Sunteți pe pagina 1din 26

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

UNITATEA 1
TEST DE EVALUARE 1
1.Care este scopul analizei economico – financiare din perspectivă didactică?

dezvoltarea logicii economice, înţelegerea şi explicarea fenomenelor şi proceselor economice la nivel


microeconomic.

2. Care sunt obiectivele analizei economico– financiare?

studierea proceselor şi fenomenelor economico-financiare, cercetarea complexă a proceselor şi


fenomenelor economico-financiare, creşterea eficienţei întreprinderii, de îmbunătăţirea performanţelor
întreprinderii.

3. Care sunt cele 3 funcţii ale analizei economico– financiare.

Instrument al managementului, Instrument de mobilizare a rezervelor interne, Instrument de


diagnosticare a situaţiei întreprinderii

TEST DE AUTOEVALUARE 2
Afirmaţia 1 După raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării
fenomenului se disting următoarele tipuri de analiză: analiza retrospectivă (post - factum) şi analiza
prospectivă (previzională).

Afirmaţia 2 Analiza statică studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaţiile dintre elementele
şi factorii care determină o anumită poziţie a fenomenului cercetat.

Afirmaţia 3 Băncile cu care întreprinderea este în relaţii financiare sunt interesate să cunoască
bonitatea acesteia, garanţiile pe care le prezintă întreprinderea în recuperarea împrumuturilor lor
acordate, capacitatea întreprinderii de a face faţă împrumuturilor contractate.

Afirmaţia 4 Cauzele sunt reprezentate de acele fenomene care explică direct geneza unui fenomen
(rezultat economic).

Afirmaţia 5 După caracterul lor în sistemul legăturilor factorial-cauzale, se disting factori cantitativi,
factori de structură şi factori calitativi.

Rezumat
Unitatea de învăţare 1 se referă la explicitarea principalelor aspecte care definesc fundamentul
teoretico-metodologic al analizei economico-financiare. Am redat scopul şi obiectivele pe care şi le
propune analiza economico-financiară, acela de pătrundere a esenţei fenomenului sau procesului
economic studiat pentru îmbunătăţirea performanţelor întreprinderii şi consolidarea poziţiei acesteia. În
strânsă corelaţie cu acestea am redat cele mai importante funcţii ale analizei economico-financiare, şi
anume: cea de instrument al managementului, cea de mobilizare a rezervelor interne şi cea de
diagnosticare. Analiza, din perspectiva ştiinţelor economice şi a administrării afacerilor poate lua
numeroase forme, fapt pentru care am încercat clasificăm aceste forme, după criterii bine stabilitate.
Adresându-se situaţiei economico-financiare a întreprinderii, analiza în acest caz poate servi scopurilor şi
intereselor tuturor participanţilor la viaţa acesteia, punctând în conţinutul capitolului corelaţia între
nevoia de informare a grupurilor de interesaţi şi modul în care analiza poate satisface această nevoie.
Desfăşurarea procesului de analiză presupune utilizarea unor noţiuni specifice ca: element, fenomen,
factor, cauze, legături factorial-cauzale. Este absolut necesară înţelegerea conţinutului acestor termeni
precum şi relaţiile dintre aceştia.

UNITATEA 2
1. Care sunt etapele demersului de analiză economico – financiară?

1. Stabilirea domeniului de analiză; 2. Formularea scopului şi a obiectivelor; 3. Alegerea indicatorilor sau


setului de indicatori ce definesc cel mai bine fenomenul analizat; 4. Culegerea informaţiilor şi
prelucrarea acestora; 5. Diagnosticarea stării analizate prin selectarea punctelor slabe şi a celor tari; 6.
Elaborarea pachetului de măsuri.

2. Ce presupune procesul de diviziune?

descompunerea fenomenului sau procesului cercetat în elemente componente.

3. Care sunt criteriile de descompunere a fenomenelor ?

diviziunea după timpul de formare a rezultatelor, diviziunea după locul de formare a rezultatelor,
diviziunea pe părţi sau elemente componente.

4. Care sunt condiţiile ce trebuie respectate în cazul utilizării metodei comparaţiei

să fie asigurată omogenitatea datelor supuse comparaţiei (indicatorii comparaţi să aibă acelaşi conţinut
economic şi aceeaşi metodologie de determinare); analiza să se refere la aceeaşi perioadă de timp (an,
semestru, trimestru, lună, etc.).

4. Ce reflectă nivelul mediu al fenomenului?

valoarea care are probabilitatea cea mai mare de apariţie.

Metoda substituţiilor în lanţ constă în identificarea factorilor care influenţează abaterea fenomenului
economic; stabilirea relaţiilor cauzale dintre factori şi fenomen; măsurarea influenţei factorilor, stabilind
sensul şi intensitatea acţiunii lor.

Metoda ratelor financiare constă în raportarea procentuală între două mărimi comparabile din
punct de vedere logico-economic.

Metoda scorurilor identificarea unor funcţii predictive pentru evaluarea ri cului de faliment, pe bază de
metode statistice.

UNITATEA 3
1. Care dintre următoarele este post de pasiv în cadrul bilanţului contabil?
a) casa în lei;

b) imobilizări financiare;

c) cheltuieli de constituire;

d) provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

2. Ce criteriu de bază se utilizează pentru ordonarea (structurarea) elementelor din activul


bilanţului financiar?

a) criteriul exigibilităţii;

b) criteriul lichidităţii;

c) criteriul eliminării non-valorilor;

d) criteriul reducerii cheltuielilor.

3. Care dintre următoarele elemente de activ sunt considerate active fictive, ce trebuie eliminate
din bilanţul contabil pentru construcţia bilanţului financiar?

a) cheltuieli de constituire;

b) imobilizări financiare;

c) disponibilităţi;

d) venituri înregistrate în avans.

1. În contul de profit şi pierdere se regăsesc rezultatele aferente:

a) activităţii de exploatare, activităţii financiare şi activităţii extraordinare;

b) activităţii de exploatare şi activităţii financiare;

c) activităţii de exploatare şi activităţii fiscale;

d) activităţii financiare şi activităţii fiscale.

2. Cifra de afaceri se poate determina prin:

a) însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi a producţiei exerciţiului;

b) însumarea marjei comerciale cu producţia vândută;

c) însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi a producţiei vândute;

d) însumarea marjei comerciale cu producţia exerciţiului.

3. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune are la bază:

a) rezultatele reflectate în bilanţul financiar;


b) rezultatele reflectate în contul de profit şi pierdere;

c) rezultatele reflectate în bilanţul contabil;

d) rezultatele reflectate în balanţa de verificare.

UNITATEA 4
1. Un nivel ridicat al ratei imobilizărilor corporale poate fi un factor de risc pentru întreprindere,
deoarece:

a) întreprinderea va avea impozite mari pe clădiri şi terenuri;

b) există imobilizări corporale prost utilizate;

c) patrimoniul întreprinderii are o lichiditate redusă ceea ce determină o slabă capacitate de


conversie a afacerii respective în una mai profitabilă;

d) la nivelul întreprinderii există o slabă dotare cu mijloace circulante.

