de absorbţie şi


excreţie a produşilor finali de digestie.

Diagnostice aprobate:
00014-Incontinenţă de materii fecale
00013-Diaree
00011-Constipaţie
00015-Risc pentru constipaţie
00012-Autodiagnosticarea constipaţiei

Clasa 3 Funcţia tegumentară. Procesele de secreţie şi excreţie prin piele.

Clasa 4 Funcţia respiratorie. Procesul schimburilor de gaze şi înlăturării produselor finale


metabolice.

Diagnostice aprobate:
00030-Perturbarea schimbului de gaze

Domeniu 4. Activitate/odihnă
Producerea, conservarea, utilizarea sau echilibrul între resursele de energie.

Clasa 1 Somn/Odihnă. Liniştit, repaus, tihnă, relaxare, sau inactivitate.

Diagnostice aprobate:
00096-Privarea de somn
00165-Predispoziţie pentru un somn profund
00095-Insomnia

Clasa 2 Activitate/odihnă. Mişcarea unor segmente ale corpului (mobilitate), să muncească,


să realizeze adesea (nu întotdeauna) exerciţii cu rezistenţă.

Diagnostice aprobate:
00040-Risc pentru sindromul de imobilitate
00085-Perturbarea mobilităţii fizice
00091-Perturbarea mobilităţii în pat
00089-Perturbarea mobilităţii în fotoliu rulant
00090-Perturbarea abilităţilor de transfer
00088-Perturbarea mersului
00097-Activitatea diversională deficientă

54
00100-Recuperare chirurgicală întârziată
00168-Stil de viaţă sedentar

În concluzie:
■ Dezvoltarea terminologiei diagnosticelor de nursing este şi în prezent un proces în
derulare (în continuă schimbare).
■ Folosirea diagnosticului de nursing este cheia pentru viitor a folosirii evidenţelor,
îngrijirilor nursing conduse cu profesionalism.
■ Un diagnostic de nursing este o problemă de sănătate actuală sau potenţială, care
conduce la intervenţii autonome sau delegate.

■ Un diagnostic de nursing trebuie să fie formulat clar, concis, centrat pe pacient,


legat de o problemă, bazat pe date relevante şi reale.
■ Abilităţile cognitive pentru stabilirea diagnosticului sunt: obiectivitate, gândire critică,
putere de decizie, judecată deductivă.

CAPITOLUL VI

55
Planificarea – etapă a procesului de nursing

Planificarea este o etapă a procesului de nursing în care se aleg strategiile sau


intervenţiile de prevenire, reducere sau eliminare a problemelor de sănătate care au fost
identificate.
Cei care participă la planificarea strategiilor sunt: asistenta, pacientul, familia şi alţi
membrii ai echipei de sănătate.
Procesul de planificare are patru componente:
• Stabilirea priorităţilor
• Stabilirea obiectivelor şi a criteriilor de evaluare
• Planificarea strategiilor
• Scrierea planului de nursing

VI.1. Stabilirea priorităţilor


Priorităţile stabilite nu trebuie să rămână fixe ele putând fi modificate în funcţie de
problemele de sănătate ale pacientului şi de schimbarea terapiei medicamentoase. Asistenta
trebuie să aibă în vedere faptul că problemele de sănătate se pot schimba de la o zi la alta şi
de la o oră la alta. De aceea este bine ca înaintea stabilirii priorităţilor să se facă o listă cu
problemele identificate, acesta să fie studiată atent şi apoi să se decidă care sunt problemele
mai importante.
Pentru stabilirea priorităţilor în procesul de nursing se ţine cont de următoarele
elemente:
►Urgenţa problemelor de sănătate – în acest sens trebuie să se aibă în vedere în ce
măsură o problemă de sănătate ameninţă homeostazia pacientului, securitatea fizică şi
psihică sau gradul de dependenţă.
►Priorităţile pacientului - i se oferă pacientului posibilitatea de a-şi stabili propriile
priorităţi, ceea ce permite acestuia să participie la planificarea îngrijirilor şi să coopereze
eficient cu asistenta.
►Timpul necesar pentru alegerea strategiilor de nursing - fiecare pacient se simte
comfortabil având un anumit grad de libertate al acţiunilor. Unii vor dori să discute cu familia
despre problemele lor de sănătate, alţii pot accepta strategiile propuse de asistenta.
►Resurse disponibile pentru asistenta şi pacient - dacă banii, echipamentul sanitar
sau personalul sunt insuficiente, o problemă de sănătate poate fi tratată cu prioritate
scazută. Resursele finaciare ale pacientului pot, de asemenea, influenţa ordinea priorităţilor.
Cea mai mare prioritate o au problemele cele mai urgente şi critice!

