CAZ 1

Tulburarea afectiv bipolara

 Adolescenta, 20 ani
 Parinti divortati
 Locuieste cu mama intr-o zona luxoasa a orasului, are o sora vitrega, care locuieste cu tatal si mama
vitrega, iubind-o ca pe sora care ii lipseste uneori, alteori invidiind-o pentru stabilitatea familiei ei,
starea materiala buna oferita de acestia si afectiune primita.

Domnisoara:

 nu se mai ingrijeste uneori, retregandu-se in mediul ei, alteori ii place sa faca cumparaturi
costisitoare in mgazine de lux, ca la Paris, impreuna cu tatal, o data pe an cand merge la consultatii
 la scoala este constiincioasa, silitoare, un copil inteligent si perseverent, alteori amana proiectele,
chiar dorind sa abandoneze.
 binevoitoare, saritoare, cooperanta cu toti colegii si prietenii, alteori numai cu cei cu pozitie sociala
inalta, cu aspiratii inalte si conditie materiala deosebita.
 uneori ia lectii de pian si exerseaza la pianina de acasa cu geamul larg deschis ce da spre Parcul
Floreasca, alteori apreciaza pe toti colegii de etnie roma de la Conservator, care au un talent inascut.
 braveaza uneori si se precipita, chiar stanjeneste uneori in conversatie, inoportunand, placand-ui sa
conducand discutia.
 isi doreste un prieten fidel care sa o iubeasca, chiar daca cu greu accepta suburbia unde trebuie sa-l
viziteze, pentru care il critica repetat, uneori chiar cu agresivitate in fata prietenilor si familiei
…….alteori cauta sa cunoasca pe cineva, mai instarit, un ilustru(indiferent de varsta), unde confortul
si mediul oferit sa nu fie sub un anumit standard.

In dialog cu Profesorii, uneori este cooperanta, pasnica, intelegatoare, binevoitoare, alteori neimplinita,
dispretuitoare, obraznica si sfidatoare.

Desi sustine ca in prezenta tatatului se simte implinita, apreciata, stimulata de conversatie, rasfatata,
langa mama se simte protejata si in siguranta, stabila, recunoascandu-I efortul sustinut pentru
supravietuire.

Dupa o observatie indelunga a comportamentului si studiat ca fiind instabil, profesoara

indrumatoare(diriginta), o invita pe mama la scoala pentru un dialog, la care mama ii confirma ca si
acasa comportamentul are aceleasi oscilatii si instabilitati, cum ca se izoleaza uneori in camera, alteori
participa frecvent la evenimente mondene, sau petreceri, concluzionand ca nu se simte suficient de
elevata in anumite medii frecventate si ca ar trebui sa mai adauge multa cultura, abilitati. Doreste sa ia
lectii de balet, sculptura, pictura, moda, orice ii aduce dezvoltare si recunoastere sociala.

Perioade scurte si medii de timp, prefera sa ramana la prietene, ori la prietenul ei, acuzandu-si mama de
mediocritate, agresivitate si irascibilitate in prezenta ei, pentru care o critica constant, alteori revine
acasa cu dragoste, acceptandu-si conditia.

1
Cele mai frumoase momente si dupa care lucrurile se mai domolesc o vreme, sunt in timpul calatoriei la
Paris, numai cu tatal, cand cei doi exploreaza lumea parfumurilor, cinele la restaurant, plimbarile la
vernisaje, gradinile Tuileries, alteori incomodata de prezenta mamei vitrege care sufoca cu tabieturile,
dorinta nestavilita de a face cumparaturi, sau a surorii careia “oricum nu-I lipseste nimic”, chiar daca
acest lucru se intampla obligatoriu, anual, postoperatoriu.

Din dialog si atitudine, desi nu este specialist, scoala neavand un consilier psihologic, profesoara
recomanda un psiholog, observand un comportament asemanator la mama, ca si cel al fiicei.

CAZ 2

Tulburari anxioase, Tulburarea Obsesiv-Compulsiva si Stressul postraumatic

Aceasi domnisoara prezinta si dezvolta tulburari de anxietate de separare, in urma divortului celor doi
parinti, a mediului social, deoarece mama si fiica sunt nevoite sa locuiasca o vreme intr-o suburbie a
orasului, dupa buget, in timp ce tata isi reface viata, intemeiandu-si o noua familie, avand un alt copil.
Cunoaste o stabiltate familiala si financiara, devenind propietarul unui lant de farmacii.

