MASAJUL GERIATRIC

Termenul geriatric se referă la procesul de îmbătrânire.

Masajul geriatric reprezintă o modalitate de tratament derivată din masajul suedez
şi este destinată adulţilor vârstnici cu nevoi speciale.
În dezvoltarea masajului geriatric au fost luate în considerare consecinţele fizice,
sociale şi psihologice ale procesului de îmbătrânire.
Obiectivele masajului geriatric
Unul din obiectivele masajului la adulţii vârstnici este furnizarea unei atingeri
binefăcătoare, deoarece prin circumstanţele de viaţă ce acompaniază îmbătrânirea, pot
suferi de deprivare de atingere. Stresul, anxietatea şi depresia pot creşte de-a lungul
timpului şi vor avea un impact negativ asupra stării de sănătate fizică.
Un alt obiectiv al masajului vârstnicilor este creşterea sau menţinerea flexibilităţii
mişcării ca şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, ambele necesitând o atenţie suplimentară
în măsura în care îmbătrânim.
În oarecare măsură, masajul geriatric este similar cu masajul din sportul de
performanţă. Exact aşa cum atletul primeşte masajul pentru a avea performanţă sportivă
de vârf, masajul geriatric poate ajuta populaţia geriatrică să funcţioneze la capacitatea
optimă. Manevrele sunt astfel alese încât să crească nivelul de mobilitate articulară şi
mobilitatea generală. Dar populaţia geriatrică are limitări care nu se aplică la populaţia
atletică. Spre deosebire de atleţi, vârstnicii trebuie atinşi cu gentileţe, iar mulţi pot avea
probleme de sănătate care trebuie luate în considerare de maseuri.
Cine este inclus în populaţia geriatrică?
Acum, populaţia geriatrică se consideră a fi populaţia cu vârsta mai mare sau egală
cu 75 de ani. În ţările dezvoltate, populaţia geriatrică este în creştere. Dezvoltarea
medicamentelor şi a procedurilor medicale care sprijină sau chiar preiau sistemele şî
funcţiile corpului a făcut posibilă creşterea duratei de viaţă a pacienţilor. Deoarece
creşterea duratei medii de viaţă reprezintă o problemă relativ nouă în societate, învăţăm
ramificaţiile traiului peste 70 de ani, 80 de ani, şi chiar 90 de ani.
Noile progrese din medicină au crescut calitatea vieţii pentru mulţi adulţi vârstnici.
Pentru cei suficient de sănătoşi obiectivul este să-şi menţină o stare de sănătate relativ
bună şi mijloace de cooperare, să trăiască mai mult, ceea ce a furnizat oportunitatea să-
şi continue explorarea intereselor şi să se bucure de legături.
Din păcate există şi sectorul de populaţie vârstnică pentru care viaţa este mai
lungă, dar nesatisfăcătoare. Nu toţi membrii populaţiei geriatrice se simt bine sau
1
cooperează bine cu multe din modificările profunde care acompaniază îmbătrânirea.
Populaţia de peste 75 de ani este deranjată cel mai tare de problemele de sănătate,
financiare, pierderea independenţei şi nu în ultimul rând, de teama de moarte. În gerneral,
cei care şi-au rezolvat criza în stadii mai timpurii într-o manieră raţională, productivă, vor
coopera mai eficient cu îmbătrânirea decât cei care sunt predispuşi la anxietate, depresie
pe tot parcursul zilei.
Îmbătrânirea şi stare de sănătate
Populaţia geriatrică suferă de probleme de sănătate datorită distrugerilor
fiziologice din procesul de îmbătrânire.
Nici un individ care trăieşte o viaţă mai lungă nu scapă complect de ravagiile
îmbătrânirii. După vârsta de 75 de ani, mulţi indivizi demonstrează declin în procesele
metabolice, lichidele corporale, rata de filtrare renală, fracţia de ejecţie cardiacă, rata de
extragere şi consum a oxigenului, conducerea influxului nervos, timpul de reacţie, forţa
de prehensiune, circulaţia sângelui la creier şi chiar greutatea creierului. Aceste declinuri
crează alte probleme. De exemplu, scăderea ejecţiei cardiace va duce la hipertensiune
arterială, constricţie vasculară şi boală. Reducerea circulaţiei sângelui poate duce la
pierderea elasticităţii muşchilor şi a ţesutului conjunctiv, limitarea mobilităţii articulare şi
parestezii la nivelul extremităţilor. Aceste situaţii generatoare în final de afecţiuni,
contribuie la mobilitate slabă, mersul nesigur, osteoporoză şi căderi care pot determina
fracturi în oasele fragile cu toate consecinţele generale şi locale ale acestora.
Declinul fizic este însoţit de aspecte sociale şi emoţionale.
Provocarea majoră pentru vârstnic include cooperarea cu pierderile, frica de
pierderi în continuare şi frustrarea pentru creşterea dependenţei. Pierderea prin deces a
prietenilor, a partenerului de viaţă şi a a altor membrii de familie, stimulează sentimente
de singurătate, teamă şi tristeţe. Probabil cele mai dificile pierderi implică pierderea „Eu”-
lui. Cooperarea cu pierderile multiple, a tinereţii, a forţei, a atractivităţii, a unei sănătătăţi
bune, a îndemânărilor de fineţe, a libertăţii de mişcare, şi nu în ultimul rând a energiei, se
pot resimţi copleşitor. Din cauza acestor modificări şi a conştientizării faptului că pierderile
doar vor creşte, printre vârstnici depresia nu este neobişnuită.
Puterile de îngrijire, „hrănire” şi terapeutice ale atingerii pot furniza un sentiment
de legătură, apartenenţă, sănătate îmbunătăţită şi speranţă.
Din păcate pentru mulţi adulţi vârstnici atingerea devine tot mai puţin frecventă. Pe
măsură ce sănătatea lor intră în declin şi pierderile se acumulează, există tot mai puţini
oameni să-i atingă. Exceptând efectuarea de proceduri medicale standard, multe
asistente evită atingerea vârstnicilor care în realitate sunt bolnavi. Lipsa atingerii se
2
cumulează la sentimentele profunde, deja existente, de izolare şî depresie. Lipsa
stimulării tactile poate contribui chiar şi la încetinirea sistemelor interne ale organismului.
Masajul geriatric furnizează tipul de atingere şi stimulare care este destinat să promoveze
sănătatea fizică şi mentală a adulţilor mai vârstnici.
Variaţii în starea de sănătate
Pentru unii oameni, problemele şi pierderile emoţionale şi mentale care
acompaniază îmbătrânirea pot avea efecte devastatoare. Alţi indivizi sunt mai adaptabili.
Te poţi gândi la populaţia geriatrică ca divizată în 3 grupe:
1. Indivizi robuşti, care sunt sănătoşi, activi şi se simt tineri pentru vârsta lor,
2. Indivizi încadrati în grupul de vârstă (grupul cel mai mare) care sunt activi
dar au unele probleme de sănătate şi au nevoie de o atenţie specială în
timpul masajului,
3. Indivizi fragili, care au probleme serioase de sănătate şi necesită
tratamentul cel mai gentil sau blând dintre toţi.
Dietrich miesler şi proiectul de masaj geriatric
Dietrich Miesler a învăţat masajul în anii 1940 în Germania, dar abia în 1970 s-a
centrat pe el ca şi carieră. După studiul masajului în San Francisco, el a lucrat ca maseur
într-un cămin de bătrâni. El a combinat munca cu educaţia şi a obţinut diploma de
absolvire de la Universitatea Statului San Hose, în specializările Germană şi Psihologie.
Miesler a obţinut o diplomă de master în „Ştiinţa sănătăţii” şi un certificat în gerontologie.
Prin educaţia lui şi experienţa în masajul populaţiei geriatrice la căminul de bătrâni
unde lucrase, Miesler a acumulat o ştiinţă vastă a aplicării masajului la adulţii vârstnici.
El a devenit administrator al unui cămin de bătrâni, dar visul lui real a fost dezvoltarea
unei modalităţi de masaj adaptat la nevoile populaţiei geriatrice şi să educe maseurii
terapeuţi cum să lucreze eficient cu populaţia vârstnică.
Pentru realizarea acestui vis, în 1991 Miesler a fundamentat şi demarat „Proiectul
de masaj geriatric” în Sebastopol, California, el având la acea dată 66 de ani.
„Proiectul de masaj geriatric” presupune adunarea şi răspândirea informaţiilor
despre populaţia din diferite sectoare, incluzând medicina, sociologia, psihologia şi
terapiile corporale.
Masajul este privit ca un tratament hrănitor, sănătos, pentru multe probleme fizice
şi emoţionale care acompaniază îmbătrânirea. Tehnicile dezvoltate de Miesler şi
programul lui sunt practice şi ţintite spre furnizarea unei atingeri confortabile şi
promovarea sănătăţii la această populaţie în creştere.

