Sunteți pe pagina 1din 11

Modelul teoretic si sistemul real al economiei de

piata

Economia de piata

Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii


economice, in cadrul careia oamenii actioneaza in mod liber, autonom
si eficient, in concordanta cu regulile dinamice ale pietii. Acest lucru
face posibila valorificarea eficienta a resurselor existente pentru
satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor. Economia de piata este
o economie de schimb monetar. Institutional-formal, economia de
piata se bazeaza pe institutii juritice (dreptul de proprietate
individuala) si economice (firma privata, piata ca relatie intre cerere si
oferta, statul ca agent economic autonom. Din punct de vedere
tehnico-institutional, economia de piata se intemeiaza pe promovarea
concurentiala a unor tehnici si tehnologii moderne ce asigura pe
aceasta baza cresterea profitului. Economia de piata este caracterizata
printr-un mecanism adecvat de functionare, ale carui componente
sunt: piata, cererea, oferta, concurenta, costul, pretul, profitul, mediul
ambiant. Conditiile de baza care permit aparitia, dezvoltarea si
mentinerea economiei de piata sunt: specializarea: se refera la
separarea agentilor economici pe activitati, produse, etc; schimbul:
este corolarul logic si practic al specializarii, presupunand schimbul de
activitati intre agentii economici, intr-un anumit raport de schimb
astfel nevoile economice incat sa poata fi satisfacute in cat mai bune
conditii pentru toti; moneda: este mijlocul (instrumentul) cel mai bun
de intermediere a schimbului economic, datorita faptului ca are cea
mai mare lichiditate, proprietatea privata: consta in exercitarea libera a
ansamblului atributelor proprietatii (posesie, folosinta, dispozitie,
uzufruct). Este asociata deseori cu libertatea economica. Cele patru
conditii trebuie indeplinite simultan.
Categorii fundamentale ale economiei de piata

Piata este spatiul economic in care are loc intalnirea cererii cu oferta.
Pietele sunt specializate pe obiectul vanzarii-cumpararii: piete de
bunuri, piete de servicii, etc. Calificarea pietii trebuie facuta intr-un
interval de timp dat si cu referire la zona geografica aferenta.
Cererea reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care
cumparatorii sunt capabili si dispusi s-o achizitioneze la diferite
preturi intr-o perioada de timp determinata. Cantitatea ceruta se
modifica in functie de pretul produsului in timp ce cererea (functia
cererii) se modifica atunci cand se modifica ceilalti factori (venit,
gusturi, numar de consumatori, preturile altor produse) in afara de
pretul produsului respectiv.

Oferta este cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producatorul


este capabil si dispus sa o vanda intr-o perioada de timp determinata la
diferite preturi. Cantitatea oferita se modifica odata cu pretul, ceilalti
factori ramanand constanti, dar oferta (functia ofertei) se schimba
odata cu modificarea celorlalti factori (rata dobanzii, rata profitului,
salariilor, etc) in afara pretului.

Pretul pietei (pretul de echilibru) apare atunci cand cantitatea ceruta


este egala cu cantitatea oferita dintr-un anumit bun, piata respectiva
fiind in echilibru si se formandu-se pretul pietei. El poate sa coincida
sau nu cu asteptarile producatorului sau cumparatorului. Are un
caracter obiectiv, fiind cel mai important semnal cu privire la alocarea
resurselor. Pretul pietei in Economia de piata este o marime obiectiva
care se formeaza in mod dinamic si fluctueaza permanent in jurul
punctului de echilibru al pietei.

Concurenta exprima comportamentul specific al agentilor economici


in conditiile liberei initiative, atestand raportul dinamic de forte dintre
participantii la actele de vanzare cumparare. Profitul, in teoria
economica este un venit al intreprinzatorului, ca recompensa pentru
functia sa antreprenoriala de asumare a riscului de inovare, previziune,
management si control asupra firmei. Profitul este un venit rezidual al
intreprinzatorului, adica ceea ce ramane din veniturile incasate ale
unei firme, dupa ce ceilalti factori de productie au fost platiti. Profitul
indeplineste rolul de parghie principala si instrument de conducere a
firmei si de stimulare a lucratorilor in desfasurarea unei activitati
eficiente.

