INMA BUCUREŞTI

SUPORT DE CURS

ALEGEREA MATERIALELOR
PENTRU APLICAŢII TEHNICE

mai-iunie 2011
 Suport de curs - “Alegerea materialelor”

1. PROCESUL DE ALEGERE AL MATERIALELOR

Problema alegerii materialelor presupune una din următoarele situaţii diferite:
1. Alegerea materialelor pentru un produs nou sau o proiectare nouă.
2. Reevaluarea unui produs sau proiect nou pentru a reduce preţul de cost, a creşte
fiabilitatea, a îmbunătăţi performanţele etc.
Alegerea materialului convenabil este o etapă cheie într-un proces de proiectare deoarece
reprezintă decizia crucială care leagă calculele dintr-un proiect ingineresc de realizarea efectivă a
unui produs. Vastitatea acestei decizii se poate aprecia dacă luăm în consideraţie cele peste 40.000
aliaje metalice utilizate curent şi probabil tot atâtea materiale nemetalice ce pot forma un produs. O
alegere nepotrivită a materialului poate conduce nu numai la o componentă (o întregă piesă)
nereuşită ci şi la un cost necorespunzător. A
Cel mai adesea alegerea materialelor se bazează pe experienţa anterioară. Observaţiile
anterioare reprezintă într-adevăr o soluţie, dar nu e neapărat să fie şi soluţia optimă.
În cadrul studiilor efectuate s-a urmărit, în special, elaborarea metodelor de alegere a
materialelor destinate unor anumite utilizări specifice, în funcţie de proprietăţile lor fizice, termice,
reologice şi tribologice, precum şi stabilirea unor metode de proiectare a unor articole tehnice de
cauciuc, a matriţelor şi filierelor.
Proprietăţile materialelor se exprimă prin două tipuri de specificaţii:
-specificaţii de performanţă (de execuţie)
-specificaţii de produs.
Specificaţiile de performanţă stabilesc condiţiile funcţionale de bază ale produsului şi
precizează parametrii de la care trebuie începută proiectarea. Ele se bazează pe faptul că produsul
trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi pe evaluarea oricărui risc şi consecinţe ale distrugerii.
Specificaţiile de produs definesc condiţiile în care componentele proiectului sunt procurate sau
fabricate.
Specificaţiilor de produs sunt reprezentate de proprietăţile materialului.

1.1. CLASIFICAREA MATERIALELOR

I. METALE - 82 in tabelul periodic
II. CERAMICI - Materiale formate din compuşi anorganici, fara caracter metalic
III. POLIMERI - Materiale organice macromoleculare constituite din lanturi lungi
de atomi
IV. MATERIALE COMPUSE:
-COMPOZITE
-MULTIMATERIALE STRATIFICATE- Straturi din materiale diferite
imbinate solidar, care se comporta ca un material unitar
V. LEMN
2. MATERIALE METALICE
În construcţia maşinilor, aparatelor, instrumentelor de măsură, dispozitivelor de lucru, scule etc.
se folosesc în mod curent metalele şi aliajele lor. Cele mai folosite metale sunt: Fe, Al, Cu, Mg,
Zn, Ti, Ni…Practic nu se folosesc metale pure, ci aliaje.
La alegerea metalelor se iau in considerare proprietăţile acestora:
 mecanice: rezistenta, ductilitatea, tenacitatea, rigiditatea, duritatea
 fizice: densitatea, conductivitatea electrica, conductivitatea termica, dilatarea termica,
proprietăţi magnetice
 chimice: stabilitatea chimica, coroziune chimica; coroziune electro-chimica
 tehnologice: turnabilitate, aşchiabilitate, deformabilitate, sudabilitate
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
Materialele metalice:
-metale feroase: fonte si oţeluri
-metale si aliaje neferoase: cupru, aluminiu, zinc etc.

2.1. METALE FEROASE

Metalele feroase sunt aliaje ale fierului cu carbonul si cu alte elemente obişnuite; siliciu,
mangan, sulf si fosfor etc.
Din categoria materialelor feroase fac parte: oţelurile şi fontele.
Oteluri – aliajele de la 0 la 2,11% C
Fonte – aliajele de la 2,11 la 6,67% C

Fig.1. Diagrama fier-carbon Fe-C

2.1.1. OŢELURI:
Otelurile – aliajele fier-carbon de la 0 la 2,11% C
Cu cât conţinutul de carbon este mai mare, cu atât oţelul este mai rezistent şi mai dur.

