Sunteți pe pagina 1din 8

I. INTRODUCERE. NOȚIUNI.

DEFINIREA CONTRACTELOR SPECIALE

Potrivit art. 1166 NCC, contractul – este definit ca fiind: "acordul între două sau mai
multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic."1
Datorită dezvoltării și evoluției societății umane în general, asistăm la o înmulțire și
diversificare a contractelor care se încheie atât între persoane fizice, cât și între persoane
juridice.
Noțiunea de contracte speciale – reprezintă o verigă intermediară între teoria generală
a obligațiilor, care fixează regulile de formare și de executare a contractelor în manieră
generală și abstractă, și contractul inividual care leagă în mod concret două sau mai multe
persoane.2

II. CONTRACTUL DE MANDAT. NOȚIUNI. CARACTERE, FORMĂ

Potrivit art. 2009 NCC:"mandatul este contractul prin care o parte numită mandatar
se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită
mandant.3
Prin urmare, părțile contractului de mandat sunt:
- mandantul (persoană fizică sau juridică), ce împuternicește o altă persoană să încheie acte
juridice în numele și pe seama sa;
- mandatarul (persoană fizică sau juridică), ce se obligă să încheie acte juridice în numele
mandantului.
Actul juridic reprezintă în sine o manifestare de voință cu intenția vădită de a produce
efecte juridice.
În ceea ce privește contractul de mandat, manifestarea de voință care face obiectul
obligației mandatarului urmează să producă efecte juridice în patrimoniul mandantului, chiar
dacă voința pentru încheierea contractului respectiv a fost formată și exprimată de mandatar.

Sediul materiei
Îl reprezintă art. 2009 – 2071 din Noul Cod Civil, iar principalele caractere juridice ale
contractului de mandat sunt următoarele:
- este un contract consensual – în sensul că devine posibil prin simplul acord de voință al
părților.
Sub acest aspect, art. 2013 NCC statuează faptul că, contractul de mandat poate fi
încheiat în formă scrisă, autentică, sub semnătură privată sau verbal.
- este un contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros – mandatarul nu este remunerat pentru
serviciile prestate mandantului.
- este un contract unilateral – dacă mandatul este cu titlu gratuit, născând obligații doar în
sarcina mandatarului.
- este un contract sinalagmatic – dacă mandatul are un caracter oneros, ambele părți având
atât drepturi, cât și obligații izvorâte din contract.
- este un contract încheiat intuitu personae – bazându-se pe încrederea pe care mandantul o
are în mandatar.

1
Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic.
2
Florin Moțiu – Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 7.
3
Răzvan Dincă – Contracte civile speciale în noul Cod civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 224.
1
Clasificare
Mandatul poate fi:
- cu reprezentare
- fără reprezentare
Mandatul este cu reprezentare – atunci când mandatarul încheie actul juridic nu
numai pe seama mandantului, ci și în numele acestuia.
Mandatul este fără reprezentare – atunci când mandatarul încheie actul în nume
propriu, dar pe seama mandantului.4

III. REPREZENTAREA. DELIMITAREA ÎNTRE MANDATUL


CU ȘI FĂRĂ REPREZENTARE

Reprezentarea – este definită ca fiind mecanismul prin care o persoană denumită


reprezentant încheie un contract pe seama și în numele altei persoane denumită reprezentat¸
în contul căreia iau naștere drepturile și obligațiile decurgând din acel contract.
Particularitatea reprezentării constă în aceea că efectele actului juridic încheiat se
transferă în mod direct și imediat asupra persoanei reprezentatului, în timp ce misiunea,
sarcina reprezentantului s-a încheiat.
Deosebirile între contractul cu reprezentare și contractul fără reprezentare constau în:
În cazul mandatului cu reprezentare, mandatarul se obligă să încheie acte juridice în
numele și pe seama mandantului, care îi conferă această împuternicire, acest drept.
Astfel:
- reprezentantul intervine în numele reprezentatului, deci el exercită drepturile acestuia din
urmă;
- reprezentantul acționează pe seama reprezentatului, deci el îl angajează direct pe acesta.5
În cazul mandatului fără reprezentare, acesta reprezintă un contract în baza căruia
mandatarul are dreptul de a încheia acte juridice în nume propriu, dar pe seama mandantului.
Astfel:
- acționând în nume propriu, mandatarul se angajează personal față de terții contractanți;
- acționând pe seama altuia, mandatarul exercită drepturile altuia, respectiv cele ale
mandantului.
În ceea ce privește condițiile reprezentării în cazul mandatului cu reprezentare acestea
sunt următoarele:
- să existe puterea de reprezentare de către mandatar a mandantului;
- să existe intenția clară de a reprezenta;
- să existe voința proprie a reprezentatului.