Rolul statului, al administratiei centrale si locale in economia de piata


atat ca agent economic, cat si ca autoritate in reglementarea
echilibrului economic si de asigurarea protectiei sociale si a mediului
inconjurator se manifestain mod activ. Toate categoriile economiei de
piata pot fi abordate atat la nivel microeconomic, cat si la nivel
macroeconomic. Functionarea economiei de piata se bazeaza pe
stabilizatori automati. Principalul stabilizatorla nivel micro este
concurenta. La nivel macroeconomic functioneaza urmatorii
stabilizatori automati sistemul taxelor proportionale si rata dobanzii
care reduc fluctuatiile economice. Rolul statului este de a administra
in mod coerent acesti stabilizatori automati in vederea reducerii
inflatiei si somajului, realizarii protectiei sociale si a mediului natural.

Trasaturi si principii ale economiei de piata

Principiile care asigura functionarea eficienta a mecanismelor


economiei de piata sunt: prevalarea, garantarea si dezvoltarea
proprietatii private; formarea libera (liberalizarea) a tuturor
categoriilor de preturi; mentinerea unui prag functional al proceselor
de agregare structurala a proprietatii private din economie; interventia
statului exclusiv prin instrumentele economiei de ajustare. Politicile
economice trebuie sa fie exclusiv indicative, informationale;
transparenta si penetrabilitatea pietelor (libera circulatie a bunurilor,
informatiilor si factorilor de productie). Tratasaturile definitorii ale
economiei de piata performanta sunt: caracter predominant industrial
al structurii; criteriul avantajului comparativ de specializare nu mai
opereaza din perspectiva inzestrarii proprii cu factori de productie ci,
mai ales din perspectiva posibilitatii economice de acces la factorii de
productie; dinamica ridicata a inovatiei tehnologice; principalul
element de decizie microeconomica devenind costul salarial;
predominanta firmelor mici si mijlocii; prelevanta ofertei asupra
cererii (cresterea frecventei crizelor economice de supraproductie);
dinamica concreta a somajului si inflatiei; informatia devine element
de decizie si calcul economic.

Economia de piata, ca realitate social-istorica, s-a constituit treptat,


avand o istorie de circa o jumatate de mileniu. Etapele principale ale
formarii si evolutiei sistemului real al economiei de piata pot fi
ilustrate pe exemplul tarilor din Europa Occidentala.

Modelul teoretic al economiei de piata

Modelul teoretic al economiei de piata este construit pe o serie de


premise care reprezinta fundamentele sale, caracteristicile generale ale
acestui sistem.

Caracteristicile generale ale economiei de piata sunt evidentiate, in


principal, pe trei planuri conceptuale: moral-filosofic; formal-
institutional si tehnic-substantial.

Economia de piata, ca realitate social-istorica, s-a constituit treptat,


avand o istorie de circa o jumatate de mileniu. Etapele principale ale
formarii si evolutiei sistemului real al economiei de piata pot fi
ilustrate pe exemplul tarilor din Europa Occidentala.

