RAPORTUL PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN REZERVAŢIA

BIOSFEREI DELTA DUNĂRII ÎN ANUL 2017

COLECTIV DE ELABORARE
ing. Camelia TUZLARU
sing. Aneta BARBU
ing.Gabriela RĂILEANU
ecol. Fănica BAŞCĂU
ec. Mirela NIŢU
S-au folosit date de la:

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Grigore Antipa Constanţa
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi
Geoecologie Marină – GeoEcoMar Bucureşti
Direcţia Silvică Tulcea- Ocolul Silvic Tulcea
Administraţia Naţională Apele Române- Sistemul de Gospodărire a Apelor
Tulcea
Redactor responsabil: Camelia CĂPRIŢĂ

DIRECTOR EXECUTIV : Ion MUNTEANU

GUVERNATOR: Mălin-Matei MUŞETESCU

1
 CUPRINS

CAPITOLUL 0. PROFIL DE ŢARĂ 5

Date geografice şi climatice 5

Relieful şi geologia 5

Demografia 14

Organizarea administrativ teritorială 15

Amenajarea teritorială 15
Dezvoltarea zonelor rezidenţiale 17

Resurse naturale 17
Resurse naturale neregenerabile 17
Resurse naturale regenerabile 17
Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 18
Activitatea cinegetică în RBDD 28

CAPITOLUL 1. CALITATEA ŞI POLUAREA AERULUI ÎNCONJURĂTOR 31

1.1. Calitatea aerului înconjurător: stare şi consecinţe 31

1.2. Factori determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a aerului înconjurător 31

1.2.1. Emisiile de poluanţi atmosferici şi principale surse de emisie 31

1.2.1.1. Energia 31
1.2.1.2. Industria 32
1.2.1.3. Transportul 34
1.2.1.4. Agricultura 34

CAPITOLUL 2 APA (DULCE) 35

2.1. Resursele de apă. Cantităţi şi debite 36

2.1.1. Stare, presiuni şi consecinţe 36
2.1.2. Prognoze 36
2.1.3. Utilizarea şi gestionarea eficientă a resurselor de apă 36

2.2. Calitatea apei 40

2.2.1. Calitatea apei: stare şi consecinţe 40

2.2.1.1. Calitatea apei cursurilor de apă 40

2.2.1.2. Calitatea apei lacurilor din Romanânia 45

2.2.1.3. Calitatea apelor subterane 53

2
2.2.1.4. Calitatea apelor de îmbăiere 53

2.2.2. Factorii determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a apelor 53

2.2.2.1. Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din RBDD 53

2.2.2.2. Apele uzate şi reţelele de canalizare 53

2.2.3. Tendinţe şi prognoze privind calitatea apei 55

2.2.4. Politici, acţiuni şi măsuri privind îmbunătăţirea stării de calitate a apelor 55

CAPITOLUL 3. SOLUL 55

3.1. Calitatea solurilor: stare şi tendinţe 55

3.1.1. Repartiţia terenurilor pe clase de calitate 55

3.1.2. Terenuri afectate de diverşi factori limitativi 56

3.2. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor 56
3.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor 57

CAPITOLUL 4.UTILIZAREA TERENURILOR 58

4.1. Stare şi tendinţe 58
4.1.1. Repartiţia terenurilor pe categorii de acoperire / utilizare 58

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA 59

5.1. Ameninţări pentru biodiversitate şi presiuni exercitate asupra biodiversităţii 59

5.1.1. Flora şi fauna sălbatică 59

5.2. Protecţia naturii şi biodiversitatea: prognoze şi acţiuni întreprinse 70

5.2.2 Reţeaua de arii naturale protejate 70

5.3.1 Starea ecosistemelor şi resurselor marine vii 74

CAPITOLUL 6. PĂDURILE 81
6.1. Fondul forestier naţional: stare şi consecinţe 81
6.1.1. Evoluţia suprafeţei fondului forestier 81
6.1.2. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief 86
6.1.3. Starea de sănătate a pădurilor 88
6.1.4. Suprafeţe de păduri regenerate 88
6.2. Ameninţări şi presiuni exercitate asupra pădurilor. 88

6.3. Tendinţe 89

CAPITOLUL 7. RESURSELE MATERIALE ŞI DEŞEURILOR 89

3
7.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor: tendinţe, impacturi şi prognoze 89

7.1.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale 89

7.1.2. Generarea şi gestionarea deşeurilor industrial 91
7.1.3. Fluxuri special de deşeuri 92
7.1.3.2. Deşeuri de ambalaje 92
7.1.3.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor 94
7.1.3.6. Deşeuri biodegradabile 94

CAPITOLUL 8. MEDIUL URBAN, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII 96

8.1. Mediul urban şi calitatea vieţii 96

8.1.1. Calitatea aerului din aglomerările urbane şi efectele asupra sănătăţii 96

8.1.2. Poluarea fonică şi efectele asupra sănătăţii şi calităţii vieţii 97

8.1.3. Calitatea apei potabile şi efectele asupra sănătăţii 97

8.1.4. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei 98

8.1.5. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu 99

CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA MEDIULUI 99

4
CAPITOLUL 0. PROFIL DE ŢARĂ

Date geografice şi climatice

Relieful şi geologia

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă
totală de circa 580.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României, cuprinzând
Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la
Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona
marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Fig. 0.1.1.)
Poziţia geografică a Rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice:
28°10’50” (Cotul Pisicii) şi 29°42’45” (Sulina) longitudine estică; 45°27’ (braţul Chilia, km
43) şi 44°20’40” (Capul Midia) latitudine nordică.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – localizare

Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă
ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu
universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele
destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional.
Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa
5
80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren
proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile
comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000
hectare.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe:

Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%).

Patrimoniul natural al Rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, este constituit

din suprafeţele terestre şi acvatice din perimetrul Rezervaţiei împreună cu resursele
naturale pe care le generează, fiind exceptate terenurile din perimetrul Rezervaţiei care,
potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice (a), terenurile din perimetrul
Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-
teritoriale (b), terenurile din perimetrul Rezervaţiei, ocupate de amenajările agricole şi
piscicole, care, potrivit legii, constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în
administrarea Consiliului Judeţean Tulcea (c).

Distribuţia terenurilor din Rezervaţie

Nr. Categoria de terenuri Suprafaţă (ha) %

crt.
1 Suprafaţă totală 580.000 100,0
2 Domeniu public de interes naţional 474.638 81,83
3 Domeniul public de interes judeţean 71.292 12,29
4 Domeniul public de interes local 29.281 5,05
5 Domeniul privat 4.789 0,83

Din punct de vedere teritorial-administrativ, teritoriul continental al Rezervaţiei este

distribuit pe 27 unităţi administrative:

6
Distribuţia terenurilor din RBDD pe unităţi administrative
Nr. crt. Denumirea unităţii administrativ- Suprafaţă %
teritoriale (ha)
A Zona continentală
1 Ceatalchioi (Tulcea) 8.136 1,851
2 Pardina (Tulcea) 30.634 6,970
3 Chilia Veche (Tulcea) 53.358 12,140
4 C.A. Rosetti (Tulcea) 26.636 6,060
5 Sulina (Tulcea) 32.993 7,507
6 Sf. Gheorghe (Tulcea) 60.576 13,783
7 Crişan (Tulcea) 38.071 8,662
8 Maliuc (Tulcea) 26.373 6,000
9 Tulcea (suburbia Tudor 3.484 0,793
Vladimirescu)
10 Isaccea (Tulcea) 3.963 0,902
11 Somova (Tulcea) 7.783 1,771
12 Nufăru (Tulcea) 1.722 0,392
13 Mahmudia (Tulcea) 3.139 0,714
14 Beştepe (Tulcea) 2.093 0,476
15 Murighiol (Tulcea) 61.53 14,000
16 Valea Nucarilor (Tulcea) 3.963 0,902
17 Babadag (Tulcea) 2.369 0,539
18 Mihai Bravu (Tulcea) 108 0,025
19 Sarichioi (Tulcea) 13.577 3,089
20 Jurilovca (Tulcea) 20.589 4,685
21 Ceamurlia de Jos (Tulcea) 7.317 1,665
22 Baia (Tulcea) 4 0,001
23 Corbu (Constanţa) 8.372 1,905
24 Săcele (Constanţa) 867 0,197
25 Mihai Viteazu (Constanţa) 11.033 2,510
26 Istria (Constanţa) 9.98 2,271
27 Galaţi (Ostrovul Reni) 836 0,190
Total zonă continentală 439.508 100,0
B Zona costieră a Mării Negre
28 Zona economică 36.508
29 Zonă tampon 103
Total zonă costieră a Mării Negre 140.492
Total RBDD 580.000

Notă: - Procentul ocupat de suprafaţa teritoriilor administrative este raportat la

suprafaţa continentală a Rezervaţiei (439.508ha)

7
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – zone funcţionale cu regim diferenţiat de
protecţie

8
Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale

Delta Dunării este o formaţiune rezultată din raportul dintre principalii factori care
guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi
valurile, precum şi debitul de apă şi aluviuni transportate în zona de vărsare. La aceste
condiţii se asociază şi configuraţia reliefului submers, costier, marin.
Sub aspect morfologic, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în
formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat câmpul
Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei), grindul
continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul „0” al Mării
Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar 79,5% deasupra
acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. Cele mai mari
„înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7 m), iar adâncimile
cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -34 m pe braţul
Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, -18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În depresiunile
lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care are 7 m.
Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m.

Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice, grindurile

fluviatile şi grindurile maritime, reţeaua hidrografică, lacurile şi terenurile mlăştinoase (P.
Gâştescu, B. Driga, Camelia Anghel, 1985), precum şi zona costieră marină de la limita
contactului zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m.
Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării, unităţile
morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi
deltaice (insule): LETEA (Insula Letea), CARAORMAN (Insula Caraorman), DRANOV
(Insula Dranov) (P. Gâştescu, 2006).

Unitatea Letea este desfăşurată între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina şi ţărmul marin
acoperind o suprafaţă de circa 157.000 ha (44,9% din suprafaţa deltei şi 26,7% din
Rezervaţie). Unitatea se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică (resturi ale
uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc, grinduri marine (Letea) şi fluviale, arii depresionare
intens aluvionate (Sireasa), o vastă depresiune lacustră (Matiţa – Trei Iezere – Merhei) dar
şi prin presiune antropică puternică, 42,8% din suprafaţă fiind scoasă din regimul natural
prin amenajările agricole (Sireasa, Pardina, Babina, Cernovca), silvice (Păpădia) şi
piscicole (Chilia Veche, Maliuc, Stipoc, Obretin, Popina). Relaţia hidrografică dintre braţele
Dunării şi spaţiile interioare se realizează prin intermediul reţelei de gârle şi canale ce
alimentează peste 200 de lacuri de interes piscicol, amplasate în două mari complexe
lacustre: Sireasa – Şontea – Furtuna şi Matiţa – Merhei.

Unitatea Caraorman este desfăşurată atât în sectorul fluviatil cât şi în cel fluvio-
maritim, cu o suprafaţă de circa 101.300 ha (28,4% din suprafaţa deltei şi 16,9% din cea a
Rezervaţiei). Şi această unitate se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică,
aici fiind incluse, atât grinduri marine (Caraorman, Sărăturile), grinduri fluviatile vechi
(Rusca, Bălteni) dar şi arii depresionare lacustre (Gorgova-Isac-Uzlina, Roşu-Puiu), mai
puţin evoluate. Suprafeţele amenajate prin îndiguire pentru diverse scopuri economice sunt
mai puţin extinse (13,2%) şi cuprind amenajări piscicole (Rusca, Litcov, Murighiol),

9
amenajări agricole (Carasuhat) şi silvice (Rusca, Murighiol, Carasuhat). După efectuarea
lucrărilor de îndiguire şi amenajarea incintelor acestora, canalul Litcov şi gârla Ceamurlia
au fost blocate, iar canalul Gorgova a fost limitat la două tuburi la priză (din anul 1990,
canalul Litcov a fost redeschis). În anul 1982 a fost deschis un nou canal (Crişan-
Caraorman) în scopul exploatării nisipurilor din grindul Caraorman. Având o secţiune de
curgere mare, canalul preia din braţul Sulina între 5-200 mc/s şi modifică regimul de
circulaţie al apei în complexul lacustru Roşu – Lumina – Puiu cu consecinţe negative în
echilibrul ecologic al acestei unităţi. În ultimii ani au mai fost deschise o serie de canale în
scopul facilitării accesului în complexele acvatice (Filat, cu un debit de circa 30 mc/s între
Litcov şi Sf. Gheorghe, Uzlina între Sf. Gheorghe şi complexul Gorgova – Uzlina, Ivancea,
canalul de legătură dintre Lacul Puiu şi Lacul Erenciuc, ) care au o influenţă negativă
asupra complexelor prin cantităţile mari de aluviuni introduse. În perioada 1985-1990, a
fost realizat digul litoral Sulina – Sf. Gheorghe şi a canalului însoţitor pe acelaşi traseu,
pentru apărarea cordonului litoral împotriva eroziunii şi de drenare a apelor din complexul
lacustru Roşu – Puiu, către braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. Pe toată lungimea digului a fost
construit un deversor în dreptul cherhanalei Roşuleţ, la o cotă destul de ridicată (+1,30 m),
fapt ce atrage după sine stocarea unui volum mai mare de apă în complex şi ridicarea
nivelului lacurilor şi apelor freatice din grindul Caraorman cu consecinţe negative asupra
pădurii Caraorman (zonă cu regim de protecţie integrală) şi a localităţii cu acelaşi nume.

Unitatea Dranov este spaţiul cuprins între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim, în
suprafaţă totală de peste 85.000 ha (24,1% din suprafaţa deltei şi 14,2% din suprafaţa
Rezervaţiei) şi se caracterizează prin prezenţa pe circa o treime din întreaga suprafaţă a
unei a unei arii depresionare în partea de vest, având cote sub nivelul mării şi a unui
complex de grinduri (Crasnicol – Perişor), în partea de est cu altitudini până la 1,50 m.
Unitatea este slab drenată prin reţeaua de gârle naturale, existând doar 90 de lacuri
nesemnificative ca suprafaţă, cu excepţia lacului Dranov, cel mai mare lac din Delta
Dunării (2.170 ha). Gradul de amenajare al unităţii este destul de ridicat (26,2%) prin
amenajarea agricolă Murighiol-Dunavăţ şi amenajările piscicole Dranov, Dunavăţ, Holbina,
Perişor, Periteaşca, Iazurile - Calica, Sarinasuf.
Dată fiind slaba circulaţie a apelor, aici au predominat procesele de acumulare biologică
într-un regim hidrologic de mlaştină. În condiţii naturale schimburile hidrologice sezoniere
dintre braţul Sf. Gheorghe şi lacul Dranov se realizau prin intermediul gârlelor Cerneţ şi
Dunavăţ. Din aceste motive şi pentru a reactiva potenţialul piscicol al complexului lacustru
Razim-Sinoie, între anii 1904 şi 1906 a fost săpat canalul Dunavăţ (Carol) iar în 1914
canalul Dranov (Ferdinand). Ulterior, au mai fost săpate şi alte canale în scop similar
(Crasnicol, în perioada 1933-1935, Lipovenilor, realizat după 1950, Palade).

Principalele unităţi morfohidrografice din perimetrul Rezervaţiei prezintă

caracteristici specifice unităţilor deltaice:
Teritoriile predeltaice sunt suprafeţele încorporate în suprafaţa deltei, care au
aparţinut Câmpiei Bugeacului situată la nord de braţul Chilia şi din care au fost separate
prin eroziune fluvială. În această categorie intră Câmpul Chiliei şi parte centrală a grindului
Stipoc. Acestea sunt constituite din depozite loessoide, diferenţiindu-se mult de subunităţile
limitrofe. În cazul grindului Stipoc, în această situaţie se găseşte numai partea central-
estică unde şi altitudinile sunt mai mari (peste 2 m), extremităţile (vestică cea mai întinsă
şi estică) sunt alcătuite din depozite fluviale. Pe Câmpul Chiliei, altitudinea scade treptat de
la nord spre sud şi de la nord-vest spre sud-est, în acelaşi sens depozitele loessoide fiind
uşor acoperite de depozite fluviale şi ca atare şi peisajul se schimbă trecând de la aspectul

10
unei câmpii veritabile la nord, la cel deltaic în sud. Suprafaţa teritoriilor predeltaice este
apreciată la circa 8.200 ha (2,4% din suprafaţa Deltei).

Grindurile fluviale sunt rezultatul procesului de depunere a aluviunilor în procesul

de inundaţie prin revărsare şi se individualizează cel mai bine în lungul braţelor principale,
pe ambele maluri (Chilia, Tulcea, Sf. Gheorghe şi Sulina), având înălţimi ce variază în
lungul acestora, scăzând din amonte spre aval. În afara grindurilor fluviale din lungul
braţelor se găsesc asemenea forme de relief şi în lungul gârlelor mai importante din delta
fluvială. Prin construirea canalelor şi prin realizarea platformelor pentru depozitarea stufului
(în perioada valorificării stuficole a Deltei), au rezultat grindurile antropice uneori mai înalte
decât cele naturale, deşi mai înguste. Suprafaţa grindurilor fluviale este apreciată la circa
50.250 ha (circa 15% din teritoriul Deltei Dunării).

Grindurile marine sunt formate prin acţiunea combinată a proceselor marine

(determinate) şi a celor fluviale (subordonate) şi sunt dispuse perpendicular pe direcţia
braţelor principale ale Dunării, constituindu-se în baraje morfologice în perimetrul deltaic.
Cele mai mari grinduri marine sunt cele care alcătuiesc aşa numitul cordon iniţial (Letea,
Caraorman şi Crasnicol) care s-au format cu circa 10 000-11 000 î.Chr., barând golful
deltaic şi formând delta fluvială de astăzi. Acest cordon iniţial constituie şi limita dintre cele
două compartimente – delta fluvială şi delta fluvio-maritimă. Grindurile Letea şi
Caraorman, constituite în cea mai mare parte din depozite nisipoase, sunt cele mai
reprezentative prin înălţimile maxime (12,4 m pe Letea şi 7 m pe Caraorman) şi prin relieful
eolian rezultat şi asociaţiilor vegetale, ierboase şi forestiere de pe acestea. Al treilea
complex de grinduri marine este Sărăturile, care ocupă o poziţie intermediară între cele din
cordonul iniţial şi cordoanele litorale propriu-zise, prin faptul că se sprijină pe ţărm cu vârful
(partea mai îngustă) şi se dezvoltă sub formă de jerbă spre interior. În aceeaşi categorie
trebuie inclus şi aliniamentele insulelor Sacalin care reprezintă, încă, pentru o scurtă
perioadă de timp (ani şi zeci de ani) un ţărm dublu. Suprafaţa grindurilor marine se
apreciază la circa 34.900 ha (10,5% din suprafaţa Deltei).

Reţeaua hidrografică reprezintă unul din subsistemele determinante în apariţia,

evoluţia şi funcţionarea sistemului deltaic. Braţele principale ale Dunării şi gârlele dintre
aceste braţe, au evoluat în decursul timpului în funcţie de factorii neotectonici şi de
intensitatea procesului de colmatare. Procesul de autoreglare a subsistemului hidrografic
în condiţii
naturale a fost, începând cu primele lucrări de corectare a braţului Sulina, continuat cu
canale construite în scopuri piscicole, stuficole, agricole. Ulterior au fost construite
numeroase incinte pentru stuficultură, piscicultură, agricultură şi silvicultură, impunându-se
realizarea unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora. În aceste condiţii,
reţeaua de canale a devenit mult mai complexă iar multe gârle care aveau un anumit rol în
funcţionarea sistemului deltaic au fost anihilate. Modificări importante au suferit şi braţele
Sulina şi Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a fost scurtat, în perioada 1862-1902, de la 91,9 km
la 63,75 km şi adâncit ca urmare a acţiunii de realizare a unei căi navigabile maritime.
Braţul Sf. Gheorghe a fost scurtat, în perioada 1985-1990 de la 120 km la 70 km, prin
tăierea meandrelor dintre km 17 şi 85. Braţul Chilia a crescut în lungime de la 113 km
(1870) la 120 km (1985), prin avansarea deltei cu acelaşi nume.
Lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1.742 km, iar cea a
canalelor este de 1.753 km. În ceea ce priveşte lungimea canalelor, aceasta se modifică
de la an la an în funcţie de lucrările noi întreprinse. Dintre gârlele naturale, au mai rămas în

11
funcţiune gârle în lungime totală de 285 km, o parte din acestea fiind rămase în incintele
îndiguite (amenajările agricole Pardina, Sireasa, Murighiol-Dunavăţ, etc.).

Reţeaua actuală de canale datează, în principal, din deceniul al şaptelea, când s-a
pus problema exploatării stufului prin incinte amenajate. Aceste canale împreună cu gârlele
naturale reprezentau, în perioada 1960-1970 cea mai eficientă reţea hidrografică interioară
sub aspectul circulaţiei apelor şi transportului naval. Ulterior, prin schimbarea direcţiei de
valorificare a unor resurse naturale, multe din canale au fost abandonate, invadate cu
vegetaţie, colmatate. Între anii 1991-1994, a fost construit digul şi canalul însoţitor între
Sulina şi Sf. Gheorghe cu unele consecinţe ecologice negative.

Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei

Dunării, chiar dacă prin lucrările de amenajare a numeroase incinte, multe lacuri şi chiar
complexe lacustre au fost desecate (amenajările agricole Pardina, Sireasa). Din
inventarierea lacurilor făcută înainte de 1960, a rezultat un număr de 668 de lacuri
însumând 31.262 ha (9,28% din suprafaţa Deltei Dunării). În urma acţiunii de desecare a
lacurilor din cele mai mari amenajări agricole din Delta Dunării, Sireasa şi Pardina,
numărul total al acestora a scăzut la 479 (lacuri mai mari de 1 ha) iar suprafaţa totală a
ajuns la 25.666 ha (7,82% din suprafaţa deltei) (Tabelul 2.5.3).

Terenurile mlăştinoase sunt terenurile situate între -0,5 şi 1 m altitudine, ocupă

zonele din jurul lacurilor şi complexelor lacustre din ariile depresionare. Sunt acoperite de
apă, în funcţie de nivelul Dunării şi de vegetaţia palustră. O bună parte din aceste terenuri
au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. În
amenajările piscicole, această categorie morfohidrografică a rămas, dar este supusă
regimului hidrologic dirijat. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie acvatică este apreciată la circa
143.500 ha (43% din suprafaţa deltei).

Complexul lacustru Razim-Sinoie, în suprafaţă totală de circa 103.000 ha este

format în principal din lacuri, grinduri maritime şi câteva formaţiuni de relief mai înalte ce
reprezintă martori de eroziune. Lacurile ocupă circa 85% din complex (86.300 ha) şi sunt
de tip lagunar (Razim, 41.500 ha, Sinoie, 17.150 ha, Goloviţa, 11.870 ha, Zmeica, 5460 ha,
Nuntaşi, 1.050 ha şi Istria, 560 ha), de tip limanic (Babadag, 2.370 ha, cu prelungirile Tăuc,
180 ha şi Topraichioi, 50 ha, Agighiol, 490 ha, toate transformate în amenajări piscicole) şi
lacuri cuprinse între grinduri (Leahova-Coşna-Periteaşca, 3.550 ha sau cele de pe grindul
Chituc, Edighiolurile, 1.070 ha).

Zona maritimă costieră, în suprafaţă totală de 140.492 ha, se întinde pe o lungime

de 166 km, de la gura braţului Chilia, în nord şi până la Capul Midia, în sud şi are apectul
unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Platforma continentală
(şelful) are o lăţime ce scade de la nord (170 km) la sud (130 km). Valoarea pantei creşte
de la nord (1°) spre sud (2°) considerată pe profilele orientate de la vest spre est
de la ţărm spre taluzul continental. Uniformitatea reliefului platformei continentale se
datoreşte atât modelării reduse în faza pleistocenă, cât şi sedimentării intense datorată
aluviunilor deversate de râurile din nord-vestul Mării Negre şi, în special, a celor aduse de
Dunăre, şi, într-o măsură mai mică materialului rezultat din abraziunea zonei de coastă.
Luând în considerare criterii morfometrice, morfologice, sedimentare şi chiar biologice,
platforma continentală (şelful, numit şi margine continentală) se poate împărţi, în sectorul
românesc, în trei compartimente: şelful intern, şelful median şi şelful extern (O.Şelariu,

12
1971, P. Gâştescu, B. Driga, 2002). Şelful intern se desfăşoară de la ţărmul marin şi până
la izobata de aproximativ 40-50 m şi este zona pe care se întinde limita Rezervaţiei
(izobata 20 m). Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare
rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară, pe care se suprapun
forme de relief rezultate din depunerea ulterioară a sedimentelor fluviatile. Acest spaţiu
submers reprezintă domeniul de acţiune a factorilor modelatori, respectiv valurile şi curenţii
marini care prelucrează şi transportă materialul aluvionar. Sub aspect sedimentologic şi
textural, pe şelful intern predomină fracţiunea nisipoasă care trece treptat spre şelful de
tranziţie în favoarea siltului (N. Panin, 1999). Şelful median se desfăşoară între izobatele
de 40, 50 şi 70 m, iar şelful extern se desfăşoară între izobatele 70 m şi 130 m (după alţi
autori, 200 m).
Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică, altitudine redusă (0-12 m) şi
diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperat-continentală
cu influenţe pontice.