A. Clasificare:
a1) Dupa conţinutul de carbon:
-oţel moale: 0,05…0,3 % C (nu se călesc)
-oţel semidur: 0,3…0,6% C
-oţel dur: 0,6…2,11% C
a2) După componente:
-oţel nealiat (oţel carbon): conţinutul în elemente uzuale nu depăşeşte procentul uzual
(siliciu 0,35%, mangan 0,8% etc.);
-oţel aliat: conţine şi alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.) pentru obţinerea unor calităţi
mecanice, fizice şi chimice deosebite
a3) Dupa destinatie
-oţeluri cu destinaţie generala (otel carbon de uz general)
- oţeluri cu destinaţie precizata (tevi, masini unelte automate, cazane, …)

3
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
a4) Dupa modul de obtinere a semifabricatelor
-oţeluri deformate plastic (forjate şi laminate)
-oţeluri turnate

B. Oţelurile deformate plastic

Se clasifică în: oţeluri de construcţii şi oţeluri pentru scule.
b1) Oţeluri de construcţie:
b1.1.) Oţeluri carbon de construcţii:
- Oţeluri carbon de uz general pentru construcţii: OL32; OL34, OL37, OL42,
OL44, OL52, OL50, OL60, OL70
Notare: OL + Rm [daN/mm2] (rezistenţa minima de rupere la tracţiune) +clasa de calitate (1,2,3,4)
+ gradul de dezoxidare a oţelului (n-necalmat, s-semicalmat, k-calmat)
Ex. OL52.2k-STAS 500-80 (înlocuit cu SR EN 10025)
Corespondenţe: OL 34 - S185; OL 37 - S235; OL 44 - S275; OL 52 – S355; OL 50 – E295;
OL 60 – E335; OL 70 – E360.
- Oţeluri carbon de calitate pentru tratament termic si oţeluri carbon
superioare:,
- OLC8, OLC10, OLC 15, OLC20- tratament termic de cementare
- OLC25; OLC30; OLC40; OLC45; OLC50; OLC55; OLC60- îmbunataţire
Notare: OLC + %C x 100, conform STAS 880-88 (înlocuit cu SR EN 10083-2-Oteluri pentru calire
si revenire.Partea2. Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri de calitate nealiate).
b1.2.) Oţeluri aliate pentru tratamente termice, destinate construcţiei de maşini:
15Cr9, 40Cr10, 20 MnCr12, 40CrNi20 etc.
-Oţeluri aliate de carburare: conţinut de carbon: 0.06 – 0.25%
-Oţeluri aliate pentru călire si revenire: conţinut de carbon: 0.25 – 0.6%
Ex. 21TiMnCr12 (carburare); 42MoCr11 (imbunatatire),
Notare: %Cx100+simbolul elementelor de aliere + ultimele cifre reprezintă conţinutul mediu al
elementului principal în zecimi, după STAS 791-88 (înlocuit cu SR EN 10083-2 (Oţeluri pentru
călire si revenire. Partea 1. Condiţii tehnice de livrare a oţelurilor speciale)
b1.3) Oţeluri aliate pentru scopuri speciale
- Oţeluri rezistente la coroziune şi refractare: (Oţeluri inoxidabile)
Notare: %Cx100+simbolul elementelor de aliere + ultimele cifre reprezintă conţinutul mediu al
elementului principal în zecimi conform STAS 3583-87 (înlocuit cu SR EN 10088-1 Oţeluri
inoxidabile)
Corespondenţa dintre mărcile de oţel inoxidabile din standardul naţional si cele din SR EN 10088-1
-oţeluri feritice: 8Cr170/X6Cr17; 8TiCr170/X3CrTi17 etc
-oţeluri martensitice: 10Cr130?X12Cr13; 20Cr130/X20Cr13; 40Cr130/X39Cr13 etc.
-oţeluri austenitice: 2NiCr185/X2CrNi18-9; 2MoNiCr175/XcrNiMo17-13-3 etc.
- Oţeluri pentru arcuri (OLC 55A, OLC 65A, OLC 75A, OLC 85A)- Oţelurilor
pentru arcuri li se aplică un tratament termic de călire şi revenire medie, obţinându-se în acest mod
o elasticitate mărită în toată masa materialului.
b2) Oţeluri carbon pentru scule - oţeluri de calitate cu conţinut ridicat de carbon: OSC7,
OSC8, OSC9, OSC10, OSC11, OSC12, OSC13.
Notare: OSC + nr. care indica conţinutul în carbon exprimat în zecimi de procente, conform STAS
1700-90 (înlocuit cu SR EN ISO 4957:2002).

C. Oţelurile turnate
Piesele turnate din oţel se obţin mai greu decât cele din fontă, deoarece oţelurile au
proprietăţi de turnare mai slabe decât fontele. Cu toate acestea, pentru multe aplicaţii tehnice (piese
cu configuraţii complicate, piese cu dimensiuni şi mase mari etc.) utilizarea semifabricatelor turnate
din oţel rămâne soluţia agreată şi în prezent aproape 20 % din totalul semifabricatelor folosite
pentru obţinerea diverselor produse sunt realizate prin turnare din diferite mărci de oţeluri. Oţelurile

