Reglementări europene şi instrumente de management

al fluxurilor de mărfuri şi persoane

1.Tipuri de acte normative europene, ierarahia acestora si referinte la
cele de infintare a UE
 Tratatele UE - Tratatele stabilesc obiectivele Uniunii Europene,
regulile aplicabile instituțiilor UE, procesele decizionale și relația
dintre UE și statele sale membre. Tratatele sunt negociate și convenite
de toate statele membre și ratificate ulterior de parlamentele naționale
– uneori în urma unui referendum.
 Regulamentele - Regulamentele sunt acte juridice care se aplică
automat și uniform în toate statele membre, de îndată ce intră în
vigoare, fără a fi nevoie să fie transpuse în legislația națională. Ele
sunt obligatorii în toate elementele lor pentru toate țările UE.
 Directivele - Directivele le solicită statelor membre să obțină un
anumit rezultat, fără a impune însă și modalitățile prin care pot face
acest lucru. Statele membre trebuie să adopte măsuri prin care să
încorporeze directivele în legislația națională („transpunere”) în
scopul de a atinge obiectivele stabilite de acestea. Autoritățile
naționale trebuie să comunice Comisiei Europene aceste
măsuri.Transpunerea în legislația națională trebuie să aibă loc înainte
de termenul stabilit în momentul adoptării unei directive (în general în
termen de 2 ani). Atunci când o țară nu transpune o directivă, Comisia
poate iniția o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.
 Deciziile - Deciziile sunt acte juridice obligatorii valabile pentru una
sau mai multe țări/ întreprinderi/ persoane fizice. Partea vizată trebuie
să fie notificată, iar decizia începe să producă efecte din momentul
primirii notificării. Deciziile nu trebuie transpuse în legislația
națională.
 Recomandările - Recomandările le permit instituțiilor UE să-și
comunice opinia și să sugereze direcții de acțiune, fără a impune însă
vreo obligație legală destinatarilor. Ele nu au caracter obligatoriu.
 Avizele - Avizele le permit instituțiilor UE să facă o declarație, fără a
impune vreo obligație juridică destinatarilor. Avizul nu are caracter
obligatoriu.
 Actele delegate - Actele delegate sunt acte obligatorii din punct de
vedere juridic care îi permit Comisiei, de exemplu, să completeze sau
să modifice elemente neesențiale ale unor acte legislative ale UE,
pentru a defini măsuri detaliate.Un act delegat adoptat de Comisie
intră în vigoare doar dacă Parlamentul și Consiliul nu prezintă
obiecții.
 Actele de punere în aplicare - Actele de punere în aplicare sunt acte
obligatorii din punct de vedere juridic, care îi permit Comisiei – sub
supravegherea unor comitete formate din reprezentanți ai statelor
membre – să stabilească măsuri prin care să se asigure o aplicare
uniformă a normelor UE.

PRINCIPALELE TRATATE FONDATOARE:

 Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului – a intrat în vigoare pe 23.07.1952 și a expirat pe
23.07.2002, scopul său fiind acela de a crea o relaţie de
interdependenţă între industriile cărbunelui şi oţelului pentru ca nicio
ţară să nu îşi mai poată mobiliza forţele armate fără ştirea celorlalte.
 Tratatele de la Roma – au intrat în vigoare pe 01.01.1958, iar scopul
lor a fost înfiinţarea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a
Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom), rezultatul fiind
extinderea noțiunii de integrare europeană.
 Tratatul de fuziune (Bruxelles) – a intrat în vigoare pe 01.07.1967 și
a dus la crearea unei singure Comisii şi a unui singur Consiliu pentru
toate cele trei Comunităţi Europene (a fost abrogat de Tratatul de la
Amsterdam).
 Actul Unic European – a intrat în vigoare pe 01.07.1987 (cu această
ocazie au aderat Portugalia și Spania), au început pregătirile pentru
crearea pieței unice și a fost sporită influența Parlamentului European.
 Tratatul privind Uniunea Europeană (Maastricht) – a intrat în
vigoare pe 01.11.1993, ocazie cu care s-a creat Uniunea Europeană, s-
au început pregătirile pentru realizarea uniunii monetare europene și
s-au introdus elemente ale uniunii politice (cetățenie, politică externă
comună etc).
  Trataul de la Amsterdam – a intrat în vigoare pe 01.05.1999, având
scopul de a reforma instituțiile UE pentru facilitarea extinderii către
noi state membre.
 Tratatul de la Nisa – a intrat în vigoare pe 01.02.2003 și a introdus
metode pentru modificarea componenţei Comisiei şi redefinirea
sistemului de vot în cadrul Consiliului.
 Tratatul de la Lisabona – a intrat în vigoare pe 01.12.2009 și a avut
ca scop transformarea UE într-o entitate mai democratică, mai
eficientă şi mai aptă să abordeze probleme globale; s-a schimbat
procedura de vot în cadrul Consiliului, s-au introdus inițiativa
cetățenească, funcţia de preşedinte permanent al Consiliului
European, funcţia de Înalt Reprezentant pentru politica externă, un
nou serviciu diplomatic al UE; prin acest tratat s-au stabilit atribuțiile
UE, atribuțiile statelor membre și cele comune.
2. TIPURI DE REGLEMENTARI LEGALE INTERNE,
ROMANESTI SI IERARHIA ACESTORA
 Legea – este acel act normativ care este elaborate de catre
puterea legislativa dupa o procedura speciala si care,
reglementand cele mai importante relatii sociale, dispune de o
forta juridica superioara celorlalte acte normative ce i se
subordoneaza
In functie de autoritatea lor juridical distingem 3 tipuri de legi:
 Constitutionale
 Organice
 Ordinare

In functie de continutul lor distingem 2 tipuri de legi:

 Materiale
 Procedural
In functie de obiectul reglementarii juridice:
 Civil
 Penal
 Administrativ
  Fiscal
Al patrulea criteriu este clasificarea legilor:
 Generale
 Speciale
 Exceptionale
 Decretul presidential
 Acte ale organelor central executive:
 Hotararea
 Ordonante
 Instructiuni
 Acte ale organelor locale
Ierarhia normelor din România este următoarea:
 Constituția română și legile constituționale se află pe prima poziție în
ierarhia normelor juridice. Toate celelalte acte normative trebuie să fie
în conformitate cu acestea;
 legile organice se află pe locul doi în ierarhia juridică. Parlamentul
adoptă legile organice cu majoritate calificată;
 legile ordinare reprezintă al treilea tip de norme juridice. Parlamentul
adoptă legile ordinare cu majoritate simplă. O lege ordinară nu poate
amenda sau modifica legile organice sau Constituția;
 ordonanțele Guvernului reprezintă al patrulea tip de norme.
 hotărârile Guvernului reprezintă al cincilea tip de norme din ierarhia
juridică;
 acte normative emise de administrația publică centrală și de
autoritățile administrative autonome reprezintă al șaselea tip de norme
din ierarhia juridică;
 acte normative emise de organele administrației publice locale
(Consiliul Județean, Consiliul Local, Consiliul General al
Municipiului București) ocupă ultima poziție în ierarhia normelor.
3. MODALITATEA DE TRANSPUNERE A LEGISLATIEI
EUROPENE IN LEGISLATIA NATIONALA
 Regulamentele devin automat obligatorii, peste tot în UE, la data la
care intră în vigoare. Autoritățile naționale trebuie să asigure aplicarea
corectă a acestor tipuri de acte legislative.
 Deciziile sunt acte juridice obligatorii, ce trebuie aplicate direct și
integral de către cei cărora li se adresează. Pot avea caracter general
sau un destinatar specific.
 Directivele trebuie transpuse în legislația națională de către statele
member. Directivele sunt acte legislative care impun un anumit
obiectiv pentru toate statele membre ale UE, dar nu și modul în care
acestea ajung să-l îndeplinească. Prin intermediul lor se urmărește
punerea în aplicare a politicilor Uniunii. Sunt adoptate tot de
instituțiile europene în temeiul tratatelor de bază, dar ele nu se aplică
direct în dreptul intern al țărilor membre, ci este necesară
transpunerea lor printr-o lege națională. Directivele stabilesc un
termen în interiorul cărora acestea trebuie transpuse în legislația
națională (de regulă, 2 ani). Dacă un stat membru nu transpune
directiva în termenul stabilit, Comisia Europeană poate intenta acțiune
împotriva statului respectiv pentru încălcarea dreptului Uniunii
Europene.
 Recomandările nu au caracter obligatoriu. Instituțiile UE nu impun
destinatarilor recomandărilor o anmită obligație, ci doar aduc la
cunoștință opinia lor în legătură cu anumite domenii și sugerează
direcții de acțiune.
 Avizele sunt acte care le permit instituțiilor să prezinte un punct de
vedere, fără a avea caracter obligatoriu, altfel spus fără a le impune
vreo obligație legală celor cărora li se adresează. Cei care emit avize
sunt Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European,
Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social. Pe durata
elaborării actelor legislative, Comitetele emit avize care prezintă
punctul lor de vedere cu privire la aspecte regionale, economice și
sociale specifice.
4.NOTIUNI GENERALE REFERITOARE LA CODUL ISPS:
TRANSPUNEREA IN LEGISLATIA EUROPEANA SI CEA
NATIONALA, NIVELURI DE SECURITATE, RAPORTUL
DINTRE SECURITATEA NAVEI SI CEL AL INSTALATIEI,
FACILITATI PORTUARE:
COD ISPS – Codul International pentru Securitatea Navelor si Facilitatilor
Portuare - a fost elaborat dupa evenimentele din 11 septembrie 2001 din
Statele Unite si adoptat prin Rezolutia nr. 2 a Conferintei Diplomatice a
Guvernelor Contractante a Organizatiei Maritime Internationale (I.M.O.),
care a avut loc la Londra in perioada 9-13 decembrie 2002. Romania a
hotarat adoptarea prevederilor Codului ISPS prin Ordonanta de urgenta
nr.80/2003, aprobata prin Legea 484/2003 si prin Norma de aplicare a
acesteia cuprinsa in Hotararea de Guvern nr. 248 din 26.02.2004. In
consecinta, operatorii economici care administreaza una sau mai multe
facilitati portuare sunt obligati sa intocmeasca un Plan de securitate a
facilitatii portuare bazat pe analiza de risc, care sa fie analizat si avizat de
catre Autoritatea Portuara si in baza caruia aceasta sa ii elibereze Declaratia
de Conformitate a unei Facilitati portuare.
TRANSPUNEREA IN LEGISLATIA EUROPEANA : S-a facut prin
Regulamentul (CE) 725/2004 si Directiva 65/2005.
TRANSPUNEREA IN LEGISLATIA NATIONALA : S-a facut prin
Ordonanta de urgenta nr.80/2003, aprobata prin Legea 484/2003 si prin
Norma de aplicare a acesteia cuprinsa in Hotararea de Guvern nr. 248 din
26.02.2004. Incepand cu momentul in care Romania a fost admisa in
Uniunea Europeana – 1 ianuarie 2007, au intrat in vigoare si alte acte
normative: Regulamentul (CE) 725/2004 si Directiva 65/2005, OMT
290/2007, HG 876/2007.
NIVELURI DE SECURITATE:
Atat Codul ISPS, cat si Regulamentul (CE) 725/2004 au la baza trei
grade de securitate. Cand exista un risc de producere a unui incident,
gradul de securitate este ridicat. In acest caz, navele si terminalele
trebuie sa adopte o serie de masuri de securitate, asa cum sunt ele
prevazute in Planul de securitate al facilitatii portuare.

Gradul de securitate 1: Situatie normala, cu un numar standard de

masuri de securitate.

Gradul de securitate 2: Situatie cu risc de incident ridicat. Se adopta

masuri aditionale de securitate.
 Gradul de securitate 3: Situatie in care un incident de securitate este
probabil. In acest caz se adopta masuri specifice avansate de
securitate.