Cotele apelor Dunării

În luna martie 2017 au fost cele mai mari cote înregistrate, iar cele mai scăzute au
fost în august 2017.

Cursul de apa Posturi hidrometrice Media CP

din reteaua nationala
anuala Minim Maxim
Dunare GALATI 226 122 373 700
Dunare ISACCEA 175 95 295 520
Dunare br. Tulcea CEATAL IZMAIL 154 73 255 450
Dunare br. Tulcea TULCEA 140 67 238 440
CEATAL SF. 420
Dunare br. Sulina GHEORGHE 147 76 238
Dunare br. Sulina SULINA 62 49 75 150
Dunare GRINDU 219 93 373 604
Dunare br. Chilia PARDINA 143 91 213 242
Dunare br. Chilia CHILIA VECHE 86 59 129 250
Dunare br. Chilia PERIPRAVA 52 37 75 230
Dunare br. Sulina GORGOVA 103 45 165 254
Dunare br. Sulina CRISAN 68 40 103 230
Dunare br.Sf.Ghe. SFANTU GHEORGHE 53 43 58 150
Canal Magearu LETEA 71 47 94 220
Dunarea Veche MILA 23 SAT 100 76 136 290
Canal Caraorman CARAORMAN 34 22 45 230
Canal Dunavat DUNAVAT 122 82 177
Lacul Razim JURILOVCA 30 13 45

Clima

Temperatura minimă anuală a fost de -20°C înregistrată la staţia Gorgova în 9

ianuarie 2017, în timp ce temperatura maximă anuală a fost de 30°C înregistrată la staţia
Jurilovca în 04-06 august 2017 ( ora 7:00 ).

13
 Temperatura medie în fiecare lună a anului 2017 la staţiile monitorizate, la ora 7:00:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
-4.93 0.00 5.29 7.00 14.68 20.20 21.03 20.48 15.44 9.35 5.83 3.58
TULCEA
-5.50 -0.57 5.39 7.52 14.45 19.80 20.39 19.16 15.11 8.19 5.59 2.08
GORGOVA
-3.17 0.61 6.06 8.00 14.19 20.07 21.26 22.13 19.15 11.84 7.93 4.42
SULINA
-3.33 0.75 5.32 7.83 14.52 20.27 20.87 20.26 17.93 10.56 7.37 4.39
SF.GHEORGHE
-5.62 -0.56 5.50 5.83 10.97 17.33 18.03 18.74 15.25 9.48 5.43 2.74
CHILIA VECHE
-4.43 -0.36 5.61 6.86 14.32 20.04 21.22 21.35 15.89 9.32 6.47 3.29
JURILOVCA
GURA -4.30 -0.39 5.97 7.47 14.48 20.23 21.00 20.84 17.70 10.68 7.43 4.32
PORTITEI
-4.83 -0.46 4.94 6.45 13.29 18.80 20.06 20.06 15.96 10.42 5.90 3.77
MAHMUDIA
-6.40 -0.86 3.87 5.97 13.48 19.58 20.20 19.74 14.85 8.65 5.73 2.13
CORUGEA

Se observă că cele mai ridicate temperaturi au fost în iulie, iunie, august, în timp ce
temperaturi medii sub 0oC au fost doar în ianurie şi februarie.

Demografia
În perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune situate integral în
acest perimetru : (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A. Rosetti, Sfântu Gheorghe,
Chilia Veche) şi oraşul Sulina.

De asemenea există comune care au parţial teritorii în perimetrul RBDD (Nufăru,

Beştepe, Murighiol), precum şi suburbia Tudor Vladimirescu a Municipiului Tulcea.

Evoluţia populaţiei în localităţile din RBDD 2012-2017

Nr.c Municipiu,Oraş, Localitatea Nr.loc Nr.loc Nr.loc Nr.loc Nr.loc Nr.loc

rt.
Comună 2012 2013 2014 2015 2016 2017

1 Tulcea T.Vladimirescu 385 384 384 384 384 383

2 Sulina Sulina 4350 4156 4182 4198 4196 4196

3 Ceatalchioi Ceatalchioi 412 319 375 375 370 370

4 Ceatalchioi Plauru 89 68 53 53 51 50

5 Ceatalchioi Sălceni 105 91 97 97 96 95

6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 227 145 178 176 174 174

14
Nr.c Municipiu,Oraş, Localitatea Nr.loc Nr.loc Nr.loc Nr.loc Nr.loc Nr.loc
rt.
Comună 2012 2013 2014 2015 2016 2017

7 Chilia Veche Chilia Veche 2232 2138 2348 2340 2340 2340

8 Pardina Pardina 682 693 680 680 678 678

9 C.A.Rosetti C.A.Rosetti 225 272 266 265 265 265

10 C.A.Rosetti Sfiştofca 110 93 109 107 107 107

11 C.A.Rosetti Letea 362 321 334 334 334 334

12 C.A.Rosetti Cardon 16 5 7 7 7 7

13 C.A.Rosetti Periprava 240 245 235 235 230 230

14 Crişan Crişan 470 456 452 454 454 452

15 Crişan Mila 23 460 465 459 459 459 459

16 Crişan Caraorman 320 307 307 305 305 307

17 Maliuc Maliuc 236 233 233 233 233 233

18 Maliuc Partizani 364 363 363 360 360 363

19 Maliuc Gorgova 142 142 142 140 140 142

20 Maliuc Vulturu 45 39 39 39 39 39

21 Maliuc Ilganii de Sus 53 49 49 49 49 49

22 Beştepe Băltenii de Jos 82 80 57 57 55 55

23 Nufăru Ilganii de Jos 167 148 133 133 133 133

24 Murighiol Uzlina 4 7 7 7 7 4

25 SF.Gheorghe SF.Gheorghe 860 819 830 840 840 840

Total 12.638 12.038 12.319 12.327 12.306 12.305

Organizarea administrativ teritorială

Amenajarea teritorială
Amenajarea teritoriului şi urbanismul reprezintă un ansamblu de activităţi complexe
care au drept scop organizarea fizică a spaţiului.

În perimetrul RBDD, toate comunele au Planuri de Urbanism Genaral (PUG)

aprobate care includ obiectivele principale ale amenajării teritoriale.

15
 Aceste obiective sunt:

- Dezvoltarea economică şi socială echilibrată a comunelor şi localităţilor;

- Îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţii umane;
- Utilizarea raţională a terenului;
- Conservarea tradiţiilor arhitecturale şi culturale locale.
- Dezvoltarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului.
- Protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic.
- Evitarea riscurilor naturale şi prevenirea efectelor unor catastrofe.
-
Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea unui sistem de
management adecvat axat pe următoarele ţinte principale:

- Îmbunătăţitea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea

accesului la servicii publice şi locuinţe;
- Utilizarea eficientă a terenurilor, în concordanţă cu planul de urbanizare;
- Extinderea controlată a zonelor construite;
- Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural;
- Protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.

Urbanizarea poate fi privită ca un proces global care implică transformări

economice, sociale, compotamentale, determinând modificări ale cadrului natural şi
construit, ale modului de utilizare a terenurilor.

Totodată urbanizarea, definită ca fenomen de creştere accelerată a populaţiei

urbane, de apariţie de noi oraşe şi de extindere în teritoriu a celor existente presupune şi
necesită dezvoltarea unor facilităţi semnificative şi din punct de vedere al sănătăţii şi
igienei mediului:

- Alimentarea centralizată cu apă potabilă;

- Racordarea la reţeaua de canalizare şi epurarea apelor uzate menajere;
- Colectarea organizată a deşeurilor.

În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane. În jurul RBDD există un număr de

localităţi rurale şi urbane ( Isaccea, Babadag ) şi Municipiul Tulcea însumând o populaţie
de peste 150.000 locuitori.

Urbanizarea se referă la procentul dintre numărul locuitorilor care trăiesc la oraş şi

populaţia dintr-un anumit areal. Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea
unui management adecvat axat pe patru direcţii principale:

- dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la aceasta;

- asigurarea accesului la locuinţe;
- protecţia mediului ambiant;
- diminuarea sărăciei.

16
Dezvoltarea zonelor rezidenţiale
În perimetrul RBDD se constată în ultimii ani o dezvoltare a unor zone rezidenţiale
în localităţile Crişan, Mila 23, Sfântu-Gheorghe, Sulina. Construirea zonelor rezidenţiale
continuă, dar presupune acţiuni ferme din partea consiliilor locale precum şi a tuturor
instituţiilor responsabile, astfel:

- Îmbunătaţirea şi dezvoltarea infrastructurii de transport, telecomunicaţii si energie;

- Dezvoltarea si îmbunatăţirea serviciilor publice;
- Protecţia mediului si dezvoltarea durabilă;
- Dezvoltarea turismului;
- Dezvoltarea economică;
- Dezvoltarea resurselor umane, creşterea ratei de ocupare;
- Atragerea de noi investiţii si creşterea accesului la resurse.

Resurse naturale

Resurse naturale neregenerabile

În perimetrul RBDD au fost identificate diferite resurse naturale neregenerabile: nisip
cuarţifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale, turbă,
etc.
Nisipurile din grindurile fluvio-marine au fost exploatate, respectiv cele din grindul
Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % SiO) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei şi în
procesul tehnologic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. După declararea Deltei Dunării
Rezervaţie a Biosferei, au fost stopate lucrările de exploatare şi au fost abandonate
instalaţiile şi construcţiile neterminate care, în prezent, nu se integrează în peisajul deltei.
Nisipurile din cordoanele litorale au fost prelucrate pentru extragerea unor metale grele.
Activitatea de extragere şi prelucrare industrială a metalelor grele din nisipurile grindului
Chituc, a fost oprită în anii ’90 datorită incompatibilităţii acestor activităţi cu statutul de
rezervaţie.

Resurse naturale regenerabile

Condiţiile geografice şi climatice deosebite din Delta Dunării au favorizat
dezvoltarea unor importante resurse naturale regenerabile: peşte, stuf, păşuni, păduri,
plante medicinale, ciuperci, etc., care sunt valorificate prin activităţi economice tradiţionale
de către populaţia locală. O resursă naturală importantă o constituie peisajul deltaic cu
caracteristici specifice deosebit de atrăgătoare. Resursa peisagistică este valorificată prin
activităţi de turism, atât de către agenţi economici specializaţi cât şi de populaţia locală.
Exploatarea resurselor naturale este reglementată de legi, hotărâri, şi norme de
aplicare de către instituţiile locale, judeţene şi naţionale. Conform reglementărilor în
vigoare, populaţia locală beneficiază de dreptul de utilizare a resurselor naturale pentru
consum propriu. Localnicii au dreptul la o cotă de peşte pentru consum familial, de circa 3
kg/familie/zi sau numai un peşte dacă greutatea lui depăşeşte 3 kg, precum şi o cotă de
stuf de 5t / gospodărie pentru construcţii specifice (garduri, acoperişuri şi anexe
gospodăreşti).
În anul 2017 au fost eliberate 17 permise de recoltat stuf pentru nevoi gospodăreşti
şi 129 permise de pescuit familial.

17
 Terenurile de păşunat sau terenurile agricole sunt folosite pentru creşterea
animalelor şi agricultură. În satele fără terenuri agricole, (Mila 23, Crişan, Sfântu Gheorghe,
etc.), localnicii folosesc terenul din gospodărie pentru grădinărit. Produsele obţinute nu
sunt suficiente, însă contribuie la întreţinerea gospodăriei.
Au fost eliberate 2 permise pentru păşunat.

Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării
Exploatarea resurselor naturale este una din cele mai importante activităţi
economice coordonate de Administraţia Rezervaţiei, resursele acvatice vii şi resursele
stuficole având cea mai mare pondere în cadrul resurselor naturale regenerabile existente
pe teritorul rezervaţiei. Gestionarea durabilă necesită evaluarea anuală a stării resrselor
naturale şi a nivelului de valorificare a acestora în acord cu potenţialul lor de regnerare şi
cu capacitatea de suport a ecosistemelor, scop în care se elaborează şi se pun în aplicare
reglementări privind valorificarea resurselor naturale şi a celorlalte resurse din rezervaţie.

Resursa piscicolă

Pentru gestionarea durabilă a resurselor acvatice vii din perimetrul rezervaţiei

specialiştii INCDDD Tulcea au estimat captura durabilă admisibilă din bazinele acvatice
naturale situate în perimetrul rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, pentru anul
2017, la 9518 tone, din care:

- captură peşte pentru valorificare în scop comercial=4043 tone;

- captură peşte acordată populaţiei locale= 1875 tone;

- captură peşte acordată pescuitului sportiv=3600 tone.

Pescarii autorizaţi activează individual, în calitate de persoane fizice autorizate, în

asociaţii familiale sau în organizaţii/asociaţii de pescari, legal constituite.

Accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului comercial în

habitatele piscicole naturale situate în perimetrul rezervaţiei, domeniul public de interes
naţional, se atribuie de administratorul resursei persoanelor fizice sau juridice în condiţiile
prevederilor Legii 82/1993, privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu
modificările şi completările din Legea 136/2011, a O.U.G. nr. 23/2008, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009 privind pescuitul şi acvacultura, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale legislaţiei secundare aprobate prin ordin al
autorităţilor competente din domeniul pescuitului şi din domeniul protecţiei mediului, a
dispoziţiilor Ordinului nr. 410/11.04.2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a
activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi comercializare a speciilor din flora şi
fauna sălbatice.

Pentru anul 2017 au fost autorizaţi un nr. de 1099 de pescari individuali şi o

societate comercială care deţine contract de concesiune privind valorificarea resurselor

18
piscicole din zonele Braţ Chilia km 40-0 şi Complex Matiţa-Merhei. Cotele de captură au
fost stabilite pe zone de valorificare şi pe specii în baza studiului de evaluare a potenţialului
piscicol (cota de captură durabilă adminsibilă). În cursul anului 2017 s-au capturat 3270,9
tone faţă de 4043 tone(cota de captură plafon alocată), în proporţie de 80,90%, din care,
specii preponderente: crap: 138,9 tone , caras; 1397,1 tone; plătică: 320,6 tone; babuşcă;
202,3 tone; somn: 128,2 tone; şalău: 92,1 tone, etc.

Pescuitul speciilor marine

Din categoria speciilor marine cu valoare pentru comercializare predomină speciile:

chefal, stavrid, calcan, peşte marin mărunt, etc. Cota-plafon de valorificare a acestor
specii este inclusă în cota totală admisibilă stabilită prin studiile de evaluare.

Pescuitul scrumbiei, activitatea este sezonieră iar numărul pescarilor calificaţi şi

autorizaţi a fost limitat. S-au pescuit 459,18 tone faţă de 604 tone cota propusă.

În zonele Braţ Chilia km 40-0 şi în zona Complex piscicol Matiţa Merhei activează
SC Răduţă Sporting SRL, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul
Mediului prin ARBDD. Pentru aceste zone s-au stabilit cote-plafon de captură piscicolă
valorificabilă şi s-au încasat redevenţe.

Resursa stuficolă

Activitatea de valorificare a resursei stuficole pe teritoriul RBDD se desfășoară în

baza permiselor și a autorizațiilor emise de ARBDD, în conformitate cu prevederile din
Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi ale Ordinului
nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare,
capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor
de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a
plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora,
completat prin Ordinul nr. 980/2016, cu toate modificările şi completările ulterioare .

Activitatea de valorificare a resursei stuficole se poate face în scop comercial și

scop gospodăresc. Administrația stabilește anual cotele admisibile pentru exploatarea
stufului pe baza studiilor de evaluare a resurselor stuficole elaborate de instituții de
cercetare specializate acreditate. Resursa stuficolă se valorifică prin atribuire directă
organizaţiilor/asociaţiilor de persoane fizice autorizate, legal constituite, în conformitate cu
prevederile Legii 82/1993, si prin concesiune. Mai sunt în derulare 2 contracte de
concesiune în zonele: Sinoe si Buhaz. Pentru nevoile gospodărești se poate recolta o
cantitate maximă de 5 tone din zone stabilite conform permiselor de recoltare.

Pentru sezonul de recoltare 2017-2018 în zonele concesionate s-au recoltat 1326 to

din cota de 2877 to autorizată.

Au fost emise 17 autorizații pentru activitatea de valorificare a resursei stuficole în

scop gospodăresc.

19
 Cantitatea totală recoltată în sezonul 2017-2018 în zonele stuficole aparţinând
domeniului public de interes naţional aflate în perimetrul rezervaţiei a fost de 3559 tone,
iar in amenajările piscicole din domeniul public judeţean s-a recoltat cantitatea de 665 tone.

Potenţialul turistic al regiunii (elemente turistice naturale)

Valorile naturale şi culturale ale Deltei Dunării constituie ceea ce se poate numi
generic resurse estetice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea turismului. Aceste
valori constiuie în acelaşi timp atracţii turistice ce creează produsul turistic RBDD, putând fi
grupate după cum urmează:componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt
cele aproape 400 de lacuri de diferite mărimi, stufărişurile, pădurile de stejar şi frasin,
dunele de nisip, plajele de pe litoralul marin deltaic,toate acestea conferă o diversitate şi
varietate spaţială deosebită.

Statutul Deltei dunării de arie protejată a determinat un proces de reorganizare a

turismului ce se desfăşoară pe acest teritoriu în contextul valorificării durabile a resurselor
naturale şi în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra integrităţii
ecosistemelor naturale. Tot aici se află cele mai multe specii de plante medicinale, dar şi
cele mai mari suprafeţe acoperite cu stuf de pe glob şi două păduri unice în Europa,
formate din stejari seculari şi liane mediteraneene (Pădurile Letea şi Caraorman).Cea mai
mare bogăţie faunistică a rezervaţiei o constituie totuşi păsările care poposesc pe acest
teritoriu în timpul migraţiei sau care au ales delta ca loc de hrănire, cuibărire şi creştere a
puilor. Toate aceste caracteristici unice fac din Delta Dunării un laborator de cercetare şi
observare pentru cercetători din întreaga lume, dar şi pentru turiştii iubitori de natură ca
vizitează delta în căutarea unor zone naturale şi a unor specii deosebite.

Resursele naturale cum ar fi cele piscicole şi cinegetice ale RBDD sunt valorificate
prin turism, constituind o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv şi pentru
vânători. Regimul termic ridicat, precipitaţiile reduse şi durata mare de strălucire a soarelui,
în general clima din RBDD favorizează practicarea turismului din primăvară şi până în
toamnă. Cultura şi istoria RBDD, elementele de etnografie şi folclor, prezenţa de situri
arheologice reprezintă argumentele puternice în favoarea diversificării ofertelor turistice
pentru RBDD. Aşezările umane,specificul şi unicitatea lor, precum şi arhitectura specifică
reprezintă de asemenea atracţii turistice deosebite.

Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD sunt:

 Turism pentru odihnă si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism,

în hotelurile/pensiunile de pe teritoriul rezervaţiei sau folosind hotelurile plutitoare,
combinând excursiile pe canale si lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apa marină pe
plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.

 Turism de cunoaştere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul

excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să
exploreze varietatea peisajului salbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate
manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau pe grindurile
fluviale şi marine, etc.
20
  Turism specializat – ştiintific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi)

 Programe speciale de tineret (pentru cunoaşterea, întelegerea şi preţuirea naturii)

 Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiti şi ghidaţi de localnici), are tradiţie
în RBDD, multe familii de localnici găzduind şi însoţind vizitatorii în Delta Dunării.
Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunatăţirea veniturilor
populatiei locale.

 Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari

 Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de

toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de peşte, şi vânatoare sportivă.

Monitorizare şi colectarea datelor

Este foarte important ca toate organismele de management al zonei protejate să

colecteze şi să furnizeze date exacte, cu conţinut clar şi actualizate periodic. Un program
pentru măsurarea gradului de utilizare publică a zonei protejate trebuie să conţină date
exacte în ceea ce priveşte managementul zonei, protecţia resurselor naturale, operaţiuni
de întreţinere şi servicii pentru vizitatori. Aceasta cu atât mai mult cu cât utilizarea publică a
datelor referitoare la zonele protejate este importantă pentru toţi actorii locali. Se impune
crearea unui sistem integrat de monitorizare, cum ar fi: monitorizarea numărului de turişti
(înnoptări şi excursii), gradul de satisfacţie al vizitatorilor, chestionare care să reflecte
gradul de vizibilitate şi imaginea destinaţiei, evaluarea nevoilor şi nivelului de satisfacţie al
grupurilor-ţintă,etc. În plus, trebuie să ne asigurăm ca evaluarea activităţilor de turism
(volum şi impact) să fie exactă, cât mai completă posibil şi dacă datele sunt comunicate
printr-o modalitate eficientă.

Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi la ARBDD conform datelor primite

de la cei 234 agenţi economici care au fost autorizaţi să desfăşoare activităţi de turism în
RBDD, arată că până la sfârşitul sezonului turistic 2017 , s-a înregistrat un număr de:
aprox. 6685 locuri cazare din care 12 hoteluri, 121 pensiuni, 62 de pontoane dormitor,
2 hidrobuze, 1 navă pasageri, 9 campinguri, 1 tabără tineret; sezonul turistic 2017 a
avut o perioadă de maxim în lunile iulie, august şi septembrie, în celelalte luni numărul
turiştilor fiind redus. Această caracteristică a sezonului 2017 a marcat şi sezonul turistic
anterior. Activitatea de turism desfăşurată în RBDD în anul 2017 nu este pe măsura
potenţialului deosebit de ridicat al zonei. Pe lânga datele oficiale luate în considerare în
aprecierea fenomenului turistic din RBDD trebuie menţionat şi fenomenul turismului
neorganizat prin agenţi economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând în anul 2017 o
uşoară creştere faţă de anii precedenţi în special în localităţile cu potenţial turistic ridicat:
Sf.Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23.

Conform rapoartelor primite de la agenţii economici autorizaţi să desfăşoare

activităţi de turism pe teritorriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării anul 2017 înregistrează
un total de 90.050 turişti, din care 71.939 turişti români şi 18.111 turişti străini. Se

21
constată o dezvoltare lentă a structurilor de cazare, şi a activităţilor recreative. În anul
2017 s-au autorizat 31 agenţi economici pentru desfăşurarea activităţii de turism în
perimetrul RBDD.
români străini
iarna 4044 2354
primăvara 21124 2706
vara 29936 9443
toamna 16835 3608

35000

30000

25000
iarna
20000
primăvara
15000 vara
toamna
10000

5000

0
români străini

Repartiţia turiştilor din 2017 pe sezoane

Ofertele recreative cuprind: excursii în deltă cu şalupe, catamarane sau bărci cu

rame, observare de păsări, partide de pescuit, explorarea deltei cu caiace, vizitarea
localităţilor, mese tradiţionale etc...

Faţă de numărul turiştilor veniţi prin agenţii de turism şi al căror număr a fost
raportat catre ARBDD, Delta Dunării a mai fost vizitată şi de turişti veniţi pe cont propriu şi
care s-au folosit de mijloacele de transport în comun sau mijloace proprii, au stat în corturi
amplasate în zone de campare ,sau au fost cazaţi în localităţile din perimetrul RBDD fără o
evidenţă clară declarată.

22
 Evoluţia Comparativă Total Turişti în RBDD 2013/2017

Se constată o repartiţie inegală pe cele patru zone analizate, braţele Dunării ,

zona Dunării şi zona Jurilovca, zona cea mai căutată şi cea mai accesibilă, de altfel
rămânând zona braţul Sfântu Gheorghe. Pentru sectorul turistic, participarea şi implicarea
în elaborarea planului de dezvoltare turistică a unei arii protejate, precum RBDD, a avut ca
rezultat în anul 2017 creşterea calităţii actului turistic prin: obiective şi servicii turistice
specifice zonei, protejarea resursei turistice, atragerea unei anumite categorii de turişti,
amenajarea ca zone de campare .