2. Ratele de structură ale activului reflectă:

a) destinaţia economică a capitalului investit;

b) capacitatea întreprinderii de a-şi modifica structura pasivului sub influenţa factorilor de mediu;

c) gradul de îndatorare al întreprinderii;

d) gradul de siguranţă în finanţare.

3. Care dintre următoarele reprezintă rate de structură ale activului:

a) rata activelor imobilizate;

b) rata de finanţare a riscului;

c) rata finanţării activelor imobilizate din capitaluri permanente;

d) rata de îndatorare globală.

Test 2

1. Rata activelor imobilizate din anul 1 arată:


a) O pondere a imobilizărilor în total activ de 53,33%;
b) Flexibilitate ridicată a activului, dacă se consideră optim un nivel al ratei activelor
imobilizate de 60%;
c) O eficienţă ridicată a gestiunii activelor imobilizate;
d) O structură financiară corespunzătoare, dacă se consideră optim un nivel al ratei
activelor imobilizate de 60%.
2. Dinamica ratei activelor circulante indică:
a) O creştere a riscurilor de nerecuperare a surselor de finanţare investite în activ;
b) O creştere a flexibilităţii activului;
c) Menţinerea ponderii activelor circulante în activul total;
d) Scăderea ponderii activelor circulante în activul total.
3. Considerând optim un nivel al ratei activelor circulante de 40%, măsurile de corecţie
ale acesteia pentru anul 3 vor viza:
a) Asigurarea unui indice de creştere al activelor circulante inferior indicelui de creştere
al activului total;
b) Asigurarea unui indice de creştere al activelor circulante superior indicelui de creştere
al activului total;
c) Asigurarea unui indice de creştere al activelor circulante egal indicelui de creştere al
activului total, în condiţiile în care structura patrimonială din anul 2 este corespunzătoare;
d) Sporirea mai rapidă a activelor circulante comparativ cu creşterea cifrei de afaceri

1. În ce situaţie rata autonomiei financiare globale este egală cu rata stabilităţii financiare:

a) când capitalul propriu este egal cu datoriile pe termen mediu şi lung;

b) când datoriile pe termen mediu şi lung sunt mai mari decât capitalurile proprii;

c) când capitalul permanent este format exclusiv din capital propriu;

d) când datoriile pe termen mediu sunt egale cu datoriile pe termen scurt.

2. Care dintre următoarele reprezintă rate de structură ale pasivului:

a) rata de solvabilitate generală.

b) rata finanţării activelor imobilizate din capitaluri permanente;

c) rata lichidităţii curente;

d) rata de îndatorare globală.

3. Dacă rata îndatorării globale este peste nivelul considerat admisibil (66%) înseamnă că:

a) Întreprinderea se confruntă cu un pronunţat risc de exploatare;

b) Întreprinderea nu îşi poate onora la timp obligaţiile faţă de terţi;

c) Întreprinderea se confruntă cu un nivel ridicat al riscului de îndatorare;

d) Întreprinderea nu poate solicita credite la bănci.


Test 4

1. Rata stabilităţii financiare aferente anului 1 reflectă:


a) active imobilizate supradimensionate;
b) o stabilitate superioară minimului considerat a fi acceptabil (50%);
c) riscuri ridicate în finanţare;
d) nici un răspuns nu este corect.
2. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la Rata surselor curente din anul 1 este
adevărată:
a) Are o valoare de 40,12%;
b) Reflectă un grad ridicat de instabilitate în procesul de finanţare;
c) Reflectă existenţa unei stabilităţi sporite în finanţare dar şi un cost mediu ridicat al
finanţării;
d) Structura optimă a surselor de finanţare după criteriul provenienţei.

3. Rata autonomiei financiare globale aferente anului 2 indică:


a) Capacitate bună de plată a datoriilor curente;
b) O pondere a capitalului permanent în total pasiv de 41,89%;
c) Capacitate scăzută de plată a datoriilor curente;
d) O pondere a capitalului propriu în total pasiv de 41,89%.
4. Care dintre următoarele măsuri pot asigura optimizarea structurii financiare pe
termene:
a) Creşterea capitalului social;
b) Înlocuirea parţială a datoriilor pe termen mediu şi lung cu datorii pe termen scurt;
c) Creşterea activelor imobilizate;
d) Nu se impun măsuri de corecţie.

CONCLUZII – UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4


1. Analiza structurii patrimoniale este destul de dificil de realizat cel puţin datorită diversităţii
tipurilor de afaceri pe care o întreprindere la poate iniţia, la care am adăuga modul specific,
particular în care fiecare entitate economică îşi poate configura afacerile.

2. Modificarea dinamicii şi structurii patrimoniului întreprinderii depinde de o serie de factori


exogeni, între care condiţiile de mediu sunt un factor hotărâtor.

3. Modul de formare şi de structurare al patrimoniului este consecinţa deciziilor de investiţii şi a


deciziilor operaţionale care s-au luat la nivel întreprinderii în directă corelaţie cu strategiile avute în
vedere pentru îmbunătăţirea poziţiei concurenţiale. Gestionarea corectă a activelor cu ajutorul
vitezelor de rotaţie poate aduce efecte benefice foarte importante la nivelul întreprinderii.
4. Întreprinderea trebuie să beneficieze de stabilitate financiară, în condiţiile unei autonomii şi
implicit a unei îndatorări acceptabile. Această stabilitate poate fi atinsă şi pe seama împrumuturilor
pe termen mediu şi lung cu restricţiile date de autonomia şi îndatorarea financiară şi de efectul de
levier (pârghie) financiar.

5. Structura financiară se constituie pe baza deciziilor de finanţare adoptate de managementul


întreprinderii, un rol foarte important în constituirea acesteia jucând costul resurselor financiare.
Pornind de aici, un alt criteriu de apreciere a structurii financiare este costul capitalului. Din acest
punct de vedere, o structură financiară solidă este aceea care asigură resursele financiare necesare
întreprinderii în condiţiile celui mai scăzut cost al capitalului.

6. Considerăm că o structură financiară adecvată este doar o condiţie necesară pentru viabilitatea
pe termen lung a afacerii, pentru creşterea valorii întreprinderii, dar nu şi suficientă atâta vreme cât
mijloacele din activului bilanţier nu sunt bine structurate, atâta vreme cât alocările pe activ sunt
deficitare.

Rezumat
Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii financiare a întreprinderii, adică a
modului de formare a surselor de finanţare după termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung)
respectiv provenienţă (proprii, împrumutate şi atrase). O structură financiară solidă presupune ca
întreprinderea să beneficieze de stabilitate financiară, în condiţiile unei autonomii şi implicit a unei
îndatorări acceptabile.