IV. MANDATUL CU REPREZENTARE

A. Definiție
Contractul de mandat cu reprezentare – este definit ca fiind acel contract prin care o
persoană (mandatar) se obligă să încheie acte juridice în numele și pe seama unei alte
persoane (mandant), care îi dă această împuternicire.

B. Caractere juridice
Principalele caractere juridice sunt:

4
Carmen – Nicoleta Bărbieru – Contracte civile speciale, Editura Universul Juridic,
București, 2016, p. 274.
5
Florin Moțiu – Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 246.
2
a) mandatul este, în principiu, un contract consensual, deoarece pentru încheierea lui valabilă
este suficientă simpla manifestare de voință a părților.
Contractul de andat poate fi încheiat în formă scrisă sau verbală.
b) mandatul poate fi gratuit sau oneros.
Mandatul dintre două persoane fizice este de regulă, cu titlu gratuit, în timp ce
mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activtiăți profesionale este cu titlu oneros
(remunerat).
c) mandatul este un contract intuitu persoane, deoarece se încheie în considerarea unor
persoane.
d) când mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter unilateral, deoarece creează obligații
exclusiv în sarcina uneia dintre părți (mandatar).
În cazul în care contractul este cu titlu oneros, mandatul devine bilateral
(sinalagmatic), fiecare dintre părți obligându-se.6

C. Delimitarea de alte contracte


- mandatul cu titlu oneros se deosebește de contractul de muncă și de contractul de
antrepriză, întrucât mandatarul încheie acte juridice și este reprezentantul mandantului, în
timp ce salariatul sau antreprenorul săvârșește acte sau fapte materiale și nu are calitatea de
reprezentant;
- contractul de mandat poate înceta prin revocare unilaterală, spre deosebire de contractul de
muncă și de antrepriză, unde, de regulă, acest caz de încetare nu operează;
- contractul de mandat se deosebește și de contractul de vânzare, deoarece vânzătorul este
proprietarul bunului vândut, în timp ce mandatarul vinde pentru mandant, trebuind să restituie
acestuia prețul primit.7

D. Forma
Potrivit art. 2013 alin. 1 NCC:"contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă,
autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta și din
executarea sa de către mandatar."
Conform alin. 2 al aceluiași art., mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus,
potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă
actului însuși.
V. CONDIȚII DE VALIDITATE

1. Capacitatea juridică
Potrivit art. 1298 NCC, în cazul reprezentării convenționale, atât reprezentantul, cât și
reprezentatul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul pentru care s-a dat puterea de
reprezentare.
În consecință, dacă reprezentarea izvorăște din contractul de mandat, atât mandantul,
cât și mandatarul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul pentru care se dă mandat.8
Capacitatea mandantului se apreciază în funcție de natura actului juridic pe care
urmează să-l încheiere prin mandatar (act de administrare, act de conservare, sau act de
dispoziție).

6
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu – Instituții de drept civil în reglementarea noului cod civil,
Editura Hamangiu, București, 2012, p. 474 și următoarele.
7
Florin Moțiu – Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 249.
8
Răzvan Dincă – Contracte civile speciale în noul Cod civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 229.

3
În ceea ce îl privește pe mandatar, acesta trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul
pentru care reprezentarea a fost dată, deoarece în actele pe care le încheie în numele
mandantului, trebuie să exprime un consimțământ valabil.

2. Obiectul contractului
Mandatul poate avea ca obiect numai încheierea de acte juridice de către mandatar, pe
seama și în numele mandantului.
Obiectul trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate: să fie determinat sau
cel puțin determinabil, să fie licit și moral.
Acteel juridice cu caracter strict personal nu pot fi încheiate prin mandatar (testament,
căsătorie, etc.).