În centrele de informare ARBDD, turiştilor le-au fost puse la dispoziţie pliante şi

hărţi. De asemeni pentru a veni în sprijinul turiştilor, a fost actualizată permanent baza de
date cu informaţii turistice (capacităţi de cazare, posibilităţi de agrement, transport,etc)
puse la dispoziţie de operatorii de turism cu activitate pe teritoriul RBDD, a fost actualizat
permanent domeniul “turism” (în lb.română şi lb.engleză din pagina web a ARBDD,care
cuprinde informaţii despre: formele de turism practicate în RBDD, reguli de vizitare,
centrele de informare din perimetrul RBDD, trasee turistice, posibilităţi de transport în
RBDD, agenţi economici care desfăşoară activităţi de turism.

Pe teritoriul RBDD sunt 6 Centre de Informare, situate în Chilia Veche, Crişan, Gura
Portiţei, Murighiol, Sf.Gheorghe şi Sulina. În 2017 au fost 7852 vizitatori din care 6102
români şi 1750 străini.

23
Impactul turismului asupra mediului

Impactul social şi economic

Dezvoltarea turismului în RBDD înregistrată în 2017, a dezvoltat totuşi şi

turismul rural. Un număr tot mai mare de pensiuni şi gospodării situate în satele din
RBDD oferă acum servicii turistice precum cazare şi masă, plimbări cu barca, activităţi
recreative.

Cazarea la localnici este preferată în special de către pescari, vânători sau acei
turişti care vin la Sulina sau Sf. Gheorghe pentru plajă. Lipsa publicităţii şi a informaţiilor
despre posibilităţile de cazare fac o mare parte a pensiunilor rurale şi a gospodăriilor să
depindă de cunoştinţe, prieteni, clienţi fideli şi recomandările acestora. Ultima iniţiativă de
realizare a unui” Ghid turistic al judeţului Tulcea” care cuprinde toate categoriile de furnizori
de servicii turistice împreună cu ofertele acestora va avea un impact important asupra unor
astfel de furnizori locali.

Unul dintre aspectele care merită menţionate este acela că toate pensiunile nou
construite au strictul necesar de facilităţi sanitare ( băi, grupuri sanitare, apa caldă ) în timp
ce gospodăriile încă oferă “doar” toalete uscate, lavoare şi duşuri de vară.

O mare parte a serviciilor turistice şi a pachetelor turistice este furnizată în RBDD de

catre companii de turism înregistrate în Tulcea sau în alte oraşe ale României. De cele mai
multe ori, aceste companii folosesc de obicei propriile mijloace de transport, cazare şi
facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor turistice.

O parte semnificativă a venitului obţinut din valorificarea resurselor turistice este

astfel direcţionată spre companii de turism situate în afara RBDD. Doar câteva dintre
companiile turistice apelează la serviciile turistice locale pentru întregul pachet turistic sau
anumite părţi ale acestuia.

Tendinţe de dezvoltare a turismului. Obiective şi Măsuri

Planificarea durabilă a dezvoltării turistice într-o zonă protejată se bazează în primul

rând pe un parteneriat între managerii zonei protejate, firmele de turism şi populaţia locală.

Obiectivele şi măsurile întreprinse de ARBDD constituie esenţa planului de

acţiune pentru dezvoltarea turismului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării:

 Inventarierea resurselor naturale şi culturale ce pot fi utilizate ca potenţial turistic,

cu analiza informaţiilor obţinute;
24
  Stabilirea clară a scopurilor de protecţie, discuţii şi acorduri privind scopurile
dezvoltării durabile a turismului cu toţi partenerii;
 Utilizarea durabilă a resurselor din ecosistemul natural;
 Protecţia elementelor naturale specifice;
 Managementul deşeurilor;
 Promovarea conservării si utilizării durabile a patrimoniului natural al
vieţuitoarelor sălbatice, şi peisajelor;
 Implementarea eficientă a programului Natura 2000 ,promovează programul
Natura 2000 către proprietarii de terenuri, administratorilor de suprafeţe si cei ce
folosesc terenul Deltei Dunării in scop educaţional;
 Formularea, stabilirea şi clarificarea reglementărilor legale si asigurarea unui
climat de încredere cu privire la cadrul legal si politic;
 Controlul asupra activităţilor şi facilităţilor de turism şi recreere în sinergie cu
mediul înconjurător;
 Sistem de autorizare pentru întregul sector turistic şi recreaţional în Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării;
 Managementul fluxului de vizitatori;
 Aprecierea capacităţii de susţinere a diferitelor părţi ale zonelor protejate la
nivelul standardelor de mediu şi care să fie menţinute în timp şi spaţiu;
 Urmărirea şi analiza pieţei turistice şi a nevoilor turistice;
 Propuneri de lansare a unor produse turistice care să includa şi turismul
educaţional pe diferite domenii:ştiinţific,cultural, protecţia mediului înconjurător;
 Aprecierea impactului de mediu şi analiza setului de măsuri necesare în funcţie
de situaţiile existente;
 Politica de stabilire a căilor şi mijloacelor de circulaţie şi dezvoltare durabilă a
sistemelor de transport;
Activitatea turistică din Delta Dunării se desfăşoară în conformitate cu
reglementările legale în vigoare. Odată cu declararea rezervaţiei biosferei, ARBDD Tulcea
a stabilit propriile reguli de practicare a turismului, în scopul protejării patrimoniului
natural:

 Trasee turistice în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării

În anul 2010 s-a redus numărul traseelor turistice având la bază următoarele principii:

- Evitarea suprapunerii rutelor mai multor trasee turistice;

- Ocolirea zonelor sensibile cum sunt coloniile de păsări şi zonele cu regim de
protecţie integrală;
- Pentru a veni în întâmpinarea unor necesităţi ale activităţii de turism;
În acest scop, şi în anul 2017 au fost menţinute 24 trasee turistice în
rezervaţie, din care 15 trasee se pot efectua numai cu mijloace de transport naval
(navale) şi 9 trasee care se pot efectua prin drumeţii sau cu mijloace de transport
rutier (terestre). Traseele navale pornesc din principalele puncte de intrare în
rezervaţie: Tulcea, Murighiol, Jurilovca sau din localităţile din rezervaţie, Chilia
Veche, Crişan, Sulina, Sf. Gheorghe. Traseele terestre pornesc din Tulcea, Murighiol,
Uzlina, Sulina, Sf. Gheorghe, Chilia Veche.

25
 Camparea în zone autorizate de ARBDD
Măsura este adoptată atât în scopul prevenirii accidentelor, îmbolnăvirilor şi altor
riscuri ce pot surveni în cazul campării în zone lipsite de facilităţi igienico-sanitare,
cât şi pentru prevenirea efectelor negative asupra speciilor şi habitatelor naturale,
generate de comportamentul turiştilor ce campează în astfel de locuri.

 Poteci de învăţare/vizitare
- 3 poteci de învăţare/vizitare în zona C.A Rosetti
- 1 potecă învăţare/vizitare în zona Caraorman
 Ghiduri pentru operatorii turistici
- Reguli
- Restricţii
- Ghiduri pentru un turism ecologic
 Program de monitorizare a activităţii turistice
- Evaluarea fluxului turistic

- Chestionare de opinie

 Materiale pentru educaţie ecologică

- Broşuri

- Pliante

- Filme documentare

 Materiale de informare turistică

- Ghiduri turistice
- Pliante

26
Harta trasee turistice pe căi navigabile

27
Concluzii

Pentru perfecţionarea dezvoltării resursei turistice în perimetrul RBDD este

necesară concentrarea resurselor şi eforturilor pe următoarele domenii:

- infrastructura de transport şi de acces;

- infrastructura de primire;

- reabilitarea obiectivelor culturale şi de patrimoniu;

- protejarea resurselor naturale;

- informare şi comunicare;

- educare şi formare;

- parteneriate public-privat.

- investiţii şi programe pentru promovarea activităţilor turistice cu impact redus asupra

mediului;

- monitorizarea valorificării resursei peisagistice;

- realizarea studiului pentru evaluarea capacităţii de suport pentru dezvoltarea turismului în

RBDD;

Activitatea cinegetică în RBDD

Activitatea cinegetică din RBDD este reglementată de prevederile Legii

407/2006-legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, publicată în Monitorul Oficial pe
22 noiembrie 2006, Legea 197/2007 pentru modificarea şi completarea Legii 407/2006,
Legea 215/2008 pentru modificarea şi completarea Legii 407/2006 şi a ordonanţei de
urgenţă 154/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr. 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a
faunei sălbatice şi a Legii 407/2006. Conform Legii Nr. 136 / 2011,art.12, pct.39 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei
"Delta Dunării" , desfăşurarea activităţilor de vânătoare pe teritoriul rezervaţiei este
interzisă. Astfel activitatea de valorificare a acestor specii prin activitatea de vânătoare
sportivă a fost sistată.

Sunt delimitate 26 fonduri de vânătoare, cu suprafeţe cuprinse între 5.012 de ha

(F.V. Heraclea) şi 27.794 ha (F.V. Tatanir). Din cele 26 de fonduri de vânătoare (302.612
ha), au fost încheiate contracte de închiriere pentru:

28
 Fondul de vânătoare nr.50 denumit Uzlina are ca gestionar Asociaţia Vânătorilor
Sportivi Abies-Bucureşti, cu suprafaţa de 10401 ha având o perioadă de gestiune
cuprinsă între 11.01.2011-10.01.2021.
 Fondul de vânătoare nr.43 denumit Mila 23 are ca gestionar Asociaţia
Vânătorilor Sportivi Corado-Constanţa, cu suprafaţa de 5366 ha având o perioadă
de gestiune cuprinsă între 11.01.2011-10.01.2021.

În RBDD vânătoarea este interzisă.

29
30
CAPITOLUL 1. CALITATEA ŞI POLUAREA AERULUI ÎNCONJURĂTOR

În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu există puncte fixe sau mobile
pentru măsurarea emisiilor provenite din traficul naval şi maritim.

1.1. Calitatea aerului înconjurător: stare şi consecinţe

Monitorizarea emisiilor cu efect acidifiant, COV nemetanici, metale grele, plumb,
poluanţi organici persistemţi, hidrocarburi aromatice policiclice, bifenili policloruraţi şi
hexaclor benzen este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea.

1.2. Factori determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a aerului

înconjurător

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu au fost efectuate măsurători

privind calitatea aerului conform OM nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind
stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a
dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM 10 si
PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător.
Monitorizarea este realizată de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea.

1.2.1. Emisiile de poluanţi atmosferici şi principale surse de emisie

1.2.1.1. Energia
Impactul sectorului energetic asupra mediului

În perimetrul RBDD nu există unităţi producătoare de energie electrică. Pentru

transportul energiei electrice din Ucraina în sistemul nostru, în extravilanul oraşului
Isaccea este construită staţia de transformare 750/400 kv care este amplasată pe o
suprafaţă de 18 ha.

Aspectele impactului sectorului energetic sunt următoarele:

- Efecte biologice ale câmpului electric de 59 Hz;

- Producerea de ozon;

- Impactul asupra terenurilor agricole;

- Impactul vizual ( estetic ) şi impactul ecologic;

-Impactul liniilor de transport asupra populaţiilor de păsări sălbatice de talie mare.

31
Producţia de energie electrică

Societăţile economice, industriale, agricole, etc. îşi asigură încălzirea spaţiilor de

producţie şi birourilor prin instalaţii proprii, cu energie electrică, sobe cu acumulare de
căldură sau în centrale termice proprii cu combustibil lichid sau gazos.

Energia termică necesară pentru încălzirea tuturor spaţiilor construite din perimetrul
RBDD se obţine prin arderea combustibililor lichizi şi solizi (biomasă).

Impactul consumului de energie electrică asupra mediului

Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma
emisiilor de gaze de combustie.

Impactul extracţiei de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului

Nu este cazul în RBDD.

Energii neconvenţionale

Utilizarea energiilor neconvenţionale în perimetrul RBDD are o amploare

nesemnificativă la acest moment, existând totuşi iniţiative locale de folosire a panourilor
solare pentru încălzirea apei menajere.

Instalarea turbinelor eoliene nu este permisă pe teritoriul RBDD, fiind afectate

principalele căi de migraţie a păsărilor, RBDD aflându-se pe lista siturilor "Natura 2000".
Dobrogea este una dintre cele mai importante culoare de migratie pentru păsări din
Europa, din acest motiv parcurile eoliene trebuiesc dirijate în afara perimetrului rezervaţiei
şi doar în zone unde impactul este cât mai mic posibil.

Eficienţa energetică în RBDD- costuri şi beneficii

Eficienţa energetică în RBDD poate fi obţinută prin luarea unor măsuri privind
reducerea consumului de energie, astfel:

 adoptarea unor cerinţe de performanţă pentru clădiri şi promovarea locuinţelor cu

consum energetic foarte redus;
 standarde minime de performanţă energetică pentru aparate şi echipamente
electrice şi electrocasnice prin etichetarea acestora;
 mai multă comunicare şi educaţie în domeniul eficienţei energetice şi crearea unei
asociaţii a primarilor din perimetrul RBDD pentru a schimba informaţii referitoare la
cele mai bune practici în domeniul eficienţei energetice.

1.2.1.2. Industria
Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului

Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona

limitrofă rezervaţiei.
32
 În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării industria se dezvoltă pe baza
exploatării şi valorificării resurselor naturale, în primul rând a resurselor piscicole, agricole
şi stuficole.
Ca repartizare, în principal unităţile economice din rezervaţie desfăşoară activităţi în
domeniul industriei alimentare.
În localităţile Sulina şi Chilia Veche funcţionează unităţi de panificaţie.
Începând cu anul 2010 Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a autorizat
din punct de vedere al mediului societatea SC CARNIPROD SRL Tulcea cu profil de
activitatea fabricarea produselor din carne inclusiv din carne de pasăre, creşterea
porcinelor şi prelucrarea-conservarea cărnii. Activitatea se desfaşoară parţial în teritoriul
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, cu posibil impact al intregii activităţi în perimetrul ariei
naturale protejate.
Activitatea Şantierului Naval Sulina se reduce la reparaţii de nave.
Pentru diminuarea impactului asupra mediului unităţile de producţie, încă din faza
de proiectare au luat măsurile necesare pentru epurarea apelor uzate şi pentru o
gestionare ecologică a deşeurilor. În 2017 nu s-au semnalat poluări accidentale de la
activităţile industriale.

Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind prevenirea şi

controlul poluării industriale

Nu este cazul în RBDD.

Măsuri şi acţiuni întreprinse în sectorul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării

industriale

Respectarea condiţiilor din autorizaţiile integrate de mediu pe baza prevederilor

Directivei IPPC si SEVESO
Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile conform documentelor de referinţă BREF/BAT

Poluări

În anul 2017 nu s-au înregistrat poluări accidentale cu impact major asupra mediului
pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Poluări cu efect transfrontier

În anul 2017, nu s-au înregistrat poluări accidentale cu efect transfrontier asupra

mediului, în aceste zone ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Concluzii:

În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de
poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în
zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile
atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit.
Faţă de anii anteriori se constată o diminuare a deversărilor de ape cu hidrocarburi de la
nave. La controalele planificate si cele tematice efectuate împreună cu Căpitănia Tulcea şi
Sulina s-a constatat în general că se respectă legislaţia din domeniul deşeurilor mai ales a
33
celor periculoase (uleiuri uzate, reziduuri de hidrocarburi), se ţine evidenţa în Jurnalul de
evidenţă al deşeurilor generate de nave, dar şi în conformitate cu HG 856/2002 , cu
excepţia unei singure societăţi care fost sancţionată pentru că nu avea gestiunea
deşeurilor conform HG 856/2002).

1.2.1.3. Transportul

1.2.1.4. Agricultura
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, terenurile agricole reprezintă o
proporţie de 12,9% , însumând un total de 61.453 ha.
Din suprafaţa de 61.453 ha teren agricol, 39.947 ha (64 %) se află în incintele
agricole îndiguite şi desecate din interiorul Deltei Dunării, 10.617 ha (17,3%) se află în
incinte agricole îndiguite şi desecate situate de-a lungul braţului Sf. Gheorghe, restul fiind
pe grindurile continentale, grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare, grindurile
fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundare.
Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole, cea mai mare pondere o are terenul
arabil (63%), urmat de pajişti naturale (36,7%). Viile şi livezile ocupă suprafeţe
nesemnificative pe terenurile private ale locuitorilor.
Ca localizare, majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a
deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic.
În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot
avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume, cartofi, soia
şi plante furajere.
În Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării, sunt cinci amenajări agricole, care ocupă o
suprafaţă totală de 39.947 hectare: Sireasa (5.480 ha), Pardina (27.032 ha), Tatăru (2.061
ha), Carasuhat (2.863 ha), Dunăvăţ-Murighiol (2.538 ha).
Ca formă de proprietate, amenajările agricole din Rezervaţie sunt domeniu public de
interes local (3.044 ha) şi judeţean (36.930 ha) şi se află în administrarea Consiliilor Locale
şi Consiliului Judeţean Tulcea.
În incintele agricole îndiguite terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru
producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai mari sunt cultivate cu grâu, porumb, floarea
soarelui, rapiţă, culturi furajere.
Activitatea agricolă pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se desfăşoară în
baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza
permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape.
Societăţile care desfăşoară activitatea de agricultură fără servicii anexe agriculturii
respectiv: irigaţii, desecări, servicii pentru mecanizarea chimizarea agriculturii şi protecţie
fitosanitară, nu se supun procedurii de autorizare.
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării impune prin autorizaţiile de mediu
utilizarea de substanţe fitosanitare specifice pentru RBDD.
În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se practică şi cultivarea terenurilor ieşite
temporar de sub apă. S-a eliberat 3 permise pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi.
Pe aceste terenuri au fost cultivate în special culturi de zarzavat, cartofi,
leguminoase şi porumb.
ARBDD a luat decizia de a nu mai elibera permise pentru terenuri amplasate pe
traseele turistice datorită aspectului mai putin plăcut pe care îl oferă aceste terenuri şi
schimbării peisajului specific Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

34
 Pentru cultivarea acestor terenuri prin permisul eliberat de către ARBDD, se
impune utilizarea de tehnologii tradiţionale, se interzice folosirea produselor fitosanitare şi a
mijloacelor mecanice şi sunt interzise amplasarea de construcţii de orice fel.

Creşterea animalelor – cealaltă ramură a agriculturii – este o îndeletnicire veche a

populaţiei locale de pe teritoriul Rezervaţiei.
Peste 36% (22.545 ha pajişti) din terenurile agricole şi în mică măsură alte terenuri
neagricole sunt folosite pentru creşterea animalelor, care este o activitate tradiţională a
locuitorilor din Rezervaţie.
Creşterea animalelor în RBDD se face în sistem extensiv. Bovinele, cabalinele
sau porcinele sunt crescute în stabulaţie liberă pe grindurile deltaice sau pe terenurile
proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se
practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. De asemenea, suprafeţe cu folosinţă
agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, sunt deseori utilizate pentru
păşunat, după cum şi suprafeţe cu folosinţă „stuf” sau „forestieră” au fost utilizate ca
păşune.
Nr
Localitatea Bovine Ovine Caprine Cabaline Porcine
Baltenii de Jos 14.00 497.00 30.00
Ceamurlia de Jos 329.00 6,158.00
Nufaru 131.00 4,700.00 207.00
Sarichioi 9.00 97.00
Sarichioi-Enisala 20.00 900.00 500.00 70.00
Sarichioi-Sabangia 146.00
sat.Gorgova,
com.Maliuc 67.00
sat.Maliuc,com.Maliuc 366.00 23.00 182.00 8.00
Sat.Partizani,com.Maliuc 618.00 351.00 75.00
Sulina 1,108.00 13.00
Crisan 979.00
Crisan 452.00 9
Mila 23 962.00 65
Caraorman 1,066.00
Pardina 1,634.00 24181 114
Total general 7,755.00 37,053.00 889.00 314.00 70.00

CAPITOLUL 2 APA (dulce)

Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei pe teritoriul RBDD s-au efectuat în conformitate cu

următoarele acte legislative în vigoare:

- Directiva Cadru CE (apă)/2000;

- Legea Apelor 107/1996;
- Convenţia Dunării - Sofia 2003;
- OM 44/2004 - calitatea apei pentru biotă;
- SR ISO 5667/2002- prelevare, transport, conservare probe de apă ;
35
 - ORDIN 161/2006 - stabilirea claselor de calitate ale apelor de suprafaţa ;
- HG 188/2002;
- OM 245/2005 - metode de evaluare de risc şi de impact - procedura de
monitorizare ;
- HG 351/2005 - substanţe periculoase şi prioritare/prioritar periculoase.
Parametrii monitorizaţi sunt cei definiţi de Directiva 75/440/EEC şi Directiva
79/869/EEC. De asemenea, Directiva Cadru prevede monitorizarea substanţelor prioritare
şi altor substanţe descărcate în cantităţi semnificative care ar putea afecta starea corpurilor
de apa.

2.1. Resursele de apă. Cantităţi şi debite

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri,
lacuri, fluviul Dunărea – şi ape subterane.
Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântu
Gheorghe şi cinci zone hidrografice:

1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina,

2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina şi Sf. Gheorghe,
3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim,
4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica - Goloviţa - Sinoe,
5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din faţa
litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă de
suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt reprezentate de
ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât şi corpuri de apă
puternic modificate.

2.1.1. Stare, presiuni şi consecinţe

Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de
apă de suprafaţă şi din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică
adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă şi în exclusivitate de către puţine
gospodării ale populaţiei locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare.
În ceea ce priveşte resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt
corespunzătoare şi nu sunt utilizate.

2.1.2. Prognoze

2.1.3. Utilizarea şi gestionarea eficientă a resurselor de apă

Sectorul industrial care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentat în

principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului
Tulcea , precum şi de alte unităţi industriale din Municipiul Tulcea.
Cantităţi importante de apă din sursele de suprafaţă, respectiv din Dunăre, sunt
utilizate de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi
din perimetrul RBDD.

36
 Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a elaborat planul de monitorizare a
calității apelor de suprafață de pe teritoriul rezervației, pe anul 2017, ținând cont de faptul
că zonele strict protejate trebuie să beneficieze de o atenție deosebită și funcție de
evaluările din anii anteriori. Prin urmare s-a decis monitorizarea lunară a 25 de secțiuni,
enumerate mai jos și care sunt evidențiate pe harta alăturată.

37
38
Secțiuni monitorizate:

1. Amonte Reni
2. Ceatal Chilia
3. Amonte Izmail
4. Aval Izmail
5. Amonte Chilia
6. Aval Chilia
7. Lac Rotundu
8. Lac Câșla
9. Lac Merhei
10. Lac Fortuna
11. Lac Nebunu
12. Lac Răducu
13. Lac Potcoava
14. Lac Miazăzi
15. Lac Iacub
16. Lac Cuib cu lebede
17. Lac Roșu
18. Lac Erenciuc
19. Lac Isacov
20. Lac Sinoe
21. Lac Razim
22. Lac Golovița
23. Canal Șontea
24. Canal Lopatna
25. Canal Crișan-Caraorman

Fiecare probă de apă este evaluată în urma analizei a 25 indicatori de calitate și

încadrată în clasa de calitate corespunzătoare conform Ordinului 161/2006 pentru
aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii
stării ecologice a corpurilor de apă. În cadrul laboratorului de ecotoxicologie ABBDD se
efectueaza şi analiza apelor uzate.

Probele apelor de suprafaţă au fost prelevate de către agenţii ecologi, in condiţii

optime, iar probele pentru ape uzate de către beneficiari.

În anul 2017 s-au efectuat 195 probe pentru ape de suprafaţă şi 18 de probe pentru
ape uzate.

Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Normativul 161/2006,

privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a
corpurilor de apă.