4
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
destinate pieselor turnate trebuie să prezinte proprietăţi de turnare acceptabile şi să asigure
caracteristicile mecanice impuse de condiţiile de solicitare ale acestor piese. Noul sistem de
simbolizare reglementat prin SR EN 10027 prevede la fiecare marcă de oţel posibilitatea de a fi
utilizat şi ca oţel pentru piese (semifabricate) turnate, caz în care simbolul mărcii are ataşată la
început litera G în prezent simbolizarea o ţelurilor de uz general pentru piese turnate se face cu
ajutorul a două numere, reprezentând valorile minime ale limitei de curgere Re şi rezistenţei la
tracţiune Rm (de exemplu, oţelul G 230 − 450este un oţel pentru piese turnate cu Re≥230 N/mm2
şi Rm ≥450 N/mm2 ).
c1.) Oţeluri carbon turnate în piese: ex. OT 400, OT 450, T 500, OT550, OT600
Notare: OT + valoarea rezistenţei minime la tracţiune [daN/mm2]+ grupa oţelului (1,2,3).
Ex. OT 400-1 conform STAS 600-82 (înlocuit cu SR EN 10293:2005-Oţeluri turnate pentru utilizări
generale)
c2) Oţeluri slab aliate şi aliate turnate în piese: ex. T20Mn14, T35Mn14, T40Mn11,
T40MnNi07,…
Notare: T (turnat)+(procentul mediu de C în sutimi)+simbolurile elementelor de aliere + conţinutul
mediu în elementul principal de aliere în zecimi de procente.( conform STAS 1773-82 înlocuit cu
SR EN 10293:2005-Oţeluri turnate pentru utilizări generale).

D. Principalele domenii de utilizare[1; 3]

Marca de Principalele domenii de utilizare Caracteristici

oţel speciale
Oţeluri deformate plastic
STAS 500-80 înlocuit cu SR EN 10025
Oţeluri carbon de uz general pentru construcţii
OL 30 Elementele de structuri metalice de uz general supuse la solicitări
mici, ca : plăci de fundaţie, parapete de scări, balustrade, flanşe
montate pentru recipienţi de presiune joasă,multe ţevi
OL 32 Elemente de construcţii metalice şi mecanice de uz general supuse usor sudabil
la solicitări moderate, ca : suporţi, rame, carcase şi capace,
elemente de rigidizare, tiranţi, armături, nituri,flanşe, piese
ambutisate la cald şi la rece, lanţuri.
OL 34 Elemente de structuri portante de maşini agricole, tiranţi, suporţi, usor sudabil
clicheţi, organe de asamblare, lanţuri, armături, cârlige de
tracţiune, piese ambutisate la cald şi la rece, oţel beton, plase
sudate pentru beton armat.
OL 37 -Elemente portante de construcţii metalice sudate sau îmbinate cementabil,
prin alte procedee, ca: ferme, poduri de şosea şi cale ferată, sudabil
rezervoare, stâlpi, elemente de structuri portante de maşini şi
utilaje, batiuri sudate, organe de maşini supuse la tensiuni
moderate, lanţuri, plase sudate pentru beton armat.
-Recipienţi şi aparate sub presiune ce lucrează la temperaturi
scăzute;
-Lanţuri navale;
-Ţevi sudate pentru instalaţii şi construcţii metalice, profile
formate la rece
OL 42 Organe de maşini supuse la solicitări moderate, ca: biele manivele, înca cementabil,
axe şi arbori, roţi dinţate, piese canelate şi filetate, oţel beton, sudabil
forme metalice solicitate uşor. Piese în mişcare de importanţă
redusă
OL 44 Elemente de construcţii metalice sudate, supuse unor solicitări sudabil
mecanice relativ ridicate şi care trebuie să prezinte o suficientă

