Caragata Ana-Maria Proiect de Diploma

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
Coordonator ştiinţific,
Conf. univ. Dr. Stoleru Vasile Absolvent,
Caragață Ana-Maria
Iași,
2018
Caragață Ana-Maria Proiect de diplomă
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI
FACULTATEA HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIA MEDIULUI
PROIECT DE DIPLOMĂ
Iași,
2018
2
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIA MEDIULUI
Exploatarea posibilităților de cultivare a verzei albe în

sistem ecologic, prin studiul factorilor de risc chimic
IAȘI,
2018
3
CUPRINS
Introducere
Lista tabelelor și a figurilor
PARTEA I – DATE DE LITERATURĂ
Capitolul 1. Studiul actual al cunoașterii verzei albe pe plan național și internațional,
în sistem ecologic
1.1. Considerații generale privind legumicultura ecologică
1.1.1. Principiile legumiculturii ecologice
1.1.2. Importanța alimentară a producției ecologice
1.1.3. Conversia în sistem ecologic
1.1.4. Circumstanțele producției ecologice la varză albă Bourbone
1.2. Legislația privind obținerea producției ecologice
1.2.1. Legislația privind obținerea produselor certificate ecologic și limitele maxim
admise pentru contaminanții din legume
1.3. Situația legumiculturii ecologice în lume și în România
1.3.1. Situația legumiculturii ecologice în lume
1.3.2. Situația legumiculturii ecologice în România
Capitolul 2. Tehnologia de cultivare a verzei în sistem ecologic
2.1. Generalități
2.2. Tehnologia de cultivare a verzei
Partea A-II-A. Cercetare experimentală

Capitolul 3. Scopul și obiectivele lucrării. Materialul de lucru și metodele de cercetare
utilizate
3.1. Scopul temei de cercetare
3.2. Obiectivele părții experimentale
Capitolul 4. Prezentarea procedurii de cercetare
4.1. Cadrul natural și organizatoric al unității de cercetare
Concluzii
4
Bibliografie
5
Introducere
Agricultura ecologică este privită ca o soluție viabilă, care rezolvă impactul negativ
alagriculturi asupra asupra mediului și asupra calității produselor.
Importanța alimentară a legumelor obținute în sistem ecologic, este dată de valoarea
nutritivă, de aspectul și de calitatea lor superioară obținută în acest fel.
Scopul producției agricole ecologice din România este de a realiza un sistem agricol
durabil, performant, echilibrat și diversificat, ce asigură sănătatea consumatorilor cu alimente de
adevărată calitate nutritivă și sanitară.
În România, cultura verzei este una dintre cele mai importante în spectrul plantelor
legumicole, aceasta fiind demonstrată de suprafața mare cultivată.
Factorii de risc în agricultura ecologică sunt reprezentați de procesele, fenomenele și
acțiunile unui sistem din interior sau exterior ce duc la perturbarea sistemului. Agricultura
ecologică prezintă un număr remarcabil de factori de risc: agrochimici, orografici, pedologici,
meteorologici, biologici, chimici și antropici.
Calitatea producției de varză albă precum și cantitatea acesteia, diferă în funcție de soi,
tehnologia de cultivare, îngrășăminte administrate, lucrările de întreținere precum condițiile
meteorologice.
Experința de față a avut ca scop studiul influenței fertilizării diferențiate din cadrul Fermei
„V. Adamachi” Iași, asupra conținutului de metale grele la varza albă timpurie.
În vederea realizării scopului propus, a fost stabilită această experiență, ce are în vedere
obiectivele enumerate mai jos:
- Influența fertilizării diferențiate asupra producției totale de recoltă și dinamica acesteia la
varza albă;
- Evaluarea calității recoltei în funcție de conținutul de metale grele la varza albă;
- Evaluarea culturii recolteiprin prisma conținutului de nitrați și nitriți.
Unul dintre efectele favorabile ale fertilizării asupra producției totale din cultivarul
Bourbone se observă din variația, variantei martor (43,363 t/ha) și varianta fertilizată cu Micoseed
(69,376 t/ha).
6
Rezultatele obținute din această lucrare 2016-2017 pentru cultura de varză din cultivarul
Bourbone, conținutul de nitriți a variat de la 0,34 mg/kg în varianta martor până la 0,72 mg/kg în
varianta fertilizată organic pentru nitriți, iar conținutul de nitrați a variat de la 48,11 mg/kg în
varianta martor până la 162,14 mg/kg în varianta fertilizată cu Nutrispore.
7
PARTEA I. DATE DE LITERATURĂ
8
CAPITOLUL I. Stadiul actual al cunoaşterii cultivări verzei albe pe plan

naţional şi internaţional, în sistem ecologic
1.1. Considerații generale privind legumicultura ecologică

Produsele certificate ecologic nu se poate realiza fără un fundament legal, care este
guvernat de principii bine definite, menite să asigure durabilitatea culturii și mediului, (Munteanu
și colab., 2007).
1.2. Principiile legumiculturii ecologice

Legumicultura ecologică are în vedere realizarea unor sisteme adecvate, sustenabile,
diversificate și echilibrate ce vizează protejarea mediului înconjurător pentru generațiile prezente
și viitoare și asigurarea pieței cu alimente de certă calitate nutritivă și corespunzătoare din punct
de vedere al transabilității principalilor contaminanți, (Stoleru și colab., 2006)
Principiile agriculturii în general și a legumiculturii ecologice în special se sprijină pe
cunoașterea amănunțită a sitemelor de producție care valorifică la maxim resursele locale, cu
reducerea la minimum a inputurilor economice și ecologice, integrând cunoștințele tradiționale cu
progresul științific din toate domeniile agriculturii, (Dejeu, 1997), consideră că cele mai
importante principii ecologice ca fiind:
- menținerea și îmbunătățirea fertilității solului
În centrul preocupărilor agriculturii cologice se află solul, considerat ca un mediu viu,
complex, dar încă puțin cunoscut, care interacționeaza strâns cu plantele și animalele care îl
populează.
- protecția mediului înconjurător pentru generația actuală și viitoare
Multe tehnici aplicate în ultimii decenii au avut consecințe nedorite asupra mediului
înconjurator, contribuind la eroziunea solurilor, degradarea sistemelor ecologice, poluare apelor
frearice și a recoltelor cu pesticide și nitriți. Folosirea erbicidelor este interzisă, fiind permise
numai produsele ce nu dăunează plantelor, bazate pe săruri minerale simple (Cu, S, S) sau extracte
de plante, precum și aplicarea metodelor fizice.
- respectul pentru sănătatea consumatorilor
9
În practica agriculturii ecologice se urmărește obținerea produselor agricole de calitate, fără
reziduuri de pesticide, dar care să conțină o balanță echilibrată de elemente nutritive ( glucide,
lipide), acizi organici, săruri minerale și vitamine.. Legumele, fructele, strugurii se consumă în
marea lor majoritate în stare proaspătă.
- viziunea globală asupra interacțiunilor din natură,
În agricultura ecologică este foarte importantă calitatea interacțiunilor omului asupra
naturii, comparativ cu agricultura convențională.
- ferma - o unitate și un organism în echilibru,
Pentru a organiza o fermă trebuie să se facă cu respectarea strictă a legilor biosferei, având
în vedere că indicatorul sintetic al unei bune gospodăriri îl constituie conservarea și sporirea
fertilității solului.
1.1.2. Importanța alimentară a producției ecologice

