UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN

TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MANAGEMNT AGRICOL

PROIECT LA DISCIPLINA
METODE DE CERCETARE A
PIEȚEI

Coordonator: Student:
CONF. DR. BURLACU FLORIN
GABRIELA POPESCU ANUL I AB
 Metode de cercetare a pietei

Istoric

Cercetarea pieței s-a conturat ca domeniu in prima parte a secolului XX. Premisele
dezvoltării ei au fost atât de natură tehnica (avansul produs in statistica matematică si teoria
probabilitatilor, management și marketing, psihologie si sociologie) cât si elemente de context
economic (creșterea producției de masă, dezvoltarea canalelor de comunicare, progresele din
domeniul reclamei și brand). Cercetarea pieței este înrudită ca abordare cu cercetarea socială, de
asemenea dezvoltată intens la nivel empiric la jumatatea secolului trecut.
Ulterior celui de-al doilea război mondial, capacitățile tehnice în ceea ce privește puterea
de procesare a datelor a crescut exponential. Astfel au fost posibile dezvoltări majore ale
metodelor legate de interpretarea datelor prin utilizarea cunostințelor matematice în procesele de
cercetare. Utilizarea calculatoarelor și a softurilor de analiză a dus la o răspândire pe scară largă a
cercetării de piață în rândul organizațiilor.

Metode și tehnici de cercetare

Specialiștii din cercetarea de piata au la îndemână un panel impresionant de metode si
tehnici pe care le pot utiliza in culegerea si interpretarea datelor. O primă dihotomie frecvent
întâlnită este gruparea cercetărilor in cantitative și calitative. Cercetarea cantitativă implică
utilizarea numerelor, a statisticilor. In general, se bazează pe culegerea si prelucrarea datelor din
populații mari (de oameni, produse, firme, etc). Rezultatul cercetării se exprimă in formă de
indicatori (medii, procente, cuartile, etc), grafice și tabele. Se folosesc frecvent principii ale
statisticii inferențiale, deoarece se lucrează cu eșantione și se produc estimări. Întrebările la care
se raspunde în mod tipic prin cercetări cantitative sunt: Ce? Cât? Care? Se estimează structuri de
piață, indicatori de creștere, volume. Este fundamentală în luarea deciziilor Cercetarea calitativă
implica mai mult nuanțele, creează legaturi cu zone mai puțin tangibile. Se bazează cu precădere
pe cunoștinte provenind din sociologie și psihologie. Rolul ei este puternic interpretativ,
încercând sa ajute la întrebări precum: Cum? În ce fel? De ce? Rezultatele sunt rapoarte
descriptive, deseori însoțite de citate ale clienților (verbatimuri), imagini, fotografii. Este mai
puțin utilizată ca suport al unor decizii radicale dar ajuta foarte mult în înțelegerea fenomenelor
de piață. Majoritatea specialiștilor susțin că cele două abordări se completează reciproc. O
cercetare care îmbina ambele perspective poate fi de mare ajutor în înțelegerea unui fenomen de
piață.

Metodele cantitative cel mai frecvent întalnite sunt sondajele statistice si

anchetele de opinie. Pentru a derula cu rigurozitate un sondaj, trebuie îndeplinite anumite
criterii care sa facă posibila utilizarea statisticii matematice. În măsura în care aceste
criterii nu sunt respectate, posibilitatea estimărilor este redusă.
 Metodele calitative cel mai frecvent întâlnite sunt discuțiile de grup (focus grupurile) si
interviurile în profunzime (in depth interviews).
Pe ambele direcții există mult mai multe opțiuni, fiind la latitudinea cercetătorului
alegerea metodei optime pentru atingerea anumitor obiective.
În ultimii ani, exista o varietate de abordari care fac dificilă chiar separarea metodelor în
cantiative și calitative. Pe de o parte este o flexibilitate și o inovare continuă in metodologie. Pe
de alta parte, mediul este în schimbare și apar noi oportunitați, sau noi realități, care nu existau în
urma cu câțiva ani (spre exemplu, mediul online in context web2.0)

La ora actuală, studiul pieţei necesită utilizarea cu mult profesionalism a cercetărilor de

marketing, acestea îndeplinind un rol esenţial în programele de marketing
deoarece ele asigură informaţiile necesare realizării lor. Pe baza acestora sunt cunoscute
oportunităţile de piaţă şi problemele cu care se confruntă agenţii economici.