3. Forma și întinderea mandatului


Contractul de mandat poate fi încheiat:
- în formă scrisă
- în formă autentică
- sub semnătură privată
- în formă verbală.
În practică, se folosește ca instrument de probațiune a puterilor conferite mandatarului
un înscris denumit procură care provine numai de la mandant, este semnat numai de către
acesta și care constată un act unilateral al mandatului.
Mandatul tacit – atunci când rezultă din împrejurări care fac neîndoielnică voința
părților.
Mandatul poate fi:
- general
- special
Mandatul general – este mandatul pri care mandatarul este autorizat să efectueze doar
acte de conservare și de administrare.
Mandatul special – este mandatul prin care mandatarul poate efectua în mod expres
doar o simplă operațiune juridică (tranzacție, compromisuri, etc.).

4. Consimțământul
Întrucât în principiu, mandatul are caracter consensual, consimțământul părților nu
trebuie să îmbrace vreo formă specială, el trebuind să îndeplinească condițiile prevăzute de
lege pentru validitatea oricărei convenții.9
Potrivit legii, contractul de mandat devine anulabil atunci când consimțământul
mandatarului este viciat.
În ceea ce privește conflictul de interese, art. 1303 NCC prevede faptul că:"contractul
încheiat de un reprezentant aflat în conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la
cererea reprezentatului, atunci când conflictul era cunoscut sau trebuia să fie cunoscut de
contractant la data încheierii contractului.10

5. Durata și dovada mandatului


Mandatul se încheie ca orice alt contract pe durata prevăzută de părțile implicate. În
cazul în care părțile nu au prevăzut în mod expres un anumit termen, contractul de mandat
încetează în termen de 3 ani de la încheierea lui.
În ceea ce privește dovada mandatului, aceasta se face prin prezentarea înscrisului
contractului de mandat (a procurii).

9
Florin Moțiu – Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 252.
10
Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic.
4
În cazul mandatului tacit și în ceea ce îi privește pe terți, dovada se poate face prin
orice mijloc de probă admis de lege.
În practică, dovada mandatului se prezintă sub forma unui înscris derivat din contract
care poartă numele de procură sau împuternicire (ori de mandat).11

VI. EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT

Scopul contractului de mandat cu reprezentare este încheierea unui act juridic de către
mandatar în numele și pe seama mandantului.
Contractul de mandat va produce efecte juridice atât față de părțile contractului
(mandant și mandatar), cât și față de terți.

A. Efectele mandatului între părți


1. Obligațiile mandatarului
Acestea se regăsesc în art. 2017 – 2024 NCC și constau în:
a) obligația de a încheiea actul pentru care s-a dat mandatul – este principala obligație a
mandatarului. Dacă părțile nu au prevăzut altfel, aceasta are natura unei obligații de diligență.
Mandatarul trebuie să utilizeze toate mijloacele necesare pentru încheierea actului în cauză.12
Mandatul se prezumă a fi îndeplinit doar atunci când mandatarul a depus toate
eforturile pentru perfectarea actului juridic pentru care a fost împuternicit.
În cazul neîndeplinirii mandatului, culpa mandatarului se apreciază în mod diferit în
funcție de natura contractului (gratuit sau oneros).
Astfel, dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul trebuie să execute mandatul cu
diligența unui bun proprietar.
Dacă mandatul este cu titlu gratuit¸mandatarul are obligația de a-l îndeplini cu
diligența pe care ar manifesta-o în propriile afaceri.
În situația în care bunul deținut în baza mandatului piere în mod forțuit atunci
mandatarul nu va răspunde, chiar și în situația în care l-ar fi putut salva sacrificându-și
bunurile proprii.
b) obligația de a da socoteală pentru bunurile primite în executarea mandatului –
mandatarul este obligat să dea socoteală despre gestiunea sa și să remită mandatului tot ceea
ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat
mandatului.13
În situația în care mandatarul a utilizat în interes propriu sumele de bani datorare
mandantului, mandatarul este obligat să plătească dobânzi aferente acestor sume începând cu
ziua în care acestea au fost utilizate.
Pentru sumele nerestituite mandantului, dar neutilizate, mandatrarul datorează dobânzi
din ziua în care acesta a fost pus în întârziere.
c) obligația de a lua măsuri de conservare a bunurilor mandantului
O altă obligație instituită în sarcina mandatarului este aceea de a lua toate măsurile
necesare pentru conservarea bunurilor mandantului, prin exercitarea drepturilor mandantului
față de terți în situația în care bunurile primite pentru mandant prezintă semne de deteriorare
sau au ajuns cu întârziere.