5
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
Marca de Principalele domenii de utilizare Caracteristici
oţel speciale
garanţie faţă de ruperea fragilă.
-Piese de maşini supuse la solicitări mari, de exemplu: axe, arbori
cotiţi, parghii de comandă, bolţuri, roţi dinţate necălite puţin
solicitate-trebuind să aibă o duritate naturală, făra tratament
termic.
-Elemente de structuri portante la tractoare şi maşini agricole.
OL 52 Elemente de contrucţii metalice puternic solicitate, ca: stâlpi sudabil
pentru linii electrice aeriene, căi de rulare, macarale, şasiuri de
autovehicule, rezervoare de mare capacitate.
OL 50 Elemente de construcţii mecanice supuse la solicitări mecanice necementabil,
ridicate, ca: bare de tracţiune, arbori drepţi şi cotiţi, arbori pentru greu sudabil
pompe şi turbine, cârlige pentru macarale, menghine, şuruburi de
precizie, piuliţe, volanţi, scule pentru regim uşor de aşchiere, roţi
dinţate pentru viteze periferice mici.
OL 60 Elemente de construcţii mecanice supuse unor solicitări mecanice calibil, se poate
ridicate, ca: arbori drepţi şi cotiţi, şuruburi de precizie, scule, roţi îmbunătăţi
dinţate pentru viteze periferice moderate.
OL 70 Organe de maşini supuse la uzură, ca: arbori canelaţi, pene, calibil, se poate
cuplaje, roţi dinţate, melci pentru sport, fusuri pentru prese, cuie îmbunatăţi
de centrare, roţi de lanţ. Pentru scule
STAS 880-88 înlocuit cu SR EN 10083-2:
Oţeluri carbon de calitate pentru tratament termic si oţeluri carbon superioare
OLC 8 Cuzineţi
OLC 10 Piese cementate cu rezistenţă redusă în miez, ca : şaibe, clicheţi, normalizat/
furci, tije, pene de ghidare, culbutoare, supape, discuri, eclise, cementare
bucşe şi role pentru lanţuri de tracţiune. (carburare)
OLC 15 Piese cementate cu rezistenţă redusă în miez, ca : bolţuri, pârghii, normalizat/
chei, pene de ghidare. cementare
OLC 20 Piese cementate cu rezistenţă redusă în miez, ca : bolţuri, şaibe, normalizat/
bucşe. cementare
OLC 25 Piese tratate termic, slab solicitate, ca :axe,buloane, manşoane, normalizat/
arbori, flanşe. îmbunătăţit
OLC 30 Piese tratate termic, cu utilizări diverse în industria constructoare normalizat/
de maşini. îmbunătăţit
OLC 35 Piese tratate termic, mediu solicitate, ca : arbori cotiţi cu normalizat/
dimensiuni mici, biele, butuci sudaţi pentru roţi, cilindri de prese, îmbunătăţit
bandaje.
OLC 40 Piese tratate termic, cu utilizări diverse în industria constructoare normalizat/
de maşini. îmbunătăţit
OLC 45 Piese tratate termic, de rezistenţă ridicată şi tenacitate medie, ca : normalizat/
discuri de turbină, arbori cotiţi, biele, coroane dinţate, volante, roţi îmbunătăţit
cu clichet, pene de ghidaj, melci, pene, flanşe oarbe.
OLC 50 Piese tratate termic, puternic solicitate, ca : roţi dinţate, bandaje, normalizat/
coroane, arbori, bolţuri de lanţ. îmbunătăţit
OLC 55 Piese tratate termic, cu rezistenţă ridicată, dar fără solicitări mari normalizat/
la scc, ca : pinioane, tije came. îmbunătăţit
OLC 60 Piese tratate termic, cu proprietăţi de rezistenţă ridicată combinată normalizat/
cu elasticitate, ca : excentrice, bandaje, bucşe elastice, roţi dinţate. îmbunătăţit

6
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
Marca de Principalele domenii de utilizare Caracteristici
oţel speciale
STAS 8183-80
Oţeluri pentru ţevi fără sudură, de uz general
OLT 35 -Ţevi şi conducte pentru utilizări curente: industria petrolieră,
ştuţuri, turle de foraj.
-Instalaţii care funcţionează la temperaturi scăzute în industria
chimică şi alimentară
-Piese pentru cazane energetice, supuse la solicitări mecanice în
regim de temperaturi ridicate (200-4000C)
OLT45 -Ţevi şi conducte pentru utilizări curente: industria petrolieră,
energetică, ştuţuri, turle de foraj.
-Piese pentru cazane energetice, schimbătoare de căldură supuse
la solicitări mecanice în regim de temperaturi ridicate (200-
4000C), care lucrează la presiuni mai ridicate ca în cazul oţelului
OLT 35k.
OLT65 -Instalaţii care funcţionează la temperaturi scăzute în industria
chimică şi alimentară , la presiuni mai ridicate ca în cazul
oţelului OLT 35k.
-Conducte pentru industria petrolieră.
-Ţevi pentru presiuni ridicate pentru industria petrolieră şi
chimică
STAS 791-88 înlocuit cu SR EN 10083-2
Oţeluri aliate pentru tratamente termice, destinate construcţiei de maşini
15Cr9 Bolţuri pentru pinioane , culbutori, arbori came, axe planetare, călire,
(15 Cr 08) buce, axe planetare, bucşi, roţi dinţate revenire joasa
40Cr10 Roţi de antrenare, arbori, tije de pistoane, discuri de fricţiune, călire,
supape de admisie revenire înalta
40BCr10 Roţi de antrenare, arbori, tije de pistoane, discuri de fricţiune, călire,
supape de admisie, arcuri de asamblare revenire înalta
18MnCr11 Bolţuri, pistoane, arbori cu came, roţi dinţate călire,
revenire joasa
20MnCr12 Oţel economic pentru organe de maşini şi piese la care este călire,
necesară o adâncime mare de călire, roţi dinţate mijlocii, axe revenire joasa
etc.
20TiMnCr12 călire,
Roţi dinţate pentru maşini grele, arbori, axe, arbori cu came
28TiMnCr12 revenire joasa
19MoCr11 Înlocuitor parţial al oţelurilor Cr-Ni pentru organe de maşini: călire,
angrenaje, piese de articulaţii, arbori, axe, bolţuri, bucşe, revenire joasa
manşoane de cuplaje
17CrNi16 Roţi dinţate, roţi de lanţ şi alte piese pentru industria de călire,
autoturisme revenire joasa
20MnCrSi11 Organe de maşini - Oţel economic, înlocuitor parţial al oţelului călire,
34MoCr11 revenire înalta
25MnCrSi11 Organe de maşini - Oţel economic, înlocuitor parţial al călire,
oţelurilor 34MoCr11, 42MoCr11, 40CrNi12 revenire înalta
etc.
STAS 3583-87 înlocuit cu SR EN 10088-1
Oţeluri rezistente la coroziune, refractare şi rezistente mecanic la temperaturi
7AlCr130 Elemente de maşini şi utilaje care lucrează la temperaturi înalte călire,
(250…4500C) în industria chimică revenire
10Cr130 Piese cu plasticitate mărită care se supun la solicitări de şoc. călire,