Metodele de cercetare a pietei pot fi grupate in doua mari categorii:

1.Metode primare-prin care se obtin informatii originare,de “prima mana” despre

preferintele,obiceiurile cumparatorilor,opiniile si atitudinile clientilor actuali si clientilor
potentiali ai firmei.
2.Metode secundare-prin care se obtin informatii rezultate din alte cercetari de piata.

1.Metodele primare presupun stabilirea unui esantion asupra caruia se va efectua

cercetare.Cercetarea primara a pietei poate fi calitativa sau cantitativa.
Cercetarea calitativa conduce la obtinerea unor informatii certe referitoare la opiniile si
preferintele persoanelor incluse in esantionul studiat.Cel mai frecvent utilizate tehnici de
cercetare a pietei sunt interviul si focus-grupul.

▪Interviul

Interviurile reprezintă cea mai răspândită şi în acelaşi timp cea mai valoroasa metodă
calitativă de cercetare a pieţei. Ele presupun o conversaţie care are la bază un număr mare de
întrebări formulate de cercetător, pentru a afla de la subiecţi credinţele şi percepţiile care stau la
baza comportamentului lor. Pot fi desfăşurate atât individual, cât şi în cadrul unui grup.
a) Interviul neformal. Această metodă presupune discuţii libere purtate cu colegii, prietenii,
clienţii, în diferite situaţii: un minichestionar, exprimarea propriilor păreri şi convingeri,
satisfacţiile sau plângerile acestora. Interviul neformal poate fi realizat de directorul de marketing
sau de o altă persoană din cadrul departamentului de marketing. Totuşi, această metodă poate
furniza date neconcludente şi prezintă un grad mare de subiectivism.

b) Interviul individual de profunzime. în funcţie de gradul de libertate a discuţiilor, acesta

poate fi nestructurat şi nondirectiv sau semistructurat şi semidirectiv. în primul caz, al unui
interviu de tip nondirectiv, se lansează o temă în discuţie, iar
respondentul este pus în situaţia de a relata orice îi trece prin minte referitor la tema respectivă.
Este o variantă mai puţin utilizată deoarece varietatea mare a răspunsurilor
face dificilă interpretarea rezultatelor.

▪Focus-grupul
 Metoda focus-group-ului presupune o discuţie amplă pe diferite teme cu un grup de subiecţi,
care poate dura de la o oră până la două ore. Participanţii la un focus-group trebuie selectaţi cu
atenţie şi trebuie să răspundă mai multor cerinţe cum ar fi:
• să cunoască relativ bine problema supusă dezbaterii;
• să existe o omogenitate a grupului din punct de vedere al vârstei şi nivelului de instruire
(plaja de vârste nu trebuie să fie extrem de mare, spre exemplu, nu pot fi incluşi adolescenţi şi
pensionari în acelaşi grup), iar gradul de instruire în interiorului
aceluiaşi grup nu trebuie să difere foarte mult;
• să dorească să participe la discuţii şi să cunoască anticipat durata şi obiectivele
discuţiei, să fie recompensaţi pentru efortul lor şi pentru timpul alocat.

Cercetarea cantitativa conduce la obtinerea unor informatii statistice valide,care descriu

ceea ce este valabil pentru intregul grup-tinta si nu in mod necesar pentru fiecare persoana in
parte.Tehnicile uzuale de cercetare cantitativa a pietei sunt observarea directa,convorbirea
telefonica si chestionarul trimis prin posta.