Evaluarea stării ecologice/potenţialului ecologic a corpurilor de apă de suprafaţă se

realizează prin integrarea elementelor de calitate (biologice, fizico-chimice suport, poluanţi
specifici).
39
2.2. Calitatea apei

2.2.1. Calitatea apei: stare şi consecinţe

2.2.1.1. Calitatea apei cursurilor de apă

Caracterizarea stării ecologice în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apa

(transpuse în legislaţia românească prin Legea nr.310/2004 care modifică şi completează
Legea apelor nr.107/1996), se bazează pe un sistem de clasificare în 5 clase, respectiv:
foarte bună, bună, moderată, slabă şi proastă, definite şi reprezentate astfel:
 pentru starea foarte bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin
valori asociate acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice
minore. Valorile elementelor hidromorfologice şi fizico-chimice ale apelor de
suprafaţă se caracterizează prin valori asociate acelora din zonele nealterate (de
referinţă) sau cu alterări antropice minore;
 pentru starea bună - valorile elementelor biologice se caracterizează prin abateri
uşoare faţă de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări
antropice minore. Valorile elementelor fizico-chimice generale se caracterizează prin
abateri minore fata de valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţa) sau cu
alterări antropice minore;
 pentru starea moderată - valorile elementelor biologice pentru apele de suprafaţă
deviază moderat de la valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu
alterări antropice minore;
 pentru starea slabă - există alterări majore ale elementelor biologice; comunităţile
biologice relevante diferă substanţial faţă de cele normale asociate condiţiilor
nealterate zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
 pentru starea proastă - există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un
numar mare de comunităţi biologice relevante sunt absente faţă de cele prezente în
zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore.
2.2.1.1.1. Nitraţii şi fosfaţii în râuri şi lacuri

Nitraţii şi fosfaţii sunt evaluaţi calitativ în cadrul grupei „Nutrienţi.” Nutrienţii sunt elemente
chimice şi compuşi ai acestora care se găsesc în mediul înconjurător, de care plantele şi
animalele au nevoie pentru a creşte sau supravieţui. Prezenţa nutrienţilor în apă, sol şi
subsol este normală, poluarea reprezentând încărcarea cu substanţe nutritive a factorilor
de mediu peste concentraţiile determinate de mecanismele de funcţionare a ecosistemelor.

Prezenţa în apele uzate în cantităţi mari a nutrienţilor, determină contaminarea râurilor şi

lacurilor care pot suferi procesul de eutrofizare sau de "înflorire" respectiv de epuizare a
conţinutului de oxigen din apă, prin moartea şi descompunerea masivă a întregului
zooplancton. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentaţie şi putrefacţie.
Deosebit de important este că ajunşi în apa potabilă nitraţii, transformaţi în nitriţi, provoacă
sugarilor ori fetuşilor femeilor gravide o boală a sângelui numită “maladia albastră”.

40
2.2.1.1.1.1. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe)

În funcţie de concentraţia medie a azotului din azotiţi, în anul 2017 apa Dunării este
încadrată în clasa a II-a de calitate.

Fig. 2.2.1.1.1.1.1 Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (Dunăre şi braţe)

2.2.1.1.1.2. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale)

În anul 2017 valorile concentraţiilor determinate pentru azotul din azotiţi,

încadrează apa canalelor din RBDD în clasa a I-a de calitate, cu excepţia canalului
Şontea încadrat în clasa a II-a de calitate..

Fig. 2.2.1.1.1.1. b) Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (canale)

41
2.2.1.1.1.2. Azotul din azotaţi

2.2.1.1.1.2.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)

Atât în anul 2017 cât şi în anii anteriori, calitatea apei pe Dunare şi braţe, prezintă o
stare ecologică bună, conform standardelor în vigoare, încadrându-se în clasa a II-a de
calitate.

Fig. 2.2.1.1.1.2.1. a) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (Dunăre şi braţe)

2.2.1.1.1.2.2. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)

Media multianuală a a azotului din azotaţi în perioada 2013 – 2017 încadrează apa
canalelor în clasa a I-a de calitate, stare ecologicş “foarte bună” cu excepţia canalului
Şontea unde în anul 2013 valoarea multianuală a indicatorului a depăşit cu puţin peste
concentraţia maximm admisă de 1 mg N/l.

Fig. 2.2.1.1.1.2.1. b ) Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (canale)

42
2.2.1.1.1.3. Azotul total

2.2.1.1.1.3.1. Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)

În anul 2017 concentraţiile medii anuale de azot total încadrează apa

Dunării în clasa a I-a de calitate cu excepţia Ceatal Chilia unde valorile obţinute au depăşit
concentraţia maxim admisă cu 12%, încadrându-se în clasa a II-a de calitate.

Fig. 2.2.1.1.1.3.1. a) Dinamica multianuală a azotului total (Dunăre şi braţe)

2.2.1.1.1.3.2. Dinamica multianuală a azotului total (canale)

. Pentru anii 2013-2017 putem vorbi de valori ce încadrează apa în clasa a I-a de
calitate, excepţie făcând în anul 2016 Canalul Crişan- Caraorman, clasa a II –a de
calitate.(stare ecologica buna)

Fig. 2.2.1.1.1.3.2. b) Dinamica multianuală a azotului total (canale)

43
2.2.1.1.1.4. Ortofosfaţi solubili

2.2.1.1.1.4.1. Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)

Valorile multianuale ale concentraţiilor de orofosfosfaţi, sunt corespunzătoare clasei

I-a de calitate respectiv stare ecologică “foarte bună”. În anul 2015 pentru lacu Nebunu şi
în anul 2014 pentru lacul Răducu au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei de
ortofosfaţi încadrând apa acestor lacuri în clasa a II-a de calitate, respectiv stare ecologică
“bună”.

Fig. 2.2.1.1.1.4.1. a) Dinamica multianuală a ortofosfaţilor solubili (lacuri)

2.2.1.1.1.4.2. Dinamica multianuală a ortofosfatilor solubili (canale)

Valorile multianuale ale concentraţiilor de orofosfosfaţi prezenţi în canale, sunt

corespunzătoare clasei I-a de calitate respectiv stare ecologică “foarte bună”. În anul
2016 pentru canalul Crişa Caraorman au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei de
ortofosfaţi încadrând apa acestuia în clasa a II-a de calitate, respectiv stare ecologică
“bună”.

44
 Fig. 2.2.1.1.1.4.2.b) Dinamica ortofosfaţilor solubili (canale)

2.2.1.2. Calitatea apei lacurilor din Romanânia

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării evaluăm calitatea apelor de

suprafaţă pentru 16 lacuri.

S-au luat în considerare valorile medii multianuale ale concentraţiilor indicatorilor

determinaţi în perioada 2013-2017.
Punctele de prelevare au fost următoarele :
 Lacuri: Cuibul cu Lebede, Erenciuc, Fortuna, Merhei, Miazăzi, Nebunu,Câşla,
Răducu,Potcoava, Sinoe,Razim,Iacub, Isac, Roşu, Rotundu şi Goloviţa.
Indicatorii analizaţi au fost grupaţi în funcţie de clasificarea din anexa C, Elemente şi
standarde de calitate chimice şi fizico-chimice în apă, tabelul nr.6, din Normativul
161/2006:
 Regimul de acidifiere: pH;
 Regimul oxigenului:oxigen dizolvat, consum biochimic de oxigen la 5 zile,
indice de permanganat ;
 Nutrienţi: azot amoniacal, azotul din azotiţi, azotul din azotaţi, azotul total,
fosfor total
 Salinitate: conductivitate, cloruri, sulfaţi, calciu, magneziu, sodiu;

2.2.1.2.1. Regimul de acidifiere

2.2.1.2.1.1.Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)

Pentru anii 2015-2017 , valorile pH-ului se încadrează în limite normale, ceea ce

corespunde unei stari ecologice foarte bună, comparativ cu anii 2014 si 2013,cand pH-ul
din apa lacurilor din RBDD se afla în domeniul 7.41- 8.67, respectiv 7.14-8.52 unităţi de
pH, iar in anul 2012 se încadrează în intervalul 7.44-7.85 unităţi de pH.
45
 Fig. 2.2.1.2.1.1. Dinamica multianuală a pH-ului (lacuri)

2.2.1.2.2. Regimul oxigenului

2.2.1.2.2.1. Oxigen dizolvat

2.2.1.2.2.1.1. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri)

În anii 2013 - 2015, concentraţiile de oxigen au valori corespunzătoare clasei a IV

de calitate, ceea ce înseamnă o stare ecologică slaba.Concentraţiile de oxigen dizolvat în
lacurile din Delta Dunării pe 2012, au valori corespunzătoare clasei II şi III de calitate,
respectiv stare ecologică moderat- bună. În anul 2010- 2011, lacurile se încadrează în
clasele I şi II de calitate.

46
 14

12

10

8 #REF!
#REF!
6
2012
4 2013
2014
2
2015
0

Fig. 2.2.1.2.2.1.1. Dinamica multianuală a oxigenului dizolvat (lacuri)

În 2017 nu au fost efectuate probe pentru acest parametru.

2.2.1.2.3. Consum biochimic de oxigen la 5 zile

2.2.1.2.3.1. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)

În anul 2015, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a I-a de calitate,

corespunzătoare stării ecologice ,, foarte bună”.
Comparativ cu anii anteriori, în anul 2013- 2014 consumul biochimic de oxigen incadrează
apa în clesele III şi IV de calitate. În anul 2012, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a
I-a de calitate, iar în anii precedenţi 2010-2011, tot în clasa I de calitate, excepţie facând
Lacurile Nebunu şi Razim, care încadrează valorile în clasa a II-a de calitate (stare
ecologică bună).

47
 6

4
2010
3 2011

2 2012
2013
1
2014
0 2015

Fig. 2.2.1.2.3.1. Dinamica multianuală a consumului biochimic de oxigen (lacuri)

În 2017 nu au fost efectuate probe pentru acest parametru.

2.2.1.2.4. Nutrienţi

2.2.1.2.4.1. Azot amoniacal

2.2.1.2.4.1.1. Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri)

Concentraţia medie a azotului amoniacal are valori corespunzătoare clasei a I-a de

calitate atât în anul 2017 cât şi în anii precedenţi, stare ecologică foarte bună. Exista insa
si excepţii în secţiunile Lac Cuib cu Lebede, Lac Sinoe şi Lac Razim, clasa a II a de
calitate.În 2012 concentraţia medie a azotului amoniacal, încadrează apa în clasa I de
calitate, exceptând lacurile Rotundu, Câşla, Isac şi Razim, care depăşesc pragul clasei I,
astfel având stare ecologică bună.

48
 Fig. 2.2.1.2.4.1.1. Dinamica multianuală a azotului amoniacal (lacuri)

2.2.1.2.5. Azotul din azotiţi

2.2.1.2.5.1. Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)

În anul 2017, în funcţie de concentraţia medie anuala a azotului din azotiţi, lacurile
din RBDD se încadrează în clasele I şi II de calitate.
Pentru anii 2014-2016, apa din lacurile de pe teritoriul RBDD se încadrează în
limitele clasei a II- a de calitate, ceea ce corespunde unei stări ecologice bune. În anul
2013, precum şi 2012 concentraţia azotului din azotiţi încadrează apa din lacuri în clasa a
III- a de calitate, ceea ce înseamnă stare ecologică moderată, excepţie făcând lacul
Nebunu în luna iulie, când se atingea pragul corespunzător clasei a V-a , stare ecologică
proastă şi a lacului Roşu in luna mai cu aceeaşi clasă, fenomenul nerepetându-se si lunile
următoare.

Fig. 2.2.1.2.5.1 Dinamica multianuală a azotului din azotiţi (lacuri)

49
2.2.1.2.6. Azotul din azotaţi

2.2.1.2.6.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)

Pentru anii 2013-2017 concentraţiile azotului din azotaţi indică valori

corespunzătoare clasei a I-a de calitate, cu excepţia Lacului Nebunu, căruia îi corespunde
starea ecologică bună ( clasa II de calitate ).

Fig. 2.2.1.2.6.1. Dinamica multianuală a azotului din azotaţi (lacuri)

2.2.1.2.7. Azotul total

2.2.1.2.7.1. Dinamica multianuală a azotului total (lacuri)

Între 2015-2017, lacurile din RBDD se încadrează în clasa a I-a de calitate, stare
ecologica foarte buna.

50
 Fig. 2.2.1.2.7.1. Dinamica multianuală a azotului total (lacuri)

2.2.1.2.8. Cloruri

2.2.1.2.8.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)

În anii 2015-2017, concentraţiile medii anuale ale clorurilor încadrează lacurile din
RBDD în clasa a II-a de calitate, cee ace corespunde stării ecologice ,, bună”

În anul 2013- 2014, concentraţiile medii anuale de cloruri încadrează apa lacurilor
în clasa a I-a de calitate, dar s-au constatat depaşiri semnificative în lacurile Sinoe,
Goloviţa şi Razim, unde valorile ajung la clasa a V-a, respectiv a III- a de calitate.
În 2012, concentraţiile medii anuale ale clorurilor încadrează lacurile din RBDD în
clasa a I-a de calitate, cu unele excepţii şi anume: lacurile Goloviţa şi Razim (clasa a II-a
de calitate), iar Lac Sinoe (clasa a III-a de calitate).

51
 Fig. 2.2.1.2.8.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de cloruri (lacuri)

2.2.1.2.9. Sulfaţi

2.2.1.2.9.1.Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)

În perioada 2013 - 2017 concentraţiile medii anuale ale sulfaţilor încadrează lacurile
din RBDD în clasa a I-a de calitate, ceea ce corespunde stării ecologice ,, foarte bună” cu
excepţia lacurilor Goloviţa, Sinoe şi Razelm care în perioada 2013 – 2014 au fost depăşite
valorile medii anuale ale concentraţiei de sulfaţi, înccadrându-le în categoria a II- a de
calitate stare „bună”.

52
 Fig. 2.2.1.2.9.1. Dinamica multianuală a concentraţiei de sulfaţi (lacuri)

2.2.1.3. Calitatea apelor subterane

Pe parcursul anului 2017 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.

2.2.1.4. Calitatea apelor de îmbăiere

Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer sau pentru îmbăiere în
condiţiile în care, calitatea apei s-a deteriorat mult faţă de perioada de referinţă 1950-1960,
constituie un mare risc pentru populaţia din Delta Dunării.
Totuşi având în vedere faptul că în perimetrul RBDD nu sunt surse majore de
poluare a apei, apreciem că nu se poate vorbi de un impact negativ asupra stării de
sănătate a populaţiei.

2.2.2. Factorii determinanţi şi presiunile care afectează starea de calitate a apelor

2.2.2.1. Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din RBDD

2.2.2.2. Apele uzate şi reţelele de canalizare

Pentru toate sistemele de alimentare cu apã din Delta Dunãrii s-a adoptat soluţia de
prelevare a apei brute din surse de suprafaţã în vederea potabilizãrii (captare–staţie
53
potabilizare apã–aducţiune–înmagazinare–distribuţie). Acest lucru, deoarece în Delta
Dunãrii pânza freaticã se caracterizeazã prin existenta unui strat acvifer freatic aflat la
adâncimi sub 2 m ( 1,05 – 1,35 ) pe grinduri joase şi 1.67 m pe relieful de dune joase, fiind
influenţat de raporturile cauzale dintre nivelul hidrostatic şi fluctuaţiile nivelelor apelor
Dunãrii.
Apele freatice de adâncime, puternic mineralizate, cantonate în depozitele psamito –
psefitice de la baza nisipurilor semnalate în suprafatã, sunt în legãturã directã, comunicând
cu stratul acvifer de suprafatã datoritã permeabilitãtii mari a pãmânturilor respective. Apele
freatice de adâncime din deltã sunt ape clorurate, cu concentraţie mare şi sunt nepotabile.
Pe parcursul anului 2016, laboratorul de ecotoxicologie din cadrul ARBDD a
efectuat analize de ape uzate evacuate la cererea agenţilor economici care işi desfăşoară
activitatea în teritoriul rezervaţiei sau la solicitarea Gărzii de Mediu a Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării. S-au evaluat indicatorii specificaţi în comenzile agenţilor economici sau în
contractul încheiat cu aceştia şi s-au transmis buletine de analiză către beneficiari şi
autorităţile de control din domeniu.
În această perioadă s-au efectuat analize pentru următorii agenţi economici:

1. SC VICTORIA OIL SRL

2. SC DELTANAV S.A.
- Port Mahmudia

3. SC DELTANAV SA

4. S.C. PRO DELTA SRL

5. S.C. INTERCAMBIO S.R.L

6. SC SAN STEL MAR SRL Sulina

7. SC THALASA SRL Sulina

8. SC PROFISPORT SRL

9. SC RTS TELECOM SRL

10. PFA CIOBOTARU COSTICA

11. PFA EPIFAN ECATERINA

12. SC TERMOPLAST SRL

13. CASA DE VACANTA DIANA

14. SC TIP TOP DISTRIBUTION SRL

54
 Analizele au fost efectuate la indicatorii specificaţi în comanda agentului economic. Au
fost eliberate şi transmise buletine de analiză şi adrese de plată conform tarifelor în
vigoare.

2.2.3. Tendinţe şi prognoze privind calitatea apei

Comparativ cu anii precedenţi se constată o înbunătăţire semnificativă a calităţii apei
pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea.
Încadrarea în clase de calitate a fost făcută în conformitate cu Ordinul 161/2006,
privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a
corpurilor de apă, Elemente şi standarde de calitate biologice, chimice şi fizico-chimice
pentru stabilirea stării ecologice a apelor de suprafaţă, anexa C, Elemente şi standarde de
calitate chimice şi fizico-chimice în apă.
Analizele fizico-chimice au fost efectuate în laboratorul de chimie al Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării Tulcea.

Urmare evaluărilor rezultate din această monitorizare, ARBDD decide măsuri pentru
îmbunataţirea calităţii apei : ex. – se pun condiţii în autorizaţia de mediu, propuneri
legislative : HG- uri privind regulamentul de navigaţie.

2.2.4. Politici, acţiuni şi măsuri privind îmbunătăţirea stării de calitate a apelor

CAPITOLUL 3. SOLUL

3.1. Calitatea solurilor: stare şi tendinţe

3.1.1. Repartiţia terenurilor pe clase de calitate

În perimetrul RBDD, pe teritoriile administrative ale comunelor Pardina, C.A. Rosetti, Chilia
–Veche,Crişan, Maliuc, Sf. Gheorghe, Ceatalchioi şi oraşul Sulina, conform datelor
Institutului National de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia
Mediului Bucureşti situaţia terenurilor pe clase de calitate se prezintă astfel:

Tab. 3.1.1.1. Situaţia terenurilor pe clase de calitate

Nr.crt. Categoria de folosinţă Clasa de calitate a terenului agricol

a terenului agricol
I II III IV V

ha ha ha ha ha

1 Arabil 0 0 0 32.082 25

2 Păşuni şi fâneţe 0 0 0 5.769 15.576

3 Viţa de vie 0 0 0 145 8

55
4 Livezi 0 0 0 35 0

5 TOTAL 38.031 15.609

Principalele restricţii ale calităţii solului în anul 2017 au fost:

Excesul periodic de umiditate în sol, perioada de inundabilitate identificându-se în acest an

aproape în totalitate cu perioada de vegetaţie a culturilor;

Eroziunea solului prin mişcarea apei în timpul viiturii şi la retragerea acesteia dar şi prin
stagnarea temporară sau definitivă;

Eroziunea solului prin vânt , în special pe psamosoluri sau soluri nisipoase;

Sărăturarea solului;

3.1.2. Terenuri afectate de diverşi factori limitativi

3.2. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor

Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din
deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe,
sunt:
- Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în
special în incintele amenajate pentru agricultură. Contracararea parţială a efectului acestui
proces s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari, acţiune
facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante leguminoase: soia,
lucernă, fasole, încorporarea în sol a resturilor vegetale: paie, coceni, prin arătură,
fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate ca păşune.
- Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul
secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al acţiunii
antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe grindul de
loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus la salinizarea
unor suprafeţe din interiorul incintei apărate. Deşi iniţial s-a preconizat intensificarea
acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele cercetărilor desfăşurate evidenţiază în
aceste incinte tendinţa de scădere a salinităţii solurilor, efect al precipitaţiilor, al desecării şi
coborârii nivelului apelor freatice (I. Munteanu şi colab., 1991).
- Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale
grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba. Efectul
acestui fenomen a fost diminuat în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor de
protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a
materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării
Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului.
56
 - Poluarea este un fenomen de restricţie datorat în cea mai mare parte influenţei
factorilor externi deltei: poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor
industriale din Tulcea şi Mahmudia (România) şi Izmail (Ucraina) şi mai puţin acţiunilor
antropice directe. În anul 2009 acest fenomen a avut intensitate mai redusă datorită
inundaţiilor din primăvară care au împiedicat realizarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor la
timp optim, reducerii volumului irigaţiilor, a măsurilor de prevenire a poluării adoptate în
industria municipiului Tulcea dar şi reducerii influenţei activităţilor antropice locale (în
agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).

3.3. Presiuni asupra stării de calitate a solurilor

3.3.1 Utilizare şi consumul de îngrăşăminte

Nu există o evidenţă clară a folosirii îngrăşămintelor organice pentru fertilizarea

solului şi nici în ceea ce priveşte tratamentele pentru amendarea terenurilor acide sau
degradate la toate localităţile din perimetrul RBDD. Ca o caracteristică a zonei se poate
spune că în localităţile din RBDD nu există o practică a folosirii îngrăşămintelor organice
provenite din fermele zootehnice deoarece creşterea animalelor se face preponderent în
stabulaţie liberă, bovinele, cabalinele sau porcinele fiind lăsate libere pe grindurile deltaice
sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în
mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. În aceste
condiţii, cantităţile de îngrăşăminte organice produse prin creşterea animalelor nu pot fi
utilizate pentru fertilizarea terenurilor agricole, iar cele produse în gospodăriile săteşti sunt
nesemnificative cantitativ. Se constată o preocupare redusă a localnicilor pentru
producerea compostului în gospodăriile proprii prin colectarea deşeurilor menajere de
origine vegetală şi a gunoiului de grajd.

3.3.2. Consumul de produse pentru protecţia plantelor (fitosanitare)

Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse

avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt
avizate pentru utilizare numai produse care în urma testelor efectuate în cadrul Institutului
Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care
nu au impact negativ asupra ecosistemelor. Ele sunt incluse în Lista produselor chimice de
uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate
(produse cu o toxicitate redusă). Produsele au fost testate asupra remanenţei şi încadrării
în ce priveşte limitele de poluare. De asemenea, datorită puterii financiare scăzute a
utilizatorilor de terenuri agricole din zonă, consumul produselor chimice este extrem de
redus situându-se sub 1 kg de produs brut la 1 ha de teren arabil. Culturile cărora le-au
fost aplicate tratamente fitosanitare au fost floarea – soarelui, grâu, porumb.
În special producţia vegetală furajeră a fost obţinută fără a se utiliza produse chimice.

3.3.2. Evoliţia şi acţiuni întreprinse pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor

57
Capitolul 4.UTILIZAREA TERENURILOR

4.1. Stare şi tendinţe

4.1.1. Repartiţia terenurilor pe categorii de acoperire / utilizare

Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi
care formează fondul funciar din RBDD au folosinţe diverse:
 Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha
din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha

 Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha

din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha

 Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha

 Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha
din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

 Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha

 Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha
Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în
teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).
- Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de
regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.
- Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au fost
utilizate pentru păşunat.

- Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt utilizate
de către locuitorii care nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume, cartofi şi
fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum.

- Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni.

- Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune.

Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate

Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite
foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la
ridicată.

Tab. nr. 4.1.1 1. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării*)

Nr. Tip de sol Suprafaţa % din Valoare ecologică
total
crt. Ha Suprafaţă de la la
0 1 2 3 4 5
1 Soluri aluviale 53.900 13,3 redusă ridicată
58
 2 Limnosoluri - sistem de 70.200 17,3 redusă ridicată
clasificare nou - SRTS 2003
3 Gleisoluri 88.400 21,8 redusă ridicată
4 Psamosoluri şi nisipuri 63.500 15,6 foarte medie
redusă
5 Solonceacuri 8.100 2,0 foarte redusă
6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) - 900 0,2 Medie
sistem de clasificare nou - SRTS
2003
7 Histosoluri 110.600 27,2 redusă ridicată
8 Antrosoluri - sistem de 10.400 2,6 Scăzută
clasificare nou - SRTS 2003
)
* I. Munteanu - 1996 - „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”

CAPITOLUL 5. PROTECŢIA NATURII ŞI BIODIVERSITATEA

5.1. Ameninţări pentru biodiversitate şi presiuni exercitate asupra biodiversităţii

5.1.1. Flora şi fauna sălbatică

FITOPLANCTON

În cursul anului 2017 au fost elaborate hărţi de distribuţie a biomasei pigmenţilor

specifici cianobacteriilor şi a biomasei fitoplanctonice totale exprimată în valori ale
clorofilei-a. În baza valorilor obţinute s-a realizat încadrarea în clase de risc, pentru
următoarele lacuri:

Lacul Băclăneşti (complexul lacustru Şontea-Fortuna)

Lacul Isac (complexul lacustru Isac-Uzlina)

Lacul Matiţa (complexul lacustru Matiţa-Merhei)

Lacul Puiu (complexul lacustru Roşu-Roşuleţ).