Agricultura ecologică este considerată o soluție viabilă, care rezolvă impactul negativ al
agriculturii asupra mediului și a calității produselor. Agricultura are trei obiective importante:
reducerea la minimum a surselor de poluare, îmbunătățirea sau conservarea stării de calitate a
resurselor de mediu.
Agricultura ecologică interacționează constructiv în sporirea calitativă a vieții cu sisteme
și cicluri naturale. Unul dintre obiectivele acestui sistem este acela de a produce hrană de înaltă
calitate, dar și în cantitate suficientă (Stoleru și colab., 2012).
Diversificarea producției legumicole depinde, în general, de cerințele consumatorilor,
căutate fiind produsele ieftine, sănătoase și cu calități nutritive și comerciale bune. Întrucât
preferințele consumatorilor sunt foarte variate, și producția legumicolă trebuie diversificată
corespunzător (Stoleru V., 2013).
Cultura verzei este una dintre cele mai importante în rândul plantelor legumicole din țara
noastră, fiind demonstrat de marea suprafață cultivată, reprezentând 14-15% din suprafața totală
de legume (Stan și Munteanu, 2011).
Varza albă se cultivă pentru capațâni care folosesc la alimentație intr o stare proaspătă sau
murată sub diferite forme de salate: salată crudă, simplă sau asortată și în diverse preparate
culinare, precum și conserve. Varza are o valoare nutritiva scăzută, dar se consuma pe tot parcursul
anului, datorită conținutului său bogat în vitamine și săruri minerale (Stan și Munteanu, 2001).
10
1.1.3. Conversia la sistemul ecologic
Conversia este un proces complex de trecere de la agricultura convenținală, intens
chimizată, la agrucultura neconvențională (biologică, organică și ecologică) în condiții
biodinamice, astfel creindu-se un sistem agricol durabil (Stoleru V., 2013).
Scopul conversiei este de a se realiza un ecosistem echilibrat, în care intervenția omului să
afecteze acest echilibru într-o mica măsură sau omul să fie un factor regulator și, totodată,
integrator al elementelor unui sistem, în care baza este reprezentată de cultura plantelor sau
creșterea animalelor, astfel încât funcția principală a sistemului-autoreglarea-să fie asigurată.
În general, cele mai dificile probleme cu care se confruntă fermierii se întâlnesc în perioada
de conversie către agricultura ecologică.
Conversia, ca proces, se realizează intr-o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă, în
funcție de gradul de chimizare preeexistent, poluarea solului, radul de atac al dăunătorilor și
bolilor, infestarea cu buruieni, structura interpretării agricole la începutul conversiei, pregătirea
profesională și conștientizarea ecologică a fermierului (Stoleru V., 2013).
Conversia se poate realiza la nivel de întreprindere, parcelă sau fermă bine delimitată și se
evaluează în fiecare an în momentul controlului (Stoleru V., 2013).
Terenurile care nu au fost fertilizate sau pe care nu s-au putut aplica pesticide sintetice, trec
direct la producția biologică (fără etapa de conversie), dar pentru aceasta este necesară o dovadă
de utilizare neconvențională a acestora cu aprobarea organismelor de inspecție și certificare.
Planul de conversie trebuie sa cuprindă următoarele elemente:
- istoricul parcelelor (culturi, tratamente fitosanitare și fertilizări);
- planul de evoluție a suprafețelor convertite;
- lista schimbărilor ce trebuie efectuate în cursul conversiei (rotația culturilor, controlul
buruienilor, bolilor și dăunătorilor);
- situația actuală și comparația cu situația standard;
- schița parcelelor în curs de conversie, a celor neconvertite și convertite ale aceleași ferme.
Pentru efectuarea conversiei, fermierul trebuie să se înscrie, mai întâi, intr-o asociașie
regională de agricultură ecologică, iar apoi trebuie să încheie un contract valabil cu un organism
de certificare. Fermierul trebuie sa-și însușească cunoștințele teoretice minime de practicare a
agriculturii ecologice. În acest scop va consulta literatura de specialitate, va ține legătura cu
specialiștii și experții în acest domeniu, va participa la seminarii, cursuri și vizite de lucru.
Specialistul este obligat să aibă un jurnal de fermă, iar acest jurnal trebuie să îndeplinească și
funcția de control. În jurnal se trec toate acțiunile și lucrările desfășurate zilnic în întrepridere, care
au legătură cu procesul de producție, pentru a face confruntarea cu normativele tehnologice.
11
Durata conversiei nu trebuie să fie mai mică de un ciclu d rotație a culturilor. Producția va
fi certificată ca produs de agricultură ecologică, când toate cerințele standard au fost respectate
timp de 2-3 ani. Perioada de conversie poate fi prelungită de către organismul de control sau
certificare, în funcție de tehnologia care a fost utilizată în ultimii ani pe suprafața respectivă.
Organismele de certificare permit vânzarea producției agricole ca produs organic obținut
din perioada de conversie sau sub o denumire similară, când toate cerințele standard au fost
respectate timp de 1 an, înainte de a începe ciclul de producție.
1.1.4. Circumstanțele producției ecologice la varza albă timpurie

Sistemele de cultivare a plantelor legumicole se pot grupa in două mari categorii:
Sisteme legumicole intense (convenționale)
Sisteme legumicole neconvenționale
Sistemele de agricultură convențională sunt cunoscute, mai ales în agricultură.
Caracteristica principală a acestor sisteme a avut și are ca obiectiv folosirea intensivă a terenului
agricol și a mijloacelor de producție.
Elementele de distincție ale acestor sisteme sunt: irigarea, mecanizarea, chimizarea,
folosirea organismelor modificate genetic, având un mare randament de bioconversie.
Aceste siteme au ca scop, în varianta sistemelor agricole convenționale, realizarea unei
producții agricole, care asigură necesarul de hrană pentru populație într o creștere continuă.
Sistemele de agricultură neconvenționale au apărut ca o reacție la excesele agriculturii
convenționale, fiind inspirate din concepții filozofice sau diferite tehnici tradiționale din țări
diferite sau bazate pe analize științifice, din punct de vedere economic, social, tehnic și politic.
Scopul acestor sisteme a fost și este de a reduce poluarea și erodarea ecosistemelor agricole,
regenerarea acestora, obșinerea de produse agricole, lipsite de reziduuri de pesticide sau metale
grele, pentru îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate a populației.
Luând în considerare dezvoltarea istorică a agriculturii, putem constata că, odată cu
folosirea pământului, a început și degradarea acestuia.
1.2. Legislația privind obținerea produselor certificate ecologic și limitele maxime

admise pentru contaminanții din legume
1.2.1 Legislația de obținere a produselor ecologice
Principiile și regulile de obținere a produselor ecologice, pentru a putea fi respectate și
protejate au nevoie de o legislație.
12
Chiar dacă în forma oficial redactată nu poate constitui o reglementare națională, caietul
de sarcini reprezintă pentru toți producătorii și transformatorii de produse ecologice un îndreptar
util pentru înțelegerea tehnicilor bio, dar și a filosofiei agriculturii ecologice (Stoian, 1999).
1.2.2 Legislația privind limitele maxime admise pentru contaminanții din produsele
legumicole
Conform Ordinului Nr. 293/640/2001-1/2002, limitele maxime admise de metale grele și
nitrați în legume proaspete asupra comercializării și consumului uman, exprimate în mg/kg produs
proaspăt, sunt următoarele:
Tabel 1-Limite maxime admise de metale grele în legume proaspete, exprimat in mg/kg produs proaspăt
Produs As Cd Cu Hg Pb
Legume proaspete,
cu excepția - 0.5 - 0,04 0,06
legumelor frunzoase
Produsul NO3 mg/kg
Varză albă Produse în câmp
1.3. Situația legumiculturii ecologice în lume și în România

1.3.1. Situația legumiculturii ecologice în lume
Potrivit celor mai recente date furnizate de FIBL-IFOAM (Willer, 2012), privind
legumicultura ecologică la nivel mondial, la finele anului 2010 în lume erau recunoscute peste 160
de ţări practicând legumicultură ecologică.
La sfârşitul anului 2010 peste 37 milioane hectare de terenuri agricole erau certificate
ecologic, aceasta reprezintă 0.8% din terenurile agricole.
Situaţia actuală a legumiculturi ecologice în lume
Cele mai mari suprafeţe de teren agricol ecologic il au continentele: Oceania cu 12,12
milioane ha, urmată de Europa cu 11,2 milioane ha, America Latină cu 6,8 milioane ha, Asia cu
3,2 milioane de ha, America Latină cu 3 milioane ha, şi Africa cu 1,1 milioane ha.
Oceania are o treime din terenurile agricole ecologice la nivel mondial, dar importanța sa
relativă este în scădere, iar Europa, o regiune care a avut o creștere constantă de teren ecologic pe
anii, are aproape 30 % din avizul de teren agricol ecologic, urmată de America Latină cu 18%.
Statele cu cele mai mari suprafeţe de teren certificate ecologic sunt: Australia, Argentina
şi Statele Unite ale Americii.
13
Tabel 2 - Suprafeţe agricole certificate ecologic pe continente (FIBL-IFOAM 2014).
Continent Total suprafaţă certificată ecologic Procent din total suprafaţă
(ha) agricolă
Africa 1.145.829 3,05%
Asia 3.217.865 8,57%
Europa 11.171.412 29,75%
America Latină 6.836.499 18,21%
America de Nord 3.012.356 8,02%
Oceania 12.164.319 32,40%
Total 37.544.908 100,00%
3%
9%
Africa
32% Asia
Europa
30% America Latina
America de Nord
8%
Oceania
18%
Fig. 1 - Distribuirea terenurilor agricole ecologice în funcţie de regiune
Cele mai mari procente se gasesc pe continente, în Oceania cu 32,40 % şi în Europa cu