7
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
Marca de Principalele domenii de utilizare Caracteristici
oţel speciale
20 Cr130 Scuturi pentru turbine hidraulice, palete pentru turbine revenire
2NiCr185 Elemente de utilaje tehnologice care lucrează la temperaturi
ridicate si medii puternic corosive
5NiCr180 Elemente şi piese pentru utilaje şi instalaţii tehnologice care calire
(10NiCr180) lucrează în medii corosive
etc.

STAS 795-88/SR EN 10089:2003/SR EN10132-4:2001/SREN 10270-1,2,3

Oţeluri pentru arcuri
OLC 65A OLC Arcuri de solicitare mică, de tip spirala elicoidal şi în foi. călire cu
75 A Arcuri de supape, şaibe Grower revenire
OLC 85 A Arcuri de solicitare medie, de tip spirala elicoidal şi în foi. călire cu
Inele de fixare pentru rulmenţi. revenire
40Si17A Arcuri de solicitare medie, în foi sau elicoidale, pentru material călire cu
51Si17A rulant, plăci elastice revenire
56Si17A
etc.
Oţelurile turnate
STAS 600-82 înlocuit cu SR EN 10293:2005
Oţeluri carbon turnate în piese
OLT450 Roţi dinţate slab solicitate revenire,
OLT500 Carcase de reductor normalizare
OLT 600
STAS 1773-82 înlocuit cu SR EN 10293:2005
Oţeluri slab aliate şi aliate turnate în piese
T35Mn14 Roţi dinţate slab solicitate imbunatatire
T30SiMn12
t35MoCrNi08

Diverse exemple (cu simbolizare dupa STAS):

1. table, benzi, profile U, L,I formate la rece: OL 37, OL44, L42,
2. elemente de fixare şi asamblare: şaibe plate, şaibe de siguranţă, splinturi…OL 34, OL 37
3. execuţia arborilor [2]:
a. OL 50; OL 60; OL 70 (când nu se tratează termic)
b. OLC 35; OLC45; OLC 60, arbori cu capacitate portanta mare
c. 40Cr10; 40CrNi12; 35CrNi15, 28TiMoCr12etc. : arbori cu dimensiuni reduse
puternic solicitaţi
d. OLC20; 15Cr07; 13CrNi35; 21TiMoCr12 etc: arbori pentru turaţii înalte şi foarte
înalte şi puternici solicitaţi.
4. execuţia roţilor dinţate: [2]
a. OL 42; OL 50; OL60; OT 45; OT 50-foarte slab solicitate
b. OLC55; OLC45; 35Mo16; 40Cr10 (îmbunatatite) - slab solicitate, viteze mici,
presiuni specifice mici, cu sau fară şoc
c. OLC15; OLC10-cementate şi călite în suprafaţă; slab solicitate, viteze mijlocii, şoc
d. 41CrNi12; 40Cr10; 41 MoCr11 (îmbunătăţit global) – solicitari medii, presiuni
specifice mari, fără şoc;
e. OLC 40S; OLC 45 S, 40cr10; 41MoCr11-(îmbunătăţite si călite superficial): mediu
solicitate, viteze periferice mijlocii, presiuni specifice mari, şoc
f. 13CrNi30; 15CrNi15; 10MoCr10, 15Cr08 (cementate, 38MoCrAl09 (îmbunataţit):
greu solicitate, viteze periferice mijlocii, presiuni specifice mari, şoc

8
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
g. 15Cr08; 13CrNi30 oţeluri de cementare (calite si revenite la 58…63HRC). OLC45;
40Cr10; 41CrNi12-(călite în adâncime şi revenire 45…55HRC)-melci şi arbori
melcaţi