Gradele de securitate sunt stabilite de guvern. In cazul navelor

maritime de cursa lunga, acestea sunt stabilite de guvernul tarii al
carei pavilion este arborat, iar in cazul terminalelor, de catre guvernul
tarii pe teritoriul careia acestea sunt amplasate.
SECURITATEA NAVEI:
Unei nave i se cere să opereze conform gradelor de securitate stabilite de
Guvernele Contractante, aşa cum se indică mai jos.
La gradul de securitate 1, vor fi îndeplinite următoarele activităţi, prin
măsuri corespunzătoare, pe toate navele, pentru a identifica şi a lua măsuri
preventive împotriva incidentelor de securitate:
1 asigurarea executării tuturor sarcinilor de securitate la navă;
2 controlul accesului la navă;
3 controlarea ambarcării persoanelor şi a efectelor lor;
4 monitorizarea zonelor restricţionate pentru a se asigura că numai
persoanele autorizate au
acces;
5 monitorizarea zonelor pe punte şi a zonelor ce înconjoară nava;
6 supervizarea manevrării mărfii şi a proviziilor navei; şi
7 asigurarea că sistemul de comunicare privind securitatea este disponibil.
La gradul de securitate 2, măsurile suplimentare de protecţie, specificate în
planul de securitate a navei vor fi implementate pentru fiecare activitate
specificata la gradul 1 de securitate,.
La gradul de securitate 3, măsuri de protecţie suplimentare specifice,
specificate în planul de securitate a navei vor fi implementate în fiecare
activitate specificata la gradul 1 de securitate.
Oricând gradele de securitate 2 şi 3 sunt stabilite de către
Administraţie, nava va lua la cunoştiinţă primirea instrucţiunilor asupra
schimbării gradului de securitate.
Înaintea intrării într-un port sau în timp ce se află într-un port de pe
teritoriul unui Guvern Contractant care a stabilit gradul de securitate 2 sau 3,
nava va lua la cunoştiinţă primirea acestei instrucţiuni şi va confirma
persoanei desemnată însărcinată cu securitatea facilităţii portuare iniţierea
implementării măsurilor şi procedurilor corespunzătoare aşa cum este
detaliat în planul de securitate al navei şi, în cazul gradului de securitate 3, în
instrucţiunile emise Guvernul Contractant care a stabilit gradul de securitate
3. Nava va raporta orice dificultate apărută în procesul de implementare, în
astfel de cazuri, persoana desemnată cu securitatea facilităţii portuare şi
persoana desemnată cu securitatea navei vor ţine legătura şi vor coordona
acţiunile corespunzătoare.
Dacă o navă este solicitată de către Administraţie să stabilească un
grad de securitate mai mare sau este deja la un grad de securitate mai mare,
altul decât acela stabilit pentru portul în care intenţionează să intre sau în
care se află deja, nava va aviza apoi, fără întârziere, autoritatea competentă a
Guvernului Contractant pe teritoriul căruia este localizată facilitatea portuară
şi persoana desemnată cu securitatea instalaţiei portuare asupra situaţiei.
În astfel de cazuri, persoana desemnată cu securitatea navei va ţine
legătura cu persoana desemnată cu securitatea facilităţii portuare şi va
coordona acţiunile corespunzătoare, dacă este necesar.
O Administraţie care solicită navelor îndreptăţite să arboreze
pavilionul sau să stabilească gradul de securitate 2 sau 3 într-un port al altui
Guvern Contractant, va informa acel Guvern Contractant fără întârziere.
Atunci când Guvernele Contractante stabilesc grade de securitate şi
asigură prevederea referitoare la informarea asupra gradului de securitate
pentru navele care operează în marea lor teritorială sau care au transmis
intenţia lor de a intra în marea lor teritorială, astfel de nave vor fi avizate să
fie vigilente şi să raporteze Administraţiei lor şi oricăror State aflate în
apropierea coastei orice informaţie pe care o observă şi care ar putea afecta
securitatea maritimă în zonă.
Atunci când avizează astfel de nave asupra gradului de securitate
aplicabil, un Guvern Contractant, ţinând cont de ghidul dat în Partea B a
prezentului Cod, va aviza de asemenea acele nave şi asupra oricărei măsuri
de securitate pe care acestea ar trebui să o ia şi, dacă este cazul, asupra
măsurilor care au fost luate de către Guvernul Contractant pentru a asigura
protecţia împotriva ameninţărilor.

SECURITATEA FACILITATILOR PORTUARE:

O facilitate portuara trebuie sa functioneze în baza gradelor de
securitate stabilite de catre Guvernul Contractant pe teritoriul caruia este
situata aceasta. Masurile si procedurile de securitate trebuie sa fie aplicate
facilitatii portuare într-o asemenea maniera astfel încât sa cauzeze perturbari
sau întârzieri minime pasagerilor, navei, personalului navei si inspectorilor,
marfurilor si serviciilor.
La gradul de securitate 1, urmatoarele activitati trebuie efectuate prin
intermediul unor masuri corespunzatoare în toate facilitatile portuare, tinând
cont de ghidul dat în Partea B a prezentului Cod, pentru a identifica si a lua
masurile preventive împotriva incidentelor de securitate:
- 1 asigurarea îndeplinirii tuturor atributiilor de securitate a tuturor
facilitatilor portuare;
- 2 controlul accesului la facilitatile portuare;
- 3 monitorizarea facilitatilor portuare, inclusiv a zonei (zonelor) de
acostare;
- 4 monitorizarea zonelor restrictionate pentru a se asigura ca numai
persoanele autorizate au acces;
- 5 supravegherea manipularii marfurilor;
- 6 supravegherea manipularii proviziilor navei; si
- 7 asigurarea ca sistemul de comunicare pentru siguranta este disponibil
oricând.
La gradul de securitate 2, masurile protective aditionale, specificate în
planul de securitate a facilitatilor portuare, trebuie implementate pentru
fiecare activitate detaliata în sectiunea 14.2, tinând cont de ghidul dat în
Partea B a prezentului Cod.
La gradul de securitate 3, masuri protective specifice suplimentare,
specificate în planul de securitate a facilitatilor portuare, trebuie
implementate pentru fiecare activitate detaliata în sectiunea 14.2, tinând cont
de ghidul dat în Partea B a prezentului Cod.
În plus, la gradul de securitate 3, facilitatilor portuare li se cere sa
raspunda si sa implementeze orice instructiuni de securitate date de
Guvernul Contractant pe teritoriul caruia facilitatea portuara este localizata.
Atunci când o persoana desemnata cu securitatea facilitatilor portuare
este informata ca o nava întâmpina dificultati în îndeplinirea cerintelor din
capitolul XI-2 sau din aceasta parte sau în implementarea masurilor si
procedurilor corespunzatoare dupa cum sunt detaliate în planul de securitate
a navei, si în cazul gradului de securitate 3 care urmeaza orice instructiuni de
securitate dat de catre Guvernul Contractant pe al carui teritoriu se afla
facilitatea portuara, persoana desemnata cu securitatea facilitatii portuare si
cea însarcinata cu securitatea navei trebuie sa fie în legatura si sa coordoneze
actiunile corespunzatoare.
Atunci când o persoana desemnata cu securitatea facilitatii portuare
este informata ca o nava are un grad de securitate care este mai înalt decât
cel al facilitatii portuare, persoana desemnata cu securitatea facilitatii
portuare va raporta problema autoritatii competente si va fi în legatura cu
persoana desemnata cu securitatea navei si vor coordona actiunile
corespunzatoare, daca este necesar.