A fost analizată contaminarea cu alge a apei potabile şi s-a realizat structura bazei
de date precum şi a WebMap - ul necesar pentru un sistem de avertizare a autorităţilor şi a
populaţiei în cazul de contaminare a apei potabile cu specii de alge care au potenţial toxic.

ZOOPLANCTON
Pentru anul 2017 s-au efectuat studii limnologice în 18 lacuri, 8 canale interioare
Deltei Dunării şi pe braţele Dunării pentru a evidenţia schimbări în compoziţia
zooplanctonului. Zooplanctonul analizat din ecosistemele acvatice ale Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării, în anul 2017 a fost reprezentat de grupurile: Copepoda, Rotifera, Cladocera

59
aflate în diferite stadii de dezvoltare. Diversitatea specifică a zooplanctonului pentru
perioada de eşantionare aprilie, iulie, octombrie, a însumat un număr de 167 specii.

Diversitatea comunităţilor zooplanctonice este un fenomen bine cunoscut. Natura

neuniformă a distribuţiei zooplanctonului este în mare parte explicată ca un răspuns la un
complex de factori de mediu care funcţionează la diferite scări în diferite componente
biotice şi abiotice. Efectele indicatorilor fizico - chimici care rezultă din intrările apelor în
lacuri din canale şi apoi din Dunăre, regimul vânturilor, gradienţii de viteză a particulelor din
apă (turbiditatea), disponibilitate a hranei şi condiţiile trofice, sau prădarea şi concurenţa
duc la heterogenitatea zooplanctonului în diverse tipuri de corpuri de apă.

Zooplanctonul joacă un rol esenţial în medierea transferului de energie de la niveluri trofice

mici la cele mai mari în piramida ecosistemelor acvatice.

Compoziţia comunităţii de zooplancton în 2017 pentru staţiile studiate este în general mare
cuprinzând 36 specii de cladocera, 21 specii de copepoda şi 110 taxoni din grupul Rotifera.
Un astfel de număr abundent de taxoni pare să fie o caracteristică tipică a corpurilor de
apă din Delta Dunării din ultimii ani. Rotiferele, în special Brachionus calyciflrus, B.
diversicornis, B. forficula, Trichocerca sp., Euchlanis sp., cât şi crustaceii plactonici
Chydorus sp., Bosmina sp., Ceriodaphnia sp., Daphnia sp., Diaphanosoma sp.,
Simopcephalus sp., au dominat comunitatea zooplanctonică din lacuri. Cladocerii mari
preponderenţi lunii octombrie sunt cunoscuţi pentru reducerea semnificativă a biomasei
fitoplanctonului, chiar şi în măsura în care devine prea mică pentru a susţine alţi concurenţi
Dispariţia speciilor de cladoceri mari din lunile aprilie şi iulie din ecosistemele studiate
(lacuri, canale) este posibil datorată speciilor de peşti planctivori. Zinevici, (1971) menţiona
în urma cercetărilor limnologice din Delta Dunării (lacuri, canale) puţine specii în
compoziţia zooplanctonului (23 specii pentru lunile mai, iulie si septembrie 1968), dar cu o
abundenţă numerică mare 1650,15 ind/L. Cauza abundenţei numerice era datorată cu
preponderenţă copepodelor Cyclopida.

Zooplanctonul domină prin numărul de specii şi abundenţă în lacurile studiate

Variaţiile cantitative ale zooplanctonului în zonele studiate-2017

aprilie iulie octombrie

Abundenţa Biomasa Abundenţa Biomasa Abundenţa Biomasa

2017 nr ind/L mg/L nr ind/L mg/L nr ind/L mg/L

Lacuri 15,35 0,289 19,034 0,45551 34,640 0,556

Canale 9,03 0,128 24,181 0,652 33,459 0,365
Brate 9,66 0,088 5,398 0,258 3,143 0,048

60
MACRONEVERTEBRATE ACVATICE

Grupele taxonomice pentru care s-au făcut determinări până la nivel de specie sunt
amfipodele, gasteropodele, bivalvele, chironomidele, misidaceele şi izopodele. În anul
2017 grupul dominant din punct de vedere al diversităţii specifice este cel al
gasteropodelor, cu 15 specii. Dintre acestea dominante sunt speciile Bithynia tentaculata şi
Valvata piscinalis. Sunt specii cunoscute pentru spectrul larg de condiţii de mediu pe care
le tolerează, fiind întâlnite mai ales în zonele lipsite de curent sau cu un curent foarte slab.
Vegetaţia acvatică, dezvoltată din abundenţă în timpul verii, în acest lac, favorizează
numărul mare de indivizi din aceste specii. Valvata piscinalis este o specie cu creştere
rapida şi fecunditate mare. Depune aproximativ 150 de ouă, într-o capsulă gelatinoasă, de
două sau trei ori pe an, folosind ca suport pentru depunere vegetaţia acvatică (Grigorovich
şi alţii 2005). Este o specie rezistentă la declinul suprafeţelor acoperite de vegetaţie
acvatică, găsindu-se populaţii şi în lacurile în care vegetaţia aproape a dispărut (Lodge şi
Kelly 1985). Studii realizate în Europa şi America de Nord (van den Berg şi alţii 1997,
Grigorovich şi alţii 2005) au raportat densităţi similare ale speciei Valvata piscinalis, cu cele
observate în acest studiu.

Cealaltă specie de gasteropod care domină comunitatea de macronevertebrate bentonice,

Bithynia tentaculata, care prezintă un comportament de hrănire interesant. Ea se poate
hrăni atât cu detritus sau ale epifite de pe substraturi dure (vegetaţie acvatică submersă,
tulpini de stuf, etc.) dar se poate hrăni şi cu materie organică particulată aflată în suspensie
în masa apei (Brendelberger şi Jurgens 1993). Din punct de vedere energetic, acest modul
de hrănire cu material în suspensie este mai avantajos. De aceea este preferat atunci când
este disponibil. Tocmai această plasticitate a comportamentului de hrănire şi o rezistenţă la
condiţiile de eutrofizare, poate reprezenta un motiv pentru care indivizii acestei specii sunt
mai numeroşi decât alte specii de gastropode în lacurile cercetate. Următorul grup
taxonomic ca număr al speciilor identificate este reprezentat de chironomide, cu un numar
de 10 specii. Speciile dominate sunt reprezentate de Chironomus gr. plumosus, Procladius
choreus si Cricotopus sylvestris. Toate sunt specii comune, caracteristice apelor cu un
nivel de eutrofizare ridicat.

Dintre cele opt specii de moluşte din fauna României care sunt incluse în anexele II, IV şi V
ale Directivei Habitate şapte sunt gasteropode, dintre care două acvatice. Anisus vorticulus
şi Theodoxus transversalis sunt listate ca specii de interes comunitar (anexele II şi IV) şi
semnalate ca prezente în fauna R. B. D. D. Aceste doua specii nu au fost identificate în
probele colectate în anul 2017.

În ceea ce priveşte abundentele numerice şi dinamica sezonieră a acesteia, se observă

modificarea dominanţei de la chironomide, în sezonul de primăvară către gasteropode, în
lunile de vară. O explicaţie este dezvoltarea vegetaţiei acvatice care oferă atât refugiu
împotriva prădătorilor dar şi hrană din abundenţa susţinându-se populaţii numeroase de
gastropode. De asemenea, populaţiile de chironomide care au iernat ca larve, s-au
dezvoltat, atingând stadiul de adulţi şi nu au mai fost găsiţi în probele de bentos în lunile de
61
vara. Situaţia se schimbă toamna, când populaţiile de chironomidae redevin dominante
numeric, în cele mai multe dintre lacurile din care au fost prelevate probe.

ENTOMOFAUNA

Analiza privind prezenţa şi gradul de periclitare al speciilor de entomofaună de

interes comunitar din R.B.D.D. a ţinut cont de apartenenţa la Lista Roşie IUCN pentru
fiecare dintre speciile ţintă fiind indicată categoria de periclitare
(http://www.iucnredlist.org/). Totodată au fost indicate şi categoriile de periclitare pentru
speciile prezente în Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării (Oţel, 2000).

Analiza speciilor de entomofaună de importanţă comunitară din R.B.D.D. a căror

conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare (Directiva 92/43/CEE -
Anexa II), conform Formularului Standard NATURA 2000 (actualizat)

Ordinul Lepidoptera (fluturi):

Leptidea morsei (Fenton, 1882) Cod NATURA 2000: 4036 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: fără categorie de periclitare IUCN.

Lycaena dispar (Haworth, 1802) Cod NATURA 2000: 1060 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: NT - potenţial periclitată;

Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: R -rară.

Arytrura musculus (Menetries 1859) Cod NATURA 2000: 4027 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: fără categorie de periclitare IUCN.

AMFIBIENI

Catopta thrips (Hubner 1818) Cod NATURA 2000: 4028 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: fără categorie de periclitare IUCN.;

Ordinul Odonata (libelule):

Coenagrion ornatum (Selys 1850) Cod NATURA 2000: 4045 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: LC - preocupare minimă;

Ophiogomphus cecilia (Fourcroy 1785) Cod NATURA 2000: 1037 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: LC - preocupare minimă;

Ordinul Coleoptera (gândaci):

Morimus funereus (Mulsant, 1862) Cod NATURA 2000: 1089 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: VU - vulnerabil;

62
Graphoderus bilineatus (Galewski, 1976) Cod NATURA 2000: 1082 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: VU - vulnerabil;

Analiza speciilor de entomofaună de importanţă comunitară a căror prezenţă necesită o protecţie

strictă (Directiva 92/43/CEE - Anexa IV):

Ordinul Lepidoptera (fluturi):

Apatura metis (Freyer, 1829) Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: NT - fără categorie de periclitare IUCN;

Hyles hippophaes hippophaes (Esper, 1789) Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: DD - data deficient;

Lycaena dispar (Haworth, 1802) (specie prezentă şi Directiva 92/43/CEE - Anexa II) Categorii de periclitare
- liste roşii:

Lista Roşie IUCN: NT - potenţial periclitată;

Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: R -rară.

Proserpinus proserpina (Pallas, 1772) Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: DD - data deficient;

Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: R -rară.

Ordinul Odonata (libelule):

Ophiogomphus cecilia (Fourcroy, 1785) (specie prezentă şi Directiva 92/43/CEE - Anexa II) Categorii de
periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: LC - preocupare minimă;

Ordinul Coleoptera (gândaci):

Cerambyx cerdo (Linnaeus, 1758) Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: VU - vulnerabilă;

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: VU - vulnerabilă;

Ordinul Orthoptera (lăcuste, greieri, cosaşi):

Saga pedo (Pallas, 1771) Cod NATURA 2000: 1050 Categorii de periclitare - liste roşii:

Lista Roşie IUCN: VU - vulnerabilă;

Lista Roşie a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: R -rară.

63
Analiza speciilor de entomofaună de interes comunitar aparţinând anexelor II (specii de
plante şi animale de interes comunitar a căror conservare necesita desemnarea zonelor
speciale de habitate.) şi IV (specii de plante şi animale de importanţă comunitară care
necesită protecţie strictă) ale Directivei 92/43/CEE indică prezenţa, pe teritoriul R.B.D.D., a
unui număr de 14 specii pentru care se impun măsuri speciale de conservare. Două dintre
specii Lycaena dispar şi Ophiogomphus cecilia sunt prezente în ambele anexe analizate
ale directivei.

PLANTE

Lagune costiere (1150); Pajişti şi

Tipuri de habitate prioritare specifice bioregiunii Stepice:
mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice (1530); Dune fixate cu vegetaţie erbacee
perenă (dune gri) (2130); Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice (40CO); Stepe ponto-
sarmatice (62CO); Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus (7210).

Tipuri de habitate specifice bioregiunii Stepice: Bancuri de nisip acoperite permanent de

un strat mic de apă de mare (1110); Lagune costiere (1150*); Vegetaţie anuală de-a lungul
liniei ţărmului (1210); Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează
terenurile umede şi nisipoase (1310); Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia
maritimi) (1530*); Dune mobile embrionare (în formare) (2110); Dune fixate cu vegetaţie
herbacee perenă (dune gri) (2130*); Dune cu Hippophae rhamnoides (2160); Depresiuni
umede intradunale (2190); Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din
Littorelletea uniflorae şi/sau Isoeto-Nanojuncetea (3130); Ape puternic oligo-mezotrofe cu
vegetaţie bentonică de specii de Chara (3140); Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip
Magnopotamion sau Hydrocharition (3150); Lacuri distrofice şi iazuri (3160); Cursuri de
apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi
Callitricho-Batrachion (3260); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion
rubri şi Bidention (3270); Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice (40C0*); Stepe ponto-
sarmatice (62C0*); Pajişti aluviale din Cnidion dubii (6440); Mlaştini calcaroase cu Cladium
mariscus (7210*); Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos (91AA); Păduri
ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus
angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) (91F0); Zăvoaie cu Salix alba şi
Populus alba (92A0); Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion
tinctoriae) (92D0).

Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat

Tipuri de habitate specifice bioregiunii Pontice:
mic de apă de mare (1110); Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la
reflux (1140); Melele şi golfuri (1160).

În prezent, în R.B.D.D. au fost identificate 1474 de specii de plante vasculare.

Analiza privind prezenţa şi gradul de periclitare al speciilor de plante de interes

comunitar din R.B.D.D. a ţinut cont de apartenenţa la Lista Roşie IUCN pentru fiecare
dintre speciile ţintă fiind indicată categoria de periclitare (http://www.iucnredlist.org/).
Totodată au fost indicate şi categoriile de periclitare pentru speciile prezente în Lista Roşie
a speciilor de plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Oţel, 2000). Analiza
64
speciilor de plante de importanţă comunitară din R.B.D.D. a căror conservare necesită
desemnarea unor arii speciale de conservare (Directiva 92/43/CEE - Anexa II), conform
Formularului Standard NATURA 2000 (actualizat)

Situaţia numerică a speciilor de plante periclitate din R.B.D.D. (382 de specii de plante) pe
categorii de periclitare, în conformitate cu Lista Ro şie a RBDD, editată în anul 2000:
dispărute (36); periclitate (23); vulnerabile (45); rare (96); cu statut indecis (166); insuficient
cunoscute (11); nepericlitate (5).

Speciile de plante din R.B.D.D. a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de
conservare (Directiva Habitate Anexa 2, şi OUG 57 Anexa 3, 4A): Aldrovanda vesiculosa
(1516) -Can. Porcu, incinta Ceamurlia; Centaurea jankae (2253) - Capul Doloşman;
Centaurea pontica (2255) - Sulina; Echium maculatum (4067) - Capul Iancina; Marsilea
quadrifolia (1428) - Canal AP Rusca zona M 28, Sf. Gheorghe, Sulina.

Specii de interes comunitar

Speciile de interes comunitar sunt incluse în Anexa 2 din Directiva Habitate şi Anexa 3 din
O.U.G. 57 (specii care necesită desemnarea de arii speciale de conservare, respectiv situri
Natura 2000).

In situl Natura 2000 Delta Dunării - sit de importanţă comunitară, sunt nominalizate un
număr de 5 specii de plante, după cum urmează:

• Speciile de plante care necesită desemnarea de arii speciale de conservare, respectiv situri Natura
2000: Aldrovanda vesiculosa (1516) - Canal în incinta A.P. Ceamurlia; Centaurea jankae (2253) -
Capul Doloşman; Centaurea pontica (2255) - Oraş Sulina şi zona limitrofă acestuia; Echium
maculatum (4067) - Capul Iancina; Marsilea quadrifolia (1428) - Canal AP Rusca zona Mila 28. Doar
3 specii de plante de interes comunitar (Centaurea jankae, Centaurea pontica, Marsilea quadrifolia)
din cele 5 au fost regăsite după inventarul din 2008. Toate sunt înregistrate într-un număr mic de
puncte în RBDD, însă există posibilitatea ca cel puţin 3 specii (Aldrovanda vesiculosa, Marsilea
quadrifolia şi Echium russicum) să fie semnalate şi în alte puncte în cercetările viitoare. O atenţie
deosebită privind evaluarea şi conservarea trebuie acordată celor două specii endemice şi anume
Centaurea pontica şi C. jankae;
• Speciile de plante endemite si subendemite din RBDD: Centaurea pontica, Centaurea jankae,
Elymus pycnanthus ssp.deltaicus;
• Speciile de plante edemite din zonele cu regim de protec ţie integrală: Pădurea Letea -Elymus
pycnattum deltaicus; Capul Doloşman - Centaurea jankae.
• Specii alohtone Impactul antropic accelerează procesele de erodare a genofondului populaţional
specific, creând habitate cu condiţii favorabile pentru invazia speciilor alohtone agresive. În
perimetrul R.B.D.D., în zonele naturale, s-au identificat 67 specii alohtone, după cum urmează: Acer
negundo L.; Aceraceae; *America de Nord; Acorus calamus L.; Familia Acoraceae; *South East Asia;
Ailanthus altissima (Mill.) Swingle; Familia Simaroubaceae; *China.; Althaea rosea (L.) Cav.; Familia
Malvaceae; *China; Amaranthus albus L.; Familia Amaranthaceae; *America de Nord; Amaranthus
blitoides S. Watson; Familia Amaranthaceae; *America de Nord; Amaranthus crispus (Lesp.et Thev.)
N. Terracc.; Familia Amaranthaceae ; *Argentina; Amaranthus deflexus L.; Familia Amaranthaceae;
*America de Sud; Amaranthus emarginatus Uline et Bray; Familia Amaranthaceae; * Regiunea

65
 Mediteraneană; Amaranthus hybridus L.; Familia Amaranthaceae; *America de Nord; Amaranthus
powellii S. Watson; Familia Amaranthaceae; *America de Nord; Amaranthus retroflexus L.; Familia
Amaranthaceae; *America de Nord; Ambrosia artemisiifolia L.; Familia Asteraceae; *America de
Nord; Ambrosia coronopifolia Torr. & A. Gray; Familia Asteraceae; *America de Nord; Amorpha
fruticosa L.; Familia Fabaceae; *America de Nord; Androsace elongata L.; Familia Primulaceae;
*America de Nord (California); Armoracia rusticana P. Gaertn., B. Mey. & Scherb.; Familia
Brassicaceae; * Europa de Sud Est - Asia de Vest; Azolla filiculoides Lam.; Familia Azollaceae;
*America de Nord; Bidens connata Muhl. ex Willd.; Familia Asteraceae; *America de Nord; Bidens
frondosa L.; Familia Asteraceae; *America de Nord; Bidens vulgata Greene; Familia Asteraceae;
*America de Nord; Brachyactis ciliata (Ledeb.) Ledeb.; Familia Asteraceae; *Asia; Cannabis sativa
L.; Familia Cannabaceae; * Asia de Sud Vest; Cenchrus incertus M. A. Curtis; Familia Poaceae*
America Tropicală; Chenopodium ambrosioides L.; Familia Chenopodiaceae; *America Tropicală;
Chenopodium pumilio R. Br.; Familia Chenopodiaceae; *Australia; Conyza canadensis (L.)
Cronquist; Familia Asteraceae; *America de Nord; Coronopus didymus (L.) Sm.; Familia
Brassicaceae; *America de Sud; Cuscuta campestris Yunck.; Familia Cuscutaceae; *America de
Nord; Diplotaxis erucoides (L.) DC.; Familia Brassicaceae; *Sud Vest Europa; Echinocystis lobata
(Michx.) Torr. & A. Gray;
Familia Cucurbitaceae; *America de Nord; Eclipta prostrata (L.) L.; Familia Asteraceae; * America
Tropicală; Elaeagnus angustifolia L.; Familia Elaeagnaceae; *Asia Temperată; Elodea canadensis
Michx.; Familia Hydrocharitaceae; *America de Nord; Elodea nuttallii (Planch.) H. St. John; Familia
Hydrocharitaceae; *America de Nord; Erianthus ravennae (L.) P. Beauv.; Familia Poaceae;
*Mediteraneana; Erigeron annuus (L.) Pers. Familia Asteraceae ; *America de Nord; Eruca sativa
Mill.; Familia Brassicaceae; *Mediteraneana; Fraxinus pennsylvanica Marshall; Familia Oleaceae;
*America de Nord; Galinsoga parviflora Cav.; Familia Asteraceae; *America de Sud (Cosmopolita);
Heliotropium curassavicum L.; Familia Boraginaceae; *America de Sud si Nord; Hordeum jubatum L.;
Familia Poaceae; *America de Nord- Asia de Est; Iva xanthifolia Nutt.; Familia Chenopodiaceae;
*America de Nord; Lemna minuta H. B. K.; Familia Lemnaceae; *America; Lindernia dubia (L.)
Pennell; Familia Scrophulariaceae; *America de Nord (Eurasia); Lycium barbarum L.; Familia
Solanaceae; *China; Matthiola longipetala (Vent.) DC. subsp. bicornis (Sm.) P. W. Ball; Familia
Brassicaceae; *Grecia; Oenothera biennis L.; Familia Onagraceae; *America de Nord; Oenothera
parviflora L.; Familia Onagraceae; *America de Nord; Oxalis corniculata L.; Familia Oxalidaceae;
*Mediteraneană; Panicum capillare L.; Familia Poaceae ; *America de Nord; Papaver somniferum L.
Familia Papaveraceae; *Mediteraneana; Paspalum paspalodes (Michx.) Scribn.; Familia Poaceae;
*Tropice; Petunia parviflora Juss.; Familia Solanaceae; *America; Phytolacca americana L.; Familia
Phytolaccaceae; *America de Nord; Polygonum orientale L. Familia Polygonaceae; *Asia; Populus x
canescens (Aiton) Sm.; Familia Salicaceae; *Europa; Sagittaria trifolia L.; Familia Alismataceae;
*Asia; Solanum retroflexum Dunal; Familia Solanaceae; *Africa de Sud; Vallisneria spiralis L.; Familia
Hydrocharitaceae; *Tropice; Veronica persica Poir.; Familia Scrophulariaceae; * Asia de Sud Vest;
Xanthium orientale L.; Familia Asteraceae; *America; Xanthium spinosum L.; Familia Asteraceae;
*America de Sud;

Specii considerate extincte (specii dispărute): Aegilops crassa Boiss.; Familia Poaceae; Regiunea Asia
Centrală; (statut nederminat); Ammophila arenaria (L.) Link subsp. arundinacea H.Lindb.; Familia Poaceae;
Regiunea Mediteraneană; (specia nu a fost găsită recent, 5 - 10 ani); Apium nodiflorum (L.) Lag.; Familia
Apiaceae; Regiunea Atlantic - Mediteraneană; (specie dispărută); Arenaria rigida M.Bieb.; Familia
Caryophyllaceae; Regiunea Pontică; (specie dispărută); Astragalus cornutus Pall.; Familia Fabaceae;
Regiunea Pontică; (specie dispărută); Astragalus vesicarius L.; Familia Fabaceae; Europa; (statut

66
nederminat); Blackstonia acuminata (W.D.J.Koch & Ziz) Domin; Familia Gentianaceae; Regiunea Europa
Centrală -Mediteraneană; (specia nu a fost găsită recent, 5 - 10 ani); Blysmus compressus (L.) Panz. ex Link;
Familia Cyperaceae; Regiunea Eurasia; (statut nederminat); Caldesia parnassifolia (L.) Parl.; Familia
Alismataceae; Specie cosmopolită; (specie dispărută); Calla palustris L.; Araceae; Regiunea Circumpolara;
(specie dispărută); Caltha palustris L.; Familia Ranunculaceae; Regiunea Circumpolară; (statut nederminat);
Calystegia soldanella (L.) R.Br.; Familia Convolvulaceae; Regiunea Mediteraneană; (specie dispărută);
Carex diluta M.Bieb.; Familia Cyperaceae; Regiunea Europa de Est; (statut nederminat); Carex flacca
Schreb.; Familia Cyperaceae; Regiunea Circumpolară; (statut nederminat); Carex flava L.; Familia
Cyperaceae; Regiunea Europa, America de Nord; (statut nederminat); Centaurea phrygia L.; Familia
Asteraceae; Regiunea Europa; (statut nederminat); Coix lacryma-jobi L.; Familia Poaceae; Europa de Vest;
(statut nederminat); Comarum palustre L.; Familia Rosaceae; Regiunea Circumpolară; (statut nederminat);
Corynephorus canescens (L.) P.Beauv.; Familia Poaceae; Regiunea Atlantic -Europa Centrală; (specie
dispărută); Echium maculatum L.; Familia Boraginaceae; Regiunea Pontică - Panonică; (specia nu a fost
găsită recent, 5 - 10 ani); Euphorbia paralias L.; Familia
Euphorbiaceae; Regiunea Atlantic - Mediteraneană; (specia nu a fost găsită recent, 5 - 10 ani); Galium
sylvaticum L.; Familia Rubiaceae; Regiunea Europa Centrală; (specia nu a fost gasită recent, 5 - 10 ani);
Isoetes echinospora Durieu; Familia Isoetaceae; Regiunea Europa Centrală şi de Nord; (statut nederminat);
Melilotus altissimus Thuill.; Familia Fabaceae; Regiunea Eurasia; (specie dispărută); Mycelis muralis (L.)
Dumort.; Familia Asteraceae; Regiunea Europa; (specie dispărută); Myricaria germanica (L.) Desv.; Familia
Tamaricaceae; Regiunea Europa, Asia de Sud-Vest; (statut nederminat); Myrrhoides nodosa (L.) Cannon;
Familia Apiaceae; Regiunea Mediteraneană; (specie dispărută); Ophioglossum vulgatum L.; Familia
Ophioglossaceae; Regiunea Circumpolară; (statut nederminat); Palimbia rediviva (Pall.) Thell.; Familia
Apiaceae; Regiunea Pontică; (statut nederminat); Potentilla erecta (L.) Raeusch.; Familia Rosaceae;
Regiunea Eurasia; (specie dispărută); Pteridium aquilinum (L.) Kuhn; Familia Dennstaedtiaceae; specie
cosmopolită; (specie dispărută); Salvia glutinosa L.; Familia Lamiaceae; Regiunea Eurasia; (specie
dispărută); Scabiosa columbaria L.; Familia Dipsacaceae; Europa; (statut nederminat); Scrophularia umbrosa
Dumort.; Familia Scrophulariaceae; Regiunea Eurasia; (statut nederminat); Stemmacantha serratuloides
(Georgi) M.Dittrich; Familia Asteraceae; Regiunea Pontică; (specie dispărută); Trifolium filiforme L.; Familia
Fabaceae; Regiunea Atlantic-Mediteraneană; (specie disparuta); Utricularia minor L.; Familia
Lentibulariaceae; Regiunea Circumpolară; (specie dispărută); Vincetoxicum scandens Sommier & Levier;
Familia Asclepiadaceae; Regiunea Pontică; (specie dispărută); Viola palustris L.; Familia Violaceae;
Regiunea Circumpolară; (specia nu a fost găsită recent, 5 - 10 ani).