2.1.2. FONTE TURNATE in piese

Fontele – aliajele fier –carbon de la 2,11 la 6,67% C
Fonte de turnatorie: aliaje Fe – C conţinând peste 2% C şi cu alte elemente obişnuite:
siliciu, mangan, sulf şi fosfor, destinate pieselor turnate, in a căror structura apare grafitul
A). Clasificare
Clasificare dupa forma grafitului:
1. Fonte cenuşii – grafit lamelar; [+ vermicular]
2. Fonte maleabile – grafit in cuiburi;
3. Fonte cu grafit nodular
B). Fonte cenuşii – grafit lamelar
Compoziţie: 2,8 – 3,5% C (general); 0,5 – 3,5% Si; 0,1 – 1% P; 0,02 – 0,15% S;
Se toarnă foarte bine si se prelucreaza prin aschiere, fiind ieftine.
Notare: STAS 568 – 82: Fc + Rm (rezistenţa minima la tracţiune)[N/mm2]
Ex. Fc100, Fc150, ..., Fc400
înlocuit cu
SR EN 1561:1999 (Turnătorie. Fonte cu grafit lamelar)
Simbolizarea alfanumerica: EN-GJL - Rm [N/mm2]
Ex. EN-GJL-100, 150, ..., 350
Exista şi exprimare numerica şi prin duritate
C). Fonte maleabile
Conţin grafit sub forma aglomerata neregulata – in CUIBURI (GM)
Se obţin prin tratament termic – RECOACERE DE MALEABILIZARE – aplicat unor fonte albe.
Se poate prelucra bine prin aşchiere, are proprietăţi mecanice apropriate de ale otelului.
Clasificare – după structura matricii metalice
1. Fonte maleabile cu miez negru, Rm = 300 – 550 N/mm2
2. Fonte maleabile cu miez alb, Rm = 270…570 N/mm2
3. Fonte maleabile cu miez perlitic, cele mai rezistente fonte maleabile: Rm=450…650N/mm2
Notare:
STAS 569 – 79: Fmn+ Rm [N/mm2]
Fma+ Rm [N/mm2]
Fmp+ Rm [N/mm2]
Ex. Fma400; Fmn370; Fmp600
înlocuit cu: SR EN 1562:1999 Turnatorie. Fonta maleabila
I – fonte decarburate (miez alb)
EN-GJMW- Rm [N/mm2] – A (ductibilitatea) [%]
Ex. EN-GJMW-350-4, EN-GJMW-550-4
II – fonte nedecarburate (~ miez negru)
EN-GJMB- Rm [N/mm2] – A [%]
Ex. EN-GJMB-300-6; EN-GJMB-500-5.
D). Fonte cu grafit nodular
Sunt fonte cu aprox.3.5% C, cu grafitul în noduli obţinut prin modificare.
Prezintă proprietăţi mecanice la fel de bune ca oţelul şi se toarnă la fel de bine ca fonta cenuşie.
Datorită rezistenţei mecanice foarte mari, fontele modificate şi cele cu grafit nodular se folosesc
pentru piese importante ca arbori cotiţi, roţi dinţate, matriţe, precum şi ca înlocuitor al fontelor
maleabile şi al oţelurilor şi al metalelor neferoase.
Notare:

9
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
STAS 6071 – 82: Fgn - Rm [N/mm2] - A[%]
Ex. Fgn700-2; Fgn370-17
înlocuit cu SR EN 1563:1999: EN-GJS- Rm [N/mm2] – A [%]
Ex. EN-GJS-350-22, EN-GJS-350-22-LT (rezilienta determinata la rece).

E. Exemple de utilizare a fontelor[1; 3, 4]

Fontele au rezistenţă mecanică mai redusă decât oţelurile, dar conferă roţilor dinţate
amortizare la vibraţii şi calităţi mai bune antifricţiune
-Fonte cenuşii cu grafit lamelar: (Fc 200; Fc400)
-Angrenaje cu funcţionare slab solicitate
-Angrenaje cu funcţionare lentă, roţi de schimb cu funcţionare rară, angrenaje silenţioase.
-Roată melcată, sau numai coroana pentru viteze de alunecare v<2m/s
-Carcase
-Fonte maleabile alba: piese cu greutate până la 1kgf, cu grosimea pereţilor uniformă (3…20mm):
lanţuri, roţi, chei
-Fonta maleabilă neagră: piese cu grosimea pereţilor mai mare şi inegală (3…40mm: tamburi de
frână, carcase, diverse piese mărunte
-Fonta maleabilă perlitică: ex. Fmp 700-2, angrenaje deschise, roţi dinţate
-Fonte cu grafit nodular: arbori cotiţi, roţi dinţate, matriţe, piese de turbine