5.ROMANIAN SINGLE WINDOW – Sistemul de Interfata Unica de

Raportare(Maritime Single Window)
In conformitate cu prevederile Directivei 65/2010/EC, transpusă în legislaţia
naţională prin Legea 162/15.05.2013, Autoritatea Navală Română a realizat
sistemul de „Interfaţă Unică de Raportare” (Maritime Single Window).
Prin acest sistem se pot transmite în format electronic către autorităţi, în
vederea vizualizării/aprobării, informaţiile conţinute în documentele legate
de sosirea/plecarea navelor din porturile maritime româneşti.
Sistemul se află în producţie şi poate fi accesat pe bază de user şi parolă la
adresa : WWW.MSW.RO.
Incepând cu data de 01.07.2016 raportările legate de sosirea/plecarea navelor
maritime se vor face
exclusiv în acest sistem. Pe pagina de web a Autorităţii Navale Române se
află postate manualele de
utilizare şi fişierele Excel care pot fi utilizate pentru raportarea fiecărei
categorii de date în parte.

6.AUTORITATEA NAVALA ROMANA

OBIECT - Autoritatea Navală Română este autoritatea centrală de
specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor, în domeniul
siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor. ANR este organizată şi
funcţionează potrivit prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1133/2002 şi a
Ordonanţei de Guvern nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile
navigabile interioare, cu modificările şi completările ulterioare.
Autoritatea Navală Română este o instituţie publică cu finanţare
extrabugetară, cu personalitate juridică, înfiinţată prin fuziunea
Inspectoratului Navigaţiei Civile cu Regia Autonomă "Registrul Naval
Român". În urma fuziunii, ANR a preluat toate drepturile şi obligaţiile celor
două persoane juridice care s-au desfiinţat.
ORGANIZARE
Structura organizatorică a Autorităţii Navale cuprinde aparatul propriu
central (constituit din direcţii, servicii, birouri) şi organele teritoriale
operative, care îşi desfăşoară activitatea în teritoriu.
Aparatul central al ANR are în componenţa sa serviciile funcţionale, Direcţia
Personal Navigant, Direcţia Inspecţii, Siguranţă şi Securitate Navală,
Direcţia Tehnică, Direcţia Economică şi Direcţia Afaceri Europene şi Relaţii
Internaţionale.
Organele teritoriale operative sunt unităţi fără personalitate juridică, aflate în
subordinea aparatului central, constituite din căpitănii de port şi inspectorate
tehnice. În subordinea Autorităţii Navale se află 5 căpitănii zonale la
Constanţa, Tulcea, Galaţi, Giurgiu şi Drobeta Turnu Severin, cărora li se
subordonează căpităniile de port şi oficiile de căpitănie din zonele de
jurisdicţie specifice. Zonele de jurisdicţie ale organelor teritoriale operative
se stabilesc de către directorul general şi se aprobă de către Consiliul de
Conducere al ANR.