IHTIOFAUNA

Din cele 136 specii identificate în tot RBDD aparţinând la 3 Clase cu 20 Ordine, 45
Familii (ceea ce reprezintă circa 75-80% din ihtiofauna României) în bălţile dintre braţele
fluviului şi în complexul Razim-Sinoie s-au identificat: un număr de 46 de specii de peşti
(marea majoritatea sunt frecvent întâlnite în mediul lacustru al RBDD). Din cele 46 de
specii de peşti capturate în mediul lacustru al RBDD un număr de 6 specii sunt de interes
comunitar (în Anexele Directivei Habitatelor), un număr de 13 specii sunt în Anexele OUG
57 (legislaţia românească), 5 specii sunt date în Cartea Roşie a Vertebratelor din
România, 13 specii prezente în Anexele Convenţiei de la Berna, iar un număr de 12 specii
în Lista Roşie IUCN. Unele specii din lista Roşie IUCN, datorită periclitării la nivelul
arealului mondial al speciei, sunt abundente în RBDD, precum scrumbia de Dunăre (Alosa
immaculata), boarţa (Rhodeus sericeus), avatul (Leuciscus (Aspius) aspius), stare de
conservare evidenţiată în Lista roşie a RBDD (Oţel 2000).
67
Perioada de eşantionare în această fază s-a efectuat în sezonul de primăvară-vară şi
sezonul de toamnă 2016-2017, când au fost eşantionate 6 complexe lacustre prin trei
metode: două fiind complementare, pescuit electric şi pescuit pasiv cu ave comerciale şi
setci Nordice (de relon multifilament) cu panouri cu ochi multiplu (a=6-55 mm) şi o a treia
metodă specifică lacului Razim pescuitul cu năvodul.

Din cele 46 de specii de peşti capturate la eşantionarea 2016-2017, 27 de specii (2/3) au

valoare comercială mai mare sau mai redusă, 5 sunt specii exotice, inclusiv Perccottus
glenii (guvidul de Amur) semnalat pentru prima dată în Delta Dunării în anul 2007 şi care în
2017, după 10 ani de la prima semnalare s-a răspândit în habitatele mai izolate hidrologic,
cu apa stagnantă şi vegetaţie submersă abundentă din Delta Dunării, dar încă lipseşte din
complexul lagunar Razim-Sinoie.
Marea majoritate a speciilor identificate sunt specifice zonelor lacustre limnofile, dulcicole,
cu o singură excepţie, specie reofilă Leuciscu idus (văduviţa) ajunsă accidental în lacul
Razim. Majoritatea sunt specii omnivore, iar 1/5 din specii sunt ihtiofage, restul având alt
regim de hrană.

Bogăţia speciilor per complex lacustru evidenţiază creşterea numărului de specii de la

zona predeltaică (Somova-Parcheş) spre Marea Neagră, evidenţiind că speciile eurihaline
coexista atât în mediu dulcicol cât şi în zona Mării Negre.

Cu privire la abundenţa şi bimasa speciilor de peşti capturate în perioada şi partea studiată

a RBDD putem afirma că speciile dominante în abundenţă sunt obleţii, babuşca, roşioara,
bibanul, batca, carasul şi unele specii de guvizi (guvizi mai ales în lacul Razim), iar în
biomasă domină babuşca, roşioara, carasul, dar unele specii valoroase şi de talie mare
precum crapul, somnul şi şalăul sunt în scădere de biomasă, cu unele diferenţe între
metodele de eşantionare. Trebuie specificat că o parte semnificativă dintre speciile de
peşti capturate au valori foarte mici atât în abundenţă cât şi în biomasă, fiind specii
sporadice, rare.

ORNITOFAUNA

Dintre cele 362 de specii de păsări din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 89 sunt specii din
Anexa 1 din Directiva Păsări pentru care s-au desemnat SPA-uri în RBDD.

În perioada ianuarie-7 martie 2017 au fost înregistrate 31 de specii de interes comunitar

(dintr-un total de 89 de specii) cu un număr total de 27.216 indivizi (în 772 de înregistrări).
În total, în toate cele 5 zone de monitorizare (Anexa 1) au fost înregistrate 22 specii de
păsări de interes comunitar, 676 de înregistrări unice a 20.695 de indivizi. Cele mai multe
specii de păsări de interes comunitar au fost înregistrate în zona Partizani (14 specii),
urmate de Sălcioara şi Maliuc (12 specii), Jurilovca (11 specii) şi Murighiol (9 specii). Cel
mai mare număr de indivizi (la speciile de păsări de interes comunitar) a fost găsit la
Jurilovca (10.503 indivizi in 122 de înregistrări), apoi au urmat Maliuc (4.382 de indivizi din
235 de înregistrări), Sălcioara (3.488 de indivizi din 177 de înregistrări), Murighiol (1.324 de
indivizi din 45 de înregistrări) iar cel mai mic la Partizani (998 de indivizi din 98 de
înregistrări).

68
În urma evaluărilor din teren s-a constatat în RBDD în anul 2017 o întârziere generală a
cuibăritului speciilor coloniale acvatice din ordinele Pelecaniformes, Ciconiiformes şi
Charadriiformes.
Din cauza impactului antropic crescând s-a constatat faptul că în ultimii ani multe
colonii au fost părăsite sau sunt în declin major, s-au format noi colonii de cormorani şi
stârci în zone inaccesibile la nivelului apei/solului (însă evaluate de noi prin numărări de la
distanţă în zone cu vizibilitate). În acest sens se impun măsuri urgente de conservare.
În anul 2017 în RBDD au fost evaluate 70 de colonii ale speciilor de păsări din
ordinele Pelecaniformes, Ciconiiformes şi Charadriiformes. În total s-au inventariat 26 de
specii coloniale (cu un total de 46.596 de perechi). Din cele 70 de colonii ale speciilor de
păsări din ordinele Pelecaniformes, Ciconiiformes şi Charadriiformes evaluate în 2017, un
număr de 11 colonii au avut o stare Favorabila, 5 o stare de conservare Nefavorabilă -
neadecvată, 25 o stare Nefavorabilă - total neadecvată respectiv 29 dintre colonii au avut
o stare de conservare Necunoscută (informaţii insuficiente).
Din cele 89 de specii de păsări de păsări de interes comunitar (din Anexa 1 a
Directivei Păsări pentru care s-au desemnat Arii de Protecţie Specială Avifaunistică pe
teritoriul RBDD), o specie este critic periclitată (Critically Endangered - 1%), 6 specii sunt
periclitate (Endangered - 7%), 12 sunt vulnerabile (Vulnerable - 12%), 29 sunt potenţial
periclitate (Near Threatened - 33%), 8 specii cu preocupare minimă (Least Concern - (9%)
iar la 33 de specii starea de conservare este necunoscută (Data Deficient - 37%).
În ceea ce priveşte tendinţa pe termen scurt a speciilor de păsări de interes
comunitar (în general începând din anul 2003) în RBDD la 10% se observă o creştere a
efectivelor, la 16% descreştere, la 3% fluctuaţii numerice, la 6% tendinţa este stabilă, 53%
tendinţa este necunoscută iar 12 alte categorii la speciile cu populaţii multiple.
În urma analizei gradului de periclitare la nivel de areal a speciilor de păsări de
interes comunitar de pe teritoriul RBDD, o specie (1%) este critic periclitată, două specii
(2%) sunt periclitate, 6 specii (7%) sunt vulnerabile, 5 specii (6%) sunt potenţial periclitate
iar 75 sunt nepericlitate (preocupare minimă - 84%).
În urma analizei gradului de periclitare la nivel de areal a speciilor de păsări de
interes comunitar de pe teritoriul RBDD, o specie (1%) este critic periclitată, 4 specii (4%)
sunt periclitate, două specii (2%) sunt vulnerabile, 5 specii (6%) sunt potenţial periclitate iar
77 sunt nepericlitate (preocupare minimă - 87%).
În urma analizei gradului de periclitare din RBDD din anul 2000 a speciilor de păsări
de interes comunitar de pe teritoriul RBDD, o specie a fost încadrată ca extinctă în
sălbăticie (1%), nicio specie critic periclitată, 4 specii (4%) sunt periclitate, 51 de specii
(58%) au fost încadrate ca vulnerabile, 3 specii (3%) nepericlitate/preocupare minimă, 13
specii (15%) insuficient cunoscute/data deficient, o specie (1%) cu statut indecis, 15 specii
rare (17%) şi o specie (1%) neinclusă.

MAMIFERE

După anul 1970 au fost înregistrate în Delta Dunării (incluzând întreg teritoriu al
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării) un număr de 55 de specii de mamifere, aparţinând de
19 familii respectiv 7 ordine: 31% Rodenţia, 25% Carnivora, 18% Chiroptera, 15% Insectivora, 5%
Cetacea, 4% Artiodactyla şi 2% Lagomorpha. Din totalul de 55 de specii, în 2017, au fost
identificate în RBDD 25 de specii de mamifere, aparţinând de 15 familii Erinaceidae, Talpidae,
Leporidae, Sciuridae, Cricetidae, Castoridae, Muridae, Canidae, Mustelidae, Felidae, Suidae, Cervidae,
Delphinidae, Phocoenidae, Vespertilionidae, respectiv 7 ordine: Rodenţia, Carnivora, Chiroptera, Insectivora,
Cetacea, Artiodactyla şi Lagomorpha. Astfel, în 2017 au fost observate cinci specii din familia
Mustelidae, trei din Canidae, două din Delphinidae şi câte o specie din familiile Erinaceidae,

69
Talpidae, Leporidae, Sciuridae, Cricetidae, Castoridae, Muridae, Felidae, Suidae, Cervidae, Phocoenidae,
Vespertilionidae.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării cuprinde două situri de interes comunitar (SCI-uri
Natura 2000) ROSCI0065 Delta Dunării (456.463,4 ha) şi ROSCI0066 Delta Dunării Zona
Marină (121.707,6 ha). Astfel, din cele 55 de specii de mamifere inventariate în cele două
sit uri, 9 sunt specii de interes comunitar. În 2017 tendinţa numerică a celor 9 specii de
mamifere de interes comunitar din SCI-urile de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, este următoarea: două specii au o tendinţă în creştere (Lutra lutra, Castor fiber), patru
au o tendinţă necunoscută (Mustela eversmanii, Mesocricetum newtoni, Phocaena phocaena, Tursiops
truncatus), o specie are variaţii ample (Mustela lutreola), o specie este stabilă (Spermophilus
citellus) şi o specie insuficient cunoscută (Vormela peregusna). Starea actuală a celor 9 specii
de mamifere de interes comunitar din SCI-urile de pe teritoriul RBDD, în 2017, este
următoarea: 6 mamifere au o stare de conservare nefavorabilă (Lutra lutra, Mustela lutreola,
Castor fiber, Mesocricetum newtoni, Phocaena phocaena, Tursiops truncatus ), o specie cu stare de
conservare favorabilă (Spermophilus citellus) iar două specii cu stare de conservare
necunoscuta (Mustela eversmanii, Vormela peregusna).

REPTILE SI AMFIBIENI

În cursul anului 2017 au fost realizate cercetări privind modificări induse în populaţiile de
amfibieni (inclusiv Speciile de Interes Comunitar) de prezenţa speciei de peşte exotic
invaziv Perccottus glenii, pătruns în perimetrul R.B.D.D. în urmă cu cca un deceniu.
Rezultatele experimentelor arată că adulţii de triton dobrogean (Triturus dobrogicus) evită
adulţii de P. glenii(exemplare al căror lungime corporală este mai mare de 10 cm), în
schimb tritonul comun (Lissotriton vulgaris) alege habitate din care lipsesc şi exemplarele
tinere de P. glenii. În ceea ce priveşte larvele de amfibieni, P. glenii le elimină pe toate în
doar câteva zile, consumând atât pe cele aparţinând unor specii frecvente în R.B.D.D. (de
ex. broasca mare de lac - Pelophylax ridibundus), cât şi pe cele aparţinând unor specii rare
în R.B.D.D., dar care au substanţe repelente în piele (de ex. broasca râioasă brună - Bufo
bufo).

În ceea ce priveşte speciile de reptile de Interes Comunitar, în cursul investigaţiilor de

teren s-a constatat o mortalitate constantă indusă/provocată de circulaţia cu autovehicole
între satul Vadu şi zona marină litorală din partea sud-estică a grindului Chituc
(neamenajată ca plajă, dar vizitată de turişti).

5.2. Protecţia naturii şi biodiversitatea: prognoze şi acţiuni întreprinse

5.2.2 Reţeaua de arii naturale protejate

Zonele strict protejate cuprind în principal formaţiuni fizice şi biologice sau
grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de plante şi animale ameninţate sau
situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al
frumuseţii lor.

În cadrul RBDD au fost delimitate 20 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de
circa 50.904 hectare. În aceste zone se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind biologia,
menţinerea şi conservarea calităţii mediului precum şi monitorizarea principalilor parametri
ce definesc starea de evoluţie a acestora.

70
 Fig. 5.2.2.1 Zonarea RBDD

RezervaţiaBiosferei Delta Dunării – 580.000 ha

Zone de dezvoltare durabilă, valorificate economic - 306.100 ha

Zone tampon - 222996 ha

T.I – 1.5.c)
Zone de reconstrucţie
Zone strict protejate - 50904 ha ecologică

Zonele strict protejate adăpostesc multe din speciile de interes comunitar: plante,
nevertebrate, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.
Se observă o reprezentativitate deosebită a zonei strict protejate Sacalin Zătoane,
unde sunt prezente 12 din cele 15 specii de peşti comunitari listaţi în Anexa II a directive
Habitate şi 67 din cele 80 specii de păsări listate în Anexa I a Directivei Păsări.
Strict protejate sunt înconjurate de zone tampon, care însumează 222996 ha şi
cuprind suprafeţe de teren sau ape care prezintă caracteristici biologice apropiate cu cele
ale ariei pe care o protejează şi au funcţia de a limita impactul şi presiunea antropică.

Tab. 5.2.2.1 Zonele tampon din RBDD

Nr. Zona tampon Suprafaţa (ha) Zona cu regim de
crt. protecţie integrală pe care
o protejează
1 Matiţa-Merhei-Letea 22.560 Roşca-Buhaiova
Pădurea Letea
Lac Răducu
2 Şontea 12.500 Lac Nebunu
3 Caraorman 13.830 Pădurea Caraorman
Arinişul Erenciuc
4 Lumina-Vătafu 13.460 Vătafu-Lunguleţ
5 Dranov 21.760 Sacalin Zătoane
Lac Belciug
6 Sărături-Murighiol 5 Sărături-Murighiol
7 Lac Rotundu 1.240 Lac Rotundu
8 Insula Popina 260 Insula Popina
9 Cap Doloşman 28 Cap Doloşman
71
 10 Zmeica-Sinoie 31.510 Grindul Lupilor
Istria-Sinoie
Grindul Chituc
Insula Prundu cui Păsări
Insulele Ceaplace
11 Lac Potcoava 2.937 Lac Potcoava
12 Periteaşca Leahova 210 Periteaşca Leahova
13 Zona marină până la 103.000 Periteaşca Leahova
izobata de 20m

Monitorizarea celor 20 zone cu regim de protecţie integrală din cadrul Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării s-a efectuat pe baza deplasărilor în teren, urmărindu-se mai multe
obiective:
 observaţii asupra stării habitatelor;
 observaţii asupra florei si faunei;
 observaţii asupra factorilor biotici şi abiotici;
 observaţii privind impactul antropic în zonă;
 verificarea indicatoarelor de semnalizare a zonelor.

Monitoringul biodiversităţii în aceste zone s-a făcut pe baza Fişelor de observaţie a

zonelor strict protejate, completate lunar de către agenţii ecologi din zonă.
Ariile cu regim de protecţie integrală trebuie înţelese din punct de vedere structural
şi funcţional ca subsisteme ale complexului de ecosisteme care este Delta Dunării. Astfel,
se pot identifica factori de control şi de structurare la nivel macro, cum ar fi regimul
hidrologic general al deltei, dependent de regimul hidrologic al Dunării, cantitatea şi
calitatea aluviunilor, disponibilitatea nutrienţilor. Din aceasta perspectiva, menţinerea stării
de conservare a ariilor strict protejate depinde de variabilitatea acestor factori.
Deci, menţinerea structurii actuale zonelor cu regim de protecţie integrală depinde,
în mod clar, de actualul model de circulaţie a apei. Chiar motivaţia selectării acestor zone
este un argument care demonstrează reprezentativitatea lor pentru structura deltei, mai
ales având în vedere gradul lor ridicat de naturaleţe.
Astfel, pădurile Letea şi Caraorman sunt ecosisteme relicte, martori ai unei perioade
în care silvostepa ocupa suprafeţe mult mai întinse. Ecosistemele lacustre sunt foarte utile
ca modele pentru monitorizare. Grindurile şi Insula Popina conserva specii rare, rămăşiţe
ale stepei. Un caz aparte este aria strict protejată Sacalin-Zatoane, ce poate fi considerata
un model pentru evoluţia structurilor costiere specifice deltei şi reflectând modificări ce se
produc în amonte (baraje, îndiguiri, amenajări pentru navigaţie).
În privinţa valorii lor economice, aceste arii strict protejate reprezintă o rezervă
genetică, participă la procesul de stocare al carbonului, contribuie la retenţia nutrienţilor şi
au un mare potenţial ecoturistic.

5.3. Mediul marin şi costier

Conform direcțiilor legislative internaționale și ale Uniunii Europene, reţeaua de arii

marine protejate trebuie să dețină o suprafață corespunzătoare pentru a îndeplini rolul de
protecție atribuit și să se compună din arii protejate conectate prin „coridoarele ecologice”
care să asigure condiții naturale pentru deplasare, reproducere şi refugiu speciilor de floră
și faună marină.
72
 Delimitarea primară a siturilor marine de importanță comunitară s-a realizat prin
Ordinul de Ministru nr.1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura
2000 în România. Au devenit Arii Speciale de Conservare în urma analizei Comisiei
Europene în cadrul Seminariului Biogeografic de la Sibiu din iunie 2008, care a condus la
Decizia 2009/92/CE. A fost desemnate Aria Speciale de Conservare marină, ROSCI0066 -
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - zona marină: sit de importanţă comunitară, în
conformitate cu cerinţele Directivei Habitate 92/43/CEE, care se suprapune peste zona
marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - arie naturală protejată de interes naţional şi
internaţional - 121.697 ha.
În cadrul Seminariului Biogeografic Marin de la Brindisi din iunie 2010 Comisia
Europeană a analizat suficiența desemnărilor existente în reţeaua ecologică Natura 2000
pentru trei zone marine europene: Mediterana, Marea Neagră și Macaronesia. Pentru a
compensa parțial insuficiențele semnalate pentru Marea Neagră, România a decis
extinderea unor situri existente. În conformitate cu prevederile Directivelor Europene
79/409/CEE şi 92/43/CEE, prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 2387/2011
pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007
ROSCI0066 - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - zona marină: s-a corectat prin
recalcularea suprafeței de la 121.697ha la 123.373ha;
În cadrul miniseminariului biogeografic de la București din septembrie 2012
reprezentanții Comisiei Europene au analizat suficiența desemnărilor existente în reţeaua
ecologică Natura 2000 în România, inclusiv măsurile luate prin Ordinul Ministrului Mediului
şi Pădurilor nr. 2387/2011. Concluziile miniseminarului au indicat necesitatea desemnării
de situri marine offshore, precum și a extinderii suprafeţelor siturilor marine Natura 2000
pentru îndeplinirea obligaţiilor României ca stat membru UE.
Drept urmare, preocuparea României în această direcție s-a concretizat prin
emiterea și aplicarea Ordinului nr. 46/2016 privind instituirea regimului de arie
naturală protejată şi declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în Monitorul
oficial nr. 114/15 feb. 2016. În prezent, pentru ROSCI0066 Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării - zona marină s-a extins limita dinspre larg din zona izobatei de 20 m în zona
izobatei de 40 m; rezultă o extindere a suprafeței de la 123.373 ha la 336.291 ha;

73
 Harta siturilor de importanță comunitară (sub Directiva Habitate) în sectorul românesc al
Mării Negre. Verde = limite situri din 2016, Roșu= limite situri 2011-2015.

Evoluţia Suprafeței sitului de importanță comunitară din sectorul Delta Dunării zona Mării Negre

Suprafață în Suprafață în Suprafață în

Sit
2007 (km2) 2011 (km2) 2016 (km2)

ROSCI0066 DD-ZM 1216,97 1233,74 3362,91

5.3.1 Starea ecosistemelor şi resurselor marine vii

Fitoplancton

Identificarea structurii calitative şi cantitative a fitoplanctonului, ca indicator de stare

a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor colectate în lunile martie, iulie şi
noiembrie pe profilul Portița.

În componenţa fitoplanctonului au fost identificate 149 de specii cu varietăţi şi forme,

aparţinând la 8 grupe taxonomice (Bacillariophyta, Dinoflagellata, Chlorophyta,
Cyanobacteria, Chrysophyta, Euglenophyta, Cryptophyta şi Xantophyta).

74
Cea mai mare diversitate s-a întâlnit în apele marine (128 de specii) unde dinoflagelatele
au fost dominante cu 54 de specii, fiind urmate de diatomee (cu 40 de specii).

În apele costiere și tranzitorii se menține dominanța dinoflagelatelor fiind

reprezentate prin 44, respectiv, 39 de specii.

În luna martie, abundenţele şi biomasele fitoplanctonului au variat între 19·10 3 şi

2,11·106 cel/L şi 19 şi 2833 mg/m3.

