Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra:” Studiul şi Tehnologia Materialului”

Dare de seamă la
practica de iniţiere

Secţia de prelucrare prin Strunjire

A efectuat: Boubătrîn C.
gr. MAIA-141
A verificat: prof. Trifan N.

Chişinău
2015
Introducere

Scopul acestei lucrări presupune studierea construcţiei strungului normal, dispoziti- velor şi
sculelor utilizate, formarea deprinderilor de ajustare a strungului şi lucrul practic la strung.

2
Cuprins

Principalele măsuri de tehnică a securităţii muncii...........................................................4

Capitolul I. Prelucrarea prin strunjire. Generalităţi..........................................................5

§ 1.1. Dimensiuni caracteristice…………………………...…………………….….5

Capitolul II. Studierea construcţiei strungului normal.....................................................6

§ 2.1. Tipuri de strunguri………………………………………………………....…8

Capitolul III. Mişcările de bază.......................................................................................8

Capitolul IV. Scule pentru prelucrarea prin aschiere.......................................................9

§ 4.1. Clasificarea cuţitelor de strung.......................................................................11

Capitolul V. Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire......................................11

Capitolul VI. Regimul de aşchiere.................................................................................12

Capitolul VII. Întocmirea procesului tehnologic şi executarea pieselor........................13

Bibliografie………………………………………………………….………………….15

3
Principalele măsuri de tehnică a securităţii muncii

În condiţiile prelucrării pieselor prin aşchiere pe maşini-unelte, existenţa pieselor şi a organelor în


mişcare, a aşchiilor, a conductoarelor electrice sub tensiune, a lichidului de răcire şi ungere poate pune
în pericol integritatea corporală a muncitorului.

Pentru înlăturarea accidentelor, în timpul prelucrării prin aşchiere, trebuie respectate cu stricteţe
principalele măsuri de tehnică a securităţii muncii, şi anume:

 să se controleze starea maşinii înainte de începerea lucrului, verificîndu-se toate manetele de


comandă şi îndeosebi dacă ambreiajul mişcării principale şi mecanismele de avans nu se pot
autocupla sau autodecupla, instalaţia de ungere şi răcire;

 să se controleze instalaţia electrică a maşinii-unelte; îndeosebi legătura cu pămîntul a


instalaţiei electrice şi integritatea izolaţiei conductoarelor, buna funcţionare a sistemelor de
blocare şi siguranţă electrică a maşinilor etc.;

 să se controleze buna fixare a piesei, a sculelor şi a dispozitivelor pe maşina-unealtă;

 să se folosească dispozitive de siguranţă şi de îngrădire a transmisiilor, a angrenajelor şi a altor


organe în mişcare;

 în timpul lucrului să se folosească dispozitive de protecţie împotriva aşchiilor: ecrane, ochelari;

 nu se admite frînarea organelor în mişcare cu mîna;

 nu se admite îndepărtarea aşchiilor cu mîna, ci cu un cîrlig special sau cu o perie;

 controlul stării sculei şi controlul prelucrării piesei nu se admite a fi făcute în timpul


funcţionării maşinii;

 în cazul rectificării se verifică integritatea dispozitivului de protecţie cores-punzător unghiului


de contact dintre piatră şi piesa care se prelucrează, funcţionarea exhaustorului de absorbţie a
prafului ce se produce în timpul lucrului şi protecţia contra granulelor care se desprind în
timpul lucrului din masa pietrei abrazive şi a aşchiilor incandescente de metal din piesa ce se
prelucrează ;

 hainele de protecţie (halatul sau şalopeta) să fie încheiate la toţi nasturii, manşetele să fie
strînse cu elastic, iar capul trebuie neapărat acoperit;

 locul de muncă trebuie ţinut în curăţenie şi ordine.

4
Capitolul I. Prelucrarea prin strunjire. Generalităţi

Strunjirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere pe maşini-unelte numite strunguri. La această
prelucrare, piesa execută mişcarea principală de aşchiere (mişcarea de rotaţie), iar scula mişcarea de
avans (mişcare rectilinie longitudinală, transversală sau combinată). Strungurile au o pondere foarte
mare în atelierele de prelucrări mecanice prin aşchiere. Aceste maşini-unelte se folosesc la producţia
individuală, în serie şi în masă, precum şi in atelierele de întreţinere şi de reparaţii.

Operatia caracterstica este cea de strunjire, dar pot fi executate si alte tipuri de operatii. De
exemplu gauriri, alezari cu cutitul sau alezorul, rectificari chiar si frezari daca freza este prinsa in
arborele principal, iar semifabricatul pe sania transversala.