1. Perioada cuprinsa intre secolul al XV-lea si mijlocul secolului al


XVII-lea, perioada in care au inceput sa se manifeste primele
elemente ale sistemului capitalist, este denumita si capitalismul
timpuriu sau primitiv.
2. intre mijlocul secolului al XVIII-lea si mijlocul secolului al XlX-
lea s-a constituit pe deplin economia de piata in forma ei clasica
denumita si capitalismul liberei concurente. in aceasta etapa de
evolutie a economiei de piata au predominat intreprinzatorii privati
individuali, specializati in producerea diferitelor marfuri, dar prea
putin diferentiati ca putere economica.
3. Perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XlX-lea pana in
preajma celui de-al doilea Razboi Mondial, cand, mai ales in
industrie, au devenit dominante monopolurile private care au
limitat libera concurenta, iar economia de piata a devenit
preponderent monopolist-privata.
4. Perioada cuprinsa intre cel de-al doilea Razboi Mondial si
deceniile 7-8 ale secolului nostru s-a caracterizat prin aparitia si
dezvoltarea unui puternic sector public al economiei de piata,
redistribuirea masiva de catre stat a PIB, programarea economica,
realizate prin interventia ampla, directa si permanenta a statului
in economie.
5. Perioada actuala care a inceput din deceniile 8-9 ale secolului
nostru, cand economia de piata a devenit o realitate complexa si
contradictorie, cu tendinte vizibile de privatizare. in prezent
economia de piata a tarilor dezvoltate este o mixtura, cu ponderi
diferite de la tara la tara, intre initiativa particulara a agentilor
economici privati, individuali si de grup, a monopolului,
oligopolului si statului .,vi chiar a unor grupuri de state care isi
integreaza economiile nationale.

Realitatea evolutiei istorice a economiei a generat, in plan conceptual,


o mare varietate de modele teoretice logice ale economiei de piata.

Teoria economica a sintetizat trasaturile esentiale ale formelor reale


pe care le- a imbracat economia de piata in decursul indelungatei sale
existente. Aceste trasaturi au fost articulate in cadrul „modelelor
teoretice' ale economiei de piata, dintre care s- au consacrat: modelul
clasic si neoclasic, modelul keynesian, modelele contemporane- al
dezechilibrelor inerente, institutionalist, libertarian, cel al
mecanismelor de ajustare si corectare.

Modelul clasic si neoclasic corespunde economiei de piata clasice (


capitalismul liberei concurente), dar avand aplicatie si celei
contemporane. Acest model porneste de la increderea nemarginita in
capacitatea mecanismului natural al pietei de a regla sistemul
economic in ansamblul sau. Principiile pe care se intemeiaza acest
model sunt: libertatea economica neingradita a oricarui agent
economic, jocul liber al cererii, ofertei si pretului pe piata, concurenta
libera neingradita ( perfecta si pura), lipsa oricarei interventii a statului
in economie.

Gandirea filosofica a secolului al-XVIII-lea si economia politica


clasica – dezvoltate ulterior – au asezat la temelia sistemului
economiei de piata principiul liberalismului economic si
primordialitatea individului.
Oamenii isi manifesta initiativa si aleg alternative de actionare numai
ca persoane individuale, ei nu actioneaza din capriciu ci numai din
interes, iar inainte de a actiona compara costurile cu beneficiile pentru
sansele ce le au la dispozitie, adica adopta un comportament
maximizator.
Din punct de vedere institutional-formal, economia de piata se
bazeaza pe institutii juridice si economice adecvate. Institutiile
juridice sunt dreptul de proprietate privata si egalitate intre agentii
economici, iar institutiile economice sunt intreprinderea, piata si statul
ca agent economic autonom.

Dreptul de proprietate al fiecarei persoane si apararea acesteia de


catre statul de drept reprezinta o caracteristica esentiala a economiei
de piata. Proprietatea privatat-individuala sau pe baza de asociere,
constituie suportul fundamental al liberei initiative care se manifesta
prin ansamblul libertatilor economice. Drepturile de proprietate
formeaza o mare parte din regulile care guverneaza majoritatea
interactiunilor sociale in care se angajeaza agentii economici, hotarand
”cine, ce miscari sa faca si in ce conditii.

Consfintita prin lege si sustinuta de statul de drept, egalitatea intre


agentii economici autonomi este o alta caracteristica generala a
economiei de piata. Ea este, in esenta, expresia libertatii subiectilor
economici privind exercitarea deplina a atributiilor proprietatii si se
concretizeaza in libera initiativa, in libertatea de alegere privind
actiunile pe care le intreprind si despre care cred ca le vor aduce cel
mai mare avantaj net. Libera initiativa reprezinta modalitatea specifica
a afirmarii libertatilor economice si cunoaste o larga dezvoltare in
conditiile economiei de piata. Ea creeaza premisele pentru ca agentii
economici sa participe voluntar si constient la activitatile si
tranzactiile economice, determinand acel comportament economic
cotidian care conduce la realizarea unei activitati economice rationale
cat mai eficiente.