29,75 %. Suprafaţa agricolă certificată în 27 de ţări ale Uniuni Europene este de 5,6 % din totalul
suprafeţei. În unele ţări din lume procentul suprafeţelor certificate ecologic este destul de ridicat,
cum ar fi în Insulele Falkland cu 36,3 %, Liechtenstein cu 29,6 % şi Austria cu 19,7 %.
În anul 2012, terenurile agricole ecologice au crescut cu 185. 833 ha sau 0,5 %. Suprafaţa
de teren agricol ecologic a crescut în Africa şi Europa, cea mai mare creştere s-a înregistrat în
Europa cu 0.6 milioane ha. O mare scădere a avut loc în Asia, unde în India au fost raportate 6
milioane ha mai puţin.
Cele mai mari creşteri de terenuri agricole ecologice au fost înregistrate în Grecia, urmată
de Mexic, Kazahstan şi Turcia.
Din totalul de suprafeţe agricole la nivel mondial peste 80 milioane hectare, sunt certificate
ecologic sau sunt în curs de conversie.
În 2010, în lume erau înregistraţi peste 1.600.000 producători, din care în Africa 34%, Asia
29% şi Europa 18%, ţările cu cei mai mulţi producători sunt India (400.551), Uganda (188.625) şi
Mexic (128.862).
14
Suprafeţele arabile certificate ecologic sunt reprezentate de aproximativ 34% din totalul
suprafeţelor arabile, aceasta suprafaţă se cifrează la peste 12 milioane ha , aceasta reprezintă o
creştere de aproximativ 6% faţă de anul 2009, terenul a fost folosit pentru cereale ( orez 2,5
milioane ha), culturi furajere verzi ( 2 milioane ha), plante oleaginoase (0,5 milioane ha), culturi
proteice (300.000 ha) şi legume (0,2 milioane ha).
Situaţia suprafeţei agricole ecologice pe categorii de folosinţă a terenurilor la sfârşitul
anului 2010 este prezentată în tabelul 1.4. (FIBL. 2012).
Tabel 3 - Categorii de folosinţă a terenurilor destinate agriculturi ecologice (FIBL, 2012)
Nr. Crt. Categorii de folosinţă % Ha
1. Certificat necultivat 32.00% 11.853.122
2. Pajişte permanentă 28.01% 10.371.481
3. Arabil 34.33% 12.718.176
4. Culturi perene 5.60% 2.074.296
5. Acvacultură 0.06% 23.930
6. Păduri şi suprafeţe împădurite 43.007.671
folosite pentru colectarea -
fructelor de pădure sau ciuperci
TOTAL 80.048.676
În Europa cele mai întinse suprafeţe cultivate ecologic se găsesc: Spania (1.593.197 ha),
Italia (1.167.362 ha),Germania (1.034.355 ha), Franţa (1.032.941 ha) şi Marea Britanie (699.638
ha).
Ca procent dintre ţările cu suprafeţe ecologice semnificative pe primul loc se situează
Lichtenstein cu un procent de 29,60 %, Austria cu un procent de 19,70 %, Suedia cu 15,58 %,
Estonia cu 15,25 % şi Elveţia cu 11,98 %. Pentru ţările central şi est europene este prezentată
aceeaşi situaţie însă cu alte valori.
După cum remarca Stoian (1999), “ agricultura ecologică se impune astăzi ca o agricultură
modernă, ale cărei rezultate au la bază date ştiinţifice, o agricultură care crează o nouă concepţie
despre viaţă şi muncă, o agricultură eficientă care face dovadă că poate asigura produse conforme
cu cerinţele mereu crescânde şi mai exigente ale consumatorului.
15
Insulele Falkland(Malvine) 36,30%
Liechtenstein 29,60%
Austria 19,70%
Suedia 15,60%
Estonia 15,30%
Elvetia 12,00%
Samoa 11,80%
Cehia 11,50%
Letonia 10,80%
Guyana Franceză 10,60%
0,0% 5,0% 10,0% 15,0% 20,0% 25,0% 30,0% 35,0% 40,0%
Fig. 2 - Primele zece ţări cu cele mai multe activităţi pe terenurile agricole ecologice (FIBL-IFOAM, 2012)
Tabel 4 - Primele zece ţări cu cele mai multe activităţi pe terenurile agricole ecologice (FIBL-IFOAM,
2012)
Nr. Ţara Suprafaţa medie Suprafaţa administrată Nr.
Crt. a fermei (mil ha) ecologic (%) Ferme
1. Australia 12,03 2,9 1833
2. Argentina 4,02 3,1 1823
3. China 1,86 0,4 1561
4. U.S.A 1,83 0,7 8036
5. Brazilia 1,78 0,8 14001
6. Spania 1,14 4,6 21290
7. India 1,03 0,5 34000
8. Italia 1,02 7,8 44372
9. Uruguay 0,94 6,5 46231
10. Germania 0,92 5,5 17858
Situaţia agriculturii ecologice în lume (primele 10 ţări), (Willer, 2012)

Recunoaşterea oficială a agriculturii ecologice de către Parlamentul European a adus după
sine şi promovarea altor reglementări privind practicarea acesteia,fundamentală este
Reglementarea CE nr.834/2007, care pe lângă definirea obiectivului şi a noţiunilor de bază
reglementează şi metode de producţie ecologică, vegetală şi animală, cât şi de procesare şi
comercializare a acestei producţii. Pe parcursul anilor 1992-2007, Reglementarea nr. 2092/1992 a
suferit adăugări şi precizări prin multiple alte reglementări, în momentul de faţă aceasta a fost
abrogată de Reglementarea CE 834/2007.
16
1.3.2. Situaţia actuală a legumiculturi ecologice în România
Agricultura ecologică este una dintre cele mai active ramuri ale economiei, ce are o
creştere anuală de 23%. Dezvoltarea Rurală și Datele Ministerului Agriculturii indică faptul că
agricultura ecologică este singurul domeniu în care valoarea exporturilor a fost de patru ori mai
mare decât cea a importurilor. Exportul de produse certificate a fost de 150 de milioane de euro în
anul 2010 şi importurile au însumat doar 5 milioane de euro.
Dezvoltarea rapidă a dectorului ecologic în agricultură a avut drept efect o creştere
semnificativă a exporturilor, așadar România a reuşit să obţină o performanţă destul de rar întâlnită
în alte sectoare de activități. România a exportat în jur de 70-80% din producţia agricolă
certificată, principala piaţă de desfacere fiind ţările din Uniunea Europeană.
Indicatorul U.M 2009 2010 2011 2012 2013

urmărit
Suprafața totală în ha 84425,8 99724,5 133341 185169 156300
conversie
Suprafața totală ha 83862,2 82981,4 96606,3 103094 144849
certificată ecologic
Suprafața ha 1151,73 2468,4 3369,2 6903,73 7628,52
horticolă în
conversie
Suprafața ha 1061,38 1359,02 1711,37 996,92 2839,42
horticolă
certificată ecologic
Din Legume ha 343,68 734,26 914,09 896,33 1067,67
care: (total)
Pomi ha 1201,7 2198,90 3324,32 5355,53 7424,76
(total)
Viță de ha 667,5 894,14 842,26 1648,82 1975,54
vie (total )
Tabel 1.3.2. Suprafețe certificate ecologic în România (Comunicări Organisme de Inspecție

și certificare, 2013)
1.3.Situația legumiculturii ecologice în lume și în România

Potrivit datelor furnizate de FIBL-IFOAM, ce prevede agricultura ecologică certificate la
nivel național, la sfârșitul anului 2010, în lume erau recunoscute ca practicând agricultura
ecologică peste 160 de țări.
Situația legumiculturii ecologice în lume
Agricultura ecologică este în acest moment una dintre cele mai dinamice sisteme agricole,
mai ales în Europa.
17
Conform ultimelor studii realizate de Fundația pentru Ecologie și Agricultură din
Germania, agricultura ecologică se practică în peste 120 de țări, suprafețele cultivate în sistem
ecologic fiind într o continuă creștere, la nivel mondial, există peste 30 de milioane de hectare,
înregistrându-se 633 891 de ferme ecologice.
Statele care au cele mai mari suprafețe de teren certificate ecologic sunt: Statele Unite ale
Americii, Australia și Argentina.
În comparație cu anul 2009, suprafața ecologică s-a redus cu aproape 50 000 ha, respectiv
-0,1% din totalul suprafeței. Această scădere s-a realizat deoarece Europa nu a mai înregistrat o
creștere foarte mare ca în anul precedent (suprafața crescând cu numai 0,8 milioane ha, respectiv
9%), iar declinul major al terenurilor agricole, s-a înregistrat în unele țări din Asia, în mod principal
în China și India.
În anul 2010, țările cu cele mai mari piețe au fost Statele Unite ale Americii, Franța și
Germania, iar cel mai are consum pe cap de locuitor s-a înregistrat în Danemarca, Luxemburg și
Elveția.
În Europa, la sfârșitul anului 2010, se exploatau mai bine de 10 milioane ha de teren
agricol; acestea sunt gestionate organic în aproape 280 000 de ferme. În Europa, suprafața
certificată ecologic este doar 2,1% din suprafața agricolă, respectiv 5,1% în regiunea Uniunii
Europene (Ivașcu Antonia, 2000).
Anul 2011 a fost un an de consolidare în domeniul standardelor și reglementărilor, ce are
ca scop facilitatea comerțului internațional cu produse ecologice, pentru a fi reduse decalajele
legislative, care există între diferite tipuri de certificare Statele Unite ale Americii, Uniunea
Europeană, Japonia și Australia. Astfel, Regulamentul Consiliului European a fost îmbunătățit cu
noi reglementări, care vizează obținerea vinului ecologic și acvacultura.
Tabel – x Indicatori sintetici privind agricultura ecologică în lume
18
Nr. Indicatorul Valoarea indicatorului Țările leader
Crt.
Țările cu date referitoare la 160 de țări -
1
agricultura ecologică
Suprafața agricolă ecologică 2010: 36 milioane ha Australia (12 mil. ha, 2009)
2 (2009: 37,1 milioane ha, Argentina (4,2 mil.ha)
1999: 11 milioane ha) SUA (1,9 mil. ha, 2008)
Procent din totalul suprafeței 2010: 0,85% Insulele Falkland/Malvine (35,9%),
3
agricole Liechtenstein (27,3%), Austria (19,7%)
Creșterea suprafeței certificate 2010: 50 000 ha= -0,1%; Franța:+ 168 000 ha (+24%);
4 ecologic (2009:+1,9 mil. ha =5%; Polonia: +155 000 ha (+42%);
2008:+2,9 mil. =+9%) Spania: +126 000 ha (+9%)
Alte suprafețe nonagricole 2010: 43 mil. ha; 2008: 31,9 Finlanda (7,8 mil. ha)
5 ecologice mil. ha) Brazilia (6,2 mil. ha, 2007
Camerun (6 mil.ha)
Producători 1,6 mil. producători; (2009: India (400 551)
6 1,8 mil. producători Uganda (188 625)
Mexic (128 826)
Piața produselor organice 44,5 mld. Euro sau 59,1 mld $ SUA (20,2 mld. Euro/ 26,7 mld. $
7 SUA (2009: 54,1 mld. $; Germania (6 mld. Euro/ 8,4 mld. $)
1999: 15,2 mld. $) Franta (3,4 mld. Euro / 4,7 mld. $)
Consumul pe locuitor 2010: 6,5 euro/ 8,6 $ SUA Elveția (153 euro),
8 Danemarca (142 euro),
Luxemburg (127 euro)
Numărul de țări cu regulament 85 țări
9
ecologic, 2010 (2009: 74 țări) -
Număr organisme de 2011: 549 organisme de Japonia, SUA, Coreea de Sud
10 certificare, 2010 certificare (2010: 532; 2009:
489)
Număr de entități afiliate 01.01.2012: 870 organizații Germania: 105 organizații;
IFOAM afiliate din 120 de țări (2011: India: 50 organizații;
11 757 din 115 țări) China: 41 organizații;
Coreea de Sud: 39 organizații;
SUA: 39 organizații
La finalul anului 2010, suprafața agricolă certificată ecologic, a fost peste 37 mi. ha, iar cea
în conversie de 11,8 mil. ha.
19
CAPITOLUL II. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A VERZEI ÎN SISTEM