Pe strungurile longitudinale universale se pot prelucra piese de forme si dimensiuni foarte


diferite. Operatiile pot fi executate cu o singura prindere sau cu mai multe prinderi. Semifabricatul
este fixat intre varfuri, cand lungimea lui depaseste mult diametrul; in platan sau in mandrina
univesala, cand diametrul este mai mare decat lungimea.

Parametri caracteristici principali sunt distanta maxima intre varfuri si diametrul maxim ce se poate
prelucra deasupra ghidajelor sau deasupra saniei transversale. Strungurile sunt caracterizate si de
urmatoarele marimi: greutatea si dimensiunile de gabarit, numarul treptelor de turatie, diametrul
alezajului arborelui principal, marimaea canalului real la arborele principal, puterea motorului
antrenor si a surubului conducator.

§1.1 Dimensiuni caracteristice

Capitolul II. Studierea construcţiei strungului normal

Strungul normal este destinat executării unei game diverse de operaţii de prelucrare a
corpurilor de revoluţie — strunjirea suprafeţelor exterioare, interioare, frontale, găurire, alezare,
filetare, retezare etc.

Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal sunt prezentate în figura de mai
jos.

5
Fig.2.1. Vederea generală a strungului normal

Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal:

1. batiul strungului; 13. pinolă; 22. cutie de avans;

2. păpuşa fixă; 14. păpuşa mobilă; 23. locul roţilor de


schimb pentru filetare;
3. schimbător de turaţii; 15. şurub conducător;
24. manete pentru
4. panou electric de 16. axa avansurilor;
schimbarea avansului;
comandă; 17. motor auxiliar pentru
25. roată de deplasare
5. arbore principal; deplasarea rapidă a
longitudinală a
căruciorului;
6. dorn de antrenare;
căruciorului;
18. opritor pentru
7. vârf;
26. manivelă pentru
decuplarea antrenării
8. cărucior; deplasarea transversală a
căruciorului;
9. sania transversală; săniei transversale 9;
19. bară;
10. sania superioară; 27. manetă pentru
20. ciocnitor reglabil;
cuplarea şi decuplarea
11. dispozitiv portsculă;
21. motor principal de piuliţei pentru filet.
12. vârf rotativ; antrenare;

Arborele principal se roteşte de la motorul electric, 21, plasat în tumba din stânga,
prin intermediul transmisiei prin curea şi a sistemului de roţi dinţate şi ambreaje, plasate
în păpuşa fixă formând cutia de viteze.

6
Căruciorul 8 cu portcuţitul 11, care serveşte la fixarea cuţitelor de strunjire, asigură
mişcarea de avans. Avansul transversal, realizat de sania transversală, se asigură de
mecanismul şurub-piuliţă pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare rectilinie.

Cutia de avansuri 22 reprezintă un mecanism, care transmite mişcarea de rotaţie de


la arborele principal la axele avansurilor sau la şurub conducător şi permite modificarea
vitezei de deplasare a căruciorului (valorii avansului).

Păpuşa mobilă 14 serveşte la centrarea pieselor lungi între vârfuri şi fixarea unor
scule (burghiuri, adâncitoare, alezoare) e.t.c.

Dirijarea strungului se execută cu ajutorul manetelor: 3 de dirijare a cutiei de viteze,


24 de dirijare a cutiei de avansuri, 27 de cuplare, decuplare şi inversare a avansurilor
longitudinal şi transversal, 25, 26 de executare manuală a avansurilor.

Pentru înţelegerea mai uşoară a funcţionării strungului normal, se prezintă o


schemă cinematică simplificată pe care se pot urmări mişcările efectuate de maşina-
unealtă în timpul lucrului.

Fig.2.2. Schema cinematică a strungului normal

7
§2.1. Tipuri de strunguri

Tabelul 2.1.1.

Capitolul III. Mişcările de bază

Procesul de aşchiere constă în desprinderea stratului de adaos de pe suprafaţa


semifabricatului, sub formă de aşchie în vederea asigurării formei geometrice, preciziei
dimensionale şi rogozităţii suprafeţei prelucrate în urma unor mişcări relative executate de
sculă şi piesa prelucrată.

Aceste mişcări pot fi clasificate în următoarele categorii:

 Mişcări principale, care au drept scop desprinderea aşchiilor.


 Mişcări de avans, în vederea aducerii de noi straturi de material în faţa tăişului
principal.
 Mişcări de poziţionare, care au drept scop aducerea sculei în aproprierea piesei.

Pentru cazul strunjirii mişcarea de aşchiere sau principală este numită mişcarea de
rotaţie a arborelui principal cu semifabricatul, iar mişcarea de avans se produce de sculă
prin deplasarea căruciorului în direcţie longitudinală sau transversală.