Analiza structurii patrimoniale îşi propune cercetarea modului de construire a patrimoniului concret
– real, identificarea destinaţiei economice a capitalurilor şi evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi
modifica structura patrimonială în ca urmare a schimbărilor din mediu în vederea îmbunătăţirii
parametrilor de eficienţă economică. Un prim indiciu privind eficienţa dinamicii elementelor
componente ale activului poate fi pusă în evidenţă prin prisma comparării cu dinamica cifrei de
afaceri.

Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea nivelului elementului de activ
dacă ritmul de creştere a elementului de activ este devansat de creşterea cifrei de afaceri.

UNITATEA 5

TESTE 1
1. Rata lichidităţii curente se determină ca raport între:

a) Activele circulante medii mai puţin stocurile medii şi pasivele curente medii;

b) Disponibilităţiile medii şi pasivele curente medii;

c) Activele curente medii şi pasivele curente medii;

d) Activele circulante lichide medii şi pasivele curente medii.


2. Care dintre indicatorii enumeraţi permit aprecierea capacităţii de plată a întreprinderii:

a) Lichiditatea întreprinderii;

b) Exigibilitatea datoriilor întreprinderii;

c) Stabilitatea întreprinderii;

d) Flexibilitatea întreprinderii.

3. Dacă lichidităţile sunt sub limita minimă necesară pentru o durată mai mare de timp, aceasta
înseamnă:

a) achitarea obligaţiilor înainte de termenele de plată;

b) nefructificarea şi neconservarea lichidităţilor având în vedere efectele inflaţiei;

c) posibilitatea întreprinderii de a-şi constitui un portofoliu diversificat de valori mobiliare de


plasament;

d) incapacitatea de onorare a plăţilor imediate.

Test 2

1. Rata lichidităţii curente aferente anului 1 reflectă:


a) Capacitate bună de plată a datoriilor curente dar eficienţă scăzută în gestionarea
surselor de finanţare;
b) Capacitate scăzută de plată a datoriilor curente dar eficienţă ridicată în gestionarea
surselor de finanţare;
c) Capacitate ridicată de plată a datoriilor curente şi eficienţă ridicată în gestionarea
surselor de finanţare;
d) O situaţie optimă prin prisma raportului capacitate de plată a datoriilor curente /
eficienţă a gesitunii surselor de finanţare.
2. Dinamica ratei lichidităţii rapide indică:
a) O diminuare a eficienţei gestiunii surselor de finanţare dar şi o diminuare a riscului
de incapacitate de plată a datoriilor curente;
b) O creştere a riscurilor de incapacitate de plată a datoriilor curente;
c) Menţinerea nivelului din anul 1 al capacităţii de achitare a datoriilor curente pe seama
creanţelor şi a disponibilităţilor băneşti;
d) Creşterea autonomiei financiare a întreprinderii.
3. Care dintre următoarele măsuri pentru anul 3 pot asigura optimizarea nivelului
lichidităţii imediate:
a) Aporturi în numerar la capitalul social;
b) Folosirea de disponibilităţi pentru realizarea de investiţii în active imobilizate;
c) Nu se impun măsuri de corecţie;
d) Niciun răspuns nu este corect.

Test nr 3
1. Solvabilitatea unei întreprinderi reflectă:

a) capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen mediu şi lung;

b) capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile faţă de instituţiile bancare pe termen scurt;

c) capacitatea întreprinderii de a-şi plăti datoriile faţă de furnizori;

d) capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile faţă de acţionari.

2. Rata solvabilităţii generale reflectă:

a) măsura în care datoriile pe termen scurt sunt acoperite din patrimoniul întreprinderii;

b) măsura în care datoriile pe termen scurt sunt acoperite de activele circulante ale întreprinderii;

c) măsura în care activele totale ale întreprinderii pot acoperi datoriile totale ale acesteia;

d) măsura în care datoriile financiare totale sunt acoperite de activele totale ale întreprinderii.

3. Încadrarea ratei solvabilităţii patrimoniale în intervalul normal semnifică faptul că:

a) întreprinderea îşi acoperă datoriile financiare totale din capitalul social;

b) întreprinderea îşi onorează obligaţiile faţă de creditori şi faţă de acţionari din capitalul social;

c) întreprinderea îşi acoperă datoriile pe termen mediu şi lung din capitalul societăţii;

d) întreprinderea îşi acoperă datoriile pe termen scurt din capitalul social.

Test nr 4

1. Rata solvabilităţii generale din anul 1 indică:


a) O capacitate bună de acoperire a datoriilor prin lichidarea activelor;
b) O capacitate insuficientă de acoperire a datoriilor prin lichidarea activelor;
c) O stare de echilibru financiar global;
d) Niciun răspuns nu este correct
2. Dinamica ratei solvabilităţii generale are la bază:
a) Un indice de creştere al activului superior indicelui de creştere al datoriilor totale;
b) Un indice de creştere al activului inferior indicelui de creştere al datoriilor totale;
c) Un indice de creştere al activului egal indicelui de creştere al datoriilor totale;
d) Un indice de creştere al activului imobilizat superior indicelui de creştere al datoriilor
totale.
3. Având în vedere nivelul optim al ratei solvabilităţii generale, care este măsura de
optimizare pentru anul 3:
a) Creşterea cifrei de faceri;
b) Aducerea de noi aporturi la capitalul social;
c) Contractarea de credite bancare pe termen lung;
d) Nu se impun măsuri de corecţie, valoarea ratei din anul 2 aflându-se la nivelul optim.

CONCLUZII – UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5


1. Din punct de vedere al câmpului de acţiune solvabilitatea este mai largă decât lichiditatea,
incluzând în determinare active indiferent de gradul de lichiditate şi respectiv datorii indiferent de
gradul de exigibilitate.

2. Legătura între lichiditate şi solvabilitate este determinată de structura financiar-patrimonială. În


condiţiile stricte de definire a lichidităţii şi solvabilităţii, o întreprindere chiar dacă dispune de
solvabilitate se poate confrunta temporar cu lipsa lichidităţii. Evident în condiţii extreme
managementul întreprinderii poate lua decizii de acoperire a unei datorii pe termen scurt prin
vânzarea unui activ, dar astfel de măsuri reflectă dificultăţi în asigurarea capacităţii de plată a
datoriilor curente, fiind contraproductive în raport cu viitorul afacerii. Acest aspect este şi un sens
invers, adică o întreprindere poate beneficia de lichiditate, dar să se confrunte cu lipsa solvabilităţii.
În acest caz nu este exclusă atingerea solvabilităţii prin fructificarea unui stoc sau a unei creanţe în
vederea stingerii unei datorii pe termen mediu sau lung. Astfel de măsuri pot însă avea efecte
nefavorabile în planul reluării ciclului de producţie.

