MONITORINGUL DE MEDIU

Monitoringul mediului reprezintă un ansamblu de operațiuni privind supravegherea, evaluarea,

prognozarea și avertizarea în legatură cu evoluția sistemelor naturale, cu scopul intervenției în timp util
pentru menținerea stării de echilibru a mediului.

Principalele obiective ale monitoringului calității mediului:

1. Identificarea surselor de poluare ca parte a sistemului de management al calității factorilor

de mediu.
2. Supravegherea evacuării poluanților in diverse medii (aer, apa, sol).
3. Evaluarea expunerii și a riscului pentru populație și ecosisteme.
4. Informarea publicului.
5. Stabilirea unei baze științifice care să stea la baza elaborării strategiilor de protecție a
mediului.
6. Evaluarea tendințelor pe termen lung ca parte a sistemelor de management al mediului.

Monitoringul mediului sau sistemul de monitorizare a calității mediului/factorilor de mediu

este organizat pe diverse nivele constând în principal din:

1. Un sistem de obținere de date privind starea de calitate a factorilor de mediu (colectare de

probe, efectuare de măsurători, etc.);
2. Un sistem de analiză a probelor în laboratoare specializate;
3. Un sistem de stocare și prelucrare a datelor de analiză; crearea unei baze de date privind
calitatea factorilor de mediu;
4. Un sistem de evaluare a datelor prelucrate și în concordanță cu prevederile legale din
domeniu, un sistem de elaborare de decizii, programe și strategii pe termen scurt, mediu și
lung.
 La nivel local pot exista sisteme ale diverșilor factori de mediu iar la nivel regional și global
există sisteme interconectate cum este sistemul de nivel mondial numit GEMS (Global
Environmental Monitoring System).

Sistemul de asigurare a calității și controlul calității

(Quality assurance and quality control, QA/QC)

Sistemul de asigurare/garantare a calității și controlul calității este o componentă de bază a

oricărui sistem de monitoring al calității mediului. Acesta presupune dezvoltarea unui sistem de
operațiuni care are scopul să asigure îndeplinirea standardelor de calitate stabilite prin măsurători cu
un grad de încredere dat.

Programele de garantare a calității datelor trebuie periodic revăzute și actualizate în acord cu

evoluția în timp a programului de monitoring din punctul de vedere a obiectivelor, a legislației și a
resurselor financiare.

Cadrul legislativ și instituțional al monitorizării calității mediului în România

Cadrul legislativ al monitorizării calității mediului în România îl constituie totalitatea actelor

normative elaborate în domeniul legislației protecției mediului începând cu legea protecției
mediului 137/1995 cu completările și modificările ulterioare.

În baza Planului Național pentru adoptarea acquis-ului comunitar de mediu a fost elaborat
Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului (PNAPM) care se actualizează în permanență.

În anul 2000 a fost elaborată Strategia Protecției Mediului în România pe termen scurt și
mediu (2000-2004) în prezent aceasta fiind actualizată și completată. În iunie 2001 a fost elaborat
Programul Național de Aderare la UE referitor la protecția mediului. Acesta include și reglementări
privitoare la monitorizarea calității factorilor de mediu.

Cadrul instituțional

Prin reglementări legale, atribuții în controlul și monitorizarea calității mediului au:

A. Instituțiile
1.) Instituții publice cu atribuții în domeniul protecției mediului.
a. Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului (Ministerul Mediului și Dezvoltării
Durabile).
b. Autorități regionale și locale pentru protecția mediului:
 Agențiile regionale pentru protecția mediului (ARPM). Sunt 8 agenții în țară.
 Agențiile locale sau județene (APM)
c. Inspectoratul central de mediu.
d. Garda de mediu.
2.) Alte autorități publice centrale din domeniile:
 Interne și Administrație
 Sănătate
 Transport
 Industrie
 Agricultură și dezvoltare rurală
3.) Consiliile județene
4.) Primăriile și consiliile locale

B. Titularii de activități
Au obligația legală de a monitoriza nivelul emisiilor de poluanți.

C. Organizații nonguvernamentale (ONG-uri)

Au fost create și structuri organizaționale nonguvernamentale specifice de control al calității
mediului, cum ar fi: garda ecologică.

Sistemul de monitoring integrat al mediului în România

În România monitorizarea calității factorilor de mediu se realizează pe două direcții

distincte:

1. Monitoringul integrat al factorilor de mediu în sistem centralizat prin intermediul

instituțiilor abilitate prin lege.

2. Automonitoringul (self monitoring) efectuat de operatori/agenți economici cu activitate

potențial poluatoare.
 Monitoringul integrat în sistem centralizat se realizează pentru diversi factori de mediu
(apă, aer, sol, etc. ) în mod individual și pentru transformări ale factorilor de mediu („cross
media”).

Ex.: monitorizarea SO2 în monitoringul aerului, dar și în monitorizarea ploilor acide.