ECOLOGIC
2.1. Generalități
Varza albă (Brassica oleracea) se cultivă în câmp (cultură de toamnă, de vară şi cultură
timpurie). Se mai poate cultiva și în în solarii sau tunele joase şi în sere, pentru a permite o bună
capacitate a consumului proaspăt în timpul anului, după cum ne prezintă V. Popescu şi R. Zăvoianu
(2011). În continuare vom prezenta tehnologia de cultură pentru varza albă timpurie cultivată în
câmp.
Fig. 2.1. - Varză albă Bourbon (original)
Pentru cultura verzei albe, bune premergătoare sunt tomatele timpurii, vinetele, ardeiul,
castraveţii, fasolea și mazărea. Sunt recomandate solurile care au o textură uşoară, cu o fertilitate
ridicată, însorite și adăpostite, cu o uşoară expoziţie spre sud sau sud-est sau cu posibilităţi de
irigare. În asolament, se cultivă pe solul fertilizat cu gunoi de grajd.
2.2. Tehnologia de cultivare a verzei
Pregătirea terenului se face din eliberarea resturilor de la cultura precedentă, fertilizate din
toamnă cu 30-35 tone la ha, gunoiul de grajd trebuie să fie bine descompus, 300 de kilograme la
20
ha superfosfat, 300 de kilograme la ha sare potasică, arătură să fie adâncă la 28-30 cm. Primăvara,
după ce se usucă terenul, se trece cu discul, apoi se administrează 100 de kilograme la ha azotat
de amoniu, se face erbicidarea cu produsele indicate de specialistul din legumicultură cu 4-6 zile
înainte de a se planta. Îngrăşământul și erbicidul se încorporează în sol cu grapa cu discuri, iar
terenul se modelează în biloane sau în straturi care se înalță cu coronamentul de 104 cm. Răsadurile
se produc, în sere, răsadniţe calde sau solarii cu pat de combustibil. Semănatul se face în intervalul
20 ianuarie-5 februarie. Se folosesc 300 de grame de seminţe pentru 1 ha de cultură. Repicatul se
face în cuburi nutritive cu o latură de 5 cm, iar dacă se seamănă direct în cuburi nutritive, atunci
se va elimina lucrarea de repicat. Vârsta răsadului poate fi de 5-55 zile. Înainte cu două săptămâni
de plantare, răsadurile, obligatoriu, se vor căli.
Fig. 2.2. Pregătirea terenului (original)
Pentru plantarea răsadurilor în câmp este necesar să se facă cât mai timpuriu,de preferat
între 10 şi 25 martie, în funcţie de condiţiile climatice bine stabilite ale anului respectiv. Terenul
trebuie să fie modelat în straturi înălţate și late de 104 cm, după care se plantează două rânduri la
80 centimetri, la 20 centimetri, sau două rânduri, la 60 centimetri şi pe rând la 25 centimetri. În
cazul în care terenul a fost modelat în biloane, se plantează la 50 centimetri între rânduri, iar pe
21
partea dinspre sud a bilonului, la 25-30 centimetri pe rând. Se va realiza o densitate de 67.000 de
plante la ha, iar densitatea de plantare influenţează foarte mult producţia de varză timpurie.
Fig. 2.2. Plantarea răsadurilor (original)
Lucrările de îngrijire constau atât în completarea golurilor, cât și în prăşit, fertilizare,

combaterea bolilor şi dăunătorilor. Completarea golurilor se va face la fiecare 4-5 zile de la
plantare cu un răsad de bună calitate, să fie din acelaşi soi şi vârstă, pentru a se putea realiza o
cultură încheiată. Praşilele se execută manual sau mecanic, după fiecare ploaie mai mare de 10
mm sau udare pentru a combate buruienile. Fertilizarea se va face de două ori, și anume: mai întâi,
la 10-15 zile după ce se completează golurilor, iar la doua, înainte de învelitul căpăţânilor,
folosindu-se de fiecare dată 100 de kilograme la ha azotat de amoniu, 150 de kilograme la ha
superfosfat şi 75 de kilograme la ha sare potasică. Irigarea constă se aplică la 4-5 udări la un
interval de 15-20 de zile, cu norme cuprinse între 300-350 de metri cubi de apă la ha.
Culturilor de varză în sistem cuvertură se acoperă cu folie de polietilenă pentru a asigura protecţie
pentru gărgăriţa tulpinilor şi musca verzei. Cultivarea verzei care se asociază cu plante de cânepă
şi porumb permite reducerea adulţilor de pureci ai verzii, de la 52,5 exemplare la martorul netratat,
la 9-9,6 exemplare la variantele unde varza a fost asociată cu alte plante. Recoltarea se va face
eşalonat, atunci când căpăţânile sunt tari şi învelite cât mai bine, începându-se cu 10-15 mai, în 2
sau 3 etape, până la 15-25 iunie. Se recoltează doar manual, prin tăierea căpăţânii sub rozeta de
frunze şi fasonarea căpăţânii, prin lăsarea a 2-3 frunze care sunt protectoare. Producţia ajunge până
la 30 şi 40 de tone la ha.
22
23
Partea A-II-A. Cercetare experimentală
24
25
Capitolul 3. Scopul și obiectivele lucrării. Materiale și metode de cercetare

3.1. Scopul temei de cercetare
Pentru a se realiza o cultură bună de varză albă în sistem ecologic, trebuie să se asigure, în
primul rând, cele mai bune condiții a cerințelor față de factorii de mediu. Tehnologia de cultivare
trebuie să prevadă mijloacele și măsurile, care să asigure satisfacerea acestor cerințe, plecând de
la sistemul de cultivare ecologic, care este restrictiv.
Scopul lucrării are în vedere elaborarea măsurilor tehnologice privind obținerea verzei în
sistem ecologic asupra calității și cantității recoltei.
3.2. Obiectivele părții experimentale
În realizarea scopului pe care mi l-am propus, am elaborat două tipuri de experiențe:
a) Influența utilizării îngrășămintelor chimice, organice și microorganisme asupra unor
însușiri cantitative și calitative la varză prin studiul influenței combinațiilor dintre cultivar
și agrofond;
b) Influența utilizării produselor de combatere a dăunătorilor asupra însușirilor
calitative la varză prin studiul influnței combinațiilor dintre cultivar și agrofond.
Principalele cerințe ecologice în culturile de varză sunt următoarele: temperatura (energia
solară), solul (umiditatea din sol și aer), solul (mediul de cultură radicular), lumina (energia
luminoasă), elemente nutritive și aerul (compoziția acestuia).
Pentru satisfacerea în cele mai bune condiții a cerințelor culturii de varză față de factorii
de mediu precizați anterior, este necesar să se țină cont de circumstanțele naturale ale mediului,
deoarece este aproape imposibil de a asigura plantelor condițiile de care acestea au nevoie. Dacă
se ține seama de caracteristicile biologice și genetice ale speciei, atunci înseamnă că acest factor
poate fi regulat prin alegerea adecvată a culturilor.
3.3. Materialul și metodele de lucru
3.3.1. Materialul folosit în cadrul cercetării

Materialul utilizat în cadrul acestei cercetări se referă la materialul biologic și metodele de
lucru folosite (îngrășăminte).
Materialul biologic care a fost utilizat pentru cultura de varză albă a fost reprezentat de
26
cultivar.
Alegerea cutivarului constituie cea mai importantă măsură tehnologică și de care trebuie
avut în vedere la înființarea culturilor legumicole, determinate în principal de caracterul ecologic
al sistemului în care se obține producția.
Soiul utilizat pentru cercetare este, soiul Bourbone. Acesta este recomandat pentru
cultivare în câmp deschis și pentru consum proaspăt. Căpățâna este mare, rotundă, cu greutatea de
2.0-3.0 kg, cu structură internă fină. Sistemul radicular fiind foarte bine dezvoltat, garantează o
recoltă bună în toate condițiile. Toleranța este bună la emiterea tijei florifere și rezistentă la crăpare.
Dintre factorii de care depinde productivitatea și calitatea legumelor, cel mai important este
cultivarul, datorită potențialul său biologic și tehnologic, va fi exprimat în condițiile unei
tehnologii corespunzătoare ( Stan, 1999 , Ciofu, 2003, Munteanu, 2003). Pentru alegerea celui mai
potrivit cultivar de varză albă se va ține cont de următoarele criterii: condiții de climă și sol; locul
de cultură; destinația produselor (consum în stare proaspătă sau industrializare); epoca de semănat;
rezistență si toleranță la boli și dăunători; adaptarea la condiții extreme de mediu; preferințele
consumatorului privind gustul, aspectul, mărimea.
27
3.3.2. Material de lucru utilizat