Rezumat
Analiza bonităţii financiare urmăreşte aprecierea capacităţii de plată a întreprinderii, adică
evidenţierea capacităţii întreprinderii de onorare la plată a datoriilor indiferent de termen.
Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi achite obligaţiile sale curente pe
seama activelor curente (cele mai lichide elemente de activ).
Analiza solvabilităţii întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile totale
(indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul
incapacităţii totale de plată pe termen lung. Din punct de vedere al câmpului de acţiune
solvabilitatea este mai largă decât lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul
de lichiditate şi respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.

UNITATEA 6

Test nr 1

1. Atingerea şi menţinerea echilibrului financiar pe termen lung se judecă după


următoarele ecuaţii:
a) active imobilizate = capital permanent;
b) total activ = total pasiv;
c) mijloace ciclice = resurse ciclice;
d) venituri = cheltuieli.
2. Care din acţiunile enumerate influenţează creşterea fondului de rulment:
a) repartizarea dividendelor;
b) vânzările de active fixe;
c) restituirea împrumuturilor pe termen lung;
d) reducerea sau anularea provizioanelor reglementate.
3. Formele sub care se găseşte fondul de rulment în funcţie de apartenenţa capitalurilor
sunt:
a) fond de rulment pe termen scurt, mediu şi lung;
b) fond de rulment aferent activelor imobilizate şi activelor circulante;
c) fond de rulment stabil şi temporar;
d) fond de rulment propriu şi fondul de rulment străin.

Test nr 2
1. Care dintre următoarele afirmaţii aferente anului 1 este adevărată:
a) Se constată un surplus de surse de finanţare permanente peste nevoile de finanţare
permanente;
b) Întreprinderea se află în echilibru financiar pe termen lung;
c) Nevoile de finanţare permanente sunt parţial finanţate din surse curente;
d) Activele imobilizate nu sunt finanţate integral din surse permanente dar există un fond
de rulment pozitiv.
2. Dinamica fondului de rulment arată:
a) Reducerea capitalului permanent utilizat pentru finanţarea de active circulante;

b) Creşterea capitalului permanent utilizat pentru finanţarea de active circulante;


c) La nivelul întregii perioade se menţine o stare de echilibru financiar pe termen lung;
d) Niciun răspuns nu este corect.
3. Care dintre următoarele măsuri pot permite restabilirea echilibrului financiar pe
termen lung:
a) Creşterea capitalului social;
b) Achiziţionarea de active imobilizate;
c) Nu se impun măsuri de corecţie, întreprinderea dispunând în anul 2 de echilibru
financiar pe termen lung;
d) Niciun răspuns nu este corect.

Test nr 3

1. Evoluţia necesarului de fond de rulment NU este influenţată de acţiunea următorilor


factori:
a) durata ciclului de exploatare
b) b) modul de gestionare a stocurilor;
c) c) durata medie de încasare a creanţelor clienţi;
d) d) acumularea sau distribuirea rezervelor.

2. Necesarul de fond de rulment reprezintă:


e) a) partea din activele circulante ce trebuie finanţată din sursele ciclice;
f) b) partea din activele imobilizate ce trebuie finanţată din pasivele ciclice;
g) c) partea din activele ciclice ce trebuie finanţată din surse stabile;
h) d) partea din activele circulante totale ce trebuie finanţată din pasivele stabile.

3. Evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de acţiunea mai multor


factori
i) între care:
j) a) modificarea preţurilor la materii prime, materiale, combustibil şi energie;
k) b) acumularea rezervelor;
l) c) modul de gestionare a mijloacelor fixe;
d) înrăutăţirea relaţiilor cu clienţii.
Test nr 4

1. Necesarul de fond de rulment din anul 2 reflectă:


a) Un surplus de nevoi ciclice de finanţare peste sursele ciclice de finanţare;
b) Un surplus de surse ciclice de finanţare peste nevoile ciclice de finanţare;
c) O stare de echilibru financiar curent;
d) O stare de echilibru financiar global.

2. Dinamica necesarului de fond de rulment reflectă:


a) O creştere a disponibilităţilor neacoperite din datorii financiare pe termen scurt cu
47.045;
b) O scădere a disponibilităţilor neacoperite din datorii financiare pe termen scurt cu
47.045;
c) O creştere a nevoilor de finanţare ciclice neacoperite din surse de finanţare ciclice;
d) O scădere a nevoilor de finanţare ciclice superioară scăderii surselor de finanţare
ciclice.
3. Care dintre următoarele măsuri pot permite asigurarea echilibrului financiar curent
pentru anul 3:
a) Reducerea creanţelor pe seama diminuării duratei creditului comercial acordat
clienţilor;
b) Reducerea surselor de finanţare ciclice prin înlocuirea lor cu surse de finanţare
permanente;
c) Nu se impun măsuri, întreprinderea dispunând în anul 2 de echilibru financiar curent;
d) Niciun răspuns nu este corect.

Test 5

1. Care dintre relaţiile prezentate permit determinarea disponibilităţilor băneşti


(trezoreria netă):
a) (Capital permanent – Active imobilizate) – (Active circulante – Datorii pe termen
scurt);
b) [(Active circulante – Disponibilităţi băneşti şi plasamente) – (Datorii pe termen scurt –
Credite pe termen scurt)] – (Active circulante – Datorii pe termen scurt);
c) NFR – FR;
d) FR – NFR.
2. Existenţa unei trezorerii nete pozitive arată:
a) fondul de rulment este inferior necesarului de fond de rulment;
b) valoarea cumulată a creditelor curente şi a soldului creditor de la bănci depăşeşte
valoarea cumulată a disponibilităţilor băneşti din conturi bancare şi casă şi a plasamentelor pe
termen scurt;
c) posibilitatea efectuării de plasamente şi a deţinerii de disponibilităţi băneşti;
d) necesitatea contractării de credite pe termen scurt.
3. Dacă o întreprindere înregistrează o trezorerie netă negativă, această situaţie semnifică
faptul că:
a) fondul de rulment se constituie într-o sursă de finanţare şi necesarul de fond de rulment
se constituie tot într-o sursă de finanţare;
b) posibilitatea efectuării de investiţii financiare pe termen scurt;
c) întreprinderea se găseşte într-o situaţie favorabilă din punct de vedere al autonomiei
financiare;

d) întreprinderea este nevoită să contracteze credite de trezorerie

Test nr 6

1. Valoarea trezoreriei nete din anul 1 reflectă:


a) O slabă capacitate de plată a datoriilor pe termen scurt;
b) O stare de dezechilibru financiar global;
c) O stare de echilibru financiar global;
d) Niciun răspuns nu este corect.
2. Care dintre următoarele măsuri pot permite restabilirea echilibrului financiar global
pentru anul 3:
a) Reducerea fondului de rulment prin realizarea de investiţii în active imobilizate;
b) Reducerea fondului de rulment prin vânzarea de active imobilizate;
c) Reducerea necesarului de fond de rulment prin sporirea duratei creditelor comerciale

acordate clienţilor;
d) Nu se impun măsuri, întreprinderea dispunând în anul 2 de echilibru financiar global

– UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7

Test autoevaluare 1
1. Între factorii care determină îmbunătăţirea nivelului şi evoluţiei vitezei de rotaţie a activului
total sunt:

a) optimizarea structurii activului, în sensul scăderii ponderii activelor cu o lichiditate mai ridicată;

b) optimizarea structurii activelor circulante, în sensul creşterii ponderii stocurilor;

c) activele totale să crească în dinamică mai rapid decât cifra de afaceri;

d) creşterea cifrei de afaceri într-un ritm mai ridicat decât creşterea activului total.