2.2. METALE SI ALIAJE NEFEROASE [1; 2]

Metalele, în afară de fier, sunt cunoscute ca metale neferoase.
Metale uşoare: greutatea specifică < 3,8daN/dm2
Metale grele: greutatea specifică > 3,8daN/dm2
Exemple de metale neferoase: cuprul (Cu); aluminiul (Al); zincul (Zn), cositorul (Sn); plumbul
(Pb), magneziu (Mg).
2.2.1.Cupru şi aliajele de cupru [2]
Cu-culoare roşie, este maleabil, ductil, se trage în foi subţiri, conduce căldura şi electricitatea.
-Cupru electrolitic - pentru conductori electrici şi aliaje
-Cupru rafinat – pentru bare, table, benzi şi ţevi, piese turnate
Aliajele cuprului:
 Bronzuri = aliaje cupru + cositor
Notare: Bz + conţinutul procentual de cositor+T (turnat) pentru aliajele Cu-Sn
CuSn14 (vechi Bz 14 T), CuSn12 (Bz 12T), CuSn10 (Bz 10T)..
Bz + conţinutul procentual de cositor+ZnT pentru aliajele Cu-Sn-Zn şi Cu-Sn-Zn-
Pb
CuSn10Zn2(vechi Bz10ZnT); CuSn9Zn5 (vechi Bz9Zn T)...
STAS 197/1-80, STAS 197/2-83 înlocuit cu SR EN 1982:1999 –Cupru şi aliajele cuprului.
Lingouri şi piese turnate.
 Bronzuri de aluminiu = aliaje cupru + aluminiu (7…11%)
Notare: Bz+Al+conţinutul mediu de Al+ simbolurile elementelor de aliere +T (turnatorie)
Cu Al 9 (vechi BzAl9T); Cu Al 9Fe5Ni5 (BzAl9FeNiT); Cu Al 10 Mn2Fe3 (BzAl10MnT)
STAS 198/1-1989 înlocuit cu SR EN 1982:1999 –Cupru şi aliajele cuprului. Lingouri şi piese
turnate.
 Alame = Aliaje cupru + zinc (fără plumb, cu plumb, speciale)
Notare: Alame fără plumb: Cu Zn 5; Cu Zn10,….Cu Zn 40
Alame cu plumb: Cu Zn39 Pb2; Cu Sn39 Pb2; ..Cu Zn40 Pb1
Alame speciale: Cu Zn28 Sn1; Cu Zn 40Mn..
STAS 95-90 Aliaje cupru-zinc deformabile. Mărci
2.2.2 Aluminiu şi aliaje de aluminiu
B1. Aliaje de turnătorie

10
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
B2. Aliaje deformabile
Clasificarea aliajelor de aluminiu de turnătorie se face după mai multe criterii:
-felul turnării: ATN(turnate în amestec de formare); ATC (turnate în cochilii); ATP
(turnate sub presiune)
-elementul principal de aliere
-compoziţia chimica
Notare: ATN Cu4Si; ATC Si4MnMg; ATP Si7MgFe
STAS 201/2-80 înlocuit cu SR EN 1676:1998 Aluminiu şi aliajele aluminiului. Piese turnate.
-Siluminul-aliaj de turnătorie: aliaj Al+Si - cea mai buna turnabilitate
-Duraluminiul (dural) aliaj deformabil: Aliaje Al – Cu – Mg – Mn: conţine 92…96%
aluminiu, 2 – 5.2% Cu; 0.2 – 1.8% Mg; 0.2 – 1.2% Mn. Se laminează uşor iar prin călire îşi
măreşte duritatea (aplicaţii în industria de automobile şi avioane);
-Electronul (aliaj deformabil)-este foarte uşor, se prelucrează bine, se foloseşte în industria
aeronautică.
2.2.3. Exemple de utilizare a metalelor si aliajelor neferoase
-Bronzurile: au proprietăţi de antifricţiune superioare, rezistenţă mare la coroziune şi se
prelucrează uşor.
-Bronzurile se utilizează la angrenaje melcate în special pentru roata melcată.
-Bronzurile cu staniu sunt recomandate pentru viteze mari de alunecare şi presiuni de
contact mici,
-Bronzurile cu aluminiu şi adaos de fier. iar uneori de mangan şi nichel, se folosesc în
special ca material de antifricţiune la presiuni înalte, însă pentru viteze mici sau medii de alunecare
-Duraluminiu are aplicaţii în industria de automobile şi avioane;
-Aluminiul şi aliajele lui sunt folosite în industrie datorită rezistenţei sale la oxidare,
proprietăţilor mecanice bune şi densităţii sale mici. Aluminiul este folosit în industria
aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un material uşor şi rezistent. Datorită
proprietăţilor electrice bune, aluminiul este folosit şi ca material pentru conductori.

3. MATERIALE NEMETALICE
În construcţia maşinilor agricole sunt utilizate şi materialele nemetalice, cum ar fi: lemnul,
materiale plastice (textolitul, PVC, poliamidă, lignofol), carton, ceramică, pâslă, cauciuc etc.
Exemple de utilizare a materialelor nemetalice:
-lemnul: platforma de lemn la remorci agricole; obloane etc.
-textolit sau lignofol: roţi dinţate în angrenaj cu roţi din fontă
-poliamida: roţi dinţate cu viteze mari de alunecare şi utilizate în medii puternic agresive;
-material textil, pâslă, cauciuc: granituri, prelate, perdele etc.

4. ALEGEREA MATERIALELOR PENTRU APLICAŢIILE TEHNICE[5]

La alegerea materialelor pentru o aplicaţie tehnică trebuie avute în vedere două principii:
* materialele selectate trebuie să posede proprietăţile fizico-chimice, mecanice şi tehnologice
corespunzătoare cerinţelor impuse de aplicaţia în care sunt utilizate;
* materialele alese trebuie să conducă la soluţii tehnice de rezolvare a aplicaţiei care să fie
convenabile economic, adică să poată fi transpuse în practică cu cheltuieli acceptabile privind
elaborarea materialelor, obţinerea semifabricatelor şi realizarea produselor impuse de aplicaţie.
În scopul facilitării alegerii lor pentru diverse aplicaţii tehnice, s-a recurs la împărţirea
materialelor în două mari clase:
 materialele structurale (materialele de construcţie) sunt cele la care caracteristicile
de rezistenţă mecanică sunt cele mai importante, ele fiind destinate confecţionării elementelor
(pieselor, componentelor) supuse la solicitări mecanice; în lucrarea de faţă, adresată în principal
celor care se pregătesc sau care lucrează în domeniul ingineriei mecanice, sunt tratate cu precădere
materialele din această clasă: materialele metalice (oţeluri, fonte şi aliaje neferoase), materialele pe