Materialul biologic utilizat este reprezentat de varza albă din cultivarul Bourbone.
- Ingrășămintele ecologice utilizate sunt: Nutrispore, Micoseed achiziționate de la firma
SACOM SRL. și Orgevit achiziționat de la KLASTORF SRL.
 Nutrispore: este un îngrășământ pe bază de bor- 0,012 %, fier-0,02 %, mangan-
0,01% și zinc, obținut prin amestecarea unui conținut scăzut de clor. Îngrășământul este produs
din materii prime de bună calitate, având scop principal de asigurare a solubilități, extrem de rapidă
în absența totală a reziduurilor.
Nutrispore îmbunătățește structura și fertilitatea solului, iar datorită proprietăților sale,
pune la dispoziție elementele nutritive, în funcție de necesarul fiecărei plante cultivate, permițând
dezvoltarea excelentă a rădăcinii. Acesta este echilibrat în procentul de macroelemente și este
adaptat, pentru a furniza plantei, hrana ideală pe întregul parcurs de ciclu vegetativ.
Fig.
28
 Micoseed: este un îngrășământ sub formă de granule, adaptat pentru plantele tinere
și pentru semințe. Acest îngrășământ oferă o dezvoltare rapidă a rădăcinii, îmbunătățește eficiența
plantei în ceea ce privește apa și substanțele nutritive, crește rezistența la stres și la agenții patogeni
privind competiția pentru spațiu și nutrienți, și îmbunătățește pozitiv calitatea și cantitatea de
culturi.
29
 Orgevitul: este sursa optimă de substanțe nutritive și humus, fiind un îngrășământ

organic sub formă de granule (4-5 mm), provine 100% din substanțe organice de proveniență
naturală ( pasăre ) și conține micro și macroelementele necesare plantelor. Îngrășământul conține
un procent mare de elemente organice ce sunt necesare pentru păstrarea fertilității solului.
Orgevitul este compus din: substanță uscată 90%, substanță organică 65%; azot 4%; fosfor
2,5%; potasiu 2,3%; magneziu 1,1%; calciu 9,3%; ph-ul este 7 iar ca microelemente avem Fe, Mn,
B, Zn, Cu, Mo ).
30
Deoarece conținutul de amoniu este scăzut, acesta nu arde rădăcinile plantelor; este 100%
natural, tratat termic, lipsit de semințe de buruieni și liber de boli și dăunători. Orgevitul se aplică
mecanic sau manual, prin împrăștiere la suprafața solului.
Tratamentele au fost aplicate începând cu data de 21.05.2017, pe o perioadă de 5 săptămâni,
câte un tratament pe săptămână, un total de 5 tratamente.
Numărul de plante pe repetiție din cultivarul Bourbone s-a aplicat tratamente cu Nutrispore
la 20 de plante (2 rânduri x 10 plante), cu Micoseed la 20 plante (2 rânduri x 10 plante) și cu
Orgevit la 20 plante (2 rânduri x 10 plante).
Îngrășămintele aplicate la o singură administrare, au fost: Micoseed 10,21 g/plantă (750
kg/ha); Nutrispore 8,07 g/plantă (1100 kg/ha); Orgevit 12,16 g/plantă (1300 kg/ha).
3.3.3. Metode de lucru folosite

Experiențele efectuate au avut în vedere studiul influențelor cultivar x îngrășământ organic,
asupra conținutului de metale grele la varza albă, obținută în sistem ecologic, conform normelor
de tehnică experimentală.
Având în vedere importanța factorilor studiați în cadrul tehnologiei de cultivare, potențialul
lor de variație, nevoia de a studia un număr mare de repetiții, dar și posibilitățile de organizare a
31
experienței trebuie avute în vedere. Ierarhia factorilor a fost stabilită astfel:
Factorul A – cultivarul: Bourbon
Factorul B – tipul de îngrășământul organic: Nutrispore, Micoseed, Orgevit.
Realizarea obiectivului referitor la producția totală de recoltă și dinamica acesteia la varza
albă, metoda de bază a fost constituită din cântărirea propriu-zisă a căpățânii la balanța analitică,
astfel: din câmpul experimental, am recoltat căpățâni de la fiecare variantă experimentală care au
fost ambalate în pungi de hârtie și etichetate. Etapa de cântărire a avut loc în cadrul laboratorului
de legumicultură, prin cântărirea a 10 căpățâni.
În urma acestor cântăriri, am determinat greutatea medie a căpățânilor pe fiecare variantă

experimentală, precum și producția totală la ha.
În vederea realizări obiectivului referitor la cercetările privind conținutul de nitriți și nitrați
ca factori de risc, metodade bază a fost constituită de analiza biochimică de laborator.
Determinarea conținutului de nitrați și nitriți din probele de legume ce au fost analizate
 Principiul metodei constă în: doza de nitriți ce are loc prin măsurarea intensității și
culorii compusului azotic care s-a format în urma reacției de diazotare între nitriții din extractul
apos al probei și acidul sulfanilic (Hura, 2006).
Aparatura utilizata a fost spectrofotometru, iar reactivi utilizați în determinare au fost:
32
 Soluție saturată de borax;
 Ferocianură de potasiu, soluție 10,6 %;
 Acetat de zinc, soluție 21 %;
 Reactiv Griess.
 Modul delucru
Pregătirea filtratului pentru a determina.
Proba pregătită pentru analiză, s-a realizat din cântărirea a aproximativ 10 g, având o precizie de
0,001g, trecându-se cantitativ într-un balon cotat de cca. 200 cm³, apa distilată caldă ( 70-80̊ C).
Se vor adăuga 5 cm³ de soluție saturată de borax și timp de 15 minute vasul se încalzește pe baia
de apă la fierbere, agitându-se ușor periodic. Se va lasă la răcit la temperatura camerei, adăugându-
se succesiv 6 cm³ de ferocianură de potasiu și 6 cm³ acetat de zinc, în felul acesta, agitând după
fiecare adaos. Se va lăsa cca. 20-30 minute în repaus și apoi se va aduce la semn cu apă distilată.
Conținutul balonului se va agita ușor și se va filtra printr-o hârtie de filtru cu porozitate mai mare
și curată. Filtratul se va realiza într-un vas Erlenmeyer, care va fi uscat, în final filtratul va fi
limpede.
Determinarea nitriților
Din ceea ce s-a obținut din filtrat se vor măsura 10 cm³ care se introduc într-un pahar din
laborator de 50 cm³, se vor adăuga 10 cm³ reactiv Griess, se va amesteca, după care se va lăsa
minim 20 minute în repaus dar să nu depășească 4 ore. Se va ține la întuneric, la temperatura
camerei pentru dezvoltarea colorației.
Din soluția ce s-a obținut se va introduce într-o cuvă ce are grosimea stratului de 1 cm și
se va măsura intensitatea culorii la spectrofotometru la lungimea de undă de520 nm.
Se efectuează două determinări în paralel din aceeași probă pentru analiză, conținutul de
nitriți se citește pe curba de etalon.
Determinarea nitraților
Se iau cu pipeta 10 cm³ din filtratul obținut și se vor introduce într-un balon cotat de 25
cm³ în care s-au pus aproximativ 2 grame de cadmiu și 5 cm³ soluție tampon amoniacală. Balonul
cotat se închide și se agită timp de 5 minute, ținând vasul în poziție verticală.
Se filtreză printr-o hârtie de filtru cu porozitate mică, colectând filtrantul într-un balon
cotat de 50 cm³.
Se spală filtru de mai multe ori cu cantități mici de apă, colectând apa de spălare în balon,
după care se aduce la semn tot cu apă distilată.
Din soluția obținută se vor lua 10 cm³ și se determină nitrații. Se va efectua în paralel două
determinări din aceeași probă pentruanaliză. La final, conținutul de nitriți se va citi pe curba etalon.
33
Calculul și exprimarea rezultatelor
1) Calculul conținutului de nitriți, ce este exprimat în mg nitriți de sodiu la un kilogram
produs, se va calcula în felul următor:
𝑐∙𝑉
𝑁𝑖𝑡𝑖ț𝑖 ( 𝑁𝑎𝑁𝑂2) = ∙ 1000 [𝑚𝑔/𝑘𝑔]
𝑚 ∙ 𝑉₁
unde:
c –reprezintă cantitatea de nitriți de sodiu ce este citită pe curba de etalonare, în mg;
V –reprezintă volumul total al extractului ce este obținut conform. (pregătirea filtratului),
în cm³;
V1 –reprezintă volumul de extract care este luat pentru determinare, în cm³;.
2) Calculul conținutului de nitați, ce este exprimat în miligrame nitrați de potasiu la