2. Accelerarea vitezei de rotaţie a elementelor patrimoniale înseamnă:

a) creşterea necesarului absolut şi/sau relativ de resurse pentru realizarea unui anumit nivel al cifrei
de afaceri;

b) reducea necesarului absolut şi/sau relativ de resurse pentru realizarea unui anumit nivel al
cifrei de afaceri;

c) menţinerea necesarului absolut şi/sau relativ de resurse pentru realizarea unui anumit nivel al
cifrei de afaceri;

d) realizarea aceleiaşi cifrei de afaceri cu aceleaşi consumuri de resurse.

3. Viteza de rotaţie a resurselor reprezintă:

a) ponderea elementelor de patrimoniu în totalul acestuia;

b) expresia cantitativă a lichidităţii întreprinderii;

c) ponderea resurselor proprii în totalul în totalul resurselor întreprinderii;

d) exprimarea sintetică a gradului de eficienţă al utilizării resurselor.

1. Rata de gestiune a creditului furnizor exprimă:

a) durata medie în zile în care întreprinderea îşi încasează contravaloarea bunurilor facturate
clienţilor;

b) durata medie în zile în care întreprinderea achită contravaloarea bunurilor achiziţionate de la


furnizori;

c) numărul de zile între data facturării şi data încasării contravalorii bunurilor facturate clienţilor;

d) capacitatea întreprinderii de a-şi achita furnizorii.

2. Care este semnificaţia duratei în zile a unei rotaţii a clienţilor:

a) ponderea creanţelor clienţi în patrimoniul întreprinderii;


b) numărul de rotaţii pe care îl realizează creanţele faţă de clienţi prin cifra de afaceri într-o
perioadă de gestiune;

c) numărul mediu de zile în care creanţele faţă de clienţi sunt încasate de întreprindere;

d) numărul mediu de zile în care creanţele faţă de clienţi vor fi plătite acestora.

3. Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor este asigurată dacă:

a) indicele de creştere a cifrei de afaceri este mai mare decât indicele de creştere a stocului
mediu, ceea ce va determina creşterea numărului de rotaţii a stocului mediu prin cifra de afaceri;

b) indicele de creştere a cifrei de afaceri este mai mare decât indicele de creştere a stocului mediu,
ceea ce va determina reducerea numărului de rotaţii a stocului mediu prin cifra de afaceri;

c) indicele de creştere a cifrei de afaceri este mai mare decât indicele de creştere a stocului mediu,
ceea ce va determina creşterea duratei în zile a unei rotaţii;

d) indicele de creştere a cifrei de afaceri este mai mic decât indicele de creştere a stocului mediu
ceea ce va determina creşterea numărului de rotaţii a stocului mediu prin cifra de afaceri

Test nr 3
1. Analiza eficienţei gestiunii stocurilor la nivelul anului 1 reflectă:
a) Întreprinderea încasează în medie contravaloarea stocurilor în 34 zile;
b) Stocurile se rotesc prin cifra de afaceri de 41 de ori;
c) Durata unei rotaţii a stocurilor prin cifra de afaceri este de 15 zile;
d) Stocurile se reconstituie prin cifra de afaceri în 34 zile.
2. Analiza în dinamică a vitezei de rotaţie a creanţelor faţă de clienţi reflectă:
a) O diminuare a numărului de rotaţii a creanţelor faţă de clienţi;
b) O scădere a duratei unei rotaţii a creanţelor faţă de clienţi;
c) Menţinerea constantă a eficienţei gestiunii creanţelor faţă de clienţi la nivelul celor 2
ani;
d) Niciun răspuns nu este corect.
3. Dinamica duratei creditului furnizor are la bază:
a) Un indice de creştere al datoriilor faţă de furnizori superior indicelui de creştere al
cifrei de afaceri;
b) Un indice de creştere al datoriilor faţă de furnizori inferior indicelui de creştere al
cifrei de afaceri;
c) Un indice de creştere al datoriilor faţă de furnizori egal cu indicele de creştere al cifrei

de afaceri;
d) Niciun răspuns nu este correct

1. Analiza ratelor de gestiune permite o apreciere sintetică asupra modului de gestionare a


resurselor financiare existente la nivelul întreprinderii.
2. Implicaţiile modului de gestionare a resurselor financiare se răsfrâng asupra întregii activităţi a
întreprinderii reliefată prin structura financiar-patrimonială, capacitatea de plată, echilibrul financiar
şi implicit rentabilitatea.

Rezumat
Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie gestiunea raţională şi eficientă a
resurselor pe care întreprinderea le are la dispoziţie în vederea asigurării unui nivel superior de
eficienţă şi de rentabilitate pentru întreprindere.

Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii îşi propune urmărirea modului de
gestionare a resurselor financiare şi aprecierea eficienţei gestionării resurselor financiare.

În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci când se obţin rezultatele
scontate cu un volum cât mai limitat de resurse.

Creşterea nivelului de eficienţă în gestiunea resurselor este echivalentă cu: obţinerea aceluiaşi
rezultat cu un volum mai mic de resurse;

 obţinerea unui rezultat mai mare cu acelaşi volum de resurse.

 Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotaţie, cu


ajutorul căreia se măsoară durata de timp necesară transformării activelor în forma iniţială bănească
şi durata de reînnoire a datoriilor.

UNITATEA 8

Test evaluare nr 1

1. Pe baza cărei relaţii se poate determina influenţa modificării structurii fizice a


producţiei asupra cifrei de afaceri, conform modelului practic:
a) Ca(s) gs1p0 q0 p0 q1
;
b) 1 0 0 0 q Ca(s) q p q p I
;
c)
1 1 0 1 0 0 Ca(s) q s p q [s ]p
;
d) Ca(s) q1p0 q0p0
;
2. Ţinând cont de mecanismul prin care structura producţiei fizice îşi transmite influenţa
asupra cifrei de afaceri, se poate spune că aceasta acţionează dacă:
a) Există mai multe sortimente de produse;
b) Nivelul factorului calitativ este acelaşi pe toate sortimentele; .
c) Produsele sunt omogene din punct de vedere al naturii lor;
d) Nivelul factorului cantitativ este diferit de la un sortiment la altul.
3. În cazul analizei structurii cifrei de afaceri pe produse, dacă nivelul coeficientului Gini-
Struck se apropie de 1, atunci:
a) Cifra de afaceri este dispersată pe mai multe produse;
b) Cifra de afaceri este împărţită egal pe cele „n” sortimente de produse realizate de
întreprindere;
c) Cifra de afaceri este concentrată pe câteva produse;
d) Cifra de afaceri este mică.

