Cuprins

Generalități ................................................................................................................................................... 2
Rol ................................................................................................................................................................. 2
Funcții .......................................................................................................................................................... 3
Principalele tipuri de depozite ..................................................................................................................... 3
Criterii cantitative ........................................................................................................................................ 5

1
 Depozitarea marfurilor in M. Ap. N.

Generalități

Depozitarea mărfurilor, respectiv stocarea acestora, este strâns legată de procesele de

transport. Activitățile de extracție și prelucrare a materiilor prime, a semifabricatelor se desfășoară,
de regulă, în localități diferite, situate la anumite distanțe unele de altele. De asemenea, există de
regulă un anumit interval de timp între terminarea unui proces de producție și începutul altuia. O
parte din acest timp este direcționată transportului, iar cealaltă este consumată cu operațiuni
pregătitoare: expediere, întocmire a documentelor de transport, încarcare – descărcare, depozitare.
Depozitarea mărfurilor este echivalentă cu un transport în timp al acestora și nu în spațiu.
Ea constituie o componentă importantă a distribuției mărfurilor, iar necesitatea depozitării și durata
acesteia sunt determinate de condiții naturale, considerate economice și alte considerente.
Depozitarea a fost initial considerată o activitate necesară dar generatoare de costuri,
conceptual modificându-se substanțial pe parcursul secolului XX, ajungând ca pentru secolul XXI
să se considere ca obiectiv ideal în privința depozitării, reducerea neîncetată a stocurilor de mărfuri
care nu se află în mișcare, până când se va realiza o mișcare cvasi-continuă .Scopul final va fi
înlăturarea necesității de a depozita, în orice punct al rețelei , inclusiv între unitățile de producție,
între acestea și clienți.

Rol
Rolul important al depozitelor de distribuție rezultă din urmatoarele considerente:
a) întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a
produselor la locul și timpul solicitate de către client;
b) depozitele de distribuție, amplasate corespunzător, diminuează timpul de livrare;
c) transporturile în cantități de masă sunt mai ieftine decat transporturile mici;
expedierea în cantități mari se face pe distanțe mari; producător-depozit de

2
 distribuție; expedierea de cantități mici poate să limiteze pe distanțe mici.Funcțiile
depozitelor.

Funcții
1. Funcții de mișcare:
a) Primirea produselor (descărcare);
b) Depozitare/păstrare (manipulare);
c) Comisionare (formarea comenzilor);
d) Expediție.

2. Funcții de alimentare:
a) Depozitare pe termen scurt;
b) Depozitare pe termen lung, determinate de: solicitări sezoniere, vârfuri de cerere,
maturizare produse (vin, fructe), actiuni de marketing.

Alături de cele două categorii de funcții depozitele de distribuție pot exercita și alte funcții
suplimentare, cum sunt:
a) Marcare, etichetare;
b) Controlul produselor care intră și ies din depozit;
c) Derularea comenzilor;
d) Ambalare;

Principalele tipuri de depozite

1. După felul mărfurilor depozitate și condițiilor de depozitare asigurate:

a) depozitele de mărfuri generale – capabile să păstreze o gamă largă de produse;
b) depozitele specializate – un anumit produs sau grupa de produse, care oferă condiții
adecvate caracteristicilor specifice ale mărfurilor.

3
 2. Dupa rolul îndeplinit:
a) depozite de păstrare pe termen lung (de stocare) – specifice viziunii tradiționale asupra
rolului depozitelor. Produsele sunt menținute în stoc pentru a asigura, în special,
coordonarea cererii cu oferta și obținerea de economii de costuri.
b) centru (depozit) de distribuție – tip de depozit care pune accentul pe circulația rapidă a
bunurilor. Rolul său constă în accelerarea mișcării mărfurilor și reducerea la minim a
duratei de depozitare. Păstrarea are doar caracter temporar.