Valorile cele mai mari ale densităţilor fitoplanctonice din apele tranzitorii și marine
au fost înregistrate în probele de la staţiile Portița 1, 2 și 4, în orizontul de suprafață (1,21-
1,26·106 şi 2,11·106 cel/L). Referitor la biomasă, maximele acestei luni s-au înregistrat în
apele tranzitorii, în probele de la staţia Portița 2 (2833 mg/m 3). În apele costiere, s-au
înregistrat valori reduse ale fitoplanctonului total, de până la 132,84·103 cel/L și 1209
mg/m3.

În luna noiembrie, abundenţele şi biomasele fitoplanctonului au variat între

15,9·103 şi 3,14·106 cel/L şi 15 şi 1064 mg/m3.

Valorile cele mai mari ale densităţilor fitoplanctonice din apele tranzitorii au fost
înregistrate în staţia Portița 1, în orizontul de suprafață (1,3·10 6 cel/L). Referitor la biomasă,
maximele acestei luni s-au înregistrat în apele tranzitorii, în staţia Portița 2 (1064 mg/m 3).

Fitoplanctonul este unul din elementele biologice de bază în Directiva Cadru Apă
(DCA) şi este de asemenea luat în considerare în 4 descriptori ai Directivei Cadru Strategia
pentru Mediul Marin (DCSMM): Biodiversitate (D1), specii neindigene (D2), reţeaua trofică
(D4) şi eutrofizare (D5).

Indicatorul biomasa fitoplanctonică prezintă nivelul și tendințele mediei valorilor de

biomasă din sezonul de vară (mg/m3) în apele de la litoralul românesc. Evaluarea stării
ecologice s-a realizat pentru apele costiere, tranzitorii şi marine, pentru sezonul de vară din
anul 2017, prin calcularea percentilei 90 pentru valorile de biomasă corespunzătoare
stratului de suprafaţă (0-10m) al fiecărui profil. Astfel, se poate observa faptul că valorile
medii ale biomasei obținute pentru apele tranzitorii și marine din vara anului 2017,
încadrează aceste corpuri de apă în starea ecologică bună. În ceea ce privește apele
costiere, valoarea obținută (2603,06 mg/m3) depășește valoarea țintă stabilită pentru acest
corp de apă (950 mg/m3) fiind încadrat în starea ecologică proastă

75
 Evaluarea stării ecologice a corpurilor de apă pe baza elementului biomasă
(mg/m3) în anul 2017

Valoare
Valoare
obţinută Stare
Corp de apă Profil ţintă
ecologică
(mg/m3) 2017

Ape tranzitorii

Sulina - Periboina Portiţa 3000 584.67

Ape costiere

Periboina - Cap Est

950 2603.06
Singol Constanţa

Ape marine

Portița 800 581.44

Sulina – Vama
Veche Est
800 461.07
Constanța

Zooplancton

În vederea identificării stării ecologice a populațiilor zooplanctonice de la litoralul

românesc, în decursul anului 2017, au fost analizate trei seturi de probe, colectate în
cadrul programului de monitorizare a stării mediului marin

Probele de zooplancton au fost colectate în cadrul rețelei naționale de monitoring

(Fig. 5.3.1.3), rețea care acoperă trei tipuri de apă (tranzitorii, costiere și marine). Cele trei
expediții întreprinse au acoperit sezonul rece (2 expediții martie şi noiembrie) și sezonul
cald (o expediție, în iulie).

76
 Fig. 5.3.1.3. Rețeaua națională de monitoring.

Compoziția calitativă a populației zooplanctonice din anul 2017 a prezentat variații,

atingând un număr total de 20 specii. Numărul maxim de specii a fost înregistrat în lunile
iulie și noiembrie, unde au dominat copepodele, urmate de meroplancton. Cel mai mic
număr de specii a fost atins în luna martie, dominante fiind copepodele cu 5 specii și
meroplanctonul cu 4. În ceea ce privește structura cantitativă a comunității zooplanctonice,
zooplanctonul netrofic reprezentat de dinoflagelatul Noctiluca scintillans a atins valorile
cele mai mare ale densității și biomasei în luna noiembrie (8286 ind∙m -3, 729 mg∙m-3) și
iulie (6464 ind∙m-3, 569 mg∙m-3), atigând peste 70% din valoarea zooplanctonului total. În
martie dominantă a fost componenta trofică a mesozooplanctonului, cu peste 85% din
zooplanctonul total.

Starea ecologică bună s-a obținut prin calcularea percentilei de 90 a valorilor din
fiecare sezon și corp de apă pentru: biomasa copepodelor, biomasa mesozooplanctonului
și biomasa speciei Noctiluca scintillans. Valorile obținute au fost comparabile cu mediile
intervalului 1960-1969 (Starea Foarte Bună) și 1977-2002 (Starea Proastă).

Perioada rece a anului 2017 a fost evaluată și în baza indicatorului „Biomasa speciei
Noctiluca scintillans”, indicator care a înregistrat valori de stare ecologică bună în 14 din
cele 17 stații analizate.

77
 Sezonul cald al anului 2017 a fost caracterizat pe baza a două seturi de probe
colectate în luna iulie. Astfel, în luna iulie, în cazul indicatorului „Biomasa copepodelor” au
fost înregistrate doar câteva valori peste pragul de stare ecologică bună, restul de stații
caracterizându-se prin valori ce se încadrează în starea ecologică proastă, ceea ce
încadrează corpurile de apă tranzitorii și costiere în 50% stare GES iar corpul de apă marin
cu 22% GES

Din punct de vedere calitativ, zooplanctonul din anul 2017 a fost reprezentat de un
număr total de 20 specii, dominante fiind copepodele și meroplanctonul.

Comunitatea zooplanctonică a prezentat varaiții ale densității și biomasei. Luna

martie este caracterizată de dominanța componentei trofice a comunității zooplanctonice,
spre deosebire de iulie și noiembrie, când componenta netrofică a înregistrat cele mai mari
valori.

În cadrul componentei trofice zooplanctonice, copepodele au dominat din punct de

vedere calitativ, urmate de componenta meroplanctonică.

Analizând starea ecologică a corpurilor de apă, se observă că în sezonul rece,

starea ecologică bună, se înregistrează în peste 90 % din stații pentru toți cei trei indicatorii
analizați, singura excepție fiind în luna noiembrie pentru Biomasa Noctilluca scintillans,
unde starea ecologică proastă a dominat în proporție de peste 95% .

În sezonul cald a predominat starea de Non-GES pentru indicatorii analizați,

excepție fiind „Biomasa speciei Noctiluca scintillans”, unde s-a atins starea de GES în
proporție de 100% în cadrul apelor costiere.

ZOOBENTOS

În zona cercetată au fost identificate în 2017, 78 specii de nevertebrate bentice.

Numărul de specii mai mic în 2017, comparativ cu 2016 este corelat cu numărul mai mic
de probe colectate în 2017 față de 2016, când rețeaua de stații a acoperit întrega platformă
românească De aceea, dată fiind situația, în acest caz nu putem spune că diversitatea
specifică a macrozoobentosului a fost mai mică decât în ultimii cinci ani.
Speciile de nevertebrate identificate au fost distribuite în corpurile de apă și în
habitatele majore din circalitoral astfel: 23 în apele tranzitorii marine (profilul Portița), 31 în
apele costiere (pe profilele Constanța și Mangalia la adâncimi mai mici de 30m), 54 în
sedimentele circalitorale dominate de bivalva Mytilus galloprovincialis (între 30 și 60m
adâncime) and 33 pe mâlurile cu Modiolula phaseolina (la 70 – 90m adâncime).

Resurse marine vii

Diversitatea ihtiohaunei de la litoralul românesc a suferit modificări permanente atât

din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Aceste schimbări au survenit în urma alterării
condiţiilor de mediu dar și datorită unui management neadecvat al pescăriilor. Unele dintre
aceste schimbări au avut un impact major atât asupra populațiilor de pești pelagici, cât şi a
78
celor bentale, afectând speciile comune şi rare, puiet şi adulţi, populațiile de pești cu
valoare comercială sau non-comercială, generând astfel în timp dispariția unor populații
piscicole și foarte rar introducerea de noi specii.

În anul 2017, din punct de vedere calitativ și cantitativ, au fost analizate

eșantioanele de pește colectate de la talienele amplasate de-a lungul litoralului românesc
de la Vadu la Vama Veche și din cele două expediții cu năvodul de plajă. Eșantioanele
colectate de la taliene au fost prelevate în perioada mai - octombrie, bilunar, fiind analizate
în laboratorul de ihtiologie. Expedițiile cu năvodul au fost realizate în luna august în partea
de nord a litoralului românesc (zona Edighiol) și în Baia Mamaia în luna octombrie, fiind
trase șase toane pe timpul fiecărei expediții la adâncimi cuprinse între 0,5 – 5 m.

Din punct de vedere calitativ următoarele familii și specii de pești au apărut frecvent
la litoralul românesc.

Structura calitativă a biodiversității ihtiofaunei la litoralul românesc

Familia Specia Denumirea populară

Atherinidae Atherina hepsetus aterina

Blenniidae Coryphoblennius galerita cocoșel de mare

Belonidae Belone belone euxini zargan

Callionymidae Calliumymus pusillus șoricel de mare

Clupeidae Sprattus sprattus șprot

Alosa immaculata scrumbia de Dunăre

Alosa tanaica rizeafcă

Clupeonella cultriventris gingirica

Carangidae Trachurus mediterraneus ponticus stavrid

Engraulidae Engraulis encrasicolus hamsia

Gadidae Merlangius merlangus euxinus bacaliar

Gaidropsarus mediterraneus galea

Gobiidae Neogobius melanostomus strunghil

79
 Mesogobius batrachocephalus hanus

Gobius niger guvid negru

Neogobius fluviatilis guvid de baltă

Pomatoschistus microps leopardinus guvid de nisip

Gasterosteidae Gasterosteus aculeatus ghidrin

Ophididae Ophidion rochei cordeluță

Mullidae Mullus barbatus barbun roșu

Mugilidae Mugil cephalus laban

Pleuronectidae Platichthys flesus cambulă

Rajidae Raja clavata vulpea de mare

Dasyatis pastinaca pisica de mare

Sciaenidae Sciaena umbra corb de mare

Umbrina cirrosa milacop

Sciaenidae Sarda sarda pălămidă

Scophthalmidae Psetta maxima calcan

Serranidae Serranus cabrilla biban de mare

Syngnathinae Syngnathus variegaus ac de mare

Syngnathus typhle ac de mare

Hippocampus guttulatus căluț de mare

Squalidae Squalus acanthias rechin

Trachinidae Trachinus draco drac de mare

Triglidae Trigla lucerna rândunica de mare

80
 Dispariția sau reducerea numerică a speciilor de pești este cauza oscilaţiilor
factorilor ecologici din ecosistemul marin, a pescuitului excesiv, pescuitului cu unelte
neadecvate, dar și a impactului antropic

Exploatarea și gestionarea durabilă a ihtiofaunei în zona marină românească trebuie

să aibă în vedere menţinerea calităţii, a diversității şi disponibilității resurselor pescăreşti în
cantităţi suficiente pentru generaţiile prezente şi viitoare, în contextul securităţii alimentare
şi a dezvoltării durabile.

CAPITOLUL 6. PĂDURILE

6.1. Fondul forestier naţional: stare şi consecinţe

6.1.1. Evoluţia suprafeţei fondului forestier

Fondul forestier însumează totalitatea suprafeţelor pădurilor, terenurilor destinate

împăduririi suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică.
Fondul Forestier Naţional din RBDD propietate publică a statului , conform HG 663/2002
este dat în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor.
Structură:
Regia Naţională a Pădurilor
- Direcţia Silvică Tulcea
- Ocolul Silvic Rusca
- Amenajarea Rusca
- Amenajarea Carasuhat
- Amenajarea Pestriţele
Ocolul Silvic Tulcea
- Incinta Păpădia

Sp. pădure: răşinioase şi foioase (stejar, salcâm, frasin, nuc, diverse tari, plop
euroamerican, salcie, diverse moi, plop indigen)

Unităţile de producţie pentru fiecare ocol sunt:

Ocolul Silvic Rusca

‾ Rusca
‾ Carasuhat
‾ Uzlina
Ocolul Silvic Tulcea
‾ Periprava
‾ Letea
‾ Sălceni
‾ Tudor Vladimirescu

81
Pentru desfăşurarea activităţii de silvicultură şi exploatare forestieră se emite autorizaţie de
mediu pentru fiecare unitate de producţie

Modul de gestionare a fondului forestier naţional se reglementează prin amenajamente

silvice.
Ţelurile de gospodărire a pădurii se stabilesc prin amenajamente silvice, în concordanţă
cu obiectivele ecologice şi social-economice şi cu respectarea dreptului de proprietate
asupra pădurilor, exercitat potrivit prevederilor codului silvic.
Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unităţi de producţie
şi/sau de protecţie, cu respectarea normelor tehnice de amenajare.

A.R.B.D.D. analizează situaţia comparativă dintre prevederile amenajamentului silvic şi

lucrările silviculturale efectiv realizate în anul anterior, la nivel de unitate de producţie şi de
unitate amenajistică, iar lunar analizează şi centralizează rapoarte privind activitatea de
silvicultură referitoare la situaţia terenurilor forestiere, structura pe specii şi clase de
vîrstă,suprafaţa pădurilor, împăduriri realizate, terenuri degradate .

Pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea :(zona I Sălceni, II,Tudor Vladimirescu,III Maliuc, IV

Tătaru,V Periprava, VI Letea, XIV Tulcea):

Tab. 6.1.1.1 Fond forestier –Ocolul Silvic Tulcea

Fond forestier Total (ha) În RBDD (ha)

13.275 13.275

din care:

pădure 9.447 9.447

Pe teritoriul Ocolului silvic Rusca ( amenajarea Rusca, Carasuhat şi Pestriţele):

Tab.6.1.1.2 Fond Forestier- Ocolul Silvic Rusca

Fond forestier Total (ha) În RBDD (ha)

10.090,95 9.600

din care:

pădure 7.311,6 6.966,34

82
Fig.6.1.1.1 Harta Fond forestier RBDD

83
 Din suprafaţa pădurilor din RBDD, adică suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie
forestieră (asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi) 56% sunt păduri
naturale şi 44% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Tulcea şi 49% sunt păduri naturale şi
51% artificiale pe teritoriul Ocolului Silvic Rusca.

În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin
specii de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile
braţului SF. Gheorghe km.63, fiind plantate artificial. Foioasele sunt reprezentate în special
prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, stejar, frasin de Pensilvania,
salcâm, etc..

Tab.6.1.1.3. Structura pe specii şi clase de vârstă:

O.S.Tulcea O.S. Rusca

Pe Ha Pe clase % Pe Ha Pe clase %
specii de specii de
vârstă vârstă

Salcie 3192 I 8 Salcie 2477 I 29

Plop ea 2254 II 15 Plop ea 2095 II 38

Plop III 22 Plop 841 III 18

indigen 1627 indigen

Salcâm 876 IV 13 Salcâm 851 IV 8

Frasin 962 V 10 Frasin 667 V 2

Stejar 114 VI 19 Stejar 23

Răşinoase 392 Răşinoase 14

Diverse 14 VII 13 Diverse 39 VI 5

tari tari

Diverse 16 Diverse 22
moi moi

Anin 40
negru

Salcioara 242

Sub aspect ecologic şi economic, pădurile din RBDD au preponderent funcţie de

protecţie( 73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin ( 27%din
suprafaţa totală). În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea
84
de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele.
Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.

Indice mediu de creştere pentru păduri:

O.S. Tulcea

- naturale 4,2 mc/an/ha

- artificiale 2,6 mc/an/ha
Suprafaţa pădurilor naturale – 56%;artificiale - 44%

O.S. Rusca

- naturale 6,1 mc/an/ha

- artificiale 4,9 mc/an/ha
Suprafaţa pădurilor naturale – 33,5%;artificiale – 66,5%

Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă din RBDD.
Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin
promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc).

Tab.6.1.1.4

Volum de masă lemnoasă OS Tulcea OS Rusca

exploatat pe anul 2014
mc mc

Produse principale 1804 1763

Produse secundare 0 992

Produse de igienă 60

Produse conservare 992

85
 Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie
proprie de Regia Naţională a Pădurilor – pentru lucrările de igienizare şi pentru masa
lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de catre agenţii economici. Beneficiarii
volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţii economici cu capital privat.

6.1.2. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief

Pe teritoriul RBDD predomină formele negative de relief, concretizate,
geomorfologic, în depresiuni, conturate de grinduri, a căror altitudine variază între 0-12 m
(în zonele dunelor înalte de pe grindurile Letea şi Caraorman) şi în Podişul Dobrogean în
jur de 60 m din limita rezervaţiei. Urmare a acestor condiţii staţionale, pădurile sunt situate
în două zone fitoclimatice: zona silvostepei umede ce cuprind arborete de pe versanţii
imediaţi din vecinătatea Braţul Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf.Gheorghe (partea
dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la
Dunăvăţul de Sus şi Dunăvăţul de Jos, foste perdele de protecţie.

Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale
Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi unele
areale din interiorul deltei.Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie care ocupă
părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.

Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: Salcia albă (Salix alba), Salcia
plesnitoare (Salix fragilis), Plopul alb (Populus alba), Plopul cenuşiu (Populus canescens),
şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate, realizate prin
plantaţii (97% din totalul speciilor). Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt
reprezentate prin exemplare de Frasin comun (Frasinus angustifolia) şi de Frasin pufos
(Fraxinus pallisae).

Pădurea Caraorman

86
 Pădurea Letea

Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluvială .

Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile

braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri şi sălcii), dar
şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă
de 1.280ha. Pe suprafeţe restrânse , datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni
interdune) şi ecologice pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt
caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.
Aproape 55% din păduri sunt artificiale şi 45% sunt naturale , iar cele din ultima categorie
provin din renişuri.Din pădurile naturale 16% se găsesc pe terenurile joase din delta
fluvială.

Fig. 6.1.2.1 Arinişul Erenciuc

87
6.1.3. Starea de sănătate a pădurilor
În ceea ce priveşte starea de sănătate, arboretele afectat a fost exploatat în cadrul
produselor de igienă sau accidentale, şi valorificat ca lemn de foc pentru populaţia locală.

Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile

naturale nefavorabile. Principalul factor biotic negativ care acţionează în pădurile şi
vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, pe teritoriul RBDD, îl reprezintă omizile
defoliatoare ale dăunătorului Lymantia dispar.

6.1.4. Suprafeţe de păduri regenerate

În 2017 s-au împădurit după cum urmează:

O.S. Tulcea (în O.S. Rusca (în

ha) ha)

Integrale 167,4 122,67

Completări şi 181,8 105,48

refacere

Total 349,2 228,15

6.2. Ameninţări şi presiuni exercitate asupra pădurilor.

Presiunea antropică asupra pădurii şi fondului forestier se manifestă pe mai multe
căi.

 În primul rând este păşunatul necontrolat al vitelor semisălbatice (bovine,cabaline),

cu efective de mii de capete – estimate de DSVSA Tulcea, care produc pagube atât
plantaţiilor nou înfiinţate de plop, salcie, salcâm, stejar, în zonele Maliuc, Gorgova,
Tudor Vladimirescu, Pardina, Chilia, Uzlina dar şi în pădurile naturale cu specii
valoroase autohtone cu regim de protecţie integrală Letea şi Caraorman. S-au săpat
şanţuri de minim sanitar împotriva păşunatului abuziv şi a sustragerilor de masă
lemnoasă .Masurile imediate ce se impun pentru remedierea situaţiei trebuie să
vizeze eliminarea animalelor lăsate fără supraveghere şi refacerea împrejmuirii
zonelor strict protejate Letea şi Caraorman.
 Un alt factor de presiune antropică sunt incendiile, provocate sau iscate din
neglijenţa pescarilor crescătorilor de animale sau a turiştilor. Incendiile constituie un
factor de ameninţare a integrităţii fondului forestier. Multe incendii au putut fi oprite
la limita pădurii datorită benzilor de protecţie contra incendiilor create şi întreţinute
anual, prin arătură şi discuire la Ocolul silvic Tulcea şi Oculul Silvic Rusca.S-au
întrţinut prin arat şi discuit liniile izolatoare împotriva incendiilor pe o suprafaţă de
126 ha.

88
6.3. Tendinţe

CAPITOLUL 7. RESURSELE MATERIALE ŞI DEŞEURILOR

7.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor: tendinţe, impacturi şi prognoze

Datele prezentate în acest capitol sunt furnizate de: operatorii economici ce
desfăşoară activităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, date ce au fost
raportate periodic conform HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzand deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, de operatorul de
salubritate al oraşului Sulina şi serviciile de salubrizare ce îşi desfăşoaraă activitatea în
cadrul administraţiilor publice locale.
Datele au fost prelucrate pentru a prezenta evoluţia cantităţilor de deşeuri generate,
cât şi cantităţile de deşeuri eliminate sau valorificate de către operatorii economici în
perioada 2008 - 2017.