Test evaluare nr 2

1. Valoarea programată a cifrei de afaceri este de:


a) 72.000 RON;
b) 14.000 RON;
c) 11.000 RON;
d) 9.000 RON.
2. Care dintre următoarele alternative caracterizează impactul modificării producţiei
fizice vândute asupra cifrei de afaceri:
a) abaterea absolută a cifrei de afaceri în sens pozitiv cu 3.600 RON;
b) abaterea absolută a cifrei de afaceri în sens negativ;
c) producţia fizică vânsută nu se modifică, neputându-se vorbi despre un impact asupra
cifrei de afaceri;
d) abaterea absolută a cifrei de afaceri în sens negativ cu 6.698 RON.
3. Modificarea greutăţii specifice a sortimentului B induce:
a) o diminuare a cifrei de afaceri;
b) o creştere a cifrei de afaceri;
c) greutatea specifică a sortimentului B se modifică dar fără impact asupra CA;
d) greutatea specifică a sortimentului B nu se modifică.

Test nr 3

1. Valoarea adăugată reprezintă:


a) Suma dintre producţia exerciţiului şi consumurile intermediare;
b) Surplusul de valoare peste cheltuielilor salariale creat de întreprindere prin utilizarea
factorilor de producţie din interiorul acesteia;
c) Diferenţa între cifra de afaceri şi consumurile intermediare;
d) Creşterea de valoare care se obţine prin utilizarea factorilor de productie, indeosebi a
factorilor de munca si capital, peste valoarea materiilor prime,
materialelor si a serviciilor cumparate de intreprindere de la terti.

2. Care din următoarele afirmaţii cu privire la valoarea adăugată este adevărată:


a) este un indicator de rezultate ce reflectă volumul de activitate;
b) nivelul ei poate fi sporit prin reducerea cheltuielilor cu impozitele şi taxele aferente
exploatării;
c) valoarea adăugată poate fi sporită prin reducerea ratei de acordare a dividendelor;
d) reducerea ratei de acordare a dividendelor duce la reducerea valorii adăugate, întrucât
dividendele intră în componenţa valorii adăugate, conform metodei aditive de calcul al
indicatorului.
3. Repartiţia valorii adăugate se face către:
a) asociaţi, acţionari, proprietari şi creditori;
b) personal, stat, creditori, actionari, întreprindere;
c) personal, furnizori, stat, clienţi, întreprindere;
d) proprietari, salariaţi, furnizori, clienţi, stat.

Test 4

1. Variaţia absolută a valorii adăugate indică:


a) o abatere a nivelului efectiv realizat faţă de cel programat cu -18.500 RON;
b) o abatere pozitivă din punct de vedere economic;
c) o creştere a volumului de activitate;
d) valoarea adăugată nu se modifică.
2. Care dintre următoarele cauze ar sta la baza modificării numărului mediu de personal:
a) creşterea atractivităţii firmei în raport cu concurenţa pe piaţa forţei de muncă;
b) numărul de personal nu înregistrează abateri;
c) creşterea cererii de forţă de muncă în raport cu oferta (pe piaţa forţei de muncă);
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
3. Care dintre următoarele alternative caracterizează impactul modificării numărului
mediu de zile lucrate de un angajat anual asupra valorii adăugate:
a) abaterea absolută a valorii adăugate cu -8.000 RON;
b) abaterea absolută negativă a valorii adăugate cu 6.400 RON, transmisă
proporţional cu numărul de personal efectiv realizat, cu numărul mediu de ore
programate a fi lucrate pe zi şi cu productivitatea medie orară programată;
c) abaterea absolută pozitivă a valorii adăugate cu 6.390 RON;
d) numărul mediu de zile lucrate de un angajat anual nu se modifică de la o perioadă la
alta.

CONCLUZII – UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8


Cifra de afaceri poate fi definită ca fiind expresia valorică a tuturor afacerilor derulate de o
întreprindere într-o perioadă determinată de timp. Cu ajutorul ei se măsoară performanţa
comercială a firmelor şi este folosită drept criteriu pentru clasificarea acestora după dimensiunea
afacerilor derulate.

Acest indicator poate juca rolul de barometru, atât pentru analistul intern cât şi pentru cel extern,
atunci când se urmăresc aspecte cum ar fi: - dimensiunea întreprinderii; - poziţia strategică deţinută
în cadrul pieţei; - politica de creştere promovată de managementul întreprinderii.

Valoarea adăugată constituie un concept esenţial al analizei economice şi sociale realizate la nivel de
întreprindere. Ea reprezintă bogăţia creată de întreprindere şi face obiectul unei mize, atunci când
se pune problema repartizării ei între participanţii la activitatea întreprinderii (salariaţi, stat,
împrumutători, proprietari, etc.).

Indiferent dacă aceşti participanţi sunt sau nu conştienţi, ei vor putea împărţi doar ceea ce a rămas
după achitarea obligaţiilor faţă de terţi (furnizorii de materii prime, servicii şi utilităţi). Interesul
manifestat de majoritatea analiştilor pentru acest concept nu este exagerat dacă avem în vedere că
proporţia din valoarea adăugată, care revine fiecăruia dintre grupurile de participanţi, este
determinantă pentru comportamentul lor faţă de întreprindere.

În plus, având în vedere că valoarea adăugată la nivel microeconomic constituie baza de calcul a
produsului intern brut, se apreciază că modul de distribuire a acesteia reprezintă unul din factorii
cheie pentru explicarea crizelor macroeconomice

Rezumat
Scopul analizei indicatorilor de rezultate constă în reflectarea performanţelor financiare absolute ale
întreprinderii din perspectiva volumului de activitate. Rezultatele pe care le generează o activitate
lucrativă sunt, în general, diverse şi pot evidenţia modul de utilizare al diferitelor tipuri de resurse
angrenate în funcţionarea întreprinderii.

Un lucru ştim însă cu siguranţă şi anume că scopul tuturor activităţilor lucrative este obţinerea unui
profit care să asigure retribuirea furnizorilor de capital la un nivel mediu sperat de către aceştia. Ori
sistemul indicatorilor de rezultate tocmai acest lucru încearcă să-l măsoare şi anume finalitatea
activităţilor lucrative, cuantificată la diferite nivele de realizare.

O abordare sistemică a întreprinderii permite înţelegerea conversiei oricărei realizări din activitatea
lucrativă, în rezultate monetare.