Fiecare companie trebuie să își depoziteze produsele finite până sunt vândute, deoarece
rareori se intamplă ca procesul de consum să aibă loc aproape imediat după cel de producție.
Funcția de depozitare ajută la eliminarea discrepanțelor existente între producție și cantitățile de
produs cerute pe piață. Pe de o parte, mai multe locații de depozitare înseamnă ca produsele ajung
mult mai repede la consumatori, dar reprezintă de asemenea și cheltuieli mult mai mari. Câteva
companii păstrează o parte din stocul de produse în interiorul locurilor de producție sau în
apropierea acestora, iar restul de produse sunt situate în depozite din întreaga țară.

Numeroase firme dispun de depozite private. Decizia de a deţine un spaţiu de depozitare

privat înseamnă o investiţie de capital în spaţiul de păstrare a mărfurilor şi echipamentele de
manipulare necesare.
Construirea unui depozit privat se justifică în condiţiile în care firma satisface o cerere
substanţială şi constantă. Depozitele private pot fi proprietatea firmei care le utilizează sau pot fi
obţinute prin leasing.
Unele firme recurg la aranjamente de vânzare în vederea leasingului, prin care vând
depozitul propriu unei firme specializate, pentru ca ulterior să preia de la cumpărător şi să
exploateze acelaşi depozit, pe baza unui contract de închiriere. Este o soluţie pentru
disponibilizarea unor fonduri imobilizate în active fixe.
Opţiunea pentru un depozit propriu sau unul în leasing este determinată atât de costurile
pe care le implică fiecare alternativă, cât şi de gradul de conformitate cu cerinţele firmei. Varianta
depozitului propriu presupune o implicare financiară considerabilă din partea firmei, mai mare
decât în cazul unui depozit în leasing. În principiu, faţă de leasing, construirea unui depozit propriu
permite asigurarea unui flux mai eficient al produselor, în conformitate cu particularităţile

4
acestora. În realitate, tot mai multe firme care construiesc depozite pentru a le oferi în sistem de
leasing sunt interesate să proiecteze depozite în funcţie de specificaţiile firmei care va utiliza
viitorul depozit, pe o durată de cel puţin cinci ani.

Criterii cantitative
Principalele criterii cantitative folosite pentru evaluarea tipurilor de depozite sunt
următoarele:
a. durata depozitării
Pentru necesităţi de depozitare relativ stabile pe parcursul anului, o firmă cu o
poziţie financiară favorabilă poate considera opţiunea unui depozit privat sau a unui
depozit contractual. Pentru mărfurile destinate satisfacerii unei cereri sezoniere sau
fluctuante se va face apel la depozite publice.
b. investiţia fixă
Depozitele private presupun o implicare financiară foarte mare a firmei
deţinătoare. În schimb, depozitele publice şi cele contractuale nu necesită din partea firmei
utilizatoare nici o investiţie.
c. costurile unitare
Reprezintă un criteriu deosebit de important în selecţia celei mai adecvate strategii.
Depozitele proprii sunt mai puţin costisitoare decât depozitele publice, în situaţia unui grad
înalt de utilizare a capacităţii, în cea mai mare parte a timpului. Se consideră adesea că
depozitul privat este mai convenabil decât depozitul public, datorită absenţei marjei de
profit. În realitate, este necesară evaluarea atentă a costurilor, deoarece, pentru un depozit
public, costurile pot fi mai mici decât în cazul unui depozit privat, datorită eficienţei mai
mari, gradului mai înalt de utilizare a capacităţii, salariilor mai mici acordate personalului
depozitului etc. În plus, costurile generate de utilizarea depozitelor publice pot fi mai mici
faţă de cele corespunzătoare depozitelor private, datorită menţinerii mărfurilor în stoc pe o
perioadă limitată, în funcţie de necesităţi. Pe termen lung, costul specific unui depozit
contractual este mai mic decât cel al unui depozit public obişnuit.