3
 Programele educaţionale şi materialele s-au dezvoltat şi diseminat astfel încât
„Proiectul de masaj geriatric” a pregătit şi antrenat deja peste 1000 de terapeuţi maseuri
pe toată suprafaţa ţării în specialitatea „Masaj geriatric”. Notele informative distribuite de
„Proiectul masaj geriatric” conţine informaţii asupra programelor de pregătire formală,
materiale video, tipărite, echipamente (ca de exemplu perne speciale potrivite pentru
membrele vârstnicilor) şi probleme de sănătate relevante în tratarea acestei populaţii.

4
T- Roll Positioning Aids

5
Experimentarea masajului geriatric
Masajul geriatric este o experienţă care răsplăteşte atât pe primitor cât şi pe
furnizor. Compasiunea şi căldura comunicate prin masajul geriatric crează o conexiune
specială între terapeut şi client. Într-un masaj geriatric de succes, terapeutul este în
armonie cu clientul ca şi o fiinţă umană unică cu nevoi speciale.
Pentru scopul acestui capitol, experienţa masajului geriatric se va focusa mai mult
pe categoriile robuste raportate la vârstă (categoriile 1,2 descrise la începutul capitolului)
şi mai puţin pe categoriile fragile.
Masajul geriatric întotdeuna începe cu o evaluare a stării de sănătate a clientului.
Evaluarea
Se ia istoricul de sănătate amănunţit cu scopul de a determina abordarea cât mai
benefică a masajului şi dacă există unele contraindicaţii. Masajul va fi adaptat nevoilor
pacientului, luând în considerare informaţii din istoricul de sănătate care indică nevoia de
evitare în atingerea anumitor părţi ale corpului sau de a trata anumite zone cu atenţie
specială.
Uneori terapeutul maseur va cere permisiunea să consulte medicul înaintea
începerii masajului. În plus, pacientul ca atare, poate să dorească consultarea medicului
dacă ia în considerare masajul ca tratament. Dacă suferi de boli de inimă, boală vasculară
periferică, tromboză, diabet sau constipaţie, permisia unui doctor este necesară pentru
realizarea masajului geriatric. Comunicarea stării de sănătate a pacientului maseurului şi
pemisia ca terapeutul să se consulte cu medicul, va asigura ca pacientul să primească
un masaj sigur.
Începerea/demararea masajului
Ca şi în masajul suedez, clientul geriatric este acoperit cu un prosop sau cearceaf
şi este aşezat pe o masă de masaj capitonată.