OBIECTIVE
În exercitarea atribuțiilor sale, ANR urmărește îndeplinirea următoarelor
obiective strategice
 asigurarea și dezvoltarea standardelor de siguranță a navigației în
porturile românești;
 perfecţionarea sistemului de examinare și certificare a personalului
navigant român;
 asigurarea activității de căutare și salvare, conform prevederilor
convenției SAR 79;
 efectuarea de controale pentru prevenirea poluărilor de la nave;
 monitorizarea debalastărilor, a bunkerărilor și a predării deșeurilor;
 investigarea incidentelor de poluare de la nave, în urma sesizărilor
(exclusiv cele cu caracter penal);
 transpunerea în legislația română a acquis-ului comunitar;
 monitorizarea în timp real a acquis-ului comunitar și adoptarea în mod
corespunzător a măsurilor operative ce se impun, coordonarea
activității de transpunere a acestuia în legislația română;
 coordonarea activității de transpunere în legislația românească a
convențiilor și a altor reglementări de interes pentru țara noastră, a
amendamentelor la convențiile internaționale la care România este
parte;
  identificarea obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile
internaționale la care România este parte, în domeniul transporturilor
navale;
 întărirea disciplinei economico-financiare, creșterea constantă a
veniturilor prin atragerea de noi surse de venituri, precum și prin
controlul judicios al costurilor, inclusiv prin reducerea continuă a
creanțelor;
 consolidarea bazei tehnico-materiale prin continuarea politicii de
dezvoltare și modernizare a patrimoniului instituției;
 dezvoltarea sistemului informatic și de comunicații al instituției,
integrarea în proiectele internaționale privind schimbul de informații
în domeniul maritim;
 motivarea și implicarea întregului personal ANR în vederea
îndeplinirii obiectivelor strategice ale instituției;
 ridicarea nivelului de cunoștințe de specialitate a personalului ANR și
creșterea performanțelor profesionale ale angajaților prin efectuarea
de cursuri de instruire;
 îmbunătățirea continuă a calității serviciilor prestate către clienți,
reducerea birocrației și eficientizarea activității.
Având ca obiectiv prioritar îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor sale,
din luna noiembrie 2016, instituţia este certificată conform cerinţelor
standardului ISO 9001:2015 de către Societatea de Clasificare DNV-GL.
ATRIBUTII
 inspecţia, controlul şi supravegherea navigaţiei;
 controlul statului pavilionului şi controlul statului portului;
 coordonarea activităţilor de asistenţă, căutare şi salvare în apele
naţionale navigabile şi a acţiunilor în caz de calamităţi naturale şi
sinistru naval;
 protecţia apelor navigabile împotriva poluării de către nave;
 sancţionarea contravenţiilor, cercetarea evenimentelor şi accidentelor
de navigaţie;
 înmatricularea şi evidenţa navelor sub pavilion român;
 evidenţa, atestarea şi brevetarea personalului navigant;
 supravegherea tehnică, clasificarea şi certificarea navelor;
  aducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi
convenţiile internaţionale la care România este parte privind domeniul
său de activitate;
 reprezentarea statului român în organisme internaţionale din domeniul
transporturilor navale, pe bază de mandat;
 implementarea normelor, regulilor şi convenţiilor internaţionale în
legislaţia română;
 elaborarea, avizarea şi supunerea spre aprobarea Ministerului
Transporturilor a proiectelor de acte normative şi norme obligatorii;
 auditarea pentru certificare ISM (Certificatul de Siguranţă al Navei) şi
ISPS (Codul Internațional pentru Siguranţa Navelor şi Securitatea
Facilităţilor Portuare) a navelor şi a companiilor de navigaţie.
7. SAFE SEA NET
SafeSeaNet este un sistem de monitorizare și informare a traficului navelor,
creat pentru a îmbunătăți:
 Siguranța maritimă
 Portul și securitatea maritimă
 Protecția mediului marin
 Eficiența traficului maritim și a transportului maritim
Acesta a fost creat ca o rețea pentru schimbul de date maritime, care leagă
autoritățile maritime din întreaga Europă. Permite statelor membre ale
Uniunii Europene, Norvegiei și Islandei, să furnizeze și să primească
informații privind navele, mișcările navelor și mărfurile periculoase.
Principalele elemente de informație care sunt conținute în sistem și puse la
dispoziția utilizatorilor sunt următoarele:
• Sistem de identificare automată (AIS) bazat pe poziții de navă aproape în
timp real (adică o dată la 6 minute)
• Arhivele pozițiilor istorice ale navelor (peste câțiva ani)
• Informații suplimentare din rapoartele navei bazate pe AIS (de exemplu,
numele / numerele de identificare, pavilionul, dimensiunile, cursul, viteza,
dimensiunile, destinația și tipul navei)
• Timp estimat / real de sosire / plecare
• Detalii privind mărfurile periculoase transportate la bord
• Informații privind incidentele legate de siguranță care afectează navele
• Informații privind incidentele legate de poluare care afectează navele
• Detaliile privind deșeurile transportate la bord / care vor fi descărcate (din
iunie 2015)
• Informații privind securitatea navei (din iunie 2015)
• Informații privind amplasarea rezervoarelor ramase cu un singur cilindru
• Informații privind amplasarea navelor care au fost interzise din porturile
UE
• straturi de hărți digitale (conținând informații despre adâncimi, mijloace de
navigație, scheme de separare a traficului, puncte de ancorare, locațiile
stației AIS etc.)

