Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prima dată este bine să se zăbovească o vreme la Pâclele Mici. Sunt cocoțate pe
un deal, la baza căruia, pe drumul sondelor, nimic nu-ți atrage atenția asupra
minunii ce se află la doar câteva sute de metri. Indicatoarele nu se văd! Noroc cu
localnicii care, de cum te văd, știu ce cauți. Vor ridica o mână, vor întinde
arătătorul și vor spune “aici sunt”. Urci nerăbdător micuțul deal. Odată ajuns sus,
“împărăția noroiului” îți apare înaintea ochilor în toată mocirlimea sa.
Un platou mai mare decât un teren de fotbal, rupt parcă de pe Marte sau Jupiter,
sălășluiește pustiu, acompaniat numai de bolboroseala noroiului. Căci aici, la
Pâcle, se aude glasul pământului, spun localnicii. Sunt multe locuri pline de
curiozități în România, dar un teren mai straniu și mai abstract ca aici e greu de
întâlnit. După ce se zăbovește puțin la Pâclele Mici, se face deplasarea la Pâclele
Mari, care se află la aproximativ 3 km distanță. După cum le spune și numele,
acești vulcani sunt ceva mai mari, iar peisajul este chiar mai spectaculos decât la
cei mici.
Deși este imcredibil de simplu de ajuns aici, cu siguranță că mulți dintre cei ce
citesc aceste rânduri încă nu au călcat în împărăția noroiului, deși, ca-n poveste,
au auzit multe vorbindu-se despre ea. Drumul? Păi, din Buzău, la aproximativ 30
km, se află localitatea Berca (vestită pentru cârnații de Pleșcoi), unde ajungem
urmând drumul național ce duce la Brașov, iar la un moment dat facem la
dreapta (există indicator).