Mişcări auxiliare sunt considerate deplasarea accelerată a căruciorului în direcţiile


longitudinale şi transversale, cât şi mişcările de ajustare a căruciorului executate manual,
fixarea şi schimbul sculelor şi a semifabricatului etc.

8
Capitolul IV. Scule pentru prelucrarea prin aşchiere

Desprinderea aşchiilor de pe suprafaţa semifabricatelor în vederea îndepărtării


adaosului de prelucrare şi asigurării preciziei dimensionale şi a rogozităţii se realizează cu
ajutorul unor scule aşchietoare. Scula aşchietoare este prevăzută cu una sau mai multe
muchii ascuţite, denumite tăişuri, configuraţia căror, permit să pătrundă în materialul
prelucrat, să-l deformeze local şi să desprindă aşchia, care alunecă pe suprafaţa sculei.

La prelucrarea prin strunjire sunt utilizate cuţite sub diverse forme constructive, cu
un singur tăiş principal, care în timpul aşchierii se află permanent în contact cu materialul
piesei, dacă configuraţia acesteia nu impune întreruperea temporară a aşchierii. La
prelucrarea prin strunjire a suprafeţelor exterioare, cea mai frecvent utilizată sculă este
cuţitul drept, construcţia căruia este prezentată în fig.4.1.

Cuţitul drept (normal) este compus din 2 părţi: activă (capul) şi de fixare (corpul).
Partea activă a sculei participă în mod direct la detaşarea aşchiei şi formarea suprafeţei
prelucrate. Ea cuprinde următoarele elemente (fig.4.1.):

1. faţa de degajare pe care alunecă aşchia în procesul de aşchiere;

2. faţa de aşezare principală, orientată spre suprafaţa de aşchiere;

3. faţa de aşezare secundară, orientată spre suprafaţa prelucrată;

4. muchia aşchietoare principală, formată la intersecţia feţei de degajare cu faţa


de aşezare principală;

5. muchia aşchietoare secundară, formată la intersecţia feţei de degajare cu faţa


de aşezare secundară;

6. vârful cuţitului, format la intersecţia muchiilor aşchietoare: principale şi


secundare.

Partea aşchietoare (activă)

9
Fig.4.1. Părţile componente ale cuţitului normal:

a) - construcţia cuţitului;

b) - elementele părţii active: 1. faţă de degajare; 2. faţă de aşezare principală; 3. faţă


de aşezare secundară; 4. muchie aşchietoare principală; 5. muchie aşchietoare secundară;
6. vârful cuţitului.

În figura de mai jos sunt prezentate tipurile de cuţite utilizate în diferite operaţii de
prelucrare prin strunjire.

Fig.4.2. Scheme de prelucrare prin strunjire şi tipuri de cuţite

10
1) Schemele strunjirii 2) Shemele strunjirii
suprafeţelor exterioare suprafeţelor profilate şi interioare
a) cu cuţit drept (normal) a) cuţite profilate
b)cu cuţit încovoiat; b) suprafeţelor profilate cu cuţite disc
c)cu cuţit drept pentru colţ c) filetarea cu cuţite de filetare;
d)cu cuţit încovoiat şi avans longitudinal d) cu cuţite interoare.
e)cu cuţit de retezat şi avans transversal e) cu cuţite interoare.
§4.1. Clasificarea cuţitelor de strung

La prelucrările prin strunjire cele mai folosite scule sunt cuţitele de strung. După cum
varietatea prelucrărilor executate pe strung este foarte mare, la fel şi cuţitele sunt foarte
numeroase şi greu de inclus toate intr-o clasificare.

Capitolul V. Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire

La prelucrările, executate pe strunguri, se utilizează două grupe de dispozitive:

— dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea sculelor;

— dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea pieselor.

Pentru prinderea şi fixarea cuţitelor se folosesc portcuţite cu placă sau cu două


şuruburi de strângere.

În funcţie de forma şi dimensiunile piesei, ce se prelucrează, se folosesc următoarele


sisteme de prindere şi fixare a pieselor:
11
 fixarea în consolă (numai în partea dinspre păpuşa fixă);

 prinderea în consolă şi vârf;

 prinderea între vârfuri.

Piesele scurte, la care lungimea (L) este mai mică decât trei diametre (D) ale piesei,
L/D < 3 se fixează în platou universal cu trei fălci, care asigură o strângere concentrică,
prin deplasarea simultană a fălcilor. Fălcile universalului, sunt reversibile, astfel încât
permit strângerea pieselor din exterior sau din interior.