11
 Suport de curs – “Alegerea materialelor”
bază de substanţe macromoleculare, materiale ceramice şi sticlele, lemnul şi materialele
compozite;

 materialele funcţionale sunt cele la care caracteristicile cele mai

importante sunt de natură electrică, magnetică, optică, chimică, etc., ele
trebuind să asigure îndeplinirea rolului funcţional al unor elemente (piese,
componente) pentru electrotehnică, electronică, automatică şi informatică,
tehnica măsurării, detecţia şi înregistrarea semnalelor de diverse naturi fizice,
etc.; materialele din această clasă (materialele semiconductoare, materialele magnetice,
materialele ceramice cu proprietăţi piezoelectrice, polimerii pentru cristale lichide, ceramicele
electrooptice, materialele conductoare şi superconducoare, etc.) nu au făcut obiectul acestei lucrări.

4.1 Criteriile şi metodele de selecţie ale materialelor

Prima etapă care trebuie parcursă la alegerea materialelor adecvate realizării unui produs
constă în cunoaşterea tuturor condiţiilor tehnice ce definesc funcţionalitatea lui şi comportarea sa
în exploatare:
• condiţiile privind solicitările mecanice la care este supus produsul: complexitatea
sistemului de solicitare (solicitări simple, de tip întindere compresiune, încovoiere simplă sau
forfecare pură, sau solicitări compuse), intesitatea solicitărilor, caracterul static sau dinamic al
aplicării acestora,
caracterul variabil în timp sau constant al solicitărilor (care implică apariţia sau nu a fenomenului de
degradare prin oboseală), posibilitatea ca solicitările să genereze fenomene de pierdere a stabilităţii
unor componente ale produsului (a căror evitare impune asigurarea unor anumite rigidităţi ale
componentelor), condiţiile termice în care se aplică solicitările (solicitări la temperaturi scăzute,
solicitări în condiţii de temperatură normală sau solicitări în condiţii termice care determină
manifestarea fenomenului de fluaj), condiţiile de mediu în care se aplică solicitările (mediu de lucru
neutru, mediu corosiv sau abraziv) etc.;
• condiţiile privind caracteristicile fizice ale materialului produsului, care determină sau
influenţează îndeplinirea funcţiilor pentru care acesta este realizat: densitatea, fuzibilitatea,
rezistivitatea electrică, conductibilitatea termică, dilativitatea termică etc.;
• condiţiile privind precizia dimensională a produsului şi calitatea suprafeţelor acestuia;
• condiţiile privind fiabilitatea şi mentenabilitatea produsului, fiabilitatea fiind
proprietatea produsului exprimată prin probabilitatea ca acesta să-şi îndeplinească funcţiile în
condiţii prescrise, în cursul unei perioade de timp date, iar mentenabilitatea fiind proprietatea
produsului exprimată prin probabilitatea ca acesta să poată fi supravegheat, întreţinut şi reparat
într-o anumită perioadă de timp.
În prezent, în gama condiţiilor tehnice ale produselor industriale se includ şi cele privind
protecţia oamenilor şi mediului înconjurător (condiţiile ecologice) şi condiţiile privind
reciclabilitatea (proprietatea produsului scos din uz de a putea fi transformat în deşeuri
reintegrabile în natură sau valorificabile prin procese tehnologice de realizare a unor noi produse).

In tabelul 1 sunt prezentate principalele caracteristici tehnice ale materialelor comerciale si

principalele date privind simbolizarea materialelor metalice uzuale.

12
Suport de curs – “Alegerea materialelor”

unde:  - densitatea
Rm - rezistenţa la tracţiune;
E - modulul de elasticitate longitudinală
KR - Rezistenţa mecanică specifică

13
Suport de curs – “Alegerea materialelor”

14
Suport de curs – “Alegerea materialelor”

15
Suport de curs – “Alegerea materialelor”

16
Suport de curs – “Alegerea materialelor”

BIBLIOGRAFIE
[1] – Catalogul Standardelor Române 2008 - ASRO
[2] – G.S. Georgescu, :”Îndrumar pentru atelierele mecanice”, Editura Tehnica, Bucureşti, 1978
[3] – Florin Teodor Tănăsescu, s.a., Agenda Tehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990
[4] – I.. Crudu, ş.a., Atlas. Reductoare cu roţi dinţate, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982
[5] - Prof.dr.ing. Gh. Zecheru. Conf. dr.ing. Gh. Drăghici, „Elemente de stiinta si ingineria
materialelor” Volumul 2, Editura ILEX şi Editura Universităţii din Ploieşti, 2002
*** Standarde diverse

17