56
VI.2. Stabilirea obiectivelor, tipuri de obiective
Obiectivele:
se stabilesc pe termen lung (săptămâni, luni), mediu (o săptămână) şi scurt (ore,
zile) impreună cu pacientul,
trebuie să fie specificate, măsurabile şi centrate pe pacient
trebuie să includă un timp de realizare

Obiectivele derivă din diagnosticele de nursing stabilite şi se referă la:


►starea fizică sau fiziologică şi descriu modificări asupra cărora pacientul nu are
control voluntar.
►comportamentul pacientului care se evaluează după următoarele criterii:
●Motor - descrie performanţe fizice şi capacităţi care sunt sub controlul
pacientului
●Cognitiv - descrie performanţe de înţelegere, de recunoaştere, de analiză, de
achiziţionare de noi cunoştinte
●Afectiv - descrie performanţe în exprimarea sentimentelor şi emoţiilor
pacientului faţă de starea sa de sănătate
●Social - descrie performanţe legate de activitatea socială şi relaţiile
interpersonale ale pacientului

VI.3. Componentele obiectivelor şi caracteristicile lor

Un obiectiv este enunţat sub forma unei fraze care cuprinde:


▶Subiectul-pacientul

▶Verbul de actiune-exprimă acţiunea ce trebuie realizată.

▶Condiţii de realizare-se referă la modul de implicare a pacientului în realizarea

acţiunii
▶Timpul-când va realiza pacientul acţiunea

Pentru ca obiectivele formulate să corespundă criteriilor de evaluare enunţul trebuie


să aibă următoarele caracteristici:
• Specificitate-să fie centrat pe un singur subiect
• Performanţă-acţiunile,atitudinile şi comportamentele ce urmează să fie realizate
de subiect
• Implicare-gradul de angajare în realizarea acţiunii
• Realism-să ţină cont de capacităţile fizice, intelectuale şi afective ale pacientului

57
• Observabil-enunţul trebuie să cuprindă limite măsurabile exprimate în termeni
referitori la timp, distanţă, volum.

VI.4. Planificarea strategiilor


După stabilirea obiectivelor, asistenta alege intervenţiile adecvate pentru a preveni,
reduce sau combate modificările apărute în starea de sănătate a pacientului. Asistenta şi
pacientul pot utiliza diferite metode de generare a strategiilor de nursing cum ar fi:
●brainstorming - care este o tehnică utilizată de mai mult de o persoană, de obicei un
grup de oameni. O idee este exprimată de o persoană, dezvoltată de altă persoană şi
modificată de o a treia persoană până se ajunge la o soluţie acceptabilă. Rezultatul acestui
proces sunt soluţiile creative.
●ipotetizarea - o tehnică în care acţiunile vor rezolva o problemă sau un obiectiv.
Ipotetizarea nu este o ghicire deoarece alternativele au fost incercate cu succes anterior.
●extrapolarea - este o deducere din date şi fapte cunoscute.

Pentru identificarea intervenţiilor specifice, asistenta îşi va pune următoarele


întrebări:
-ce se poate face pentru minimalizarea sau combaterea cauzei?
-cum poate fi ajutat pacientul?
În multe cazuri pentru realizarea unui obicetiv există mai multe soluţii. Alegerea
intervenţiei va fi făcută ţinând cont de:
♦capacităţile şi posibilităţile pacientului; ♦gradul lui de dependenţă; ♦vârsta; ♦raţionamentul
ştiinţific al intervenţiei; ♦resurse materiale; ♦terapia medicamentoasă; ♦crearea oportunităţii
de a învăţa şi educa pacientul.
Aprecierea (culegerea de date), educaţia şi consilierea pacientului vor face parte
integrantă în planificarea intervenţiilor.
Aprecierea -asistenta trebuie să aprecieze problema înainte de orice intervenţie.
Educaţia - poate fi o intervenţie specifică (să înveţe pacientul să-şi adiminstreze
insulina) sau secundară unei intervenţii (să explice raţionamentul drenajului postural).
Consilierea-este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor
comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate.Ea include: -tehnici de învăţare; -
suport psihic; -tehnici de educaţie; -tehnici de comunicare terapeutică.
Este important, ca în cadrul planificării intervenţiilor:
●să fie alese intervenţiile de nursing cele mai adecvate pacientului
●să se includă acţiuni independente de nursing cât şi acţiuni medicale (dependente)

58
●intervenţiile trebuie să fie descrise detaliat pentru a asigura o continuitate în îngrijire
●în Clasificare Intervenţiilor de Nursing (NIC) sunt descrise tratamentele pe care le
efectuează nursele din toate domeniile şi de toate specialităţile. Până în prezent sunt
descrise peste 400 de intervenţii de nursing elaborate de către Colegiul de Nursing al
Universităţii Iowa.
VI.5. Formularea planului de nursing
Elaborarea planului de nursing este etapa finală a procesului de planificare. Planul
de nursing constitue un ghid care conţine informaţiile referitoare la starea de sănătate a
pacientului şi acţiunile asistentei.