Pentru prinderea pieselor la care lungimea sa depăşeşte trei diametre L/D > 3 se
utilizează, ca suport suplimentar, vârfuri de diferite construcţii (simple, rotative, cu
degajare, inverse, cu bilă etc.). In unele cazuri piesa poate fi prinsă între două vârfuri,
unul fixat în arborele principal al strungului, iar celălalt în pinola păpuşei mobile, în
aceste cazuri mişcarea de rotaţie se transmite piesei prin intermediul flanşei de antrenare
şi a inimii de antrenare.

Pentru fixarea pieselor cu diametrul mic se folosesc mandrine cu bucşe elastice.

La prelucrarea pieselor lungi la care raportul L/D > 8, cu scopul de a evita


încovoierea sub acţiunea forţelor de aşchiere, se folosesc dispozitive numite lunete, care
pot fi mobile sau fixe.

Capitolul VI. Regimul de aşchiere

Procesul de aşchiere este caraterizat de o serie de mărimi ale căror ansamblu


formează regimul de aşchiere.

Principalele elemente ale regimului de aşchiere sunt: viteza de aşchiere, adâncimea


de aşchiere, avansul.

Viteza de aşchiere este numită viteza relativă a tăişului sculei faţă de piesă în
timpul executării mişcării principale de aşchiere. Ea se notează cu V şi se
exprimă în m/min.

În cazul strunjirii: viteza se determină conform relaţiei:

Dn
V ,
10000 (m/min), (6.1)

unde: D - diametrul piesei ce se prelucrează;

12
n -numărul de turaţii ale piesei, rot/min.

Avansul S reprezintă valoarea deplasării tăişului pricipal la o turaţie a piesei şi are ca


unitate de masă mm/tur.

Adâncimea de aşchiere t- reprezintă grosimea stratului de material, care se înlătură


la o singură trecere a cuţitului. Ea se notează cu t şi se măsoară în mm.

Pentru strunjire;

Dd
t
2 (mm), (6.2)

unde: D - diametrul semifabricatului;

d - diametrul piesei.

Capitolul VII. Întocmirea procesului tehnologic şi executarea pieselor

Elementul de bază al procesului tehnologic îl constituie operaţia tehnologică, care


este o parte a procesului tehnologic efectuată la un singur loc de muncă cu utilajele şi
uneltele necesare.

În cazul prelucrării prin strunjire, o operaţie include acele prelucrări, executate cu


aceleaşi scule, în timpul aceleaşi prinderi ale piesei în dispozitiv.

Exemplu: Pentru obţinerea piesei din (fig.7.1., a) se folosesc trei operaţii.

a) b)

Fig.7.1. Strunjirea suprafeţelor: a) piesa finită, b) semifabricatul

Operaţia 1. (fig.7.2. a,b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 1,2 şi 3.

a) b)
13
Fig. 7.2. Strunjirea suprafeţelor 1 (a), 2,3 (b)

Operaţia 2.(fig.7.3. a, b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 4,5

Deşi se foloseşte aceeaşi sculă, ca la operaţia l, aceasta constituie o operaţie nouă


deoarece s-a schimbat fixarea piesei.

a) b)

b)

Fig.7.3. Strunjirea suprafeţelor 4,5

Operaţia 3. (fig.7.4.) Găurire, se prelucrează suprafaţa 6.

Este o operaţie nouă deoarece se schimbă scula.

Fig.7.4. Strunjirea suprafeţei 6

Operaţia, la rândul ei este compusă din una sau mai multe faze. Faza este o parte a
operaţiei care se realizează:

- într-o singură aşezare şi poziţie a piesei de prelucrat;

- cu aceleaşi unelte de lucru;

- cu acelaşi regim tehnologic.

Exemplu: operaţia l cuprinde două faze: l - prelucrarea suprafeţelor frontale


(strunjirea plană); 2- prelucrarea suprafeţelor 2 şi 3 (strunjire cilindrică), în mod similar,
operaţia 2 cuprinde două faze, iar operaţia 3 - una singură.

- se repetă de mai multe ori;

- păstrează neschimbate scula şi regimul de lucru.

Pentru controlul dimensional se folosesc diferite scule şi dispozitive de măsură:


rigle, şublere, calibre, şabloane, transportoare etc.

14
Bibliografie

1. Îndrumar nr. 1201 „Prelucrarea metalelor prin aşchiere”/ Editura Institutul


Politehnic Chişinău 1991.

2. Site-uri:

http://biblioteca.regielive.ro/referate/mecanica/practica-de-initiere-in-atelierile-
didactice-336661.html 16/Aprilie/2015 15:02

https://ru.scribd.com/doc/100424583/Prelucrarea-Prin-Strunjire 16/Aprilie/2015
15:40

http://ro.wikipedia.org/wiki/Strunjire 16/Aprilie/2015 16:15

15

S-ar putea să vă placă și