Intreprinderea (firma) privata – individuala sau asociata – este


entitatea economica principala a economiei de piata. Ea constituie
cadrul de combinare si utilizare eficienta a factorilor de productie.
Intreprinzatorul este promotorul initiativei si rationalitatii activitatii
economice. In acest cadru, economia de piata ridica profitul la rang de
mobil principal al activitatii economice, al aprecierii eficientei
utilizarii factorilor de productie.

Piata, ca loc de intalnire a cererii si ofertei, are un rol hotarator in


desfasurarea activitatii in economia de piata. Pentru sistemul
economiei de piata e vorba, de fapt, de un salt calitativ in evolutia
procesului istoric de dezvoltare a institutiei pietei, prin existenta unei
ample retele unitare de piete ale produselor si ale factorilor de
productie.
Participarea statului la viata economica ca agent economic
autonom – in calitate de producator, cumparator, consumator – sau
prin stabilirea cadrului legislativ si institutional adecvat reprezinta o
alta trasatura de baza a sistemului economiei de piata. Statul este de
fapt garantul bunei functionari a regulilor specifice economiei de
piata.

De asemenea, bancile, institutiile financiare si de asigurari constituie


un agent economic indispensabil al economiei de piata.

Sistemul real al economiei cu piaţa

In realitate, nici unul dintre modelele teoretice de organizare a


economiei de schimb nu functionează in forma pura, realul este
intotdeauna mai complex.

Sistemul real al economiei de piaţă, care funcţionează în majoritatea


economiilor contemporane, nu apare ca ceva unitar şi indivizibil, ci se
prezintă într-o mare diversitate de situaţii, de experienşe şi de practici
naţionale , adecvate diferitelor niveluri de dezvoltare.
Se poate vorbi de existenţa unor tipuri (modele) de economie cu piaţa
reală, a căror delimitare se face in raport de unele criterii ca :
- gradul de intervenţie a statului în activitatea economică.
- măsura în care statul acţionează alături de mecanismele pieţei sau
modul în care se implică in aceste mecanisme.
- rolul şi funcţiile reale pe care le îndeplineşte piaţa.
- curentul de gândire economică care exercită un rol mai mare în
adoptarea politicii economice guvernamentale.

Sistemul real al economiei de piata din economiile contemporane se


prezinta printr-o mare diversitate de situatii, de experiente si practici
nationale, in functie de traditii, conditii istorice, social-politice si
culturale.
Studiile si analizele comparative au dus la formularea unor tipuri sau
modele de economie de piata reala, cum sunt: modelul anglo-saxon;
economia sociala de piata; tipul nordic (suedez), economia paternalista
(tipul japonez).

O ampla analiza in aceasta directie e realizata de economistul Michel


Albert in lucrarea “Capitalism contra capitalism”. El considera ca
sistemul capitalist, cum il numeste autorul citat, se diferentiaza in
doua modele sau tipuri si anume: modelul neoamerican (specific
pentru SUA, UK, Australia etc.) si modelul renan care isi are nucleul
dur in sistemul economiei sociale de piata din Germania, dar care se
regaseste in linii generale si in Suedia si celelalte tari nordice, in
Elvetia, Austria, Olanda, Japonia.

Capitalismul real , asa cum este el trait în diferite tari , nu aduce de la


sine un raspuns unic , cea mai buna solutie la marile probleme ale
societatii. Din contra capitalismul este multiplu si tot atat de complex
ca si viata însasi. El nu este o ideologie ci o practica.

Sistemul capitalist nu este ’’unul si indivizibil’’, ci exista mai multe


modele ale economiei de piata ce coexista si sistemul american este
departe de a fi cel mai eficient dintre ele.

Capitalismul neoamerican contra capitalismul renan -un razboi intre


doua sisteme de valori opuse in ceea ce priveste pozitia persoanei in
întreprindere, locul pietei în societate si rolul pe care trebuie sa-l joace
ordinea legala în economia internationala.