11
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu – Instituții de drept civil în reglementarea noului cod
civil, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 478.
12
Răzvan Dincă – Contracte civile speciale în noul Cod civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 235.
13
Carmen – Nicoleta Bărbieru – Contracte civile speciale, Editura Universul Juridic,
București, 2016, p. 285.
5
De asemenea, tot ca o măsură de conservare, mandatarul, în caz de urgență, poate
dispune vânzarea bunurilor, acționând cu prudența unui bun proprietar.
d) obligația de a răspunde pentru obligațiile terților
În această situație, mandatarul va răspunde atunci când:
- mandatarul și-a asumat în mod expres obligația de a garanta îndeplinirea obligațiilor de către
terți;
- mandatarul a comis o culpă în alegerea terțului, insolvabilitatea acestuia fiindu-i sau trebuind
să îi fi fost cunoscută la data încheierii contractului cu acea persoană.
e) obligația de a răspunde pentru faptele persoanei substituite în executarea contractului
În principiu, mandatul trebuie executat personal de către mandatar, însă, cu toate
acestea, mandatarul este autorizat la substituire în baza unei stipulații exprese în contractul de
mandat, fie în anumite cazuri speciale prevăzute de lege, cu îndeplinirea anumitor condiții.
Aceste condiții sunt:
- mandatarul este împiedicat de împrejurări să execute personal mandatul;
- împrejurările respective trebuie să fi fost neprevăzute la data încheierii contractului;
- mandatarului trebuie să-i fie imposibil să-l înștințeze în prealabil pe mandant în legătură cu
aceste împrejurări în vederea obținerii acordului său pentru substituire;
- se poate prezuma că dacă ar fi cunoscut împrejurările care justifică substituirea, mandatarul
ar fi autorizat-o.14
În ceeace priveștee substituirea, pot exista mai multe situații:
a) mandantul permite transmiterea doar a unei părți din împuternicire;
b) mandantul permite cedarea integrală a împuternicirii;
c) mandantul îl autorizează pe mandatar să-și poată substitui doar o anumită persoană;
d) mandantul permite mandatarului să-și poată substitui orice persoană fără a-i indica ce
calități trebuie să aibă persoana respectivă;
e) mandantul permite mandatarului să-și poată substitui o terță persoană însă numai în
anumite situații prevăzute de lege.
Mandatarul este obligat să răspundă de faptele substituitului, dacă s-a făcut substituirea
numai în două situații:
1. dacă a efectuat substituirea fără să fi avut acest drept;
2. dacă a fost autorizată substituirea, fără indicarea persoanei substituitului, pentru diligența cu
care a ales persoana care l-a substituit și i-a dat instrucțiunile privind executarea mandatului.15
e) pluralitatea de mandatari – este definită ca fiind situația în care doi sau mai mulți
mandatari au prmiti împuternicire din partea aceluiași mandant pentru încheierea acelorași
acte juridice.
Din punct de vedere al formării contractului de mandat – dacă s-a stabilit ca
mandatarii să lucreze împreună, acceptarea mandatului doar de către unii împiedică formarea
contractului cu oricare dintre ei. Contractul de mandat este considerat a fi încheiat numai
atunci când toți mandatarii obligați să lucreze și să colaboreze împreună l-au acceptat.
În situația în care nu s-a stipulat în mod expres ca toți mandatarii să lucreze împreună,
se va forma câte un contract de mandat, separat pentru fiecare dintre aceștia.
Din punct de vedere al excecutării contractului de mandat – atunci când s-a stipulat ca
mandatarii să lucreze împreună, contractul cu terțul nu se încheiere decât dacă toți mandatarii
sunt de acord, în caz contrar, dacă nu s-a stipulat ca mandatarii să lucreze împreună, fiecare
dintre aceștia va putea să-l angajeze valabil pe mandant fără a fi nevoie de concursul celorlalți
mandatari.
Din punct de vedere al răspunderii pentru neexecutarea obligațiilor, mandatarii
obligați să lucreze împreună, vor răspunde solidar.
14
Răzvan Dincă – Contracte civile speciale în noul Cod civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013, p. 238 și următoarele.
15
Florin Moțiu – Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 258.
6
Din punct de vedere al încetării contractului de mandat, atunci când mandatarii
lucrează împreună, încetarea mandatului pentru unul din aceștia, duce la încetarea mandatului
pentru toți ceilalți, în caz contrar, atunci când nu lucrează împreună, încetarea contactului de
mandat nu are influențe și consecințe asupra celorlalți mandanți.