un kg produs, se va calcula astfel:
𝑐 ∙ 𝑉 ∙ 𝑉₀
𝑁𝑖𝑡𝑟𝑎ț𝑖(𝐾𝑁𝑂3) = ( ∙ 1000 − 𝑁𝑎𝑁𝑂₂) ∙ 1,465 [𝑚𝑔/𝑘𝑔]
𝑚 ∙ 𝑉₁ ∙ 𝑉₂
unde:
c –reprezintă cantitatea de nitriți de sodiu, în mg;
V –reprezintă volumul total al extractului (pregătirea filtratului), în cm³;
V0 –reprezintă volumul obținut după filtrarea soluției ce a fost tratată cu cadmiu, în cm³;
V1 –reprezintă volumul de extract luat pentru determinare, în cm³;
V2 –reprezintă volumul soluției luat pentru determinarea nitraților,;
1,465 –reprezintă raportul între greutatea moleculară a nitraților de potasiu și cea a nitriților
de sodiu.
Pentru realizarea obiectivului referitor la cercetările privind determinarea conținutului de
metale grele din legume, ca factor de risc, metoda de bază a fost analiza biochimică de laborator.
Determinarea conținutului de metale grele din probele de legume analizate s-au efectuat
prin mineralizarea pe cale uscată, utilizând aparatura și materialele necesare: cuptor
electric termoreglabil, etuvă, baie de apă, omogenizator electric, capsule de porțelan, rondelă de
hârtie de filtru cu porozitate medie, adaptată la dimensiunea capsulei, pipete gradate de 2-5 ml,
baloane cotate de 50-100 ml și nișă de evacuare a gazelor.
Reactivi utilizați fiind: azotat de magneziu (soluție 10 %), acid clorhidric cu adaos de acid
acetic glacial și perhidrol (soluție 30 % vol.).
Principiul metodei constă în distrugerea substanței organice din probă prin carbonizare,
urmată apoi de incinerarea în cuptorul de calcinare electric la temperatura cuprinsă între 450-500̊
34
C, cenușa rezultată se trece în soluție prin dizolvare în acid clorhidric diluat.
Pregătirea probelor de Brassica oleracea var. capitata f. albă prelevate conform
standardelor de produs se pregătesc astfel:
 se mărunțesc în mojar până la obținerea unei paste omogene;
 produsele lichide se omogenizează prin agitare repetată a recipientului.
Modul de lucru
Din proba ce a fost omogenizată se cântărește cu claritate de 0,001 g, într-o capsulă de
cuarț, o cantitate care variază în funcție de produs, aproximativ 10 g. Cantitatea luată pentru
mineralizare se tratează cu 3 ml soluție de azotat de magneziu și se amestecă cu o baghetă de sticlă.
Bagheta se șterge cu o bucata mică de hârtie de filtru fără cenușă, care se trece în capsulă.
Proba din capsulă se acoperă cu o rondelă de hârtie de filtru cantitativă și se introduce în
etuvă la 150- 160̊ C, după care se introduce în cuptorul electric la temperatura de 200̊ C.
Temperatura cuptorului se ridică treptat câte 50-100̊ C la fiecare jumătate de oră până se
ajunge la temperatura de 350̊ C. Probele se mențin la această temperatură până se carbonizează
complet (până nu mai iese fum). Apoi se ridică temperatura cuptorului până la 450-500̊ C și se
incinerează timp de 3 ore, până se obține o cenusă albă. Capsula de cenușă se coate din cuptor și
se lasă să se răcească în exicator.
Cenușa se tratează cu 5 ml soluție de acid clorhidric și o picătură de perhidrol, după care
se va evapora pe o baie de apă adusă la fierbere.
Se mai adaugă încă 5 ml soluție acid clorhidric, se acoperă capsula cu sticlă de ceas și se
va încălzi 5 minute pe baia de apă, sub nișă.
Se diluează apoi cu 5 ml apă și se trece cantitativ într-un balon care este cotat de 100 ml,
spălând bine capsula și sticla de ceas de 3-4 ori, cu cantități mici de apă fierbinte, în jet subțire
până ce volumul lichidului ajunge aproape la semn.
După răcire, conținutul balonului se completează până la semn cu apă și se omogenizează.
În paralel se pregatește o probă martor cu reactivi folosiți la mineralizarea probei de
analizat, astfel: într-o capsulă se introduc 3 ml soluție azotat de magneziu, o rondelă de hârtie de
35
filtru cantitativă de mărimea și calitatea identică cu cea utilizată la determinarea propriu-zisă, în
continuare se procedează la fel ca mai sus.
Metalele determinate din soluția probei mineralizate sunt: cuprul, zincul, fierul și plumbul.
Metodele de analiză folosite în cercetările efectuate, sunt cuprinse în cadru legislativ
prevăzut în Standardele Române, ce ne permite compararea rezultatelor obținute în laboratoarele
U.S.A.M.V. cu cele efectuate în laboratoarele altor țări sau altor instituții.
Rezultatele obținute privind conținutul de nitriți, nitrați și metale grele din probele de sol
au fost realizate la Universitatea Molise din Italia, iar rezultatele obținute privind conținutul de
nitriți, nitrați și metale grele din probele de produse vegetale au fost realizate conform standardului
în laboratorul de biochimie al USAMV din Iași și USAMVB din Timișoara.
Capitolul 4. Prezentarea procedurii de cercetare
4.1. Cadrul natural și organizatoric al unității de cercetare

4.1.1. Generalități
Scopul principal al agriculturii ecologice este conservarea ecosistemelor agricole și
obținerea de produse sănătoase pentru consumatori.
Calitatea care este reprezentată de aspectul produsului ecologic este un factor neglijabil,
dar calitatea determinată de conținutul de diferite toxine reprezintă un obstacol în consumul acestor
produse și în special pentru bătrâni și copii.
Pentru obținerea acestor produse , este necesar ca terenul de pe care se obțin produsele
ecologice să fie administrate și verificate într-o perioadă mai mare sau mai scurtă de timp, aceasta
numindu-se conversie.
Scopul conversiei îl reprezintă un ecosistem echilibrat sustenabil, unde intervenția omului
este minimă, iar durata conversiei este în funcție de gradul de chimizare preexistent, gradul de atac
al bolilor și dăunătorilor, poluarea solului, infestarea cu buruieni, sttructura întreprinderii agricole
la înceăutul conversiei, pregătirea profesională și conștientizarea fermierului.
4.1.2. Evaluarea resurselor de cadru natural

Ferma horticolă „Vasile Adamachi” a Stațiunii Didactice, este amplasată în partea de N-V
a municipiului Iași și este încadrată între coordonatele geografice de 47°10’ latitudine nordică și
47°16’ latitudine 27°30’ latitudine estică (Osanu Ștefana-Cristina, proiect de diplomă, 2013).
Ferma horticolă este situată pe versantul dinspre vest și sud, încadrându-se în zona de
silvostepă a Podișului Moldovenesc.
36
Datorită terenului înclinat, apele care provin din precipitații curg cu viteză pe văile
apropiate, având mari cantități de pământ din stratul de la suprafață, iar datorită schimbărilor de
pantă apar alunecările de teren, fapt ce a dus la executarea lucrărilor de drenaj pe versanți, unde
apa din pânza freatică ar avea exces de umiditate.
Factorii de mediu din această zonă, duc la deosibirea anumitor forme de relief, și anume:
- Relief slab reprezentant
- Relief reprezentat prin interfluvii și versanți
- Relief de acumulare, care este reprezentat prin terase aluvionale și pluviale
În cadrul fermei, un prim factor care duce la alunecările de teren, îl constituie apele de
suprafață care apar la zi sub formă de izvoare de coastă.
Aspectele caracterizării pedologice constau în suprafețele fermei care sunt relativ reduse
și care prezintă un înveliș variat datorită gradului de frământare și expoziție.
Un alt aspect îl constituie roca mamă care este reprezentată prin marne obișnuite, cele
salifere luto-loessoide, precum și depozite aluvio-euloviale. Marnele obișnuite se răspândesc pe
pantă, la fel ca și cele salifere, iar depozitele aluvio-euluviale care se răspândesc pe văi.
Cernoziomul mediu-levigat esteprincipalul tip de sol din zona fermei și este format din
roci loessoide, cercetările pedologice care s-au făcut, au dus la deosibirea principalului tip de sol,
acesta prezentând o morfologie de tipul Am, Am/Bv, Bv, C și D.
Însușirile fizice ale solului reprezintă un alt aspect al caracterizării pedologice, având o
compoziție luto-argiloasă în orizontul Am și argilo-lutoasă în orizontul Bv. Câat despre greutatea
volumetrică, putem spune că are valori medii în orizontul Am cu o creștere spre profunzime,
conținutul în humusal solulu atinge valori de 3,04-3,19 în orizontul Am. Reacția solului poate fi
neutră în orizontul Am și poate crește mare spre slab-acidă. Conținuul de carbonat de calciu este
in cantități dozabile efervescentă cu apa chiar la suprafață, iar conținutul de azot este ridicat, dar
slab aprovizionat în potasiu (23-34mg/100).
4.1.3. Organizarea unității

Staţiunea Didactică „Vasile Adamachi” din Iaşi este unitatea specializată și subordonată
Universităţii deŞtiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” pentru a asigurara
bune condiţii de practică productivă şi realizarea cercetărilor din domeniul agriculturii.
Ferma deţine câmpuri demonstrative, colecţii de plante, sere, pepiniere, fermă zootehnică
și sectoare ce asigură realizarea lucrărilor pe teren, astfel producându-se legătura între teorie şi
practică pentru studenți.
Unitatea este împărţită în două mari sectoare:
1. Sectorul producșiei. Aici, producţia este organizată în trei tipuri de ferme cu un profil
37
diferenţiat și corespunzător specializărilor de pregătire și a cadrelor cu studii superioare: ingineri
agronomi, ingineri horticoli, medici veterinari sau ingineri zootehniști, cum ar fi:
a) Ferma „Vasile Adamachi”, ce are profil horticol cu o suprafață de 85 hectare;
b) Ferma Ezăreni, ce are un profil de culturi de câmp;
c) Ferma Rediu, ce are profil zootehnic și bază furajeră.
2. Sectorul de cercetare (în unitatea oricărei ferme)
a) Sectorul plantelor de câmp;
b) Sectorul plantelor horticole – legume, flori, dendrologie, vie, pomi, oenologie,
tehnologie;
c) Sector pentru creșterea animalelor;
d) Sectorul administrativ.
Ferma “Vasile Adamachi” este constituită pe trei mari sectoare principale de producţie şi
cercetare și anume:
Sectorul
viticol
Sectorul Sectorul
pomicol legumicol
Sectorul legumicol cuprinde o suprafață de 1,02 ha din suprafața totală a fermei, iar cel
pomicol o suprafață de 1,05 ha.
Aceste sectoare ocupă plantaţii şi amenajări de producţie adecvate, colecţii pomicole,
pentru lucrările practice pentru disciplinele din cadrul învățământului de la Facultatea de
Horticultură.
În anul 2014, S.D.”V.Adamachi” Iaşi a avut în compoziția anumite unităţi organizatorice:
- Sectorul producţiei
- atelierul didactico-experimental al legumiculturii
- atelierul didactico-experimental al floriculturii.
38
Unitatea didactico–experimentală are o dotare proprie tehnică, iar baza tehnico-materială
din cadrul unității horticole „Vasile Adamachi” și a disciplinei de Mecanizare se folosește pentru
anumite lucrări
39
CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