In America, echipa Reagan îi ridică in slăvi pe întreprinzători, denunţă


risipa statului feudal şi mai ales impozitul, acel impozit catastrofal ce
descurajează iniţiativle şi frânează energiile Americii.
Statele Unite se bucură de un activ fară echivalent, de o bogată
moştenire economică, financiară, tehnologică.
In interiorul ţării se găsesc imense infrastructuri, in mare parte dintre
cele mai moderne, iar în afara graniţelor multinaţionalele americane
controlează active uriaşe.
Resursele naturale de care dispune America sunt printre cele mai
importante de pe glob.
În materie de tehnologie, America beneficiază de un avantaj superior
datorită faptului că cei mai mari cercetători , cei mai buni ingineri vin
să lucreze in statele Unite.

Câteva trăsături ale tipului neoamerican:


- piaţa are rolul determinant în circulaţia bunurilor de la producător la
consumator, majoritatea schimburilor desfaşurându-se după criteriile
pieţei ;
-baza politicii economice o constituie stimularea ofertei ;
-preţurile bunurilor economice depind în măsură determinantă de
condiţiile aleatorii ale pieţei ;
- fiscaliatate redusă, iar implicarea directă a statului in economie este
neglijabilă( cel puţin in ceea ce priveşte administraţia centrală) ;
- mobilitate ridicată şi în timp scurt în ierarhia economico-socială ;
- clasă mijlocie relativ redusă ;
- politici economice şi sistem de valori care încurajează consumul ;
- grad redus de securitate economică faţă de riscuri.

Termenul renan concentrează trăsăturile caracteristice noii Germanii,


care nu este de inspiraţie prusiană ci chiar renană.
Acest tip renan prezintă numeroase asemanări cu cel din Japonia, si
pune accent pe reuşita colectivă, pe consens, pe preocuparea pentru
termenul lung.
Istoria ultimului deceniu ne arată că modelul renan, model secund,
care nu avusese până acum drept de identitate , este mai echitabil si
mai eficient decât cel neoamerican.
Tipul renan de economie , este un model indicutabil capitalist :
economia de piaţă, proprietatea privată şi libera iniţiativă constituie, in
cadrul lui, regula.
In modelul renan frâiele capitalismului se află, in cea mai mare parte
in mâinile băncilor, iar soarta lui nu se joacă la bursă. In acest model,
băncile sunt cele care joacă, într-o proporţie mare rolul încredinţat în
modelul anglo-saxon, pieţei financiare şi bursei.
Modelul renan continuă să fie, din punct de vedere financiar, închis,
dar solid. Iar economia germană îşi află în el stabilitatea necesară
dezvoltării pe termen lung şi competitivităţii.
Acest model cunoaşte o structură a puterii şi o organizare a
managementului la fel de speciale ca şi cele ale capitalului. Impărţirea
responsabilităţilor este, aici, mai dezvoltată ca oriunde.
Adevărata bogăţie a unei întreprinderi nu o constitue nici capitalul, şi
nici imobilele de care aceasta dspune, ci calificarea şi priceperea
salariaţilor ei. Pregătirea profesională şi raporturile ei de fidelitate faţă
de întreprindere constitue unul din principalele câmpuri de muncă
dintre cele două modele de capitalism.

Dintre cele două variante de capitalism- cel american şi cel renan-


cel de-al doilea este, pe ansamblu, mai performant decât primul, atât
din punct de vedere social , cât şi din punct de vedere economic.
Capitalismul american prezintă aproape toate atracţiile unui western,
promite o viaţă aventuroasă, stresantă, dar pasionantă pentru cei
puternici, in timp ce modelul renan oferă o viaţă monotonă,
plictisitoare.
Modelul neoamerican îşi confirmă simultan victoriile psihologice şi
eşecurile economice. In cazul modelului renan, care este mult mai
puţin cunoscut decât cel american, ceea ce câştigă în eficacitate pierde
în atractivitate.