2. Obligațiile mandantului
a) obligația de despăgubire a mandatarului pentru cheltuielile făcute
Mandantul este obligat să-i asigure mandatarului mijloacele necesare în vederea
îndeplinirii și executării mandatului încredințat.
În cazul apariției vreunui prejudiciu pe durata executării mandatului, mandantul are
obligația de a-l despăgubi pe mandatar.
b) obligația de plată a remunerației
În cazul mandatului cu titlu oneros, mandantul are obligația de a-l remunera pe
mandatar, chiar și în eventualitatea în care mandatul nu a putut fi executat.
În situația în care există o aumită culpă a mandatarului, mandantul poate fi scutit de la
plata parțială sau chiar integrală a sumei stabilită ca remunerație pentru mandatar.

VII. EFECTELE MANDATULUI FAȚĂ DE TERȚI

1. Raporturile dintre mandant și terți


Dacă mandatarul va reuși, în fapt, încheierea actului juridic pentru care a fost
împuternicit, de drept, se vor crea raporturi juridice directe între mandant și terți.
Actele juridice încheiate de mandatar nu vor obliga pe mandant dacă s-au făcut cu
depășirea limitelor împuternicirii date acestuia. Ratificarea lor de către mandant va produce
efecte retroactive.16

2. Raporturile dintre mandatar și terți


Între terți și mandatar nu au loc raporturi juridice, ca urmare a faptului că mandatarul
este cel care contractează în numele, pe seama și reprezentarea mandantului.

VIII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE MANDANT

Contractul de mandant poate înceta în următoarele modalități:


a) revocare
b) renunțare
c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului sau mandatarului
d) expirarea termenului
e) realizarea condiției rezolutorii
f) pieirea bunului.

Revocarea
La baza contractului de mandat stă încrederea mandantului în mandatarm fapt care îi
permite mandatarului să-și formeze voința juridică și să anhajeze efecte juridice ce se vor
produce în patrimoniul mandantului.
În situația pierderii încrederii mandantului în mandatar, mandantul poate cere
revocarea mandatului. Revocarea se poate face în orice moment al contractului, indiferent

16
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu – Instituții de drept civil în reglementarea noului cod
civil, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 483.

7
dacă mandatul este cu titlu gratuit sau oneros și chiar dacă inițial părțile au declarat mandatul
irevocabil.
Revocarea poate fi atât expresă, cât și tacită sau prin înscris sub semnătură privată.

Renunțarea mandatarului la mandat


Renunțarea mandatarului trebuie să fie întotdeauna expresă, iar pentru a putea fi
opozabilă mandantului, trebuie notificată acestuia.
În cazul mandatului judiciar, mandatarul care renunță la împuternicire este obligat să
aducă aceasta la cunoștința mandantului și a instanței de judecată, cu cel puțin 5 zile înainte de
termenul imediat următor renunțării.

Moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului sau mandatarului


Potrivit art. 2035 din noul Cod civil, în caz de deces, incapacitatea sau faliment al
uneia dintre părți, moștenitorii ori reprezentanții acesteia au obligația de a informa de îndată
cealaltă parte și sunt obligați să continue executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă
să pună în pericol interesele mandantului ori ale moștenitorilor săi.17

IX. EFECTELE ÎNCETĂRII MANDATULUI

Atunci când mandatul încetează, mandatarul nu mai poate încheia niciun fel de acte
juridice în numele, pe seama și reprezentarea mandantului.
Ca urmare a încetării mandatului, în toate cazurile, mandatarul este obligat:
- să restituie mandantului procura primită;
- sa predea orice acte primit;
- să predea bunurile primite pentru executarea mandatului.18

X. FORMALITĂȚILE DE PUBLICITATE

Normele metodologice și instrucțiunile privind Registrele Unice ținute de Uniunea


Națională a Notarilor Publici din România, instituie în sarcina notarilor publici obligația de a
înscrie în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora
(RNNEPR) procurile care se folosesc în activitatea notarială: procurile date pentru încheeirea
actelor de dispoziție privind bunurile imobile (vânzare-cumpărare, donație, întreținere, rentă
viageră), a actelor de partaj, cele date în vederea reprezentării succesorale, etc.19

17
Florin Moțiu – Contractele speciale, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 263.
18
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu – Instituții de drept civil în reglementarea noului cod
civil, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 484.
19
Carmen – Nicoleta Bărbieru – Contracte civile speciale, Editura Universul Juridic,
București, 2016, p. 294.