Acest considerent evidenţiază de fapt importanţa indicatorilor de rezultate în aprecierea


performanţelor realizate la nivel microeconomic Analiza principalilor indicatori de rezultate
utilizează în demersul său practic o serie de modele factoriale.

Construcţia acestora este orientată după modul în care anumite categorii de rezultate reacţionează
la modificarea volumului de activitate sau a altor factorii din mediul economic al întreprinderii.
Analiza indicatorilor de rezultate prin intermediul modelelor factoriale permite identificarea

legăturilor factorial-cauzale dintre indicatorii analizaţi şi factorii de influenţă ai acestora, cu scopul


formulării unor măsuri cât mai concrete de creştere a nivelului rezultatelor ce exprimă volumul
activităţii.
UNITATEA 9
Test 1
1. Care sunt factorii de influenţă ai rezultatului exploatării în modelul de analiză factorial
a) asigurarea cu personal din punct de vedere cantitativ, structural şi de calificare,
gradul de înzestrare tehnică a muncii, ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace
fixe, randamentul utilizării mijloacelor fixe active, gradul de valorificare pe piaţă a
producţiei obţinute, profitabilitatea vânzărilor ;
b) gradul de înzestrare tehnică a muncii, ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace
fixe, randamentul utilizării mijloacelor fixe active, gradul de valorificare pe piaţă a producţiei
obţinute, profitabilitatea vânzărilor ;
c) asigurarea cu personal din punct de vedere cantitativ, structural şi de calificare,
ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe, randamentul utilizării mijloacelor fixe
active, gradul de valorificare pe piaţă a producţiei obţinute, profitabilitatea vânzărilor ;
d) asigurarea cu personal din punct de vedere cantitativ, structural şi de calificare, gradul
de înzestrare tehnică a muncii, ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe, gradul de
valorificare pe piaţă a producţiei obţinute, profitabilitatea vânzărilor .
2. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a) Rezultatul exploatării realizează o exprimare sintetică a performanţelor activităţii de
exploatare a întreprinderii deoarece rezultă prin deducerea ansamblului cheltuielilor de
exploatare din ansamblul veniturilor financiare;
b) Rezultatul exploatării realizează o exprimare sintetică a performanţelor activităţii de
exploatare a întreprinderii deoarece rezultă prin deducerea ansamblului cheltuielilor de
financiare din ansamblul veniturilor financiare;
c) Rezultatul exploatării nu este afectat de politica financiară promovată de
întreprindere sau de politica fiscală a statului ;
d) Rezultatul exploatării este afectat de politica financiară promovată de întreprindere sau
de politica fiscală a statului.
3. Care dintre următoarele nu este o destinaţie a rezultatului brut al exploatării:
a) retribuirea capitalului investit (propriu sau împrumutat);
b) remunerarea personalului (plata salariilor);
c) retribuirea statului prin impozite directe (impozitul pe profit);
d) menţinerea substanţei economico-productive a întreprinderii (autofinanţare).

Test 2

1. Valoarea programată a profitului este de:


a) 6.500 RON;
b) 3.400 RON;
c) 2.100 RON;
d) 6.200 RON.
2. Care dintre următoarele alternative caracterizează impactul modificării preţurilor
asupra profitului:
a) nu se constată niciun fel de impact;
b) abatere absolută a profitului cu 3.199 RON;
c) abatere absolută a profitului în sens negativ cu 1.601 RON;
d) abatere absolută a profitului în sens pozitiv.
3. Pornind de la valorile efectiv realizate ale factorilor, alegeţi măsura care permite
creşterea profitului:
a) creşterea greutăţii specifice a produsului A în totalul producţiei fizice vândute;
b) creşterea greutăţii specifice a produsului B în totalul producţiei fizice vândute;
c) creşterea greutăţii specifice a produsului C în totalul producţiei fizice vândute;
d) scăderea preţurilor de aprovizionare pe seama scăderii numărului de rotaţii ale
datoriilor faţă de furnizori.

Test 2

1. Pornind de la relaţiile de cauzalitate între factori şi indicator, care dintre situaţiile


enumerate mai jos poate fi considerată cea mai bună din punct de vedere al asigurării
creşterii ratei de rentabilitate economică (Rrec), conform modelului factorial
100
CA
Re
AT
CA
Rrec 
:
a) accelerarea vitezei de rotaţie a activului total şi reducerea profitabilităţii comerciale;
b) creşterea numărului de rotaţii a activului total şi creşterea profitabilităţii
comerciale;
c) încetinirea vitezei de rotaţie a activelor totale şi creşterea profitabilităţii comerciale;
d) creşterea randamentului activelor totale şi reducerea profitabilităţii comerciale.
unde: CA – cifra de afaceri
AT – activ total
Re – rezultatul din exploatare.
2. Rata rentabilităţii economice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) nivelul ratei trebuie să asigure menţinerea substanţei economice a mijloacelor
patrimoniale ale întreprinderii, păstrarea valorii lor, condiţie îndeplinită dacă este mai mică
decât rata inflaţiei;.
b) nivelul ratei de rentabilitate trebuie să asigure reînnoirea şi creşterea activelor
într-un termen cât mai lung;
c) nivelul ratei trebuie să depăşească nivelul ratei minime de randament din
economie şi să acopere riscul asumat de furnizorii de capital (acţionari şi creditori);
d) rata de rentabilitate trebuie să fie inferioară ratei medii a dobânzii la capitalurile
împrumutate pentru a asigura fructificarea efectului de levier al îndatorării.
3. Printre căile de creştere a rentabilităţii economice, se regăseşte:
a) creşterea volumului fizic al producţiei care va permite scăderea marjei costurilor
fixe pe produs şi creşterea marjelor de profitabilitate;
b) modificarea structurii producţiei în defavoarea produselor cu marje de profitabilitate
mai mari;
c) scăderea vânzărilor şi creşterea cheltuielilor plătibile;
d) diminuarea vitezei de rotaţie a capitalului investit
CONCLUZII – UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9
Rezultatul brut al exploatării reuşeşte să surprindă cel mai bine capacitatea activităţii de exploatare de a
genera profit, prin faptul că nu este afectat de principalele politici manifestate la nivel de întreprindere:
- politica de amortizare;

- politica financiară;

- politica fiscală a statului.

Se poate astfel afirma că acest rezultat are trei destinaţii majore:

- retribuirea capitalului investit (propriu sau împrumutat);

- retribuirea statului prin impozite directe (impozitul pe profit);

- menţinerea substanţei economico-productive a întreprinderii (autofinanţare);

Rezultatul exploatării realizează o exprimare mai sintetică a performanţelor activităţii de exploatare a


întreprinderi deoarece rezultă prin deducerea ansamblului cheltuielilor de exploatare din ansamblul
veniturilor exploatării.

Rezultatul exploatării nu este afectat de politica financiară promovată de întreprindere sau de politica
fiscală a statului. În schimb acest rezultat poate lua valori diferite de la un agent economic la altul
funcţie de politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor promovată de managementul
întreprinderii.