VI.5.1. Tipuri de plan de nursing utilizate


Se pot folosi:
∙ Plan de nursing standardizat – sau un plan de nursing cuprinde următoarele:

➢data
➢culegerea datelor,
➢diagnosticul de nursing la caz,
➢obiectivul sau scopul urmărit în îngrijirea pacientului,
➢intervenţiile autonome şi delegate adresate pacientului pentru realizarea scopului şi
➢evaluare periodică
În cazul în care după evaluarea pacientului apar elemente noi (diagnostice noi de
nursing) acestea se introduc în planul de îngrijiri iar ciclul se reia.

• Protocoloale cu instrucţiuni specifice - pentru tratamentul pacienţilor cu probleme


particulare. În aceste protocoale se consemnează persoana responsabilă de actul de
îngrijire, precum şi atitudinile specifice care trebuie luate, în funcţie de caz.
În aceste protocoale se consemnează complicaţiile care pot apare pe parcursul
evoluţiei, precum şi criteriile de evaluare ale cazului.
• Fişă de ingrijiri sau fişa clinică – include:
➢diagnosticul medical al pacientului,
➢diagnosticul de nursing,
➢codificarea diagnosticelor de nursing pe baza sistemelor DRG de nursing
➢intervenţiile de nursing consemnate zilnic pe perioada spitalizării
➢la externare – se efectuează o evaluare finală a cazului cu recomandările utile pentru
continuarea îngrijirilor în ambulator.
➢fişa cuprinde şi nominalizarea persoanelor responsabile de îngrijirea pacientului.

59
CAPITOLUL VII

Aplicarea în practică (implementarea) a planului de îngrijire

Aplicarea planului de îngrijire cuprinde:


►Coordonarea activităţilor pacientului, familiei, membrilor echipei de nursing, altor
membrii din echipa care acordă asistenţă sanitară.
►Delegarea intervenţiilor specifice de nursing altor membrii ai echipei de nursing
competenţi.
Pentru a implementa planul de nursing corect:
♦Luaţi în considerare capacităţile şi limitele membrilor echipei de nursing.
♦Supervizaţi intervenţiile de nursing.
♦Înregistraţi răspunsurile pacientului la intervenţiile de nursing exact şi concis.

Activităţile desfăşurate de asistenta în această etapă sunt:


►continuarea culegerii de informaţii despre starea de sănătate a pacientului
►efectuarea intervenţiei
►notarea intervenţiei în planul de nursing
►menţinerea la zi a planului de nursing

►Continuarea obţinerii de date

Când se implementează acţiunile de nursing, este foarte important ca asistenta să


continue să culeagă date pertinente şi să aprecieze schimbările nou apărute în starea sau
comportamentul pacientului. În timpul procedurilor se pot obţine date despre: starea lui fizică,
starea pielii, abilitatea de a se mişca, statusul mental, printr-o bună comunicare şi
încurajându-l să-şi exprime sentimentele.

►Efectuarea intervenţiei de nursing

●Stabilirea interventiilor in functie de diagnosticul de nursing

60
Pentru diagnosticul actual asistenta va studia atent etiologia şi va identifica
intervenţiile menite să reducă sau să combată factorii etiologici.
Pentru diagnosticul potenţial asistenta va analiza factorii care pot determina o
problemă, va identifica intervenţii de diminuare sau combatere a acestor factori.

●Exemple de stabilire a intervenţiilor în funcţie de diagnosticul de nursing şi obiectiv

Diagnostic de nursing: potenţial de deficit al volumului de lichid legat de ingestia


insuficientă de lichide
Obiectiv-pacientul să consume zilnic câte 2000ml lichid.
Intervenţii-încurajarea pacientului să bea 2000ml lichid pe zi
Enunţul interventiei: Ca şi obiectivele, intervenţiile trebuie să fie centrate pe pacient,
măsurabile, evaluabile. Enunţul unei intervenţii va cuprinde data, verbul de acţiune, locul de
realizare, intervalul de timp.
Notarea intervenţiei: În documentele utilizate pentru scrierea planului de nursing,
intervenţiile vor fi consemnate clar, complet lizibil pentru ceilalţi membri ai echipei.
Termenii de independenţă, dependenţă şi interdependenţă sunt utilizaţi pentru a
descrie tipul unei acţiuni de nursing.