8.HITERLANDUL PORTULUI CONSTANTA

Hinterlandul Portului Constanta sprijina portul in privinta marfurilor
produse, consumate si expediate catre/dinspre port si include o regiune vasta
in zona Europei Centrale si de Est.
De-a lungul ultimului deceniu, Portul Constanta a deservit in mod eficient
fluxurile de marfuri care vin/pleaca spre tarile Europei Centrale si de Est,
care includ: Austria, Bulgaria, Ungaria, Moldova, Slovenia, Slovacia,
Ucraina si Serbia.
Desi in aceasta zona s-au intamplat multe schimbari politice si economice,
care au influentat evolutia intregii regiuni, vechile rute de transport ce
folosesc Portul Constanta au ramas neschimbate, datorita avantajelor
competitive ale portului. Cresterea economica inregistrata in ultimii ani de
tarile Europei Centrale si de Est indreptateste Portul Constanta sa serveasca
drept centru principal de depozitare si distributie pentru aceasta regiune.
9.COMISIA DE COORDONARE A MISCARILOR NAVELOR
MARITIME SI FLUVIALE
În vederea coordonării traficului de nave maritime și fluviale, a
stabilirii ordinii de intrare/ieșire și a tranzitului navelor maritime și fluviale
în porturile Constanța, Mangalia și Midia, precum și a alocării danelor, se
înființează Comisia de coordonare a mișcării navelor maritime și fluviale în
porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia, care își va desfășura
activitatea în portul Constanța.
Președintele Comisiei de coordonare a mișcării navelor maritime și
fluviale în porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia este
reprezentantul Companiei Naționale "Administrația Porturilor Maritime
Constanța" - S.A.
Comisia de coordonare a mișcării navelor maritime și fluviale în
porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia se întrunește zilnic și
stabilește, pentru următoarele 24 de ore:
a) programul de intrare/ieșire în/din porturi, de tranzitare, de manevrare a
navelor maritime și fluviale de la o dană la alta, în funcție de disponibilitatea
danelor, de asigurarea condițiilor de siguranță a navigației și a serviciilor de
siguranță, precum pilotajul, remorcajul și legarea/dezlegarea navelor;
b) alocarea danelor în funcție de solicitările agenților economici care
desfășoară activități de transport naval în porturile maritime Constanța,
Mangalia și Midia.
Măsurile stabilite de Comisia de coordonare a mișcării navelor
maritime și fluviale în porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia sunt
obligatorii pentru toți agenții economici care își desfășoară activitatea în
aceste porturi.
Operatorii portuari, societăți comerciale care asigură încărcarea,
descărcarea și transbordarea mărfurilor în porturile Constanța, Mangalia și
Midia, vor stabili zilnic, împreună cu reprezentanții Societății Naționale de
Transport Feroviar de Marfă "C.F.R. Marfă" - S.A. - Sucursala Constanța,
programul de încărcare și descărcare a vagoanelor. Realizarea programului
stabilit va fi prezentată de către cei implicați, spre informare, în cadrul
ședințelor zilnice ale Comisiei de coordonare a mișcării navelor maritime și
fluviale în porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia.
Agenții navelor maritime și fluviale vor înainta Serviciului exploatare
portuară din cadrul Companiei Naționale "Administrația Porturilor Maritime
Constanța" - S.A., care asigură secretariatul Comisiei de coordonare a
mișcării navelor maritime și fluviale în porturile maritime Constanța,
Mangalia și Midia, cu cel puțin 24 de ore înainte de sosirea navelor maritime
și fluviale în porturile respective, documentul de avizare de sosire a navei,
întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 2.
Operatorii portuari vor comunica zilnic Secretariatului Comisiei de
coordonare a mișcării navelor maritime și fluviale în porturile maritime
Constanța, Mangalia și Midia datele operative privind operarea navelor
maritime și fluviale.
Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime Constanța" -
S.A. va edita zilnic, pe suport hârtie și în format electronic, în cadrul
portalului porturilor maritime Constanța, Mangalia și Midia, Buletinul
informativ al navelor maritime și fluviale, care va cuprinde, în principal:
a) date de identificare a navelor maritime și fluviale: denumirea, pavilionul,
lungimea, pescajul, portul de plecare, portul de destinație;
b) date referitoare la desfășurarea operațiunilor portuare: data sosirii, data
intrării la operare, data estimată a terminării operării, poziția în port,
operatorul portuar, agentul navei;
c) date de identificare a mărfurilor: denumirea, cantitatea totală de marfă,
țara de proveniență, țara de destinație, felul operării, cantitatea operată în
ultimele 24 de ore, restul de operat.
Pentru efectuarea manevrelor de intrare/ieșire în/din port, de tranzitare
a navelor maritime și fluviale sau de schimbare a danei, agenții navelor vor
întocmi în mod obligatoriu Buletinul de pilotaj, în 3 exemplare, conform
modelului din anexa nr. 3.
În cadrul ședințelor Comisiei de coordonare a mișcării navelor
maritime și fluviale în porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia,
buletinele de pilotaj vor fi avizate de reprezentantul căpităniei portului
respectiv și vor fi aprobate de către reprezentantul Companiei Naționale
"Administrația Porturilor Maritime Constanța" - S.A.
Buletinele de pilotaj avizate și aprobate conform alin. (2) se distribuie
după cum urmează:
- 1 exemplar la pilot;
- 1 exemplar la căpitănia portului;
- 1 exemplar la Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime
Constanța" - S.A.
Nerespectarea acestui mod de lucru conduce la neprogramarea
manevrelor solicitate.
La acostarea navelor în danele porturilor maritime Constanța,
Mangalia și Midia, reprezentanții autorizați ai Companiei Naționale
"Administrația Porturilor Maritime Constanța" - S.A. vor elibera Permisul de
acostare, conform modelului prezentat în anexa nr. 4.
Eliberarea Permisului de acostare este condiționată de obținerea de
către navă sau de către agentul acesteia a acceptului de intrare a navei în
port, dat de către căpitănia portului respectiv pe baza permisului de liberă
practică transmis de Direcția de Sănătate Publică a Județului Constanța -
Serviciul sanitar de frontieră al porturilor Constanța, Mangalia și Midia și a
constatării că nava îndeplinește condițiile minime de deplasare în siguranță
prin respectivul port.
În situația în care este necesar, președintele Comisiei de coordonare a
mișcării navelor maritime și fluviale în porturile maritime Constanța,
Mangalia și Midia poate modifica sau completa programul de mișcare a
acestora, după consultarea prealabilă a căpitanului-șef al portului respectiv.
În cazul în care, în timpul derulării programului stabilit, se constată
că sunt puse în pericol ordinea, disciplina și siguranța navigației, căpitănia
portului respectiv poate lua orice măsură care să conducă la prevenirea
evenimentelor de navigație sau a altor situații deosebite, în conformitate cu
reglementările în vigoare.
 Trimestrial președintele Comisiei de coordonare a mișcării navelor
maritime și fluviale în porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia va
întocmi și va înainta Direcției generale a transporturilor maritime, pe Dunăre
și căi navigabile din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor
și Locuinței un raport asupra activității comisiei și propuneri de îmbunătățire
a activității acesteia.
COMPONENȚAComisiei de coordonare a mișcării navelor maritime și
fluviale în porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia:
1. Reprezentantul Companiei Naționale "Administrația Porturilor Maritime
Constanța" - S.A., în calitate de președinte
2. Căpitanul-șef al căpităniei porturilor respective sau reprezentantul
acestuia
3. Reprezentantul Sucursalei Constanța a Societății Naționale de Transport
Feroviar de Marfă "C.F.R. Marfă" - S.A.
4. Reprezentantul Companiei Naționale "Administrația Canalelor
Navigabile" - S.A.
5. Reprezentanții șantierelor navale cu sediul în incinta porturilor maritime
Constanța, Mangalia și Midia
6. Reprezentanții agenților de nave
7. Reprezentanții societăților de exploatare portuară și expediții de mărfuri
8. Reprezentanții societăților de pilotaj, de remorcaj și de legare/dezlegare
nave
9. Reprezentanții altor agenți economici care își desfășoară activitatea în
porturile maritime Constanța, Mangalia și Midia.
De asemenea, în funcție de necesități, președintele Comisiei de coordonare a
mișcării navelor maritime și fluviale în porturile maritime Constanța,
Mangalia și Midia va solicita organelor de vamă și ale poliției de frontieră
participarea și a unui reprezentant al acestora.

