1.

Interviul este o tehnică potrivită atunci când:

a) ne interesează profunzimea unei teme
b) regulile cercetării contează mai puţin
c) dispunem de timp pentru cercetare.

2. După Carl Rogers, în interviul non-directiv:

a) respondentul alege singur ideile pe care vrea să le expună
b) intervievatorul joacă rolul de facilitator, stimulator
c) intervievatorul trebuie să evite tehnica asociaţiei de idei.

3. Interviul de explorare poate fi folosit:

a) suplimentarea informaţiilor obţinute prin alte metode
b) adâncirea temelor care au fost abordate printr-o cercetare mai mică
c) precizarea obiectivelor în vederea unei cercetări mai ample.

4. Abordarea non-directivă presupune următoarele diferenţe majore

a) intervievatul are prea mare libertate în exprimare
b) necesitatea unei pregătiri tematice a intervievatorului
c) adaptarea diferită a subiectului la situaţia de interviu.

5. Strategiile de intervenţie şi relansare presupun:

a) menţinerea atenţiei intervievatului
b) conduita personală în timpul interviului
c) încheierea interviului şi grila post-interviu.

6. După M. Grawitz oamenii acceptă să fie intervievaţi din următoarele motive:

a) reflexul de politeţe
b) dorinţa de a se informa cu privire la o temă
c) nevoia de verificare a propriilor opinii.

7. Neutralitatea binevoitoare se instalează după Palmade în situaţia:

a) când un bărbat intervievează alt bărbat
b) când o femeie intervievează altă femeie
c) când intervievatul şi intervievatorul sunt cadre superioare.

8. În interviu, distorsiunile generate de intervievator pot apărea din cauza:

a) manifestarea atitudinii proprii
b) stabilirea unei relaţii frate mai mare- frate mai mic
c) neîncrederea în intervievator.

9. În interviul persoanelor cu handicap trebuie să avem în vedere:

a) susţinerea terapeutică în cadrul interviului
b) o documentare anterioară asupra aspectelor medicale
c) consimţământul medicului curant sau al aparţinătorului.
10. După încheierea interviului se vor avea în vedere:
a) verificarea corectitudinii eşantionului
b) analiza de conţinut a interviului
c) solicitarea datelor de identificare.

11. Abordarea mai puţin structurată în tehnica focus-grup se bazează pe:

a) întrebări specifice şi în număr mai ridicat
b) un timp predeterminat pentru fiecare întrebare
c) moderatorul refocalizează exprimările în afara temei.

12. Argumentele pentru a avea un grup mai mic în cadrul unui focus-grup sunt:
a) grupul mic nu are lider
b) grupul mic este mai uşor de organizat şi de controlat de către moderator
c) grupul mic este mai productiv.

13. Dezavantajele stilului empatic în focus grup sunt:

a) conducerea dificilă a discuţiei
b) prelungirea frecventă a duratei de desfăşurare a interviului
c) amplificarea artificială a stărilor afective exprimate.

14. Quivy şi Campenhouldt clasifică analizele de conţinut în:

a) analize cantitative şi analize calitative
b) analize cantitative, calitative şi mixte
c) analize tematice, formale şi structurale.

15. După completitudinea populaţiilor investigate, anchetele se clasifică în:

a) anchete complete, incomplete şi selective
b) anchete complete, incomplete şi semi-complete
c) anchete totale şi selective.

16. Calităţile unei bune ipoteze sunt:

a) verificabilitatea empirică
b) verosimilitatea, plauzabilitatea
c) concordanţa cu metoda/tehnica folosită la verificare.

17. Stabilirea dimensiunii conceptului înseamnă:

a) aproximarea pe scale a fenomenului studiat
b) trecerea de la concept la indicatori
c) trecerea de la indicatori la indici.

18. În chestionar, întrebările deschise prezintă dezavantajele:

a) nu sunt recomandate pentru populaţiile slab instruite
b) redactarea întrebărilor este dificilă, claritatea fiind esenţială
c) dificultatea de înţelegere din partea subiecţilor.
19. Anchetele bazate pe chestionarele de lungă durată:
a) toleranţă mai mare din partea subiectului
b) consemne mai ample, elaborat
c) siguranţa mai mare a operatorului.