Ca instrument al activității manageriale, monitoringul mediului presupune satisfacerea

următoarelor cerințe:
- generarea unui flux informațional necesar adoptării unor decizii eficiente;
- asigurarea unui caracter integrat al informațiilor despre mediu;
- posibilitatea procesării datelor din diverse sectoare ale mediului, respectiv compatibilitatea acestor
date.
Generarea fluxului informațional prin sistemul de monitorizare a calității mediului are loc pe
măsură ce se desfășoară activitățile de prelevare și analiza acestora, întocmirea rapoartelor și
formularea concluziilor și deciziilor privitoare la calitatea mediului.
Fiecareia din activitățile menționate îi corespund mai multe faze sau elemente.
Astfel, la prelevarea probelor este necesar să se stabilească numărul punctelor de prelevare
și localizarea acestora, definirea tehnicilor de prelevare a probelor și de efectuare a măsurătorilor;
conservarea și transportul probelor.
La analiza probelor trebuie avut în vedere că instalațiile și aparatura să fie verificate și
etalonate, să se organizeze activitatea de laborator, să se stabilească procedurile de efectuare a
analizelor, modul de înregistrare a datelor etc.
Crearea bazei de date presupune transcrierea și stocarea datelor pe diferite categorii de
suport și elaborarea unor programe de gestionare și analiză a datelor. O atenție deosebită se va
acorda întocmirii rapoartelor, referitor la termenii de referință, conținut, formă de prezentare,
frecvența elaborării lor și stabilirea responsabilităților precum și distribuirii rapoartelor către
beneficiari.
Monitoringul integrat al mediului presupune depășirea consemnării faptice a situației
factorilor de mediu prin utilizarea acestei baze de date în analize urmate de adoptarea unor decizii
corespunzătoare. Funcțiile monitoringului integrat al mediului sunt în principal următoarele:
- controlul imisiilor – respectiv cantitatea de poluanți care tranzitează o anumită zonă sau se
localizează într-o anumită unitate administrativ – teritorială, bazin hidrografic etc.;
- controlul emisiilor – care are ca scop cunoașterea surselor de poluare, categoria de poluanți eliberată de
fiecare sursă în aer sau apă, concentrația sau debitul sursei;
- evaluarea și controlul eficienței măsurilor de protecție a mediului, scop pentru care se structurează
pe sectoare de investigații și activități.
Sectoarele de investigații sunt fie fenomene complexe (precum cele climatice) fie factori de
mediu (apă, aer, sol) fie activitățile antropice (industrie, agricultură, transporturi) sau modul în care
se reflectă poluarea mediului asupra sănătății populației, florei și faunei etc.
În funcție de rolul pe care îl au în propagarea, transformarea și acumularea unor poluanți,
sectoarele de investigație se pot grupa în următoarele 3 categorii:
a) Surse si vectori de propagare a poluării: surse de poluare naturală respectiv antropică (industrie,
agricultură, transporturi), apa, aerul și fenomenele meteorologice;
b) Interfața de contact: sol, sedimente, deșeuri;
c) Medii de bioacumulare: flora și fauna terestră și acvatică, resurse naturale, zonele umede,
influente asupra biodiversității și sănătății publice etc.
Pe masură ce protecția mediului a devenit o preocupare primordială a statului, respectiv după
anul 1990 și cu deosebire sub imboldul alinierii României la politicile și strategiile de mediu europene,
sistemul de monitoring al mediului s-a concretizat într-o formă unitară. A apărut astfel Sistemul de
Monitoring Integrat al Mediului din România (SMIR). El reprezintă un instrument al activității
manageriale în domeniul mediului, asigurând un flux informațional structurat atat pe sectoare specifice
(apă, aer, sol etc.) cât și calitatea mediului, folosirea și starea resurselor naturale. Obiectivul fundamental
al SMIR îl, constituie fundamentarea unui sistem adecvat de supraveghere a calității mediului în
România, pentru controlul influențelor antropice, redresării ecologice a zonelor puternic afectate de
poluare, dezvoltării social-economice durabile si al fundamentării măsurilor de protecție și inginerie a
mediului. Datele care se obțin în cadrul SMIR sunt disponibile pentru rețeaua internațională de
supraveghere a calității mediului (Global Environmental Monitoring System – GEMS).
 BIBLIOGRAFIE

1) Godeanu, S. (1997) – Elemente de monitoring ecologic integrat, Ed. Bucura

Mond., Bucuresti;
2) Rojanschi, V., Bran F. (2002) – Politici si strategii de mediu, Editura Economica,
Bucuresti;
3) http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/Monitoringul-
mediului-Necesita814.php;
4) http://www.mmediu.ro/;
5) http://www.monitoruloficial.ro/;
6) http://www.scrigroup.com/geografie/ecologie-mediu/MONITORINGUL-
MEDIULUI51711.php.