Rezumat
Profitabilitatea activităţilor lucrative este o trăsătură a stării de performanţă ce caracterizează aceste
activităţi, definind abilitatea lor de a genera profit.

Indicatorii care măsoară rezultatele cu relevanta în termeni de profitabilitate sunt evidenţiaţi de două
documente importante utilizate de analiza economico-financiara : “contul de profituri şi pierderi” şi
“tabloul soldurilor intermediare de gestiune”.

UNITATEA 10
1. Pornind de la relaţiile de cauzalitate între factori şi indicator, care dintre situaţiile
enumerate mai jos poate fi considerată cea mai bună din punct de vedere al asigurării
creşterii ratei de rentabilitate economică (Rrec), conform modelului factorial
100
CA
Re
AT
CA
Rrec 
:
a) accelerarea vitezei de rotaţie a activului total şi reducerea profitabilităţii comerciale;
b) creşterea numărului de rotaţii a activului total şi creşterea profitabilităţii
comerciale;
c) încetinirea vitezei de rotaţie a activelor totale şi creşterea profitabilităţii comerciale;
d) creşterea randamentului activelor totale şi reducerea profitabilităţii comerciale.
unde: CA – cifra de afaceri
AT – activ total
Re – rezultatul din exploatare.
2. Rata rentabilităţii economice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) nivelul ratei trebuie să asigure menţinerea substanţei economice a mijloacelor
patrimoniale ale întreprinderii, păstrarea valorii lor, condiţie îndeplinită dacă este mai mică
decât rata inflaţiei;
b) nivelul ratei de rentabilitate trebuie să asigure reînnoirea şi creşterea activelor
într-un termen cât mai lung;
c) nivelul ratei trebuie să depăşească nivelul ratei minime de randament din
economie şi să acopere riscul asumat de furnizorii de capital (acţionari şi creditori);
d) rata de rentabilitate trebuie să fie inferioară ratei medii a dobânzii la capitalurile
împrumutate pentru a asigura fructificarea efectului de levier al îndatorării.
3. Printre căile de creştere a rentabilităţii economice, se regăseşte:
a) creşterea volumului fizic al producţiei care va permite scăderea marjei costurilor
fixe pe produs şi creşterea marjelor de profitabilitate;
b) modificarea structurii producţiei în defavoarea produselor cu marje de profitabilitate
mai mari;
c) scăderea vânzărilor şi creşterea cheltuielilor plătibile;
d) diminuarea vitezei de rotaţie a capitalului investit.

Test 2
1. Aferent anului 1, care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a) Nivelul rentabilităţii nu permite păstrarea substanţei economice a activului;
b) Nivelul rentabilităţii permite păstrarea substanţei economice a activului, dar nu
egalează rentabilitatea oferită de depozitele bancare;
c) Nivelul rentabilităţii economice permite obţinerea unui levier financiar pozitiv dar nu
acoperă costul mediu ponderat al capitalului;
d) Rentabilitatea economică este suficient de ridicată pentru a acoperi riscurile
asociate activităţii întreprinderii.
2. Nivelul din anul 2 al rentabilităţii economice este de:
a) 18,2%;
b) 13,2%;
c) 34,5%;
d) 25%.
3. Dinamica rentabilităţii economice are la bază:
a) Un indice de creştere al rezultatului exploatării superior indicelui de creştere al
activului;
b) Un indice de creştere al rezultatului exploatării inferior indicelui de creştere al
activului;
c) Un indice de creştere al rezultatului exploatării egal indicelui de creştere al activului;
d) Niciun răspuns nu este corect.

1. Rata rentabilităţii financiare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:


a) nivelul ratei trebuie să depăşească nivelul ratei minime de randament din
economie şi să acopere riscul asumat de acţionarii care au achiziţionat acţiunile firmei;
b) rata de rentabilitate trebuie să fie inferioară costului mediu ponderat al capitalurilor
proprii pentru a asigura sporul de valoare de piaţă al capitalurilor subscrise de către
acţionari;
c) cuantumul ratei de rentabilitate trebuie să asigure recuperarea şi creşterea capitalurilor
acţionarilor într-un termen cât mai lung;

d) nivelul ratei de rentabilitate trebuie să asigure menţinerea substanţei economice a


capitalurilor subscrise de către acţionari, păstrarea valorii lor, condiţie îndeplinită dacă este
mai mică decât rata inflaţiei.
2. Rata rentabilităţii financiare depinde de:
a) modalităţile de calcul a amortizării şi al provizioanelor;
b) politica fiscală a statului şi regimul de calcul al cheltuielilor deductibile şi
nedeductibile fiscal;
c) modalitatea de procurare a capitalurilor, fiind sensibilă la structura financiară,
respectiv la situaţia îndatorării firmei;
d) toate variantele.
3. Între căile posibile de creştere a ratei rentabilităţii financiare identificăm:
a) accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului propriu;
b) scăderea nivelului profitabilităţii comerciale nete;
c) creşterea presiunii fiscale;
d) reducerea vitezei de rotaţie a capitalului propriu.

CONCLUZII – UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10

În termeni generali rentabilitatea caracterizează capacitatea unei activităţi lucrative de a genera un


surplus peste resursele alocate derulării acestei activităţi.

Având în vedere că derularea activităţilor lucrative presupune existenţa unui capital care să finanţeze
resursele necesare acestei activităţi, putem spune că rentabilitatea reprezintă, de fapt, nivelul de
retribuire a capitalului, indiferent de provenienţa acestuia.

Importanţa cunoaşterii ratelor de rentabilitate derivă din:

- favorizează orientarea structurii producţiei pe produse, ramuri şi subramuri, în sensul găsirii celor care
oferă cel mai mare avantaj competitiv;
- stimulează gestiunea prin utilizarea raţională a resurselor;

- contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferenţierea produselor având în centrul


acesteia modernizarea conceptului de calitate;

- favorizează segmentarea pieţei şi diferenţierea strategiilor comerciale.

Rezumat
Rentabilitatea capitalului, redată în expresie relativă de ratele de rentabilitate, se află sub incidenţa a
trei factori :

- sursele de finanţare a activităţii ( care pot fi suficiente sau insuficiente);

- structura surselor de finanţare (care trebuie să tindă spre optim);

- riscul afacerii sau riscul investitorilor de a nu-şi recupera banii investiţi.

Rentabilitatea capitalului poate fi separată în două principale părţi:

- rentabilitatea economică;

- rentabilitatea financiară.

Sintetizând cele menţionate mai sus, se poate spune că rentabilitatea financiară este un indicator de
apreciere a performanţelor întreprinderii, indicator al cărui nivel depinde de politica comercială
promovată (marja brută de acumulare), de eficienţa utilizării patrimoniului total (viteza de rotaţie a
activului) şi de politica financiară promovată (structura finanţării şi costul finanţării).