5.1. Influența fertilizării asupra producției totale la varza albă timpurie
În ceea ce privește influența fertilizării cu îngrășăminte asupra producției totale de varză

albă, în perioada 2016-2017, aceasta a variat de la tipul de fertilizant utilizat și proba martor.
Tabelul 5.1. - Influența fertilizării asupra producției totale de varză albă timpurie
Variantă experimentală Greutatea medie a Producția totală (t/ha)
căpățâni (g)
Bourbon F1 x Nutrispore 1276,95 53,198
Bourbon F1 x Micoseed 1665,29 69,377
Bourbon F1 x Orgevit 1277,67 53,229
Martor 1040,88 43,364
Rezultatele de producție cu privire la influența îngrășămintelor asupra culturi de varză la

cultivarul Bourbon sunt prezentate în tabelul 5.1. și figura 4.1.
Producția totală de varză a variat de la 44 t/ha la 70 t/ha în varianta fertilizată cu Micoseed.
În varianta fertilizată organic producția obținută (54 t/ha) este similară producției din
varianta chimizată sintetic (55 t/ha).
În ceea ce privește diferențele obținute în urma fertilizări, se poate afirma că acestea sunt
semnificative, ceea ce denotă că din punct de vedere al cantității obținute,producția diferă în
funcție de îngrășămintele folosite.
40
Producție totală t/ha

70
70
60 55 53,3
50 43,363
Bourbon F1 x Nutrispore
40
Bourbon F1 x Micoseed
30 Bourbon F1 x Orgevit
20 Martor
10
0
Bourbon F1 Bourbon F1 Bourbon F1 Martor
x Nutrispore x Micoseed x Orgevit
Figura 5.1. Graficul producției totale (t/ha) 2017
5.2. Influența fertilizării asupra conținutului de metale grele la varza albă

timpurie
În cadru experienței, au fost evaluate concentrațiile de metale grele din varza albă timpurie
în sistem ecologic la Ferma Horticolă Iași.
În ceea ce privește conținutul de metale grele, determinările s-au efectuat asupra
conținutului de Cd (mg/kg substanță proaspătă), Cr (mg/kg substanță proaspătă), Cu (mg/kg
substanță proaspătă), Pb (mg/kg substanță proaspătă), Zn (mg/kg substanță proaspătă).
Tabel 5.2. Conținutul de metale grele la varza albă, în sistem ecologic (2017)
Variantă Cd (mg/kg) Cr (mg/kg) Cu(mg/kg) Pb(mg/kg) Zn (mg/kg)
experimentală
Bourbone x < 10 54 36 47 117
Nutrispore
Bourbone x Micoseed < 10 57 34 25 133
Bourbone x Orgevit < 10 68 35 36 138
Bourbone x Martor < 10 59 32 53 154
În funcție de varianta experimentală, din tabelul 5.2. se poate observa că valoarea

conținutului de Cd (mg/kg) determinată este sub limita de detecție a aparatului. Aceasta găsindu-
41
se sub 10 mg/kg în toate variantele experimentale.
Conținutul de crom variază în funcție de fertilizantul aplicat, astfel: 55 mg/kg produs
proaspăt la varianta chimizată cu Nutrifine, 56 mg/kg produs proaspăt la Micoseed, 58 mg/kg
produs proaspăt la varianta martor și 67 mg/kg produs proaspăt la varianta organică.
Crom mg/kg
80
68
70
57 59
60 54
50
40 Bourbon F1 x Micoseed
20 Bourbon F1 x Martor
10
0
Bourbon F1 x Bourbon F1 x Bourbon F1 x Bourbon F1 x
Nutrispore Micoseed Orgevit Martor
Figura 4.2. Conținutul de Crom la varza albă exprimat în mg/kg, în sistem ecologic
Din datale prezentate, se constată că fertilizarea cu îngrășământ organic și varianta

nefertilizată favorizează acumularea cromului în produsul final, întrucât limita normală de crom
în produsele legumicole, conform legislației este cuprinsă între 2-50 mg/kg.
În varianta fertilizată și varianta chimizată cu Micoseed, valoarea cromului este apropiată
de limita normală.
Cupru mg/kg
37 36
36 Bourbon F1 x
35
35 34 Nutrispore
33 32
32
30
Bourbon Bourbon Bourbon Bourbon
Bourbon F1 x Martor
F1 x F1 x F1 x F1 x
Figura 5.3. Reprezentarea grafică a conținutul de cupru la varza albă exprimat în mg/kg, în sistem ecologic
42
Cea mai mare concentrație de cupru a fost la varianta fertilizată cu Nutrifine (37 mg/kg),
urmând apoi la Orgevit cu 35 mg/kg, la Micoseed cu 33 mg/kg și la proba martor 31 mg/kg.
În toate variantele experimentale, conținutul de cupru nu depășește limita maximă
admisibilă (50 mg/kg).
Figura 4.4. Conținutul de Plumb la varza albă exprimat în mg/kg, în sistem ecologic
Plumb mg/kg
60
53
50 47
40 36
30 25 Bourbon F1 x Nutrispore
Bourbon F1 x Micoseed
20
Bourbon F1 x Orgevit
0
Fig ...5.4. Reprezentarea grafică a conținutului de plumb la varza albă în mg/kg, în sistem
ecplogic
Plumbul a variat de la 26 mg/kg în varianta fertilizată cu Micoseed, la 35 mg/kg în varianta
fertilizată cu Orgevit, și cu 48 mg/kg în cazul probei administrate cu Nutrifine iar concentrația cea
mai ridicată înregistrându-se la varianta nefertilizată (martor) cu 52 mg/kg.
În vederea determinării conținutului de plumb, se poate constata că la varianta chimizată,
valoarea conținutului de plumb se apropie de limita maximă admisă (50 mg/kg). În urma acestei
observații trebuie luate măsuri pentru reducerea cantității de îngrășăminte folosite la ha și
monitorizarea contaminanților din sol. Iar pentru cele doua variante fertilizate organic și pe bază
de microorganisme, conținutul plumbului se află sub limita maximă admisă, excluzând varianta
nefertilizată unde plumbul depășește limita.
43
Zinc mg/kg
180
156
160
133 138
140
117
120
100
20
0
Figura 5.5. Reprezentarea grafică a conținutul de Zinc la varza albă exprimat în mg/kg, în
sistem ecologic
Conținutul de zinc variază de la 118 mg/kg în variantă fertilizată cu Nutrifine, la 155 mg/kg
în varianta martor.
Din tabelul 5.2. și figura 5.5, se poate constata că în variantele fertilizate cu Nutrifine,
Micoseed și Orgevit valoarea conținutului de zinc determinată este sub limita maximă(150 mg/kg),
iar în varianta nefertilizată conținutul de zinc depășește limita admisă.
Acțiunea metabolică intensă a Zn este folosită în cazul procesului de asimilație și depunere
a substanței de rezervă în plantă.
5.3. Influența fertilizării asupra conținutului de nitriți și nitrați la varza albă

Conform legislației în vigoare conținutul maxim de nitriți poate varia de la 15 mg/kg până
la 25 mg/kg, iar conținutul maxim de nitrați în produsele legumicole poate varia de la 2500 până
la 4000 mg/kg, în cazul legumelor din grupa verzei.
Tabel Cantitatea de nitriți și nitrați în experiențele determinate la varza albă, în sistem
ecologic
Nr. Varianta experimentală Nitriți (NaNO2)mg/kg Nitrați (KNO3)mg/kg
Crt. substanță proaspătă substanță proaspătă
1 Bourbon F1x Nutrispore 0,68 262,14

2 Bourbon F1x Micoseed 0,54 198,76
3 Bourbon F1x Orgevit 0,57 150,80
4 Martor 0,32 48,11
44
La varza albă timpurie, conținutul de nitriți a crescut de la 0,34 mg/kg în varianta

nefertilizată (martor) până la 0,72 mg/kg în varianta fertilizată organic.
Nitriți NaNO2
0,6 0,57
0,54
0,6
0,32
0,4
0,2 Nitriți NaNO2

0
Fig. 5.6. Reprezentarea grafică a conținutul de nitriți exprimat în mg/kg din experiențele
determinate la varza albă
În ceea ce privește conținutul de nitrați din varza albă, acesta variază de la 40,11 mg/kg în
cazul variantei nefertilizate la 98,76 mg/kg în varianta fertilizată cu Micoseed.
Nitrați KNO3
262,14
300
198,76
200 150,8
48,11 Nitrați KNO3

100
0
Bourbon x Bourbon x Bourbon x Bourbon x
Fig. 5.7. Reprezentarea grafică a conținutul de nitrați exprimat în mg/kg din experiențele
determinate la varza albă.
45
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma analizelor determinate în perioada de cercetare, reies următoarele concluzii:

1. Tehnologia de cultivare a verzei albe timpurii, în sistem ecologic, are elemente distincte
față de tehnologia convențională, pornind de la achiziționarea semințelor și a materialelor pentru
producerea răsadurilor și până la ambalarea și etichetarea produsului.
2. Rezultatele obținute privind influența fetilizării asupra producției totale la cultura de
varză albă timpurie, indică că cele mai bune producții au fost obținute la varianta fertilizată cu
Micoseed (70 t/ha).
3. Conținutul de crom variză de la 55 mg/kg la varianta chimizată la 67 mg/kg la varianta
fertilizată organic. Conținutul de cupru se găsește în limite maxime admisibile, acesta variînd de
la 31 mg/kg la varianta din martor la 37 mg/kg la varianta fertilizată cu nutrifine. Zincul la varza
albă a variat de la 118 mg/kg la varianta fertilizată cu Nutrispore până la 155 mg/kg la varianta
martor.
4. Conținuul de plumb a variat de la 26 mg/kg în varianta fertilizată cu Micoseed până la
52 mg/kg în varianta martor.
5. Prezența plumbului în probele analizate din produsele legumicole și sol, pentru varianta
chimizată, necesită reducerea cantității de îngrășământ folosit și monitorizarea contaminanților din
sol.
6. La varza albă timpurie conținutul de nitriți s-a ridicat de la 0,34 mg/kg în varianta martor
până la 0,72 mg/kg în variantafertilizată organic. Iar conținutul de nitrați a crescut de la 48,11
mg/kg în varianta martor până la 162,14 mg/kg în varianta chimizată sintetic.
7. Rezultatele determinate de noi arată un conținut mult mai scăzut (162,14 mg/kg) în
comprație cu determinările efectuate din Turcia, unde conținutul de nitrați este mult mai ridicat
(510 mg/kg).
8. Prezența contaminanților chimici (metale grele, nitriți și nitrați) în toate variantele
analizate, supun menținerea investigațiilor ca suport a unor recomandări pentru limitarea, în
vederea protejării sănătății umane.
46
Bibliografie
Literatură de specialitate
1. Dumitrescu M., Scurtu I., Stoian L., Costache M., 1997. Cultura legumelor în
câmp. Memorator Horti-Viticol. Editura Artprint, Bucureşti.
.
2. Hura Carmen, 2006. Ghid de laborator. Metode de analiză pentru produsele
alimentare. Editura Cermi, Iași.
3. Indrea Dumitru, Apahidean Silviu Al., Apahidean Maria, Maniţiu Dănuţ, Sima
Rodica, 2013. Cultura legumelor. Ediţia a-III-a revizuită, Editura Ceres.
4. Muntean L. S., Ştirban M., Luca E., Fiţiu A., Muntean L., Muntean S., Imre A.,
2005. Bazele agriculturi ecologice. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
5. Munteanu N. Saviţchi P., 1992. Sudiul bibliografic privind cercetări ştiinţifice la
plantele legumicole din grupa verzei în România. Centru de multiplicare. I.A. Iaşi.
6. Munteanu N., 1989. Studii preliminare la întocmirea unui program de ameliorare
a legumelor din grupa verzei. Buletin informativ nr. 2- I.C.L.F. Vidra.
7. Munteanu N., Stoleru V., Stoian L., Bohatereţ V., Fălticeanu M., 2008. Ghid de
bune practici - Modele de conversie la producţia legumicolă ecologică. Editura ‚”Ion Ionescu de
la Brad”, Iaşi.
8. Munteanu N., Bireescu L., Bulgariu, D, Maria Călin, Hura Carmen, Stoleru, V.,
2011. Flux tehnologic optimizat în legumicultura ecologică pentru siguranţa alimentară şi
sustenabilitate, Editura „Ion Ionescu de la Brad”:, Iaşi.
9. Munteanu N., Stoian L., Stoleru V., Fălticeanu Marcela, 2008. Baze tehnologice ale
legumiculturii ecologice. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
10. Popescu V., Zăvoianu R, 2010.. Cultura legumelor din grupa verzei. Editura
MAST.
11. Săulescu N.A., Săulescu N.N., 1967. Câmpul de experiență. Editura Agrosilvică,
București.
12. Stan N., Munteanu N., 2001. Legumicultură, Vol. II. Editura „Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi.
47
13. Stoleru Vasile, Imre Albert, 2008. Cultivarea legumelor cu metode ecologice,
Ediţia a-II-a. Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
14. Trincă L. C., Volf M.; Avarvarei I., Bianu, E., Caprariu M. A., 2011. Comments on
Cd and Pb concentration in some plants and feed products from Iași areea. Lucrări Științifice-
Horticultură, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”
Iași, vol.53.
15. *** 2001. Îndrumător pentru Agricultura Ecologică. Asociaţia Biottera, Cluj-
Napoca.
16. *** 2007. Regulamentul 834/2007 al CE privind producţia ecologică şi etichetarea
produselor ecologice precum şi abrogarea Regulamentului CE 2092/1991.
17. Stoleru V., Munteanu N., Sellito M.V., 2014 – New approach of organic vegetable
system, Editura Aracnee, Italia
18. Toncea I., 2002 – Ghid practic de agricultura ecologica, Editura AcademicPres,
Cluj-Napoca
19. Munteanu N., Bireescu L., Bulgariu D., Calin M., Hura C., Stoleru V., 2011 – Flux
tehnologic optimizat in legumicultura ecologica pentru siguranta alimentara si sustenabilitate,
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi
20. Ursu M. E., 2017 – Influenta metodei de fertilizare la o cultura de ardei gras in solar.
Lucrare de Licenta. USAMV, Iasi
21. Ciofu R., Stan N., Popescu V., Chilom P., Apahidean S., Horgos A., Berar V.,Lauer
K.F., Atanasiu N. 2004 – Tratat de legumicultura, Editura Ceres, Bucuresti
22. Munteanu N., Bireescu L, Bulgariu D., Hura C., Sotain L., Stoleru V., 2011 –
Monografia productiei legumicole ecologicee din nord – estul Romaniei: posibilitati si riscuri,
Editie revizuita, Editura Performantica, Iasi
23. Osanu S.C., 2013-Ingluenta tehnoligiei de cultivare a verzei albe in conditii de la
SDE Iasi asupra cantitatii recoltei prin determinarea principalilor factori de risc chimic, Proiect de
diploma-USAMV, Iasi
24. Singeap D.G., 2015-Influența fertilizării diferențiate la varza alba asupra
conținutului de metale grele, Proiect de diploma, USAMV, Iasi
25. Stan T., 2010-Legumicultura generala, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iasi
Reviste:
1. Bioterra, 1995-2012, Revista bioagricultorilor, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
Site-uri web
48
1. http://www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica.html (accesat la 10.03.2015)
2. http://europa.eu (accesat la 11.03.2015)
3. http://www.dspbihor.ro (accesat la 11.03.2015)
4. https://www.fibl.org/fileadmin/documents
49

Caragata Ana-Maria Proiect de Diploma

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caragata Ana-Maria Proiect de Diploma

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

Exploatarea posibilităților de cultivare a verzei albe în

Partea A-II-A. Cercetare experimentală

PARTEA I. DATE DE LITERATURĂ

CAPITOLUL I. Stadiul actual al cunoaşterii cultivări verzei albe pe plan

1.1. Considerații generale privind legumicultura ecologică

1.2. Principiile legumiculturii ecologice

1.1.2. Importanța alimentară a producției ecologice

1.1.4. Circumstanțele producției ecologice la varza albă timpurie

1.2. Legislația privind obținerea produselor certificate ecologic și limitele maxime

Produsul NO3 mg/kg

Varză albă Produse în câmp

1.3. Situația legumiculturii ecologice în lume și în România

Fig. 1 - Distribuirea terenurilor agricole ecologice în funcţie de regiune

Cele mai mari procente se gasesc pe continente, în Oceania cu 32,40 % şi în Europa cu

Insulele Falkland(Malvine) 36,30%

Guyana Franceză 10,60%

0,0% 5,0% 10,0% 15,0% 20,0% 25,0% 30,0% 35,0% 40,0%

Situaţia agriculturii ecologice în lume (primele 10 ţări), (Willer, 2012)

Indicatorul U.M 2009 2010 2011 2012 2013

Tabel 1.3.2. Suprafețe certificate ecologic în România (Comunicări Organisme de Inspecție

1.3.Situația legumiculturii ecologice în lume și în România

Tabel – x Indicatori sintetici privind agricultura ecologică în lume

CAPITOLUL II. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A VERZEI ÎN SISTEM

Fig. 2.1. - Varză albă Bourbon (original)

Fig. 2.2. Pregătirea terenului (original)

Fig. 2.2. Plantarea răsadurilor (original)

Lucrările de îngrijire constau atât în completarea golurilor, cât și în prăşit, fertilizare,

Partea A-II-A. Cercetare experimentală

Capitolul 3. Scopul și obiectivele lucrării. Materiale și metode de cercetare

3.3. Materialul și metodele de lucru

3.3.1. Materialul folosit în cadrul cercetării

3.3.2. Material de lucru utilizat

 Orgevitul: este sursa optimă de substanțe nutritive și humus, fiind un îngrășământ

3.3.3. Metode de lucru folosite

În urma acestor cântăriri, am determinat greutatea medie a căpățânilor pe fiecare variantă

2) Calculul conținutului de nitați, ce este exprimat în miligrame nitrați de potasiu la

V2 –reprezintă volumul soluției luat pentru determinarea nitraților,;

Capitolul 4. Prezentarea procedurii de cercetare

4.1. Cadrul natural și organizatoric al unității de cercetare

4.1.2. Evaluarea resurselor de cadru natural

4.1.3. Organizarea unității

CAPITOLUL V. REZULTATE ȘI DISCUȚII

În ceea ce privește influența fertilizării cu îngrășăminte asupra producției totale de varză

Bourbon F1 x Micoseed 1665,29 69,377

Bourbon F1 x Orgevit 1277,67 53,229

Martor 1040,88 43,364

Rezultatele de producție cu privire la influența îngrășămintelor asupra culturi de varză la

Producție totală t/ha

Figura 5.1. Graficul producției totale (t/ha) 2017

5.2. Influența fertilizării asupra conținutului de metale grele la varza albă

Bourbone x Orgevit < 10 68 35 36 138

Bourbone x Martor < 10 59 32 53 154

În funcție de varianta experimentală, din tabelul 5.2. se poate observa că valoarea

Din datale prezentate, se constată că fertilizarea cu îngrășământ organic și varianta

5.3. Influența fertilizării asupra conținutului de nitriți și nitrați la varza albă

1 Bourbon F1x Nutrispore 0,68 262,14

La varza albă timpurie, conținutul de nitriți a crescut de la 0,34 mg/kg în varianta

0,2 Nitriți NaNO2

48,11 Nitrați KNO3

În urma analizelor determinate în perioada de cercetare, reies următoarele concluzii:

S-ar putea să vă placă și