7.1.1. Generarea şi gestionarea deşeurilor municipale

În perimetrul RBDD deşeurile menajere colectate nu sunt supuse nici unui proces
de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare.
Într-o mică măsură se realizează o sortare manuală a deşeurilor depozitate pentru
recuperaea deşeurilor reciclabile de tip PET la Sulina, Chilia Veche şi Sf. Gheorghe cât şi a
deşeurilor metalice.
Evoluţia cantităţii totale de deşeuri generate pe teritoriul rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, conform raportărilor efectuate de către agenţii economici şi înregistrate în baza de
date este redată în tabelul de mai jos

Cantitate Cantitate Cantitate

cod deseu generata valorificata eliminata
02 01 01 nămoluri de la spălare şi curăţare 120.05 0.05 120.00
02 01 02 deşeuri de ţesuturi animale 40,485.04 58.83 40,828.81
02 01 03 deşeuri de ţesuturi vegetale 32.55 0.05 2.50
deşeuri de materiale plastice (cu
02 01 04 excepţia ambalajelor) 580.00
dejecţii animaliere (materii fecale,
urină, inclusiv resturi de paie)
colectate separat şi tratate în afara
02 01 06 incintei 160,529.00 89,166.67
02 01 07 deşeuri din exploatarea forestieră 2,200.00 2,000.00
deşeuri agrochimice cu conţinut de
02 01 08 substanţe periculoase 100.00 100.00
02 01 10 deşeuri metalice 386.50 17.00 368.00
02 02 01 nămoluri de la spălare şi curăţare 0.58 1.03
02 02 02 deşeuri de ţesuturi animale 14,480.55 0.31 14,480.24
materii care nu se pretează
02 02 03 consumului sau procesării 9,961.51 0.26 9,961.25
nămoluri de la epurarea efluenţilor
02 02 04 proprii 338.00 1,103.00 128.00
02 02 99 alte deşeuri nespecificate 0.12 0.12
nămoluri de la spălare, curăţare,
02 03 01 decojire, centrifugare şi separare 452.00 452.00
02 03 02 deşeuri de agenţi de conservare 55.00 55.00
materii care nu se pretează
02 03 04 consumului sau procesării 10,853.00 10,853.00
89
02 03 99 alte deşeuri nespecificate 121.00 121.00
rumeguş, talaş, aşchii, resturi de
scândură şi furnir, altele decât cele
03 01 05 specificate la 03 01 04 4.00 4.00
04 02 99 alte deşeuri nespecificate 60.00 60.00
05 01 01 90.00 90.00
nămoluri uleioase de la operaţiile de
întreţinere a instalaţiilor şi
05 01 06 echipamentelor 11,810.00 71,520.00
05 06 99 alte deşeuri nespecificate 50.00 50.00
07 02 13 deşeuri de materiale plastice 20.00 20.00 20.00
13 01 04 emulsii clorurate 0.12
13 01 05 emulsii neclorurate 1,787.00 24.00 1,764.00
13 01 12 uleiuri hidraulice uşor biodegradabile 0.04
absorbanţi, materiale filtrante (inclusiv
15 02 02 filtre de ulei fără altă 1,148.24 330.00 758.10
absorbanţi, materiale filtrante,
materiale de lustruire şi îmbrăcăminte
de protecţie, altele decât cele
15 02 03 specificate la 15 02 02 2.00 2.00
150102 2.00 2.00
150107 12.40 12.40 12.40
16 01 03 anvelope scoase din uz 9,611.96 13,373.28 14.68
16 01 07 filtre de ulei 27,764.35 27,514.00 187.02
16 01 08 componente cu conţinut de mercur 2.00 2.00
16 01 17 metale feroase 49,437.00 49,010.00 96.00
16 01 18 metale neferoase 7.00 7.00
16 01 19 materiale plastice 11.00 11.00
16 01 20 sticlă 11.80 11.00
echipamente casate cu conţinut de
16 02 11 clorofluorcarburi, HCFC, HFC 45.00
echipamente casate cu conţinut de
componente periculoase*2) altele
decât cele specificate de la 16 02 09
16 02 13 la 16 02 12 450.00
echipamente casate, altele decât cele
16 02 14 specificate de la 16 02 09 la 16 02 13 2,410.00
componente periculoase demontate
16 02 15 din echipamente casate 24.00 24.00 24.00
deşeuri anorganice cu conţinut de
16 03 03 substanţe periculoase 1,200.00
deşeuri anorganice, altele decât cele
16 03 04 specificate la 16 03 03 657.40 10.00 643.70
deşeuri organice cu conţinut de
16 03 05 substanţe periculoase 4,320.00 2,520.00
16 06 01 baterii cu plumb 1,048.03 427.03 5.00
16 06 05 alte baterii şi acumulatori 28.00 12.00
deşeuri lichide apoase, altele decât
16 10 02 cele menţionate la 16 10 01 119.00
160207 1.00 1.00
17 02 03 materiale plastice 3.00 3.00
17 04 02 aluminiu 309.60 173.00 109.10
17 04 04 zinc 118,540.00 121,540.00
17 04 05 fier şi oţel 71,080.00 18,580.00

90
 pământ şi pietre cu conţinut de
17 05 03 substanţe periculoase 50.00
alte materiale izolante constând din
sau cu conţinut de substanţe
17 06 03 periculoase 7,321.00 7,790.00
materiale de construcţie cu conţinut
17 06 05 de azbest 15,760.00 15,760.00
materiale feroase din cenuşile de
19 01 02 ardere 0.00
cenuşi de ardere şi zguri, altele decât
19 01 12 cele menţionate la 19 01 11 827.00 827.00
19 08 01 deşeuri reţinute pe site 168.00 168.00
nămoluri de la epurarea apelor uzate
19 08 05 orăşeneşti 5.00 5.00 5.00
19 12 01 hârtie şi carton 10.00 10.00
19 12 02 metale feroase 53.13
19 12 04 materiale plastice şi de cauciuc 5.00 5.00 5.00
19 12 05 sticlă 3.00 3.00
nămoluri de la remedierea apelor
subterane, altele decât cele
19 13 06 specificate la 19 13 05 1.00 1.00
20 01 01 hârtie şi carton 5,492.32 2,560.92 2,695.95
20 01 02 sticlă 5,396.00 1,676.00 2,741.70
20 01 06 210.00 210.00
tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu
20 01 21 conţinut de mercur 60.00 291.00
lemn, altul decât cel specificat la 20
20 01 38 01 37 5.00 5.00
20 01 39 materiale plastice 3,247.30 579.50 1,478.60
20 01 40 metale 159.50 157.00
20 01 85 3.00 48.00
20 02 01 deşeuri biodegradabile 3,412.41 980.58 1,360.92
20 02 02 pământ şi pietre 14.70 13.40 3.60
20 03 01 deşeuri municipale amestecate 137,552.96 13,409.72 139,248.22
20 03 02 deşeuri din pieţe 445.00 445.00
20 03 04 nămoluri din fosele septice 12.00 12.00
20 03 06 deşeuri de la curăţarea canalizării 47.22 5.40 41.82
deşeuri municipale, fără altă
20 03 99 specificaţie 480.90 278.70 132.20

7.1.2. Generarea şi gestionarea deşeurilor industrial

Deşeurile periculoase, prin natura lor, au cel mai mare impact asupra mediului
înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Ţinând cont de proprietăţile lor specifice (de exemplu:
inflamabilitate, corozivitate, toxicitate), este necesar ca activităţile de gestionare a
deşeurilor periculoase să fie abordate într-un mod riguros.
În mare parte deşeurile periculoase provin din activitatea de transport (uleiuri de
santină, uleiuri de motor şi şlamuri din rezervoare, deşeuri cu conţinut de ţiţei, baterii cu
plumb).
05 01 03 slamuri din rezervoare 10,586.00 10,586.00
uleiuri minerale clorurate de motor, de
13 02 04 transmisie şi de ungere 179.71 139.96 139.00

91
 uleiuri minerale neclorurate de motor,
13 02 05 de transmisie şi de ungere 12,590.75 6,557.25 632.00
uleiuri sintetice de motor, de
13 02 06 transmisie şi de ungere 10,160.25 9,668.21 1,136.04
uleiuri de motor, de transmisie şi de
13 02 07 ungere uşor biodegradabile 5.00 5.00
alte uleiuri de motor, de transmisie şi
13 02 08 de ungere 66.06 2.93
uleiuri de santină din navigaţia pe
13 04 01 apele interioare 24,870.37 24,770.06 42.00
13 05 02 nămoluri de la separatoarele ulei/apă 20.23 20.00
13 05 06 ulei de la separatoarele ulei/apă 6.07
ape uleioase de la separatoarele
13 05 07 ulei/apă 492.00 492.00
13 07 01 ulei combustibil şi combustibil diesel 19.54 23.70 1.00
13 08 99 alte deşeuri nespecificate 60.00 60.00

7.1.3. Fluxuri special de deşeuri

7.1.3.1. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice

Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice intră sub incidenţa
Directivei 2002/96 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice. Obiectivul
anual de colectare a DEEE pentru anul 2015 a fost de 4 kg/locuitor pentru DEEE incluse
în categoriile 1 şi 10 din anexa nr. 1A a HG 1037/2010 privind deşeurile de echipamente
electrice şi electronice.
Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate de la
populaţia locală şi instituţii publice în localităţile din Delta Dunării (Sulina, Sf. Gheorghe,
Chilia Veche)

Cantitate Cantitate Cantitate

cod deseu generata valorificata eliminata
echipamente electrice şi electronice
casate, altele decât cele specificate la
20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de
20 01 35 componenţi periculoşi*6) 272.00 107.00 165.00
echipamente electrice şi electronice
casate, altele decât cele specificate la
20 01 36 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35 65.04 65.24

S.C. A.S.P.L. SULINA S.R.L. deţine un spaţiu special amenajat pentru stocarea
deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate (spaţiu dotat cu platformă
betonată în S=13,08 mp şi cămin pentru colectarea eventualelor scurgeri), acestea urmând
a fi transportate pentru reciclare la agenţii economici autorizaţi pentru această activitate.

7.1.3.2. Deşeuri de ambalaje

Directiva 94/62/EC privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (amendată prin
Directiva 2004/12/CE) a fost transpusă în legislaţia românească prin H.G. 621/2005 (cu
modificările ulterioare). Reglementările cuprinse în Directiva 94/62/EC sunt bazate pe
convingerea că atingerea obiectivelor stabilite prin acest act necesită un efort din partea
tuturor părţilor implicate în domeniul comercializării ambalajelor şi al depozitării deşeurilor
92
aferente, respectiv agenţii de salubritate, autorităţile administraţiei publice locale,
producători şi importatori, precum şi producătorii de materii prime.
Evoluţia cantităţii totale deşeuri de ambalaje generate pe teritoriul rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, conform raportărilor efectuate de către agenţii economici şi
înregistrate în baza de date este redată în tabelul de mai jos

Cantitate Cantitate Cantitate

cod deseu generata valorificata eliminata
15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton 21,049.85 13,862.81 7,221.30
15 01 02 ambalaje de materiale plastice 33,221.93 26,822.93 7,217.14
15 01 03 ambalaje de lemn 2,241.00 2,241.00
15 01 04 ambalaje metalice 3,190.88 2,251.65 972.38
15 01 06 ambalaje amestecate 3,263.36 2,387.00 876.36
15 01 07 ambalaje de sticlă 12,045.72 9,770.69 2,147.19
ambalaje care conţin reziduuri sau
sunt contaminate cu substanţe
15 01 10 periculoase 8,822.24 2,241.50

7.1.3.3. Uleiuri uzate

Hotărârea de Guvern nr. 235/2007 prvind uleiurile uzate, reglementează
gestionarea uleiurilor uzate, care, conform prevederilor acestei hotărâri operatorii
economici au obligaţia să colecteze separat uleiurile uzate şi să predea toată cantitatea de
ulei uzat operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de valorificare/eliminare.
COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR DUNĂRII MARITIME
S.A.– Sucursala Tulcea, în urma colectării de la navele din portul Tulcea, au raportat
următoarele rezultate din monitorizarea deşeurilor gestionate.

Cantitate Cantitate Cantitate

cod deseu generata valorificata eliminata
20 01 25 uleiuri şi grăsimi comestibile 2,969.20 3,404.00 153.00
uleiuri şi grăsimi, altele decât cele
20 01 26 specificate la 20 01 25 33.00 48.00

7.1.3.4. Deşeuri generate de activităţi medicale

Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr.219/2002 pentru aprobarea Normelor
tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei
de culegere a datelor pentru baza naţională de date privind deşeurile rezultate din
activităţile medicale, modificat şi completat prin Ordinul MSF nr.997/2004 şi Ordinul MSF
nr.1029/2004, reglementează modul în care se colectează, se ambalează, se depozitează
temporar, se transportă şi se elimină deşeurile generate de activităţile medicale.

Cantitate Cantitate Cantitate

cod deseu generata valorificata eliminata
obiecte ascuţite (cu excepţia 18 01
18 01 01 03) 2.50 2.50
deşeuri a căror colectare şi eliminare
fac obiectul unor măsuri speciale
18 01 03 privind prevenirea infecţiilor 81.00 81.00
chimicale constând din sau conţinând
18 01 06 substanţe periculoase 55.00 55.00

93
 medicamente, altele decât cele
18 01 09 specificate la 18 01 08 0.00 0.00

7.1.3.5. Colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor

Colectarea separată a deşeurilor reciclabile în localităţile din Delta Dunării s-a realizat şi în
anul 2016 într-o mică măsură prin operatorul de salubrizare din oraşul Sulina şi prin
serviciile de salubrizare existente în cadrul Consiliilor Locale din localităţile Sf. Gheorghe şi
Chilia Veche.
Precolectarea deşeurilor municipale şi asimilabile rezultate de la populaţie şi agenţii
economici se realizează în recipienţi de capacităţi diferite (europubele şi eurocontainere de
diferite capacităţi) amplasaţi în spaţii special amenajate pentru depozitarea temporară a
deşeurilor.

7.1.3.6. Deşeuri biodegradabile

Conform legislaţiei în vigoare, biodeşeurile - deşeurile biodegradabile sunt

deşeurile provenite din grădini şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din
bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de
vânzare cu amănuntul, compatibile cu deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a
produselor alimentare.
În Planul Judetean de Gestionare a Deşeurilor procentul de deşeuri biodegradabile
din deşeurile menajere este apreciat la aproximativ 69% în mediul urban şi 60% în mediul
rural.
La nivelul anului 2017 în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, în mediul
rural, deşeurile biodegradabile au fost şi sunt folosite în gospodăriile particulare.

Cantitate Cantitate Cantitate

cod deseu generata valorificata eliminata
deşeuri biodegradabile de la bucătării
20 01 08 şi cantine 62,331.80 2,692.62 58,463.35

7.1.4. Impacturi şi presiuni privind deşeurile

Actualele practici de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor din mediul rural şi
urban sunt necorespunzatoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu.
Impactul generat de deşeurile produse şi depozitate necontrolat constă în afectarea calităţii
factorilor de mediu, a solului şi subsolului.
Depozitarea ilegală a deşeurilor de orice fel constituie surse de poluare atât pentru
apele de suprafaţă, apele subterane cât şi pentru sol.
Riscurile majore rezultate din depozitarea necontrolată a deşeurilor, neaplicarea
măsurilor de reducere a volumului acestora, apar mai evident în situaţii cu precipitaţii
abundente, viituri, care antrenează cantităţi de deşeuri de toate categoriile, producând
poluarea apelor de suprafaţă.
La nivelul localităţilor din perimetrul Rezervaţiei Biosferei delta Dunării, nu există
încă sisteme integrate pentru colectarea separată a deşeuirlor de ambalaje, a deşeurilor
periculoase din deşeurile municipale, a deşeurilor biodegradabile şi a celor voluminoase.
Deşeurile de ambalaje sunt colectate separat din deşeurile menajere întrun procent foarte

94
mic. Sistemele pentru colectarea deşeurilor reciclabile nu sunt încă puse în funcţiune în
localităţile Chilia Veche, Sulina, Crişan şi Sf. Gheorghe.
Deasemenea deşeurile periculoase din deşeurile menajere, reprezentate de
deşeurile de baterii, uleiuri, tuburi florescente, vopsea, medicamente, diluanţii şi ambalajele
acestora, aruncate la întâmplare prin depozitare necontrolată, pot îngreuna procesul de
descompunere şi pot polua atât apa freatică cât şi solul si subsolul.
Deşuerile din construcţii şi demolări, respectiv materialele de construcţii şi demolări,
solul excavat sunt folosite ca materiale de umplere a gropilor de pe drumurile comunale ale
localităţilor, acestea fiind considerate materiale nepericuloase pentru mediul înconjurător.
Deşeurile generate din activităţile medicale, au fost colecatate, tratate şi eliminate în
conformitate cu reglementările legale.
Chiar şi în aceste situaţii, toate aceste considerente conduc la concluzia că
gestionarea deşeurilor necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecarei faze de
eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul
activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.
Reducerea impactului activităţii deşeurilor asupra mediului implică reducerea
cantitativă a deşeurilor menajere depozitate provenite de la populaţie, agenţii economici,
turişti, etc.

7.1.5. Tendinţe şi prognoze privind generarea deşeurilor

Tendinţe privind generarea deşeurilor

Tendinţele privind gestionarea deşeurilor pe teritoriul rezervaţiei depind de

activităţile economice, modificările demografice, producţia şi consumul de bunuri, etc.
Dintre cei mai importanţi parametri care pot influenţa generarea deşeurilor sunt:
- evoluţia populaţiei;
- schimbările economice;
- schimbări privind natura bunurilor de larg consum în raport cu cererea;
- metode noi de tratare a deşeurilor.
Cantităţile de deşeuri generate urmează tendinţele de consum şi de producţie care mai
departe ilustrează cel mai bine măsura interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu.

Prognoza privind generarea deşeurilor municipale

În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de

la populaţia ce locuieşte atât în mediul rural cât şi cel urban, în special ambalajele din
hârtie şi carton, PET-uri şi plastice uşoare, datorită faptului că produsele comercializate
sunt preambalate astfel.

Îmbunataţirea calitaţii managmentului deşeurilor

Implementarea Directivelor Europene în domeniul managementului deşeurilor la

nivelul agenţilor economici cât şi la nivelul administraţiilor publice locale, va conduce la
scăderea impactului negativ pe care îl au deşeurile asupra calităţii mediului şi sănătăţii
umane.
95
 Prin proiectele aflate deja în drulare la nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării se
va realiza îmbunătăţirea sistemului local de gestionare a deşeurilor prin extinderea atât a
colectării deşeurilor cât şi a colectării separate a acestora prin cele patru staţii de transfer
prevăzute prin proiect: Sulina, Chilia Veche, Crişan şi Sf. Gheorghe.
Prin implementarea sitemului integrat a deşeurilor în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,
se vor realiza:
- extinderea colectării deşeurilor şi în zona rurală;
- creşterea volumului de deşeuri colectate şi apariţia de noi locuri de muncă;
- optimizarea serviciilor şi activităţilor de colectare, transport, valorificare şi eliminare
a deşeurilor.
Până la implementarea “Sistemului integrat de gestionare a deşeurilor în localităţile din
Delta Dunării” finanţat conform H.G. nr. 920/2007 prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării
Durabile, autorităţile publice locale au luat cât de cât măsuri de introducere a sistemului de
colectare separată a deşeurilor menajere provenite de la populaţie, instituţii, agenţi
economici, turişti.

CAPITOLUL 8. MEDIUL URBAN, SĂNĂTATEA ŞI CALITATEA VIEŢII

În cadrul interacţiunii dintre om şi mediul său ambiant, acesta exercită asupra

omului influenţe multiple, cea mai importantă fiind acţiunea asupra sănătăţii. Din acest
punct de vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra
sănătăţii, cunoscuţi sub numele de factori sanogeni. Mediul conţine însă şi factori care au o
acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia,
denumiţi factori patogeni. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating
nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în
concentraţii mai scăzute nu este lipsită de efecte nedorite.

8.1. Mediul urban şi calitatea vieţii

8.1.1. Calitatea aerului din aglomerările urbane şi efectele asupra sănătăţii

În perimetrul RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la

producerea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în
trafic şi a navelor maritime în tranzit. În ceea ce priveşte problema emisiilor de particule
fine pe teritoriul RBDD menţionăm faptul că pe teritoriul rezervaţiei nu sunt unităţi
industriale cu potenţial de poluare cu astfel de particule.
Obiective şi măsuri pentru gestionarea calităţii aerului
În scopul prevenirii şi combaterii impactului negativ la surselor de poluare a
calităţii aerului se va acţiona pentru:
- diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer cu ajutorul filtrelor cât şi a unor
tehnologii moderne aplicate în industrie;
-îmbunătăţirea mijloacelor pentru realizarea unui monitoring performant
- dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere (filtre) şi
neutralizarea poluanţilor atmosferici;
- plantarea unor zone verzi de protecţie;

96
 - protejarea pădurilor;
- extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii etc.
- construirea de vehicule cât mai puţin poluante.

8.1.2. Poluarea fonică şi efectele asupra sănătăţii şi calităţii vieţii

Zgomotul poate reduce calitatea vieţii şi constituie un impact negativ asupra
sănătăţii oamenilor. Cea mai gravă boală produsă de poluare fonică este pierderea
auzului. Chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică
produce probleme.
În general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al
mediului ambiant. În mod practic se consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru
om este de 65 decibeli. S-a admis că valoarea de 80 decibeli reprezintă pragul la care
intensitatea sunetului devine nocivă. În anul 2013, în perimetrul RBDD nu s-au înregistrat
fenomene majore de poluare prin zgomot. Principala sursă a unei astfel de poluări o
constituie traficul naval motorizat. Nu au fost efectuate determinări privind efectele poluării
sonore asupra stării de sănătate a populaţiei locale şi nu au existat sesizări ale populaţiei
locale în ceea ce priveşte abaterea de la normele de zgomot.

Obiective privind reducerea zgomotului

Pentru reducerea poluării fonice există metode variate ce ţin de autorităţile locale
chiar de fiecare cetăţean în parte sau de instituţiile specializate:
- plantarea perdelelor forestiere de protecţie pe marginea drumurilor, şoselelor, mai
ales în zonele cu niveluri fonice ridicate;
- întreţinerea perdelelor forestiere existente deoarece au capacitatea de a reduce
zgomotul cu circa 10 decibeli;
- devierea circulaţiei în anumite zone;
- interzicerea claxonării în unele zone populate;
- proiectarea maşinilor, agregatelor,vehiculelor cu un efect sonor redus.

8.1.3. Calitatea apei potabile şi efectele asupra sănătăţii

În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un

important factor de îmbolnăvire:
- Boli infecţioase produse prin apa poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli
parazitare)
- Boli neinfecţioase produse prin apa poluată (inoxicaţia cu nitraţi, cu plumb sau cu
mercur)

Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă
ph-ul solului şi al apelor. Aciditatea are influenţe negative asupra plantelor şi animalelor,
astfel dacă aciditatea apelor creşte multe animale subacvatice mor; multe specii de
amfibieni depind de apă iar scăderea calităţii apei are corespondenţă directă în creşterea
mortalităţii ouălelor şi larvelor sau indirect determinând apariţia unor boli la care
organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercursiuni asupra sănătăţii
populaţiei care trăieşte în aceste areale. Este important de subliniat că pericolul mare îl
reprezintă în continuare lipsa unităţilor de preparare a apei potabile în multe localităţi ceea
ce face ca, în continuare, un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de
condiţii optime de alimentare cu apă potabilă. Monitorizarea calităţii apei este importantă
97
pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau pentru stabilirea
măsurilor de prevenire a evoluţiei necorespunzătoare a unor parametri de calitate.

Obiective şi măsuri privind reducerea poluării apei

Scăderea calităţii apei se datorează:
- apelor reziduale industriale;
- apelor menajere;
- diferitelor substanţe folosite în agricultură;
- îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitării de deşeuri şi resturi
menajere.
- bazine speciale de colectare a deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea
directă a acestora în apele de suprafaţă;
-epurarea apelor reziduale cu ajutorul filtrelor sau a unor substanţe chimice.
-controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele
industriale.

8.1.4. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate a populaţiei

Principalele forme de impact şi risc determinate de activităţile de gestionare,
respectiv de depozitare sunt:
- poluarea aerului;
- participarea la generarea efectului de seră;
- poluarea apelor subterane şi de suprafaţă;
- modificări de peisaj şi disconfort vizual;
- scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri.
Analiza situaţiei salubrităţii localităţilor din mediul urban şi rural din RBDD a scos în
evidenţă următoarele aspecte:
- la nivelul gropilor de depozitare, deşeurile sunt depozitate direct pe sol;
- depozitele (gropile) de deşeuri sunt neâmprejmuite şi nu se efectuează la nivelul
acestora acţiuni de combatere a insectelor şi a rozătoarelor;
- lipsa reţelei de canalizare pentru apele uzate;
- nu se efectuează spălarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a recipienţilor
de precolectare a rezidurilor la nivelul rampelor;
- la nivelul localităţilor nu există platforme de gunoi betonate şi racordate la reţeaua
de apă şi canalizare, pubelele fiind amplasate în locuri improvizate.
Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate
împreună cu cele nereciclabile fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic
şi biologic, recuperarea lor fiind dificilă.

Obiective şi măsuri privind gestionarea deşeurilor

În acest sens se impune luarea unor măsuri în concordanţă cu normele europene, astfel:
- amplasarea de containere în scopul colectării selective a deşeurilor în cât mai
multe zone din localităţile RBDD.
- amenajarea corespunzătoare a depozitelor existente (Tulcea, Sulina) pentru
protecţia mediului, astfel încât acestea să nu conducă la poluarea apelor şi solului din
zonele respective.

98
 - amplasarea depozitelor autorizate în locuri special amenajate la distanţe bine
calculate faţă de aşezările omeneşti, apele de suprafaţă, zone de agrement,etc.
- operarea corectă a depozitelor actuale, acoperirea periodică cu materiale inerte în
vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, împrejmuirea acestor
depozite şi amplasarea de panouri de avertizare.
- măsuri ferme împotriva tuturor celor care nu respectă legislaţia privind depozitarea
deşeurilor în spaţii special amenajate punând în pericol habitatele de păsări protejate (zona
de protecţie integrală Sărături-Murighiol)
- amenajarea şi întreţinerea malurilor fluviului Dunărea, canalelor şi luciilor de apă
din perimetrul fiecărei localităţi.
- depozitarea deşeurilor menajere în mod controlat.
- colectarea rezidurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă, metal,
hârtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora.
- măsuri de informare şi sensibilizare a populaţiei privind colectarea şi depozitarea
deşeurilor asfel încât să fie cunoscute metodele simple de compostare în gospodărie,
scopul fiind acela de a se reduce cantităţile de deşeuri biodegradabile.
De asemenea în toate localităţile din perimetrul RBDD în activitatea de colectare şi
gestionare a deşeurilor se impun măsuri tehnico-juridice, adaptarea şi aplicarea celor mai
curate tehnologii, construirea şi punerea în funcţiune a staţiilor de epurare, organizarea şi
dotarea corespunzătoare a operatorilor de salubritate, etc.

8.1.5. Pesticidele şi efectul substanţelor chimice în mediu

Tratamentele fitosanitare au fost realizate în anul 2013 de societăţile care au activat
pe teritoriul rezervaţiei, iar substanţele utilizate au fost cele prevăzute în lista aprobată de
ARBDD Tulcea, conform Hotărârii nr. 437/2005 privind aprobarea Listei cu substanţele
active autorizate pentru utilizare în produse de protecţie a plantelor pe teritoriul României.
De asemenea în anul 2014 pe teritoriul rezervaţiei nu au fost cultivate plante modificate
genetic.

CAPITOLUL 9. RADIOACTIVITATEA MEDIULUI

Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf.
Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea.

99