10. SERVICIUL DE SECURITATE PORTUARA

Toate facilitatile portuare, din categoria celor care fac obiectul
prevederilor Codului ISPS, au desemnate fiecare in parte cate un Ofiter de
securitate, care se ocupa cu implementarea si mentinerea unui Sistem de
management al securitatii, ceea ce creeaza un climat de deplina siguranta pe
platformele portuare. Anual, fiecare facilitate portuara elaboreaza cate o
Evaluare de securitate care este analizata si aprobata de catre Autoritatea
Portuara, si care este urmata de un audit extern de securitate al Sistemului de
management al securitatii.
 Ordinul nr. 290/31.05.2007 vizeaza definirea unor norme si masuri de
baza comune pentru toate porturile maritime si caile/canalele de navigatie,
precum si pentru instalatiile portuare aferente, care sa conduca la crearea
unui sistem eficient de aplicare a acestora si a unor mecanisme
corespunzatoare de monitorizare a conformitatii, Serviciul Securitate
Portuara (prin activitatea derulata si atributiile conferite) reprezentand un
astfel de mecanism.
11. SISTEMUL INTEGRAT PENTRU SECURITATEA FRONTIEREI
Sistemul integrat pentru securitatea frontierei face parte din categoria
sistemelor complexe si reprezinta ansamblul ordonat de procese si elemente
caracterizat prin numeroase interconexiuni si interactiuni capabil sa
indeplineasca obiectivul fundamental - securitatea frontierei de stat a
Romaniei.
Sistemul integrat pentru securitatea frontierei este un sistem complex
caracterizat de multitudinea elementelor componente interconectate prin
numeroase canale informationale (in interiorul si exteriorul sau) capabil de
interactiuni si conexiuni inverse, de mentinere a echilibrului si autoreglare
destinat combaterii infractionalitatii transfrontaliere.
Gradul de integrare a sistemului este determinat de gradul de
interactiune al subsistemelor componente.
Sistemul este de tip deschis, caracterizat prin flexibilitate si
eterogenitate si este capabil sa desfasoare prin intermediul subsistemelor
(elementelor) componente o seama de activitati specifice, care pe principiul
complementaritatii si a multiplelor relatii informationale si actionale,
contribuie la realizarea obiectivului fundamental (securitatea frontierei).
Fiind de tip deschis, sistemul integrat pentru securitatea frontierei este
capabil de a se interconexa fara modificari esentiale sau chiar fara nici o
modificare cu alte sisteme cum ar fi sistemul national de aparare, sistemul
national de gestionare a crizelor, sistemul de prevenire si combatere a
terorismului si altele, sau sisteme similare ale altor tari.
Sistemul integrat pentru securitatea frontierei se compune din procese
(subsistemul informational) si elemente (subsisteme).
Procesele (subsistemul informational) reprezinta o succesiune de
activitati si actiuni desfasurate temporal si spatial de structurile cu atributiuni
nemijlocite in securizarea frontierei de stat concretizate in strangerea,
selectarea, vehicularea, analiza, distributia si stocarea datelor si informatiilor
de interes pentru prevenirea si combaterea actelor si faptelor care aduc
atingere domeniul transfrontalier.
 Subsistemele (elementele) reprezinta subcomponente ale sistemului
interconectate prin legaturi de tipul cauza-efect. Limitele acestui sistem pot
fi definite arbitrar, deoarece in dinamica evolutiei unele subsisteme
(elemente), din anumite puncte de vedere, sunt parte a sistemului, iar din
altele parte a mediului exogen.

12.AQUAPOL - Cooperarea internațională a poliției în domeniul apei

Viziunea AQUAPOL este de a asigura un transport mai sigur, mai sigur și
mai ecologic pe apă în Europa prin consolidarea aplicării legii prin
cooperare transfrontalieră. Organizația AQUAPOL acționează ca o
platformă pentru învățare și pentru un schimb permanent de bune practici
pentru aplicarea legii în domeniul transportului pe apă în Europa. Activitățile
sale principale se referă la schimbul de informații, schimbul de informații și
experiențe operaționale și cooperarea transfrontalieră în activitățile de
aplicare a legii de zi cu zi. AQUAPOL colaborează îndeaproape cu mai
mulți actori externi, precum și la nivel operațional, la nivel politic și
legislativ.
AQUAPOL, rețeaua UE pentru cooperarea în domeniul aplicării legii în
domeniul apei, a fost înființată în 2002 și are 24 de membri (1 observator) în
14 state membre UE și Elveția. AQUAPOL se străduiește pentru un transport
sigur, sigur și ecologic pentru apă, prin stabilirea unei cooperări
transfrontaliere eficiente în materie de aplicare a legii pe principalele
coridoare ale căilor navigabile interioare ale UE, în porturile (maritimă) și în
apele teritoriale (" .
La fel ca cele 4 proiecte anterioare finanțate de UE, aceasta se va baza pe
instrumentele AQUAPOL dovedite, precum: întâlnirile șefilor de servicii;
grupuri de lucru pentru experți în cele trei domenii principale (transport
maritim, transport maritim, criminalitate și securitate), seminarii de instruire
pentru experți, schimb de experți, consolidarea bazelor de date AQUAPOL
pentru informații de control la nivelul UE (IBISWEB și MARPOLWEB) și
sistemul AQUAPOL TDW (Sistem informatic multilingv, care susține
controlul documentelor / detectarea documentelor false pe nave străine din
întreaga Europă) și îmbunătățirea ulterioară a website-ului AQUAPOL
(www.aquapol-police.com) care găzduiește toate informațiile despre
activitățile AQUAPOL și o mare "secțiunea de expertiză". În cadrul
proiectului se vor desfășura următoarele activități:
• 4 operațiuni de control MACO pe căile navigabile interioare ale UE
• 3 operațiuni de control maritim privind acțiuni penale în legătură cu
poluarea mării (MARPOL)
• 3 ședințe ale șefilor de servicii, pregătite de 3 reuniuni ale Comitetului
Executiv
• 18 întâlniri lunare ale echipei de management AQUAPOL (= personal ASA
V de proiect)
• 3 întâlniri ale fiecăruia dintre cele 3 grupuri de lucru
• 1 reuniuni ale Grupului consultativ al Comisiei pentru Rin și 1 din Grupul
consultativ al Comisiei pentru Dunăre
• 6 seminarii, 2 pentru fiecare din cele 3 grupuri de lucru
• 1 seminar pentru instruirea și actualizarea sistemului TDW
• 18 schimburi de experți, dintre care 6 vor fi legate de pregătirea unui grup
de experți naționali
• Îmbunătățirea ulterioară a site-ului AQUAPOL
Activitățile AQUAPOL nu au (direct) impact asupra publicului larg;
organizațiile membre AQUAPOL sunt cele care beneficiază de proiect.
Rezultatul general al ASA V este dezvoltarea în continuare a activităților
AQUAPOL, cu accent special pe prioritățile ciclului politic al UE în ceea ce
privește imigrația și criminalitatea, poliția bazată pe informații și cooperarea
interdisciplinară și transfrontalieră în domeniul aplicării legii.