─Observarea directa
Înregistrările se realizează cu ajutorul unui operator (cînd acesta formulează
întrebarea şi consemnează răspunsul), autoînregistrare (subiectul îşi citeşte întrebarea şi tot el îşi
consemnează răspunsul) sau înregistrare combinată (operatorul pune întrebările, iar subiectul
consemnează răspunsurile).
Avantaj: discuţia poate fi prelungită pînă la obţinerea tuturor informaţiilor dorite.
Dezavantaj: timp şi costuri mari.
─Convorbirea telefonica
Pentru subiecţi aflaţi la distanţe foarte mari.
Avantaj: timp scurt, creează o atmosferă de intimitate, dînd posibilitatea interlocutorului
să dea informaţii suplimentare.
Dezavantaj: costul şi limitarea convorbirilor.
─Cestionarul trimis prin posta
Pentru subiecti dispersati din punct de vedere geografic, unele categorii de persoane:
batrani, persoane cu handicap.
Avantaj:costuri reduse, obtinerea de informatii suplimentare.
Dezavantaj: cercetarea nu poate fi planificata.

2.Metode secundare se refera la activitatile prin care sunt identificate si analizate

informatiile deja existente cu privire la piata tinta.Pentru colectarea acestor informatii nu usnt
necesare tehnici speciale in schimb,este importanta credibilitatea sursei din care provine
informatia.

Cele mai accesibile si larg utilizate resure informationale pentru cercetarea secundara
sunt:
-bibliotecile și centrele de infromare publică;
-carțile și publicațiile de afaceri;
-ziarele și revistele;
-site-urile și resursele din internet,etc.

Studierea pietei este o activitate pe care antreprenorul trebuie sa o desfasoare

permanent.Concret,aceasta sarcina revine departamentului de marketing al firmei.Caracterul
inovator al activitatii antreprenoriale si spiritul de intreprinzator se reflecta tocmai in capacitatea
de a sesiza si valorifica oportunitatile pietei.

Domenii de cercetare

De-a lungul anilor, s-au conturat anumite domenii în care cercetarea pieței a proliferat și
s-a produs o oarecare specializare. Astfel de arii specifice de cercetare sunt;
-Brand si comunicare;
-Structuri, cote de piata;
-Prognoze ;
-Satifactia clienților, loialitate;
-Testare de produs sau concept ;
-Segmentarea pieței ;
-Cercetari de birou, analize sectoriale;
-Responsabilitate social;
-Studii de preț;
-Cercetări pe canalele de distribuție ;
-Retail audit.

Cercetarea pieței este utilizată în cele mai variate arii ale vieții economice. Printre
exemplele relevante se enumeră; piețele bunurilor de consum (FMCG), a bunurilor de folosință
îndelungată (inclusiv piața auto), servicii (telecom, banci, asigurări), organizații non-profit.

Utilitatea cercetarilor de piața

Cercetarea pieței a crescut si s-a dezvoltat nu doar ca aparat teoretic, ea s-a validat practic
în economiile pe piață, semn puternic al utilității ei. Printre utilizările cercetarii pietei se pot
enumera:
-Evaluarea pozitiei firmei in piață (cota de piață, nivel de atractivitate a ofertei, grad de
cunoașetere a marcii, etc)
-Susținerea unor decizii strategice (pozitionare, lansarea sau consolidarea unor canale de
distribuție, dezvoltarea unei noi linii de produse, schimbarea identității de marcă, etc)
 -Deciziile de lansare a unor produse, servicii sau campanii. Ajustarea acestora pentru
cresterea impactului in cadrul pieței țintă.
-Dezvoltarea unor programe adresate clientilor (programe de fidelizare, de creștere a
consumului, de sensibilizare pe anumite teme, de informare, etc)
-Oprirea la timp a unor proiecte care nu sunt bine primite de piață și care ar putea genera
pierderi.

Furnizorii de servicii de cercetare a pieței

Cercetarile pot fi efectuate atât de catre firma care are nevoie de informații cât și prin
apelarea la o companie specializată. Având in vedere complexitatea proceselor și multiplele
riscuri pe care o abordare în necunoștință de cauză le pot provoca, cele mai multe firme prefera sa
lucreze cu resurse externe. Sunt contractate agenții specializate de cercetare sau consultanți din
domeniu, care se ocupa de intreg procesul sau doar de anumite module.
Bibliografie :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cercetarea_pie%C8%9Bei
-Applied Business Statistics - Stephen K Campbell – 1987
-Research for Marketing Decisions - Paul E. Green, Donald S. Tull, Gerald Albaum - 1988