Reguli de bază în efectuarea unei tehnici de nursing:

●Aprecierea necesităţii tehnicii pentru pacient: asistenta trebuie să cunoască


indicaţiile şi contraindicaţiile fiecarei proceduri; orice procedură contraindicată este aceea
pentru care există motive suficiente să credem că răspunsul pacientului ar fi negativ; în unele
situaţii, o procedură poate fi contraindicată din cauza unor schimbări survenite în starea
pacientului.

●Pregatirea locului unde se realizează acţiunea: unele tehnici presupun modificarea


condiţiilor de mediu (temperatura,lumina), un pat accesibil şi care să permită aşezarea
pacientului în diferite poziţii, măsuri de siguranţă pentru prevenirea accidentelor.

●Efectuarea tehnicii cu competenţă: asistenta trebuie să-şi perfectioneze acţiunile şi


procedurile pe baze ştiinţifice şi să cunoască raţionamentul fiecărei etape.

●Asigurarea echipamentului necesar: acesta va fi ales în funcţie de tehnica ce


urmează a fi executată; va fi pregătit lângă patul pacientului şi la îndemâna asistentei pentru
a creşte eficienţa şi a reduce timpul şi energia necesară.

61
●Asigurarea intimităţii pacientului: asistenta va descoperi numai partea necesară
efectuării tehnicii. Va utiliza paravane de protecţie; nu va face aprecieri asupra aspectului
fizic al pacietului sau asupra mirosului emanat de acesta.

●Pregătirea fizică a pacientului: aceasta presupune aşezarea pacientului în poziţia


necesară efectuării tehnicii, pregătirea alimentară sau medicamentoasă înaintea efectuării
tehnicii.

●Pregătirea psihică a pacientului: asistenta va explica tehnica în termeni accesibili


fără exagerări. Va permite pacientului să pună întrebări şi va răspunde la ele.

●Respectarea măsurilor de asepsie: materialul şi instrumentarul folosit va fi sterilizat


sau dezinfectat în funcţie de cerinţe; se va purta echipamentul de protecţie corespunzător;
spălarea pe mâini înainte şi după efectuarea fiecărei tehnici.

●Respectarea comportamentului obişnuit al pacientului; i se vor respecta pe cât


posibil orele de somn, de masă; se va face pauză între diferitele tehnici.

●Îngrijirea după efectuarea tehnicii: presupune poziţia confortabilă, menţinerea în


repaus corespunzător. Aprecierea acţiunilor de nursing sunt strâns legate de cunoştinţele şi
priceperile asistentei. Pentru siguranţa pacientului ele trebuie să aibă un scop bine precizat
şi să fie fundamentat pe baze ştiinţifice.

●Intervenţiile trebuie să fie inofensive pentru pacient: asistenta va lua măsuri de


prevenire a accidentelor.

●Acţiunile de nursing trebuie să respecte demnitatea pacientului; i se va asigura


intimitatea şi va fi implicat în luarea deciziilor referitoare la starea lui de sănătate.

●Acţiunile vor fi adaptate în mod individual, de la pacient la pacient, acesta fiind privit
în mod holistic ca un întreg; vârsta, valorile, credinţa, starea de sănătate şi mediul
înconjurător sunt factori care influenţează tehnicile de nursing.

●Nu se vor efectua intervenţii fără cunoaşterea raţionamentului ştiinţific.

●Curăţirea, dezinfectarea şi sterilizarea echipamentului utilizat.

62
●Pregătirea probelor recoltate pentru laborator şi completarea buletinelor de analiză.

●Notarea tehnicii şi a incidetelor şi accidentelor.

Intervenţiile stabilite în planul de nursing nu sunt fixe, ci flexibile. Ele pot fi schimbate
pe baza noilor date culese de asistenta.
În procesul de realizare a tehnicilor de nursing, asistenta va ţine cont de:
individualitatea pacientului, fără a viola bazele ştiinţifice ale activităţii. De exemplu:
un pacient poate prefera să ia medicaţia pe cale orală în loc de cea parenterală; dacă
asistenta ştie că medicamentul respectiv este inactivat parţial de sucul gastric îi va oferi
aceste informaţii.
implicarea pacientului - unii pacienţi doresc să se implice total, alţii doresc o
implicare minoră iar alţii deloc. Aceasta depinde de energia lui,de numărul factorilor de stres,
de frică, neînţelegerea bolii şi a intervenţiilor.
prevenirea complicaţiilor - se impune deci respectarea măsurilor de asepsie şi
efectuarea tehnicii cu profesionalism şi responsabilitate
asigurarea confortului fizic şi psihic al pacientului.