13. ZONA LIBERA

Începând cu data de 1 mai 2016, la nivelul Uniunii Europene se aplică
următoarele reglementări:
- Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii;
- Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17.12.2015 de
completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European
şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele tranzitorii pentru anumite
dispoziţii din Codul Vamal al Uniunii, în cazul în care sistemele electronice
relevante nu sunt încă operaţionale, şi de modificare a Regulamentului
delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 al Comisiei;
- Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 28 iulie 2015 de
completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European
şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele detaliate ale anumitor dispoziţii
ale Codului Vamal al Uniunii;
- Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24
noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a
anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului
European şi al Consiliului de stabilire a Codului Vamal al Uniunii;
Introducerea de mărfuri cu statut neunional într-o zonă liberă semnifică
plasarea lor în regimul special de depozitare

Definiție
Regimul de depozitare în zona liberă permite depozitarea mărfurilor
neunionale în aceste perimetre, fără ca mărfurile să fie supuse:
a) taxelor la import;
b) altor taxe, conform altor dispoziţii relevante în vigoare;
c) măsurilor de politică comercială, în măsura în care acestea nu interzic
introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii sau scoaterea lor din
acesta.
Perioada în care mărfurile pot rămâne sub regimul de depozitare în
zona liberă nu este limitată.
Zonele libere sunt împrejmuite, iar perimetrul şi punctele de acces şi de
ieşire ale unei zone libere sunt supuse supravegherii vamale.
Persoanele, mărfurile și mijloacele de transport care intră într-o zonă liberă
sau care ies pot face obiectul controalelor vamale.
Orice construcție de imobile într-o zonă liberă este condiționată de obținerea
unei aprobări prealabile din partea autorităților vamale.
Orice activitate de natură industrială, comercială sau de prestări de servicii
este permisă într-o zonă liberă. Desfășurarea acestor activități face obiectul
unei notificări prealabile către autoritățile vamale.
Autorităţile vamale pot:
 impune prohibiţii sau restricţii asupra anumitor activităţi, ţinând
seama de natura mărfurilor în cauză, de cerinţele supravegherii
vamale sau de securitate şi siguranţă.
 interzice desfăşurarea unei activităţi într-o zonă liberă persoanelor
care nu oferă garanţiile necesare privind respectarea dispoziţiilor
vamale.

Desfăşurarea unei activităţi într-o zonă liberă este condiţionată de aprobarea

prealabilă de către biroul vamal de supraveghere al zonei libere a evidenţei
operative a mărfurilor. Prin decizia de aprobare se stabilesc obligaţiile care
revin operatorului în organizarea evidenţei operative.
Evidenţa operativă trebuie să conțină informațiile și datele necesare care să
permită autorității vamale să supravegheze activitatea în cauză, în special în
ceea ce privește identificarea mărfurilor unionale sau neunionale plasate sub
regimul special de zona liberă, să urmărească circulația şi fluxul complet al
mărfurilor de la introducerea şi până la scoaterea acestora.
În situaţia în care mărfuri neunionale sunt reexportate direct dintr-o zonă
liberă şi pentru aceste mărfuri există o derogare de la depunerea unei
declaraţii de reexport sau a unei declaraţii sumare de ieşire, conform art. 274
din Codul Vamal al Uniunii, scoaterea lor se face pe baza unei notificări de
reexport.
Înfiinţarea şi delimitarea teritorială a zonelor libere în România se face prin
hotărâre a Guvernului, prin care se aprobă şi regulamentul de organizare,
funcţionare, exploatare, administrare şi control al zonei libere (art. 6 şi 7 din
Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, modificată şi completată
prin Legea nr. 244/2004).
În România funcţionează în prezent şase zone libere: Constanţa, Brăila,
Galaţi, Sulina, Giurgiu şi Curtici - Arad.
14. ARSVOM
Agentia Romana de Salvare a Vietii Omenesti pe Mare - ARSVOM, este
institutie publica cu personalitate juridica si a fost infiintata prin O.G.. nr.
33/2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2004.
ARSVOM este organul tehnic de specialitate din subordinea Ministerului
Transporturilor, prin care acesta asigura activitatea de cautare si salvare a
vietii omenesti pe mare si interventii in caz de poluare.
In indeplinirea obiectului sau de activitate, ARSVOM are urmatoarele
atributii:
a) duce la indeplinire obligatiile ce revin statului roman prin conventiile si
acordurile internationale la care acesta este parte, referitoare la activitatea de
cautare si salvare a vietii omenesti pe mare;
b) indeplineste sarcinile care ii revin din planul national de pregatire,
raspuns si cooperare in caz de poluare marina;
c) executa interventii in caz de poluare;
d) executa pe baza contractuala, conform Legii nr. 337/2004, urmatoarele
prestari de servicii:
 efectuarea operatiilor de cautare, asistenta si salvare;
 dezesuarea, ranfluarea navelor si epavelor;
 prestatii de scafandrerie;
 remorcaje interne si internationale;
 lucrari necesare la nave conform specificului activitatii;
 stingerea incendiilor;
 spargerea ghetii in porturi si pe caile navigabile.