Copila cuprinsa de tot mai multe anxietati, avand ca modele pe cei doi parinti, pe tatal instarit, cu
familie si pozitie sociala, se autostimuleaza si persecuta constant, apoi indemnata de mama si realitatea
conditiei sociale precare si pe principiul ca in varf nu se poate ajunge, baltind in mediocritate, in
societatea sau la scoala, angoasele nu intarzie sa apara si sa o cuprinda.

Dupa multa truda si un ajutor din partea matusii instarite, maritate cu un om important, reusesc sa faca
un salt urias intr-un cartier luxos, Primaverii-Radu Beller, unde anxietatea sociala devine si mai
apasatoare si marcanta, iar adaptarea trebuie sa fie rapida si prea putin vizibila.

Scolile bune cu copii proveniti din familii instarite sau cu istoric, cu un libertinaj derapant in randul
tinerilor, imping adolescenta la consumul de alcool si depravare sexuala.

Nu intarzie sa apara si reactiile psihosomatice(minte-corp) si apar complicatii la nivelul glandei tiroide si

anume prezenta unor celule canceroase.

Dupa trei interventii chirurgicale zdruncinatoare in Romania, apoi cu reusita in Franta, la Paris, glanda
tiroida ii este extirpata si dupa un indelung tratament agresiv prin chimioterapie, fata supravietuieste si
se reface partial fizic, sustinuta de un tratament prescris medicamentos cu Euthyrox, ca supliment.

Dupa alte indemnuri, ajunge sa foloseasca si Xanax.

Mama, cadru medical in cercetare, se documenteaza pentru stabilitatea fizica si mentala a fiicei si incepe
angrenarea intr-o terapie cognitiv-comportamentala, oferind-ui momente de relaxare si o implicare mai
mult sporadica in treburile casei, atenuand-ui astfel putin comportamentul si starea.

2
Isi fac aparitia insa si unele fobii si tulburari obsesiv-compulsive, dupa numeroasele solicitari si
accidente de neatentie, accentuate si mai mult de spaimele mamei, care au marcat copila. O obsesie,
era verificarea aragazului, ori de cate ori parasea o incinta in care se gasea unul, iar in acel ritual
indelung, fiecare buton era verificat minitios, la care se revenea dupa nu stiu ce criteriu, apoi atingerea
gratioasa cu buricele degetelor, precum clapele pianinei, inclestarea varfurilor degetelor, trosnirea lor,
infigerea unghiilor agresiv, frica ca pisica sa nu se strecoare pe langa ea la iesirea din casa si pierderea ei.

Permanent cu rabdare verificam impreuna, la inceput butoanele aragazului, apoi incercam sa o linistesc
si sa o asigur ca aragazul are un sistem de protectie la “lipsa flacara”, ca eu nu am pisica si nu a iesit
nimic pe langa ea, ca ma doare cand isi infige unghiile in mine si o imbratisam ca sa o domolesc,
incercand sa nu rad in acele momente, ca sa nu se rusineze sau sa-si iasa din fire.

Dupa diferitele tulburari, certuri, separari repetate, apareau atacuri de panica, ce duceau permanent la
o instabilitate pe toate planurile, iar la cel mai mic discomfort, toane, sentiment de rusine, dezvaluire a
vreunei inferioritati, sau a unei incapacitati, ataca agresiv-defensiv, ori se retragea/fugea intr-un mediu
mai stabil temporar, chiar de-ar fi fost o alarma falsa sau o festa a mintii sale.

Copila, desi isi dorea o viata normala, in pofida sentimentelor de furie ce o stapaneau uneori, nu se
implica prea tare, participand cu detasare, nu simtea implinirea si nici ca ar fi satisfacuta total,
totdeauna pusa pe fuga, despartindu-se de toti si toate.

A spus candva, o singura data, de o experienta traumatizanta, de un abuz sexual, dar parca uneori
indemna la un comportament sexual agresiv, alteori lipsa afectiunii ii parea insuficienta….