►Consemnarea intervenţiei în registrele medicale

După efectuarea unei proceduri, aceasta va fi consemnată în planul de nursing


împreună cu alte date: răspunsul pacientului la intervenţii, tehnicile ce urmează a fi
afectuate în următoarele zile, modificarea unei anumite intervenţii.
Pentru atingerea scopului pentru care a fost conceput, planul de nursing trebuie
actualizat permanent, completând fiecare rubrică în parte.

În concluzie:

●Acţiunile de nursing sunt strâns legate de cunoştinţele şi experienţa asistentei.


Pentru siguranţa pacientului, ele trebuie să aibă un scop bine precizat şi baze ştiinţifice.
●Intervenţiile de nursing trebuie să fie inofensive pentru pacient, asistenta va lua
măsuri de prevenire a accidetelor.

63
●Acţiunile vor fi adaptate în mod individual, pacientul fiind privit în mod holistic ca un
întreg; vârsta, valorile, credinţa, starea de sănătate şi mediul înconjurător sunt factori care
influenţează procedurile de nursing.
●Acţiunile de nursing trebuie să respecte demnitatea pacientului; el va fi implicat în
luarea deciziilor referitoare la starea lui de sanatate.
●Nu se vor efectua intervenţii în mod mecanic, ci urmărind răspunsul pacientului.
●Dacă răspunsul acestuia nu este cel scontat, se va alege o altă intervenţie.
●Nu se vor efectua intervenţii fără cunoaşterea raţionamentului ştiinţific.
●În efectuarea unei tehnici, se va respecta protocolul stabilit.

CAPITOLUL VIII

Evaluarea – etapă a procesului de nursing

Evaluarea:
♦apreciază modul de atingere a obiectivelor
♦este un proces organizat
♦impune reexaminarea planului de nursing
♦duce şi la evaluarea calităţii intervenţiilor
Evaluarea este etapa în care se apreciază succesul planului de nursing şi se face o
evaluare privitoare la necesitatea realizării unui alt plan de nursing. Această etapă cuprinde
următorii paşi:
➢Adunarea datelor
➢Compararea comportamentului pacientului cu rezultatele aşteptate pentru a determina
măsurile de intervenţie necesare.
➢Includerea în evaluare a pacientul şi a familiei sau a altor cunoştinţe ale pacientului, a
membrilor echipei de nursing sau a altor membri ai echipei care acordă îngrijire de sănătate.
➢Determinarea modificărilor ce trebuie efectuate în planul de nursing pentru realizarea
scopurilor propuse.

Evaluarea implică deci efectuarea unei aprecieri asupra rezultatelor obţinute în

64
îngrijirea pacientului în funcţie de obiectivele propuse. Se face periodic, cu regularitate, la
intervale stabilite în obiectiv.
Pentru această etapă asistenta culege datele necesare în procesul de evaluare al
acelor obiective care au fost stabilite iniţial. În urma evaluării există trei posibilităţi:
►Obiectivele au fost atinse în totalitate
►Obiectivele au fost atinse parţial
►Obiectivele nu au fost atinse (ratate)
Dacă obiectivele au fost atinse asistenta va decide asupra intervenţiilor ce vor fi
efectuate în continuare.
Dacă obiectivele au fost atinse parţial sau nu au fost atinse, asistenta va reanaliza
planul de nursing, punându-şi urmatoarele întrebări:
●Am cules suficiente date?
●Am identificat corect problema de sănătate?
●Am enunţat corect diagnosticul de nursing?
●Am stabilit corect obiectivele?
●Am ales interveţiile specifice obiectivelor?
Pentru o evaluare eficace, asistenta va urmări urmatoarele etape:
♦Enunţarea obiectivelor
♦Aprecierea capacităţilor pacientului în raport cu obiectivele stabilite
♦Aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele
♦Discutarea cu pacientul a rezultatelor obţinute
♦Identificarea factorilor care au impiedicat progresele pacientului
♦Identificarea noilor probleme apărute
În planul de nursing, evaluarea este efectuată prin
analiza progreselor realizate de pacient în raport cu obiectivele propuse (de
exemplu: pacientul nu prezintă escare de decubit).

Continuarea procesului de nursing


Evaluarea continuă ne dă măsura viabilităţii procesului de nursing şi calităţii
măsurilor de nursing aplicate.
Continuaţi efectuarea tuturor paşilor procesului de nursing: anamneza, diagnosticul
de nursing, planificarea implementarea, evaluarea.

65